CUVANTUL - Pagina de biblioteca

 

A. Martin: ”Cuvintele nu pot minţi când ochii spun adevărul.”

Abu Shakur Balkhi: "Cuvantul rostit trebuie sa fie asemenea rubinului, mic, dar de mare pret. Cat timp nu ai vorbit, cuvantul a stat in puterea ta, de indata ce l-ai rostit, el te tine sub puterea lui.”

Adolf Hitler: "Nu-mi place să dau interviuri. Sunt şi eu om de presă şi ştiu cât de uşor pot fi distorsionate cuvintele cuiva.” ***"Politica este istorie în curs de înfăptuire. Istoria însăşi este prezentarea luptei pentru supravieţuire a unui popor. Intenţionat folosesc cuvintele luptă pentru supravieţuire, căci, de fapt, fiecare efort de a-ţi asigura pâinea zilnică, pe timp...”

Adrian Mihai Bumb: "Atunci cand cantecul se ispraveste-n cuvinte, muzica e folk. Atunci cand tacerea sufletului e o isprava a muzicii, cantecul e folk. Pana acolo cuvintele doar canta si-ncanta sufletul, stergandu-se unele cu altele la gura... (despre muzica folk) **"Cuvântul însuşi este bârfa sufletească în virtutea căreia există comunicarea.

Adrian Păunescu: ”Cuvintele, ca turturii, imi sparg la colturi gura!” *** "De la un cardiac, cordial,  / De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,/ Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.” *** "Cuvantul soare in cuvantul cer apune.”

Adriana Weimer: "Iubire pe verticala dinspre jos inspre Sus, dinspre omenesc inspre Absolut: -Altar inaltat prin Cuvant. Iubire pe verticala, dinspre Sus inspre jos, dinspre Nemarginit inspre cei multi: -Lumina revarsata in noi spre...”

Aeschylus: "Nu știați că pentru temperamentul bolnav, cel mai bun remediu sunt cuvintele?” *** "Cuvintele sunt psihiatri pentru o minte bolnava.”

Aesop: "Dacă dovedeşti un lucru prin faptă, orice cuvânt este de prisos.”

Albert Einstein: "Nu sunt cuvinte mari, ci doar oameni mici.

Alda Merini: ”Tu ai cuvintele care tac, dar care trec prin ziduri...”

Aldous Huxley: „Cuvintele sunt la fel ca razele X: dacă le foloseşti aşa cum trebuie, ele pot trece prin orice.” 

Aleksandr Soljenițîn: „Nu orice lucru are un nume. Unele lucruri ne duc într-o lume dincolo de cuvinte.” 

Aleksey Maksimovich Peshkov: "Omul, ce mandru suna acest cuvant, prin natura sa, omul este artist. El tinde intr-un fel sau altul sa introduca peste tot in viata lui frumosul.”

Alessandro Francesco Tommaso Manzoni: ”Viata este piatra de incercare a cuvintelor.” ** "Intrebuintarea este singura cauza care face cuvintele sa devina bune, adevarate, legitime, de fapt cuvinte ale unei limbi.”

Alexander Pope: "Cuvintele sunt precum frunzele. Acolo unde ele abundă, arareori mai găseşti şi roade împrejur.”

Alexandru Philippide: "- Nu eşti sătul de colindat prin stele, Prin miliardele de ani-lumină Cât zice-se că-i drumul pân' la ele, Chiar cu închipuirea cea mai plină De cosmos şi de cosmo-fantezii? - Acolo-i ţelul marii poezii. - Ce-i marea poezie?...”

Alfred de Vigny: "Cuvantul din limba, cel mai greu de pronuntat si de pus la locul potrivit, este "eu".

Alfred Tennyson: "Cuvintele, asemeni Naturii, dezvăluie pe jumătate. Şi ascund pe jumătate sufletul din ele.”

Ambrose Bierce: "Citat: actul de a repeta eronat cuvintele altcuiva, cuvinte repetate eronat.”

Ana Blandiana: "Intre pasiune si suferinta asemanarea este atat de mare incat, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns sa le confunde si sa le boteze cu acelasi cuvant: patima, a patimi. O ironie filologica.”

André Breton: "Cuvintele fac dragoste unul cu celalalt.”

Andrei Turcanu: "Incremenire in teama (ori poate in tema? flegma cotidianului sterp. In gatlejul sugrumat al spaimei implant fulgerul unui cuvant. Tipat alb, rostogolire de infinituri secera timpului stirba."

Anne Sexton: ”Cuvintele, ca și ouăle, trebuie mânuite cu mare grijă. O dată sparte, e imposibil să le așezi cum au fost.”

Anonim: ”Cuvântul era mai puternic decât lanțul.”***cuvantul, foloseste cuvinte curate- limbajul tau te reprezinta.*** cu cat spui mai putine cu atat cuvintele tale vor conta mai mult.

Antoine De Saint Exupéry: "Nu am să încerc să te divid pentru a te cunoaşte. Tu nu eşti nici acest act, nici celălalt, nici suma lor. Nici acest cuvânt, nici celălalt, nici suma lor. Nu te voi judeca nici după aceste cuvinte, nici după aceste acte.” *** ”La început te vei aşeza în iarbă puţin mai departe de mine. Eu mă voi uita la tine cu coltul ochiului, dar tu nu vei spune nimic. Cuvintele pot fi un izvor de neînţelegeri. Dar în fiecare zi tu te vei putea aşeza tot mai aproape de mine...” *** "Noapte, iubită. Noaptea, când cuvintele se veştejesc iar lucrurile capătă viaţă. Atunci, când analiza destructivă a zilei e sfârşită şi tot ceea ce este cu adevărat important, redevine întreg şi logic din nou. Atunci, când omul îşi readună sinele...” *** "Dacă vrei să înţelegi cuvântul fericire, trebuie să-l înţelegi ca răsplată şi nu ca scop.”

Anton Pann: „De multe ori, limba taie mai mult decât sabia.” 

Antonie cel Mare: "Cuvantul este sluga mintii, caci ce voieste mintea, aceea talcuieste cuvantul.”

Aristophanes: "Gandurile mari trebuie insotite de cuvinte marete.” ** * "Prin cuvinte, mintea prinde aripi.”

Aristotel: ”Noi suntem numai prin aceea că gândim; prin cuvântul a gândi, înţeleg tot ce se petrece în noi în aşa chip că ne dăm seama imediat de aceasta prin noi înşine: de aceea, nu numai a înţelege, a voi, a imagina, dar şi a simţi, este acelaşi lucru aici... **"Sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor sufleteşti, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite. Şi apoi, cum nu toţi oamenii au aceeaşi scriere, tot aşa nu toţi oamenii au aceleaşi sunete ale vorbirii...”

Arsenie Boca: ”Aproape intotdeauna, cele mai cuprinzatoare cuvinte ale oricarui om sunt cuvintele lui de pe urma, intrucat le spune cu cea mai adanca dare de seama.”

Arthur Rimbaud: ”Ce? Nu-ntelegi fara cuvinte? Priveste. deci, si ia aminte.”

Arthur Scargill: "Tatal meu inca mai citeste zilnic dictionarul. El spune ca viata noastra depinde de puterea cu care stapanim cuvintele.”

Arthur Schopenhauer: "Cuvântul este instrumentul şi reprezentarea gândirii omului, chipul reproduce subconştientul său.” * **"Viata este prisosul pe care il avem de indeplinit, de aceea cuvantul sfarsit suna bine.”

Audrey Hepburn: "Nimic nu este imposibil, cuvântul în sine spune „sunt posibil”!

