DREPTURILE OMULUI - Pagina de biblioteca

 

·         Adrian Paunescu: Din toate drepturile lumii,/Pe unul singur nu-l cedez/ e dreptul meu la indoiala/ Si de a pune intrebari.

·         Anonim,  Drepturile sociale - o categorie specifică de drepturi ale omului. ”Catalogul drepturilor omului a fost lărgit în Declarația Universală a drepturilor omului din 10.12.1948 prin denumirea de ”drepturi sociale”, ceea ce a schimbat conceptul drepturilor omului. Aceste drepturi sociale nu sunt mai legitime sau mai importante decât drepturile civile clasice și libertățile fundamentale, dar, caracteristicile lor juridice sunt diferite. Drepturile sociale sunt: dreptul la muncă, dreptul la securitate socială, dreptul la educație, dreptul la sănătate, dreptul la locuință, etc. Aceste drepturi impun Statelor obligații pozitive, necesitând resurse considerabile, iar prioritățile trebuie să fie stabilite, mai întâi ratione materiae, decât ratione personae sau ratione temporis, fiecare Stat având marja de apreciere de a decide care sunt prioritare. Chiar dacă fiecare Stat dorește să le realizeze pe toate și chiar dacă puterile-legislativă, executivă și judiciară, pot fi favorabile realizării lor la maximum, va fi imposibil să se realizeze efectiv toate aceste drepturi pentru toată lumea, întrucât Statul nu dispune de resursele necesare”. În doctrina juridică se accentuează asupra obligației fundamentale minime a fiecărui Stat de a asigura, cel puțin, satisfacția esențială a fiecăruia din aceste drepturi sociale, conform recomandărilor Comitetul Națiunilor Unite pentru drepturile economice, sociale și culturale. Incapacitatea de a realiza efectiv toate aceste drepturi sociale pentru toate persoanele în același timp, datorită insuficienței resurselor disponibile, impune nevoia esențială de a determina care anume drepturi sociale și pentru care persoane vor putea fi satisfăcute în realitate. Adaptând ”obligația fundamentală de minimum”, CEDO a trebuit să stabilească care clase de (necesități/nevoi) vor avea proprietate asupra celorlalte clase, în condițiile, în care, jurisdicțiile naționale, conștiente de imensitatea și sensibilitatea, eminamente politică, a acestei sarcini, nu se angajează cu ușurință într-o asemenea întreprindere. Fiind familiarizată cu cadrul juridic, politic și economic al propriului Stat național, jurisdicția națională este, fără îndoială, mai calificată decât orice organism internațional să adopte decizii obligatorii, asupra garantării și realizării efective a drepturilor sociale.

·         Anonim: ”un drept castigat prin jertfa in '89 ... Romanii au dreptul sa aleaga singuri ce este bine si ce nu pentru Romania. Nici un partid, indiferent cum se numeste, nu are dreptul sa aleaga in locul romanilor. Intr-un stat democratic poporul este suveran sa aleaga. In caz contrar ne-am intors in comunism. Cineva trebuie sa raspunda in fata poporului pentru ruinarea Romaniei toti sunt vinovati... Guvernele din anii 90, a continuat guvernul Nastase, guvernul Boc, Ungureanu. Cortina se trage acum, in guvernul Ponta.

