Abu
Shakur Balkhi:
"Cuvantul rostit trebuie sa fie asemenea rubinului, mic, dar de mare pret.
Cat timp nu ai vorbit, cuvantul a stat in puterea ta, de indata ce l-ai rostit,
el te tine sub puterea lui.”
Adolf
Hitler:
"Nu-mi place să dau interviuri. Sunt şi eu om de presă şi ştiu cât de uşor
pot fi distorsionate cuvintele cuiva.” ***"Politica este istorie în curs
de înfăptuire. Istoria însăşi este prezentarea luptei pentru supravieţuire a
unui popor. Intenţionat folosesc cuvintele luptă pentru supravieţuire, căci, de
fapt, fiecare efort de a-ţi asigura pâinea zilnică, pe timp...”
Adrian
Mihai Bumb:
"Atunci cand cantecul se ispraveste-n cuvinte, muzica e folk. Atunci cand
tacerea sufletului e o isprava a muzicii, cantecul e folk. Pana acolo cuvintele
doar canta si-ncanta sufletul, stergandu-se unele cu altele la gura... (despre
muzica folk) **"Cuvântul însuşi este bârfa sufletească în virtutea căreia
există comunicarea.
Adrian
Păunescu:
”Cuvintele, ca turturii, imi sparg la colturi gura!” *** "De la un
cardiac, cordial, / De-aicea, de pe patul de spital / Pe care
ma gasesc de vreme lunga,/ Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul
meu la voi sa mai ajunga.” *** "Cuvantul soare in cuvantul cer apune.”
Adriana
Babeti:
"Desi nu cred in barbatul ideal, daca tot trebuie sa raspund, zic ca in
versiunea mea doua calitati nu i-ar putea lipsi: inteligenta si umorul. Si inca
ceva: un barbat ideal n-ar putea fi carpanos. Si nici searbad. Si nici spaimos.
Si nici talamb...”
Adriana
Weimer: "Iubire
pe verticala dinspre jos inspre Sus, dinspre omenesc inspre Absolut: -Altar
inaltat prin Cuvant. Iubire pe verticala, dinspre Sus inspre jos, dinspre
Nemarginit inspre cei multi: -Lumina revarsata in noi spre...”
Aeschylus: "Nu știați
că pentru temperamentul bolnav, cel mai bun remediu sunt cuvintele?” *** "Cuvintele
sunt psihiatri pentru o minte bolnava.”
Aesop: "Dacă
dovedeşti un lucru prin faptă, orice cuvânt este de prisos.”
Albert
Einstein:
"Nu sunt cuvinte mari, ci doar oameni mici.
Alda
Merini
(1931 - 1 noiembrie 2009): ”Tu ai cuvintele care tac, dar care trec prin
ziduri...”
Aldous
Huxley:
„Cuvintele sunt la fel ca razele X: dacă le foloseşti aşa cum trebuie, ele pot
trece prin orice.”
Aleksandr
Soljenițîn:
„Nu orice lucru are un nume. Unele lucruri ne duc într-o lume dincolo de
cuvinte.”
Aleksey
Maksimovich Peshkov:
"Omul, ce mandru suna acest cuvant, prin natura sa, omul este artist. El
tinde intr-un fel sau altul sa introduca peste tot in viata lui frumosul.”
Alessandro
Francesco Tommaso Manzoni: ”Viata este piatra de incercare a cuvintelor.” ** "Intrebuintarea
este singura cauza care face cuvintele sa devina bune, adevarate, legitime, de
fapt cuvinte ale unei limbi.”
Alexander
Pope:
"Cuvintele sunt precum frunzele. Acolo unde ele abundă, arareori mai
găseşti şi roade împrejur.”
Alexandru
Philippide:
"- Nu eşti sătul de colindat prin stele, Prin miliardele de ani-lumină Cât
zice-se că-i drumul pân' la ele, Chiar cu închipuirea cea mai plină De cosmos
şi de cosmo-fantezii? - Acolo-i ţelul marii poezii. - Ce-i marea poezie?...”
Alfred
de Vigny:
"Cuvantul din limba, cel mai greu de pronuntat si de pus la locul
potrivit, este "eu".
Alfred
Tennyson:
"Cuvintele, asemeni Naturii, dezvăluie pe jumătate. Şi ascund pe jumătate
sufletul din ele.”
Ambrose
Bierce:
"Citat: actul de a repeta eronat cuvintele altcuiva, cuvinte repetate
eronat.”
Ana
Blandiana:
"Intre pasiune si suferinta asemanarea este atat de mare incat, de-a
lungul timpului, oamenii au ajuns sa le confunde si sa le boteze cu acelasi
cuvant: patima, a patimi. O ironie filologica.”
André
Breton:
"Cuvintele fac dragoste unul cu celalalt.”
Andrei
Turcanu:
"Incremenire in teama (ori poate in tema? flegma cotidianului sterp. In
gatlejul sugrumat al spaimei implant fulgerul unui cuvant. Tipat alb,
rostogolire de infinituri secera timpului stirba."
Anne
Sexton (1928 - 1974): ”Cuvintele, ca și ouăle, trebuie mânuite cu mare grijă. O
dată sparte, e imposibil să le așezi cum au fost.”
Anonim:
”Fii atent cum vorbesti, cuvintele atrag faptele.” *** «beție de cuvinte»,
expresie a lui T.Maiorescu, e practicată astăzi de mulți. Tudor Arghezi spunea:
"Condeiul, când e ager şi nu minte, un gând îl spune în câteva cuvinte.
Latinii afirmau: Non multa, sed multum !" *** "Cuvintele pot fi
aruncate ca o piatră sau dăruite ca o floare." *** ”Cuvintele sunt umbra
de aur in constiinta a materiei.” *** ”trebuie alese vorbele cu grija./ vorbele
lasa urme – iti amintesti/ mai tarziu de ele – asa cum si pasii raman pe
zapada,/ trebuie alese vprbele (insa e uneori atat de usor/ sa stii sa asuzi
vorbele unele langa altele/ sa insemne ceva – ceva ce nu se mai asaza/deloc
exact peste ce stii tu cu adevarat/ ca e in tine – ca simti./ oricine poate sa
vorbeasca – nu asta/ e principalul – ar
trebui poate alese/ tocmai cuvintele care sa nu suna prea mult.)/ si pe urma,
fiecare din vorbele acestea/ ca niste urme in zapada...”
Antoine
De Saint Exupéry:
"Nu am să încerc să te divid pentru a te cunoaşte. Tu nu eşti nici acest
act, nici celălalt, nici suma lor. Nici acest cuvânt, nici celălalt, nici suma
lor. Nu te voi judeca nici după aceste cuvinte, nici după aceste acte.” *** ”La
început te vei aşeza în iarbă puţin mai departe de mine. Eu mă voi uita la tine
cu coltul ochiului, dar tu nu vei spune nimic. Cuvintele pot fi un izvor de
neînţelegeri. Dar în fiecare zi tu te vei putea aşeza tot mai aproape de
mine...” *** "Noapte, iubită. Noaptea, când cuvintele se veştejesc iar
lucrurile capătă viaţă. Atunci, când analiza destructivă a zilei e sfârşită şi
tot ceea ce este cu adevărat important, redevine întreg şi logic din nou.
Atunci, când omul îşi readună sinele...” *** "Dacă vrei să înţelegi
cuvântul fericire, trebuie să-l înţelegi ca răsplată şi nu ca scop.”
Anton
Pann:
„De multe ori, limba taie mai mult decât sabia.”
Antonie
cel Mare:
"Cuvantul este sluga mintii, caci ce voieste mintea, aceea talcuieste
cuvantul.”
Aristophanes: "Gandurile
mari trebuie insotite de cuvinte marete.” ** * "Prin cuvinte, mintea
prinde aripi.”
Aristotel:
”Noi
suntem numai prin aceea că gândim; prin cuvântul a gândi, înţeleg tot ce se
petrece în noi în aşa chip că ne dăm seama imediat de aceasta prin noi înşine:
de aceea, nu numai a înţelege, a voi, a imagina, dar şi a simţi, este acelaşi
lucru aici... **"Sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor
sufleteşti, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite. Şi
apoi, cum nu toţi oamenii au aceeaşi scriere, tot aşa nu toţi oamenii au
aceleaşi sunete ale vorbirii...”
Arsenie
Boca:
”Aproape intotdeauna, cele mai cuprinzatoare cuvinte ale oricarui om sunt
cuvintele lui de pe urma, intrucat le spune cu cea mai adanca dare de seama.”
Arthur
Rimbaud
(1854 - 10 noiembrie 1891): ”Ce? Nu-ntelegi fara cuvinte? Priveste. deci, si ia
aminte.”
Arthur
Scargill:
"Tatal meu inca mai citeste zilnic dictionarul. El spune ca viata noastra
depinde de puterea cu care stapanim cuvintele.”
Arthur
Schopenhauer:
"Cuvântul este instrumentul şi reprezentarea gândirii omului, chipul reproduce
subconştientul său.” * **"Viata este prisosul pe care il avem de
indeplinit, de aceea cuvantul sfarsit suna bine.”
Audrey
Hepburn:
"Nimic nu este imposibil, cuvântul în sine spune „sunt posibil”!
Aurel
Brumă:
”Trupul Cuvântului… – suflet și spirit într-un dialog de dincolo de simpla
cunoaștere Stau și mă gândesc și
mă mir, cum și domniile voastre, câte tone de apă din adânc soarbe un copac
pentru a viețui dar mai cu seamă pentru a vă oferi domniilor voastre un măr,
două mere, trei mere… Acesta este rostul lui și poate că însăși esența
existenței noastre. Mărul adună experiențele din adânc, din istorie, pentru a
fructifica în prezent, oferindu-ne, noi înșine fructe, celor care desenează
viitorul. Iar ca ființe ce emitem gând și cuvânt, mărul de pe tipsia mâinii nu
mai e măr ci cunoaștere, o alta decât cea adamică. Iar între grădinarii care
m-au dăruit emoțional, ideatic, este de departe prof. dr. Traian Dinorel
Stănciulescu, un om pe care, imaginativ, îl percep călcând printre nori,
hieratic, duhovnicind în Peștera cerului. Iar între noi e doar umbra de măr,
poate cel al vieții, cel identitar. – Bogăția în sărăcie. Doamna Ana
Țarcă, care a lucrat mulți ani la o filială a Academiei, studii de antropologie,
a demonstrat valoarea desenului papilar palmar după investigarea a zeci de mii
de cazuri. Or desenul acela, în unicitatea sa, a sintetizat și unicitatea celor
dinainte, din spiță. Și sper să nu mă îndepărtez de gândul inițial
provocându-vă din interiorul domeniului în care aveți recunoașteri academice nu
numai în țară. Un alt desen papilar, acumulaiv, cred că este ”numirea” și
”denumirea”. Că nu întâmplător a zis omul, românul, dealului – deal cum și
ridicătură sau val. Valul de pământ. Marea încremenită. – Ați deschis o poartă
tulburătoare nu numai pentru mine ci și pentru toți cei care au încercat să
înțeleagă ce și cum în relație cu fiecare cuvânt
rostit. Și nu cu mai mult de 150 de ani în urmă înțelepții,
academicienii, cei francezi bunăoară, spuneau că ar trebui să stabilizăm
această problemă a genezei Cuvântului pentru că altfel nu îi putem asuma
înțelesurile; iată că acum a sosit timpul pentru aceasta. Iar gândul
dumneavoastră mă trimite la o înțeleaptă vorbă a părintelui Gheorghe Ghelasie
cu care am avut fericirea să interferez spiritual și care, atunci când
mi-a luat în palmă o carte (era vorba de Miturile Creației) a deschis-o, a
citit câteva rânduri și m-a întrebat: Dar ce înțelegeți prin lumină? Dar
prin Cuvânt? Dar prin devenire? Și eu, în termenii mei filosofici,
științifici, m-am străduit să-i explic după care el a închis cartea, a luat de
pe rafturile ”butoiului” în care locuia și unde am avut șansa să fiu un urmaș
al lui Diogene, a luat un vraf de cărți pe care le semnase și mi-a spus așa: Înainte
de a sta de vorbă trebuie să ne recunoaștem limbajul. Vorbim limbajul lui
Dumnezeu dar am uitat acest lucru. Încercați să explicați și să dăruiți acest
sens oamenilor. Ceea ce, de atunci, eu nu am încetat să fac, și să înțeleg.
Așadar despre Cuvânt aș putea, în simple considerații, să vă spun lucruri pe
care le-am regăsit simbolic în textul Bibliei, în care se povestește cum Adam a
chemat la el animalele și a chemat plantele, lucrurile lumii sub ochii lui, ca
să le dea dreapta potrivire a numelor, cum spunea Platon. Și
dintrodată ne-a proiectat în spațiul filosofic al unei dispute: Cum sunt aceste
nume ca să aibă dreaptă potrivire? Se originează ele în esența lucrului
denumit sau sunt convenționale, cum în bună măsură se întâmplă astăzi? Iar
răspunsul, din nou, ar fi: și una, și alta. Pentru că dacă am înțelege
începuturile Cuvântului și noi, românii, avem această experiență de a vibra
odată cu pădurea spunând: vâ-jâ-ie, fâl-fâ-ie, frea-mă-tă, iată
cuvinte care au esența acțiunii, care au esența frunzei, esența numelui
intrinsec obiectului, fenomenului prin proprietățile obiective, fizice ( a
vibra, a tremura) pe care ființa umană, prin auz, prin văz, a avut capacitatea
să le transfere cerebral în primele cuvinte nerostite și care, în
termeni științifici, sunt denumite holograme – complexe vibratile prin
care obiectul se denominează aici. Am transferat de la creier la
creier 100, 1000, un milion de ani aceste sensuri până când, deodată, omul a
vrut și altfel: să rostească cuvintele. Și atunci imaginea lor
cerebrală s-a suprapus complexului sonor pe care Cuvântul, de obicei, îl
reprezintă, umplându-l cu acel sunet de lumină. Și m-am descoperit în
fața înțeleptului sufi care zicea: ”Cuvintele noastre sunt
sunete încărcate de lumină”. Perfect adevărat dar trebuia și demonstrat. Și
acest lucru m-a preocupat să-l fac din perspectiva unei științe pe care
dumneavoastră o știți, biofotonica, știința luminii vii, și pe care am
cultivat-o la Institutul Național de Inventică. – Ascultându-vă nu am
văzut doar idei ci, tern, mișcarea de hieroglife. Să scrii, să
concentrezi o întâmplare, o poveste, într-o hieroglifă, într-un desen sau
simbol. Dar cum să pui în desen mirosul, lumina, umbra… Or în
cuvântul măr se deschid, se amplifică toate acestea. Iar scăderea, diminuarea
fondului de cuvinte al limbii prin această lene alergată, prin refuzul
apartenenței, globalismul acesta de talcioc ne face pe an ce trece tot mai
săraci în averea noastră fundamentală: limba română. Ieșind din limba ta, din
lumina ei, ieși din propriul trup. Fiindcă duhul nostru locuiește în trupul
limbii române. – Ați spus un lucru extrem de sugestiv și mi-i drag să-l
amintesc pentru că eu însumi l-am gândit într-o carte care se cheamă De la
întuneric la lumină. Spre o semiotică a ieșirii din păcatul
originar. În sensul că noi, atunci când am căzut, am întâmplat două
lucruri: a) am căzut din frecvența înaltă a vieții dezincarnate în frecvența
trupului nostru pământesc așa cum este el; b) (pe de altă parte) am căzut și în
limbaj; în sensul că nu am mai fost în stare să comunicăm cu îngerii, cu
ierarhiile de lumină, cu Dumnezeu însuși, pentru că ne-am proiectat în acest
spațiu al limbajului care activează lucruri; pentru că ce-ați spus d-stră,
gestica mărului de pe palme, asigură recepția informațiilor respective:
mirosul, gustul – deci operăm cu realități obiective pe care le transformăm
apoi, prin puterea sunetului în instrumente de comunicare magică. Pentru că,
dacă eu spun: Sesam, deschide-te!, sau: Ieși, Lazăre! exact, prin puterea
vibratilă… Sunetele au o forță fantastică de a genera efecte. Dacă ne-am uita,
cândva, ca la un film în care sunetele – adică vibrațiile proiectate
peste o pulbere foarte fină generează forme, am înțelege forme extrem de
complexe, (chiar dacă sunetul nu se mai aude,
devenind infra sau ultrasunet), am înțelege atunci de ce La
început a fost Cuvântul. Iar acestă relație cu cuvântul, pentru că atunci
când eu spun cuvânt sau spun informație – a pune în formă,
eu de fapt pun în spațiul meu de înțeles și de acțiune cu sunete, cu gesturi,
și așa mai departe, imaginile lumii. Și ați spus un alt lucru tulburător,
faptul că în desenul pe care matricea aceasta a degetului meu o cuprinde,
acea spirală a amprentei, trimite la spiralele galactice, spirala florii-soarelui,
se găsesc vortexurile cosmice, ș.a.m.d. Și vă întreb: De unde atare un astfel
de limbaj integrator pe care și corpul nostru și Cosmosul și Dumnezeu însuși îl
generează ?! – Ne vedem, ne știm și nu ne cunoaștem. Lecturi, cuvinte
sonorizate în varii împrejurări. Dar trecând de durerea neștiutului, o povară
asumată, am înțeles că acceptați ideea cuvântului-simbol și, cu surplus, a
cuvântului-energetic. Or spirala cucuteniană, cosmologia din desenele
scoarțelor tradiționale, nu sunt în sine, cum și cuvintele, anume semne,
simboluri, totemuri energetice? – Și intrăm într-un alt spațiu în care Cuvântul
de care noi am început să ne apropiem, dobândește chip, dobândește formă. Toate
aceste reprezentări simbolice sunt cuvintele prin care omul (în general),
românul (în special) a învățat să-și asume creația divină. Pentru că această
spirală care vă bântuie este un vortex după care lumina însăși se mișcă. Pentru
că această Coloană a lui Brâncuși care înseamnă un spațiu pe care noi îl găsim
modelat peste tot în creațiile populare românești, și pe ouă, și pe ii, și pe
stâlpii de cerdac, iar ele nu sunt decât forme sau chipuri de a aminti omului
una și aceeași învățătură: Creația Lumii. Și asta fiindcă simbolurile de care
vorbim sunt de natură cosmologică, deci parte din Știința Creației pe care, din
tată spre fiu, românul a dăruit-o prin însuși mediul lui de existență.