Aurel Brumă: ”Trupul Cuvântului… – suflet și spirit într-un dialog de dincolo de simpla cunoaștere  Stau și mă  gândesc și mă mir, cum și domniile voastre, câte tone de apă din adânc soarbe un copac pentru a viețui dar mai cu seamă pentru a vă oferi domniilor voastre un măr, două mere, trei mere…  Acesta este rostul lui și poate că însăși esența existenței noastre. Mărul adună experiențele din adânc, din istorie, pentru a fructifica în prezent, oferindu-ne, noi înșine fructe, celor care desenează viitorul. Iar ca ființe ce emitem gând și cuvânt, mărul de pe tipsia mâinii nu mai e măr ci cunoaștere, o alta decât cea adamică. Iar între grădinarii care m-au dăruit emoțional, ideatic, este de departe prof. dr. Traian Dinorel Stănciulescu, un om pe care, imaginativ, îl percep călcând printre nori, hieratic, duhovnicind în Peștera cerului. Iar între noi e doar umbra de măr, poate cel al vieții, cel identitar. – Bogăția în sărăcie. Doamna Ana Țarcă, care a lucrat mulți ani la o filială a Academiei, studii de antropologie, a demonstrat valoarea desenului papilar palmar după investigarea a zeci de mii de cazuri. Or desenul acela, în unicitatea sa, a sintetizat și unicitatea celor dinainte, din spiță. Și sper să nu mă îndepărtez de gândul inițial provocându-vă din interiorul domeniului în care aveți recunoașteri academice nu numai în țară. Un alt desen papilar, acumulaiv, cred că este ”numirea” și ”denumirea”. Că nu întâmplător a zis omul, românul, dealului – deal cum și ridicătură sau val. Valul de pământ. Marea încremenită. – Ați deschis o poartă tulburătoare nu numai pentru mine ci și pentru toți cei care au încercat să înțeleagă ce și cum în relație cu fiecare cuvânt rostit.  Și nu cu mai mult de 150 de ani în urmă înțelepții, academicienii, cei francezi bunăoară, spuneau că ar trebui să stabilizăm această problemă a genezei Cuvântului pentru că altfel nu îi putem asuma înțelesurile; iată că acum a sosit timpul pentru aceasta. Iar gândul dumneavoastră mă trimite la o înțeleaptă vorbă a părintelui Gheorghe Ghelasie cu care am avut fericirea  să interferez spiritual și care, atunci când mi-a luat în palmă o carte (era vorba de Miturile Creației) a deschis-o, a citit câteva rânduri și m-a întrebat: Dar ce înțelegeți prin lumină? Dar prin Cuvânt? Dar prin devenire? Și eu, în termenii mei filosofici, științifici, m-am străduit să-i explic după care el a închis cartea, a luat de pe rafturile ”butoiului” în care locuia și unde am avut șansa să fiu un urmaș al lui Diogene, a luat un vraf de cărți pe care le semnase și mi-a spus așa: Înainte de a sta de vorbă trebuie să ne recunoaștem limbajul. Vorbim limbajul lui Dumnezeu dar am uitat acest lucru. Încercați să explicați și să dăruiți acest sens oamenilor. Ceea ce, de atunci, eu nu am încetat să fac, și să înțeleg. Așadar despre Cuvânt aș putea, în simple considerații, să vă spun lucruri pe care le-am regăsit simbolic în textul Bibliei, în care se povestește cum Adam a chemat la el animalele și a chemat plantele, lucrurile lumii sub ochii lui, ca să le dea dreapta potrivire a numelor, cum spunea Platon. Și dintrodată ne-a proiectat în spațiul filosofic al unei dispute: Cum sunt aceste nume ca să aibă dreaptă potrivire? Se originează ele în esența lucrului denumit sau sunt convenționale, cum în bună măsură se întâmplă astăzi? Iar răspunsul, din nou, ar fi: și una, și alta. Pentru că dacă am înțelege începuturile Cuvântului și noi, românii, avem această experiență de a vibra odată cu pădurea spunând: vâ-jâ-ie, fâl-fâ-ie, frea-mă-tă, iată cuvinte care au esența acțiunii, care  au esența frunzei, esența numelui intrinsec obiectului, fenomenului prin proprietățile obiective, fizice ( a vibra, a tremura) pe care ființa umană, prin auz, prin văz, a  avut capacitatea să le transfere cerebral în primele cuvinte nerostite și care, în termeni științifici, sunt denumite holograme – complexe vibratile prin care obiectul se denominează aici.   Am transferat de la creier la creier 100, 1000, un milion de ani aceste sensuri până când, deodată, omul a vrut  și altfel: să rostească cuvintele.  Și atunci imaginea lor cerebrală s-a suprapus complexului sonor pe care Cuvântul, de obicei, îl reprezintă, umplându-l cu acel sunet de lumină. Și m-am descoperit în fața înțeleptului sufi  care zicea: ”Cuvintele noastre sunt sunete încărcate de lumină”. Perfect adevărat dar trebuia și demonstrat. Și acest lucru m-a preocupat să-l fac din perspectiva unei științe pe care dumneavoastră o știți, biofotonica, știința luminii vii, și pe care am cultivat-o la Institutul Național de Inventică. – Ascultându-vă nu am văzut doar  idei ci, tern, mișcarea de hieroglife. Să scrii, să concentrezi o întâmplare, o poveste, într-o hieroglifă, într-un desen sau simbol. Dar cum să pui în desen mirosul,  lumina, umbra… Or în cuvântul măr se deschid, se amplifică toate acestea. Iar scăderea, diminuarea fondului de cuvinte al limbii prin această lene alergată, prin refuzul apartenenței, globalismul acesta de talcioc ne face pe an ce trece tot mai săraci în averea noastră fundamentală: limba română. Ieșind din limba ta, din lumina ei, ieși din propriul trup. Fiindcă duhul nostru locuiește în trupul limbii române. – Ați spus un lucru extrem de sugestiv și mi-i drag să-l amintesc pentru că eu însumi l-am gândit într-o carte care se cheamă De la întuneric la lumină. Spre o semiotică a ieșirii din păcatul originar. În sensul că noi, atunci când am căzut, am întâmplat două lucruri: a) am căzut din frecvența înaltă a vieții dezincarnate în frecvența trupului nostru pământesc așa cum este el; b) (pe de altă parte) am căzut și în limbaj; în sensul că nu am mai fost în stare să comunicăm cu îngerii, cu ierarhiile de lumină, cu Dumnezeu însuși, pentru că ne-am proiectat în acest spațiu al limbajului care activează lucruri; pentru că ce-ați spus d-stră, gestica mărului de pe palme, asigură recepția informațiilor respective: mirosul, gustul – deci operăm cu realități obiective pe care le transformăm apoi, prin puterea sunetului în instrumente de comunicare magică. Pentru că, dacă eu spun: Sesam, deschide-te!, sau: Ieși, Lazăre! exact, prin puterea vibratilă… Sunetele au o forță fantastică de a genera efecte. Dacă ne-am uita, cândva, ca la un film în care sunetele –  adică vibrațiile proiectate peste o pulbere foarte fină generează forme,  am înțelege forme extrem de complexe, (chiar dacă sunetul nu se mai aude, devenind infra sau ultrasunet), am înțelege atunci de ce La început a fost Cuvântul. Iar acestă relație cu cuvântul, pentru că atunci când eu spun cuvânt sau spun informație – a pune în formă, eu de fapt pun în spațiul meu de înțeles și de acțiune cu sunete, cu gesturi, și așa mai departe, imaginile lumii. Și ați spus un alt lucru tulburător, faptul că în desenul pe care matricea aceasta a degetului  meu o cuprinde, acea spirală a amprentei, trimite la spiralele galactice, spirala florii-soarelui, se găsesc vortexurile cosmice, ș.a.m.d. Și vă întreb: De unde atare un astfel de limbaj integrator pe care și corpul nostru și Cosmosul și Dumnezeu însuși îl generează ?! – Ne vedem, ne știm și nu ne cunoaștem. Lecturi, cuvinte sonorizate în varii împrejurări. Dar trecând de durerea neștiutului, o povară asumată, am înțeles că acceptați ideea cuvântului-simbol și, cu surplus, a cuvântului-energetic. Or spirala cucuteniană, cosmologia din desenele scoarțelor tradiționale, nu sunt în sine, cum și cuvintele, anume semne, simboluri, totemuri energetice? – Și intrăm într-un alt spațiu în care Cuvântul de care noi am început să ne apropiem, dobândește chip, dobândește formă. Toate aceste reprezentări simbolice sunt cuvintele prin care omul  (în general), românul (în special) a învățat să-și asume creația divină. Pentru că această spirală care vă bântuie este un vortex după care lumina însăși se mișcă. Pentru că această Coloană a lui Brâncuși care înseamnă un spațiu pe care noi îl găsim modelat peste tot în creațiile populare românești, și pe ouă, și pe ii, și pe stâlpii de cerdac, iar ele nu sunt decât forme sau chipuri de a aminti omului una și aceeași învățătură: Creația Lumii. Și asta fiindcă simbolurile de care vorbim sunt de natură cosmologică, deci parte din Știința Creației pe care, din tată spre fiu, românul a dăruit-o prin însuși  mediul lui de existență. Aceasta este o dimensiune. A doua dimensiune, care a fost uitată, este aceea a sacralității simbolurilor cu care românul și-a înconjurat mediul de a trăi. Și este o înțelegere absolut fantastică să-ți dai seama că prin formele pe care le-a generat pretutindeni în jurul lui, prin culorile pe care le-a utilizat, prin volumele armonice care   reprezintă relația de aur și Șirul lui Fibonacci, ș.a.m.d, prin auxiliarele, prin decorațiunile care au asociat toate obiectele de care se înconjura, românul a generat o stare sanogenă. Toate acestea creau asupra ochiului, asupra câmpului vibratil al entității umane, efecte echilibrante (energetic informațional, cum ați spus). Dar  și cuvântul vorbit avea această valoare sanogenă iar eu am acum o obsesie și o dominantă care, fiind atât de puternică, sunt convins că se și poate îndeplini, ca prin ceea ce noi spunem și, mai ales, prin modul în care noi spunem, să creăm o stare armonică pentru sănătatea bio-psihică a ființei umane. – Avem ochi dar nu avem vedere. Trecem uneori pe lângă lucruri, date ce ne pot face frumoși în orgoliu, mai siguri de noi înșine. Și cauza neșansei poate fi uitata cheie deschizătoare de adevăruri, iubirea. – Noi, oamenii, ne raportăm lumii prin cei trei ochi sau cele trei categorii de ochi cu care am fost înzestrați: aceștia, apoi ochiul minții și ochiul inimii care este cel mai înalt pentru că îngăduie corespondența cu ierarhiile de lumină. Pentru că toți suntem configurați pe nivele de vibrație, pe nivele de frecvență dintre care unele sunt foarte înalte (poate și accesibile altădată) altele sunt joase și ne permit comunicarea în planul ființei noastre trupești, și toate acestea definesc lumea ca o catedrală, cum a spus cândva o inițiată. Deci ochiul acesta de care noi ne prevalăm în cunoașterea lumii este cel mai slab chiar dacă este cel mai colorat dintre toate. Brâncuși, atât de drag mie (naștere-maturitate-moarte, naștere-maturitate-moarte)  a spus așa: Priviți până veți vedea. Cei mai aproape de Dumnezeu au văzut. Pentru că aproape de Dumnezeu lucrurile sunt pe atât de simple pe cât de înalte sunt. Iar Brâncuși, care adăuga formei tuturor formelor  Coloana, a numit-o nu infinită ci Coloana ridicării sufletelor eroilor neamului la cer. Toată această ridicare a fost magistral asumată de Eminescu în universul pe care noi îl trăim chiar dacă nu ne mai aducem aminte: Căci toți se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște… Iar semnul de care vorbeați, înseamnă o expresie energetică mai întâi. Sau energia Cuvântului care, atunci când se rostește și când spun matrice, când spun lumină, când spun pace, când spun ce spun, rostesc un complex sonor prin care influențez starea celuilalt prin sunete. Și poate că ar trebui să vorbim aici despre puterea numelui. – Se mai face gramatică, se mai face limbă română (diminuările sunt conținute de ”mai”)… Bine. Dar semiotică, fiziologia de sens, de energie a cuvântului, așa ceva nu sau foarte arar și din întâmplare.  Și mă refer la o posibilă carte a dumneavoastră, Alungarea din Rai. Deci iată-ne, întru începuturi, om de om  așezat în spațiul celest, (scoarțele, covoarele cu insemne astrale, semnele de pe grinzi, din răboaje) înconjurați de semne divinatorii (de zile de sfinți, de împrimăvărare, de focurile crepusculare ale anotimpurilor vii) dar în momentul în care refuzi, respingi, te lepezi de obiectele-simbol pe care le-ai moștenit, înseamnă că își refuzi celestitatea pe care ți-au dăruit-o  părinții din părinți.– Ți-a dăruit-o natura însăși. Natura care ne definește și pe care noi o cam uităm fără a o părăsi  dar păstrând-o mai mult în aduceri aminte. Dar este timpul acesteia pentru că dacă am spus natură, adică ființa noastră vibratilă, ființa noastră trupească este ființa capabilă să comunice, să corespondeze, să rezoneze cu Cosmosul. Ați rostit un cuvânt pe care eu l-am întrupat într-un volum pe care l-am intitulat Semiotica Iubirii, El Poder de los luz. Și unii au dat din umeri: De ce semiotică? Fiindcă, pot să-și răspundă, dacă ar avea interes, nimic nu trece dincolo de știința-științelor, Semiotica: Știința Semnelor. Noi nu suntem oameni fără de semn. Am fi pietre, am fi animale. Noi putem să recuperăm o stare a lumii prin intermediul semnificării sale, indiferent de faptul dacă avem sau nu nevoie de acel cuvânt, de acel semn,   de acea realitate. Și adeveresc ceea ce includeți necesității: să ne reamintim și să trăim magia cuvintelor. Pentru că ele, prin efectele obiective pe care le determinăm,  începând de la sunete până la rostirea lor, până la incantația lor, ne conduc spre descântec. Știți că am studiat descântecul ca o piesă de rezistență a tradiției românești? De fapt pre-românești, dacice. Pentru că atunci când medicii lui Hipocrate se făleau cu realizările lor, a trebuit, cum adeverește Platon, să vină înțeleptul care să zică: Aveți grijă. Toate acestea le-ați învățat de la medicii lui Zalmoxis, care vindecau sufletul mai întâi și apoi trupul prin intermediul cuvintelor lor vrăjite. Și acesta era des-cân-te-cul! Pentru că descântecul este un complex vibratil, un complex sonor pe care îl proiectăm asupra trupului celuilalt. Iar dacă sunetele (care sunt vibrații) determină în corpul meu rezonanțe, adică frecvențe care se cuplează cu altele, vor avea un efect deosebit de puternic, declanșează, de pildă, antidotul otrăvii de șarpe pentru că, dacă eu spun: Carate conopate dal zalca malca și nu știu mai cum   și incantez, cum făcea baba (trebuie să furi descântecul, în sensul învățării ca text și mod de incantație aidoma), abia atunci sunetele de putere au un efect. Ei bine, eu reușesc să declanșez din trupul meu toate remediile pe care cineva le are pentru a le folosi pentru a se auto-însănătoși. Deci, hai să spunem că în proporție de 80% noi ne autovindecăm. – Se adaugă invențiile dumneavoastră din acest domeniu, brevetele– Invențiile rezultă de aici, pe ideea de frecvență, de  rezonanță, care înseamnă iubire. Iubirea înseamnă a fi împreună, ceva cu altceva. Dacă iubire n-ar fi fost, nimic n-ar fi fost pentru că lumea ar fi un haos, adică acolo unde nimic nu se mai unește cu nimic. Iată, minunea creației divine a făcut ca lucrurile să fie împreună.– Eram pe cheiul Dunării. Este acolo o biserică veche în care, zidite întrînsele, pietrele încopciază și trimiteri mai vechi, amintiri dintr- o posibilă necropolă romană. Și am adus mirarea dinaintea preotului de acolo care m-a liniștit: Unii îndealții suntem alcătuiți. Și mi-aduc aminte, fiindcă vorbeați de descântec, de câteva versuri: La început Domnul/ a făcut din lut și spumă de mare/ un chip după chipul Domniei-Sale. Celestitatea dăruită, recunoscută, indefinit diseminată în existențele noastre. Gânduri ce posibil să fie așezate în cartea aceea închipuită de mine, Izgonirea din rai, sub semnătura domnului Traian Dinorel Stănciulescu. – Gândurile acestea există, sunt disipate în cele peste  treizeci de cărți pe care nici nu știu cum și când le-am scris, au apărut din trăirile mele. Pornind de la piatra bisericii de pe Dunăre mă reîntorc la Alice Bellis   care a spus: Lumea ca o catedrală. Și cu adevărat este. Eu sunt arhitect în prima mea formație. Și știu că nimic nu poate exista, nici o construcție, fără ca o minte și o palmă să nu-și pună acolo efortul. Nimic nu se naște fără o prezență creatoare. Iată de ce actul asemănării îl amintesc încă odată ca fiind acela al darului de a fi creator. Câtă vreme cealaltă componentă a noastră, care este a întrupării noastre vibratile  și care ne îngăduie acum să rezonăm, este componenta chipului. Dincolo de aceasta, dacă noi am reuși să recuperăm sensurile acelor pietre care vin dinspre istorie și care poartă sensurile acesteia, în două chipuri le poartă: una – prin formele pe care le generează, prin imaginile pe care le deslușesc, acesta fiind conținutul semantic… Dar vreau să vă dau o extraordinară accepțiune a acestor pietre care vin chiar din biserică. Lucrând în spațiul științific inclusiv folosim aparate de rezonanță, de biorezonanță, care pot, de pildă, etalona relația dintre o piatră și starea biopsihică a subiectului uman. Și am făcut un experiment foarte interesant. Am luat o piatră din afara bisericii și o piatră din interiorul acesteia. Biserica fusese trăsnită. Și le-am etalonat. Vreau să vă spun că diferența este ca de la cer la pământ în modul în care subiectul uman pus în relație a sesizat fiecare piatră în parte. Deci lucrurile poartă amintiri. Tot ce ne înconjură este amprentat de trăirile noastre biopsihice. Pentru că există o comuniune pe care noi o ignorăm și pe care cei de dinainte au știut s-o spună. Ei vorbeau despre un animism al lumii în sensul că există un suflet al lumii care apropie Totul de Tot. Și ar trebui să ne amintim că suntem oameni ai fizicii cuantice. Că totul este corpuscul și undă și în acele unde ale corpusculului se amprentează orice altă informație venind de la un alt corpuscul și undă,  și uite așa   noi interacționăm în câmp într-o continuitate  perfectă. Acționăm în corpuscul prin discontinuitate: am uitat câmpul.– Și chiar dacă mă repet, ideea că omul, prin toate anexele de civilizație: haine, îmbrăcăminte, acoperământ, încălțări poate fi asemănat unui scafandru, un om izolat obligatoriu de mediul în care se mișcă, cel natural, acumulează energii negative propriei sănătăți, un surplus electrostatic ce trebuie descărcat în pământ. Porunca este unică: Omule aleargă în picioarele goale și fii ca iarba. – Și iată-ne asemeni ierbii! Aceasta este o componentă  istorică: Ne-am așezat în lume fiind flexibili precum iarba, precum lanul care s-a lăsat abătut de vânt apoi s-a ridicat. Aceasta este o componentă a rezistenței noastre istorice. Iar gândul pe care l-ați generat mă face să-mi amintesc că am recuperat dintre valorile neamului românesc, în mod anume, pe cea a vestimentației. Avem un brevet pe care, din perspectiva valorilor deja amintite, (adică forme, materiale, volume și așa mai încolo, pe care le-am dovedit ca fiind capabile să influențeze starea biopsihică a subiectului uman), am reușit să evaluăm parametrii sanogeni ai costumelor din varii materiale. Și pur și simplu am rămas copleșiți de efectele pe care un costum din lada bunicii îl generase.  Ne-am străduit cu multe zădărnicii inițiale să etalonăm haine, vestimentații moderne care să corespundă ”etalonului” fără a refuza orice impune moda. Și am înțeles că hainele de dinainte aveau proprietăți naturale pe care noi abia acum trebuie să le recuperăm punând, știu eu, țesătura într-o cuvă cu ciclodextrină. Cei de dinainte puneau direct inul și cânepa în apa râului și amprentau cu cristale de siliciu în mod direct și firesc, ceea ce dă o proprietate cu totul specială materialului. Iar noi redecoperim, prin tehnologiile noastre, tocmai tehnologiile strămoșilor. Mergând pe calea tradiției am reușit să facem o vestimentație vie care, dincolo de aspectul plăcut, îți generează starea de bine. Așa ar trebui să facem cu tot ce avem în jurul nostru  astfel ca mediul de viață în care trăim să devină mediul nostru de bine în sensul de bine fizic, biologic și apoi de bine psihic. Atunci când trupul este echilibrat și sufletul îl urmează și, sigur, viceversa. – Gospodăria tradițională țărănească, aceea aproape imposibil de reeditat; avea o distribuție armonică a necesităților. Alături de culturile de existență mai erau și fâșiile dedicate culturii de cânepă sau de in sau prin podul casei chinezeasca mișcare a viermilor de mătase. Când am văzut așa ceva în Podul de la Nicorești, la bunica, m-am convins că mai mult ca sigur face și vrăjitorii, că avea și locuri cu ierburi de leac.– Aveam arhetipuri asemănătoare cu ale altor popoare, sigur, dar fără a fi un fervent protocronist, am să spun că la vremea când noi le aveam pe toate acestea, Europa  și nu numai erau acoperite de gheață. Și atunci, din spațiul acesta de ființare a unei culturi care începuse deja să se manifeste prin limbă și scriitură, prin facerea de obiecte magice care acționau asupra ființei umane, toate acestea s-au distribuit cumva și în dreapta și în stânga, și în jos și în sus. Și sunt convins că repede, repede se va ajunge să recunoască toate acestea și ceilalți. Referitor la ”vrăjitorie”, magia de ieri este știința de astăzi. Pentru că tot ce s-a întâmplat acolo sub semnul magicului a devenit explicație științifică astăzi. Interacțiunea omului cu mediul, cu obiectele era vie fiindcă el considera haina vie, îi dăruia busuioc și plăntuțe, la fel la chimir sau în păr. Or toate acestea rezonau în starea de bine, în a fi.  Vorbim de o  acțiune invizibilă care vizează influența unui corpuscul prin intermediul câmpului generat sau, mai pe înțeles – ca termen, a aurei sale. Biofotonica de care poate ne vom apropia și discursiv înseamnă știința luminii vii. Totul emite lumină vie ca esență a vieții. Și atunci nimic nu este magic aici decât poate în înțelegerea ei. Cum comunicăm noi doi fără de cuvinte? Înțelepții tac. Nu-și vorbesc. Puterea cuvântului ”tăcere” este fără de egal. Iar aceasta este magic. Învățând să tăcem vom învăța să vorbim. – Să ne întoarcem spre tăcerile vorbitoare din care am aflat că, la începuturi, măsura ideală în proporțiile arhitecturii tradiționale era femeia. Purtătoarea de jar și de descântec. Și uite că textele inițiatice se transformă, primesc măsura unică a Maicii Domnului și cu această măsură este rugată punerea în sănătate sau, atenție, în iubire. Maica Domnului – iubirea care dăruie, acest model cred că nu poate fi mai bine încadrat decât pe năframa cusută de rugătoarele, mironosițele satului românesc. – Am să reamintesc că noi, oamenii, suntem măsura tuturor lucrurilor. Adică începând de la măsurarea Cosmosului (și ați văzut că amprenta aceasta papilară  este o expresie plastică a galaxiilor care se învârtesc și ale Genezei), până la măsura casei. E paradoxal: tot ceea ce facem noi, facem în măsura în care Creatorul însuși a pus în operă creându-ne pe noi. Măsură, chip și-asemănare.  Noi folosim aici niște proporții extrem de plastice, adică  frumoase, proporția de aur care guvernează tot ce este în acest Univers, inclusiv corpul omenesc, creația umană. Și atunci nu transferăm noi valoarea tuturor valorilor în opere de artă? Cum de o facem și frumoasă? Răspuns: luând omul ca etalon. Relația dintre trunchiul casei, de pildă, dintre măsura zidului și cea a acoperișului, (bunăoară în Maramureș vedem lucrul acesta) este o admirabilă proporție de aur. Și reiterând ideea de mai înainte: atunci când le priveam ele ne plăceau. A ne face plăcere înseamnă a ne face bine fiziologic. Și îngăduiți să adaug o teorie a esteticului care zice că atunci când alegem ceva pe principiul plăcerii nu o facem fiindcă acel lucru, (o operă de artă, spre exemplu), face parte din curentul cutare sau școala cutare. Alegerea o facem pentru că acel ceva ne optimizează, din punctul de vedere al culorii (adică al frecvenței), din punctul de vedere al formei (al undelor de formă care ne afectează benefic starea) și așa mai departe. Am uitat plăcerea de a avea plăcere. Și atunci, dacă vom învăța să reconfigurăm lucrurile în temeiul acestei re-plăceri, adică al duplicării plăcerii pe temeiul biopsihic al existenței noastre, o să dublăm cultura cu natură. Iar cultura ne aduce chipul Anei al cărei trup a însuflețit mitul Casei, a celei cu turlă, biserica. Iar biserica aceasta (Casă cu Turlă) păstrează proporția umană, spre deosebire de cea occidentală unde te simți chinuit de înălțime. Omul este la măsura lui Dumnezeu în spațiul nostru. Și atunci casa asta în care Dumnezeu se mai găsește trebuia să fie însuflețită. Și apare acolo darul de  suflet al icoanei, al Maicii,  al Anei, Ana care și-a întrupat nu numai ființa proprie ci și pe aceea a copilului. Și atunci găsim ideea în acest arhetip al casei vii. Noi am brevetat ideea de arhitectură biofotonică, casa vie care îți face bine, cum spuneam. Știți ce făceau cei dinainte ca să genereze simbolul  unei case vii? Și asta fără Ana. Puneau acolo Umbra Omului, simbolul de viu. Erau negustori de umbre care măsurau căderea din luminăa  omului pe pământ iar măsura, o tijă de nuia, o incastrau în zid. Și asta pentru ca, simbolic, să păstreze vietatea ființei umane în trupul zidului. Este fantastic. – Descopăr în domnia voastră un misionar. Și mă gândesc la întâmplările cristice. Femeia care vine în alai și atingând veștmântul Învățătorului, atât, veștmântul, își recuperează sănătatea. O piatră vie, rugătoare. Dacă noi am crede sau, mai exact, dacă în misiunea dumneavoastră de a-i face pe oameni să-și recâștige rostul pietrei vii de rugăciune  ați și izbândi poate că ne-am întoarce în normalul rostului ființării. – A crede trebuie să devină totuna cu a trăi și a înțelege. A sosit timpul pe care îl vestea Apostolul ca noi să ne hrănim cu hrana tare (aceasta este a înțelegerii) pentru că omului de astăzi nu-i mai este necesar și suficient doar să pipăie și să urle ”este”. El trebuie să și înțeleagă. Iar aici este misiunea (de la misionar), datoria mea: pentru că am cerut să înțeleg lucrurile acestea din perspectiva trăirilor, pe o parte, iar pe de altă parte, a înțelesului științific. Pentru că eu nu mă pot adresa omului de știință doar cerându-i să creadă. Și trebuie să-i justific. Și vă rog să mă credeți că în nu știu câte  cărți muncite se află tocmai argumentele pentru a înțelege și pentru a trăi înțelesurile. De pildă faptul că ați spus: puterea gândului. Aș spune că este factorul întâi dintre toate. Pentru că atunci când ne ocupăm de terapii din zona complementarității, înțeleg și arăt cum gândul pozitiv, în opoziție cu cel negativ, poate să crească sau să inhibe starea biopsihică. Nu mi-a venit să cred că obiectivitatea poate fi implicată aici. I-am sugerat unui subiect să spună, timp de câteva minute atât: nu, nu, nu și da, da, da. Aparatele au arătat o diferență extremă la cele două situații. Transferând, atunci când spui, da, ești bună, aspirină sau da, ești bun, descântec pentru că această femeie știe că a mai ajutat pe cineva, ei bine, în acel moment, în creierul meu, se întâmplă ceva, adică se crează acel complex holografic, complex de vibrații. Și astea le explic în totalitate. Fiindcă nimeni nu a reușit să explice cum se configurează gândul în mod holografic. Am făcut-o în colectivul minunat de la Institutul de Inventică. Și când am înțeles că acesta îmi baleiază tot corpul diferit atunci când gândesc da și atunci când gândesc nu. Când gândesc da stimulez toți parametrii care îmi susțin starea de bine și de sănătate. Când am inhibat cu nu,  toată apa, tot sângele, toată plasma mea se destructurează. Și-l citez aici pe Masaro Emotu care a arătat ce grădini sau ce haos putem să creăm în corpul nostru. Iată puterea gândului, a cuvântului bun. Așa este cu Credința: ne-a dat Cuvânt Gând ca să-l trăim în trupul nostru. Iar trupul nu este mai puțin important decât gândul.”

Ayn Rand: "Cuvintele sunt lentile pentru focalizarea mintii.”

B.M. Gracian: ”Vorbele sunt umbra faptelor.” 

Barbu Stefanescu Delavrancea: "Ştefan cel Mare: Tineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe... că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor!...**"Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam. O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o parte şi alta, pletele negre...”

Bertrand Russell: "Din cate imi aduc aminte nu este nici un cuvant in Evanghelie care sa laude inteligenta.