·         Anonim,  Unele coordonatele de ordin juridic și sociologic ale vieții în România și în lume (2011-2022)1. Studiul privind calitatea vieții și bunăstarea socială în 163 de țări (2020).Un studiu recent[5] privind calitatea vieții și bunăstarea socială a cetățenilor din 163 de țări, are ca obiective trei dimensiuni principale:– nevoile de bază: hrană și îngrijirea medicală de bază, apă și salubritate, locuință și siguranță personală;– nevoile de bunăstare: accesul la educație, la comunicații și informații, sănătatea și bunăstarea, calitatea mediului și– elementele ce țin de oportunități: drepturile personale, libertatea personală și de alegere, incluziunea, dreptul la muncă, accesul la educația avansată, s.a.În clasamentul mondial, elaborat de acest Studiu, România este calificată în primele 50 de țări, la nevoile de bază (locul 45) și la oportunitate (49), iar la bunăstare după locul 57, obținând cele mai bune ”scoruri” la siguranța personală (36), drepturile personale (46), accesul la educația avansată (49) și accesul la comunicații și infrastructuri (49), dar, la polul apus, are cele mai slabe punctaje: incluziune (91), locuința (90), sănătatea și bunăstarea (85).Statele membre ale UE, cu excepția Croației, Ungariei, Bulgariei și României, se află în primele două categorii de țări din clasament, ca un nivel al calității vieții, pe primele locuri fiind Norvegia, Danemarca și Finlanda.Țările Europei Centrale și de Est se află în prima jumătate (1-50) a acestui clasament: Slovenia (22), Estonia (24), Cehia (25), Polonia (31), Lituania (32), Letonia (35), Slovacia (36), Croația (39), Ungaria (40), Bulgaria (43) și România (45) -(?!).Unele concluzii ale studiului:– calitatea vieții și bunăstarea socială a scăzut în ultimii 10 ani, SUA, Brazilia și Ungaria înregistrând un declin substanțial privind indicele de progres social (2011-2020);– din 2011 la 2020 singurele coordonate care sau îmbunătățit la nivel global sunt: accesul la informații și comunicații, la educație avansată, locuință, apă și salubritate;– drepturile personale și incluziunea sunt indicatori care au scăzut serios, iar siguranța personală și calitatea mediului au stagnat.2. De peste 45 de ani, în România și, la nivel mondial, se desfășura cercetări și studii pe tema calității vieții, în strânsă legătură cu indicatorii social, realizate din perspectiva interdisciplinară-sociologie, economie, psihologie, ecologie, juridică, medicină, s.a. cu o paradigmă care se referă la punerea în relație a condițiilor de existența cu percepțiile și evaluările oamenilor, cu stările de spirit, de satisfacție, fericire, frustrare[6]. Cercetările sistematice ale Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții în România, în cei peste 30 de ani de la înființare, au vizat ”Diagnoza Calității Vieții”, efectuată cu un număr de 12 valuri, anuale și 54 de indicatori și care au rezultat o evaluare generală: nivelul calității vieții în România este unul modest, dat de principalii indicatori de standard economic, nivelul de trai (PIB/locuitori), Fond de consum al populației, veniturile gospodăriilor, tipul de speranță de viață la naștere. România alocă din anii 2010 la zi, 12-13% din PIB politicilor sociale (media UE-27,5%), cheltuielile cu educația nefiind incluse. 2.1. În volumul ”România rurală în noul capitalism: 1990-2020”, ICCV al Academiei Române[7], care cuprinde 22 de studii științifice, elaborate de sociologi, demografi, antropologi, economiști, politologi și specialiști în comunicare, se prezintă un tablou general al calității vieții în mediul rural în perioada celor 30 de ani în multiple domenii: 1).procese demografice; 2).structură agrară şi economie agrară; 3).calitatea vieţii (ocupare, venituri, consum şi dotarea gospodăriilor, sărăcie); 4).condiţii de viaţă (locuire, acces la utilităţi – apă, canalizare, gaze, energie electrică, internet); 5).accesul la sănătate şi învăţământ – evaluări şi percepţii ale populaţiei privind accesul la învăţământ şi calitatea asistenţei medicale; 6).stratificare socială;7).devianţă socială şi criminalitate;8).procese de urbanizare şi suburbanizare; 9).viaţă religioasă. 2.2.”Raportul de cercetare”, 2018 al ICCV, intitulat ”Calitatea vieții în România în context European”, relevă elemente majore, precum:– inegalități în nivelul de trai pe categorii socio-demografice,– condițiile materiale problematice, având la bază cel mai scăzut venit din UE, 66% din populație fiind în dificultate,– nivelul de trai este scăzut în raport cu celelalte State membre UE,– o proporție mare de populație cu probleme de supraviețuire biologică, cu un regim alimentar sub decent și locuințe inadecvate, iar nemulțumirea oamenilor față de nivelul de trai a crescut semnificativ,– deși, în România, marea majoritate a populației trăiește în locuințe proprietate personală, ceea ce asigură o anumită stabilitate în viața oamenilor, calitatea locuirii este în general scăzută (40% din populație) cu aglomerare și fond de locuințe deteriorate, în special în mediul rural,– lipsa dotărilor pentru confortul termic, efectele crizei energetice, costurile ridicate ale cheltuielilor de întreținere, nesiguranța majorității celor vârstnici și procentul ridicat de șomeri (25% la tinerii între 16-24 ani?!) și altele,– calitatea serviciilor publice este sub media UE, în special la serviciile de sănătate (5,9 în România și 6,7 media UE), serviciilor sociale pentru copii (5,9 România, 6,7 media UE), locuințe sociale (5,0 România, 5,6, media UE),– accesul la serviciile publice este problematic, datorită corupției în furnizarea lor,– vârstnicii au starea de spirit cea mai proastă, iar satisfacția, mediul de viață nu s-a îmbunătățit, fiind marcată de neîncredere și dezamăgire, de o crescândă stare de spirit negativă 3. Unele date privind starea lumii ne relevă marile pericole și riscuri asupra calității vieții:– creșterea populației în 2020 cu 74.641.428 ființe născute și scăderea cu 51.840.798 decedați (la 15.11.2022 populația lumii a ajuns la 8 miliarde de ființe umane);– cheltuieli sociale bugetare:– educație – 7,9 miliarde USD– sănătatea – 311,6 miliarde USD– militare – 3,5 miliarde USD– utilizatori internet – 5,5 miliarde,– emisii de bioxid de carbon – 5,1 miliarde USD– deșeuri toxice în aer, apă, sol – 8,7 milioane tone– subnutriți – 856,4 milioane– supraponderali – 1,7 milioane– obezi – 796,3 milioane– oameni fără apă – 786,9 milioane– sănătatea:– decese de boli transmisibile – 2020-11,5 milioane– Sida – infectați – 43,2 milioane– cancer-decese – 7,3 milioane– bani din droguri ilegale – 352,6 miliarde USD– decese de alcool – 2,2 milioane– decese de fumat- 4,4 milioane4. Lumea parcă a luat-o razna din momentul în care copiii au fost de vânzare și cumpărați în Europa ”civilizată” în anii ’90, iar, într-un stat fondator al UE (Olanda?) timp de 4 ani (2010-2014) a funcționat ca partid parlamentar” Partidul pedofililor”, tolerat de ”valorile UE” (dizolvat de instanța europeană).În concluzie, rezultă suficiente argumente pentru a justifica interesul și oportunitatea unei asemenea dezbateri în mediul academic și universitar a temei care privește, realitatea vieții, al cărei corolar îl constituie starea drepturilor sociale calificate ca drepturi fundamentale. II .Drepturile sociale fundamentale-în ”constelația” drepturilor fundamentale ale omului.Dreptul social este un drept mixt aparținând atât dreptului privat, cât și celui public. Drepturile sociale sunt ansamblul de drepturi instituite prin dispoziții legislative care reglementează dreptul muncii și subramurile sale, dreptul la educație, dreptul la locuință, dreptul la existență și dreptul la securitate socială[8], calificate ca ”drepturi ale omului de a doua generație”, în raport cu cele civile și politice-libertățile individuale, de primă generație și cu cele de a trei generație, drepturile ecologice , drepturile relative la bioetici, s.a.Relevant este textul art. 25 din Declarația universală a drepturilor omului din 10.12.1948 adoptată de Adunarea Generală a ONU și inclusă în Constituția României – 1991 (art. 20):”Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voința sa”.Într-un studiu recent examinându-se diversele cazuri și moduri de normativitate a drepturilor sociale, se pledează, în contextual universalizării și globalizării, pentru transformare și reformularea acestora, în principii și reguli de natura a accentua eficacitatea politicilor publice și a strategiilor, în special în UE și de a tranșa, în mod obiectiv, dezacordurile dintre state relative la punerea în practică a clauzelor sociale și la garantarea efectivă a drepturilor sociale.2. Drepturile sociale fundamentale în ordinea juridică a UE 2.1. În pregătirea Cartei drepturilor fundamentale a UE, Parlamentul European a efectuat un amplu Studiu-documentar de lucru intitulat ”Drepturile sociale fundamentale în Europa”, care a generat elaborarea și redactarea textelor din Carta-2000, intrată în vigoare la 01.01.2009 odată cu TUE și TFUE. 2.2. Definirea și delimitarea ”drepturilor sociale fundamentale ”Prin drepturi sociale fundamentale se înțelege drepturile care incumbă cetățeanului, pe care le exercită în relația cu alți indivizi și cu statul, care nu pot fi realizate decât dacă comunitatea publică furnizează prestațiile în scopul garantării cadrului de viață al cetățeanului (pg. 9, par. 2-studiu).2.3 .Protecția drepturilor sociale în dreptul constituțional și în legi speciale.În majoritatea constituțiilor Statelor membre ale UE drepturile sociale sunt enunțate ca drepturi fundamentale garantate și dezvoltate, într-un cadru adecvat de normativitate, în legi speciale.Integrarea drepturilor sociale fundamentale în constituție prescrie un standard de viață care să fie garantat la acest nivel suprem și protejat de excesele din legi simple ori din jurisprudență, posibile în caz de schimbări de guverne (pg. 10-pr. 3.2.).3. Recunoașterea drepturilor sociale fundamentale în Carta drepturilor fundamentale a UE și în Carta socială europeană. 3.1.Carta sociala europeană (art.1-19) conține Catalogul drepturilor fundamentale relativ la: (1) dreptul la muncă, (2) dreptul la condiții de muncă echitabile, (3) la remunerație echitabilă, (4) libertatea de asociere, (5) negocieri colective, (6) dreptul la protecția copiilor și adolescenților, (7) dreptul la protecția lucrătorilor, (8) dreptul la orientarea și formarea profesională, (9) dreptul la protecția sănătății, (10) dreptul la securitate socială, (11)dreptul la servicii sociale, (12) dreptul la protecția familiei, (13) dreptul la libera circulație și altele.La acestea se adaugă drepturile sociale înscrise în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (1989), care se compune din două titluri:– primul enumeră drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor și stabilește pentru fiecare din ele prescripțiile minimale și bazele programului de realizare și– cel de-al doilea titlu care cuprinde norme relative la punerea în aplicare a Cartei, conform principiului subsidiarității, rezervând Statelor membre responsabilitatea principală de a garanta drepturile sociale fundamentale, în cadrul unei strategii de coeziune economică și socială în piața internă[10].3.2. Carta drepturilor fundamentale a UE-2009.Carta face parte din dreptul primar al UE și include principalele drepturi sociale fundamentale și reafirmă drepturile care rezultă, în principal din tradițiile constituționale și din obligațiile internaționale comune Statelor membre, din CEDO și din celelalte Convenții ale Consiliului Europei, din cartele sociale adoptate de UE și de Consiliul Europei, din jurisprudența CEDO și a CJUE” (”Preambulul”, alin. 5).Carta consacră, între altele, ca drepturi sociale fundamentale, dreptul la muncă, dreptul la asistență socială și la asistență în ceeace privește locuința, destinate să asigure o ”viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul UE și de legislațiile și practicile naționale” (art.34-3).3. Drepturile sociale fundamentale în constituțiile unora din Statele membre ale UE.3.1. Belgia - În raport de alte constituții recente, Constituția belgiană din 1994 nu menționează decât un număr limitat de drepturi sociale fundamentale, dar, datorită acestei rezerve, s-a adoptat o vastă legislație socială care susține un veritabil Stat social. Principalele drepturi sociale sunt înscrise în art. 23-24 din Constituție: dreptul la demnitatea umană, dreptul la muncă, la remunerație echitabilă, la securitate socială, la protecția sănătății, la asistența socială, medicală și juridică, la locuință convenabilă, la un mediu sănătos și la un cadru deschis și accesibil, social și cultural.3.2. Danemarca - Deși, Constituția din 1953 conține doar două dispoziții privind drepturile sociale fundamentale (art. 75-76), dreptul la muncă și dreptul la socializare, toate drepturile sociale ale cetățenilor sunt protejate de o manieră eficace pin legi simple și decizii administrative și prin recursul la tribunale de drept comun.3.3. Germania - Prin art. 20 (1) și 28 din Constituția Germaniei este proclamată ca ”Stat federal, democratic și social”, astfel că toate actele puterilor publice trebuie să fie supuse principiului Statului social, în condițiile, în care, drepturile sociale fundamentale sunt înscrise în constituțiile landurilor. Textul art. 2 (2) par. 1 și art. 1 (1) din Constituția federală vorbește de ”dreptul la un minimum vital social”, ”botezat” în doctrină ca un ”drept la minimum vital ecologic”.3.4.Grecia - Constituția din 1986, în Partea a II-a, art. 4-25, conține o listă lungă și detaliată a drepturilor fundamentale individuale și sociale. Din păcate, drepturile sociale fundamentale nu sunt juridic aplicate și garantate, cât timp Statul nu poate fie sancționat și obligat la executarea obligațiilor sale. De exemplu, dreptul la școlarizare gratuită, nu este garantat întrucât statul și comunitățile locale nu dispun de un număr suficient de locuri de studiu (ca și în alte state, precum este România).3.5. Spania - Constituția spaniolă este inspirată din cea germană: art. 1 ”Spania este Stat de drept social și democratic”, instituțiile constituționale și jurisprudența fiind obligată să se bazeze pe această clauză relativă la ”Statul social”, dar, mai ales, pe reglementarea dezvoltată a drepturilor sociale fundamentate, chiar în normele Constituției.3.6. Franța - Drepturile sociale fundamentale nu se regăsesc în Constituția din 1958; ele sunt protejate în Declarația din 1789, ca și drepturile fundamentale clasice, dar, mai ales, prin legile infraconstituționale.3.7. Italia - Constituția din 1993 conține o serie de drepturi sociale fundamentale, garantate în mod detaliat și recunoscute ca drepturi subiective de Curtea Constituțională.3.8. Austria - Constituția nu conține drepturile sociale fundamentale, ci le include în categoria drepturilor fundamentale ”clasice”, precum libertatea muncii (art. 6), dreptul la alegerea liberă a profesiei și orientarea profesională (art. 18). Cu toate acestea, Austria este unul din Statele membre care oferă un plus de securitate socială, prin legislația infraconstituțională și condițiile economico-sociale.3.9.Portugalia - Art. 2 din Constituție prevede că Portugalia este un Stat de drept democratic, care are ca obiectiv instaurarea unei democrații economice, sociale și culturale, ceea ce ilustrează distincția între drepturile economice, sociale și culturale. Ca și în Constituția spaniolă, în cea portugheză se prefigurează ”efectul etern” relativ la protecția drepturilor fundamentale sociale și economice.3.10. Suedia - Conform art. 2 (2) par. 1-2 din Constituție, individul trebuie să fie obiectivul primar al funcției publice, iar comunitatea este obligată sa garanteze: dreptul la muncă, dreptul la locuință și la formare, la asistență și securitate specială, dar și la un mediu vital sănătos. Ca și în alte state scandinave, drepturile sociale ale cetățenilor sunt reglementate într-o legislație simplă și sunt, ca drepturi subiective, apărabile în fața tribunalelor constituționale, instaurându-se o veritabilă egalitate socială.3.11. Polonia - Constituția din 1997 conține în cap.2, partea IV, un catalog al drepturilor economice, sociale și culturale, în care sunt definite și detaliate. Textul art. 74 prevede că ”Statul garantează securitatea ecologică și calitatea mediului”, iar în art. 75 se reglementează obligația Statului ca în politicile publice să țină seama de nevoile cetățenilor în materie de locuințe și să definească legal protecția drepturilor locatarului.4. Sinteza consacrării drepturilor sociale existente.4.1. Statele membre care au înscris drepturile sociale fundamentale în Constituție (”drepturi exprese”) și Statele care nu le-au prevăzut expres în Constituție, dar le recunosc efectiv.4.2. Trei modele de integrare în dreptul constituțional: liberal, sud-european și moderat.a). modelul liberal – neînscrierea în Constituție: marea protecție oferită de UK și Austria arată că integrarea drepturilor sociale în dreptul constituțional nu este necesară pentru a garanta asistența socială a cetățenilor,b). modelul sud-european-se distinge printr-o integrare globală a drepturilor fundamentale în Constituție, acoperind toate domeniile și definind, astfel, în dreptul constituțional o protecție cât mai mare posibil a cetățenilor (Italia, Spania și Portugalia),c). modelul moderat – în care sunt combinate tendințele liberale de definire concretă a drepturilor social subiective cu obiectivele statului sau cu o serie de programe (Germania, s.a.)Adaug, însă, modelul nord-european (Suedia, Finlanda, Norvegia), care asigură , în cel mai înalt și deplin grad, exercițiul tuturor drepturilor sociale, în mod concret și efectiv, definindu-se ca state sociale, cu o veritabilă egalitate socială.III. Starea drepturilor sociale în România – stat de drept, democratic și social1.Drepturile sociale fundamentale înscrise în Constituția revizuită și în Pactul internațional al ONU relativ la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România în 1974.În Constituia revizuită drepturile sociale nu sunt toate grupate și înscrise distinct ca drepturi fundamentale, în titlul II-intitulat ”Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale”. Consacrarea, în art. 15, a universalității tuturor drepturilor și libertăților înscrise în Constituție, răspunde, pe deplin, exigențelor din preambulurile celor două Pacte privitoare la drepturile omului – Pactul internațional relativ la drepturile economice, sociale și culturale și Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice, adoptate în 1966, de Adunarea generală a ONU și ratificate de România la 31.oct. 1974, în care se statuează că aceste ”drepturi decurg din demnitatea persoanei umane și statelor le revine obligația de as promova respectul universal și efectiv al acestor drepturi fundamentale[11]”.Drepturile sociale incluse în cap. II – Titlul II din Constituție ca drepturi fundamentale:– dreptul la învățătură (art. 32),– dreptul la un mediu sănătos (art. 35),– munca și protecția socială (art. 41), (Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit”, în loc de ”dreptul la muncă este garantat”),– dreptul la grevă (art. 43),-nivelul de trai decent (art. 47-1),– dreptul la securitate socială (art. 47-2),-protecția persoanelor cu handicap (art. 50).2. Dreptul la un trai decent – drept fundamental de rang constituțional.Prin conținutul său, dreptul la un nivel de trai decent include ”dreptul cetățeanului la condiții rezonabile de viață, care să-i asigure lui și familie un trai civilizat, decent”Sintagma ”nivel de trai decent” aparține legiuitorului constituant, dar, în raport de conținutul art. 47, mai potrivită era expresia ”condiții rezonabile de viață”, așa cum apare în pactul internațional relativ la drepturile economice, sociale și culturale și în carta socială europeană, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999. Dreptul la un trai decent apare, deci, ca un drept complex, care cuprinde o multitudine de drepturi sociale fundamentale, precum dreptul la muncă, condiție principală pentru un trai decent, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la securitatea socială, dreptul persoanelor vârstnice la protecție socială, dreptul la protecție împotriva sărăciei și excluderii sociale, dreptul la locuință, toate pentru a se asigura o existență demnă cetățenilor europeni.3. Dreptul la locuință – drept social fundamental în dreptul european, absent din catalogul drepturilor fundamentale al Constituției revizuite.3.1. Recunoscut, in Carta socială europeană, revizuită, ratificată de România, ca drept fundament social (art. 16, 30, 31), potrivit art. 20 (1-2) din Constituția revizuită, acest drept are același conținut în dreptul intern, fiind, deci, calificat ca un drept social fundamental, ca efect al priorității de aplicare a normei internaționale.Aceeași calificare este dată dreptului la locuință și prin cele două rapoarte recente:– Raportul ONU din 26.12.2019 relativ la dreptul la o locuință adecvată și la un nivel de trai decent și– Raportul Parlamentului European-2019 privind accesul la locuințe decente, care notează expres că ”dreptul la o locuință adecvată este un drept fundamental, care presupune:– asigurarea de locuințe adecvate, salubre și eficiente energetic,– combaterea lipsei de adăpost și a discriminării,– garantarea securității dreptului la ocuparea locuinței,– investiții în locuințe sociale, publice, accesibile și eficiente energetic,– locuințe sociale, publice și la prețuri abordabile, conform Rezoluției Parlamentului European referitoare la locuințe sociale în UE (2013).4. Strategia națională a locuirii-2020-2050 în România – un instrument mai mult descriptiv, decât efectiv și aplicativ.4.1. Starea locuirii:– supraaglomerarea-media în UE – 17,8%, în România – 45%, Letonia – 42,5% și Bulgaria-39,5%.– calitatea locuirii – 2020-în UE-32,5% locuirii într-o casă sub-ocupată, prea mare pentru nevoile celor care o locuiesc și 7,1 în România, 10,3% Letonia și 11,1% Grecia,-căldura în casă – 2020 – în UE – 8,2% din populație nu avea temperatura adecvată; România – 27%, Bulgaria-27.5%, Lituania – 27%, Cipru – 21%, Austria-1,5%, Finlanda – 1,8%, Cehia – 2,2%,-toaleta în casă – (duș sau cadă)-UE – 1,5%, România – 21,2%, Letonia-7%.4.2. Datele Eurostat privind ocuparea fondului de locuințe în UE.Aproape 70% dintre locuitorii statelor Uniunii Europene sunt proprietari ai locuințelor în care trăiesc, iar cel mai mare procent – peste 96% – este, de departe, în România, conform datelor publicate de Eurostat. La polul opus, dintre statele UE, se află Elveția, unde puțin peste 40% dintre locuitori sunt proprietari ai locuinței. România este însă țara aflată pe ultimul loc la capitolul calitatea locuirii – cele mai aglomerate locuințe.Datele Eurostat pentru 2020 arată că în Uniunea Europeană 69,7% din populație deţinea în 2020 locuinţa în care trăia, în scădere uşoară faţă de 2019 – 69,8%. În România, tendinţa este însă inversă – procentul celor care sunt proprietari ai locuinței în care trăiesc a crescut de la 95,8% până la 96,1%.România este urmată la acest capitol de Slovacia, cu 92,3% proprietari ai locuințelor, Croația și Ungaria – 91,3%, Lituania – 88,6%, Polonia – 85,6% și Bulgaria – 84,3%.În majoritatea statelor, procentul celor care deţin locuinţa în care trăiesc este mai mare decât cel al chiriaşilor. În Elveția, este mai mare procentul chiriașilor – 57,7%. În Germania, jumătate (50,4%) din locuitori sunt proprietarii locuinţelor în care trăiesc, în timp ce cealaltă jumătate (49,6%) trăiesc într-o locuinţă închiriată. Datele arată, însă, că în cazul Germaniei procentul proprietarilor scade de la un an la altul, de la 51,1% în 2019 până la 50,4% în 2020, în timp ce procentul chiriaşilor creşte.Alte state unde procentul proprietarilor de locuinţe este redus sunt Austria (55%) şi Danemarca (59%).5.3. Starea fondului imobiliar în România:-fondul imobiliar se degradează,– nesiguranță în cartiere, în blocurile vechi,,– traficul-problema cea mai gravă a mediului pentru doi din cinci români,– în 1990, 85% din stocul de locuințe din România era construit după 1945, în special în perioada 1961-1989,– fondul de locuințe din mediul rural este mai vechi decât în urban, dar au apărut și numeroase locuințe noi,– 35% din cele 8,8 milioane de locuințe ale țării impun de reparații urgente, între care 10.000 de blocuri construire înainte de 1980, care au nevoie de reparații la structură, acoperiș și încălzire.IV. În loc de concluzii.1. Drepturile sociale fundamentale sunt efectiv realizabile într-un număr mare din Statele membre ale UE, chiar daca nu sunt expres înscrise în Constituție (țările scandinave, Austria, Germania, UK, s.a.).Deși sunt proclamate în Constituție ori în legi speciale, drepturile sociale fundamentale nu sunt efectiv garantate deplin ori titularii lor au accesul limitat la exercițiul acestora, politicile publice sociale ale unor state fiind ineficiente (state sud și est europene).2. În România, drepturile sociale principale sunt înscrise în Constituție (oarecum dispersate), în codul civil și codul muncii, precum și în legi speciale, dar, dreptul la muncă nu pare consacrat ca un drept fundamental, iar dreptul la locuință adecvată, nu este înscris. Totuși, dreptul la locuință decentă, caracterizat ca drept social fundamental, în Carta socială europeană, ratificată de România, este integrat și aplicat cu prioritate, în dreptul intern, însă, nefiind însoțit de garanții legale concrete și eficace, rămâne un drept iluzoriu.3. Demnitatea, ca valoare supremă, este în epicentrul calității vieții, iar dreptul la un trai decent, în siajul căruia există dreptul la un mediu sănătos, la educație, la muncă, protecție și asistență socială, dreptul la locuință, s.a., ca drepturi sociale fundamentale, constituie ”florilegiul” calității vieții.4. Cursul descendent al garantării efective și concrete a drepturilor sociale fundamentale s-a accentuat, în ultimii doi ani (2020/2022) și datorită efectelor grave ale crizei Covid-19, generalizată în plan mondial și dramatică în țările, în care calitatea vieții este puternic marcată de sărăcie, lipsa alimentației de bază, a medicamentației și asistenței medicale, a locuințelor și a locurilor de muncă. 5. ”Criza a făcut vizibilă cultura rebutului. Măsurile de prevenire contra virusului ”Covid-19” au arătat că oamenii nu au locuințe unde distanțarea să fie posibilă, gândiți-vă câte familii trăiesc înghesuite în orașele noastre…, în mahalalele și cheoabele din atâtea locuri în lume, la centrele de emigranți și taberele de refugiați, cum li se refuză cele mai elementare drepturi la igienă, la hrană, la o viață demnă, la felul în care în aceste locuri sunt transformate visurile la o viață mai bună în camere de tortură.Una din speranțele mele pentru această criză pe care o trăim este că vom reveni la contactul cu realitatea. Trebuie să trecem, de la virtual la real, de la abstract la concret, de la adjectiv la substantiv.De aceea, cred că viitorul pe care trebuie să-l construim este necesar să înceapă cu o ecologie generală și integrală, care să ia în serios deteriorarea culturală și etică ce merge mână în mână cu criza noastră ecologică”[14].6. Calitatea vieții într-un stat de drept, democratic și social generată de drepturile sociale fundamentale, trebuie declarată, prin lege, ca o componentă a securității naționale și a siguranței persoanei, ca ființă umană