Aceasta este o dimensiune. A doua dimensiune, care a fost uitată, este aceea a
sacralității simbolurilor cu care românul și-a înconjurat mediul de a trăi. Și
este o înțelegere absolut fantastică să-ți dai seama că prin formele pe care
le-a generat pretutindeni în jurul lui, prin culorile pe care le-a utilizat,
prin volumele armonice care reprezintă relația de aur și Șirul lui
Fibonacci, ș.a.m.d, prin auxiliarele, prin decorațiunile care au asociat toate
obiectele de care se înconjura, românul a generat o stare sanogenă. Toate
acestea creau asupra ochiului, asupra câmpului vibratil al entității umane,
efecte echilibrante (energetic informațional, cum ați spus). Dar și
cuvântul vorbit avea această valoare sanogenă iar eu am acum o obsesie și o
dominantă care, fiind atât de puternică, sunt convins că se și poate îndeplini,
ca prin ceea ce noi spunem și, mai ales, prin modul în care noi spunem, să
creăm o stare armonică pentru sănătatea bio-psihică a ființei umane. – Avem
ochi dar nu avem vedere. Trecem uneori pe lângă lucruri, date ce ne pot face
frumoși în orgoliu, mai siguri de noi înșine. Și cauza neșansei poate fi uitata
cheie deschizătoare de adevăruri, iubirea. – Noi, oamenii, ne raportăm lumii
prin cei trei ochi sau cele trei categorii de ochi cu care am fost înzestrați:
aceștia, apoi ochiul minții și ochiul inimii care este cel mai înalt pentru că
îngăduie corespondența cu ierarhiile de lumină. Pentru că toți suntem
configurați pe nivele de vibrație, pe nivele de frecvență dintre care unele
sunt foarte înalte (poate și accesibile altădată) altele sunt joase și ne
permit comunicarea în planul ființei noastre trupești, și toate acestea
definesc lumea ca o catedrală, cum a spus cândva o inițiată. Deci ochiul
acesta de care noi ne prevalăm în cunoașterea lumii este cel mai slab chiar
dacă este cel mai colorat dintre toate. Brâncuși, atât de drag mie
(naștere-maturitate-moarte, naștere-maturitate-moarte) a spus așa: Priviți
până veți vedea. Cei mai aproape de Dumnezeu au văzut. Pentru că aproape
de Dumnezeu lucrurile sunt pe atât de simple pe cât de înalte sunt. Iar
Brâncuși, care adăuga formei tuturor formelor Coloana, a numit-o nu
infinită ci Coloana ridicării sufletelor eroilor neamului la
cer. Toată această ridicare a fost magistral asumată de Eminescu în
universul pe care noi îl trăim chiar dacă nu ne mai aducem aminte: Căci
toți se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște… Iar semnul de care
vorbeați, înseamnă o expresie energetică mai întâi. Sau energia Cuvântului
care, atunci când se rostește și când spun matrice, când spun lumină,
când spun pace, când spun ce spun, rostesc un complex sonor prin care
influențez starea celuilalt prin sunete. Și poate că ar trebui să vorbim aici
despre puterea numelui. – Se mai face gramatică, se mai face limbă română
(diminuările sunt conținute de ”mai”)… Bine. Dar semiotică, fiziologia de sens,
de energie a cuvântului, așa ceva nu sau foarte arar și din întâmplare.
Și mă refer la o posibilă carte a dumneavoastră, Alungarea din Rai. Deci
iată-ne, întru începuturi, om de om așezat în spațiul celest, (scoarțele,
covoarele cu insemne astrale, semnele de pe grinzi, din răboaje) înconjurați de
semne divinatorii (de zile de sfinți, de împrimăvărare, de focurile
crepusculare ale anotimpurilor vii) dar în momentul în care refuzi, respingi,
te lepezi de obiectele-simbol pe care le-ai moștenit, înseamnă că își refuzi
celestitatea pe care ți-au dăruit-o părinții din părinți.– Ți-a dăruit-o
natura însăși. Natura care ne definește și pe care noi o cam uităm fără a o
părăsi dar păstrând-o mai mult în aduceri aminte. Dar este timpul
acesteia pentru că dacă am spus natură, adică ființa noastră vibratilă, ființa
noastră trupească este ființa capabilă să comunice, să corespondeze, să
rezoneze cu Cosmosul. Ați rostit un cuvânt pe care eu l-am întrupat într-un
volum pe care l-am intitulat Semiotica Iubirii, El Poder de los
luz. Și unii au dat din umeri: De ce semiotică? Fiindcă, pot să-și răspundă,
dacă ar avea interes, nimic nu trece dincolo de
știința-științelor, Semiotica: Știința Semnelor. Noi nu suntem oameni fără
de semn. Am fi pietre, am fi animale. Noi putem să recuperăm o stare a lumii
prin intermediul semnificării sale, indiferent de faptul dacă avem sau nu
nevoie de acel cuvânt, de acel semn, de acea realitate. Și
adeveresc ceea ce includeți necesității: să ne reamintim și să trăim magia
cuvintelor. Pentru că ele, prin efectele obiective pe care le determinăm,
începând de la sunete până la rostirea lor, până la incantația lor, ne conduc
spre descântec. Știți că am studiat descântecul ca o piesă de rezistență a
tradiției românești? De fapt pre-românești, dacice. Pentru că atunci când
medicii lui Hipocrate se făleau cu realizările lor, a trebuit, cum adeverește
Platon, să vină înțeleptul care să zică: Aveți grijă. Toate acestea le-ați
învățat de la medicii lui Zalmoxis, care vindecau sufletul mai întâi și apoi
trupul prin intermediul cuvintelor lor vrăjite. Și acesta era des-cân-te-cul!
Pentru că descântecul este un complex vibratil, un complex sonor pe care îl
proiectăm asupra trupului celuilalt. Iar dacă sunetele (care sunt vibrații)
determină în corpul meu rezonanțe, adică frecvențe care se cuplează cu altele,
vor avea un efect deosebit de puternic, declanșează, de pildă, antidotul
otrăvii de șarpe pentru că, dacă eu spun: Carate conopate dal zalca
malca și nu știu mai cum și incantez, cum făcea baba (trebuie
să furi descântecul, în sensul învățării ca text și mod de incantație aidoma),
abia atunci sunetele de putere au un efect. Ei bine, eu reușesc să declanșez
din trupul meu toate remediile pe care cineva le are pentru a le folosi pentru
a se auto-însănătoși. Deci, hai să spunem că în proporție de 80% noi ne
autovindecăm. – Se adaugă invențiile dumneavoastră din acest domeniu,
brevetele– Invențiile rezultă de aici, pe ideea de frecvență, de rezonanță, care înseamnă iubire. Iubirea
înseamnă a fi împreună, ceva cu altceva. Dacă iubire n-ar fi fost, nimic
n-ar fi fost pentru că lumea ar fi un haos, adică acolo unde nimic nu se
mai unește cu nimic. Iată, minunea creației divine a făcut ca lucrurile să fie
împreună.– Eram pe cheiul Dunării. Este acolo o biserică veche în care, zidite
întrînsele, pietrele încopciază și trimiteri mai vechi, amintiri dintr- o
posibilă necropolă romană. Și am adus mirarea dinaintea preotului de acolo care
m-a liniștit: Unii îndealții suntem alcătuiți. Și mi-aduc aminte, fiindcă
vorbeați de descântec, de câteva versuri: La început Domnul/ a făcut din lut și
spumă de mare/ un chip după chipul Domniei-Sale. Celestitatea dăruită,
recunoscută, indefinit diseminată în existențele noastre. Gânduri ce posibil să
fie așezate în cartea aceea închipuită de mine, Izgonirea din rai, sub
semnătura domnului Traian Dinorel Stănciulescu. – Gândurile acestea există,
sunt disipate în cele peste treizeci de cărți pe care nici nu știu cum și
când le-am scris, au apărut din trăirile mele. Pornind de la piatra bisericii
de pe Dunăre mă reîntorc la Alice Bellis care a
spus: Lumea ca o catedrală. Și cu adevărat este. Eu sunt arhitect în prima
mea formație. Și știu că nimic nu poate exista, nici o construcție, fără ca o
minte și o palmă să nu-și pună acolo efortul. Nimic nu se naște fără o prezență
creatoare. Iată de ce actul asemănării îl amintesc încă odată ca fiind acela al
darului de a fi creator. Câtă vreme cealaltă componentă a noastră, care este a
întrupării noastre vibratile și care ne îngăduie acum să rezonăm, este
componenta chipului. Dincolo de aceasta, dacă noi am reuși să recuperăm
sensurile acelor pietre care vin dinspre istorie și care poartă sensurile
acesteia, în două chipuri le poartă: una – prin formele pe care le generează,
prin imaginile pe care le deslușesc, acesta fiind conținutul semantic… Dar
vreau să vă dau o extraordinară accepțiune a acestor pietre care vin chiar din
biserică. Lucrând în spațiul științific inclusiv folosim aparate de rezonanță,
de biorezonanță, care pot, de pildă, etalona relația dintre o piatră și starea
biopsihică a subiectului uman. Și am făcut un experiment foarte interesant. Am
luat o piatră din afara bisericii și o piatră din interiorul acesteia. Biserica
fusese trăsnită. Și le-am etalonat. Vreau să vă spun că diferența este ca de la
cer la pământ în modul în care subiectul uman pus în relație a sesizat fiecare
piatră în parte. Deci lucrurile poartă amintiri. Tot ce ne înconjură este
amprentat de trăirile noastre biopsihice. Pentru că există o comuniune pe care
noi o ignorăm și pe care cei de dinainte au știut s-o spună. Ei vorbeau despre un
animism al lumii în sensul că există un suflet al lumii care apropie Totul de
Tot. Și ar trebui să ne amintim că suntem oameni ai fizicii cuantice. Că totul
este corpuscul și undă și în acele unde ale corpusculului se amprentează orice
altă informație venind de la un alt corpuscul și undă, și uite
așa noi interacționăm în câmp într-o continuitate perfectă.
Acționăm în corpuscul prin discontinuitate: am uitat câmpul.– Și chiar dacă mă
repet, ideea că omul, prin toate anexele de civilizație: haine, îmbrăcăminte,
acoperământ, încălțări poate fi asemănat unui scafandru, un om izolat
obligatoriu de mediul în care se mișcă, cel natural, acumulează energii
negative propriei sănătăți, un surplus electrostatic ce trebuie descărcat în
pământ. Porunca este unică: Omule aleargă în picioarele goale și fii ca iarba.
– Și iată-ne asemeni ierbii! Aceasta este o componentă istorică: Ne-am
așezat în lume fiind flexibili precum iarba, precum lanul care s-a lăsat abătut
de vânt apoi s-a ridicat. Aceasta este o componentă a rezistenței noastre
istorice. Iar gândul pe care l-ați generat mă face să-mi amintesc că am
recuperat dintre valorile neamului românesc, în mod anume, pe cea a
vestimentației. Avem un brevet pe care, din perspectiva valorilor deja
amintite, (adică forme, materiale, volume și așa mai încolo, pe care le-am
dovedit ca fiind capabile să influențeze starea biopsihică a subiectului uman),
am reușit să evaluăm parametrii sanogeni ai costumelor din varii materiale. Și
pur și simplu am rămas copleșiți de efectele pe care un costum din lada bunicii
îl generase. Ne-am străduit cu multe zădărnicii inițiale să etalonăm
haine, vestimentații moderne care să corespundă ”etalonului” fără a
refuza orice impune moda. Și am înțeles că hainele de dinainte aveau proprietăți
naturale pe care noi abia acum trebuie să le recuperăm punând, știu eu,
țesătura într-o cuvă cu ciclodextrină. Cei de dinainte puneau direct inul și
cânepa în apa râului și amprentau cu cristale de siliciu în mod direct și
firesc, ceea ce dă o proprietate cu totul specială materialului. Iar noi
redecoperim, prin tehnologiile noastre, tocmai tehnologiile strămoșilor.
Mergând pe calea tradiției am reușit să facem o vestimentație vie care, dincolo
de aspectul plăcut, îți generează starea de bine. Așa ar trebui să facem cu tot
ce avem în jurul nostru astfel ca mediul de viață în care trăim să devină
mediul nostru de bine în sensul de bine fizic, biologic și apoi de bine psihic.
Atunci când trupul este echilibrat și sufletul îl urmează și, sigur, viceversa.
– Gospodăria tradițională țărănească, aceea aproape imposibil de reeditat; avea
o distribuție armonică a necesităților. Alături de culturile de existență mai
erau și fâșiile dedicate culturii de cânepă sau de in sau prin podul
casei chinezeasca mișcare a viermilor de mătase. Când am văzut așa ceva în
Podul de la Nicorești, la bunica, m-am convins că mai mult ca sigur face și
vrăjitorii, că avea și locuri cu ierburi de leac.– Aveam arhetipuri
asemănătoare cu ale altor popoare, sigur, dar fără a fi un fervent protocronist,
am să spun că la vremea când noi le aveam pe toate acestea, Europa și nu numai erau acoperite de gheață. Și
atunci, din spațiul acesta de ființare a unei culturi care începuse deja să se
manifeste prin limbă și scriitură, prin facerea de obiecte magice care acționau
asupra ființei umane, toate acestea s-au distribuit cumva și în dreapta și în
stânga, și în jos și în sus. Și sunt convins că repede, repede se va ajunge să
recunoască toate acestea și ceilalți. Referitor la ”vrăjitorie”, magia de ieri
este știința de astăzi. Pentru că tot ce s-a întâmplat acolo sub semnul
magicului a devenit explicație științifică astăzi. Interacțiunea omului
cu mediul, cu obiectele era vie fiindcă el considera haina vie, îi dăruia
busuioc și plăntuțe, la fel la chimir sau în păr. Or toate acestea rezonau în
starea de bine, în a fi. Vorbim de o acțiune invizibilă care
vizează influența unui corpuscul prin intermediul câmpului generat sau, mai pe
înțeles – ca termen, a aurei sale. Biofotonica de care poate ne vom apropia
și discursiv înseamnă știința luminii vii. Totul emite lumină vie ca esență a
vieții. Și atunci nimic nu este magic aici decât poate în înțelegerea ei. Cum
comunicăm noi doi fără de cuvinte? Înțelepții tac. Nu-și vorbesc. Puterea
cuvântului ”tăcere” este fără de egal. Iar aceasta este magic. Învățând să
tăcem vom învăța să vorbim. – Să ne întoarcem spre tăcerile vorbitoare din care
am aflat că, la începuturi, măsura ideală în proporțiile arhitecturii
tradiționale era femeia. Purtătoarea de jar și de descântec. Și uite că textele
inițiatice se transformă, primesc măsura unică a Maicii Domnului și cu această
măsură este rugată punerea în sănătate sau, atenție, în iubire. Maica Domnului
– iubirea care dăruie, acest model cred că nu poate fi mai bine încadrat decât
pe năframa cusută de rugătoarele, mironosițele satului românesc. – Am să
reamintesc că noi, oamenii, suntem măsura tuturor lucrurilor. Adică începând de
la măsurarea Cosmosului (și ați văzut că amprenta aceasta papilară este o
expresie plastică a galaxiilor care se învârtesc și ale Genezei), până la
măsura casei. E paradoxal: tot ceea ce facem noi, facem în măsura în care
Creatorul însuși a pus în operă creându-ne pe noi. Măsură, chip
și-asemănare. Noi folosim aici niște proporții extrem de plastice,
adică frumoase, proporția de aur care guvernează tot ce este în acest
Univers, inclusiv corpul omenesc, creația umană. Și atunci nu transferăm noi
valoarea tuturor valorilor în opere de artă? Cum de o facem și frumoasă?