Bisanne de Soleil: ”Cuvintele sunt ca albinele, unele fac miere, altele te înţeapă.

Blaise Pascal: „Cuvintele frumoase costă foarte puțin. Și totuși, cât de multe obțin!” *** "Limbile sunt cifruri în care nu literele sunt schimbate cu litere, ci cuvintele cu cuvinte, aşa fel încât o limbă necunoscută este descifrabilă. ** * "Cuvintele aranjate în mod diferit au un înţeles diferit, iar semnificaţiile dispuse diferit au un efect diferit.**"Principiile plăcerii nu sunt precise şi stabile şi nici la fel la toţi oamenii. Ele se deosebesc de la om la om. Sunt de o aşa mare diversitate că, de când este lumea, nu a existat om mai diferit de un altul decât de sine însuşi.”

Bob Dylan: "Vorbesc pentru noi toţi. Sunt purtătorul de cuvânt al unei întregi generaţii.

Boris Mehr: "În afară de Dumnezeu, nu există Cuvânt mai de seamă

Brad Pitt: "Acţiunile vorbesc mai tare decât cuvintele.

Buddha: "Ca o floare frumoasă, viu colorată, dar fără miros, sunt cuvintele frumoase dar fără roade ale celui care nu acţionează conform lor. Dar ca o floare frumoasă, viu colorată şi frumos mirositoare, sunt cuvintele frumoase şi pline de roade ale celui...**"Să fii adânc învăţat şi meşteşugit, să fii bine educat şi capabil să îţi foloseşti bine cuvintele; acesta este norocul. ** "Niciodată nu rosti cuvinte aspre, căci se vor îndrepta împotriva ta. Cuvintele spuse la mânie rănesc, iar răul se întoarce.** "Mintea sa este calmă, calme sunt cuvintele şi faptele sale, când acesta a obţinut libertatea prin intermediul adevăratei cunoaşteri, devenind astfel un om caracterizat de o pace profundă.**"Cuvântul care aduce pace în cel care-l ascultă valorează cât mii de cuvinte spuse în van.**"Nu rosti cuvinte aspre, căci se vor îndrepta împotriva ta. Cuvintele spuse la mânie rănesc, iar răul se întoarce.**"Cuvintele au puterea atât să distrugă cât şi să vindece. Când aceste cuvinte sunt adevăr şi bunătate, pot schimba lumea.**"Asemenea unei flori gingaşe, strălucitoare şi înmiresmată, sunt cuvintele delicate şi pline de adevăr ale celui care făptuieşte după cum vorbeşte.”

Camil Petrescu: "Cuvantul e un mijloc imperfect de comunicare.

Cardinal de Bonalddes: ”Literatura este expresia societatii, asa cum cuvantul este expresia omului.

Carmen Secere: mereu incerc sa rezolv vietile altora, pe-a mea nu, niciodata. toate Cuvintele mele se intorc de pe front, ca o armata de bolnavi care-si tropaie ranile pe hartie. sunt aici si tot atat de departe.

Carol Shields: "Cuvintele sunt viata noastra. Suntem umani pentru ca folosim limbajul. Prin urmare cred ca suntem mai putin umani atunci cand folosim mai putine cuvinte.”

Casian Balabasciuc: ”În veacul  ăsta insipid/ Ce parcă vine din apus/ Cuvintele mă pun la zid/ Dacă nu spun ce am de spus.

Cesare Pavesse: ”Uneori tăcerile ne înspăimântă pentru că în ele auzim cuvinte pe care nu am vrea să le auzim.***Uneori ne lovim de cuvintele celorlalți ca și cum ar fi ale noastre.***”Ne lovesc cuvintele noastre rostite de alții.

Charles Bukowski: ”Niciodata sa nu distrugi cu cuvintele ceea ce ai creat cu linistea.”

Charles Dickens: "Într-un cuvânt, eram prea laş ca să fac ceea ce trebuia şi prea laş ca să evit ceea ce nu se cuvenea.”

Charles Simic: "Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.”

Cleopatra Lorintiu: "Ea, Tineretea Nu are vreo vina si cuvintele Abia azi prind inteles de parca Ar fi calatorit spre mine foarte incet. "

Confucius: "Un tablou este un poem fara cuvinte.” ***"Fara a cunoaste puterea cuvintelor este imposibil sa cunosti oamenii.” *** "Cine are minte, are desigur şi cuvântul potrivit, iar cine are cuvinte, acela nu are neapărat minte.” ***"Când ar trebui să vorbeşti cu o persoană, şi nu vorbeşti cu aceasta, o pierzi. Când nu ar trebui să vorbeşti cu o persoană, şi totuşi vorbeşti cu aceasta, îţi iroseşti cuvintele. Cei înţelepţi nu pierd oameni şi nici nu îşi irosesc cuvintele.” * ** "Cuvintele sunt vocea inimii.”

Constantin Noica: "Un cuvant este un arbore. Ca s-a nascut pe pamantul tau ori ca a cazut ca o samanta din lumea altora, un cuvant este, pana la urma, o faptura specifica.”

Corina Zupcău: ”A dispărut cuvântul bun,/s-a ascuns/ nu mai este pe drum./ Cândva, la fiecare întâlnire/ Bună!/ era încununat c-un zâmbet cald/ acest salut făcea minuni,/ ușor s-a prefăcut în scrum/ odată cu sentimentele/ ce-au devenit surcele,/ cu care aruncăm din când in când../ Nu mai e timp, ne dăm huța cu vremurile,/ nu mai avem deschidere,/ brațele rămân drepte, pe lângă corpul/ rigid/ îmbrățișarea e-o modă ce dă bine,/ cuvânt-i strâmb/ în timp ce zâmbetu-i perfid/ trădat prin ochii mici, întorși pe dos/transmit  / un maxim sictir "trăiești.. deci n-ai murit!"/ Nu mai suntem capabili să trimitem/ căldura s-a transformat/ pe limba noastră a devenit cold/ Bună!/ te-ntorci/ te-ntrebi o fi vreo..înjurătură?!/ că doar acele vorbe rătăcite/ le-aruncă vântul către patru puncte/ cuvinte bune, cuvinte calde/ au sărăcit în propria virtute/ rătăcite-n cuvinte stâlcite,/ zdrobite de limbi neștiute!

Cornelia Linzner: "Dumnezeu există. EL există pentru toți oamenii, însă nu toți oamenii există pentru Dumnezeu, ci numai pentru ei înșiși. Divinitatea se afla acolo unde există pace și respect față de cuvântul, voința, viața și drepturile celorlalți.” *** "Cine vrea să cunoască oamenii, să le privească cuvintele, nu banii.” ***"Adevărata frumusețe nu sta în aspectul exterior, adevărata inteligență nu se găsește în avutul material. Tot bunul stă în existența și memoria spirituală de a fi, purtate în timp prin cuvânt și faptă.” ***"Chipul interior al omului stă în cuvintele lui.” *** "Măsura corecta a omului (a unei persoane) este cuvântul său.”

Corneliu Vadim Tudor: "Ce pot să spun ca sa-ți fiu pe plac? Tot ce am spus, s-a scris deja.. Așa, mai bine tac.

Costel Avrămescu: ”Cuvintele atacă brutal cu iz de taifun şi sapă nesfârşite tranşei de ură şi frică. Redefinind vântoase, ca schijele justificând mândria de scânteie,

Costel Stancu: "Am dreptul de a nu scrie nimic! / Tot ce scriu va fi folosit împotriva mea./ Nu mă pot opri, nu mă pot opri,/ deşi ştiu că pînă la sfîrşit cuvintele - / nemulţumite că nu le-am găsit,/ pe deplin, înţelesul - se vor dovedi / martori mincinoşi. / Scriu fiindcă nu pot să mă mint!/ Aşadar, te voi minţi pe tine, cititorule,/ chiar dacă tu, la rîndu-ţi, doar / o să te prefaci că mă crezi./ Şi uite aşa vom supravieţui amîndoi / în cuvînt. Ca două animale de luptă/ care - în loc să se sfîşie - încep să valseze./ Spre nemulţumirea publicului plătitor,/ însetat de sînge./ **"cuvantul are si el intelepciunea greselii.” ***"acum mă mir - cuvîntul e un circusant pe limbă.” * **" Uneori pielea visului devine prea strîmtă./ Dincolo de ea eşti tu,/ cu bucăţi din tine momeşti realitateasă se îndepărteze./ Eşti singur –/ singurătatea nu-ţi mai ajunge./ Cuvîntul împrospătează hîrtia,/ florile tale nu fac rău nimănui,/ realitatea se umflă pînă plesneşte,/ insuficientă sieşi ca o pălărie cu iepuri,/ ca un gol căruia îi cresc pene./ În tine se văd începutul şi sfîrşitul./ Ei da, cînd mori o iei de la capăt,/ eşti îngropat cu oglinda în mînă/ să vezi cît eşti de singur.” *** "uneori cuvîntul/ e un cal nărăvaș / care își rupe piciorul / și trebuie împușcat: ” *** ”cuvîntul are în el înţelepciunea greşelii.” *** ”Teme-te cînd îți declară război furnicile./ Învață să te aperi de tăcerea altora cu propria-ți tăcere./ Sabia se poate întoarce în teacă nepătată de sînge./ Cuvîntul, nu. Acesta te va găsi întotdeauna nepregătit./ Privește înlăuntru-ți, de acolo așteaptă răspuns. / Moartea-i aproape! Şi urme nu lasă.”***” sînt pedepsit să scriu/ cu care cuvînt îmi vei dezlega mîinile,/ Doamne?”

Costel Zagan: "Fiind Eminescu/ Fiind poet taceri cutreieram si ma opream ades langa cuvant si tampla mi-o apropiam la blanda batere de vant Si ma opream ades langa cuvant ca sa-l aud cum creste  **"Ce poezie frumoasa esti iubito te-as invata pe dinafara dar ma incurc mereu la sani cuvintele au muguri pe la tara / Ti-as invata pe dinafara si parul si gatul si buricul. **"Aproapele meu, (ne)cuvantul! Definitii eretice” ***"Buze: cuvânt extravertit!** "Cuvintele mi-o iau înainte dar eu rămân fără cuvinte. ” ***" Viitorul a început înaintea cuvântului.” ***"Despre prostie, numai bine; despre prosti n-am cuvinte!” ***"Potop: îmi iau cuvintele și ma ascund în prima rană disponibilă!. ” ***"Cuvintele ne fac sa bântuim, ca niște stafii, printre destine.**"Niciodată" nu-i un cuvânt, "niciodată"-i singurătatea cuvintelor. ”.***"Golgota Cuvantului Doamne Iisuse al limbii romane iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul viata trece numai visul tau ramane il pastrez in mine rastignindu-l Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul este trup din trupul tau preasfant de-l rostesc...” *** "Cea din urma dezamagire Din cuvant te-ai nascut in cuvant te vei intoarce Caci ale tale sunt si tacerea si necuvantul si cantarea In numele lui Eminescu si al Veronicai Micle si al poeziei lor de dragoste Pana la cea din...” ***"HĂRŢUIREA ROMÂNIEI Pământul tot este o rană cuvintele mustesc de sânge o suferinţa mea contemporană când iau o piatră-n mână plânge Cuvintele mustesc de sânge stiloul va sări în aer tăcerea cu aripa ne atinge din noi rămâne doar un vaer.” *** ”Cu Adam, cuvantul a cazut in lume. Eva a inventat... dialogul.” ***"Circuitul tăcerii Tăcerea zburdă pe hârtie cuvintele sunt niște lupi tăcerea va muri și-o știe dar cântă cum s-o întrerupi.” *** "Cuvintele însingurează.”

Cristian Neagu: "In relatia umana, un cuvant poate fi echivalentul bulgarasului de nea, ce starneste dezastrul avalansei.”

Cristina Serghiescu: Mă strigă o oră absurdă/ Îmi tac cuvintele coapte.

Dan Puric: "Lipsa de răgaz istoric îşi spune cuvântul. Oboseala de a fi român a devenit indiferenţă, pentru ca, apoi, să o trăim astăzi difuz, ca pe o ruşine.”

Daniel Dragan: "Cuvintele au umbră ca pietrele de hotar ca arborii și vița de vie ca adevarul dincolo de care e încă ceva.”

Daniel Marian: "cuvântul nu ştie să zboare/ cum nu ştie să umble/ cel mult să se mintă/ alcătuindu-se umbrei/ în cuprinderea ei/moale zvântată de dinţi/ să se destănuie pietrei/ să rotunjească munţii/ cu paloarea lui circumspectă/ cuvântul are sindromul/ ghearei şterse şi al ciocului pustiu/ şi chiar e făcut din lebede/ cuvântul cel sfios care se teme/ în faţa gurii căscate feroce/ ca o secundă flămândă de ceas/ departe de grajdurile cu înţeles/ se foiesc roiurile de lebede/ din care iată cum sare cuvântul/ poate în toamna pădurilor/ şi în tulbureala apelor/ când se deschid depărtările/ poate se va iubi singur/ dacă nu-l ia nimeni la rost/ şi dacă se va recunoaşte.”

Daniela Konovală: ”topirea gândurilor sunt,/în palma șoaptelor, cuvânt.

Daniela Parvu Dorin: "Nu ştiu cine mai poate pune degetul pe singura rană a cuvântului... dar am timp să scriu un poem procust *** "Emoţia şi cuvântul potrivit devine pasărea poemului.”

Dante Alighieri: ”Iubește puțin cine poate spune în cuvinte cât iubește.”

David Boia: ”Lipsa de cuvinte e o boală sufletească, iar excesul de vorbe o boală mintală.

Deea Andreea: Citeste oamenii dupa fapte... si nu vei fi prostit de cuvinte

Dem Rădulescu: "Cuvântul mărțișor înseamnă ceva pentru cineva dat de altcineva altcuiva.”

Democrit: "Cuvântul este o umbră a faptei.” *** "Dascalul nebunilor nu  este cuvantul, ci nenorocirea.”

Denis Diderot: "Daca nu se rosteste aproape nici un cuvant pe lumea asta care sa fie inteles asa cum e spus, inca si mai rau e ca nu se face aproape nimic care sa fie judecat asa cum e facut.”

Dimitrie Anghel: "Privesc o semuire de om in discul lunii, Un chip bizar ce rade, privind de sus pamantul, Un ras amar si straniu ce-l au numai nebunii, Și mortii, cand pe buze le-a-ncremenit cuvantul.”

Doina Filip Pavel: "Cuvintele scrise de mine/ sunt un fel de-a vorbi/ în umilința tăcerii/ și neavând cui să le dau,/ le înșir aici/ ca o mirare." 

Doina Strulea: "Nu, omule. Nu, omule, Să nu îți vinzi tu țara Pe niciun fel de ban, Atunci când o vei faceVei deveni orfan. Nu, omule, Să nu-ți rănești tu mama Măcar cu o privire, De îndrăznești s-o faci Uitat-ai de iubire. Nu, omule, De casă să nu uiți.”

Don Miguel Ruiz-Bolero: “Fii impecabil în cuvântul tău. Vorbește cu Integritate! Spune doar ce vrei să spui! Evită să folosești cuvântul pentru a vorbi împotriva ta sau pentru a-i bârfi pe alții. Folosește puterea cuvântului tău în direcția adevărului și a iubirii! Nu lua nimic personal. Nimic din ce fac alții nu este din cauza ta. Ceea ce spun și fac alții este o proiecție a propriei realități, este despre ei. Când ești imun la opiniile și acțiunile celorlalți, nu vrei deveni victima unei suferințe inutile. Nu face presupuneri! Găsește curajul să pui întrebări și să exprimi ceea ce vrei cu adevărat. Comunică cu ceilalți cât de clar poți pentru a evita neînțelegerile, tristețea și drama. Dacă faci acest acord cu tine, îți poți transforma complet viața.Fă întotdeauna tot ce poți! În orice circumstanță, pur și simplu fă tot ce poți, da ce ai mai bun și altfel vei evita judecata de sine, victimizarea, auto-abuzul și regretul!”

Doru Davidovici: "Trebuie sa existe, pentru Dumnezeu, ceva stabil, la care sa poti veni cu sufletul in palme ca la Zidul Plangerii, sa te topesti in cuvinte asa cum pietrele se topesc sub cuvintele tale.”

Dumitru Ichim: "uneori Dumnezeu,/ sub umbra cuvintelor noastre,/ se odihnește."

Edith Piaf: "Vreau sa-i fac pe oameni sa planga chiar si atunci cand nu inteleg cuvintele.”

Edouard Estaunie: "Poti darama un oras, arde o carte, zgaria o marmura: nu poti sterge urma unui cuvant intr-un creier.”

Elbert Hubbard: "Cine nu-ţi înţelege tăcerea, probabil nu îţi va înţelege nici cuvintele.”

Elena Lucia Spatariu-Tudose: "Uite/ acum aș putea să scriu/ un poem/ îți spun.../ octombrie-și murmură/ melancoliile-n ploaie/ aș putea/ să scriu un poem/ îți spun/și cu o plăcere sadică/ sugrum cuvintele/ până varsă întuneric/ apoi le spânzur/ de crengile/ copacilor goi.../ ploaia bolborosește ceva/ ne-nțeles/ vântul se vaită grotesc.../ am mâinile pătate/ de cuvinte/ tocmai am ucis/ un poem..."

Eliana Eli: Adevărat... Cu un cuvânt poți ucide un suflet sau îl poți reînvia...Sunt cuvinte care se înalță ca flacăra și cuvinte care cad precum ploaia(Marie D'Agoult)...Dumnezeu a făcut să fie lumină prin Cuvânt....De acea vorbele noastre trebuie să aducă lumină și să vindece, să zidească, nu să năruiască vieți, prietenii, suflete, căsnicii...Ați văzut, atunci când mergem la medic și primim mângâiere prin cuvinte, cât valorează?Mai mult decât un medicament...”