·         Anonim, Cine a „inventat” drepturile omului? Știai de existența Cartei Kurugan Fuga, documentul medieval apărut în Africa de vest și care vorbeste despre egalitate, dreptul la auto-exprimare și abolirea sclavieiTindem să credem că Magna Carta este primul document care prezintă principii clare legate de drepturile omului. Acesta este un document emis în Anglia, în 1215, în timpul domniei regelui Ioan Fără de Țară. Prin această Cartă se urmărea îngrădirea puterii regelui în scopul eliminării abuzurilor comise de monarh sau de reprezentanții săi direcți, precum și garantarea unui număr de drepturi pentru toți cetățenii. În timp, Magna Carta s-a afirmat ca un element de bază al parlamentarismului englez. Cu toate acestea, „Carta Kurugan Fuga”, cunoscută și sub denumirea de „Carta Manden”, este, din 2009, adăugată pe lista Patrimoniului Cultural al Umanității de câtre UNESCO. Documentul a stat la baza constituirii Imperiul Mali (1235-1670) și este o declarație care a stabilit regulile de bază pe care s-a fondat imperiul, cu intenția de a evita războiul și de a garanta o coexistență armonioasă. Această Cartă a definit modul în care trebuia să funcționeze un stat și a stabilit legile care ar trebui să guverneze poporul. Mansa Sundiata Keita a prezentat documentul în 1235, pe o câmpie din apropierea orașului Ka-Ba (acum Kangaba ), principiile lui supraviețuind prin tradiție orală în mijlocul a mai multe generații de djeli sau grioti. Djelii au păstrat istoria imperiului Mali, inclusiv informații despre regi, bătălii și sistemul de guvernare. Kurugan Fuga conținea un preambul și șapte capitole. În acestea se vorbește despre pacea socială, sfințenia vieții umane, drepturile femeilor, dreptul la educație, securitatea alimentară și chiar dreptul de auto-exprimare. Carta a oferit drepturi egale cetățenilor, inclusiv femeilor și sclavilor. Scopul a fost acela de a asigura pacea și stabilitatea socială. Textele susțin diversitatea și au vorbit despre abolirea sclaviei. Carta are o importanță uriașă din punct de vedere cultural și istoric, nu doar pentru că demonstrează faptul că drepturile omului, în forma lor primară, nu au apărut doar în Europa, ci și pentru că au stabilit pentru prima dată în istorie legi și reglementări uniforme pe un teritoriu atât de mare ca al Africii de Vest. În al doilea rând, a stabilit drepturi uniforme pentru toți cetățenii, inclusiv femei și sclavi, ceva de neegalat în alte părți ale lumii. Și nu în ultimul rând, este un text original, nu împrumutat dintr-un alt document existent în vremea respectivă.

·         Anonim, Drepturile sociale cu valoare constituțională. I. Dreptul la muncă1.Valoarea constituțională a dreptului la muncă[”Revine legislatorului obligația de adopta reguli proprii pentru a asigura dreptul fiecăruia de a obține un loc de muncă și de a permite, astfel, exercitarea acestui drept la muncă de un număr cât mai mare posibil de interesate” (CCFr. Dec.83-156/28.03.1983).2.Dreptul la muncă și alte drepturi principale constituționale: concedierea, recalificarea, reintegrarea, s.a. II. Dreptul la locuință1. Dreptul la locuință nu a fost reglementat nici în Constituția – 1946 și nici prin lege. Consiliul Constituțional a consacrat în jurisprudența sa că acest drept nu este recunoscut ca un drept fundamental, ”Promovarea obligației de a asigura locuință a persoanelor defavorizate răspunde unei exigențe de interes național” (CCFr-Dec.274/29.02.1900), iar ”posibilitatea oricărei persoane de a dispune de o locuință decentă este un obiectiv cu valoare constituțională” (Dec. 94-359/15.01.1995).2. Deci, în dreptul constituțional francez nu există consacrat ca drept fundamental ori ca principiu constituțional-dreptul la locuință, cică un ”simplu obiectiv cu valoare constituțională”, care permite să fixeze o linie de conduită parlamentară și guvernamentală și să canalizeze acțiunea lor pentru a pune în practică veritabilele drepturi fundamentale ale persoanei, precum: apărarea demnității persoanei umane și de a asigura individului și familiilor sale condițiile necesare dezvoltării lor”.3. În Decizia 98-403 din 29.07.1998, Consiliul Constituțional a statuat că este de ”competența legislativului de a pune în practică obiectivul cu valoare constituțională care constituie posibilitatea pentru orice persoană de a dispune de o locuință decentă care trebuie privită ca o salvgardare a libertății individuale”.