Răspuns: luând omul ca etalon. Relația dintre trunchiul casei, de pildă, dintre
măsura zidului și cea a acoperișului, (bunăoară în Maramureș vedem lucrul
acesta) este o admirabilă proporție de aur. Și reiterând ideea de mai înainte:
atunci când le priveam ele ne plăceau. A ne face plăcere înseamnă a ne face
bine fiziologic. Și îngăduiți să adaug o teorie a esteticului care zice că
atunci când alegem ceva pe principiul plăcerii nu o facem fiindcă acel lucru,
(o operă de artă, spre exemplu), face parte din curentul cutare sau școala cutare.
Alegerea o facem pentru că acel ceva ne optimizează, din punctul de
vedere al culorii (adică al frecvenței), din punctul de vedere al formei (al
undelor de formă care ne afectează benefic starea) și așa mai departe. Am uitat
plăcerea de a avea plăcere. Și atunci, dacă vom învăța să reconfigurăm
lucrurile în temeiul acestei re-plăceri, adică al duplicării plăcerii pe
temeiul biopsihic al existenței noastre, o să dublăm cultura cu natură. Iar
cultura ne aduce chipul Anei al cărei trup a însuflețit mitul Casei, a celei cu
turlă, biserica. Iar biserica aceasta (Casă cu Turlă) păstrează proporția
umană, spre deosebire de cea occidentală unde te simți chinuit de înălțime.
Omul este la măsura lui Dumnezeu în spațiul nostru. Și atunci casa asta în care
Dumnezeu se mai găsește trebuia să fie însuflețită. Și apare acolo darul
de suflet al icoanei, al Maicii, al Anei, Ana care și-a întrupat nu
numai ființa proprie ci și pe aceea a copilului. Și atunci găsim ideea în acest
arhetip al casei vii. Noi am brevetat ideea de arhitectură biofotonică,
casa vie care îți face bine, cum spuneam. Știți ce făceau cei dinainte ca să
genereze simbolul unei case vii? Și asta fără Ana. Puneau acolo Umbra
Omului, simbolul de viu. Erau negustori de umbre care măsurau căderea din
luminăa omului pe pământ iar măsura, o tijă de nuia, o incastrau în zid.
Și asta pentru ca, simbolic, să păstreze vietatea ființei umane în trupul
zidului. Este fantastic. – Descopăr în domnia voastră un misionar. Și mă
gândesc la întâmplările cristice. Femeia care vine în alai și atingând
veștmântul Învățătorului, atât, veștmântul, își recuperează sănătatea. O piatră
vie, rugătoare. Dacă noi am crede sau, mai exact, dacă în misiunea
dumneavoastră de a-i face pe oameni să-și recâștige rostul pietrei vii de rugăciune
ați și izbândi poate că ne-am întoarce în normalul rostului ființării. – A
crede trebuie să devină totuna cu a trăi și a înțelege. A sosit timpul pe care
îl vestea Apostolul ca noi să ne hrănim cu hrana tare (aceasta este a
înțelegerii) pentru că omului de astăzi nu-i mai este necesar și suficient doar
să pipăie și să urle ”este”. El trebuie să și înțeleagă. Iar aici este misiunea
(de la misionar), datoria mea: pentru că am cerut să înțeleg lucrurile acestea
din perspectiva trăirilor, pe o parte, iar pe de altă parte, a înțelesului
științific. Pentru că eu nu mă pot adresa omului de știință doar cerându-i să
creadă. Și trebuie să-i justific. Și vă rog să mă credeți că în nu știu
câte cărți muncite se află tocmai argumentele pentru a înțelege și
pentru a trăi înțelesurile. De pildă faptul că ați spus: puterea gândului.
Aș spune că este factorul întâi dintre toate. Pentru că atunci când ne ocupăm
de terapii din zona complementarității, înțeleg și arăt cum gândul pozitiv, în
opoziție cu cel negativ, poate să crească sau să inhibe starea biopsihică. Nu
mi-a venit să cred că obiectivitatea poate fi implicată aici. I-am sugerat unui
subiect să spună, timp de câteva minute atât: nu, nu, nu și da,
da, da. Aparatele au arătat o
diferență extremă la cele două situații. Transferând, atunci când
spui, da, ești bună, aspirină sau da, ești bun, descântec pentru
că această femeie știe că a mai ajutat pe cineva, ei bine, în acel moment, în
creierul meu, se întâmplă ceva, adică se crează acel complex holografic,
complex de vibrații. Și astea le explic în totalitate. Fiindcă nimeni nu a
reușit să explice cum se configurează gândul în mod holografic. Am făcut-o în
colectivul minunat de la Institutul de Inventică. Și când am înțeles că acesta
îmi baleiază tot corpul diferit atunci când gândesc da și atunci când
gândesc nu. Când gândesc da stimulez toți parametrii care îmi
susțin starea de bine și de sănătate. Când am inhibat
cu nu, toată apa, tot sângele, toată plasma mea se destructurează.
Și-l citez aici pe Masaro Emotu care a arătat ce grădini sau ce haos putem să
creăm în corpul nostru. Iată puterea gândului, a cuvântului bun. Așa este cu
Credința: ne-a dat Cuvânt Gând ca să-l trăim în trupul nostru. Iar trupul nu
este mai puțin important decât gândul.”
Ayn
Rand:
"Cuvintele sunt lentile pentru focalizarea mintii.”
B.M.
Gracian:
”Vorbele sunt umbra faptelor.”
Barbu
Stefanescu Delavrancea: "Ştefan cel Mare: Tineţi minte cuvintele lui
Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe... că Moldova n-a fost a
strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor
noştri în veacul vecilor!...**"Sub castanii din via părăsită, mai mulţi
copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile
sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam. O fetiţă îmi sorbea
cuvintele, dând într-o parte şi alta, pletele negre...”
Bertrand
Russell:
"Din cate imi aduc aminte nu este nici un cuvant in Evanghelie care sa
laude inteligenta.
Blaise
Pascal:
„Cuvintele frumoase costă foarte puțin. Și totuși, cât de multe obțin!” *** "Limbile
sunt cifruri în care nu literele sunt schimbate cu litere, ci cuvintele cu
cuvinte, aşa fel încât o limbă necunoscută este descifrabilă. ** * "Cuvintele
aranjate în mod diferit au un înţeles diferit, iar semnificaţiile dispuse
diferit au un efect diferit.**"Principiile plăcerii nu sunt precise şi
stabile şi nici la fel la toţi oamenii. Ele se deosebesc de la om la om. Sunt
de o aşa mare diversitate că, de când este lumea, nu a existat om mai diferit
de un altul decât de sine însuşi.”
Bob
Dylan:
"Vorbesc pentru noi toţi. Sunt purtătorul de cuvânt al unei întregi
generaţii.
Boris
Mehr:
"În afară de Dumnezeu, nu există Cuvânt mai de seamă
Brad
Pitt:
"Acţiunile vorbesc mai tare decât cuvintele.
Buddha: "Ca o floare
frumoasă, viu colorată, dar fără miros, sunt cuvintele frumoase dar fără roade
ale celui care nu acţionează conform lor. Dar ca o floare frumoasă, viu
colorată şi frumos mirositoare, sunt cuvintele frumoase şi pline de roade ale
celui...**"Să fii adânc învăţat şi meşteşugit, să fii bine educat şi
capabil să îţi foloseşti bine cuvintele; acesta este norocul. **
"Niciodată nu rosti cuvinte aspre, căci se vor îndrepta împotriva ta.
Cuvintele spuse la mânie rănesc, iar răul se întoarce.** "Mintea sa este
calmă, calme sunt cuvintele şi faptele sale, când acesta a obţinut libertatea
prin intermediul adevăratei cunoaşteri, devenind astfel un om caracterizat de o
pace profundă.**"Cuvântul care aduce pace în cel care-l ascultă valorează
cât mii de cuvinte spuse în van.**"Nu rosti cuvinte aspre, căci se vor
îndrepta împotriva ta. Cuvintele spuse la mânie rănesc, iar răul se
întoarce.**"Cuvintele au puterea atât să distrugă cât şi să vindece. Când
aceste cuvinte sunt adevăr şi bunătate, pot schimba lumea.**"Asemenea unei
flori gingaşe, strălucitoare şi înmiresmată, sunt cuvintele delicate şi pline
de adevăr ale celui care făptuieşte după cum vorbeşte.”
Camil
Petrescu:
"Cuvantul e un mijloc imperfect de comunicare.
Cardinal
de Bonalddes:
”Literatura este expresia societatii, asa cum cuvantul este expresia omului.
Carol
Shields: "Cuvintele
sunt viata noastra. Suntem umani pentru ca folosim limbajul. Prin urmare cred
ca suntem mai putin umani atunci cand folosim mai putine cuvinte.”
Casian
Balabasciuc:
”În veacul ăsta insipid/ Ce parcă vine din apus/ Cuvintele mă pun la zid/
Dacă nu spun ce am de spus.
Cesare
Pavese
(1908 - 1950): ”Uneori tăcerile ne înspăimântă pentru că în ele auzim cuvinte
pe care nu am vrea să le auzim.
Cesare
Pavesse:
”Ne lovesc cuvintele noastre rostite de alții.
Charles
Bukowski:
”Niciodata sa nu distrugi cu cuvintele ceea ce ai creat cu linistea.”
Charles
Dickens:
"Într-un cuvânt, eram prea laş ca să fac ceea ce trebuia şi prea laş ca să
evit ceea ce nu se cuvenea.”
Charles
Simic:
"Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata
experienta din spatele lor.”
Cleopatra
Lorintiu:
"Ea, Tineretea Nu are vreo vina si cuvintele Abia azi prind inteles de
parca Ar fi calatorit spre mine foarte incet. "
Confucius: "Un tablou
este un poem fara cuvinte.” ***"Fara a cunoaste puterea cuvintelor este
imposibil sa cunosti oamenii.” *** "Cine are minte, are desigur şi
cuvântul potrivit, iar cine are cuvinte, acela nu are neapărat minte.” ***"Când
ar trebui să vorbeşti cu o persoană, şi nu vorbeşti cu aceasta, o pierzi. Când
nu ar trebui să vorbeşti cu o persoană, şi totuşi vorbeşti cu aceasta, îţi
iroseşti cuvintele. Cei înţelepţi nu pierd oameni şi nici nu îşi irosesc
cuvintele.” * ** "Cuvintele sunt vocea inimii.”
Constantin
Noica:
"Un cuvant este un arbore. Ca s-a nascut pe pamantul tau ori ca a cazut ca
o samanta din lumea altora, un cuvant este, pana la urma, o faptura specifica.”
Corina
Zupcău:
”A dispărut cuvântul bun,/s-a ascuns/ nu mai este pe drum./ Cândva, la fiecare
întâlnire/ Bună!/ era încununat c-un zâmbet cald/ acest salut făcea minuni,/
ușor s-a prefăcut în scrum/ odată cu sentimentele/ ce-au devenit surcele,/ cu
care aruncăm din când in când../ Nu mai e timp, ne dăm huța cu vremurile,/ nu
mai avem deschidere,/ brațele rămân drepte, pe lângă corpul/ rigid/
îmbrățișarea e-o modă ce dă bine,/ cuvânt-i strâmb/ în timp ce zâmbetu-i
perfid/ trădat prin ochii mici, întorși pe dos/transmit / un maxim sictir "trăiești.. deci n-ai
murit!"/ Nu mai suntem capabili să trimitem/ căldura s-a transformat/ pe
limba noastră a devenit cold/ Bună!/ te-ntorci/ te-ntrebi o fi
vreo..înjurătură?!/ că doar acele vorbe rătăcite/ le-aruncă vântul către patru
puncte/ cuvinte bune, cuvinte calde/ au sărăcit în propria virtute/ rătăcite-n
cuvinte stâlcite,/ zdrobite de limbi neștiute!
Cornelia
Linzner:
"Dumnezeu există. EL există pentru toți oamenii, însă nu toți oamenii
există pentru Dumnezeu, ci numai pentru ei înșiși. Divinitatea se afla acolo
unde există pace și respect față de cuvântul, voința, viața și drepturile
celorlalți.” *** "Cine vrea să cunoască oamenii, să le privească
cuvintele, nu banii.” ***"Adevărata frumusețe nu sta în aspectul exterior,
adevărata inteligență nu se găsește în avutul material. Tot bunul stă în
existența și memoria spirituală de a fi, purtate în timp prin cuvânt și faptă.”
***"Chipul interior al omului stă în cuvintele lui.” *** "Măsura
corecta a omului (a unei persoane) este cuvântul său.”
Corneliu
Vadim Tudor:
"Ce pot să spun ca sa-ți fiu pe plac? Tot ce am spus, s-a scris deja..
Așa, mai bine tac.
Costel
Stancu:
"Am dreptul de a nu scrie nimic! / Tot ce scriu va fi folosit
împotriva mea./ Nu mă pot opri, nu mă pot opri,/ deşi ştiu că pînă la sfîrşit
cuvintele - / nemulţumite că nu le-am găsit,/ pe deplin, înţelesul - se vor
dovedi / martori mincinoşi. / Scriu fiindcă nu pot să mă mint!/ Aşadar, te voi
minţi pe tine, cititorule,/ chiar dacă tu, la rîndu-ţi, doar / o să te prefaci
că mă crezi./ Şi uite aşa vom supravieţui amîndoi / în cuvînt. Ca două animale
de luptă/ care - în loc să se sfîşie - încep să valseze./ Spre nemulţumirea
publicului plătitor,/ însetat de sînge./ **"cuvantul are si el
intelepciunea greselii.” ***"acum mă mir - cuvîntul e un circusant pe
limbă.” * **" Uneori pielea visului devine prea strîmtă./ Dincolo de
ea eşti tu,/ cu bucăţi din tine momeşti realitateasă se îndepărteze./ Eşti
singur –/ singurătatea nu-ţi mai ajunge./ Cuvîntul împrospătează hîrtia,/
florile tale nu fac rău nimănui,/ realitatea se umflă pînă plesneşte,/
insuficientă sieşi ca o pălărie cu iepuri,/ ca un gol căruia îi cresc pene./ În
tine se văd începutul şi sfîrşitul./ Ei da, cînd mori o iei de la capăt,/ eşti
îngropat cu oglinda în mînă/ să vezi cît eşti de singur.” *** "uneori
cuvîntul/ e un cal nărăvaș / care își rupe piciorul / și trebuie
împușcat: ” *** ”cuvîntul are în el înţelepciunea greşelii.” *** ”Teme-te cînd
îți declară război furnicile./ Învață să te aperi de tăcerea altora cu
propria-ți tăcere./ Sabia se poate întoarce în teacă nepătată de sînge./
Cuvîntul, nu. Acesta te va găsi întotdeauna nepregătit./ Privește înlăuntru-ți,
de acolo așteaptă răspuns. / Moartea-i aproape! Şi urme nu lasă.”***” sînt
pedepsit să scriu/ cu care cuvînt îmi vei dezlega mîinile,/ Doamne?”