Elisabeta Isanos: ”Lucrurile soptesc: ”La ce bun sã scrii,/de vreme ce noi existãm?” /Nu le iau în seamã. Sunt în mine întâmplãri,/evenimente. Ce visez capãtã duritate de lucru real,/merg pe pãmânt întãrit de gânduri./Lucruri umile, o cârpã sau o coajã de mãr,/becul arzând limpezit în crengile ciresului,/masa de lemn, un cerc tremurãtor de luminã,/dorinta de a da, mai tare ca foamea./Frig: când vorbesti, cuvintele au trup, în sfârsit se vãd,/le scriu cu gura. Astã noapte a cãzut zãpadã:/a nins, a scris! Ninsoare, scrisoare!/ Cuvintele rãmân în aer ca fumurile./ Deschid usa, mã uit în urmã intrând: aburul gurii mã urmeazã./Mã evapor cu iuteala unui alcool./În toiul unei nopti fãrã cuvinte,/ toate strãzile duc spre tãcere,/eu grãiesc, rostesc, spun mereu,/împotrivindu-mã... Ar fi prea simplu sã tac./Pe cer, curge o mânã de sare, dusul despletit/al duhului sfânt: mã umplu de cuvinte.// Undeva,/o provincie a cuvintelor scrise, departe;/aici, toti trec linistiti prin tãcerile mele,/ca si cum n-ar avea corpuri. Sunt cãrti putine/pe toatã strada, simt asta. Vremea pare/definitiv pierdutã, ca si cum nimeni n-ar fi scris niciodatã./Nu-mi trebuie decât un ciot de creion,/o margine de ziar, sã completez bibliotecile arse./Nu se poate trãi în mutenie. Poetul pluteste/în tãcere, ca un distrugãtor pe mãri, lãsând în urmã brazdã de murmur latin./Miscarea cuvintelor e înaintarea crescãtoare/a frunzei, întoarcerea înceatã a unui obraz./Poezia îmi rãmâne alãturi ca un duh, oriunde/m-as duce, pe strãzi, în infern, n-o pot rupe/de mine. E obositor, dar nu mai sunt singurã pe ulite,/o port pretutindeni, asa cum o mamã/îsi duce copilul, când n-are cu cine sã-l lase.

Emil Cioran: "Privirea omului și-a pierdut expresia de când el a descoperit cuvântul." ***Cuvântul pe care nu l-ai spus e sclavul tău, cuvântul pe care l-ai spus e stăpânul tău.  *** "Pentru cine a "respirat" Moartea, cât de tristă e duhoarea Cuvântului *** Verbal, pot face destule demersuri interesante; când, însă, trec la scris, mă inhib. Asta pentru că, scriind puțin, inevitabil cred în ceea ce scrIu: pentru mine cuvintele au o greutate, o realitate. Mă simt răspunzător pentru ele, nemaivorbind că-n ochii mei orice cuvânt are privilegiul de-a fi de neînlocuit.*** "Nu, nu sunt fericit si probabil ca n-am sa fiu niciodata. Asta-i adevarul! Exista si oameni inapti de a gusta fericirea. Pentru ei aceasta fericire nu-i decat un cuvant rece, inscris in dictionar la litera cuvenita.” ***"Sa fii, din lipsa de cuvinte, mai prejos de tine insuti, sa nu gasesti cuvinte pentru ceea ce esti, potrivite cu ceea ce traiesti sau induri, sa traiesti mereu mai prejos de propria-ti realitate.” ***"Modalităţile-i de exprimare fiind tocite, arta se orientează spre nonsens, spre un univers închis şi incomunicabil. Orice freamăt inteligibil – în pictură, muzică sau poezie – ne pare, pe drept cuvânt, desuet şi vulgar. Publicul va dispărea curând...” ***"cuvintele devin cu atât mai scârboase cu cât se plimbă prin mai multe guri" ***„un cuvânt previzibil e un cuvânt defunct”.***"Mai mult decât în poem, cuvântul este zeu în aforism".*** nimic nu e mai jalnic decat cuvantul, si totusi doar prin el ajungi la acele senzatii de fericire, la jubilatia ultima in care esti cu desavarsire singur, eliberat de orice sentiment de apasare. absolutul atins prin cuvant, prin iinsusi simbolul fragilitatii. *** Cuvântul, acest pumnal invizibil. ***” Singura cale de mântuire ar fi imitarea tăcerii. Dar limbuția noastră e prenatală. Neam de flecari, de spermatozoizi guralivi, suntem în mod chimic legați de Cuvânt. *** A inventa cuvinte noi ar fi, după Doamna de Staël, «simptomul cel mai sigur al sterilității ideilor». Remarca pare și mai justă acum decât era la începutul veacului trecut. Încă din 1649, Vaugelas decretase: «Nu-i este nimănui îngăduit să fabrice cuvinte noi, nici măcar suveranului.» Ar trebui ca filozofii, mai mult decât scriitorii, să mediteze la această interdicție înainte chiar de a începe să gândească! ***O tăcere abrupta în toiul unei discuții ne readuce brusc la esential: ne dezvaluie ce preț avem de plătit pentru a fi scornit cuvântul.*** M-am oprit undeva între poezie și proză, fără să pot opta pentru una sau cealaltă; de la poeți am luat RITMUL, de la prozatori, insistența. Cred, de fapt, că în realitate nu eram făcut pentru CUVÂNT. ***Omul care mi-a făcut cel mai mult rău este Valéry. Am avut naivitatea să cred, ca el, că limbajul e totul. O superstiție franțuzească, de altfel. Nu, limbajul nu e totul, e aproape nimic. Un Dostoievski sau un Tolstoi nu i-au dat nici o importanță. Dacă ai ceva de spus, o spui, asta-i tot. Căutarea CUVÂNTULUI POTRIVIT e un demers din cele mai vane. Saint-Simon n-a meditat asupra limbajului. Și totuși – sau mai curând: de aceea – e poate cel mai puternic scriitor francez. A medita asupra „scriiturii” echivalează cu o castrare. Literatură de eunuci. Obsesia EXPRESIEI devirilizează. ***”Dorința de concizie, împinsă prea departe, sufocă elanul și chiar mișcarea gândirii. Trebuie să lași cuvintelor o șansă. Dacă le supraveghezi permanent, ele încetează să mai vehiculeze idei, nu mai TRANSPORTÃ nimic. Aceeași sterilitate îl paște și pe gânditorul, și pe artistul prea RIGUROS. Nu există creație, în nici un domeniu, fără un minimum de haos. Trebuie să-ți păstrezi o zonă de obscuritate și de ireflexiune înlăuntrul spiritului, altfel cazi victimă unei transparențe mortale. *** Cu cât ești mai nedreptățit de timp, cu atât mai mult vrei să evadezi din el. Faptul de a scrie o pagină fără cusur, o frază numai, te înalță deasupra devenirii și stricăciunilor ei. Transcendem moartea căutând indestructibilul prin cuvânt, prin simbolul însuși al caducității.

Emily Dickinson: "Speranta este lucrul cu pene asezat in suflet si care canta melodia fara de cuvinte si nu se opreste niciodata.”

Epicur vine cu ideea clarificării tuturor cuvintelor sau noțiunilor, pentru ca raționamentele să nu se producă în gol și oamenii să nu fie derutați de cuvinte fără înțeles. Plecând de la treaba asta, Epicur constată că, dincolo de realitatea simțurilor, nimic nu e demonstrabil.

Ernest Bernea: ”Să vă respectaţi cuvântul! Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare şi nici ceva cu care poţi răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică Divinitatea."

Eugen Barbu: "Sunt oameni care traiesc din muzica cuvintelor, nu din ceea ce contin ele.”

Eugene Victor Debs: "Cel mai eroic cuvant in toate limbile este revolutie."

Eugenio Borgna: ”Cuvântul care tace e de multe ori mai prețios decât cuvântul care vorbește.

Euripides: "Ce este abundenta, un cuvant si nimic mai mult, inteleptul se multumeste doar cu strictul necesar. **"Vorbeste, daca sunt cuvintele tale mai convingatoare ca tacerea, daca nu, taci.”

Fiodor Dostoievski: „Există nemăsurat mai mult înăuntru decât ceea ce iese în cuvinte.”*** „Întâlnim uneori oameni, chiar străini desăvârșiți, care încep să ne intereseze la prima vedere, cumva brusc, dintr-o dată, înainte de a fi rostit un cuvânt.”

Francis McCourt: "Nu stiu ce inseamna si nici nu-mi pasa pentru ca este Shakespeare si este ca si cum as avea pietre pretioasa in gura atunci cand rostesc cuvintele.”

Francis Scott Key Fitzgerald: "Poti rani oamenii prin cuvinte.”

Francois Mitterand: "singurul cuvânt care contează în politică este cuvântul NU".

Friederich Nietzche: ”Cuvintele cele mai liniştite sunt acelea care aduc furtuna. Gândurile care vin cu picioare de porumbel conduc lumea.

Gabriel Jose Garcia Marquez: "Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc" si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Gabriel Petru Baetan: "Cu totii murim. Numai cuvintele nu mor niciodata.” *** "Cuvintele sunt prea putine. Daca am comunica prin bataile inimii ar fi mai multe de spus.” *** "Uneori ceea ce vrem sa spunem cu adevarat se afla tocmai in spatele cuvintelor pe care, din anumite motive, nu le putem spune.”

Gabriel Tepelea: "Cuvintele nu sunt un joc de artificii, ele sunt arme care pot ucide sau inalta.”

Garabet Ibraileanu: ”Câte milioane de vorbe ai spus tu în viaţa ta? Ai spus toate vorbele care sunt în Shakespeare, în Göethe şi în Kant. Numai că le-ai combinat altfel.”

Gavriil Stiharul: "Cuvantul "imposibil" nu trebuie sa urmeze decat dupa cuvantul "esec".

Geo Bogza: "Cum imi bate ceasul Daca il ascult cu urechea dreapta Ceasul meu bate clipele vietii mele. Daca il ascult cu urechea stanga Ceasul meu bate clipele vietii tale. Daca il ascult cu osul fruntii Ceasul meu masoara durata universului...”

George Bernard Shaw: ”Există două cuvinte care îţi deschid multe uşi: trage şi împinge.”

George Eliot: "Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu o persoana, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.”

George Enescu: "Cuvantul pe care mi-l repet zi de zi de cand ma stiu este indeplinirea datoriei.**"Cuvântul pe care mi-l repet zi de zi, de când mă ştiu: îndeplinirea datoriei. În realizarea acestui lucru, se cuprind şi bunătatea şi loialitatea, cinstea, corectitudinea, exactitatea.Să ne facem cu toţii datoria şi lumea îşi va recăpăta sensul...”

George Lesnea: ”Sunt trist, sunt obosit, mi-i silă de toate,/ mi-i viața ruginită de zădărnicii și singurătate./ Mă plăsmuiesc zilele, mă bat ploile,/ deasupra mea moartea își scutură foile./cuvintele încep să se prăfuiască,/ se fac de iască./ Nu mă mai bucură crângurile și vrăbiile./ pentru alții trec norii clătinându-și corăbiile./ Toate se îndepărtează, toate se culcă pe rând./ Numai vântul mai umblă pe drumuri, plângând./ Pentru alții, sălciile pletele/ și le piaptănă peste ochi ca fetele./ Nu mai pornește nicio cărare,/ nu mai pleacă niciun drum;toate-s de ceață, toate-s de fum./Nu-s bucurii, nu-s fericiri, numai tristețile/ aduc, ca niște snopi, în brațe, diminețile./ Ne pierdem viața, viața noastră toată/ și nimeni pe pământ nu mai revine niciodată.”

George Meredith: ”Cuvintele sunt sclipirile liniștii.”

George Mihalcea: "niciodată veacul n-a fost mai năprasnic/ și mai năruite morile de vânt/ căci se vede iată cum sub talpa vremii sânge / nu Lumină curge din Cuvânt/apele ciumate au ieșit din matcă/ lupii destrămării stau la pândă-n zori/ cad dodecafonic negre lănci de gheață/ ce se-nfig în gâturi albe de cocori/ găuri largi de șarpe se deschid în tâmpla/ zeului pe care l-am gonit cântând/ și de bucurie știmele se scaldă-n/ iazuri de otravă nemaidându-și rând/ niciodată/ șoapta nu ne-a fost mai arsă/ ca acum când ninge cu piatră și  foc/niciodată mamă nu am fost mai singuri/ pe lichefiatul drum către noroc/ niciodată tată dormitând în lutul/ ce ne tot cuprinde a nimic urlând/ n-am fost mai aproape de cutremurarea/ lacrimii de ceață prăbușite-n gând/ care gând nu vine să ne izbăvească/ nici de istovire nici de cai uciși/ ci să ne despice-n jumătăți de stane/ împietriți în larma anilor promiși.”

George Oppen: "Există un cuvânt Pe care fiecare trebuie Să şi-l clarifice, cuvântul NOI.”

George Petrovai: ”Mai înainte de a fi rostite, cuvintele cu rost în minte-s rânduite.” *** ” Dacă în continuare cei mai mulţi dintre creştini preferă pâine, iar nu cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu, ipocriţii se îndoapă cu sandvişul făcut din pâine unsă cu cuvântul Domnului.”

Gesualdo Bufalino: ”cuvântul e o cheie, tăcerea e un șperaclu.”

Gesualdo Bufalino: Cuvântul e o cheie, tăcerea e un șperaclu.

Gheorghe Iova: ”Dacă există mai multe feluri/ de a fi stea,/ lucrul acesta arată, cumva,/ cât e de greu să-ţi faci/ cer, din umbra ta? * Nu zic cuvintelor, nu/ pentru a ucide ci/ pentru a le prinde, din zbor,/ aruncate spre inversul lor. * În cuvântul mare am intrat pe fereastră,/ însă altfel îmi scriu poemele./ Străluceşte, la urechea nopţii, / un cuvânt, în care locuiesc.”

Giuseppe Ungaretti: ”Cuvântul e neputincios, el nu va putea niciodată să descrie secretul pe care-l purtăm, doar că se apropie de el.”

Grigore Hagiu: "Din nou sa punem ordine in ganduri, sa mai gandim odata ce-am gandit cu un cuvant mai lin si-ncetinit, dand loc privelistii de printre randuri.

H. Lacordaire: „Cuvântul (limbajul) este expresia vie a sufletului; el iese din suflet aşa cum iese apa din izvor.”

Hagop Baronian: "Limba inimii nu are nevoie de cuvinte pentru a se face inteleasa; ea este scrisa in ochi.

Hans Christian Andersen: "Acolo unde cuvintele esueaza, muzica vorbeste.

Heinrich Heine: ”Săgeata nu mai aparţine arcaşului de îndată ce a fost slobozită din coarda arcului, iar cuvântul nu mai aparţine vorbitorului din clipa când a fost rostit.

Herbert Marshall Mcluhan: "Cartea tipărită bazată pe uniformitatea şi repetabilitatea tipografică în ordine vizuală a fost prima maşină de învăţat, aşa cum tipografia a fost prima mecanizare a unui meşteşug.

Honore de Balzac: „Oamenii pot fi ucişi; cuvintele – nu.” ***"O femeie ştie, la treizeci de ani, să râdă, să glumească, să cocheteze, fără să se compromită. Ea are tactul necesar pentru a ataca toate coardele sensibile ale unui bărbat şi pentru a studia ce sunete poate să scoată din ele. Tăcerea ei este tot...**"Trebuie să ţii la cuvântul dat mai mult decât la bogăţie; pentru că a ţine la cuvântul dat îţi aduce bogăţie, dar toate bogăţiile nu şterg pata pe care ţi-o lasă pe conştiinţă nerespectarea cuvântului.**"Există fapte mici în aparenţă, dar care în viaţa sufletească sunt evenimente mari. Într-adevăr, uneori un gest conţine o întreagă dramă, accentul unui cuvânt destramă o întreagă viaţă, indiferenţa unei priviri ucide cea mai fericită iubire. **"Un cuvânt face cât o idee într-o ţară unde omul este mai atras de eticheta sacului decât de conţinutul lui.**"Cei doi copii se înţelegeau, ca toţi îndrăgostiţii, fără să-şi fi spus un cuvânt. **"Dacă vrei să fii un om deosebit, trebuie să-ţi faci din cuvânt o a doua religie şi să ţii la el ca la onoarea ta. **"Frumuseţea plină de prospeţime, de culoare, fără nuanţe, cea care se denumeşte prin cuvântul nostimă, constituie atracţia obişnuită de care se lasă ispitită mediocritatea.**"Cuvântul  poate fi lamă de cuţit sau balsam. **"Îndrăgostiţii au un fel de a folosi cuvântul Nimic prin care îl transformă în exact opusul lui. **"Legea este cuvântul societăţii, iar obiceiurile convenite sunt acţiunile ei.

Hristostom Filipescu: "Vorbele pline de vorbe nu ating inimile… Scrisul este condamnarea la nemurire, iar uneori poezia devine rugăciunea inimii.

Iacob Negruzzi: "Scopul cuvantarii nu este de a impune, ci de a convinge.

Igor Ursenco: "Condamnat deja sa port dintotdeauna, in trupul meu trecator, functiile estetice si valoarea structuratoare a cezurii.

Immanuel Kant: ”Nu părăsi pe nimeni din cauza unor cuvinte. Faptele contează.

Ingrid Bergman: "Un sărut este un truc minunat conceput de natură pentru a opri vorbirea atunci când cuvintele devin de prisos.

Ioan Vasiu: "e vară/ se coc murele pe gard/ cuvintele în poezie ard

Ion Cristofor: "Purtătorul de cuvânt al guvernului e un om lipsit de cuvânt.**"La început a fost Cuvântul. Am ajuns acum în epoca oamenilor lipsiţi de cuvânt.

Ion Deaconescu: "La inceput a fost privirea si nu Cuvantul, de aceea ochiul desfereca misterul, pe cand vorba naste desert si cimitire in suflet.

Ion Jurca-Rovina: "O vorba poate rani sau ucide mai repede decat o lance."

Ion Pena: "Cuvintele mele moi ca nişte bureţi/ Duceţi-vă unde vreţi,/ Unde vă place, unde vi se pare,/ Eu nu vă mai dau de mâncare./ A venit moartea la uşă/ Să mă culeagă, să mă facă cenuşă./Cum să vă mai ţiu, cum să vă mai cresc?

Ion Stratan: "Rama de cuvinte, umarul numarului.

Ionel Teodoreanu: "Diletant, intr-un cuvant, adica amator de succese facile in profesie, multumindu-te cu castigurile strictului necesar, nu profesionist, pasionat de meserie, capabil de eforturi sustinute, cu sacrificiul comoditatilor imediate si al agrementului...