·         Anonim, Lista drepturilor personale:1. Am dreptul să solicit ceea ce doresc.2. Am dreptul să refuz solicitările cărora nu le pot face faţă.3. Am dreptul să-mi exprim sentimentele, pozitive sau negative.4. Am dreptul să-mi schimb opiniile.5. Am dreptul să comit greşeli şi să nu fiu întotdeauna perfect.6. Am dreptul să acţionez în concordanţă cu propriul meu sistem de valori.7. Am dreptul să spun „nu” la tot ceea ce mi se pare că nu sunt pregătit să fac, este periculos sau îmi încalcă sistemele de norme şi valori.8. Am dreptul să-mi stabilesc propriile liste de priorităţi.9. Am dreptul să nu mă simt responsabil pentru comportamentele, acţiunile, sentimentele şi problemele celorlalţi.10. Am dreptul să mă supăr pe o persoană la care ţin.11. Am dreptul să solicit onestitate din partea celorlalţi.12. Am dreptul să fiu eu însumi/ însămi.13. Am dreptul să mă simt speriat şi să spun acest lucru celorlalţi.14. Am dreptul să spun „nu ştiu”.15. Am dreptul să nu prezint scuze şi să nu-mi motivez comportamentul.16. Am dreptul să iau decizii bazate pe propriile-mi sentimente.17. Am dreptul să mă distrez şi să fiu frivol.18. Am dreptul să fiu mai sănătos decât cei din jurul meu.19. Am dreptul să mă aflu într-o ambianţă în care nu se abuzează de persoana mea.20. Am dreptul să am prieteni şi să mă simt bine în preajma celorlalţi.21. Am dreptul să mă schimb şi să evoluez.22. Am dreptul la respect din partea celorlalţi faţă de propriile nevoi şi dorinţe.23. Am dreptul să fiu tratat ca o persoană demnă şi plină de respect.24. Am dreptul să fiu fericit.25. te iubeşti pe tine şi să te aprobi26. -te încurajezi şi atunci când ţi-e mai greu27. -spui NU atunci când ţi se cere un lucru care dacă îl faci îţi crează un prejudiciu sau un disconfort major28. -să ai vise şi să faci tot ce depinde de tine să le împlineşti29. - să Ai vise, idealuri şi să nu le comunici tuturor (se vor grăbi, conştient ori inconştient, să le saboteze, comenteze negativ)30. - să te relaxezi cum crezi tu de cuviinţă în fiecare zi şi să ceri ca acest timp pentru tine să fie respectat de cei din jurul tău31. - să îţi schimbi deciziile, hotărârile, promisiunile în funcţie de situaţie sau de starea ta fizică şi psihică32. - Să comunici celorlalţi, dacă doreşti, că vorbele lor sau atitudinile lor nu-ţi plac (fără etichetare globală și furii)33. -Să rişti atunci când tu consideri 34. -Să te bucuri de tot ce este bun, frumos în viaţa ta chiar dacă nu toate situaţiile sunt bune (nu-ţi place situaţia, dar o suporţi şi te focalizezi pe ceea ce este frumos şi bun în jurul tău)35. -Să te simţi responsabilă doar pentru faptele tale (ca şi tine, ceilalţi au liberul arbitru, vor alege să facă ceea vor dori ei, în funcţie de interesele şi motivaţiile lor)36. -Ai dreptul la propriile opinii la fel ca şi ceilalţi, ascultă opiniile contrare, deoarece nu se ştie când ai să foloseşti ceea ce auzi, apoi persoana se va simţi respectată când o asculţi, avantaj doar tu!37.-Să fii tratat cu respect din partea celorlalţi,38. - să te recompensezi pe tine şi sufletul tău39. -să-ţi îngrijeşti corpul (unicul pe care- l ai) în semn de respect şi de recunoştinţă40. -să te hrăneşti cu ceea ce consideri că este sănătos şi bun pentru tine41. -să te îmbraci în funcţie de normele şi principiile tale42. -să ai sprijin afectiv şi material de la partenerul de viaţă sau familie43. -să cheltuieşti, cumpătat, pentru tine şi cei dragi44. - să te educi şi să evoluezi continuu, chiar dacă cei importanţi pentru tine consideră că nu ai avea nevoie de alte studii45. - să ai prieteni şi să te bucuri de compania lor46. -să ierţi şi să uiţi greşelile tale şi ale celorlalţi47. - Ai dreptul să te oprești din plâns și din scenarii gen dramă pentru că ești viu/vie și poți schimba/acționa/vizualiza ceea ce Dorești.

·         Anonim: Drepturile sociale privite ca drepturi fundamentale În doctrina clasică a libertăților publice, drepturile sociale sunt considerate veritabile drepturi fundamentale, fiind din punct de vedere formal, caracterizate, în principal, prin universalitatea titularilor lor. Principiul și modelul de Stat social este înțeles ca un garant al solidarității sociale, repus în cauză prin mondializarea economică, concurenta sistemelor sociale din UE și situația delicată a finanțelor publice. În contextul actual, economic, instituțional și politic global, ideea unei ”ierarhizări a priorităților în domeniul prestațiilor sociale este de o urgență majoră, fără a se omite că fundamentul drepturilor sociale se află în exigențele permanente de garantare a demnității persoanei umane, a coeziunii naționale și a binelui comun în general, bine comun care trebuie să ghideze acțiunea constantă a puterilor publice” (Thierry Rambaud, ”Drepturile sociale ca drepturi fundamentale”, în ”Revue de droit comparè”, 2014, pg. 605-623.) :"  aceste condiții, juridicitatea drepturilor fundamentale trebuie să fie pe deplin garantată.

·         Axel Oxenstierna, Nimic nu-i atat de greu ca a evita noi insine greselile despre care credem ca avem dreptul sa le criticam la altii.

·         Carta Kurugan Fuga: Cine a „inventat” drepturile omului?Știai de existența Cartei Kurugan Fuga, documentul medieval apărut în Africa de vest și care vorbeste despre egalitate, dreptul la auto-exprimare și abolirea sclaviei?Tindem să credem că Magna Carta este primul document care prezintă principii clare legate de drepturile omului. Acesta este un document emis în Anglia, în 1215, în timpul domniei regelui Ioan Fără de Țară. Prin această Cartă se urmărea îngrădirea puterii regelui în scopul eliminării abuzurilor comise de monarh sau de reprezentanții săi direcți, precum și garantarea unui număr de drepturi pentru toți cetățenii. În timp, Magna Carta s-a afirmat ca un element de bază al parlamentarismului englez.Cu toate acestea, „Carta Kurugan Fuga”, cunoscută și sub denumirea de „Carta Manden”, este, din 2009, adăugată pe lista Patrimoniului Cultural al Umanității de câtre UNESCO. Documentul a stat la baza constituirii Imperiul Mali (1235-1670) și este o declarație care a stabilit regulile de bază pe care s-a fondat imperiul, cu intenția de a evita războiul și de a garanta o coexistență armonioasă. Această Cartă a definit modul în care trebuia să funcționeze un stat și a stabilit legile care ar trebui să guverneze poporul. Mansa Sundiata Keita a prezentat documentul în 1235, pe o câmpie din apropierea orașului Ka-Ba (acum Kangaba ), principiile lui supraviețuind prin tradiție orală în mijlocul a mai multe generații de djeli sau grioti.Djelii au păstrat istoria imperiului Mali, inclusiv informații despre regi, bătălii și sistemul de guvernareKurugan Fuga conținea un preambul și șapte capitole. În acestea se vorbește despre pacea socială, sfințenia vieții umane, drepturile femeilor, dreptul la educație, securitatea alimentară și chiar dreptul de auto-exprimare. Carta a oferit drepturi egale cetățenilor, inclusiv femeilor și sclavilor. Scopul a fost acela de a asigura pacea și stabilitatea socială. Textele susțin diversitatea și au vorbit despre abolirea sclaviei.Carta are o importanță uriașă din punct de vedere cultural și istoric, nu doar pentru că demonstrează faptul că drepturile omului, în forma lor primară, nu au apărut doar în Europa, ci și pentru că au stabilit pentru prima dată în istorie legi și reglementări uniforme pe un teritoriu atât de mare ca al Africii de Vest. În al doilea rând, a stabilit drepturi uniforme pentru toți cetățenii, inclusiv femei și sclavi, ceva de neegalat în alte părți ale lumii. Și nu în ultimul rând, este un text original, nu împrumutat dintr-un alt document existent în vremea respectivă.

·         Călinescu Maria: "Orbecăi prin labirintul timpului(...)/mă agăț de chemarea propriei conștiințe/golită de iluzia mersului înainte/orbecăi/printre tăcerile în care visele învață zborul fără aripi/orbecăi fără popas/printre cuvintele șchioape vrând/din cioburi/să refac clipele de ieri (...)/caut colacul de salvare când zorii speranței își deschid brațele (...)/adulmec flămândă vraja luminii/respir verdele viu al culorii adevărului/din dreptul... de a fi eu."

·         Cătălin Dan Cârnaru: ”Orice ființă vie de pe planetă, prin faptul că s-a născut, are dreptul la viață. Asta înseamnă acces liber, prin ofertă gratuită din partea naturii, la resursele esențiale necesare traiului : hrană, apă, aer și căldură... Orice ființă le obține prin însăși traiul pe care-l duce în mijlocul naturii. Omul, pentru că s-a rupt de natură, nu mai are aceste drepturi. Și nu le mai are nu pentru că nu ar putea să și le procure prin forțe proprii așa cum face orice ființă de pe planeta asta ci pentru faptul că semenii lui i-au interzis prin reguli, cutume sociale și legi, accesul la toate resursele necesare vieții, fiind obligat prin șantaj sau chiar prin jaf, să le plătească cu propria lui viață... Plătim totul, dar nu înțelegem că fiecare ban pe care-l scoatem din buzunar este o bucată din viața noastră... căci acei bani câștigați cu trudă, i-am câștigat mai ales cu consum inutil din viața noastră, care ni se scurge „printre degete” trecând pe lângă noi, ca să le oferim bani celor care ne permit accesul la resurse numai contra bani, prin șantajul social numit taxe, impozite și prețuri...