Costel
Zagan:
"Fiind Eminescu/ Fiind poet taceri cutreieram si ma opream ades langa
cuvant si tampla mi-o apropiam la blanda batere de vant Si ma opream ades langa
cuvant ca sa-l aud cum creste **"Ce poezie frumoasa esti iubito
te-as invata pe dinafara dar ma incurc mereu la sani cuvintele au muguri pe la
tara / Ti-as invata pe dinafara si parul si gatul si buricul. **"Aproapele
meu, (ne)cuvantul! Definitii eretice” ***"Buze: cuvânt
extravertit!**"Cuvintele mi-o iau înainte dar eu rămân fără cuvinte. ” ***"
Viitorul a început înaintea cuvântului.” ***"Despre prostie, numai bine;
despre prosti n-am cuvinte!” ***"Potop: îmi iau cuvintele și ma ascund în
prima rană disponibilă!. ” ***"Cuvintele ne fac sa bântuim, ca niște
stafii, printre destine.**"Niciodată" nu-i un cuvânt,
"niciodată"-i singurătatea cuvintelor. ”.***"Golgota Cuvantului
Doamne Iisuse al limbii romane iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul viata trece
numai visul tau ramane il pastrez in mine rastignindu-l Iarta-ma ca-ti sangerez
cuvantul este trup din trupul tau preasfant de-l rostesc...” *** "Cea din
urma dezamagire Din cuvant te-ai nascut in cuvant te vei intoarce Caci ale tale
sunt si tacerea si necuvantul si cantarea In numele lui Eminescu si al
Veronicai Micle si al poeziei lor de dragoste Pana la cea din...” ***"HĂRŢUIREA
ROMÂNIEI Pământul tot este o rană cuvintele mustesc de sânge o suferinţa mea
contemporană când iau o piatră-n mână plânge Cuvintele mustesc de sânge stiloul
va sări în aer tăcerea cu aripa ne atinge din noi rămâne doar un vaer.” *** ”Cu
Adam, cuvantul a cazut in lume. Eva a inventat... dialogul.” ***"Circuitul
tăcerii Tăcerea zburdă pe hârtie cuvintele sunt niște lupi tăcerea va muri și-o
știe dar cântă cum s-o întrerupi.” *** "Cuvintele însingurează.”
Cristian
Neagu:
"In relatia umana, un cuvant poate fi echivalentul bulgarasului de nea, ce
starneste dezastrul avalansei.”
Dan
Puric:
"Lipsa de răgaz istoric îşi spune cuvântul. Oboseala de a fi român a
devenit indiferenţă, pentru ca, apoi, să o trăim astăzi difuz, ca pe o ruşine.”
Daniel
Dragan:
"Cuvintele au umbră ca pietrele de hotar ca arborii și vița de vie ca
adevarul dincolo de care e încă ceva.”
Daniel
Marian:
"cuvântul nu ştie să zboare/ cum nu ştie să umble/ cel mult să se mintă/
alcătuindu-se umbrei/ în cuprinderea ei/moale zvântată de dinţi/ să se
destănuie pietrei/ să rotunjească munţii/ cu paloarea lui circumspectă/
cuvântul are sindromul/ ghearei şterse şi al ciocului pustiu/ şi chiar e făcut
din lebede/ cuvântul cel sfios care se teme/ în faţa gurii căscate feroce/ ca o
secundă flămândă de ceas/ departe de grajdurile cu înţeles/ se foiesc roiurile
de lebede/ din care iată cum sare cuvântul/ poate în toamna pădurilor/ şi în
tulbureala apelor/ când se deschid depărtările/ poate se va iubi singur/ dacă
nu-l ia nimeni la rost/ şi dacă se va recunoaşte.”
Daniela
Parvu Dorin:
"Nu ştiu cine mai poate pune degetul pe singura rană a cuvântului... dar
am timp să scriu un poem procust *** "Emoţia şi cuvântul potrivit devine
pasărea poemului.”
Dante
Alighieri:
”Iubește puțin cine poate spune în cuvinte cât iubește.”
Dem
Rădulescu:
"Cuvântul mărțișor înseamnă ceva pentru cineva dat de altcineva altcuiva.”
Democrit: "Cuvântul
este o umbră a faptei.” *** "Dascalul nebunilor nu este cuvantul, ci nenorocirea.”
Denis
Diderot:
"Daca nu se rosteste aproape nici un cuvant pe lumea asta care sa fie
inteles asa cum e spus, inca si mai rau e ca nu se face aproape nimic care sa
fie judecat asa cum e facut.”
Dimitrie
Anghel:
"Privesc o semuire de om in discul lunii, Un chip bizar ce rade, privind
de sus pamantul, Un ras amar si straniu ce-l au numai nebunii, Și mortii, cand
pe buze le-a-ncremenit cuvantul.”
Doina
Strulea:
"Nu, omule. Nu, omule, Să nu îți vinzi tu țara Pe niciun fel de ban,
Atunci când o vei faceVei deveni orfan. Nu, omule, Să nu-ți rănești tu mama
Măcar cu o privire, De îndrăznești s-o faci Uitat-ai de iubire. Nu, omule, De
casă să nu uiți.”
Don
Miguel Ruiz-Bolero:
“Fii impecabil în cuvântul tău. Vorbește cu Integritate! Spune doar ce vrei să
spui! Evită să folosești cuvântul pentru a vorbi împotriva ta sau pentru a-i
bârfi pe alții. Folosește puterea cuvântului tău în direcția adevărului și a
iubirii! Nu lua nimic personal. Nimic din ce fac alții nu este din cauza ta.
Ceea ce spun și fac alții este o proiecție a propriei realități, este despre
ei. Când ești imun la opiniile și acțiunile celorlalți, nu vrei deveni victima
unei suferințe inutile. Nu face presupuneri! Găsește curajul să pui întrebări
și să exprimi ceea ce vrei cu adevărat. Comunică cu ceilalți cât de clar poți
pentru a evita neînțelegerile, tristețea și drama. Dacă faci acest acord cu
tine, îți poți transforma complet viața.Fă întotdeauna tot ce poți! În orice
circumstanță, pur și simplu fă tot ce poți, da ce ai mai bun și altfel vei
evita judecata de sine, victimizarea, auto-abuzul și regretul!”
Doru
Davidovici:
"Trebuie sa existe, pentru Dumnezeu, ceva stabil, la care sa poti veni cu
sufletul in palme ca la Zidul Plangerii, sa te topesti in cuvinte asa cum
pietrele se topesc sub cuvintele tale.”
Dumitru
Ichim:
"uneori Dumnezeu,/ sub umbra cuvintelor noastre,/ se odihnește."
Edith
Piaf:
"Vreau sa-i fac pe oameni sa planga chiar si atunci cand nu inteleg
cuvintele.”
Edouard
Estaunie:
"Poti darama un oras, arde o carte, zgaria o marmura: nu poti sterge urma
unui cuvant intr-un creier.”
Elbert
Hubbard:
"Cine nu-ţi înţelege tăcerea, probabil nu îţi va înţelege nici cuvintele.”
Elena
Lucia Spatariu-Tudose:
"Uite/ acum aș putea să scriu/ un poem/ îți spun.../ octombrie-și murmură/
melancoliile-n ploaie/ aș putea/ să scriu un poem/ îți spun/și cu o plăcere
sadică/ sugrum cuvintele/ până varsă întuneric/ apoi le spânzur/ de crengile/
copacilor goi.../ ploaia bolborosește ceva/ ne-nțeles/ vântul se vaită grotesc.../
am mâinile pătate/ de cuvinte/ tocmai am ucis/ un poem..."
Eliana Eli: Adevărat... Cu un
cuvânt poți ucide un suflet sau îl poți reînvia...Sunt cuvinte care se înalță
ca flacăra și cuvinte care cad precum ploaia(Marie D'Agoult)...Dumnezeu a făcut
să fie lumină prin Cuvânt....De acea vorbele noastre trebuie să aducă lumină și
să vindece, să zidească, nu să năruiască vieți, prietenii, suflete,
căsnicii...Ați văzut, atunci când mergem la medic și primim mângâiere prin
cuvinte, cât valorează?Mai mult decât un medicament...”
Emil
Cioran:
"Nu, nu sunt fericit si probabil ca n-am sa fiu niciodata. Asta-i
adevarul! Exista si oameni inapti de a gusta fericirea. Pentru ei aceasta
fericire nu-i decat un cuvant rece, inscris in dictionar la litera cuvenita.” ***"Sa
fii, din lipsa de cuvinte, mai prejos de tine insuti, sa nu gasesti cuvinte
pentru ceea ce esti, potrivite cu ceea ce traiesti sau induri, sa traiesti
mereu mai prejos de propria-ti realitate.” ***"Modalităţile-i de exprimare
fiind tocite, arta se orientează spre nonsens, spre un univers închis şi
incomunicabil. Orice freamăt inteligibil – în pictură, muzică sau poezie – ne
pare, pe drept cuvânt, desuet şi vulgar. Publicul va dispărea curând...” ***"cuvintele
devin cu atât mai scârboase cu cât se plimbă prin mai multe guri" ***„un
cuvânt previzibil e un cuvânt defunct”.
Emily
Dickinson:
"Speranta este lucrul cu pene asezat in suflet si care canta melodia fara
de cuvinte si nu se opreste niciodata.”
Eugen
Barbu:
"Sunt oameni care traiesc din muzica cuvintelor, nu din ceea ce contin
ele.”
Eugene
Victor Debs:
"Cel mai eroic cuvant in toate limbile este revolutie."
Eugenio
Borgna
(1930 - ): ”Cuvântul care tace e de multe ori mai prețios decât cuvântul care
vorbește.
Euripides: "Ce este
abundenta, un cuvant si nimic mai mult, inteleptul se multumeste doar cu
strictul necesar. **"Vorbeste, daca sunt cuvintele tale mai convingatoare
ca tacerea, daca nu, taci.”
Francis
McCourt:
"Nu stiu ce inseamna si nici nu-mi pasa pentru ca este Shakespeare si este
ca si cum as avea pietre pretioasa in gura atunci cand rostesc cuvintele.”
Francis
Scott Key Fitzgerald:
"Poti rani oamenii prin cuvinte.”
Francois Mitterand: "singurul
cuvânt care contează în politică este cuvântul NU".
Friederich
Nietzche: ”Cuvintele
cele mai liniştite sunt acelea care aduc furtuna. Gândurile care vin cu
picioare de porumbel conduc lumea.
Gabriel
Jose Garcia Marquez:
"Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar
fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as
ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi
ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut
si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima
oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru
a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca
acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te
iubesc" si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Gabriel
Petru Baetan:
"Cu totii murim. Numai cuvintele nu mor niciodata.” *** "Cuvintele
sunt prea putine. Daca am comunica prin bataile inimii ar fi mai multe de spus.”
*** "Uneori ceea ce vrem sa spunem cu adevarat se afla tocmai in spatele
cuvintelor pe care, din anumite motive, nu le putem spune.”
Gabriel
Tepelea: "Cuvintele
nu sunt un joc de artificii, ele sunt arme care pot ucide sau inalta.”
Garabet
Ibraileanu:
”Câte milioane de vorbe ai spus tu în viaţa ta? Ai spus toate vorbele care sunt
în Shakespeare, în Göethe şi în Kant. Numai că le-ai combinat altfel.”
Gavriil
Stiharul:
"Cuvantul "imposibil" nu trebuie sa urmeze decat dupa cuvantul
"esec".
Geo
Bogza:
"Cum imi bate ceasul Daca il ascult cu urechea dreapta Ceasul meu bate
clipele vietii mele. Daca il ascult cu urechea stanga Ceasul meu bate clipele
vietii tale. Daca il ascult cu osul fruntii Ceasul meu masoara durata
universului...”
George
Bernard Shaw:
”Există două cuvinte care îţi deschid multe uşi: trage şi împinge.”
George
Eliot:
"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu o
persoana, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori
cuvintele.”
George
Enescu:
"Cuvantul pe care mi-l repet zi de zi de cand ma stiu este indeplinirea
datoriei.**"Cuvântul pe care mi-l repet zi de zi, de când mă ştiu:
îndeplinirea datoriei. În realizarea acestui lucru, se cuprind şi bunătatea şi
loialitatea, cinstea, corectitudinea, exactitatea.Să ne facem cu toţii datoria
şi lumea îşi va recăpăta sensul...”
George
Lesnea:
”Sunt trist, sunt obosit, mi-i silă de toate,/ mi-i viața ruginită de
zădărnicii și singurătate./ Mă plăsmuiesc zilele, mă bat ploile,/ deasupra mea
moartea își scutură foile./cuvintele încep să se prăfuiască,/ se fac de iască./
Nu mă mai bucură crângurile și vrăbiile./ pentru alții trec norii clătinându-și
corăbiile./ Toate se îndepărtează, toate se culcă pe rând./ Numai vântul mai
umblă pe drumuri, plângând./ Pentru alții, sălciile pletele/ și le piaptănă
peste ochi ca fetele./ Nu mai pornește nicio cărare,/ nu mai pleacă niciun
drum;toate-s de ceață, toate-s de fum./Nu-s bucurii, nu-s fericiri, numai
tristețile/ aduc, ca niște snopi, în brațe, diminețile./ Ne pierdem viața,
viața noastră toată/ și nimeni pe pământ nu mai revine niciodată.”
George
Meredith
(1828 - 18 mai 1909): ”Cuvintele sunt sclipirile liniștii.”
George
Mihalcea:
"niciodată veacul n-a fost mai năprasnic/ și mai năruite morile de vânt/
căci se vede iată cum sub talpa vremii sânge / nu Lumină curge din Cuvânt/apele
ciumate au ieșit din matcă/ lupii destrămării stau la pândă-n zori/ cad
dodecafonic negre lănci de gheață/ ce se-nfig în gâturi albe de cocori/ găuri
largi de șarpe se deschid în tâmpla/ zeului pe care l-am gonit cântând/ și de
bucurie știmele se scaldă-n/ iazuri de otravă nemaidându-și rând/ niciodată/
șoapta nu ne-a fost mai arsă/ ca acum când ninge cu piatră și foc/niciodată mamă nu am fost mai singuri/ pe
lichefiatul drum către noroc/ niciodată tată dormitând în lutul/ ce ne tot
cuprinde a nimic urlând/ n-am fost mai aproape de cutremurarea/ lacrimii de
ceață prăbușite-n gând/ care gând nu vine să ne izbăvească/ nici de istovire
nici de cai uciși/ ci să ne despice-n jumătăți de stane/ împietriți în larma
anilor promiși.”
George
Oppen:
"Există un cuvânt Pe care fiecare trebuie Să şi-l clarifice, cuvântul NOI.”
George
Petrovai:
”Mai înainte de a fi rostite, cuvintele cu rost în minte-s rânduite.” *** ”
Dacă în continuare cei mai mulţi dintre creştini preferă pâine, iar nu cuvântul
ce iese din gura lui Dumnezeu, ipocriţii se îndoapă cu sandvişul făcut din
pâine unsă cu cuvântul Domnului.”
Gesualdo
Bufalino
(1920 - 1996): ”cuvântul e o cheie, tăcerea e un șperaclu.”
Gheorghe
Iova
(n. 29 ianuarie 1950 - d. 29 iunie 2019): ”Dacă există mai multe feluri/ de a
fi stea,/ lucrul acesta arată, cumva,/ cât e de greu să-ţi faci/ cer, din umbra
ta? * Nu zic cuvintelor, nu/ pentru a ucide ci/ pentru a le prinde, din zbor,/
aruncate spre inversul lor. * În cuvântul mare am intrat pe fereastră,/ însă
altfel îmi scriu poemele./ Străluceşte, la urechea nopţii, / un cuvânt, în care
locuiesc.”
Giuseppe
Ungaretti
(1888 - 1970): ”Cuvântul e neputincios, el nu va putea niciodată să descrie
secretul pe care-l purtăm, doar că se apropie de el.”
Grigore
Hagiu:
"Din nou sa punem ordine in ganduri, sa mai gandim odata ce-am gandit cu
un cuvant mai lin si-ncetinit, dand loc privelistii de printre randuri.
H.
Lacordaire:
„Cuvântul (limbajul) este expresia vie a sufletului; el iese din suflet aşa cum
iese apa din izvor.”
Hagop
Baronian:
"Limba inimii nu are nevoie de cuvinte pentru a se face inteleasa; ea este
scrisa in ochi.
Hans
Christian Andersen:
"Acolo unde cuvintele esueaza, muzica vorbeste.