Ionut Caragea: "Poezia – îngerul care îşi caută aripile printre cuvintele mele!" **"Cu cât cobori mai adânc în inima omului, cu atât ţi se astâmpără setea de cuvinte. **"Am invatat sa iau totul de la inceput, primul cuvant a fost amintire. **"Dragostea nu are nevoie de cuvinte insa cuvintele au intotdeauna nevoie de dragoste. **"Dacă la început a fost cuvântul, pot spune că Dumnezeu a fost poet şi a creat universul aşa cum şi eu am creat poezia mea. **"Visele pe care le uităm, sufletul şi le aduce aminte. Atunci apar cuvintele şi noi ne odihnim în ele. **"Cu fiecare cuvant, mi se scurge o picatura de viata./ **"Nu sunt savant, nu am invatat niciodata a scrie, ci numai din palmele tale a citi./ **"Cuvintele sunt decoratii obtinute in razboaiele mintii./ **"Timpul se masoara in cuvinte./ **"Spune-mi cu ce cuvinte sa te satur de cuvinte./ **"Fiecare cuvânt este scheletul unui gând subnutrit ce nu mai încape în sarcofagul umbros al unei minţi prea înguste./ **"Cuvintele - decoraţii obţinute în războaiele minţii./ **"Cuvintele umblă cu ferocitate prin lume, scăpate din lesa divnei tragedii./ **"Câte cuvinte am sărutat până la glezna unei metafore.../ **"Cuvintele se mişcă pe braţul unei spirale cu centrul în inimă./ **"Cuvintele trec prin sîngele meu, vin la sufletul meu să se-mbogăţească de sensuri, iar eu, lacom, le-nchid printre vintre, visînd nemurirea.

Iovan George Silviu: „Bă, ești nebun?” — expresia care îți scade vibrația fără să-ți dai seama. Trăim într-o lume în care oamenii se joacă prea ușor cu vorbele. Aruncă expresii în stânga și-n dreapta, fără să realizeze că fiecare cuvânt rostit e ca o săgeată. Unele ridică, altele sfâșie, iar altele se agață de câmpul tău energetic și lucrează în tăcere.Eu nu mai pot trece nepăsător pe lângă ele. Pentru că am învățat pe pielea mea că tot ce rostești, te creează sau te distruge. Așa că astăzi vreau să-ți vorbesc despre una dintre cele mai folosite și inconștiente expresii pe care le aud când mă mai plimb și eu printre oameni.Pare o glumă. Dar în plan subtil, e orice altceva, numai glumă nu. Hai să-ți arăt de ce.Îmi place să observ tot ce se întâmplă în jurul meu, nu doar cu ochii, ci și cu sufletul. Să simt energia locurilor, a oamenilor, a cuvintelor pe care le rostesc. Și, în ultima perioadă, mi-a revenit în atenție aceastà expresie pe care o aud folosită aproape pe pilot automat, fără pic de conștiență.Pe buzele multora, e un fel de punct de exclamare, o formă de a-și manifesta mirarea, uimirea sau chiar entuziasmul. Dar ce nu-și dau seama cei care o folosesc este vibrația pe care o transmit și, mai ales, pe care o aduc în propriul lor câmp energetic.Cuvintele nu sunt simple sunete. Ele sunt vibrații. Și fiecare cuvânt poartă o frecvență care poate ridica sau coborî nivelul de conștiință.Ce înseamnă cu adevărat „nebun”? Dacă ne uităm în dicționar, „nebun” înseamnă persoană lipsită de rațiune, dezechilibrată mintal. În vechile scrieri spirituale, a fi „nebun” era sinonim cu a fi rătăcit, rupt de adevăr, de lumină, de rostul vieții. Iar Arsenie Boca atrăgea atenția asupra cuvintelor pe care le rostim, spunând: „Cuvântul odată rostit prinde viață în văzduh și lucrează.”Cuvântul „nebun” e ca un blestem mascat, pentru că în plan energetic și spiritual înseamnă dezrădăcinare de sine, pierderea echilibrului, haos mental.Și acum gândiți-vă câți oameni folosesc expresia asta în glumă, fără să știe ce pun în mișcare.Cuvântul „nebun” vibrează în jurul valorii de 50-75, situându-se între apatia și frica subtilă. Când o folosești sau o accepți în câmpul tău, îți cobori frecvența aproape instantaneu.Chiar dacă o spui în glumă, subconștientul tău nu cunoaște sarcasm. Pentru el, tot ce spui e ordin. Și așa te pomenești că trăiești stări de confuzie, neliniște, lipsă de claritate — fără să înțelegi de unde vin.Efectele pe termen lungFolosirea repetată a expresiilor cu vibrație joasă duce la:• slăbirea câmpului energetic personal• deschiderea către energii parazite• scăderea stimei de sine (fără motiv aparent)• pierderea focusului și a liniștii interioare• crearea unor convingeri negative în subconștientȘi, mai grav, atunci când o arunci către altcineva — devii parte din agresiunea energetică asupra acelui om. Nu conteazătonul sau intenția declarată. Cuvântul a fost emis. A lucrat.Ce putem face?Primul pas e conștientizarea. Să fim atenți la cuvintele pe care le rostim, la expresiile pe care le folosim din obișnuință, pentru că ele devin complimente sau blesteme în viața noastră.În loc de „Bă, ești .......?”, putem folosi:• „Wow, ce tare!”• „Minunat ce ai făcut!”• „Ești fenomenal!”Toate astea au o vibrație de peste 300, adică pe zona de curaj, deschidere, încurajare, iubire.Nu e despre paranoia spirituală, ci despre igienă energetică. Despre respectul pe care îl ai față de tine și de cei din jur. Despre a nu mai împrăștia haos pe unde treci, chiar și în glumă.Cuvintele sunt vibrații care creează. Și orice creezi, se întoarce la tine.Alege-le cu înțelepciune.Cu respect pentru adevăr, cu responsabilitate față de energia pe care o lăsăm în lume și cu credința că oamenii nu se schimbă prin teorie, ci prin conștientizare profundă.”

Irina Binder: „Cuvintele pot minți, dar faptele vor arăta mereu adevărul!”

Isocrates: "Petrece tot restul vietii tale cu placerea de a asculta cuvintele altora, caci asa vei izbuti sa inveti cu inlesnire tot ce altii cu greu au iscodit.

Iulian Boldea: "Ce diferenta uriasa - fenomenologic vorbind - intre corpul acesta reduplicat in apele oglinzii si cuvantul corp, redat de tastatura calculatorului la care scriu.  **"Copilarie ii vad chipul cu surasuri inflorite bland si buzele arcuite tandru schitand jumatati de cuvant corpul lui cauta forma viitoare ce il va adaposti gandurile lui neintelese stau atarnate in orologii coclite 

Jacobo A. Rauskin: ”Caută și caută iubirea in cuvinte, și le găsește la marginea tăcerii...

Jacques-Benigne Bossuet: "politica deriva din cuvintele Sfintei Scripturi.

James Broughton: "Am fost întotdeauna un purtator de cuvant pasionat al iubirii, chiar înainte de a ști ce este. Poemele mele de început cânta necesitatea absolută de a permite iubirii să invadeze și să cuprindă viața fiecăruia dintre noi. 

James Joyce: "Trupul meu devenise o harpă, iar cuvintele şi gesturile ei erau ca degetele care alunecă pe coarde.

James Joyce: ”Mă feresc de acele vorbe mari care ne fac atât de nefericiți. –

Jaroslav Iwaszkiewicz: "Atunci când toată lumea cântă la unison, cuvintele n-au importanţă.

Jean Jacques Rousseau: ”Nu încetez sa ma conving singur ca pentru a avea dreptate trebuie neaparat sa ai cu orice pret ultimul cuvânt.

Jean Paul Sartre: ”Toate cuvintele au consecinte, la fel si tacerile

Jean Simard: "Trebuie să ai grijă cu cuvintele, sunt arme albe...

Jean-Baptiste Poquelin (Moliere): "Toti oamenii se aseamana prin cuvinte, numai faptele ii deosebesc.**"Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace.

Jean-Paul Sartre: „Cuvintele sunt prelungirea simţurilor vorbitorului, cleştele, antenele, ochelarii lui; el le manevrează dinlăuntru, le simte ca pe propriu-i trup.” *** ”Orice cuvânt are urmări. La fel, orice tăcere.

Jenică Drăgan:  Fiecare vocabulă participativă la zestrea tăcerii orice amurg cu steagul în bernă cum zâmbetul de ştrengar al bătrânului ştirb aripatul agale prin etern al cocorului limba ploii plimbate pe ochiul ferestrei ruşinata floare-a soarelui de mirişte-mi scriu fără de cuvinte toate poemele mele astăzi Tu revii acasă cu păcatul cuibărit sub sânul greu cu o sămânţă străină ascunsă în pântecele cald sub un alt nume de împrumut ca de fiecare dată dulce şi tot frumoasă dar mai stricată ca oricând cum din însoţirea delaţiunii nocturne cu minciuna iată se naşte fără durere o nouă zi tot nevinovată un mâine neînţeles fără nicio zeească amânare

Joan Maragall i Gorina: ”In dragoste, a intelege pe jumatate un cuvant inseamna mai mult decat a-l intelege in intregime."

Johann Wolfgang von Goethe: ”Caracterul celui care vorbeşte este acela care convinge, nu vorba.  Dacă copiii ar creşte mai departe aşa cum se arată la început, am avea numai genii.” ***"Cuvant frumos pentru cine-l intelege just. Ce vreti ca libertate? Ce este cea mai libera libertate? A actiona drept! **"Orice cuvant rostit trezeste sensul opus. **"cuvintele sunt imaginea sufletului...*** Daca vrei sa cunosti mintea unui om, asculta-i cuvintele

John Amos Comenius: "A instrui pe tineri cum se cuvine nu consta in a le vari in cap multime de cuvinte, fraze, expresiuni si opiniuni din diferiti autori, ci a le deschide calea cum sa priceapa lucrurile.

John Bunyan: "În rugăciune contează mai mult inima decât cuvintele, atunci când cuvintele sunt fără inimă.

John Millington Synge: "O traducere nu este traducere, a spus el, decat daca iti voi da muzica unui poem si cuvintele.

Jorge Luis Borges: "Cuvintele sunt simboluri ce postuleaza o memorie impartasita. **"Orice cuvant a fost odata un neologism.

Joseph Addison: "Cand sunt bine alese, cuvintele au o putere atat de mare in ele, incat o descriere iti trezeste adesea imagini mai insufletite decat insasi vederea lucrului zugravit.

Joseph Conrad: "Cuvintele, asa cum se cunoaste, sunt marii dusmani ai realitatii.

Jules Benard (???, poate Renard! De verificat)  ” Cuvintele nu trebuie să fie decât haina gândului, făcută foarte riguros pe măsură.

Jules Renard: „Un cuvânt bun face mai mult decât o carte proastă.”

Julian Hartridge Green: "Gandul zboara si cuvintele merg pe jos. Iata toata drama scriitorului.

Kahlil Gibran: ”Oricât de mult ne-ar tulbura furtuna cuvintelor, e bine să păstrăm liniștit oceanul din adâncul nostru. ” *** ”Dragostea e un cuvânt de lumină scris de o mână de lumină pe o pagină de lumină.” *** ” Vine un moment în care, terminate cuvintele, continuă tăcerea să povestească mai departe."*** Dacă un cuvânt rău îți arde pe limbă, lasă-l să ardă!

Leonard Ancuţa: ”fac din cuvinte sfoară pentru ghilotină, țip la greu pînă o ridic la maximum

Leonard Cohen: ”Aș vrea să pot spune totul într-un singur cuvânt. Mă ingrozesc lucrurile care se pot întâmpla între începutul și sfârșitul unei fraze...

Letizia Cherubino: ”Folosește-le cu grijă. Pentru că pot răni. Poate că nu lasă urme pe corp, dar brăzdează sufletul cu falii care sângerează la fiecare bătaie de inimă. Și răsună, cu timpul, ca niște discuri zgâriate. Cuvintele dor. Ar trebui curățată gura cu zahăr, înainte de a le arunca fără cenzură. Pentru că nu le poți întoarce... și nu există alte cuvinte în stare să șteargă răul făcut.Niciun "scuză-ma ". Niciun " iartă-mă "... Cuvintele nu șterg cuvinte. Și de-aici se naște tăcerea..."

Lewis Carroll: ”ai grijă de cuvintele pe care le rostești și vor avea și ele grijă de tine.

Liviu Armin Avram: ”Am înțeles de ce iubirea este dincolo de cuvânt... ce numim noi animale nu vorbesc  pentru că ... au evoluat  înaintea noastră. Nu cred că la început a fost cuvântul. Putem minți doar prin cuvântul spus...de asta  animalele nu vorbesc ... nu au "nevoie" să  mintă.

Louis Jacques Maurice: ”Cuvântul este aripa liniştii....fără a  cunoaşte puterea cuvintelor,  este imposibil să cunoşti oamenii"

Luc de Clapiers: "Cine își dă cuvântul cu ușurință, cu aceeași ușurință nu-l ține.

Lucian Blaga: "Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut asa de mult sa planga si nu au putut.” ***"Poetul nu este atat un mantuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din stare lor naturala si le aduce in stare de gratie.” *** ”... tirziu, pe la ceasul amaraciunii, cind am vazut ca-n zadar cuvintele toate mi le-am rostit, ca pina la tine intelesul lor n-a mai ajuns, in noapte-am iesit... " *** „Într-un „cuvânt” răsună nu numai sensul său, răsună în el întregul univers, precum într-o scoică marea.” ***"Ce este cuvântul, orice cuvânt: Nimic decât o rană a tăcerii."

Lucian Tătar: "dintr-un pântec viața naște și minciună și-adevăr(...)/capăt nu are pământul, ci un iad asociat,/doar cuvântul încă strigă spre o rază de-adevăr". 

Ludwig Feuerbach: Cuvantul elibereaza omul. Cine nu stie sa se exprime este sclav.

Mabir: ”Vorba, ca săgeata, nu mai revine. Ia seama înainte de a o arunca. Să nu fie ascuţită, nici otrăvită.

Mahatma Gandhi: ”Omul strica lucrurile mult mai mult cu cuvintele decat cu tacerea

Maica Tereza: ”Cuvintele care nu duc mai departe lumina lui CRISTOS, îngroaşă întunericul.

Marcel Achard: "Niciodata nu trebuie sa te rusinezi a marturisi ca ai gresit. Inseamna doar sa spui, cu alte cuvinte, ca astazi esti mai intelept decat ieri.

Marcel Ion Fandarac: "Mi s-a spus ca voi fi aed si cuvantul care-mi vestise aceasta a ramas in mine.

Marcus Tullius Cicero: "Dulce este cuvântul pace, şi ea însăşi este binefăcătoare; însă este o mare deosebire între pace şi robie: pacea este libertatea netulburată; robia este cea mai mare nenorocire, care trebuie respinsă nu numai prin război, dar chiar şi prin moarte.

Margaret Atwood: "Cuvant, dupa cuvant, dupa cuvant este putere.

Maria Pal: "A ţine pe cineva de mână e mai important decât a-i spune toate cuvintele din lume.**"Inutile îmi sunt acum toate cuvintele, precum o coroană unui rege pe eşafod.
Mariana Fulger: "De cele mai multe ori, cateva cuvinte sunt destule, cele care ating doar sufletul si se retrag in tacere.** "Realitatea da sens cuvintelor si visul, fara ele, fara minti si inimi care sa le simta desprinzandu-se, contopindu-se, esenta lor, ardere, cuvintele n-ar fi.**"Întoarcerea cuvintelor in ochiul verde, sangerandul minunandu-se de cat albastru, cat din toate pot sa incapa trei franturi de cer, o mirare aparte, undeva, la marginea unei mari, intoarcere-speranta, leganare fara tihna dinspre piatra spre tarmul...**"Cuvintele n-am de gand sa le apar, se vor apara singure cand va fi timpul.**"N-am cuvinte sa te acopar cand distante vei strabate cu gandul, prea lungi, intrebandu-ma cand am sa vin. Si nici eu nu voi gasi liniste esti tot ce am.**"Cuvintele eu nu le caut vin singure cand e timpul sa intrupeze sau sa moara un gand.**"E un gest firesc pentru impatimitul de cuvant sa treaca, un timp, prin vietile marilor creatori, si sa nu uite.**"Cand n-am sa mai fiu, cuvintele acestea vor sti un timp sa nasca sori la capete de zi apoi, aripi despicand neantul, vor redeveni punct.**"Mi-e dor ametitoare fantasma de apa si stele de chin si gand sa ma intorc in minele de dinainte de mine, de oameni, de oricand sa nu mai stiu strigand cum aud strigand, gand, flacara, asteptare, chemare, uitare, lacrima, cuvant, gand doamne, cat o...**"Tot mai rari parintii, din doi in doi, din unul in unul cand liniste se face, se aud crescand, din cuvintele nerostite, din portile nedeschise, brate catre fiii intorsi.** "Cuvantul are nevoie de decantare, sa capete aramiul adanc al bradului, ceva din taria stancii, precum vinul cel prea aproape de nemurire pentru a trece in carne intr-o rastalmacire de intamplare. **"Doar amintirile si tacerile ne mai adancesc uneori in cuvant si el ne cerne, gingasie si albastru, si speranta, peste lume. Cuvantul, arda-l vina, mi-a rostit viata inainte sa-i stiu intelesul, cand l-am aflat, ancestralul sentiment ca sunt parte din Univers a lasat loc intrebarilor fara odihna care mi-au macinat constientul.**"Cu dragoste și răbdare ai durat în mine aceasta casă, aceasta icoană spre care sufletul se-ntoarce cu bucurie, această fereastră prin care aud dimineața, picurii de roua coborând pe frunze ca niște lacrimi, cerul, lumea ca un zumzet imens de pași,...**"Eşti bolnav de unele cuvinte. Ca nişte apăsări ancestrale trebuie rostite..**"Muzica e poezia infinitului. Poezia transpusă în cuvânt - muzica lui cristalizată în fibrele noastre căutând sublim.**"În ceas de seară, m-au fermecat cuvintele înflăcărate ale unui trubadur, se făcuse primăvară în toate petalele.**"Un cuvant chiar poate sa tina in echilibru lumea care doarme, mai mult decat viseaza, uneori e un fluture, alteori un copil, o frunza sau doar visul acesteia un inceput un gand de poet.**"Cum aș putea să-ți rezist, ai o armată de cuvinte de geniu în dotare.

Marilena Iorgulescu: "La început a fost cuvântul"...așa începe cartea "Genezei"din Biblie.Cuvântul ne înalță la gradul de ființă umană... cuvântătoare. Modul în care alegem să ne exprimăm ne reprezintă personalitatea.Rostirea unui cuvânt, cu toată încărcătura lui pozitivă sau negativă, declanșează un ecou în universul moral; În el este cuprins un univers de valori.Uneori cuvintele sunt că niște pietre; lovesc și pot rupe sufletul în bucăți.Apoi, este nevoie să luăm....o pană din aripa unui înger,s-o înmuiem în dulceața inimii și să astupăm crăpăturile sufletului...să vindece...să șteargă lacrimi. De aceea "gândul să vă fie la fel cu vorba și vorba cu fapta;Numai așa se poate obțne un echilibru între lumea ta și lumea din afară"( Liviu Rebreanu) Când simți -- spune! Când spui-- simte!