·         Dan Diaconu: ”Dreptul de a fi lăsat în paceCu evenimentele rostogolindu-se atât de rapid, cu tirania într-o creștere exponențială, omul zilelor noastre nu mai are nici cea mai mică posibilitate de a-și trăi undeva, într-un colț de lume, o viață normală. Există, desigur, multe zone izolate în care te-ai putea „pierde”, dar acestea fac parte din diverse jurisdicții astfel încât „pierderea” nu e nimic altceva decât o crâncenă iluzie. Tehnologia actuală permite urmărirea în masă a mișcării fiecărui individ. De aceea iluzia pe care o ai, anume că ești singur cu tine, nu-i nimic altceva decât o stranie amăgire.De aceea mă tot gândesc la o soluție care ar putea fi optimă pentru toată lumea. E adevărat că de multe ori sunt idealist. Și în ceea ce urmează e un idealism, dar cred că totuși e ceva realizabil. Pornesc de la o idee cât se poate de simplă, de la idealul dintotdeauna al românului. Știți care e acesta? Acela de „a fi lăsat în pace”. De-a lungul istoriei românii au acceptat orice compromis pentru a fi lăsați în pace. Ce înseamnă mai precis acest termen? O dorință naturală ca, în spatele porții și gardului care-i delimitează proprietatea, să fie lăsat în liniște. Să fie lăsat ca, pe pământul lui, să-și trăiască viața în legea sa, în liniște și după cum îi dictează conștiința.Cred că a sosit timpul ca idealul despre care vă vorbesc să fie cumva transpus în realitate. Sunt convins că o asemenea situație, dacă ar atinge o masă critică, ar intra probabil în conflict cu statul actual, dornic de intruziune cât mai adâncă în viețile oamenilor. De asemenea, sunt convins și mai mult că o transpunere în realitate a acestei idei ar fi singura șansă de ridicare rapidă a neamului nostru. Iată de ce cred că trebuie găsită o cale de mijloc care să împace și capra și varza. Suntem în situația în care statul a ajuns să ne ocupe abuziv viețile, astfel încât dorința naturală de libertate a propriei conștiințe nu mai este respectată. În aceste condiții este mai mult decât necesară rezolvarea elegantă a problemei prin înscrierea în Constituție a dreptului de a fi lăsat în pace. Poate vă întrebați ce presupune. Să spunem că un asemenea drept i-ar permite oricărui român(care face dovada că are în spate cel puțin trei generații anterioare de cetățeni români) să-și declare autonomia față de stat. În ce condiții se manifestă această autonomie? Pe un teren pe care-l deține - să spunem cu o suprafață maximă de 1 ha - acestui om i se permite să se decupleze total de la statul român. Decuplarea presupune eliminarea oricăror obligații față de stat. Astfel, pe acel hectar de pământ omul își poate trăi viața așa cum dorește fără a-i datora ceva statului. Aceasta înseamnă că respectivul om nu este obligat să plătească niciun impozit către stat, în afara celor care presupun interacțiuni cu sistemul statului. De exemplu, când face o achiziție a unui produs nu-și poate recupera TVA-ul deoarece aceasta e o taxă pe comerțul făcut în interiorul statului. Pentru a nu se ajunge la abuzuri, activitatea economică neimpozabilă pe respectivul teritoriu autonom poate fi limitată - să zicem - la o cifră de afaceri de 500 000 EUR/an. Poate părea mare, dar veți înțelege puțin mai jos cu ce vine la pachet aceasta. Așadar, dreptul de a fi lăsat în pace îl aduce pe cel care-l clamează în situația unui om stăpân absolut pe propria viață. Într-adevăr, nu datorează nimic statului și se poate bucura în voie de munca sa. Însă, situația vine la pachet și cu reversul, anume cu faptul că nici statul nu-i datorează nimic. De aceea un asemenea om nu se poate bucura de asistență socială, de ajutor de șomaj(nici nu poate fi vorba în condițiile în care lucrează pentru sine), de pensie și nici de asistență medicală. Practic, ești pe propria răspundere pentru tot. Adică ajungi brusc în situația în care trăiești exact așa cum se trăia acum peste 100 de ani. De asemenea, statutul vine la pachet cu diverse plăți pentru prestațiile pe care ți le face statul. De exemplu, dacă vrei să pleci undeva, va trebui să plătești pentru pașaport sume mult mai mari, care să acopere prestația statului în cazul tău. Dacă te îmbolnăvești și ai nevoie de spital, prestația va trebui să o plătești de la A la Z. Există, desigur, numeroase alte situații care se cer clarificate. De exemplu, pe pământul tău înființezi o brutărie unde ai angajați. Poți avea angajați care și ei și-au clamat dreptul de a fi lăsați în pace - caz în care nu plătesc impozit - dar și angajați care nu și-au clamat acest drept și pentru care absolut toate reglementările în vigoare se aplică. Desigur, sunt numeroase cazuri care s-ar cere reglementate - provenite, în special, din interacțiunea celor două forme de trăire - însă principiul dreptului de „a fi lăsat în pace” mi se pare că trebuie afirmat cu tărie. De ce cred că este importantă reglementare la cel mai înalt nivel a unui asemenea drept? În primul rând deoarece astfel s-ar putea acorda autonomia fiecărui om capabil care vrea să-și ia cu adevărat viața în mâini. A-ți cumpăra undeva un hectar de pământ(sau o suprafață ceva mai mică, suficientă subzistenței) și a încerca să trăiești acolo din ceea ce-ți produce este o provocare pentru oricine, dar și o eliberare pentru mulți. În funcție de câți vor accepta provocarea, putem vedea ridicându-se de la nivelul zero o nouă economie, cu noi principii mult mai sănătoase și cu o teribilă reziliență. Sunt ferm convins că cei care-și vor asuma o asemenea existență ar putea realiza o rupere istorică de ritm  pentru această țară. Prin articolul de față nu vreau să fac nimic altceva decât să ridic mingea la fileu și să le semnalez tuturor celor interesați că există o anume libertate, un drept care a fost ignorat până acum și care i-ar permite oricui să iasă din mecanismul infernal al statului, luându-și viața în propriile mâini. Știu că mă citesc și mulți profesioniști din zona juridică, astfel încât le lansez provocarea de a începe să dezbată posibilitatea adăugării acestui drept în Constituție, dar și creionarea legislației care ar permite o interacțiune optimă între stat și cei care aleg să-și proclame acest drept. Este, cred eu, nu doar un element care ține de normalitate, ci unul care la un moment dat se va dovedi a fi salvarea umanității, cel puțin pe acest pământ.Trebuie să ne gândim cât se poate de clar că atunci când ne naștem nu avem nicio obligație față de nimeni. Dacă există anumite obligații, acestea trebuie să fie asumate de către părinți, nu trebuie adăugate nou-născutului. Copilul care vine pe lume este absolut liber și așa trebuie să rămână până când ia singur decizia de a sări într-o tabără sau în alta. Doar că, societățile noastre strâmbe, dominate de state bazate pe anumite principii absolut nenaturale, fac imposibilă libertatea absolută a omului, ceea ce reprezintă, în sine, un abuz. Omul trebuie să aibă libertatea de a fi autonom, ceea ce legislațiile de peste tot din lume ignoră cu desăvârșire. Nu știu dacă aici se va putea mișca ceva pentru a se pune în practică dreptul de a fi lăsat în pace, dar dau drumul ideii cu speranța că va găsi urechile și creierele care vor înțelege cu adevărat necesitatea existenței unui asemenea drept. Doar așa putem spera la generații de oameni, nu de sclavi.  

·         Declaratia Universala a Drepturilor Omului: Articolul 19: Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

·         Denis Ivanovici Fonvizin: ”Primul drept al fiecărui om este libertatea, dar situaţia lui reală este sclavia, deoarece săracul nu-şi poate câştiga existenţa decât printr-o muncă de rob. Dacă ar vrea să se folosească de preţioasa lui libertate, ar trebui să moară de foame. Într-un cuvânt, libertatea este un cuvânt gol, iar dreptul celui puternic rămâne un drept care stă mai presus de toate legile.”

·         Diana Iovanovici – Sosoaca: ”La 10 decembrie 1948, la Paris, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin Rezoluția nr. 217 A (III). Declarația stipulează că toți oamenii s-au născut cu drepturi egale și inalienabile și cu libertăți fundamentale. Ulterior, Declarația a fost completată cu: Convenția privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (1965), Convenția Internațională asupra Drepturilor Politice și Civile (1966), Convenția pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor (1979), Convenția Împotriva Torturii (1984), Convenția Împotriva Apartheid-ului (1985), Convenția Drepturilor Copilului (1989).După 73 de ani, Drepturile Omului sunt abolite efectiv de majoritatea Guvernelor, pentru unul din milioanele de viruși care trăiesc pe planetă și care are rata de vindecare 99,97%. De 2 ani de zile Drepturile Omului au devenit un lux, pentru care trebuie să te lupți, să te judeci, să te bați la propriu.De 2 ani de zile mulți judecători și procurori au uitat efectiv pentru ce au fost numiți în aceste funcții și au aruncat la coșul de gunoi al istoriei Constituția României și Declarația Universală a Drepturilor Omului. De 2 ani de zile o majoritate covârșitoare a politicienilor a devenit mâna criminală a drepturilor și libertaților cetățenești, denotând încă o dată că drumul spre iad e pavat cu intenții bune. Azi nu sărbătorim decât o zi din calendar, pentru că drepturile omului nu mai există!  Azi avem obligația să începem revoluția recuperării drepturilor omului, cu care ne naștem și ni se anulează PAS CU PAS!*** ”Drepturile persoanelor cu dizabilități sunt definite de Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi (CDPD) și, asemenea majorității statelor lumii, România s-a angajat să respecte aceste drepturi semnând CDPD. În România se află 890.702 persoane încadrate în grad de handicap, fiind luate în calcul persoanele de 16 și peste 16 ani. Dintre aceste persoane 9.282 au handicap ușor, 90.277 au handicap mediu, 413.205 au handicap accentuat și 377.988 au handicap grav.Din punct de vedere al statutului de salariat, din 416.747 persoane adulte încadrate în grad de handicap cu vârsta între 16-66 ani doar 47.466 persoane au statut de salariat.România se afla sub media europeană în privința procentului de cheltuieli adresate persoanelor cu dizabilități, conform celor mai recente date Eurostat. În practică, datele înseamnă indemnizații de handicap infime, lipsa persoanelor specializate care să le îngrijească la domiciliu și programe insuficiente care să le pună în valoare abilitățile.În 2018, țările membre UE au cheltuit peste 286 de miliarde de euro pentru beneficii acordate persoanelor cu dizabilități, reprezentând 7,6% din totalul cheltuielilor de protecție socială. România a alocat aproape 1,9 miliarde de euro, adică 6,20% din totalul cheltuielilor de protecție socială. Indemnizația medie pentru o persoană cu handicap grav este de 419 lei la nivelul lunii februarie 2024. Beneficiile care se calculează în raport cu Indicatorul Social de Referință (ISR) se majorează odată cu creșterea acestui indicator cu rata medie anuală a inflației din 2023 la 1 martie 2024.Rata inflației pentru 2023 este de 10,4%. Astfel, valoarea ISR se majorează, din martie, de la 598 de lei la 660 de lei. Pentru persoanele încadrate cu ”handicap grav”, cuantumul total crește de la 599 de lei la 662 de lei; Pentru persoanele încadrate cu ”handicap accentuat”, cuantumul total crește de la 449 de lei la 496 de lei; Pentru persoanele cu dizabilități încadrate în gradul „handicap mediu”, bugetul complementar crește de la 72 la 80 de lei.Cu privire la persoanele cu handicap locomotor, țin să menționez că nici măcar Parlamentul României nu are rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități. Deci ce pretenții mai poți să ai de la celelalte instituții publice sau private? Când aveți de gând să vă ocupați și de acest segment de populație? Nu sunt și ei români? Sau nu votează și nu vă interesează?Cum este posibil ca primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, să le comunice însoțitorilor că sunt prea mulți și n-are bani de creșterea indemnizațiilor lor? Cum este posibil ca aceste sume să fie atât de mici? Cât vă mai bateți joc de acești oameni bătuți de soartă, care își plătesc singuri transportul, operațiile, intervențiile medicale de orice fel, care nu au baze de tratament asigurate? Unde sunt investițiile pentru  centrele de tratament pentru aceste persoane? Vă solicit să îmi comunicați care este motivul pentru care nu se respectă Ordinul NP-051-normativ-privind-acesibilizarea-spatiului-urban din 2013, privind adaptarea imobilelor la nivelul nevoilor persoanelor cu handicap? Ce demersuri ați făcut pentru asta? Care este motivul pentru care nu există semaforizare adaptată persoanelor cu dizabilități de vedere? Dar trotuare adaptate acestora?Care sunt centrele de tratament la nivelul întregii țări, special destinate persoanelor cu dizabilități? Solicit lista completă și serviciile gratuite asigurate, precum sumele de transport alocate pentru persoanele cu dizabilități, astfel încât să beneficieze de transport gratuit.Care este motivul pentru care nu acordați sume mai mari de bani acestor persoane și așa bătute de soartă? Credeți că se poate trăi cu 2000 de lei pe lună, alocate pentru 2 persoane? Vă solicit să îmi comunicați care este motivul pentru care nu măriți indemnizațiile de handicap și cum este posibil să oferiți 82 de lei pentru handicap mediu? Este efectiv condamnare la moarte.Vă solicit să îmi comunicați toate demersurile efectuate pentru implementarea legislației aferente persoanelor cu dizabilități, defalcat pe fiecare județ în parte și calendarul acestora, precum și diligențele pentru mărirea indemnizațiilor de handicap, decontarea tratamentelor, intervențiilor chirurgicale etc!  Interpelare în Senatul României.”

·         Dorin Mario: ”Atunci cand protestezi pentru drepturi si libertati nu e nevoie ca tu... protestatar sa aduci vreun argument. Drepturile si libertatile nu sunt negociabile, nu trebuie argumentate... ele sunt absolute. Asadar... un protest pentru drepturi si libertati nu se face vs legi, vs argumente ci e pe viata si pe moarte. Viata ca sclav nu mai e viata. Esti deja un mort viu... un zombi... o unealta in mana unor javre.