Heinrich
Heine:
”Săgeata nu mai aparţine arcaşului de îndată ce a fost slobozită din coarda
arcului, iar cuvântul nu mai aparţine vorbitorului din clipa când a fost
rostit.
Herbert
Marshall Mcluhan:
"Cartea tipărită bazată pe uniformitatea şi repetabilitatea tipografică în
ordine vizuală a fost prima maşină de învăţat, aşa cum tipografia a fost prima
mecanizare a unui meşteşug.
Honore
de Balzac:
„Oamenii pot fi ucişi; cuvintele – nu.” ***"O femeie ştie, la treizeci de
ani, să râdă, să glumească, să cocheteze, fără să se compromită. Ea are tactul
necesar pentru a ataca toate coardele sensibile ale unui bărbat şi pentru a
studia ce sunete poate să scoată din ele. Tăcerea ei este tot...**"Trebuie
să ţii la cuvântul dat mai mult decât la bogăţie; pentru că a ţine la cuvântul
dat îţi aduce bogăţie, dar toate bogăţiile nu şterg pata pe care ţi-o lasă pe
conştiinţă nerespectarea cuvântului.**"Există fapte mici în aparenţă, dar
care în viaţa sufletească sunt evenimente mari. Într-adevăr, uneori un gest
conţine o întreagă dramă, accentul unui cuvânt destramă o întreagă viaţă,
indiferenţa unei priviri ucide cea mai fericită iubire. **"Un cuvânt face
cât o idee într-o ţară unde omul este mai atras de eticheta sacului decât de
conţinutul lui.**"Cei doi copii se înţelegeau, ca toţi îndrăgostiţii, fără
să-şi fi spus un cuvânt. **"Dacă vrei să fii un om deosebit, trebuie să-ţi
faci din cuvânt o a doua religie şi să ţii la el ca la onoarea ta.
**"Frumuseţea plină de prospeţime, de culoare, fără nuanţe, cea care se
denumeşte prin cuvântul nostimă, constituie atracţia obişnuită de care se lasă
ispitită mediocritatea.**"Cuvântul
poate fi lamă de cuţit sau balsam. **"Îndrăgostiţii au un fel de a
folosi cuvântul Nimic prin care îl transformă în exact opusul lui.
**"Oamenii pot fi ucişi; cuvintele - nu. **"Legea este cuvântul
societăţii, iar obiceiurile convenite sunt acţiunile ei.
Hristostom
Filipescu:
"Vorbele pline de vorbe nu ating inimile… Scrisul este condamnarea la
nemurire, iar uneori poezia devine rugăciunea inimii.
Iacob
Negruzzi:
"Scopul cuvantarii nu este de a impune, ci de a convinge.
Igor
Ursenco:
"Condamnat deja sa port dintotdeauna, in trupul meu trecator, functiile
estetice si valoarea structuratoare a cezurii.
Immanuel
Kant:
”Nu părăsi pe nimeni din cauza unor cuvinte. Faptele contează.
Ingrid
Bergman:
"Un sărut este un truc minunat conceput de natură pentru a opri vorbirea
atunci când cuvintele devin de prisos.
Ioan
Vasiu:
"e vară/ se coc murele pe gard/ cuvintele în poezie ard
Ion
Cristofor:
"Purtătorul de cuvânt al guvernului e un om lipsit de cuvânt.**"La
început a fost Cuvântul. Am ajuns acum în epoca oamenilor lipsiţi de cuvânt.
Ion
Deaconescu:
"La inceput a fost privirea si nu Cuvantul, de aceea ochiul desfereca
misterul, pe cand vorba naste desert si cimitire in suflet.
Ion
Jurca-Rovina:
"O vorba poate rani sau ucide mai repede decat o lance."
Ion
Pena:
"Cuvintele mele moi ca nişte bureţi/ Duceţi-vă unde vreţi,/ Unde vă place,
unde vi se pare,/ Eu nu vă mai dau de mâncare./ A venit moartea la uşă/ Să mă
culeagă, să mă facă cenuşă./Cum să vă mai ţiu, cum să vă mai cresc?
Ion
Stratan:
"Rama de cuvinte, umarul numarului.
Ionel
Teodoreanu:
"Diletant, intr-un cuvant, adica amator de succese facile in profesie,
multumindu-te cu castigurile strictului necesar, nu profesionist, pasionat de
meserie, capabil de eforturi sustinute, cu sacrificiul comoditatilor imediate
si al agrementului...
Ionut
Caragea:
"Poezia – îngerul care îşi caută aripile printre cuvintele mele!"
**"Cu cât cobori mai adânc în inima omului, cu atât ţi se astâmpără setea
de cuvinte. **"Am invatat sa iau totul de la inceput, primul cuvant a fost
amintire. **"Dragostea nu are nevoie de cuvinte insa cuvintele au
intotdeauna nevoie de dragoste. **"Dacă la început a fost cuvântul, pot
spune că Dumnezeu a fost poet şi a creat universul aşa cum şi eu am creat
poezia mea. **"Visele pe care le uităm, sufletul şi le aduce aminte. Atunci
apar cuvintele şi noi ne odihnim în ele. **"Cu fiecare cuvant, mi se
scurge o picatura de viata./ **"Nu sunt savant, nu am invatat niciodata a
scrie, ci numai din palmele tale a citi./ **"Cuvintele sunt decoratii
obtinute in razboaiele mintii./ **"Timpul se masoara in cuvinte./
**"Spune-mi cu ce cuvinte sa te satur de cuvinte./ **"Fiecare cuvânt
este scheletul unui gând subnutrit ce nu mai încape în sarcofagul umbros al
unei minţi prea înguste./ **"Cuvintele - decoraţii obţinute în războaiele
minţii./ **"Cuvintele umblă cu ferocitate prin lume, scăpate din lesa
divnei tragedii./ **"Câte cuvinte am sărutat până la glezna unei
metafore.../ **"Cuvintele se mişcă pe braţul unei spirale cu centrul în
inimă./ **"Cuvintele trec prin sîngele meu, vin la sufletul meu să
se-mbogăţească de sensuri, iar eu, lacom, le-nchid printre vintre, visînd
nemurirea.
Irina
Binder:
„Cuvintele pot minți, dar faptele vor arăta mereu adevărul!”
Isocrates: "Petrece tot
restul vietii tale cu placerea de a asculta cuvintele altora, caci asa vei
izbuti sa inveti cu inlesnire tot ce altii cu greu au iscodit.
Iulian
Boldea:
"Ce diferenta uriasa - fenomenologic vorbind - intre corpul acesta
reduplicat in apele oglinzii si cuvantul corp, redat de tastatura
calculatorului la care scriu. **"Copilarie ii vad chipul cu surasuri
inflorite bland si buzele arcuite tandru schitand jumatati de cuvant corpul lui
cauta forma viitoare ce il va adaposti gandurile lui neintelese stau atarnate
in orologii coclite
Jacobo
A. Rauskin:
”Caută și caută iubirea in cuvinte, și le găsește la marginea tăcerii...
Jacques-Benigne
Bossuet:
"politica deriva din cuvintele Sfintei Scripturi.
James
Broughton:
"Am fost întotdeauna un purtator de cuvant pasionat al iubirii, chiar
înainte de a ști ce este. Poemele mele de început cânta necesitatea absolută de
a permite iubirii să invadeze și să cuprindă viața fiecăruia dintre noi.
James
Joyce:
"Trupul meu devenise o harpă, iar cuvintele şi gesturile ei erau ca
degetele care alunecă pe coarde.
Jaroslav
Iwaszkiewicz:
"Atunci când toată lumea cântă la unison, cuvintele n-au importanţă.
Jean
Jacques Rousseau
(1712 - 1778): ”Nu încetez sa ma conving singur ca pentru a avea dreptate
trebuie neaparat sa ai cu orice pret ultimul cuvânt.
Jean
Simard:
"Trebuie să ai grijă cu cuvintele, sunt arme albe...
Jean-Baptiste
Poquelin (Moliere): "Toti oamenii se aseamana prin cuvinte, numai faptele
ii deosebesc.**"Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de
un savant care tace.
Jean-Paul
Sartre:
„Cuvintele sunt prelungirea simţurilor vorbitorului, cleştele, antenele,
ochelarii lui; el le manevrează dinlăuntru, le simte ca pe propriu-i trup.” ***
”Orice cuvânt are urmări. La fel, orice tăcere.
Jenică
Drăgan:
Fiecare vocabulă participativă la
zestrea tăcerii orice amurg cu steagul în bernă cum zâmbetul de ştrengar al
bătrânului ştirb aripatul agale prin etern al cocorului limba ploii plimbate pe
ochiul ferestrei ruşinata floare-a soarelui de mirişte-mi scriu fără de cuvinte
toate poemele mele astăzi Tu revii acasă cu păcatul cuibărit sub sânul greu cu
o sămânţă străină ascunsă în pântecele cald sub un alt nume de împrumut ca de
fiecare dată dulce şi tot frumoasă dar mai stricată ca oricând cum din
însoţirea delaţiunii nocturne cu minciuna iată se naşte fără durere o nouă zi
tot nevinovată un mâine neînţeles fără nicio zeească amânare
Joan
Maragall i Gorina:
”In dragoste, a intelege pe jumatate un cuvant inseamna mai mult decat a-l
intelege in intregime."
Johann
Wolfgang von Goethe:
”Caracterul celui care vorbeşte este acela care convinge, nu vorba. Dacă
copiii ar creşte mai departe aşa cum se arată la început, am avea numai genii.”
***"Cuvant frumos pentru cine-l intelege just. Ce vreti ca libertate? Ce
este cea mai libera libertate? A actiona drept! **"Orice cuvant rostit
trezeste sensul opus. **"cuvintele sunt imaginea sufletului
John
Amos Comenius:
"A instrui pe tineri cum se cuvine nu consta in a le vari in cap multime
de cuvinte, fraze, expresiuni si opiniuni din diferiti autori, ci a le deschide
calea cum sa priceapa lucrurile.
John
Bunyan:
"În rugăciune contează mai mult inima decât cuvintele, atunci când
cuvintele sunt fără inimă.
John
Millington Synge:
"O traducere nu este traducere, a spus el, decat daca iti voi da muzica
unui poem si cuvintele.
Jorge
Luis Borges:
"Cuvintele sunt simboluri ce postuleaza o memorie impartasita.
**"Orice cuvant a fost odata un neologism.
Joseph
Addison:
"Cand sunt bine alese, cuvintele au o putere atat de mare in ele, incat o
descriere iti trezeste adesea imagini mai insufletite decat insasi vederea
lucrului zugravit.
Joseph
Conrad:
"Cuvintele, asa cum se cunoaste, sunt marii dusmani ai realitatii.
Jules
Benard (???,
poate Renard! De verificat) ” Cuvintele nu trebuie să fie decât haina
gândului, făcută foarte riguros pe măsură.
Jules
Renard:
„Un cuvânt bun face mai mult decât o carte proastă.”
Julian
Hartridge Green:
"Gandul zboara si cuvintele merg pe jos. Iata toata drama scriitorului.
Kahlil
Gibran
(1883 - 1931): ”Oricât de mult ne-ar tulbura furtuna cuvintelor, e bine să
păstrăm liniștit oceanul din adâncul nostru. ” *** ”Dragostea e un cuvânt de
lumină scris de o mână de lumină pe o pagină de lumină.” *** ” Vine un moment
în care, terminate cuvintele, continuă tăcerea să povestească mai
departe."
Leonard
Cohen:
”Aș vrea să pot spune totul într-un singur cuvânt. Mă ingrozesc lucrurile care
se pot întâmpla între începutul și sfârșitul unei fraze...
Letizia
Cherubino:
”Folosește-le cu grijă. Pentru că pot răni. Poate că nu lasă urme pe corp, dar
brăzdează sufletul cu falii care sângerează la fiecare bătaie de inimă. Și
răsună, cu timpul, ca niște discuri zgâriate. Cuvintele dor. Ar trebui curățată
gura cu zahăr, înainte de a le arunca fără cenzură. Pentru că nu le poți
întoarce... și nu există alte cuvinte în stare să șteargă răul făcut.Niciun
"scuză-ma ". Niciun " iartă-mă "... Cuvintele nu șterg
cuvinte. Și de-aici se naște tăcerea..."
Lewis
Carroll:
”ai grijă de cuvintele pe care le rostești și vor avea și ele grijă de tine.
Liviu
Armin Avram: ”Am
înțeles de ce iubirea este dincolo de cuvânt... ce numim noi animale nu
vorbesc pentru că ... au evoluat înaintea noastră. Nu cred că
la început a fost cuvântul. Putem minți doar prin cuvântul spus...de
asta animalele nu vorbesc ... nu au "nevoie" să mintă.
Louis
Jacques Maurice:
”Cuvântul este aripa liniştii....fără a cunoaşte puterea
cuvintelor, este imposibil să cunoşti oamenii"
Luc
de Clapiers:
"Cine își dă cuvântul cu ușurință, cu aceeași ușurință nu-l ține.
Lucian
Blaga:
"Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut asa de mult sa planga si
nu au putut.” ***"Poetul nu este atat un mantuitor, cat un mantuitor al
cuvintelor. El scoate cuvintele din stare lor naturala si le aduce in stare de
gratie.” *** ”... tirziu, pe la ceasul amaraciunii, cind am vazut ca-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit, ca pina la tine intelesul lor n-a mai ajuns,
in noapte-am iesit... " *** „Într-un „cuvânt” răsună nu numai sensul său,
răsună în el întregul univers, precum într-o scoică marea.”
Mabir: ”Vorba, ca
săgeata, nu mai revine. Ia seama înainte de a o arunca. Să nu fie ascuţită,
nici otrăvită.
Mahatma
Gandhi:
”Omul strica lucrurile mult mai mult cu cuvintele decat cu tacerea
Maica
Tereza:
”Cuvintele care nu duc mai departe lumina lui CRISTOS, îngroaşă întunericul.
Marcel
Achard:
"Niciodata nu trebuie sa te rusinezi a marturisi ca ai gresit. Inseamna
doar sa spui, cu alte cuvinte, ca astazi esti mai intelept decat ieri.
Marcel
Ion Fandarac:
"Mi s-a spus ca voi fi aed si cuvantul care-mi vestise aceasta a ramas in
mine.
Marcus
Tullius Cicero:
"Dulce este cuvântul pace, şi ea însăşi este binefăcătoare; însă este o
mare deosebire între pace şi robie: pacea este libertatea netulburată; robia
este cea mai mare nenorocire, care trebuie respinsă nu numai prin război, dar
chiar şi prin moarte.
Margaret
Atwood:
"Cuvant, dupa cuvant, dupa cuvant este putere.
Maria Pal: "A ţine pe cineva de mână e mai important decât a-i spune toate cuvintele din lume.**"Inutile îmi sunt acum toate cuvintele, precum o coroană unui rege pe eşafod.
Mariana Fulger: "De cele mai multe ori, cateva cuvinte sunt
destule, cele care ating doar sufletul si se retrag in tacere.**
"Realitatea da sens cuvintelor si visul, fara ele, fara minti si inimi
care sa le simta desprinzandu-se, contopindu-se, esenta lor, ardere, cuvintele
n-ar fi.**"Întoarcerea cuvintelor in ochiul verde, sangerandul
minunandu-se de cat albastru, cat din toate pot sa incapa trei franturi de cer,
o mirare aparte, undeva, la marginea unei mari, intoarcere-speranta, leganare
fara tihna dinspre piatra spre tarmul...**"Cuvintele n-am de gand sa le
apar, se vor apara singure cand va fi timpul.**"N-am cuvinte sa te acopar
cand distante vei strabate cu gandul, prea lungi, intrebandu-ma cand am sa vin.