Marin Rada: "Noi nu ne alegem singuri cuvintele, ele ne aleg uneori, după înălțimea sufletului și tăcerea risipită pe flori.

Marius Torok: "Eliberate din inchisoarea mintii cuvintele isi cauta propriul destin.” ** * "Nu da nimănui puterea cuvintelor tale.

Mark Amend: "Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor niciodata. 

Mark Twain: "Cuvantul potrivit poate fi eficient, insa nici un cuvant nu a fost vreodata la fel de eficient ca o pauza la momentul potrivit.

Martin Luther King Jr.: "La sfarsit nu ne vom aminti doar cuvintele dusmanilor, ci mai ales...

Mata Hari: "Dansul este un poem in care fiecare miscare este un cuvant.

Matei Visniec: "Cuvantul trece din gura in gura pana se aprinde.

Menotti Galeotti: ”cuvintele le putem îngropa, dar ele nu mor.

Mihai Cristian Tihan: "Cuvintele sunt ca banii, alea bune umbla

Mihail Drumeș: „Cuvântul doare mai mult decât fapta, iar limba e mult mai ascuţită decât sabia.” 

Miranda Galati: ”Nu știm niciodată unde duc cuvintele, și totuși continuăm să le rostim...

Mircea Cel Batran: "Spune-i celui ce te-a trimis că închinarea, acest cuvânt, eu nu-l cunosc

Mircea Eliade: "Orice ar fi, pasiune sau dorinta, sete sau foame de experienta reala, toate acestea se pot exprima in limba romana prin cuvantul dor, care a devenit expresia oricarei dorinte si care implica fiinta umana in totalitatea sa. Jurnalul portughez si... **"Cuvintele pe care nu le poţi pronunţa, le poţi scrie.” *** „Rostirea conştientă şi voluntară a unui cuvânt actualizează o atitudine.”

Monica Covrig: ”Cuvintele să le ții în cerul gurii până se înseninează, să nu aduci furtună în nici o casă.

Montaigne: „Cuvântul aparţine pe jumătate celui ce-l rosteşte, pe jumătate celui ce-1 ascultă.”

Nae Ionescu: "Meseria de gazetar nu e din cele mai uşoare. Lumea e învăţată să te încadreze al cui eşti – sau, vorba lui Caragiale – cu cine votezi. Că nu eşti al nimănui, decât al lui Dumnezeu şi al conştiinţei tale, asta nu poate înţelege nimeni.

Napoleon Bonaparte: "Cel mai bun mijloc de a-ti tine cuvantul este sa nu il dai niciodata.

Napoleon Hill: "Una dintre cele mai mari slabiciuni ale omenirii este frecventa cu care se foloseste cuvantul "imposibil". **"Gândeşte-te de două ori înainte de a vorbi, întrucât cuvintele tale şi influenţa ta vor planta fie sămânţa succesului, fie cea a eşecului, în mintea altuia.

Nathalie Sarraute: ”Unii fură cuvintelor ceea ce ele ar trebui să spună.

Nathaniel Hawthorne: "Cuvintele-atat de inocente si lipsite de putere sunt, atunci cand le vezi in dictionar si cat de puternice devin pentru Bine si Rau, in mainile celor care stiu sa le combine.

Neacșu Stela: "Cuvântul nu mi-l aud, Dar îl simt ca o piatră,/ Ce-mi sparge liniștea, e surd,/ Lenevind pe vatră./Cuvântul mi-e otravă lentă,/ Și mor încet, voit,/ În trăirea mea violentă,/ Cu teama m-am învoit./ Cuvântul mă lasă in derivă,/ Mă minte în fiecare fibră,/ Mă stoarce de putere, făcându-mă arhivă,/ O trecere în viață, sumbră./ Cuvântul mi-e carceră pe veci,/ Un lanț de amintiri,/ Trăiri la indigo printre umbre reci,/ Cuvinte la întâmplare, știri./ Cuvântul mă arde sau mă lasă rece,/ Mă sprijină ori mă doboară,/ Mă intreb, de ce?/ Nu-i prima oară./ Cuvântul îmi dă binețe,/ Îmi hrănește sufletul,/ Dându-mi tinerețe la bătrânețe,/ Și la final... mă învață s-ascult pământul./ Cuvântul îl las în urmă, jucându-se cu vântul!

Neale Donald Walsch: "Cuvintele sunt, pur si simplu, sunete rostite care inlocuiesc sentimentele, gandurile si experienta, ele sunt simboluri, semne, embleme, ele nu sunt adevar, ele nu sunt realitatea. **"Transparenţa este, de fapt, un alt cuvânt pentru adevăr. **"Cuvantul lui Dumnezeu nu a fost porunca ci un pact. **"Indiferent de ce gandesti, indiferent de ce spui, dupa cuvintele eu sunt se pun in miscare, se pornesc, vin catre tine experientele.**"Asculta-ti sentimentele, asculta-ti gandurile cele mai inalte, asculta-ti experienta, ori de cate ori oricare dintre ele difera de ceea ce ti s-a spus de catre un profesor sau ai citit in cartile tale, uita cuvintele.**"Cele mai clare cuvinte sunt acele cuvinte care contin adevarul.**"Cuvintele incearca doar sa simbolizeze ceea ce stiti si adesea pot sa produca confuzie.**"Cuvintele sunt cu adevarat mijlocul de comunicare cel mai putin eficient, ele sunt cele mai expuse la intrepretari gresite si cel mai adesea prost intelese.

Nella Gambini Cuvintele pot fi și săgeată și scut.

Nella Gambini: ”cuvintele pot fi și săgeată și scut.”

Nichita Stanescu: ”Cuvintele sunt umbra de aur in constiinta a materiei. ***Prima litera a oricarui cuvant se afla in trecut, ultima litera – de asemeni; numai trupul cuvantului e in prezent. *** "spunându-ti un cuvânt/ te îmbrățișez mai mult decât cu brațele"*** "Nu există cuvinte,/ ci numai dorința/ de a vorbi.” *** „Cuvintele… însămânţează cel mai fertil pământ arabil al lumii, creierul uman.” *** ”pe noi doi ne leagă cuvintele/ așa cum ciutura fântânii / îl leagă pe omul însetat de apă./ așa cum lumina, prin umbră,/ leagă crengile copacului de pământ/ pe noi doi ne leagă cuvintele./ mi-i sete, îți zic! vorbește-mi!/ luminează-mă, îți zic! vorbește-mi!/ și umbra-mi întind sub tălpile tale,/ umbra mea de om însetat,/ așa cum se-ntinde un drum.” *** ”Tu, atât apuc să strig, tu și cuvântul începe să se vadă ***“Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele. Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă - de asemeni; numai trupul cuvântului e în prezent. ***Cuvintele, lașele,/ele singure se ucid pre ele,/numai ele se pot nega/ pe ele însele, /numai ele, neliniștitele./se neagă tot timpul unele pe altele,/se ucid/numai îndeele.

Nicolae Dabija: "Iată c-ai ajuns să râzi cu gura mea, să te uiţi cu ochii mei la câte ţi se întâmplă, să măsori cu respiraţia mea Universul, să iubeşti cu cuvintele mele, să mori cu moartea mea, iubito.

Nicolae Horia Nicoara: "Cand Mama e bolnava Si geme de durere, Cuvantul ei din Slava- "O, Doamne, da-mi putere! " Mi se coboara-n suflet Tacut, ca un jungher Si-asa ma simt de singur Si de nimic sub Cer!

Nicolae Iorga: "Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin.” *** ”cuvintele goale - nori ce trec fără să lase ploaie... "

Nicolae Mares: "Cuvântul nu-i poate spune omului mai mult decât acesta vrea s-audă.**"Abreviere - un cuvânt prea lung pentru a exprima ceva superscurt. **"Indiferent cum l-ai rostit - tare sau încet: - cuvântul nu-l mai recuperezi.** "Când nu cunoști și nu mergi în direcția interesului național, ești ca un retardat, nu progresezi. Doar pe delături calci, într-un cuvânt regresezi.**"Celor care tac, cuvintele feste nu le fac.**"Dacă nu ți s-a dat cuvântul, n-ai cum să-l pierzi.** "Te-ai ținut de cuvânt? ! - Atunci încă n-ai murit.

Nicolae Steinhardt: ”Prin cuvinte oamenii isi comunica idei, sentimente, informatii. Si acel extaz in fata binelui, frumosului si adevarului care nu-ti ingaduie sa taci.

Nuta Craciun: "Viața e tare greu de direcționat. Te străduiești și uneori chiar reușești să-i găsești direcția bună, apoi vin zilele alea lungi și goale de nu mai știi ce să faci cu ele. Le așezi în rând și încerci să le înveți din nou arta iubirii, arta resemnării și a încrederii dar nu ți se mai supun. Atunci te așezi la o masă și scrii dar nici versul nu-ți mai curge decât ca o lamentare. Păstrezi ciornele acestor lamentări, acolo e sufletul tău, cum să le arunci? Acolo sunt frământări, lacrimi și speranțe toate de-a valma. Ți le așezi pe suflet și el se vindecă, începe să respire din nou. Apoi vine lumea și spune: ce-i cu atâta tristețe? Femeia asta va îmbătrâni singură! De ce nu încearcă să vadă răsăritul din lucruri?! Iar tu te supui, cauți alte cuvinte dar ele nu îți mai intră în poeme, rămân răstignite în inima ta și așteaptă vindecarea. Scrii înainte cu aceeași patimă, cu aceeași durere. Nu te poți opri și nici nu poți să dirijezi cuvintele în direcția luminii dar te străduiești, niciodată nu o să obosești să cauți lumina. Și până la urmă o s-o găsești, știi asta, sau cel puțin gândul ăsta te animă în fiecare zi. Aștepți anotimpul potrivit, aștepți să se întoarcă femeia care te locuia la fiecare început de anotimp, femeia aceea veselă răbdătoare, femeia plină de speranță. O aștepți în fiecare dimineață în fața unei cafele aburinde. **"apoi mă intrebi ce-mi fac cuvintele când nu-mi intră-n poem/ eu zic sunt capre mâncând magnolii

Oana Frentescu: ”scrisul doare cand e infometat de viata/ scrisul doare in cuvintele infometate de viata. Cuvintele sunt păsări sălbatice; o dată scăpate, nu le mai poţi prinde.” **"copacii se leagănă singuri,cuvintele se odihnesc în mine**"simbioza dintre mine și cuvinte mă vindecă / de suspinile viului,/ mereu în protest cu Cel viu.

Octavian Lupascu: "vă spun... că și cuvintele-obosesc/ atunci când văd că nu-înfloresc ;/ în soluri seci, sau cele ce mustesc/ de prea mulți ochi iubiți ce nu vorbesc./ și ies din gură - parcă-s concentrate/ într-un război, luptând întru dreptate -/ ce păcat! că dintre ele...multe mor/ și nu se mai întorc la casa lor./ batalioane de cuvinte,-n escadrile,/ purtate-n gând la zeci de mile,/ țintite de la sol, de nepăsări, se prăbușesc într-o pădure de tăceri./ vă spun... că și cuvintele-s rănite/ și chiar la moarte osândite;/ sunt ca și păsări care zboară.../ și nu găsesc un cuib, o vară,/ o apă-n care să se scalde,/ alte cuvinte vesele și calde/ cu care să-și împartă cântecul și jocul;/ sunt mistuite-n limbi, atunci când arde focul./ cum focul arde...până-i scrum,/ din limbile fierbinți rămâne numai fum,/ tot cam așa, cuvinte, fără gură, ușă ,/ mocnesc! - catran în suflet, și cenușă.../ vă spun că și cuvintele-obosesc/ atunci când nu mai nimeresc/ măcar doi ochi unde să-și pună puful.../ și-atunci, cuvintele,-și dau duhul./ catran în suflet și cenușă,/ cuvinte-asfixiate, fără ușă.../ de-aceea le iubesc, rostesc, le spun:/ să fiți frumos primite!...și drum bun! *** „De ce tot explici?” Mi s-a spus adesea, ca și cum explicația ar fi o slăbiciune, ca și cum tăcerea ar fi singura dovadă de forță. Dar eu n-am simțit niciodată așa. Pentru mine, cuvântul nu e apărare, ci lumină. O încercare de a arăta drumuri, nu de a le impune. Am crescut printre oameni care nu se temeau să dea sens lumii. Profesorii mei nu ne aruncau cunoștințe ca pe niște pietre reci, ci le așezau cu răbdare, transformând momentele grele în înțelesuri calde. Ne arătau cum fizica se găsește în ridicarea unui zmeu, cum matematica se ascunde în liniștea stelelor și cum chimia nu e altceva decât alchimia nevăzută a vieții. Ei ne-au învățat să nu luăm nimic de-a gata, ci să mergem cu mintea până la capătul întrebării. Poate de aceea explic și eu. Pentru că simt că oamenii merită să li se arate drumul, nu doar rezultatul. Cuvântul împărtășit e o formă de respect, iar explicația e un gest de apropiere. Așa iubesc eu: lăsându-te să-mi vezi și mecanismele, nu doar concluziile. Știu că unii oameni trăiesc altfel. Pentru unii, tăcerea e putere, iar scurtimea e lege. Pentru alții, explicația pare o înclinație spre justificare, o teamă de judecată sau o nevoie de aprobare. Dar fiecare suflet vine din altă școală a vieții, și nu pot cere nimănui să simtă cum simt eu. Eu doar aleg să nu las neînțelesul să crească în umbre. Aleg să pun blândețe acolo unde ar putea apărea îndoieli. Aleg să vorbesc despre motivele mele pentru ca omul din față să vadă nu doar gestul, ci și inima din spatele lui. Poate că acesta este felul meu de a rămâne treaz în lume. Poate că explicațiile mele sunt o rugăciune pentru limpezire, nu pentru scuză. Un mod de a lăsa în urma mea nu un ecou confuz, ci unul care încălzește. Și dacă unii simt altfel, îi înțeleg. Nu toți am fost învățați în aceleași feluri, nu toți purtăm aceleași amintiri, nu toți am primit aceeași răbdare în copilărie. Dar tocmai de aceea explic: pentru că, atunci când inimile sunt diferite, cuvântul devine singurul pod pe care-l putem construi împreună. Iar acum, ceva ce simt la fel de profund: Unii oameni cred că a te lăsa cunoscut e o slăbiciune. O fisură în armură. O invitație pentru cei răuvoitori să afle unde și când pot lovi. Dar eu nu mă tem de lovituri. Lovitura nu mă definește, nu mă scade, nu mă sperie. Mi-e teamă doar de păcatul celui care lovește fără să-și dea seama că greșește — de rănile pe care și le face sieși, neștiind că întunericul cu care atinge pe altul îl îmbracă, mai întâi, pe el. De aceea aleg să rămân deschis, chiar dacă uneori doare. Pentru că prefer să risc o rană, decât să trăiesc în ziduri.

Octavian Paler: "Metafizica e un cuvânt care permite totul şi nimic.**"Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă / justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai / spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.

Oscar Wilde: "De ce sa folosim cuvinte mari, inseamna atat de putin.

Ozolin Duşa: "Nota finala Da, nu mă ascund, scriu din neputință. Din neputința de a percepe lumea altfel decât o fac, din neputința de a scăpa altfel de câte văd și-mi jupoaie sufletul. Din greutatea de a fi cu mine. Scriu – cu scrâșnet, pe muțește – pentru... **"Cuvintele îmi pipăie buzele, fluturând aiurit din afară, iar inima s-a oprit sonor pe pragul spaimei care mi-a lovit înfundat tâmplele, zgâriindu-mi glasul. Gândurile fracturate, mănunchi, întind automat spre tine cioburile unei mâini fără...

Pablo Neruda ”Cuvântul e aripa linistii...” *** „Îmi privesc cuvintele şi-mi par străine./ Mai mult decât ale mele sunt ale tale."*** „Ca să mă auzi/ cuvintele mele/ se subţiază"

Pancatrantra: ”Vorba trebuie întrebuinţată acolo unde rostirea ei aduce folos. 

Patrick White: "Vrând să aibă ultimul cuvânt, a decedat.

Paul Heyse: ”Un cuvânt bun face mai mult decât o mâncare bună.

Paul Louis Lampert: "Și cuvintele au teritorii: granița cuvântului confesiune este decența."

Paul Sarbu: "Simt cuvintele ca pe niște corbi cu ciocul implantat în inima mea, hrănindu-se noapte de noapte cu sângele meu, crescând ca într-un cuib, bine încălziți, ocrotiți, întărindu-și aripile, apoi înălțându-se înspre stele...

Paulo Coelho: "Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece, daca incepem sa gandim, incepe sa ne fie frica. E o frica inexplicabila, nu poate fi exprimata prin cuvinte. De aceea nu intrebi, faci. **"Cei ce promit si nu se tin de cuvant sfarsesc in neputinta si frustrare. La fel se intimpla si cu cei care isi respecta promisiunile facute.

Pitagora: "Măsoară-ţi dorinţele, cântăreşte-ţi părerile, numără-ţi cuvintele.

Platon: "Cuvintele false nu sunt doar rele, ele infecteaza sufletul cu rautate.

Plutarh: ”In unele regiuni indepartate, frigul este atat de atroce incat cuvintele ingheata imediat cum sunt pronuntate, si au nevoie de oarece timp pentru a fi dezghetate de caldura si a putea fi auzite. In acest fel, se poate intampla ca unele cuvinte rostite in timpul iernii sa fie percepute abia atunci cand vine vara.

Proverbe: Cuvântul oprit între buze e sclavul tău; cuvântul pronunţat fără rost e stăpânul tău***„Ești stăpânul cuvintelor nerostite și sclavul celor pe care nu le-ai spus.”

Publius Syrus: "Cine traieste numai pentru el, cu drept cuvant este mort pentru altii.

Rabindranath Tagore: "Cand vocea linistii imi atinge cuvintele, il cunosc si astfel ma cunosc pe mine.

Ray Charles: "Cuvantul "dragoste" este un cuvant special si il folosesc numai atunci cand cred cu adevarat in el. Daca il spui prea des devine ieftin.

Richard Wurmbrand: "Cuvintele bine gandite au radacina in tacere adanca.

Rita Drumes: "Când ne găsim greu cuvintele înseamnă că trăirile interioare sunt la cote înalte şi trebuie apreciate ca atare.

Robert Frost: "Poezia e atunci cand o emotie si-a gasit gandul si gandul si-a gasit cuvintele.

Robert M. Hensel: "Singura parte care ma defineste din cuvantul dizabilitate sunt ultimele 9 litere - abilitate. **"Cuvintele au capacitatea uimitoare de a uni noi toți împreună, ca o singura natiune, cea umana.