·         Emil Cioran: "Dreptul de a-i elimina pe toți cei care ne sâcâie ar trebui să figureze pe primul loc în constituția Cetății ideale."

·         Feodor Dostoievski: ”Fiecare om ar trebui să aibă un adăpost, un loc de refugiu.

·         Florin Marian: ”Avem drepturi inalienabile ,iar fundamentul acestor drepturi este însăși Libertatea ,Drepturile naturale ale fiecărui Om sunt , Viața,Libertatea și Proprietatea .Aceste drepturi nu au fost stabilite de om ci aceste drepturi sunt date de Dumnezeu la nașterea fiecărui Suveran

·         Florin Ursache: ”Pentru ca m-ati scarmanit, va las una pentru cafeaua de dimineata. O povata daca ii pot spune asa. Prin 1900 si ceva nu mai stiu exact in ce an...a aparut o miscare. Miscarea Sufragetelor care reprezenta o miscare de emancipare a femeilor din Anglia. Era vorba de o mana de femei "nebune" "conspirationiste" si anti sistem care erau bantuite de o idee "criminala". "Cum ar fi sa avem drept de vot?" Din acel moment au inceput necazurile. Miscarea s-a extins si a devenit o problema de securitate nationala. Absolut toate femeile din miscarea respectiva au inceput sa fie aratate cu degetul de celelalte femei. Erau descrise ca fiind nebune, conspirationiste si extrem de periculoase cu toate ca nu isi doreau acel drept de vot doar pentru ele. Nu. Ele doreau acel drept pentru absolut toate femeile. Pentru asta militau si isi riscau viata. Ca o ironie, au fost turnate in cele mai multe cazuri tot de femei...Femei care considerau ca este o ineptie, o aberatie si o jignire in fata Domnului sa aiba aceleasi drepturi cu cele ale barbatilor. Era de neconceput! Ca atare, toate femeile implicate in Miscarea Sufragetelor au inceput sa fie vanate. Sotii lor le bateau, politia le vana, serviciile le vanau, iar semenele lor le turnau. O parte au ajuns prin puscarie, o parte si-au pierdut familiile, o parte au ajuns pe strazi, dar...nu au abandonat cauza! Au mers pana la capat sa isi obtina drepturile. Au mers atat de departe in cauza lor, incat au vrut sa ia cu asalt si parlamentul. Intr-un final, se intampla inevitabilul. Una dintre sufragete, pe nume Emily Davison, la o intrecere de cai la care participa si regele George V, o comite si se arunca in fata calului in semn de protest. Rezultatul? Emily Davison decedeaza. Acesta miscarea a sufragetelor si nefericitul eveniment in care Emily a decedat, au constituit elementele declansatoare datorita carora cativa ani mai tarziu, femeile au obtinut drept de vot. Cine credeti voi ca s-a folosit cu tupeu de acest drept obtinut prin sacrificiul la o mana de femei care au declansat acest lant de evenimente ce a dus la emanciparea lor? Pai cine? Exact marile mase de femei care le turnau la politie si la securitate. Asta se intampla si astazi, asa cum s-a intamplat in toate timpurile. Cei putini trag pentru boii cei multi! Li se spune boi celor multi, pentru ca boii nu pricep ca toate lumea le vrea binele. Nu. Boul te sapa, te sifoneaza, te arata cu degetul, te eticheteaza, face orice chiar daca este contra interesului lui. Pentru ca boul nu are nici viziune si nici nu intelege. Boul intelege abia cand vede beneficiile obtinute de fraieri si bineinteles, ca orice bou tupeist, vine langa tine sa impartiti beneficiile si sa va bucurati impreuna de reusita, ca de, doar sunteti deodata in aceeasi tabara! Morala? Asta o puteti extrage si voi.

·         Friedrich Hegel (1770 - 1831): ”Doar când e cetateanul unui stat drept omul îsi poate exercita linistit drepturile. *** ”Doar când e cetateanul unui stat drept omul îsi poate exercita linistit drepturile.

·         George Bernard Shaw (1856 - 1950): "Datoria fiecărui om este să fie o forță a naturii, și nu o bucată de carne agitată și nervoasă, care acuză universul că nu i se dedică total spre a-l face fericit.

·         Gheorghe Piperea: "Un elev roman de la un liceu Waldorf, în vărstă de 15 ani, mi-a pus niște întrebări care nu numai că au fost provocatoare, dar mi-au dat și un oarecare sentiment de speranță că nu ne ducem chiar toți cu capul în zid, cu 200 de km la oră, odată cu șoferul beat al utobuzului în care am fost urcați cu forța.  Iată ce m-a întrebat și iată ce i-am răspuns: 1. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fii militant pentru drepturile omului? În afară de calitatea de avocat și profesor universitar care predă dreptul, sunt și cetățean și, mai ales, sunt părinte, sunt unchi, sunt fiu, sunt apropiat al unor persoane appropriate și, de aceea, consider de datoria mea să spun dreptul, să lupt pentru drepturi și libertăți, să încerc să îmi apăr cetatea de invazii barbare, de segregare și de totalitarism. Fiica mea are 19 ani, nepoții mei de frate, la care țin mult, au 2, 4, 5, 16 și respectiv, 20 de ani. Ești din generația lor, deci sunteți în acceeași barcă. Dacă nu ne trezim acum noi, cei ce suntem în preajma șoferului de la volanul acestei lumi, intrăm în zid cu 200 de km la oră. Lumea voastră, peste 15 ani, când voi veți fi lîngă sau la acel volan, ar putea să fie o lume a terorii, a dictaturii, a oamenilor de plastilină sau a oamenilor-marionetă care, pe de-asupra, mai sunt și lăsați fără aer, apă, hrană și proprietăți. Unii dintre voi se vor trezi și ne vor întreba – de ce nu ați oprit dictatura, de ce ne-ați distrus lumea? Iar eu vreau să pot să stau drept în fața voastră și să vă pot spune că m-am opus tiraniei, am luptat pentru libertate și democrație, am încercat să schimb traseul tunelului în care orbecăiam, nesesizând că pe contra sens nu se vede luminița de la capătul tunelului, ci locomotiva care vine cu viteză peste noi.  Mai important este, însă, altceva – eu sper să pot trezi azi lumea din letargie și din tendința de supunere necondiționată și să schimb azi modul în care ne raportăm la politica dusă curent de cleptocrații și farsorii care ne conduc acum către acel zid 2. Mai este la modă să aperi drepturile omului? Acum doi ani nu, nu mai era la modă; societatea vestică, euro-atlantică, părea că a „rezolvat” acest lucru și că nu mai este necesară nicio vigilență, că totul este deja rezolvat, pentru că statul și corporațiile (principalii generatorii de abuzuri de putere și de fapte și comportamente de încălcare a drepturilor și libertăților omului) sunt de mare încredere și nu mai e deloc nevoie de cineva care să „îi tragă de mânecă” în vederea respectării și realizării drepturilor și libertăților omului. În societatea vestică nu s-a mai întâlnit nimeni cu totalitarismul de mai mult de 75 de ani, deci vesticii nu mai știu cum „miroase” totalitarismul. Doar că autoritățile lor au mințit continuu în ultimii 20 de ani – de la cele două războaie pornite pe premize false (Iraq, Afganistan), la criza bancară, la criza imigranților, la criza sanitară, la criza energetică etc. Pe de altă parte, totalitarismul nu se instaurează de pe o zi pe alta, ci pas cu pas. Ai auzit de sindromul broaștei fierte? O broască aruncată într-un recipient cu apă fierbinte va încerca să sară rapid de acolo, pentru a se salva, căci pericolul este iminent și palpabil; o broască pusă în același recipient, în apă rece, încălzită la foc mic, până la temperatura de fierbere, nu va sesiza că fierbe și va muri. La fel stau lucrurile cu democrația. Nu îți poți da seama când dispare, pentru că se întâmplă încet, ești fiert la foc mic.  Dar oamenii au început să se trezească. Un lucru bun la această farsă a pandemiei este că oamenii (nu toți, ci doar o minoritate, dar semnificativă, totuși) au perceput că apa în care fierbe statul de drept dă în fiert. Azi, tot mai mulți oameni vor să se extragă rapid din recipientul încălzit la foc mic, pentru a se salva și pentru a avertiza și pe alții că sunt fierți și consumați. De aceea pot spune că da, militantismul pentru drepturile și liertățile omului este din nou la modă, iar asta este ca un fel de „lebădă neagră” pentru cei care pregăteau recipientul de fierbere la foc mic – nu se așteptau la asta, ci la conformare și supunere necondiționată.  Știi refrenul din piesa celor de la Metallica, „Master of puppets”? Iată-l – „master, master, obey your master”! Marionetele (puppets) au rupt sforile, nu mai ascultă de stăpân! Marionetele devin stăpânul ex-stăpânului! 3. Cum ați descrie situația respectării drepturilor omului în ultimii doi ani, în lume? Dar în România? E grav, ne ducem cu viteză pe panta fatală a totalitarismului și a segregării (apartheid …) pe criterii medicale, economice, de rasă, de „bulă” de internet/pagină de socializare; omul este golit pe dinăuntru de valorile și sufletul individual sau colectiv, devine un om de tinichea (la fel ca personajul din Vrăjitorul din Oz), o ființă de plastilină, re-modelabilă de cei care dețin controlul. Azi, lumea este, ca în distopia lui George Orwell, 1984, guvernată după sloganul: libertatea e sclavie, războiul este pace, ignoranța este putere.  În România, lucrurile sunt și mai grave, întrucât suntem conduși discreționar de impostori, prin improvizații și prin politici de sănătate publică prostești (când nu sunt criminale …) girate de un sistem de justiție aservit aproape total birocrației guvernamentale … 4. Gândindu-ne la ultimii doi ani, la modul în care s-a desfășurat activitatea școlară, credeți că drepturile copilului au fost respectate?Nu, categoric nu. Pe de o parte, învățământul online nu e educație, e spoială, e joc pe calculator. În al doilea rând, separarea copiilor în funcție de mască, vakseenare, suspiciune de boală, sărăcie, lipsă de bani, imposibilitatea de a urca în ascensorul social etc., răpește copiilor ceea ce este mai bun, mai important, mai trainic în viață: solidaritatea, apropierea sufletească, atingerea, joaca, imitația, competiția, visul și idealul. Cel mai grav mi se pare atacul permanent asupra psihicului copilului, adultul de mâine – societatea adulților supuși și lași de azi le cere mereu copiilor să nu se comporte normal, ca niște copii, pe motiv că … și-ar omorî bunicii, că și-ar îmbolnăvi profesorii, că ar duce boli peste tot unde există și respiră, să nu își trăiască normal copilăria, că ar face rău lumii în care se joacă și învață, să nu se manifeste liber, pentru că societatea îi vrea supuș și „responsabili”. Este ca în Portocala mecanică, de Stanley Kubrik. 5. Cum ar putea tinerii să se apere de abuzurile instituțiilor statului? Ce pârghii au? Se pot organiza în alianțe procesuale, pentru a acționa statul în judecată și orice altă instituție publică sau private, pe motiv de încălcare a drepturilor și libertăților omului, pot lua legătura cu ONG-uri care luptă pentru drepturile omului, pentru voluntariat, pot formula petiții online etc. Pot face campanii de shame&blame contra celor care promovează totalitarismul, segregarea, inclusiv pe criterii sanitare, și etichetarea cu suspecți a oamenilor care nu se supun modelor și obiceiurilor pro-autoritarism și sclavie, pot să se implice în educația civică, pot chema profesori universitari sau formatori de opinie să le țină cursuri de drepturi și libertăți. Ar putea, chiar, să formuleze acțiuni de anulare a contractelor de împrumut ale Statului roman, contracte întinse pe zeci de ani, pe care urmează să le achite ei, din banii și munca lor, când vor fi devenit adulți. 6. Având în vedere că încă din primii ani de educație suntem învățați să ne conformăm regulilor stabilite de autorității, cum putem să identificăm care dintre acestea ne încalcă drepturile? Urmăriți publicațiile și aparițiile pe net sau pe livestraming ale celor care luptă pentru drepturile și libertățile omului. Informați-vă. Cereți profesorilor de „civică”, de filosofie, de sociologie etc. să vă prezinte realitatea, iar nu propaganda oficială, faceți cercuri de drepturi și libertăți, concursuri de dezbateri, cereți să vină în școli oameni de drept, care pot să vă învețe cum trebuie să fiți cetățenii și cum să vă realizați drepturile etc. Învățați să fiți nesupuși legilor strâmbe și cutumelor acre ale adulților. 7. Mai au democrațiile la bază drepturile individului? În mod normal, da. Problema este că, sub impactul utilitarianismului (un curent filosofic cinic care pretinde că individului îi este preferabilă colectivitatea și că un om poate fi sacrificat dacă sunt salvați 100 – fără a gândi că, în viitor, acel om sacrificat ar putea salva un milion …) și al cinismului prețuirii sufletelor (bănuiesc că ai auzit de conceptul de „resurse umane”, care face din om o cifră, o marfă), lumea de azi pune așa-numitul „bine comun” deasupra drepturilor individului. Este evident că toată lumea este interesată în binele comun – chestiunea gravă este că acest „bine comun” nu este o rezultantă naturală a acțiunii sociale și a fraternității, ci un concept oficial, canonic, birocratic și voluntarist. Puterea, elitele tehnocratice, birocrații, politicienii, echivalează binele comun cu ceea ce ei dictează sau planifică ori, după caz, schimbă de la o zi la alta, sub impactul „necesităților” ideologice, cinic-economice și chiar neo-religioase – această „știință” oficială, canonică, devine o religie al cărui precept este „crede și nu cerceta”. Mai rău ca în Evul mediu. 8. Credeți că religia, în speță creștinismul, prin Dogmatica Evangheliilor încurcă ordinea mondială actuală tocmai pentru că promovează liberul arbitru? Religia este azi o piedică pentru globalismul progresist, un sistem dogmatic în sine care vede în om o ființă maleabilă, re-modelabilă (re-engeneering human …), iar nu o ființă simțitoare, dotată de la Dumnezeu cu liber arbitru, rațiune și emoționalitate fraternă.  Religia este, azi, singurul antidot natural la „infectarea” lumii cu supunere, inegalitate și egoism cinic (inversul libertății, egalității și fraternității).  Dacă îți raportezi viața la ceva ce nu aparține acestei lumi, ci este mai presus de ea, ești liber în spirit și simțire și nimic de pe acest pământ, în această viață, nu de poate supune sau înrobi.  Dacă te raportezi la același principiu divin, ultim și unic, ești egal în fața destinului cu bogatul și cu săracul, cu bătrânul și tânărul, cu regele sau cu cerșetorul. Ai aceleași (ne)șanse.  Dacă îți închini viața unui scop înalt, unui ideal, unei credințe și rațiuni de a fi, pe care multe alte persoane le împărtășesc, atunci poți trăi bine, cu sens, chiar în această viață, în mijlocul comunității tale, în plină fraternitate și altruism. Acesta este sensul adânc, fundamental, al eucharistiei, împărtășania creștină. A trăi înseamnă a împărtăși, a darui, a lăsa binele intrinsec din tine să se multiplice, să meargă mai departe.  Sesizezi? Sloganul Revoluției franceze din 1789 este, de fapt, de sorginte creștină – libertatea, egalitatea și fraternitatea sunt de sorginte evanghelică. 9. Spuneți-mi, vă rog câteva cuvinte de care să țin cont, atunci când voi manifesta un comportament militant, pentru a nu fi etichetat drept rebel, dar să fiu o voce care contează. Citește mult. Arată sursele informației sau ale opiniei, când le expui public. Fii smerit, nu crede că știi totul, că nu mai ai nimic de învățat. Accentuează-ți pornirile emoționale pozitive, contingentează-le (restrânge-le) pe cele negative. Ferește-te de schadenfreude (=plăcerea de a face rău altuia și de a se distra pe seama naivității sau prostiei lui). Ferește-te de hybris (=egolatria, concepția mult prea bună despre tine însuți). Și, cel mai important, fii ca o carte deschisă – nimeni nu are încredere în oamenii ascunși, cu mii de fețe, cu pete în trecut.