Si nici eu nu voi gasi liniste esti tot ce am.**"Cuvintele eu nu le caut
vin singure cand e timpul sa intrupeze sau sa moara un gand.**"E un gest
firesc pentru impatimitul de cuvant sa treaca, un timp, prin vietile marilor
creatori, si sa nu uite.**"Cand n-am sa mai fiu, cuvintele acestea vor sti
un timp sa nasca sori la capete de zi apoi, aripi despicand neantul, vor
redeveni punct.**"Mi-e dor ametitoare fantasma de apa si stele de chin si
gand sa ma intorc in minele de dinainte de mine, de oameni, de oricand sa nu
mai stiu strigand cum aud strigand, gand, flacara, asteptare, chemare, uitare,
lacrima, cuvant, gand doamne, cat o...**"Tot mai rari parintii, din doi in
doi, din unul in unul cand liniste se face, se aud crescand, din cuvintele
nerostite, din portile nedeschise, brate catre fiii intorsi.** "Cuvantul
are nevoie de decantare, sa capete aramiul adanc al bradului, ceva din taria
stancii, precum vinul cel prea aproape de nemurire pentru a trece in carne
intr-o rastalmacire de intamplare. **"Doar amintirile si tacerile ne mai
adancesc uneori in cuvant si el ne cerne, gingasie si albastru, si speranta,
peste lume. Cuvantul, arda-l vina, mi-a rostit viata inainte sa-i stiu
intelesul, cand l-am aflat, ancestralul sentiment ca sunt parte din Univers a
lasat loc intrebarilor fara odihna care mi-au macinat constientul.**"Cu
dragoste și răbdare ai durat în mine aceasta casă, aceasta icoană spre care
sufletul se-ntoarce cu bucurie, această fereastră prin care aud dimineața,
picurii de roua coborând pe frunze ca niște lacrimi, cerul, lumea ca un zumzet
imens de pași,...**"Eşti bolnav de unele cuvinte. Ca nişte apăsări
ancestrale trebuie rostite..**"Muzica e poezia infinitului. Poezia
transpusă în cuvânt - muzica lui cristalizată în fibrele noastre căutând
sublim.**"În ceas de seară, m-au fermecat cuvintele înflăcărate ale unui
trubadur, se făcuse primăvară în toate petalele.**"Un cuvant chiar poate
sa tina in echilibru lumea care doarme, mai mult decat viseaza, uneori e un
fluture, alteori un copil, o frunza sau doar visul acesteia un inceput un gand
de poet.**"Cum aș putea să-ți rezist, ai o armată de cuvinte de geniu în
dotare.
Marilena
Iorgulescu:
"La început a fost cuvântul"...așa începe cartea "Genezei"din
Biblie.Cuvântul ne înalță la gradul de ființă umană... cuvântătoare. Modul în
care alegem să ne exprimăm ne reprezintă personalitatea.Rostirea unui cuvânt,
cu toată încărcătura lui pozitivă sau negativă, declanșează un ecou în
universul moral; În el este cuprins un univers de valori.Uneori cuvintele sunt
că niște pietre; lovesc și pot rupe sufletul în bucăți.Apoi, este nevoie să
luăm....o pană din aripa unui înger,s-o înmuiem în dulceața inimii și să
astupăm crăpăturile sufletului...să vindece...să șteargă lacrimi. De aceea
"gândul să vă fie la fel cu vorba și vorba cu fapta;Numai așa se poate
obțne un echilibru între lumea ta și lumea din afară"( Liviu Rebreanu)
Când simți -- spune! Când spui-- simte!
Marin
Rada:
"Noi nu ne alegem singuri cuvintele, ele ne aleg uneori, după înălțimea
sufletului și tăcerea risipită pe flori.
Marius
Torok:
"Eliberate din inchisoarea mintii cuvintele isi cauta propriul destin.” **
* "Nu da nimănui puterea cuvintelor tale.
Mark
Amend:
"Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca
saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor niciodata.
Mark
Twain:
"Cuvantul potrivit poate fi eficient, insa nici un cuvant nu a fost
vreodata la fel de eficient ca o pauza la momentul potrivit.
Martin
Luther King Jr.:
"La sfarsit nu ne vom aminti doar cuvintele dusmanilor, ci mai ales...
Mata
Hari:
"Dansul este un poem in care fiecare miscare este un cuvant.
Matei
Visniec:
"Cuvantul trece din gura in gura pana se aprinde.
Menotti
Galeotti
(1937 - 5 ianuarie 2017): ”cuvintele le putem îngropa, dar ele nu mor.
Mihai
Cristian Tihan:
"Cuvintele sunt ca banii,alea bune umbla
Mihail
Drumeș:
„Cuvântul doare mai mult decât fapta, iar limba e mult mai ascuţită decât
sabia.”
Mircea
Cel Batran:
"Spune-i celui ce te-a trimis că închinarea, acest cuvânt, eu nu-l cunosc
Mircea
Eliade:
"Orice ar fi, pasiune sau dorinta, sete sau foame de experienta reala,
toate acestea se pot exprima in limba romana prin cuvantul dor, care a devenit
expresia oricarei dorinte si care implica fiinta umana in totalitatea sa.
Jurnalul portughez si... **"Cuvintele pe care nu le poţi pronunţa, le poţi
scrie.” *** „Rostirea conştientă şi voluntară a unui cuvânt actualizează o
atitudine.” (
Montaigne: „Cuvântul
aparţine pe jumătate celui ce-l rosteşte, pe jumătate celui ce-1 ascultă.”
Nae
Ionescu:
"Meseria de gazetar nu e din cele mai uşoare. Lumea e învăţată să te încadreze
al cui eşti – sau, vorba lui Caragiale – cu cine votezi. Că nu eşti al nimănui,
decât al lui Dumnezeu şi al conştiinţei tale, asta nu poate înţelege nimeni.
Napoleon
Bonaparte:
"Cel mai bun mijloc de a-ti tine cuvantul este sa nu il dai niciodata.
Napoleon
Hill:
"Una dintre cele mai mari slabiciuni ale omenirii este frecventa cu care
se foloseste cuvantul "imposibil". **"Gândeşte-te de două ori
înainte de a vorbi, întrucât cuvintele tale şi influenţa ta vor planta fie
sămânţa succesului, fie cea a eşecului, în mintea altuia.
Nathalie
Sarraute
(18 iulie 1900 - 1999): ”Unii fură cuvintelor ceea ce ele ar trebui să spună.
Nathaniel
Hawthorne:
"Cuvintele-atat de inocente si lipsite de putere sunt, atunci cand le vezi
in dictionar si cat de puternice devin pentru Bine si Rau, in mainile celor
care stiu sa le combine.
Neacșu
Stela:
"Cuvântul nu mi-l aud, Dar îl simt ca o piatră,/ Ce-mi sparge liniștea, e
surd,/ Lenevind pe vatră./Cuvântul mi-e otravă lentă,/ Și mor încet, voit,/ În
trăirea mea violentă,/ Cu teama m-am învoit./ Cuvântul mă lasă in derivă,/ Mă
minte în fiecare fibră,/ Mă stoarce de putere, făcându-mă arhivă,/ O trecere în
viață, sumbră./ Cuvântul mi-e carceră pe veci,/ Un lanț de amintiri,/ Trăiri la
indigo printre umbre reci,/ Cuvinte la întâmplare, știri./ Cuvântul mă arde sau
mă lasă rece,/ Mă sprijină ori mă doboară,/ Mă intreb, de ce?/ Nu-i prima
oară./ Cuvântul îmi dă binețe,/ Îmi hrănește sufletul,/ Dându-mi tinerețe la
bătrânețe,/ Și la final... mă învață s-ascult pământul./ Cuvântul îl las în
urmă, jucându-se cu vântul!
Neale
Donald Walsch:
"Cuvintele sunt, pur si simplu, sunete rostite care inlocuiesc
sentimentele, gandurile si experienta, ele sunt simboluri, semne, embleme, ele
nu sunt adevar, ele nu sunt realitatea. **"Transparenţa este, de fapt, un
alt cuvânt pentru adevăr. **"Cuvantul lui Dumnezeu nu a fost porunca ci un
pact. **"Indiferent de ce gandesti, indiferent de ce spui, dupa cuvintele
eu sunt se pun in miscare, se pornesc, vin catre tine
experientele.**"Asculta-ti sentimentele, asculta-ti gandurile cele mai
inalte, asculta-ti experienta, ori de cate ori oricare dintre ele difera de
ceea ce ti s-a spus de catre un profesor sau ai citit in cartile tale, uita
cuvintele.**"Cele mai clare cuvinte sunt acele cuvinte care contin
adevarul.**"Cuvintele incearca doar sa simbolozeze ceea ce stiti si adesea
pot sa produca confuzie.**"Cuvintele sunt cu adevarat mijlocul de
comunicare cel mai putin eficient, ele sunt cele mai expuse la intrepretari
gresite si cel mai adesea prost intelese.
Nella
Gambini
(1953 - 1 mai 2016): ”cuvintele pot fi și săgeată și scut.”
Nichita
Stanescu:
"spunându-ti un cuvânt/ te îmbrățișez mai mult decât cu brațele"***
"Nu există cuvinte,/ ci numai dorința/ de a vorbi.” *** „Cuvintele…
însămânţează cel mai fertil pământ arabil al lumii, creierul uman.” *** ”pe noi
doi ne leagă cuvintele/ așa cum ciutura fântânii / îl leagă pe omul
însetat de apă./ așa cum lumina, prin umbră,/ leagă crengile copacului de
pământ/ pe noi doi ne leagă cuvintele./ mi-i sete, îți zic! vorbește-mi!/
luminează-mă, îți zic! vorbește-mi!/ și umbra-mi întind sub tălpile tale,/
umbra mea de om însetat,/ așa cum se-ntinde un drum.” *** ”Tu, atât apuc să
strig, tu și cuvântul începe să se vadă
Nicolae
Dabija:
"Iată c-ai ajuns să râzi cu gura mea, să te uiţi cu ochii mei la câte ţi
se întâmplă, să măsori cu respiraţia mea Universul, să iubeşti cu cuvintele
mele, să mori cu moartea mea, iubito.
Nicolae
Horia Nicoara:
"Cand Mama e bolnava Si geme de durere, Cuvantul ei din Slava- "O,
Doamne, da-mi putere! " Mi se coboara-n suflet Tacut, ca un jungher Si-asa
ma simt de singur Si de nimic sub Cer!
Nicolae
Iorga:
"Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat
de putin.” *** ”cuvintele goale - nori ce trec fără să lase ploaie... "
Nicolae
Mares:
"Cuvântul nu-i poate spune omului mai mult decât acesta vrea
s-audă.**"Abreviere - un cuvânt prea lung pentru a exprima ceva
superscurt. **"Indiferent cum l-ai rostit - tare sau încet: - cuvântul
nu-l mai recuperezi.** "Când nu cunoști și nu mergi în direcția
interesului național, ești ca un retardat, nu progresezi. Doar pe delături
calci, într-un cuvânt regresezi.**"Celor care tac, cuvintele feste nu le
fac.**"Dacă nu ți s-a dat cuvântul, n-ai cum să-l pierzi.** "Te-ai
ținut de cuvânt? ! - Atunci încă n-ai murit.**"Cuvintele nu-i fac
niciodată feste neaşteptate celui care tace. **"Nu există cuvânt care să-i
spună omului mai mult decât acesta vrea s-audă.
Nicolae
Steinhardt:
”Prin cuvinte oamenii isi comunica idei, sentimente, informatii. Si acel extaz
in fata binelui, frumosului si adevarului care nu-ti ingaduie sa taci.
Nuta
Craciun:
"Viața e tare greu de direcționat. Te străduiești și uneori chiar reușești
să-i găsești direcția bună, apoi vin zilele alea lungi și goale de nu mai știi
ce să faci cu ele. Le așezi în rând și încerci să le înveți din nou arta
iubirii, arta resemnării și a încrederii dar nu ți se mai supun. Atunci te
așezi la o masă și scrii dar nici versul nu-ți mai curge decât ca o lamentare.
Păstrezi ciornele acestor lamentări, acolo e sufletul tău, cum să le arunci?
Acolo sunt frământări, lacrimi și speranțe toate de-a valma. Ți le așezi pe
suflet și el se vindecă, începe să respire din nou. Apoi vine lumea și spune:
ce-i cu atâta tristețe? Femeia asta va îmbătrâni singură! De ce nu încearcă să
vadă răsăritul din lucruri?! Iar tu te supui, cauți alte cuvinte dar ele nu îți
mai intră în poeme, rămân răstignite în inima ta și așteaptă vindecarea. Scrii
înainte cu aceeași patimă, cu aceeași durere. Nu te poți opri și nici nu poți
să dirijezi cuvintele în direcția luminii dar te străduiești, niciodată nu o să
obosești să cauți lumina. Și până la urmă o s-o găsești, știi asta, sau cel
puțin gândul ăsta te animă în fiecare zi. Aștepți anotimpul potrivit, aștepți
să se întoarcă femeia care te locuia la fiecare început de anotimp, femeia
aceea veselă răbdătoare, femeia plină de speranță. O aștepți în fiecare
dimineață în fața unei cafele aburinde. **"apoi mă intrebi ce-mi fac
cuvintele când nu-mi intră-n poem/ eu zic sunt capre mâncând magnolii
Oana
Frentescu:
”scrisul doare cand e infometat de viata/ scrisul doare in cuvintele infometate
de viata. Cuvintele sunt păsări sălbatice; o dată scăpate, nu le mai poţi
prinde.” **"copacii se leagănă singuri,cuvintele se odihnesc în
mine**"simbioza dintre mine și cuvinte mă vindecă / de suspinile
viului,/ mereu în protest cu Cel viu.
Octavian Lupascu: "vă spun... că și cuvintele-obosesc/ atunci când văd că nu-înfloresc ;/ în soluri seci, sau cele ce mustesc/ de prea mulți ochi iubiți ce nu vorbesc./ și ies din gură - parcă-s concentrate/ într-un război, luptând întru dreptate -/ ce păcat! că dintre ele...multe mor/ și nu se mai întorc la casa lor./ batalioane de cuvinte,-n escadrile,/ purtate-n gând la zeci de mile,/ țintite de la sol, de nepăsări, se prăbușesc într-o pădure de tăceri./ vă spun... că și cuvintele-s rănite/ și chiar la moarte osândite;/ sunt ca și păsări care zboară.../ și nu găsesc un cuib, o vară,/ o apă-n care să se scalde,/ alte cuvinte vesele și calde/ cu care să-și împartă cântecul și jocul;/ sunt mistuite-n limbi, atunci când arde focul./ cum focul arde...până-i scrum,/ din limbile fierbinți rămâne numai fum,/ tot cam așa, cuvinte, fără gură, ușă ,/ mocnesc! - catran în suflet, și cenușă.../ vă spun că și cuvintele-obosesc/ atunci când nu mai nimeresc/ măcar doi ochi unde să-și pună puful.../ și-atunci, cuvintele,-și dau duhul./ catran în suflet și cenușă,/ cuvinte-asfixiate, fără ușă.../ de-aceea le iubesc, rostesc, le spun:/ să fiți frumos primite!...și drum bun! *** ”Orice cuvânt pe care-l scriu -/ Că-i de iubire ori de supărare -,/ Se-așază singur în sicriu,/Și moare.// La fel se-așază și un text;/ Trăiește-un timp prin alte gânduri/ Și-apoi... e sugrumat de vreun pretext/ Și așezat în patru scânduri, printre rânduri...// Oricât ar fi cuvântul meu de bărbătesc,/ Sau propoziția de sexy și deșteaptă,// Nu au putere, nu trezesc/ Nicio dorință, nicio faptă.”
Octavian Paler:"Metafizica e un cuvânt care permite totul şi nimic.**"Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă / justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai / spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.
Oscar
Wilde:
"De ce sa folosim cuvinte mari, inseamna atat de putin.
Ozolin
Duşa:
"Nota finala Da, nu mă ascund, scriu din neputință. Din neputința de a
percepe lumea altfel decât o fac, din neputința de a scăpa altfel de câte văd
și-mi jupoaie sufletul. Din greutatea de a fi cu mine. Scriu – cu scrâșnet, pe
muțește – pentru... **"Cuvintele îmi pipăie buzele, fluturând aiurit din
afară, iar inima s-a oprit sonor pe pragul spaimei care mi-a lovit înfundat
tâmplele, zgâriindu-mi glasul. Gândurile fracturate, mănunchi, întind automat
spre tine cioburile unei mâini fără...
Pablo
Neruda
(1904 - 1973): ”Cuvântul e aripa linistii...” *** „Îmi privesc cuvintele şi-mi
par străine./ Mai mult decât ale mele sunt ale tale."*** „Ca să mă auzi/
cuvintele mele/ se subţiază"
Pancatrantra: ”Vorba trebuie
întrebuinţată acolo unde rostirea ei aduce folos.
Patrick
White:
"Vrând să aibă ultimul cuvânt, a decedat.
Paul
Heyse
(15 martie 1830 - 1914): ”Un cuvânt bun face mai mult decât o mâncare bună.
Paul
Louis Lampert:
"Și cuvintele au teritorii: granița cuvântului confesiune este
decența."