Robert South: "Cuvantul a fost dat muritorilor de rand pentru a-si transmite gandurile, iar inteleptilor pentru a le ascunde.

Robin Williams: "Indiferent ce ți se spune, cuvintele și ideile pot schimba lumea.

Romulus Cojocaru: "Daca nu existi, inventeaza-te Vorbele mele nu stiu sa vorbeasca. Holbate Se uita la mine. Hai, spune-le cum Marea e un cuvant albastru Ciugulit de pescarusi cand se intristeaza Nisipul. Hai, arunca pietricele si impinge Sfarsitul... **"Decat vinovatia mea Vinovatia mea ametita e. O Aruncare la tinta si o Fereastra deschisa. Bajbaie ca orbii Cuvintele in pesteri vopsite In alb si negru. Alungat e alergatorul. Privesc La propriul meu spectacol si pornesc....

Roxana Dumitrascu: "Tot ceea ce știm/ se preface ades in cuvinte,/ cu sensuri noi, sau vechi/ extrase din noroi de simtaminte./ Si nu vedem decât cuvintele/ pe care le avem sădite/ in noi, vii si traite./ Iar dincolo de ele,/ fie inainte, fie inapoi,/ privirea noastra se închide./ Si tot ce simțim/ se preface ades in tăcere./ ca si cand, fără cuvânt/ nu am putea privi/ doar un anumit punct./ Iar mai departe... orbim./ Si atunci ne adâncim/ tot in cuvintele pe care le stim/ da si cand cuvantul ar fi/ lumina cu care/ ne cautam fiecare,/ mereu, o noua depărtare.

Rudyard Kipling: "Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire.

Saint George: ”Uneori cuvintele sunt pietre , alteori sunt petale de flori care alina cele mai triste clipe.,,
Samuel Butler: „Cuvintele sunt un obstacol pentru gândirea desăvârşită şi ori o ucid, ori sunt ucise de ea.”

Samuel Smiles: "Pentru fericirea personala este necesar sa-ti controlezi fiecare cuvant si fiecare fapta, caci exista cuvinte care lovesc mai puternic decat bataia si multi sunt aceia care injunghie cu limba mai rau decat cu pumnalul.

Sandor Marai: "Exista cuvinte prefabricate cu care omul defineste fara suflet si in mod mecanic anumite situatii din viata".

Sfantul Ioan Gură De Aur: "Cuvintele sunt cararile faptelor. **"Nu este nevoie de cuvinte multe.

Sfantul Vasile cel Mare: "Vezi sa nu te induca in eroare sensul echivoc al cuvintelor.**"Cand tu vorbesti in ascuns cu tine insuti, cuvintele tale sunt cercetate in cer, de aceea si raspunsurile iti vin de acolo.

Sfântul Paisie Aghioritul: „Cuvântul trebuie să fie ca o sabie tăioasă, dar acoperită cu dragoste. Nu rănește, ci vindecă.”Sfântul Ioan Gură de Aur:„Cuvântul este mai ascuțit decât sabia: poate răni adânc sau poate vindeca, după cum este rostit.”Sfântul Vasile cel Mare:„Cuvântul drept este sabia adevărului, iar cel rostit în deșert este sabia nedreptății care rănește sufletul.”

Sigmund Freud: "Lapsusurile se produc adesea îndeosebi atunci când eşti obosit, când suferi de dureri de cap, sau în perioada de debut a unei migrene. În aceleaşi împrejurări se produce cu uşurinţă uitarea numelor proprii. 

Silvia Cipovenco: "Trântiți paharul în perete/ să sară țandrele din el!/ Apoi, plângând, cereți iertare/ Și încleiați-l. E la fel?/ Nu are nici o crăpătură?/ Nu e stricat? Nici știrb nițel?/ Așa se-ntâmplă cu cuvinte/ Ce-n suflet pot face măcel./ Și cât n-ați cere voi iertare/ Un om rănit nu-l faci fidel./ Țineți minte -,, Cuvintele nu sunt un joc de artificii. Ele sunt arme care pot ucide sau înalța. Supraveghează-ți cuvintele. Ca să dai drumul unui cuvânt este întotdeauna vreme, dar ca să-l iei înapoi, niciodată,,

Silvia Schmitt: ”Sunt atât de multe cuvinte scrise, / atât de multă nevoie de a explica /și înțelege această lume/ și viața pe care o trăim!

Simion Cozmescu: "unele cuvinte trebuie să fie spuse/ se vor face se vor îndeplini/ alte cuvinte nu ar trebui să fie pronunţate/ nu se vor făptui/ va fi ca un blestem/ rostit în noaptea de sfântul Andrei/ la fel şi lucrurile te pot sau nu rosti/ îţi pot şopti numele/ dacă stai lângă un zid ceva vreme după ce simţi că ar/ trebui să pleci/ te vei auzi şoptit silabisit de el/şi umbra te va părăsi/ nu suntem mai mult decât simple cuvinte pentru lucruri/ facem parte din limbajul pietrei şi al apei/ norii mă povestesc sau mă înjură/ caii îmi par cei mai trişti/ mai neînţeleşi/ aproape rostitorii/ iar copacii/ încă nu m-am gândit la ei/ dar cred că ei se gândesc la mine/ cu mult mai multe frunze în ultimul timp/ unele cuvinte ar trebui să fie spuse/ altele nu/ iubesc/ e cuvântul pe care încă nu ştiu dacă/ a fost bine că l-am rostit/ de atâtea şi atâtea ori.”

Socrate: „Folosirea greșită a limbajului induce răul în suflet. Nu vorbeam despre gramatică. A folosi greșit limbajul înseamnă a-l folosi așa cum o fac politicienii și publiciștii, pentru profit, fără a-și asuma responsabilitatea pentru sensul cuvintelor. Limbajul folosit ca mijloc de a obține putere sau de a face bani merge prost: minciuna. Limbajul folosit ca scop în sine, pentru a cânta o poezie sau pentru a spune o poveste, merge spre adevăr. Un scriitor este o persoană căreia îi pasă de sensul cuvintelor, de ceea ce spun și cum le spun. Scriitorii știu că cuvintele sunt calea lor spre adevăr și libertate, și astfel le folosesc cu grijă, gândire, teamă și încântare. Folosirea cuvintelor le întărește sufletul. Povestitorii și poeții își petrec viața învățând această abilitate și arta de a folosi bine cuvintele. Și cuvintele lui fac sufletele cititorilor săi mai puternice, mai luminoase și mai adânci. "

Soren Aabye Kirkegaard: "Fericirea este cuvântul care se evaporă cel mai repede în desertul vieții.

Sorin Cerin: A folosi cuvantul nu este un pacat, dar a-l batjocori si blestema este un sacrilegiu./ **"Amintirea este cuvantul Lui Dumnezeu spus pentru fiinta din noi.**"Cine nu se regaseste in cuvant e pierdut de sine, nici nu s-a nascut vreodata./**"Creatia se afla in calitatea ei de Cuvant Matrice al Limbajului Pur Universal dinainte de cunoastere, fiindca Cunoasterea ajunge sa fie in cele din urma un atribut indirect al Creatiei, prin amprenta lasata de Cuvantul Matrice Iubire, care este...**"Crede in cuvant ca si in tine insuti si vei fi fericit./ **"Cunoasterea este cuvantul care stie mult mai mult decat crede oricine ca stie.*** ”Cunoasterea este cuvantul in inima caruia salasluiesc o infinitate de alte cuvinte printre care si cel al iubirii: Dumnezeul nostru. **"Cuvantul a devenit Dumnezeu abia atunci cand a lipsit neantului etern fiindu-i atat de dor de el incat a devenit eveniment primordial./**"Cuvantul este aripa care nu se poate frange a gandului./**"Cuvantul este certitudinea faptului ca viata ta detine un sens, cunoscut sau nu./**"Cuvantul este corabia intelepciunii.**"Cuvantul este esenta Destinului de a fi etern.**"Cuvantul este esenta pacii pe care a facut-o Dumnezeu cu sine realizand ca este lipsa din neant: dorul neantului./**"Cuvantul este frumusetea Lui Dumnezeu ascunsa in ochii sufletului tau. Nu o murdari niciodata./**"Cuvantul este lacrima in care se pierde iubirea. **"Cuvantul este libertatea sensului de a fi giratoriu, in functie de context./**"Cuvantul este lumea fiintei. **"Cuvantul este moartea instinctului. **"Cuvantul este patima eterna a existentei de a crede in moarte.**"Cuvantul este puntea dintre adevar si desertaciune./**"Cuvantul este sacrilegiul acestei existente de a fi./**"Cuvantul este sansa acestei existente de a-si exprima suspinul prin Dumnezeu./**"Cuvantul este trupul si sangele sufletului tau. Respecta-l!/**"Cuvantul este universul sufletului. **"Cuvantul nu este vantul desertaciunii chiar daca atat vantul cat si desertaciunea sunt cuvinte./**"Cuvantul nu pleaca niciodata din inima ta oricat de mult l-ai alunga./**Cuvantul nu poate pribegi la poarta vietii tale niciodata./ **"Cuvantul nu te asculta ci te invata mereu./**"Cuvantul nu te minte niciodata daca nu il minti./ **"Cuvantul nu vrea nimic altceva decat intelepciune. De aceea incearca sa il onorezi cu aceasta./ **"Cuvantul nu-ti va refuza darnicia dar nici nu ti-o va cere. In schimb te va judeca./ ** "Cuvantul te crede doar daca il crezi si tu./ **"Cuvantul te ridica sau te coboara. Intelege-l si nu-l dusmani niciodata./ **"Cuvantul te serveste cu intelesul sau chiar daca il vei blestema. Nu uita ca si blestemul este tot un cuvant./**" Cuvantul traieste in fraza precum tu convietuiesti in oras. Nu ii murdari strazile frazei fiindca nu iti apartin tie ci eternitatii clipei./**"Cuvantul vis este un vis doar daca nu devine realitate fata de un altul. Un exemplu concludent este lumea noastra./**"Cuvantului nu trebuie sa i te inchini, ci sa-i respecti sensul./**"Cuvântul este conștiința Lui Dumnezeu. ** "Cuvântul este infinitul care nu–și găsește liniștea în finitul din tine până nu îl înțelegi mai mult decât pe tine însuți./ ** "Cuvântul nu se închină nimănui, ci deslușește. /** "Dorul este cuvantul prin care-L putem simti pe Dumnezeul Primordial al Limbajului Pur Universal, iar iubirea cuvantul prin care il cunoastem pe Dumnezeul nostru uman./**"Nimeni nu va reusi vreodata sa inteleaga intelesul masurii propriilor sale cuvinte./ **"Nimic nu poate fi mai dureros decat atunci cand plange cuvantul care ne-a dat suflarea de a visa la iubire.***Nimic nu poate fi mai maret decat sa-ti fie dor iubind cuvantul. Atunci il simti cu adevarat atat pe Dumnezeul Primordial ca lipsa eterna din neantul infinit cat si pe Dumnezeul tau, care este iubire./** "Nu cuvantul este meschin ci sensul dorit de tine unui anume cuvant. **"Nu fugi niciodata de cuvant fiindca si esenta sufletului tau tot in cuvant salasluieste./**"Nu fugi niciodată de cuvânt. Și fuga este tot un cuvânt!/**"Nu masura cuvintelor este necesara ci insemnatatea lor./ **"Nu uita! Intr-un cuvant poti trai infinit mai usor decat intr-o mie de orase la un loc./**"Numarul functiilor Cuvintelor Matrici este infinit, precum infinit este si numarul Cuvintelor Matrici. Cunoasterea nu este altceva decat un Cuvant Matrice care are la baza lui Instinctul.**"Oare ce se afla in esenta fiecarui cuvant in afara de dorul instinctual al nefiintei?/ **"Orice cuvant in lumea noastra are propria sa incarcatura de dor si iubire./**"Oricum ar fi cuvantul, frumusete sau pacat, blestem sau sacralitate, el tot in bratele Lui Dumnezeu se odihneste. ** "Respecta cuvantul ca si pe tine insuti. Iata cheia fericirii./**"Sa nu-ti fie frica niciodata de moarte. Nu uita ca si aceasta este un cuvant zamislit din Dorul Nefiintei./** "Suntem un vis al unui gand ce traieste prin Cuvant./ **"Și Destinul este un Cuvânt la rândul său. Cuvântul este unicul lucru în care trebuie să crezi./ **"Un accident de circulatie poate fi intr-o alta realitate transcedentala cu totul altceva. In cadrul unui accident participantii pot avea alte si alte insemnatati intr-o alta realitate transcedentala. Automobilul poate fi un munte sau un rau,...**"Vai de cel care-si uita cuvintele vietii sale./**"

Stanislaw Jerzy Lec: "Dintr-o idee geniala poti elimina toate cuvintele.

Stendhal: "Sunt zile în care înţeleg fiecare dintre cuvintele pe care le foloseşte, dar nu pricep nicidecum întreaga frază.

Stephen Hawking: „exista oameni care iti lasa in inima cuvinte. si exista cuvinte care iti lasa in inima oameni...”

Susanna Tamaro: ”Cei neliniștiți se apropie fără să fie nevoie de prea multe cuvinte.)

Thomas Carlyle: „Cuvintele tale să fie puţine şi bine rânduite.” 

Thomas Stearns Eliot: "Este ciudat ca uneori cuvintele pot fi nepotrivite. Totusi, asa cum astmaticul se chinuie sa respire, la fel si indragostitul trebuie sa se chinuie pentru a-si exprima cuvintele.

Titus Andronic: "Ars poetica Nu mai pot scrie Decat un singur cuvant: Liniste! **"Apus despre moarte nici un cuvânt: cal alb sorbit sticlos de-apusul soarelui.

Toma Grigorie: "Ingenunchez in poezia aceasta ca intr-un sanctuar cu relicve de ingeri. Pe buza candelei infloreste un strop din sangele Domnului. Ma incrancenez sa extrag cuvintele insinuate in carnea ei sidefie. Invat perpetuu,...

Traian Filip: "Expresia a ceea ce poate fi o trestie ganditoare.

Tudor Arghezi: "Nici un meșteșug nu este mai frumos și mai bogat, mai dureros și mai gingaș totodată, ca meșteșugul fericit și blestemat al cuvântului. ** "Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită;

Tudor Vianu: ”Cuvântul este sunet şi culoare, e mesajul gândului uman.

Tukaram Paul Avram: ”Cuvantul nu este invatatura reala. Daca te agati de cuvinte si incerci sa le deslusesti intelesul, esti prins in capcana filosofiei. Interpretarea este atributul partii rationale a mintii, care, din motive de frica, incearca sa isi faca scut din cuvinte. Are senzatia ca este suficient sa stie teoretic. De aceea sunt multi care, confundati cu propria lor “stiinta”, dezbat la infinit concepte si idei, fara sa ajunga vreodata la vreo concluzie. Daca te uiti dincolo de ceea ce spun, in viata lor de toate zilele, nu vezi nimic real. Ce vezi este o masca formata din obiceiuri si ritualuri pe care le urmeaza pentru ca asa spune cuvantul. In realitate, cuvintele sunt purtatori de mesaj. Sunt precum semintele in care este ascunsa viata. Pentru ca aceasta sa se arate, trebuie sa lasi samanta sa incolteasca si sa dea rod. Asta inseamna sa treci dincolo de fatada si sa le pui in practica. Prin practica, incep sa germineze si sa creasca in tine si la un moment dat, cand infloresc, te transforma. Samanta a disparut, iar in locul ei a aparut ceva maret, care nu poate fi explicat sau interpretat"

Umberto Eco: "La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu și datoria călugărului drept credincios este să repete în fiecare zi cu psalmodiantă umilință unicul și de neschimbatul fapt al cărui...

V. Banaru: „Venim cu cuvintele şi prin cuvinte. Rămânem datorită cuvintelor şi în cuvinte.”

Valeriu Armeanu: "Iată cuvântul care te iartă, ţi-am spus, el este viermele ce iese din fruct şi moare răstignit, ca Iisus. Iată cuvântul care te minte, ţi-am spus, el este viermele ce zace pe limbă şi moare de limbă răpus. 

Valeriu Butulescu: "Aur esential, eliberat de zgura cuvintelor. **"Demitizarea cuvintelor, in greaca moderna, metafora inseamna transport, la Atena am vizitat un minister al metaforei.**"Visez un aforism dintr-un singur cuvânt, cum nu cred să-l găsesc, ma voi răzbuna, scriind un roman.**"Subliniem cuvintele gata sa cada.**"Dramuieste-ti cuvintele, piatra care a vazut atatea, tace.**"Cuvantul e pur, impuritatea frazei apartine scriitorului.**"Dupa cuvantul obligatii, punem punct, dupa drepturi, punem doua puncte.**"Sunt cuvinte de care ne temem sa le scriem cu litera mica, cu toate incuviintarea gramaticii.**"Cate drame ascunde uneori cuvantul liniste.