·         Ignacz Sachs: ”Toţi locuitorii acestei planete au dreptul să mănânce atunci când le este foame, să asigure copiilor lor hrana necesară pentru a evita malformaţiile cerebrale, să locuiască sub un acoperiş decent, să fie protejaţi contra maladiilor controlabile în raport cu starea cunoştinţelor, să aibă acces la educaţie.

·         Ion Corbu: ”Orice doctrină, sistem sau subsistem prin care se interzice sau restricționează dreptul la îndoială este departe de etică și cercetare. Are o puternică latură propagandistică și o mai mică ori mai mare componentă manipulatorie. Prin urmare, o concluzie simplă se desprinde de aici: verificați dacă există dreptul la îndoială. Răspunsul la această problemă vă va feri să fiți manipulat(ă) și să deveniți o victimă sigură a manipulatorilor. Adică să vă integrați, perfect, în conceptul de ”turmă”

·         Ion Catalin: "Dreptul natural este mai presus decât oricare altă lege și stă la baza tuturor legilor din lume și precizez că Dreptul natural nu este un drept pe care ți-l oferă un guvern sau vreo altă entitate fictivă, dreptul natural este un drept universal inerent ființei umane, natural, exact cum se aude, un drept de la natură, el există pur și simplu, îl ai prin faptul că existi. Universul ți-a pus la îndemână anumite avantaje pentru ca viața ta să poată fi susținută. De exemplu dacă deții o bucată de pământ, este dreptul tău natural să iti construiești acolo o casă în care sa locuiești fară să plătești cuiva taxe, este dreptul tău la un acoperiș deasupra capului și dacă l-ai făcut din banii tăi iar statul îți cere taxa..dreptul natural îți este încălcat. Dacă îți cultivi grădina și ai surplus, este dreptul tău natural să îți poți vinde surplusul. Dacă ți se cere taxă pentru asta, dreptul natural îți este încălcat. Este dreptul tău natural să trăiești într-un mediu curat, este dreptul la sănătate și la viață, care îți este încălcat pentru că orașele sunt poluate pentru profitul celor din guverne și corporații, astfel este încălcat și dreptul la sănătate și la viață a copiilor tăi. Această planetă naturală este a tuturor , nu doar a câtorva oameni, pământul pe care călcăm nu l-au făcut ei ca să poată cere taxe. Ei te obliga de exemplu să plătești taxe pentru sănătate. Dreptul la sănătate este un drept natural iar guvernul îți cere taxe ca să ai acces la dreptul tău, dar in caz de boală mai plătești odată șpagile pentru că sistemul este putred și corupt, astfel taxarea devine o formă mascată de furt. Este dreptul tău să nu faci parte din nici o asociație sau corporație, cu toate astea.. statul îți îndatorează copii, incălcându-le dreptul natural la libertate, aceștia fiind obligați în viitor să plătească sume colosale furate de guvernanți. Cam asta este în mare ideea mea despre drept natural, subiectul e vast și exemple pot fi multe . Taxarea in sine nu ar fi o problemă atâta timp cât banii ar fi folosiți în scopuri comune, de care să ne folosim toți, dar când banii sunt furați de o mână de oameni..este dreptul tău natural să te aperi de hoți și să nu te lași jefuit."

·         Ioseph Joubert: ”Se poate vorbi de un drept al celui înţelept, dar nu de un drept al celui mai puternic

·         Ivan Sergheievici Turgheniev: ”Numai cel ce iubeste are dreptul sa certe, sa indrepteze.

·         Jean Shinoda Bolen: ”Ai nevoia și dreptul de a petrece o parte a vieții tale având grijă de sufletul tău. Nu este ușor.

·         Kahlil Gibran (1883 - 1931): ”E ciudat cum ne apărăm greșelile cu o mai mare vigoare decât ne apărăm drepturile.

·         Karl Popper: ”În numele toleranței trebuie să ne cerem dreptul de a nu-i tolera pe intoleranți.

·         Ki Drim: ”Ah! Încă mai clipesc și nu mi-e interzis Să mă gândesc la tine

·         Legea lui Murphy: ”Ceea ce dau paragrafele scrise cu litere mari este anulat de paragrafele scrise cu litere mici. Nu avem dreptul de a consuma fericire fara a o produce. -

·         Leonard Chesca: ”Accesul la resursele esențiale, este un drept divin.

·         Lord Byron: ”Este o josnică părăsire a raţiunii să renunţăm la dreptul nostru de a gândi – ultimul şi singurul nostru loc de refugiu.

·         M. D. Popescu: ”avem dreptul de-a saraci de la o zi la alta, de a constata ca suntem furati pe toate caile, de a ne lauda ca avem cele mai mari biruri si cele mai mici salarii. *

·         Maria Marinescu: ”N-ai dreptul să mă judeci/Nu mă cunoști, n-ai dreptul să mă judeci/N-am împărțit același drum la doi,/Nu am urcat desculți același munte/E mare depărtarea dintre noi./Nu-mi judeca greșelile făcute/N-avem aceleași lecții de-nvățat,/N-ai cum să-mi vezi nici rănile din suflet/Nici demonii cu care m-am luptat./Nu mă privi de parcă m-ai cunoaște,/Pe chipul meu nu poți citi nimic,/Închisă este poartă către mine/Iar ochiul ce-ți arunci e-atât de mic./Mi-am înfruntat zi după zi destinul/Și nu m-am plâns chiar dacă mi-a fost greu,/N-am judecat pe cel de lângă mine/Și nu l-am mâniat pe Dumnezeu./Am navigat pe mări învolburate/Când tu priveai adesea de la mal,/Nu judeca, de știi că nu se poate/A pune între noi semnul = egal !

·         Mario Tobino (1910 - 11 decembrie 1991): ”Putem visa orice. Fără limite. Nimeni nu ne poate opri visele.

·         Mihail Kogălniceanu: ”Dreptul nu pere niciodată, mai ales când el are apărători, ca voi, curagioşii fii ai Carpaţilor” -

·         Mihail Neamtu: ”Marele Cod al culturii occidentale afirmă că regalitatea lui Adam a izvorât din posibilitatea de-a opta — o înzestrare pe care Ziditorul universului i-a conferit-o în exclusivitate. Plantele n-au de ales; nici pietrele. Când este lipsit de această facultate superioară — libertatea de conștiință —, orice muritor revine la condiția dobitoacelor.

·         Napoleon Bonaparte: ”Un lider are dreptul să fie învins, dar nu are niciodată dreptul să fie surprins.