Paul
Sarbu:
"Simt cuvintele ca pe niște corbi cu ciocul implantat în inima mea,
hrănindu-se noapte de noapte cu sângele meu, crescând ca într-un cuib, bine
încălziți, ocrotiți, întărindu-și aripile, apoi înălțându-se înspre stele...
Paulo
Coelho:
"Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece, daca incepem sa gandim,
incepe sa ne fie frica. E o frica inexplicabila, nu poate fi exprimata prin
cuvinte. De aceea nu intrebi, faci. **"Cei ce promit si nu se tin de
cuvant sfarsesc in neputinta si frustrare. La fel se intimpla si cu cei care
isi respecta promisiunile facute.
Pitagora: "Măsoară-ţi
dorinţele, cântăreşte-ţi părerile, numără-ţi cuvintele.
Platon: "Cuvintele
false nu sunt doar rele, ele infecteaza sufletul cu rautate.
Plutarh: ”In unele regiuni
indepartate, frigul este atat de atroce incat cuvintele ingheata imediat cum
sunt pronuntate, si au nevoie de oarece timp pentru a fi dezghetate de caldura
si a putea fi auzite. In acest fel, se poate intampla ca unele cuvinte rostite in
timpul iernii sa fie percepute abia atunci cand vine vara.
Proverbe: „Ești stăpânul
cuvintelor nerostite și sclavul celor pe care nu le-ai spus.”
Publius
Syrus:
"Cine traieste numai pentru el, cu drept cuvant este mort pentru altii.
Rabindranath
Tagore:
"Cand vocea linistii imi atinge cuvintele, il cunosc si astfel ma cunosc
pe mine.
Ray
Charles:
"Cuvantul "dragoste" este un cuvant special si il folosesc numai
atunci cand cred cu adevarat in el. Daca il spui prea des devine ieftin.
Richard
Wurmbrand:
"Cuvintele bine gandite au radacina in tacere adanca.
Rita
Drumes:
"Când ne găsim greu cuvintele înseamnă că trăirile interioare sunt la cote
înalte şi trebuie apreciate ca atare.
Robert
Frost:
"Poezia e atunci cand o emotie si-a gasit gandul si gandul si-a gasit
cuvintele.
Robert
M. Hensel:
"Singura parte care ma defineste din cuvantul dizabilitate sunt ultimele 9
litere - abilitate. **"Cuvintele au capacitatea uimitoare de a uni noi
toți împreună, ca o singura natiune, cea umana.
Robert
South:
"Cuvantul a fost dat muritorilor de rand pentru a-si transmite gandurile,
iar inteleptilor pentru a le ascunde.
Robert
South:
„Cuvantul a fost dat muritorilor de rand pentru a-si transmite gandurile, iar
inteleptilor pentru a si le ascunde.”
Robin
Williams:
"Indiferent ce ți se spune, cuvintele și ideile pot schimba lumea.
Romulus
Cojocaru:
"Daca nu existi, inventeaza-te Vorbele mele nu stiu sa vorbeasca. Holbate
Se uita la mine. Hai, spune-le cum Marea e un cuvant albastru Ciugulit de
pescarusi cand se intristeaza Nisipul. Hai, arunca pietricele si impinge
Sfarsitul... **"Decat vinovatia mea Vinovatia mea ametita e. O Aruncare la
tinta si o Fereastra deschisa. Bajbaie ca orbii Cuvintele in pesteri vopsite In
alb si negru. Alungat e alergatorul. Privesc La propriul meu spectacol si
pornesc....
Roxana
Dumitrascu:
"Tot ceea ce știm/ se preface ades in cuvinte,/ cu sensuri noi, sau vechi/
extrase din noroi de simtaminte./ Si nu vedem decât cuvintele/ pe care le avem
sădite/ in noi, vii si traite./ Iar dincolo de ele,/ fie inainte, fie inapoi,/
privirea noastra se închide./ Si tot ce simțim/ se preface ades in tăcere./ ca
si cand, fără cuvânt/ nu am putea privi/ doar un anumit punct./ Iar mai
departe... orbim./ Si atunci ne adâncim/ tot in cuvintele pe care le stim/ da
si cand cuvantul ar fi/ lumina cu care/ ne cautam fiecare,/ mereu, o noua
depărtare.
Rudyard
Kipling:
"Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire.
Saint
George:
”Uneori cuvintele sunt pietre , alteori sunt petale de flori care alina cele
mai triste clipe.,,
Samuel Butler: „Cuvintele sunt un obstacol pentru gândirea desăvârşită
şi ori o ucid, ori sunt ucise de ea.”
Samuel
Smiles:
"Pentru fericirea personala este necesar sa-ti controlezi fiecare cuvant
si fiecare fapta, caci exista cuvinte care lovesc mai puternic decat bataia si
multi sunt aceia care injunghie cu limba mai rau decat cu pumnalul.
Sandor
Marai:
"Exista cuvinte prefabricate cu care omul defineste fara suflet si in mod
mecanic anumite situatii din viata".
Sfantul
Ioan Gură De Aur:
"Cuvintele sunt cararile faptelor. **"Nu este nevoie de cuvinte
multe.
Sfantul
Vasile cel Mare:
"Vezi sa nu te induca in eroare sensul echivoc al cuvintelor.**"Cand
tu vorbesti in ascuns cu tine insuti, cuvintele tale sunt cercetate in cer, de
aceea si raspunsurile iti vin de acolo.
Sigmund
Freud:
"Lapsusurile se produc adesea îndeosebi atunci când eşti obosit, când
suferi de dureri de cap, sau în perioada de debut a unei migrene. În aceleaşi
împrejurări se produce cu uşurinţă uitarea numelor proprii.
Silvia
Cipovenco:
"Trântiți paharul în perete/ să sară țandrele din el!/ Apoi, plângând,
cereți iertare/ Și încleiați-l. E la fel?/ Nu are nici o crăpătură?/ Nu e
stricat? Nici știrb nițel?/ Așa se-ntâmplă cu cuvinte/ Ce-n suflet pot face măcel./
Și cât n-ați cere voi iertare/ Un om rănit nu-l faci fidel./ Țineți minte -,,
Cuvintele nu sunt un joc de artificii. Ele sunt arme care pot ucide sau înalța.
Supraveghează-ți cuvintele. Ca să dai drumul unui cuvânt este întotdeauna
vreme, dar ca să-l iei înapoi, niciodată,,
Simion
Cozmescu:
"unele cuvinte trebuie să fie spuse/ se vor face se vor îndeplini/ alte
cuvinte nu ar trebui să fie pronunţate/ nu se vor făptui/ va fi ca un blestem/
rostit în noaptea de sfântul Andrei/ la fel şi lucrurile te pot sau nu rosti/
îţi pot şopti numele/ dacă stai lângă un zid ceva vreme după ce simţi că ar/
trebui să pleci/ te vei auzi şoptit silabisit de el/şi umbra te va părăsi/ nu
suntem mai mult decât simple cuvinte pentru lucruri/ facem parte din limbajul
pietrei şi al apei/ norii mă povestesc sau mă înjură/ caii îmi par cei mai
trişti/ mai neînţeleşi/ aproape rostitorii/ iar copacii/ încă nu m-am gândit la
ei/ dar cred că ei se gândesc la mine/ cu mult mai multe frunze în ultimul
timp/ unele cuvinte ar trebui să fie spuse/ altele nu/ iubesc/ e cuvântul pe
care încă nu ştiu dacă/ a fost bine că l-am rostit/ de atâtea şi atâtea ori.”
Soren
Aabye Kirkegaard:
"Fericirea este cuvântul care se evaporă cel mai repede în desertul
vieții.
Sorin
Cerin:
"Amintirea este cuvantul Lui Dumnezeu spus pentru fiinta din
noi.**"Un accident de circulatie poate fi intr-o alta realitate
transcedentala cu totul altceva. In cadrul unui accident participantii pot avea
alte si alte insemnatati intr-o alta realitate transcedentala. Automobilul
poate fi un munte sau un rau,...**"Numarul functiilor Cuvintelor Matrici
este infinit, precum infinit este si numarul Cuvintelor Matrici. Cunoasterea nu
este altceva decat un Cuvant Matrice care are la baza lui Instinctul.**"Creatia
se afla in calitatea ei de Cuvant Matrice al Limbajului Pur Universal dinainte
de cunoastere, fiindca Cunoasterea ajunge sa fie in cele din urma un atribut
indirect al Creatiei, prin amprenta lasata de Cuvantul Matrice Iubire, care
este...**"Nu masura cuvintelor este necesara ci insemnatatea lor./
**"Suntem un vis al unui gand ce traieste prin Cuvant./ **"Cuvântul
este conștiința Lui Dumnezeu./ **"Nimic nu poate fi mai dureros decat
atunci cand plange cuvantul care ne-a dat suflarea de a visa la iubire./ **"Nimeni
nu va reusi vreodata sa inteleaga intelesul masurii propriilor sale cuvinte./
**"Crede in cuvant ca si in tine insuti si vei fi fericit./ **"A
folosi cuvantul nu este un pacat, dar a-l batjocori si blestema este un
sacrilegiu./ **"Și Destinul este un Cuvânt la rândul său. Cuvântul este
unicul lucru în care trebuie să crezi./ **"Cuvantul este frumusetea Lui
Dumnezeu ascunsa in ochii sufletului tau. Nu o murdari
niciodata./**"Cuvântul este infinitul care nu–și găsește liniștea în
finitul din tine până nu îl înțelegi mai mult decât pe tine însuți./ ** "Cuvantul
este trupul si sangele sufletului tau. Respecta-l!/**"Cine nu se regaseste
in Cuvant nici nu s-a nascut vreodata./**"Sa nu-ti fie frica niciodata de
moarte. Nu uita ca si aceasta este un cuvant zamislit din Dorul Nefiintei./** "Respecta
cuvantul ca si pe tine insuti. Iata cheia fericirii./**"Nu fugi niciodată
de cuvânt. Și fuga este tot un cuvânt!/**"Cuvantul este sansa acestei
existente de a-si exprima suspinul prin Dumnezeu./**"Cuvantul nu este
vantul desertaciunii chiar daca atat vantul cat si desertaciunea sunt
cuvinte./**"Cuvantului nu trebuie sa i te inchini, ci sa-i respecti
sensul./**"Vai de cel care-si uita cuvintele vietii sale./**"Nu uita!
Intr-un cuvant poti trai infinit mai usor decat intr-o mie de orase la un
loc./**"Cuvantul traieste in fraza precum tu convietuiesti in oras. Nu ii
murdari strazile frazei fiindca nu iti apartin tie ci eternitatii
clipei./**"Nu cuvantul este meschin ci sensul dorit de tine unui anume
cuvant. **"Cuvantul nu-ti va refuza darnicia dar nici nu ti-o va cere. In
schimb te va judeca./ ** "Cuvantul nu vrea nimic altceva decat
intelepciune. De aceea incearca sa il onorezi cu aceasta./ **"Cuvantul te
ridica sau te coboara. Intelege-l si nu-l dusmani niciodata./ **"Nu fugi
niciodata de cuvant fiindca si esenta sufletului tau tot in cuvant
salasluieste./**"Cuvantul te serveste cu intelesul sau chiar daca il vei
blestema. Nu uita ca si blestemul este tot un cuvant./**"Cuvantul nu
pleaca niciodata din inima ta oricat de mult l-ai alunga./**"Cuvantul este
certitudinea faptului ca viata ta detine un sens, cunoscut sau
nu./**"Cuvantul nu te asculta ci te invata mereu./**"Cuvântul nu se
închină nimănui, ci deslușește. /** "Cuvantul nu poate pribegi la poarta
vietii tale niciodata./ **"Cuvantul nu te minte niciodata daca nu il
minti./ **"Cuvantul te crede doar daca il crezi si tu./ **"Oare ce se
afla in esenta fiecarui cuvant in afara de dorul instinctual al nefiintei?/
**"Cuvantul vis este un vis doar daca nu devine realitate fata de un
altul. Un exemplu concludent este lumea noastra./**"Orice cuvant in lumea
noastra are propria sa incarcatura de dor si iubire./**"Cuvantul a devenit
Dumnezeu abia atunci cand a lipsit neantului etern fiindu-i atat de dor de el
incat a devenit eveniment primordial./**"Nimic nu poate fi mai maret decat
sa-ti fie dor iubind cuvantul. Atunci il simti cu adevarat atat pe Dumnezeul
Primordial ca lipsa eterna din neantul infinit cat si pe Dumnezeul tau, care
este iubire./** "Dorul este cuvantul prin care-L putem simti pe Dumnezeul
Primordial al Limbajului Pur Universal, iar iubirea cuvantul prin care il
cunoastem pe Dumnezeul nostru uman./**"Cuvantul este esenta pacii pe care
a facut-o Dumnezeu cu sine realizand ca este lipsa din neant: dorul
neantului./**"Oricum ar fi cuvantul, frumusete sau pacat, blestem sau
sacralitate, el tot in bratele Lui Dumnezeu se odihneste./**"Cuvantul este
sacrilegiul acestei existente de a fi./**"Cuvantul este puntea dintre
adevar si desertaciune./**"Cuvantul este aripa care nu se poate frange a
gandului./**"Cuvantul este libertatea sensului de a fi giratoriu, in
functie de context./**"Cuvantul este patima eterna a existentei de a crede
in moarte.**"Cuvantul este esenta Destinului de a fi
etern.**"Cuvantul este corabia intelepciunii.**"Cuvântul este
conștiința Lui Dumnezeu. ** "Cuvantul este lacrima in care se pierde
iubirea. **"Cine nu se regaseste in cuvant e pierdut de sine.
**"Cuvantul este universul sufletului. **"Cuvantul este lumea
fiintei. **"Cuvantul este moartea instinctului. **"Cunoasterea este
cuvantul in inima caruia salasluiesc o infinitate de alte cuvinte printre care
si cel al iubirii: Dumnezeul nostru. **"Cunoasterea este cuvantul care
stie mult mai mult decat crede oricine ca stie.*** ”Nimic nu poate fi mai
dureros decat atunci cand plange cuvantul care ne-a dat suflarea de a visa la
iubire.
Stanislaw
Jerzy Lec:
"Dintr-o idee geniala poti elimina toate cuvintele.
Stendhal: "Sunt zile
în care înţeleg fiecare dintre cuvintele pe care le foloseşte, dar nu pricep
nicidecum întreaga frază.
Susanna
Tamaro
(1957 -): ”Cei neliniștiți se apropie fără să fie nevoie de prea multe
cuvinte.)
Thomas
Carlyle:
„Cuvintele tale să fie puţine şi bine rânduite.”
Thomas
Stearns Eliot:
"Este ciudat ca uneori cuvintele pot fi nepotrivite. Totusi, asa cum
astmaticul se chinuie sa respire, la fel si indragostitul trebuie sa se chinuie
pentru a-si exprima cuvintele.
Titus
Andronic:
"Ars poetica Nu mai pot scrie Decat un singur cuvant: Liniste! **"Apus
despre moarte nici un cuvânt: cal alb sorbit sticlos de-apusul soarelui.
Toma
Grigorie:
"Ingenunchez in poezia aceasta ca intr-un sanctuar cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste un strop din sangele Domnului. Ma incrancenez sa
extrag cuvintele insinuate in carnea ei sidefie. Invat perpetuu,...
Traian
Filip:
"Expresia a ceea ce poate fi o trestie ganditoare.
Tudor
Arghezi:
"Nici un meșteșug nu este mai frumos și mai bogat, mai dureros și mai
gingaș totodată, ca meșteșugul fericit și blestemat al cuvântului. ** "Fiecare
scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi
de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă;
poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură
construită;
Tudor
Vianu:
”Cuvântul este sunet şi culoare, e mesajul gândului uman.
Tukaram
Paul Avram:
”Cuvantul nu este invatatura reala. Daca te agati de cuvinte si incerci sa le
deslusesti intelesul, esti prins in capcana filosofiei. Interpretarea este
atributul partii rationale a mintii, care, din motive de frica, incearca sa isi
faca scut din cuvinte. Are senzatia ca este suficient sa stie teoretic. De
aceea sunt multi care, confundati cu propria lor “stiinta”, dezbat la infinit
concepte si idei, fara sa ajunga vreodata la vreo concluzie. Daca te uiti
dincolo de ceea ce spun, in viata lor de toate zilele, nu vezi nimic real. Ce
vezi este o masca formata din obiceiuri si ritualuri pe care le urmeaza pentru
ca asa spune cuvantul. In realitate, cuvintele sunt purtatori de mesaj.