Valeriu dg Barbu: ”Până la urmă ne ținem de cuvinte chiar și tăcând ca de bastoane supraelastice să speriem câinii vagabonzi ai sorții să nu rătăcim raznele impetuoase pe care le parcurgem întotdeauna triumfaliști

Vali Val: ”Exista in limba romina cuvinte de larga circulatie care nu sint inregistrate si explicate in DEX. Una dintre cauzele majore pare sa fie prezenta regionala a unor cuvinte care nu s-au facut auzite pina la Institutul de Lingvistica. O alta cauza pare sa fie cenzurarea unor cuvinte din limba romina, verbe, adverbe, substantive si adjective, numeroase de fapt, pe motiv ca sint abuzate in expresii obscene dar ele insele fiind cuvinte milenare care desemneaza parti anatomice masculine si feminine, functii fiziologice, etc. Daca DEX-ul este o lucrare stiintifica, imi este foarte greu sa inteleg pudoarea nestiintifica in explicarea unor cuvinte in contextul lor natural si nu cel obscen, sau chiar in contextul obscen daca se urmareste rigoarea stiintifica. Prin lipsa lor din dictionar, limba romina in sine este jignita, considerindu-se ca ar fi obscena, ceea ce nu este cazul. Nu gasesti cuvinte milenare ariene, dar gasesti “hardware” si “computer” si “PC” (citit “pisi”), de parca “calculator personal” nu ar mai fi bun ! Gasesti cuvinte cum ar fi “cacofonie” explicate spun eu “de tot cacatul”, de genul “asociatie neplacuta de sunete” sau “sunete discordante” sau “lipsa de armonie” ceea ce nu este corect din punct de vedere stiintific. Prin “cacofonie” noi intelegem nu sunete sau armonii ci formarea de substantive sau verbe, cum ar fi “caca” si altele, prin alaturarea a doua cuvinte. De unde oare vine cuvintul “cacofonie” in sine? DEX-ul spune ca din franceza, dar este cel putin ciudat, deoarece cuvintul ar trebui sa exprime o particularitate lingvistica romineasca ! Dicteaza oare limba franceza ce este armonios sau discordant in limba romina? Ce face un strain care invata limba romina? De unde stie care sunete sint “neplacute” sau “ne-armonice”? Trebuie oare limba romina explicata pe voce joasa, la colt de strada, cu fata inrosita si numai alesilor sortii?Parerea mea este ca Institutul de Lingvistica ar trebui sa reanalizeze din punct de vedere stiintific si lingvistic cenzurarea limbii romine. A nu se uita ca limba romina a generat DEX-ul si nu DEX-ul a generat limba romina, desi incearca sa o faca.Vom arata cum cuvinte cenzurate de DEX sint prezente in limba stramosilor nostri arieni cu mii si mii de ani inainte de inventarea DEX-ului. Aceasta face atitudinea DEX-ului nu numai nestiintifica ci si daunatoare limbii romine prin negarea trecutului multimilenar al acesteia. Este cazul sa incetam “a ne mai cacani” cu frantuzisme, latinisme si englezisme, ca acestea tot de la noi se trag ! A IGNI. Verbul “a igni” se foloseste pe la Cluj cu sensul de “a aprinde focul”, in expresii de genul “nu pot igni focul”, etc. DEX-ul are inregistrat substantivul “ignat”, cu sensul de “sarbatoarea de 20 Decembrie cind taranii obisnuiesc sa-si taie porcul”, ceea ce este o derivare semantica de la sensul “a igni”, considerind ca sarbatoarea poate fi asociata cu “bobotaia” sau “palalaia” intotdeauna prezenta. Chiar si asa, DEX-ul ii da o origine nefondata si anti¬patriotica, din slavonul “ignatije”. Verbul “a igni” este pur si simplu neinregistrat in DEX, ignorind limba romina de la Cluj. Desi nu s-a auzit inca pina la Institutul de Lingvistica, s-a auzit pina in … Anglia (!) unde avem verbul “to ignite” cu sensul de “a aprinde”. Tare as vrea sa stiu cum poate DEX-ul explica prezenta cuvintului slavon “ignatije” in limba engleza ! Avem cuvintul arian “agni” cu sensul de “foc”, notiunea centrala din Rig Veda. Gasim astfel etimologia corecta a cuvintelor “a igni, ignat” ca fiind cuvintul arian “agni” si nu slavonul “ignatije” care vine din limba rominica. Daca arienii vorbeau cu “agni”, noi inca vorbim cu “igni”, inseamna ca asa isi “igneau” si dacii focurile lor. Am gasit astfel inca un cuvint Dac, din limba lor “disparuta” : “igni”. PUPI. Cui nu-i tresara inima gindindu-se la cuptorul de piine de la tara? Pe la noi pe la Cluj, de cite ori se coace piinea se fac cocorade cu brinza si cu dulceata si pupi. Cuvintul “pupi” se mai pronunta pe alocuri si “pupti” cu consoana moale (care nu este nici recunoscuta la DEX si nici reprezentata prin grafie in nici un fel, ca si cum n-ar exista, cum ar fi “pupti”, “ptita”, etc.) cum se gaseste frecvent si in limba ariana. Pupii se fac si cu ocazii triste cum ar fi inmormintarile, cind la fiecare copil ii se da cite un pup, drept pomana pentru sufletul raposatului. Am cautat in DEX cuvintul “pup” si-l gasesc ca onomatopee, de la pupaza si regresiv de la “pupa”, limbajul copiilor pentru pupat. Nu este nimic in DEX despre pupii de la Cluj, piinicile in miniatura facute la tara, sau colaceii facuti la oras. DEX-ul nu contine nici o referinta despre “pup”, dar am gasit o referinta in dictionarul limbii ariene, cuvintul “pupa” tradus drept “piine” sau “prajitura” si cuvintul arian “apupa” cu sensul de “prajituri din faina”, sau “cuib de viespe” sau “un fel de piine fina” pe care numai noi rominii il putem traduce in mod direct ca fiind pur si simplu “pup”. Nici o alta limba pe Tera in afara de limba ariana si romina nu contine acest cuvint. Dragi cititori, vedeti cum “pupul” a fost tot “pup” cu mii si mii de ani inainte. Dacii coceau pupi de cite ori coceau piine, deci considerati si cuvintul “pup” in lista cuvintelor geto-dace regasite prin aceasta lucrare. PULA. Am cautat in DEX etimologia cuvintului rominesc pentru organul sexual masculin, “pula”, dar cuvintul in sine nici nu exista, dar am gasit in schimb numele latin “penis” ceea ce nu mi se pare foarte patriotic.Departe de mine apologia abuzului verbal, dar dincolo de aceasta este un nume unic de anatomie umana, pe care stramosii nostri arieni l-au creat si folosit cu mii de ani in urma. Am avut probleme si cu dictionarele de limba vedica in cautarea cuvintului vedic “pula” si nu am gasit sensul direct al acestui cuvint, dar sensurile lui derivate in expresiile de mai jos. Aceasta poate fi din acelasi fel de “pudoare” prost inteleasa ca in DEX, sau poate fi prin pierderea sensului direct in decursul mileniilor in indepartata Indie. Nici nu ar fi unicul exemplu de cuvint arian, bine conservat in romina, dar pastrat doar in expresii in limba vedica.L-am gasit in vedica sub forma de “pulukAma” tradus drept “dorinte cavernoase”, “pulaokaya”  si “pulaokita” tradus drept “avindparul corporal erectat de extaz” ceea ce este evident un termen cultural indian, folosind cuvinte ariene. Apare frecvent in nume date oamenilor, mai mult barbati decit femei. Astfel “puloman”, este tradus drept “un demon” dar inseamna literal “omul Pula”, care este socrul lui îndra si care si-a violat una dintre fete, fapt pentru care îndra l-a si distrus cu fulgerele sale (de aici traducerea de “demon”). îndra si-a cistigat astfel si renumele de “pulomabhid” sau “distrugatorul omului Pula”. Mai apare ca numele unei printese “pulakezin”, sau numele de “pulakezi-vallabha” si alte nume. Apare sub forma de “pulaha”, drept numele unui intelept, mentionat intre cei sapte intelepti, fiu de Brahma si care inseamna literal “distrugatorul lui Pula”. Nu cunosc inca detalii despre Pulaha, dar stiu ca civilizatia indiana autohtona, la sosirea arienilor in India, era de tip phalic, deci se inchinau unui zeu “penis erectus” sau “pula erectata”. în acest context numele vedic de Pulaha, ca si “distrugator a lui Pula” are sens. Tot in acest context, de abstinenta sexuala, numele “pulaha” are sens cind este tradus din limba vedica drept “calugar hermetic”. Tot in acest context, numele unui trib barbar autohton Indiei si numit “pulinoduka” are sens, deoarece “duka” ar fi “demon”, intregul nume traducindu-se drept “demonii ce se inchina la Pula”. Mai apare in expresia “pulAnikA” pe care am gasit-o tradusa drept “induration of the skin” care spune nimic in vorbe goale, de genul “cacofonie” explicat de catre DEX. Mai apare in expresia “pulinajaghanA” care se refera la personificarea unui riu numit “Gambhtra” si care are de o parte si alta doua dune de nisip sugerind doua fese feminine (imaginati-va singuri ce conotatie sexuala reprezinta !). Mai apare sub forma “pulinda” care inseamna catargul unei corabii, evident de unde derivat ca sens. Mai apare ca nume de barbati cum ar fi “pulimat”, “pulilza”, “puluSa”, “puloma-jit”, etc.Am gasit in acest fel etimologia cuvintului rominesc “pula” ca fiind limba ariana. Daca cuvintul “pula” exista cu mii de ani in urma in limba vedica, exista in romina si nu exista in latina, inseamna ca exista si pe vremea geto-dacilor. Propunem etimologia regasita a cuvintului “pula” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica si recunoasterea prezentei lui in limba geto-daca sau rominica. SUCA. Nu am gasit nici unde in DEX cuvintul rominesc “suca”, pluralul “suci” si verbul “a sucali”, pe care oricine de la Cluj il stie si il foloseste. Acest cuvint apare in expresii de genul “a apuca o suca”, “a avea o suca”, “a pierde suca”, “a gasi o suca”, “a fi o suca”, etc. Are sensul de “obicei”, “apucatura”, “tic”, “slabiciune”, “obisnuinta” etc. De exemplu se poate spune “a apucat suca de a-si baga degetul in nas”, sau “doamne ca multe suci are”, etc. Poate ca DEX-ul “o sa se lase de suca proasta” de a ignora limba romina de la Cluj !Ne miram si noi de multe ori de unde ne vin anumite vorbe. Pe aceasta, “suca”, am gasit-o in limba ariana, cuvintul “sukha” care se pronunta un fel de “suca”. Acest cuvint are sens si de unul singur, dar si in foarte multe expresii. Astfel, “sukhabandanna” inseamna “dedat la placeri” sau a-si spune eu “are suca placerilor”, “sukhabhedia” care inseamna “inclinat la inselaciune” sau as spune eu “are suca inselarii”, “suhkapeya” care inseamna “inclinat la bautura”, pe care eu l-as traduce drept “are suca de a bea”, etc. în limba vedica se mai foloseste si cu sensul opus la “apucatura” sau “slabiciune”, cum ar fi “sukhakara” care nu este “suca de a cara” ci este “usor de carat (la indeplinire)”. Acest sens este mai bogat in vedica decit primul.în concluzie, am gasit aici inca un cuvint multimilenar in limba romina, “suca”. Daca doar un pumn de cuvinte ar fi multimilenare, tot ar insemna ca limba romina in sine este multimilenara. Aceasta mai inseamna ca si dacii mai “aveau cite o suca” pe ici pe colo, la care tot asa ii spuneau. Ne-am “facut si noi o suca” din a scoate la iveala cuvinte geto-dace-vedice, unul cite unul.

Vasile Aioanei: ”Cuvântul nu e doar o boare,/ Nici funie de fum,/ Nici palmă ce doare.../ Cuvântul e foc și iubire,/ E taină de prunc și trăire./ Cuvântul e braț de femeie./ E cântec și trudă, idee.../ E casă și vrajă, dumnezeire/ Și cer și pământ, și zidire.../ Cuvântul e stâncă de munte,/ E taină din cer și redute. / E veșnicie și sunet din cruce,/ E zeul din cărți și mirtul sfințit,/ E candela credinței din el, fără sfârșit...”

Vasile Ghica: "Drumul cuvantului spre poezie este similar cu cel al lutului spre portelan**"În poezie orice cuvant trebuie sa fie aisberg.”

Vauvenargues: „Cine isi da cuvantul cu usurinta, cu aceeasi usurinta nu-l tine.”

Victor Cobzac: Tu ochii... închide și lasă-te... dusă,/Să-ți flu-tu-re poalele... vântul./Ca-n păr, curcubeul, să nască tăceri,/ Și-n rime să plângă... cuvântul.

Victor Hugo: "Muzica exprima ceea ce nu se poate spune in cuvinte si despre care nu se poate tace.”
Victor Nistea: "Vorbe și nevorbe bastarzi copii ai minții întunecă răsărituri..."

Viorel Boldiș: ”Am învăţat că o vorbă bună pe care o spun unui om aflat într-un moment de cumpănă, valorează mai mult decât cel mai bun discurs motivaţional rostit în faţa unei mulţimi plătitoare de bilet.”

Walter Scott: "Ceea ce am de spus este mult mai important decat lungimea genelor mele.”

WEB  O tăcere abruptă în toiul unei discuţii ne readuce brusc la esenţial: ne dezvăluie ce preţ avem de plătit pentru a fi scornit cuvântul.***Nu e nimic mai jalnic decât cuvântul şi totuşi doar prin el ajungi la acele senzaţii de fericire, la jubilaţia ultimă în care eşti cu desăvârşire eliberat de orice sentiment de apăsare, prin cuvânt prin însăşi simbolul fragilităţii!*** "Care este PUTEREA CUVÂNTULUI din punct de vedere energetic..și nu numai? Cuvintele au exact puterea pe care le-o dăm noi;Pot să construiască un om, sau să îl distrugă... Folosim cu prea multă uşurință exprimări de tipul:" eşti un prost", " e o ratată", "e un sărăntoc" ...etc,şi mult mai puțin cuvinte încurajatoare față de oamenii din jurul nostru. Suntem mai zgârciţi cu un cuvânt de încurajare, pentru că ne e teamă să nu fim linguşitori, să nu "ne băgăm în seamă aiurea" sau să nu fim judecaţi ca fiind superficiali. Judecata noastră față de ceilalţi nu îi ajută în niciun fel, dar pe noi ne conectează exact cu frecvenţa emoţională de pe care "emitem". Cât de periculos e un cuvânt încărcat de ură?Foarte periculos. Pentru cinevac are are deja o frică, o durere, o suferință, un cuvânt dur îl poate destabiliza. De ce?Pentru că nu doar spunem cuvinte, ci prin ele ne conectăm cu diferite stări. Aceste stări trezesc la rândul lor corespondentul lor energetic: compasiune sau indiferenţă, ură sau iubire, neîncredere sau încurajare.Ce le spunem celorlalţi despre ei, ne povestim de fapt NOUĂ despre cine vom deveni. (oglinda eseniana)!Exact ce accesăm prin cuvânt, asta materializăm prin fapte în viața noastră. Fiecare cuvânt este "dirijorul" frecvenţei asociate cu el la nivel vibraţional: trezim în noi şi în ceilalți EXACT gândul sau emoţia exprimate prin cuvânt. Ne programăm mental şi emoţional prin fiecare cuvânt pe care îl spunem celorlalţi;O jignire, o insultă sau o serie de cuvinte dureroase aruncate la adresa altcuiva, sunt de fapt ceea ce EU îmi programez mental să trăiesc în viața mea. Cuvântul este GÂND MANIFESTAT şi emoție creată. Dacă este folosit ca să vindece şi să ajute, el ne poate salva şi pe noi, şi pe ceilalţi. Un cuvânt blând, bun, la adresa cuiva nu înseamnă doar propria mea vindecare, ci este şi omodalitate de a mă conecta cu sufletul cuiva. .Avem nevoie de cuvinte nu ca de nişte arme, pentru a demonstra că suntem mai inteligenți sau mai competitivi, ci ca de nişte mecanisme sănătoase de exprimare a unei emoţii, a unei stări, a unui gând. Niciodată nu este prea târziu să spunem o vorbă bună, să vorbim despre ce simţim, să ne construim o viață aşa cum ne dorim. Alături de gând, emoţie şi fapte, CUVÂNTUL este un puternic instrument de construire al spațiului nostru emoţional interior, de stabilire a unei relaţii sănătoase şi autentice şi de evacuare a stărilor negative. În loc să fiu strivit de o stare, când vorbesc despre ea şi o pun în cuvinte, mă eliberez şi o eliberez din ceea ce simt şi gândesc."*** Cuvintele omoară tot *** Cuvintele sunt precum cheile. Daca sunt folosite correct, pot deschide orice usa si pot inchide orice gura *** "Ai mereu grijă la cuvinte pentru că nu știi niciodată de câte ori se repetă în capul cuiva"*** Cuvintele sunt mai mult decât o formă de comunicare. Ele pot fi un simbol al intenției și autenticității personale. Un fir invizibil care leagă cine ai fost, cine ești și cine vrei să devii.

WEB: ”Cuvintele trebuie spuse pentru a construI, pentru a ajuta si pentru a incuraja, nu pentru a distruge, a umili sau a intrista. Asadar… daca nu ai nimic frumos de spus, este mai bine sa taci.*** Un cuvânt bun poate încălzi trei luni de iarnă.*** Cuvântul nu este decât spumă care pluteşte pe apă; munca este o picătură care găureşte.*** ”Cuvintele care iluminează sufletul sunt cu mult mai prețioase decât bijuteriile. ***Fii atent cum vorbesti, cuvintele atrag faptele.*** «beție de cuvinte», expresie a lui T.Maiorescu, e practicată astăzi de mulți. Tudor Arghezi spunea: "Condeiul, când e ager şi nu minte, un gând îl spune în câteva cuvinte. Latinii afirmau: Non multa, sed multum !" *** "Cuvintele pot fi aruncate ca o piatră sau dăruite ca o floare." *** ”Cuvintele sunt umbra de aur in constiinta a materiei.” *** ”trebuie alese vorbele cu grija./ vorbele lasa urme – iti amintesti/ mai tarziu de ele – asa cum si pasii raman pe zapada,/ trebuie alese vprbele (insa e uneori atat de usor/ sa stii sa asuzi vorbele unele langa altele/ sa insemne ceva – ceva ce nu se mai asaza/deloc exact peste ce stii tu cu adevarat/ ca e in tine – ca simti./ oricine poate sa vorbeasca – nu asta/  e principalul – ar trebui poate alese/ tocmai cuvintele care sa nu suna prea mult.)/ si pe urma, fiecare din vorbele acestea/ ca niste urme in zapada...”

William Faulkner: ”As putea spune ca muzica este cea mai usoara modalitate de a te exprima, dar din moment ce cuvintele sunt talentul meu, trebuie sa exprim stangaci in cuvinte ceea ce muzica cea mai pura ar exprima.”

William Shakespeare: ”Niciodată să nu te încrezi în cel ce şi-a călcat odată cuvântul.” *** ”Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba.”

William Somerset Maugham: "Niciodata nu sunt mai dispusi oamenii sa te creada pe cuvant, decat cand rostesti lucruri care te discrediteaza, si niciodata nu te simti mai saracit decat cand te cred pe cuvant.”

Winston Churchill: "Toate lucrurile marete sunt simple si majoitatea lor pot fi exprimate intr-un singur cuvant libertate, justitie, onoare, datorie, mila, speranta.”

Zenovia Priboi: "Prin hățișul vieții mă strecor umilă semănând cuvinte ce-apoi se prefac/ bobocei de floare avizi de lumină explodând albastru-n flori de liliac!"

Zoe Dantes: ”Arma Cuvântului a fost doar ca un bici! Cu care am dat prima oară în mine si după aceea în unii. Știu, nu aveam nici o cădere să fac asta. Am avut o opinie! Nu dețin Adevărul. Moneda are trei părți! Întotdeauna Ca și Adevărul. Este al meu, al tău și cel de la mijloc, care nu e al nostru. Este doar al Lui!