·         Nicolae Iorga: ”Dacă îți place trandafirul, trebuie să-l accepți cu tot, cu spinii lui”

·         Paul Ghiţiu: "Românii nu sunt laşi! Nici leneşi! Una dintre cele două teze care sunt invocate pentru a argumenta faptul “că avem conducătorii pe care îi merităm” este aceea a laşităţii, lenei, neimplicării, toate caracteristice românului.Cum nu o  împărtăşesc, voi căuta să aduc, în cele ce urmează, acestei opinii induse dinspre centrele care ne vor aşa, unele corecţii, cred eu, absolut necesare oricărei perspective asupra luptei anti-sistem. Şi prima este chiar sistemul care funcţionează ca un organism extrem de vital şi de agresiv împotriva persoanei, ale cărei drepturi, ce decurg din morală şi sunt proclamate în chiar fundamentele juridice ale sistemului, îi sunt acesteia negate şi deci refuzate, rămânând astfel simple declaraţii exterioare funcţionării acestuia. Infractorii din politică, infractorii din administraţie şi mafia afacerilor şi a străzii s-au integrat, supunându-şi sistemul. S-a făcut astfel trecerea de la mafioţii dispersaţi ca grupuri separate ale mafiei anilor ’90, care a parazitat şi hăcuit proprietatea comună, la cea de sistem de astăzi. Grupurile profesionale din structura statului funcţionează ca nişte caste închise care văd în cetăţean şi drepturile lui un duşman şi o sumă de ameninţări; tagma politicienilor, a magistraţilor, a poliţiştilor, a funcţionarilor publici sunt cele mai puternice, mai agresive şi mai bine închegate în interior dar şi între ele. Integrate cu toatele în crima organizată stăpânesc totul şi resping orice le-ar putea afecta status quo -ul. Regulile lor sunt: nedreptatea, minciuna, domnia bunului plac, a interesului personal şi de castă. Prinşi în gheara mafiei globaliste. Dar mai importantă decât defectele românilor a fost pilotarea, conducerea din afara ţării a acestor procese. O pilotare mult timp nebănuită, ba acceptată ca fiind spre binele României, pe care astăzi o descoperim deosebit de agresivă, totalitară, făţişă, în impunerea statutului de colonie. Românilor le-a mai rămas doar dreptul de a lua act de hotărârile şi jocurilor stăpânilor internaţionali şi de a le pune în practică. Mult mai intruzivă şi intolerantă decât dominaţia sovietică - după mijlocul anilor '50 statele socialiste îşi vedeau destul de liniştite de ale lor, iar partidele comuniste locale îşi alegeau liderii şi politicile după capul celor de acasă (cum altfel ar fi fost posibil un Ceauşescu) - mafia financiar-bancară globalistă ia în stăpânire pământul ţării, economia şi destinele românilor, pe care îi tratează ca pe nişte sclavi. Ce poate deci face omul obişnuit pentru a corecta sistemul - şi las deoparte această stăpânire externă care face imposibilă orice altă modificare în afara celei dorite de ea? Să trimită sesizări la instituţii; să reclame ierarhic personajele şi instituţiile implicate; să propună soluţii; să ceară informaţii acestora; să deschidă acţiuni în justiţie; să se asocieze, pentru ca lupta sa să fie mai eficientă; să aducă situaţia respectivă în presă; să sesizeze organisme internaţionale. Dar, de exemplu, lupta în justiţie cu personaje care ţin de lumea interlopă, de sistem, sau pur şi simplu cu oameni cu bani şi/sau relaţii, este aproape fără nicio speranţă: de la poliţiştii care pregătesc dosarul, trecând prin procurori şi judecători până la Curtea Supremă, omul obişnuit, fără poziţie, bani sau relaţii, nu prea are nicio şansă. Şi chiar şi aşa: cel care e mai tare ia totul. În plus riscă represalii. Nu o dată s-a ajuns chiar la situaţia în care reclamantul – cu toată dreptatea din lume – să fie cel pedepsit. Şansele de câştig sunt extrem de reduse. Timpul şi resurseleAceastă luptă se poate întinde, şi de obicei se întinde, pe mulţi . ani. De fapt, pentru trânta cu nedreptatea nu-ţi ajunge nici toată viaţa, ca să nu mai vorbim de necesităţile financiare. Adesea cei care se încăpăţânează să meargă mai departe ajung să îşi neglijeze familiile, să le afecteze existenţa zilnică. Ei ajung chiar să fie părăsiţi de ceilalţi şi priviţi ca nişte ciudaţi. Pentru că, chiar dacă punctual au nemulţumiri celor mai mulţi această stare le convine. Şi vorbesc în primul rând despre cei din sistem si de familiile lor, dar şi despre mulţi din afara sistemului care beneficiază de rudenia, legătura, relaţia infracţională cu aceştia, sau pur şi simplu aspiră la a le lua locul. John, Pierre şi Hans Chiar şi acolo unde drepturile individuale au părut mult . timp că sunt foarte bine apărate, la această situaţie nu s-a ajuns ca urmare a reacţiilor antisistem ale populaţiei, cît ca urmare a unei politici de vrăjire a lumii, de adormire a conştiinţelor şi a instictului de conservare pentru când va veni momentul impunerii noii ordini sclavagiste. Nicio revoluţie nu a fost făcută de popor şi niciodată în mod spontan. Întotdeauna a existat un nucleu format din personaje cu resurse care au pus-o în pagină şi i-au implicat şi pe alţii, puţin în raport cu întreaga populaţie, dar organizaţi şi uniţi, ceea ce a fost de cea mai mare importanţă. Nici transformările zise “democratice” ale secolului trecut nu au venit altfel. John sau Pierre sau Hans au câştigat în măsura în care au existat interese ca să existe un sistem în care ei să poată câştiga. Dar şi acolo ultimii ani au adus o restrângere progresivă a drepturilor individuale, la dezvăluirea unei realităţi întru totul asemănătoare celei de la noi (care a fost, fără să ştim, model pentru construcţia de aici) şi la o perspectivă întunecată. Am intrat în faza în care abandonarea democraţiei, care şi-a jucat rolul de vrăjire a oamenilor, este declarată deschis. Românii nu sunt laşi.Căci câte alte popoare se pot mândri cu un trecut de multe  milenii? Un popor laş, niciodată. Şi unde în altă parte rezistenţa armată anticomunistă, ajutată de populaţie, a mai durat până către anii ’60? În timp ce unii dintre cei care astăzi ne dau lecţii de democraţie, civism, drepturile omului, dragostea adevărului şi a dreptăţii etc., ne incitau de la Viena să rezistăm până vor veni ei să ne scape de sub comunism – ştiind foarte bine că nu vor veni pentru că Europa fusese împărţită între bandele mafiote internaţionale – românii luptau şi mureau în munţi, erau torturaţi şi mureau în puşcării, cădeau seceraţi în deltă sau la canal. Omul nou. Statul comunist s-a dus, însă el ne-a lăsat producţia de masă a omului nou, încă nefinisat, dar cu caracteristica dominantă, despărţirea de Dumnezeu, deja implantată adânc în trupul naţiei. Acelaşi lucru s-a petrecut, pe altă cale, în Occident. Este omul pe care îl regăsim în sistem, în crima organizată cât şi în cei mai mulţi dintre noi. Poate în noi toţi. Pentru că unii s-au îmbolnăvit atunci, iar altora, tinerei generaţii, boala le-a fost transmisă. Unii sunt de necorectat, cu alţii se mai poate lucra. Românii nu sunt nici laşi, nici leneşi (cu excepţiile de rigoare); unde s-a mai văzut ca o armată de peste 4 milioane de oameni să emigreze şi să muncească pentru a trăi mai bine (e adevărat, un ideal îndoielnic şi iluzoriu pentru cei mai mulţi dintre cei ce au decis să şi rămână acolo, din motive de viitor extrem de problematic)? Nu suntem laşi; poate doar rătăciţi de Dumnezeu, manipulaţi, oportunişti, egoişti, bolnavi de lumesc. Ca peste tot.

·         Paulo Coelho: ”Daca nu poti sta langa un om cand ii este greu, nu ai dreptul sa stai langa el nici cand ii este bine

·         Peter O’Toole: ”Nu voi fi un om obisnuit pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.

·         Pythagoras din Samos: ”Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor, din cauză că oamenii deveniți popor încetează de a mai fi oameni.

·         Radu Satcau: ”Nu există drepturi, doar privilegii și toleranță.”

·         Scott Fitzgerald (1896 - 21 decembrie 1940): ”Când ți se pare că ai dreptul de a critica pe alții nu uita că și ei au același drept.

·         Sima Ion Delagaleș: ”Am dreptul să întreb pe cei ce știu/secretul vieții, unora ascuns,..să bat la porți de veacuri ruginite,.să-mi fie sufletul de adevăr pătruns..Am dreptul să ucid tiranele-așteptări,.să pot zbura din îndoieli departe ;.dacă prezența mea va fi cuiva de ajutor.mă voi întoarce pentru el din moarte..De câte ori mă simt ca rupt în două.sau năpădit de griji și de nevoi,.am dreptul să reclam, să strig, să plâng,.să mă îndepărtez sau să revin la voi..Am dreptul să întreb pe toată lumea.cine am fost și cine voi fi mâine.dar nu știu dacă-mi va răspunde cineva....ce caut eu nu-i de găsit decât în mine.

·         Socrate: ”În fiecare om sălășluiește un SOARE, totul e să-l lăsăm să ARDĂ

·         Ursula Sandner: "Este absolut in regula sa traiesti o viata pe care altii nu o inteleg. Ai dreptul sa fii si sa faci ceea ce iti doresti.  Ai dreptul sa nu traiesti dupa tiparele prestabilite de altii.  Ai dreptul sa nu te aliniezi scenariilor repetitive ale celor din jur. Ai dreptul sa nu te intereseze prejudecatile, stereotipurile si credintele limitative ale oamenilor.  Nu e treaba nimanui cum iti traiesti tu viata si ce te face pe tine fericit. Iar daca altii emit pareri si incearca sa te influenteze, sa ai mereu in minte ca o fac din frica, din comoditate si, de multe ori, pentru ca au facut compromisuri si au renuntat la autenticitatea lor, astfel ca vor ca si tu sa faci la fel.  Tot ceea ce nu este ca noi ne sperie. Rezistam si ne luptam cu noul. Este o mentalitate adanc inradacinata in mintea umana. Nu te lupta cu ea, dar nici nu o lasa sa te influenteze, ci traieste-ti viata care te face fericit. Cu cat mai multi oameni isi vor da voie sa fie altfel, cu atat mai repede va fi acceptata diversitatea si va fi considerata noua "normalitate".

·         Valeriu Butulescu: ”Dupa ani grei de scoala mi-am castigat dreptul de a nu face nimic.

·         Victor Hugo: ”Viața este floarea al cărei nectar este IUBIREA”

·         Walt Disney (1901 - 15 decembrie 1966): ”Dacă vrei să visezi, poți să visezi.

·         Zlavog Sanziana: ”CINE SUNT CEI VIOLENTI si cine sunt cei acuzati de violenta? O LUME RASTURNATA si fara sens...in care dreptatea a ramas un deziderat aproape imposibil .Istoria planetei ne arata ca au  devenit utopice doar binele ,fericirea si iubirea...fiindca nu ating niciodata nivel maxim. insa TICALOSIA MAXIMA ,si-a atins cu succes nivelul sau ,indiferent la ce cote a ajuns ea. Binele maxim se spune ca este doar in rai. Iata ca rautatea maxima nu si-a gasit locul in iad ci aici ,pe planeta ... amestecandu-se printre cei care produc paine si sange ca sa-i hraneasca pe tartori Daca Dumnezeu este intotdeauna drept si a lasat sa traim viata dupa cum alegem... atunci inseamna ca ceea ce traim este rezultatul a ceea ce am ales. Deci ,am ales,in miile de ani trecuti sa taiem capete,sa sodomizam,sa ardem pe rug,sa ucidem prunci ...iar acum ne miram de ce traim un revers al acestor fapte? Traim ...deoarece aceleasi suflete care au facut orori...s-au reincarnat ca sa suporte ororile facute pe pielea lor. GREU DE RUMEGAT acest adevar...nu-i asa ?  Noi vedem doar pruncul chinuit ...nu vedem si trecutul pe care sufletul acelui prunc l-a presarat cu orori . Daca nu gandim asa ,logic... inseamna ca il anulam pe Dumnezeu ...sau il acuzam de placerea lui de a vedea suflete chinuite. De aceea va rog mereu ...incetati cu blestemele si cu uciderea cu gandul .Nu stim ce am facut in alte vieti. Macar sa nu pregatim viitoarele vieti pline de mizerii. Toate se intorc ,de sute de ori ,mai mult. Iar Trump ,desi va face dreptate chiar pedepsind cu moartea... el este exonerat de orice vina. Este ales de Dumnezeu sa conduca si sa aplice legea. Cu toate acestea el incearca astfel: "N-am venit sa aduc moartea ci indreptarea pacatosului". Abia cand nu mai are nicio rezolvare pasnica si legala... aplica pedeapsa prin justitie.