Sunt precum semintele in care este ascunsa viata. Pentru ca aceasta sa se
arate, trebuie sa lasi samanta sa incolteasca si sa dea rod. Asta inseamna
sa treci dincolo de fatada si sa le pui in practica. Prin practica, incep sa
germineze si sa creasca in tine si la un moment dat, cand infloresc, te
transforma. Samanta a disparut, iar in locul ei a aparut ceva maret, care
nu poate fi explicat sau interpretat"
Umberto
Eco:
"La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era
Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu și datoria călugărului drept
credincios este să repete în fiecare zi cu psalmodiantă umilință unicul și de
neschimbatul fapt al cărui...
V.
Banaru:
„Venim cu cuvintele şi prin cuvinte. Rămânem datorită cuvintelor şi în
cuvinte.”
Valeriu
Armeanu:
"Iată cuvântul care te iartă, ţi-am spus, el este viermele ce iese din
fruct şi moare răstignit, ca Iisus. Iată cuvântul care te minte, ţi-am spus, el
este viermele ce zace pe limbă şi moare de limbă răpus.
Valeriu
Butulescu:
"Aur esential, eliberat de zgura cuvintelor. **"Demitizarea
cuvintelor, in greaca moderna, metafora inseamna transport, la Atena am vizitat
un minister al metaforei.**"Visez un aforism dintr-un singur cuvânt, cum
nu cred să-l găsesc, ma voi răzbuna, scriind un roman.**"Subliniem
cuvintele gata sa cada.**"Dramuieste-ti cuvintele, piatra care a vazut
atatea, tace.**"Cuvantul e pur, impuritatea frazei apartine
scriitorului.**"Dupa cuvantul obligatii, punem punct, dupa drepturi, punem
doua puncte.**"Sunt cuvinte de care ne temem sa le scriem cu litera mica,
cu toate incuviintarea gramaticii.**"Cate drame ascunde uneori cuvantul
liniste.
Valeriu
dg Barbu:
”Până la urmă ne ținem de cuvinte chiar și tăcând ca de bastoane supraelastice
să speriem câinii vagabonzi ai sorții să nu rătăcim raznele impetuoase pe care
le parcurgem întotdeauna triumfaliști
Vali
Val:
”Exista in limba romina cuvinte de larga circulatie care nu sint inregistrate
si explicate in DEX. Una dintre cauzele majore pare sa fie prezenta regionala a
unor cuvinte care nu s-au facut auzite pina la Institutul de Lingvistica. O
alta cauza pare sa fie cenzurarea unor cuvinte din limba romina, verbe,
adverbe, substantive si adjective, numeroase de fapt, pe motiv ca sint abuzate
in expresii obscene dar ele insele fiind cuvinte milenare care desemneaza parti
anatomice masculine si feminine, functii fiziologice, etc. Daca DEX-ul este o
lucrare stiintifica, imi este foarte greu sa inteleg pudoarea nestiintifica in
explicarea unor cuvinte in contextul lor natural si nu cel obscen, sau chiar in
contextul obscen daca se urmareste rigoarea stiintifica. Prin lipsa lor din
dictionar, limba romina in sine este jignita, considerindu-se ca ar fi obscena,
ceea ce nu este cazul. Nu gasesti cuvinte milenare ariene, dar gasesti
“hardware” si “computer” si “PC” (citit “pisi”), de parca “calculator personal”
nu ar mai fi bun ! Gasesti cuvinte cum ar fi “cacofonie” explicate spun eu “de
tot cacatul”, de genul “asociatie neplacuta de sunete” sau “sunete discordante”
sau “lipsa de armonie” ceea ce nu este corect din punct de vedere stiintific.
Prin “cacofonie” noi intelegem nu sunete sau armonii ci formarea de substantive
sau verbe, cum ar fi “caca” si altele, prin alaturarea a doua cuvinte. De unde
oare vine cuvintul “cacofonie” in sine? DEX-ul spune ca din franceza, dar este
cel putin ciudat, deoarece cuvintul ar trebui sa exprime o particularitate
lingvistica romineasca ! Dicteaza oare limba franceza ce este armonios sau
discordant in limba romina? Ce face un strain care invata limba romina? De unde
stie care sunete sint “neplacute” sau “ne-armonice”? Trebuie oare limba romina
explicata pe voce joasa, la colt de strada, cu fata inrosita si numai alesilor
sortii?Parerea mea este ca Institutul de Lingvistica ar trebui sa reanalizeze
din punct de vedere stiintific si lingvistic cenzurarea limbii romine. A nu se
uita ca limba romina a generat DEX-ul si nu DEX-ul a generat limba romina, desi
incearca sa o faca.Vom arata cum cuvinte cenzurate de DEX sint prezente in
limba stramosilor nostri arieni cu mii si mii de ani inainte de inventarea
DEX-ului. Aceasta face atitudinea DEX-ului nu numai nestiintifica ci si
daunatoare limbii romine prin negarea trecutului multimilenar al acesteia. Este
cazul sa incetam “a ne mai cacani” cu frantuzisme, latinisme si englezisme, ca
acestea tot de la noi se trag ! A IGNI. Verbul “a igni” se foloseste pe la Cluj
cu sensul de “a aprinde focul”, in expresii de genul “nu pot igni focul”, etc.
DEX-ul are inregistrat substantivul “ignat”, cu sensul de “sarbatoarea de 20
Decembrie cind taranii obisnuiesc sa-si taie porcul”, ceea ce este o derivare
semantica de la sensul “a igni”, considerind ca sarbatoarea poate fi asociata
cu “bobotaia” sau “palalaia” intotdeauna prezenta. Chiar si asa, DEX-ul ii da o
origine nefondata si anti¬patriotica, din slavonul “ignatije”. Verbul “a igni”
este pur si simplu neinregistrat in DEX, ignorind limba romina de la Cluj. Desi
nu s-a auzit inca pina la Institutul de Lingvistica, s-a auzit pina in … Anglia
(!) unde avem verbul “to ignite” cu sensul de “a aprinde”. Tare as vrea sa stiu
cum poate DEX-ul explica prezenta cuvintului slavon “ignatije” in limba engleza
! Avem cuvintul arian “agni” cu sensul de “foc”, notiunea centrala din Rig
Veda. Gasim astfel etimologia corecta a cuvintelor “a igni, ignat” ca fiind
cuvintul arian “agni” si nu slavonul “ignatije” care vine din limba rominica.
Daca arienii vorbeau cu “agni”, noi inca vorbim cu “igni”, inseamna ca asa isi
“igneau” si dacii focurile lor. Am gasit astfel inca un cuvint Dac, din limba
lor “disparuta” : “igni”. PUPI. Cui nu-i tresara inima gindindu-se la cuptorul
de piine de la tara? Pe la noi pe la Cluj, de cite ori se coace piinea se fac
cocorade cu brinza si cu dulceata si pupi. Cuvintul “pupi” se mai pronunta pe
alocuri si “pupti” cu consoana moale (care nu este nici recunoscuta la DEX si
nici reprezentata prin grafie in nici un fel, ca si cum n-ar exista, cum ar fi
“pupti”, “ptita”, etc.) cum se gaseste frecvent si in limba ariana. Pupii se
fac si cu ocazii triste cum ar fi inmormintarile, cind la fiecare copil ii se
da cite un pup, drept pomana pentru sufletul raposatului. Am cautat in DEX
cuvintul “pup” si-l gasesc ca onomatopee, de la pupaza si regresiv de la
“pupa”, limbajul copiilor pentru pupat. Nu este nimic in DEX despre pupii de la
Cluj, piinicile in miniatura facute la tara, sau colaceii facuti la oras.
DEX-ul nu contine nici o referinta despre “pup”, dar am gasit o referinta in
dictionarul limbii ariene, cuvintul “pupa” tradus drept “piine” sau “prajitura”
si cuvintul arian “apupa” cu sensul de “prajituri din faina”, sau “cuib de
viespe” sau “un fel de piine fina” pe care numai noi rominii il putem traduce
in mod direct ca fiind pur si simplu “pup”. Nici o alta limba pe Tera in afara
de limba ariana si romina nu contine acest cuvint. Dragi cititori, vedeti cum
“pupul” a fost tot “pup” cu mii si mii de ani inainte. Dacii coceau pupi de
cite ori coceau piine, deci considerati si cuvintul “pup” in lista cuvintelor
geto-dace regasite prin aceasta lucrare. PULA. Am cautat in DEX etimologia
cuvintului rominesc pentru organul sexual masculin, “pula”, dar cuvintul in
sine nici nu exista, dar am gasit in schimb numele latin “penis” ceea ce nu mi
se pare foarte patriotic.Departe de mine apologia abuzului verbal, dar dincolo
de aceasta este un nume unic de anatomie umana, pe care stramosii nostri arieni
l-au creat si folosit cu mii de ani in urma. Am avut probleme si cu
dictionarele de limba vedica in cautarea cuvintului vedic “pula” si nu am gasit
sensul direct al acestui cuvint, dar sensurile lui derivate in expresiile de
mai jos. Aceasta poate fi din acelasi fel de “pudoare” prost inteleasa ca in
DEX, sau poate fi prin pierderea sensului direct in decursul mileniilor in
indepartata Indie. Nici nu ar fi unicul exemplu de cuvint arian, bine conservat
in romina, dar pastrat doar in expresii in limba vedica.L-am gasit in vedica
sub forma de “pulukAma” tradus drept “dorinte cavernoase”, “pulaokaya” si “pulaokita” tradus drept “avindparul
corporal erectat de extaz” ceea ce este evident un termen cultural indian,
folosind cuvinte ariene. Apare frecvent in nume date oamenilor, mai mult
barbati decit femei. Astfel “puloman”, este tradus drept “un demon” dar
inseamna literal “omul Pula”, care este socrul lui îndra si care si-a violat
una dintre fete, fapt pentru care îndra l-a si distrus cu fulgerele sale (de
aici traducerea de “demon”). îndra si-a cistigat astfel si renumele de
“pulomabhid” sau “distrugatorul omului Pula”. Mai apare ca numele unei printese
“pulakezin”, sau numele de “pulakezi-vallabha” si alte nume. Apare sub forma de
“pulaha”, drept numele unui intelept, mentionat intre cei sapte intelepti, fiu
de Brahma si care inseamna literal “distrugatorul lui Pula”. Nu cunosc inca
detalii despre Pulaha, dar stiu ca civilizatia indiana autohtona, la sosirea
arienilor in India, era de tip phalic, deci se inchinau unui zeu “penis
erectus” sau “pula erectata”. în acest context numele vedic de Pulaha, ca si
“distrugator a lui Pula” are sens. Tot in acest context, de abstinenta sexuala,
numele “pulaha” are sens cind este tradus din limba vedica drept “calugar
hermetic”. Tot in acest context, numele unui trib barbar autohton Indiei si
numit “pulinoduka” are sens, deoarece “duka” ar fi “demon”, intregul nume
traducindu-se drept “demonii ce se inchina la Pula”. Mai apare in expresia
“pulAnikA” pe care am gasit-o tradusa drept “induration of the skin” care spune
nimic in vorbe goale, de genul “cacofonie” explicat de catre DEX. Mai apare in
expresia “pulinajaghanA” care se refera la personificarea unui riu numit
“Gambhtra” si care are de o parte si alta doua dune de nisip sugerind doua fese
feminine (imaginati-va singuri ce conotatie sexuala reprezinta !). Mai apare
sub forma “pulinda” care inseamna catargul unei corabii, evident de unde
derivat ca sens. Mai apare ca nume de barbati cum ar fi “pulimat”, “pulilza”,
“puluSa”, “puloma-jit”, etc.Am gasit in acest fel etimologia cuvintului
rominesc “pula” ca fiind limba ariana. Daca cuvintul “pula” exista cu mii de
ani in urma in limba vedica, exista in romina si nu exista in latina, inseamna
ca exista si pe vremea geto-dacilor. Propunem etimologia regasita a cuvintului
“pula” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica si recunoasterea
prezentei lui in limba geto-daca sau rominica. SUCA. Nu am gasit nici unde in
DEX cuvintul rominesc “suca”, pluralul “suci” si verbul “a sucali”, pe care
oricine de la Cluj il stie si il foloseste. Acest cuvint apare in expresii de
genul “a apuca o suca”, “a avea o suca”, “a pierde suca”, “a gasi o suca”, “a
fi o suca”, etc. Are sensul de “obicei”, “apucatura”, “tic”, “slabiciune”,
“obisnuinta” etc. De exemplu se poate spune “a apucat suca de a-si baga degetul
in nas”, sau “doamne ca multe suci are”, etc. Poate ca DEX-ul “o sa se lase de
suca proasta” de a ignora limba romina de la Cluj !Ne miram si noi de multe ori
de unde ne vin anumite vorbe. Pe aceasta, “suca”, am gasit-o in limba ariana,
cuvintul “sukha” care se pronunta un fel de “suca”. Acest cuvint are sens si de
unul singur, dar si in foarte multe expresii. Astfel, “sukhabandanna” inseamna
“dedat la placeri” sau a-si spune eu “are suca placerilor”, “sukhabhedia” care
inseamna “inclinat la inselaciune” sau as spune eu “are suca inselarii”,
“suhkapeya” care inseamna “inclinat la bautura”, pe care eu l-as traduce drept
“are suca de a bea”, etc. în limba vedica se mai foloseste si cu sensul opus la
“apucatura” sau “slabiciune”, cum ar fi “sukhakara” care nu este “suca de a cara”
ci este “usor de carat (la indeplinire)”. Acest sens este mai bogat in vedica
decit primul.în concluzie, am gasit aici inca un cuvint multimilenar in limba
romina, “suca”. Daca doar un pumn de cuvinte ar fi multimilenare, tot ar
insemna ca limba romina in sine este multimilenara. Aceasta mai inseamna ca si
dacii mai “aveau cite o suca” pe ici pe colo, la care tot asa ii spuneau. Ne-am
“facut si noi o suca” din a scoate la iveala cuvinte geto-dace-vedice, unul
cite unul.
Vasile
Aioanei:
”Cuvântul nu e doar o boare,/ Nici funie de fum,/ Nici palmă ce doare.../
Cuvântul e foc și iubire,/ E taină de prunc și trăire./ Cuvântul e braț de
femeie./ E cântec și trudă, idee.../ E casă și vrajă, dumnezeire/ Și cer și
pământ, și zidire.../ Cuvântul e stâncă de munte,/ E taină din cer și
redute. / E veșnicie și sunet din cruce,/ E zeul din cărți și mirtul
sfințit,/ E candela credinței din el, fără sfârșit...”
Vasile
Ghica:
"Drumul cuvantului spre poezie este similar cu cel al lutului spre
portelan**"În poezie orice cuvant trebuie sa fie aisberg.”
Vauvenargues: „Cine isi da
cuvantul cu usurinta, cu aceeasi usurinta nu-l tine.”
Victor
Hugo:
"Muzica exprima ceea ce nu se poate spune in cuvinte si despre care nu se
poate tace.”
Victor Nistea: "Vorbe și nevorbe bastarzi copii ai minții întunecă
răsărituri..."
Viorel
Boldiș:
”Am învăţat că o vorbă bună pe care o spun unui om aflat într-un moment de
cumpănă, valorează mai mult decât cel mai bun discurs motivaţional rostit în
faţa unei mulţimi plătitoare de bilet.”
Walter
Scott:
"Ceea ce am de spuseste mult mai important decat lungimea genelor mele.”
William
Faulkner: ”As
putea spune ca muzica este cea mai usoara modalitate de a te exprima, dar din
moment ce cuvintele sunt talentul meu, trebuie sa exprim stangaci in cuvinte
ceea ce muzica cea mai pura ar exprima.”
William
Shakespeare:
”Niciodată să nu te încrezi în cel ce şi-a călcat odată cuvântul.” *** ”Peştii
se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba.”
William
Somerset Maugham:
"Niciodata nu sunt mai dispusi oamenii sa te creada pe cuvant, decat cand
rostesti lucruri care te discrediteaza, si niciodata nu te simti mai saracit
decat cand te cred pe cuvant.”
Winston
Churchill:
"Toate lucrurile marete sunt simple si majoitatea lor pot fi exprimate
intr-un singur cuvant libertate, justitie, onoare, datorie, mila, speranta.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu