mzxkscy2y (bibliotecă virtuală): ROMANIA/romanii

ACTUALIZAT 11 AUG 2025

A. Andrei: ”Romania este deosebit de fertila - semeni functionari si cresc... impozitele!"

A.I. :"România, din 1990 și pînă acum, nu a avut nici 10% parte de capitalism, ci de hotie. Să ne amintim doar cum urlau guvernanții în anii ‘90, dar și după 2000, încercînd să convingă populația că industria socialistă e un morman de fiare vechi și că cine o ia de la noi pe degeaba ne face un serviciu, că ne scapă de costurile întreținerii ei. Să ne aducem aminte cum ”gaura neagră” pe nume Sidex a fost profitabilă la doar un an de la cedarea ei pe nimic indienilor, fără ca noii proprietari să se omoare prea mult cu investițiile. Cum rafinăria Petromidia Năvodari i-a fost vîndută lui Dinu Patriciu pe 50 de milioane de dolari, iar acesta a vîndut-o mai departe pe un miliard și jumătate de dolari. Să mai amintim doar de compania națională Petrom, cedată pe nimic grupului austriac OMV, cu tot cu resursele naturale, petrol și gaze, din subsolul țării, ceea ce reprezintă, fără doar și poate, o crimă economică, pentru care nu a plătit nimeni pînă acum și nici nu o să plătească vreodată.

Abel Dimitriev: ”Romania nu e o țară. România e un film porno cu subtitrare și sunet nesincronizat. Aici democrația nu s-a născut din idealuri. S-a născut dintr-un țipăt într-un veceu dintr-un tren cu direcția spre Europa și spatele spre est. Între o labă grăbită și o crimă în ziua de Crăciun. Democratia aici e un bordel cu două camere. Una cu tapet inclusiv și discursuri europene, cealaltă cu mucegai pe pereți și un singur bec pâlpâind. Într-una se face sex anal cu contract, în cealaltă se moare încet de gripă. In prima cameră, cea de la etajul sus, lofturi cu ferestre mari și postări pe Facebook despre copii uciși din Ukraina. Mansarda cu newslettere și sentimente europene. Aici umblă România cultă. O vezi? Aici curg ideile transmise prin retea Neurolink și se ia metroul doar ca să citească manifestul electoral al lui Dacian Cioloș pe telefon. Se bea cafea cu ovăz, se votează cu hashtag și se spune superior că țăranii sunt problema democrației. Aici se lăfăie România luminată, spațiu urban bine ventilat, cu pereți albi, lista IMDB cu filmele lui Mungiu, oameni care mănâncă supă miso și au orgasm doar când primesc notificare de la Declic. Democrația e ceva ce vine în plic, cu instrucțiuni. E produs de import, ca filmele porno cu bukkake. Aici nu votezi. Alegi cu eleganță. Știi deja cu cine. Cei care nu votează cum trebuie sunt necivilizați, needucați, inutili. Li se dă block de la istorie și mute de la Europa. Aici, a vota greșit e echivalentul a-ți băga pula-n Beethoven. Ei nu se nasc. Ei sunt selectați de algoritm. Sunt crescuți în incubatoare cu citate din Yuval Harari și esență de Mircea Cărtărescu. Când râd, râd în fonturi sans-serif. Când plâng, donează. Când fac sex, o fac cu consimțământ notarial și playlist cu spoken word feminist. Aici, democrația e curată, iar votul e un ritual liturgic oficiat de influenceriță vegană care citește din manifestul de identitate eco-non-binară. Dacă ai mătreață în păr sau cocoloașe în ciorapi, nu ai dreptul să te apropii de urnă. E o blasfemie. E ca și cum l-ai astepta pe Moș Nicolae cu noroi pe ghete.Aici, democrația este e un material de Recorder cu peruci din broșuri europene, care s-a trezit într-o dimineață de noiembrie cu bube pe spinare. Se scărpina în concept și sângereaza in idealuri. Are febră la urnă și o durere de ficat civic. Aici se crede ca poporul nu voteaza cum trebuie. Voteaza cu burta goală, cu neuronul obosit, cu mațele înnodate în superstiții. Poporul a simtit ne-european. A simțit analfabet. Dar ce e democrația, dacă nu dreptul sfânt de a vota ce ți se sugerează subtil, etic și sustenabil? Democrația adevărată nu e când toți votează. Democrația adevărată e când cei corecți votează corect, iar ceilalți își cer scuze că există. În manualul sacru al cetățeanului european ideal scrie clar: votul tău este liber, dar are o singură direcție. Poți alege orice, atâta timp cât alegi ce trebuie. Poți avea păreri, dar dacă nu sunt în limbaj neutru de gen și sustenabile ideologic, ești extremist, deci trebuie sa fi educat. România trebuie să devină o corporatie democratică, nu un circ electoral. Cu cod vestimentar, formular de intenție și interviu de pre-vot. Care sunt valorile tale civice? Câte autostrăzi mentale ai parcurs în ultima lună? Poți să reciți convenția europeană a drepturilor omului în timp ce îți sortezi gunoiul? Dacă răspunsul e da, felicitări! Primești ștampila. Dacă nu, te duci la reeducare, la un curs despre valorile europene în contextul post-adevărului afectiv.In cealaltă parte însă, jos, în noroiul cleios al vieții românești, se târăște România care nu votează corect. România în sandale de plastic, cu unghii bătute de ciuperci și speranțe cărate în pungi de rafie. România care n-are balsam de haine, dar are cinci copii și o durere cronică în frunte. România cu cearcăne, fără factură plătită la timp, care trăiește între două găuri în tavan și trei bătăi la geam de la recuperatori. România asta nu citește Ziarul Financiar. Citește factura de la ENEL. Citește la lumânare, când se oprește curentul. Nu plânge la spectacole de teatru cu minoritati. Plânge când copilul cere al doilea sandviș. România asta nu poartă blugi sustenabili, ci blugi rupți la genunchi, nu din modă, ci din nevoie. Blugi care miros a motorină și a frica zilei de mâine. Democrația pentru ei e ceva ce au văzut la televizor între două reclame la suplimente pentru hemoroizi și un reportaj cu bătrâni care își vând votul pe un litru de ulei. E un vis în care nu sunt primiți. Pentru că ei nu votează cum trebuie. Votează din greșeală, din saracie, din scârbă, din stomac, nu din minte. Aici democratia devine o mână cu manichiura roasă, tremurândă, care bagă ștampila într-un pătrat, în timp ce deasupra ei plutesc râsete de elită: "uite, o altă scursură a votat greșit!”. Devine un vot dat de o babă cu pampers schimbat o dată la trei zile, o mamă singură cu dinții mâncați de cariile tranziției, un bărbat care n-a citit în viața lui o carte dar are mainile batotorite de la galeti de ciment carat. În România săracă nu există viitor. Exista doar azi. Ziua în care s-a mai închis o fabrică, s-a mai îmbătat un tată, s-a mai dus o mamă la muncă in Italia și nu s-a mai întors. România asta are o bășină în loc de buget și un cartof fiert pe post de cină. Are în buzunar două țigări și-o speranța care miroase a apă de colonie Zambila. În România de jos, blugii nu sunt fashion. Sunt singurii pantaloni. Bananele nu sunt simbolul democrației. Sunt un lux mâncat de Crăciun. Aici democrația e un viol cu pretenții de dragoste.Dar sus și jos au același buletin. Asta e tragedia. Și comedia. Și când vin alegerile, se întâlnesc. La coadă, la urnă. Femeia din Primăverii, cu fular franțuzesc și lecții de morală, și mama cu cizme de cauciuc de pe Toporaș. Una votează cu rațiunea, alta cu stomacul. Una cu Bruxelles, alta cu jignirea. Dar votul valorează la fel.Asta îi înnebunește pe cei din mansarde, pe ONG-iștii cu sprâncenele pensate și broșe cu curcubeu, care beau smoothie de pătrunjel și se ceartă dacă e mai sustenabil să piși în cadă sau în ghiveci.Ai crede că românul de la parter votează pentru un viitor mai bun? Pula. El votează ca să se răzbune. Pe stat, pe elite, pe viață. Pe toți cei care l-au făcut să-și mănânce ciorba rece și să se spele la lighean în timp ce pe ecran niște propagandiști cu voci subțiri îi explică de ce e fascist dacă zice doamne ajută. Elita urlă: „dar cum puteți vota așa? Nu vedeți că George Simion e un prost, și extremist și rusofil și legionar și tigan si rasist?”. Dar ei n-au nevoie de altul care se crede destept. Au nevoie de unul care urlă ca ei, scuipă ca ei și mănâncă slănină ca ei. Într-o țară în care educația e un lux și sănătatea e un spital infect, deșteptăciunea a ajuns ofensatoare. Votul prostului e o palmă dată profesorului care i-a spus „nu o să ajungi niciodată nimic”. Și ghici ce? A avut dreptate. N-a ajuns nimic. Dar poate vota. Și democratic e egal cu profesorul. Democrația românească nu e nici liberală, nici conservatoare. E diarhee cu drept de vot. O cascadă uriașă de căcat care curge pe treptele parlamentului si în care elitele încearcă să înoate cu papucii lor italienești, în timp ce plebea se pișă cu ciorapii uzi și râde cu gura știrbă. Aici, în România, votul nu e curat. E furia multimii.Și cum să nu fie furioasă? Când își crește copiii din alocații și vinde legături de pătrunjel la colț ca să-și plătească curentul. Când bagă pastile pentru depresie ca să uite de foame. Când îi cade tencuiala în cap în timp ce își face duș cu apă încălzită la oală. România săracă e un schelet cu drept de vot. O rană deschisă pe obrazul Europei civilizate, acoperită cu pudră și promisiuni. Și voi, elite de sticlă, veniti cu mintea voastra luminată de articole VICE și îi spui că votează greșit. Că nu înțelege. Păi ce sa inteleaga când copilul îi doarme pe stomacul gol și nevastă-sa spală la cur bătrâni într-un azi din Italia? Ce să voteze femeia care i-a făcut o labă vecinului pentru o butelie de aragaz? Ce să aleagă tânărul care este făcut tigan in Spania in timp ce muncește pe șantier ca sa trimită pachet acasă? Ce să înțeleagă bătrânul care trăiește din pensie de 800 de lei pe lună, dintre care 500 se duc pe pastile și restul pe pâine, ulei, zahăr și rugăciune? Masele au început să urle. Nu să strige. Nu să protesteze. Să urle. Ca un fetus care s-a săturat de uter. E urletul final, strămoșesc, al unei națiuni care s-a trezit cu limba ruptă în două și votul confiscat de balsamul de rufe din Cotroceni. Si nu despre George Simion este vorba, si nici macar despre Calin Georgescu. Este vorba despre cei care stau în fundul țării, la marginea hărții, cu ochii-n pământ și mâinile crăpate. Despre bărbații care muncesc cu ziua și nu-și pot plăti datoriile. Despre bunicii lăsați la sate, care trăiesc singuri în case dărăpănate, cu sobe crăpate si se roaga sa sa isi mai vada copiii macar o dată înainte de moarte. Că statul român sigur i-a uitat. Este vorba despre mama batojocorita in strainatate care munceste din greu și trimite pachet cu haine si dulciuri pentru copii care n-o mai recunosc la aeroport. Despre școlile din sate unde n-are cine preda, că doamna învățătoare face naveta din oraș. Despre copiii care se joacă cu câini vagabonzi și visează la TikTok, pentru că nimeni nu le mai spune povești. Mamele-s plecate. Tații au uitat să fie tați. Și bunica, deși oarbă, le face mâncare și le spune „să nu plângeți, mama voastră lucrează pentru voi”. Este despre un popor care a fost violat de tranziție, bătut de reformă, scuipat de progres și apoi pus să zâmbească pentru poza de buletin european.Si voi le vorbiti astora despre tranziția către energie verde si justitie climatica? Stati in cafenele si baruri, scrieți articole, vorbiți la conferințe. Sunteți savanți în politica, filosofi în commenturi, vânzători de speranțe second-hand pe platforme cu abonament. I-ați scuipat cu valori europene când ei cereau, simplu, pâine, acoperiș și demnitate. N-au primit. Au primit, în schimb, batjocură. Și au băgat-o la inimă. Și-acum,la vot, v-o scot din stomac cu mâna murdară de sânge electoral.Între excursiile și city-breakurile voastre de hipsteri, cunoscute pentru vibe-ul alternativ, cafenele de specialitate, artă urbană, baruri indie și stiluri arhitecturale eclectice din Croix-Rousse-ul din Lyon, Copenhaga și Lille v-ați oprit vreodată prin Zimnicea să vedeți cum trăiesc romanii în viața lor de zi cu zi? Ăia citesc apometrele nu Dan Brown. Acolo, stilul industrial înseamnă că n-ai bani de faianță. Și tu te întrebi de ce ăștia nu sunt receptivi la discursuri despre politici pro-imigrație și multiculturalism? Păi ăștia au probleme reale. Ce știți voi despre sărăcie? Știți cum este sa îți fie foame? Ați mâncat vreodată mai mult de 2 zile la rand doar cartofi prăjiți? Ați privit vreodată în ochi durerea unui tată al cărui copil e premiant dar nu are bani să îi schimbe ghiozdanul cusut cu ață de anul trecut? Tu ii vorbesti ca Europa a adus bunastare, dar el intra in magazin cu 100 de lei si iese cu 3 carnati, o paine si un pachet de cafea. De pasta de ținti nici nu are bani, iar tu il faci stirb. Pentru voi Europa a însemnat un contract pe perioadă nedeterminată la Deloitte, pentru ei a însemnat jumate de familie plecată peste hotare, paduri rase si paine din aluat congelat. Voi le vorbiti ca de cand Romania e in UE PIB-ul se umflă mai ceva ca bibilica în călduri, ca au crescut salariile si pensiile, dar ei vad ca au crescut si chiria si intretinerea, iar fantanile si izvoarele publice au diparut mai ceva ca pandemia dupca ce a atacat Rusia Ukraina. Pentru ca nu? Izvoarele nu sunt omologate UE, deci 5 lei apa. Pe hârtie, suntem Singapore. În realitate, suntem un bidon cu păduchi lipit de Europa cu scotch emoțional. Aici, progresul înseamnă că un copil are tabletă, dar n-are masă la pranz. Are net, dar n-are mamă. E ca și cum ți-ar da o lingură lucioasa și ți-ar spune să mănânci viitor dintr-o farfurie spartă. Asta e Romania Europeana. Elite fragile, cu fețe de porțelan și suflete de sticlă reciclată, știți cum arată România reală? România reală are ciorapi cusuti si pamant sub unghii. Voi le vorbiti despre valorile europene, cand ei isi inumara banii de paine. Cat valoreza, in termeni europeni, dorul de parinti? Aceasta nu este doar o criză. Este operația de apendicită făcută pe viu, cu briceagul spălat în palincă. Da luminații mei, or să decidă soarta țării saracii astia, umiliții si obidiții. Si, aia e. Puneți-vă din timp la cadă la pașapoarte ca să prindeți loc ca e bătaie pe emigrare. Și vedeți ca SUA nu va primește fără viză, tot în Europa aia plină de spălători de cur o să ajungeți. Voi lumina lumii, ființe pure, neatinse de maioneză, sublime entități care ați citit 4 tratate de hermeneutică și ați share-uit o cameră cu un bisexual metis într-un hostel vegan din Amsterdam. Chiar voi sa stați la aceiași coadă de Mercator cu nespălații cultural. Asta da destin fatidic.România reală nu are voce. Are oftat. Are spaimă. Are tăcere. Are rușine. E o mamă care minte că a mâncat deja. E o babă care moare de frig în casă și spune că n-are nevoie de ajutor, maica. E un om care strigă fără glas: “vreau să trăiesc, dar nu-mi permite bugetul.” Iar tu, valoare europeana, tu n-ai fost acolo, n-ai cum să înțelegi. N-ai băgat un colț de pâine in ceaiul neîndulcit. N-ai strâns din dinți în fața copilului ca să nu te vadă plângând. Căci sărăcia nu-i doar lipsa banilor. E lipsa viitorului. E când te uiți la mâinile tale muncite și-ți dai seama că n-au făcut nimic pentru tine, doar pentru alții. E când te întreabă copilul dacă mai ai bani pentru pâine și tu zâmbești, deși știi că nu mai ai nici pentru detergent. România de jos nu vrea să fie salvată. Vrea să fie auzită. Nu vrea să fie compătimită, vrea să nu mai fie batjocorită. Vrea să vă vadă plângând pe LinkedIn, cum vi se sparge cocul de pe creier și cum v-ați pierdut bursele Erasmus din cauza tâmpiților care au votat gresit. Păi, da. Asta e România reală. Aia in care țăranul nu citește pentru ca stă la udat pe câmp, dar trăiește. Aia care nu speră, dar urlă. Aia care vrea doar să scuipe. În față. La urnă. Pentru că democrația, în România, nu e despre speranță. E despre răzbunare. Democrația romaneasca e aia în care o tânără studentă din Galați a venit la București pentru studii, a rămas gravidă în anul întâi și s-a apucat de onlyfans ca să își poată întrețina copilul crescut acum singură. E țara în care tinerii de la marginea Berceniului, care au copilărit cu porum în spatele blocului și au jucat fotbal pe mijlocul străzii neasfaltate folosind două cataroaie pe post de poartă, au plecat in Germania la muncă pe șantier și s-au întors în Dimitrie Leonida cu blocuri din sticlă și intersecții pline de farmacii, case de pariuri sportive și amanet. Democratia in Romania e ca jobul care plătește 2.200 net și-ți cere pasiune, seriozitate și permis categoria B. Într-o astfel de democrație votul nu mai e dat. E vomitat. România nu se prăbușește spectaculos. Nu explodează ca un imperiu. România se scurge, picură, putrezește lent, ca hoitul unui câine lovit de mașină și lăsat în soare. Îi put voturile, îi crapă asfaltul sub pașii copiilor desculți, și peste tot miroase a speranță avortată în ligheanul unei bătrâne care trăiește din mila statului și își dă pensia pe medicamente compensate. Așadar, dragă Românie democratică, uite-te în oglindă. Nu, nu în aia de la IKEA din sufrageria corporatistă, ci în oglinda spartă dintr-un veceu de gară, unde un țăran cu sacoșă de rafie își aruncă ziarul plin de căcat cu care s-a șters la cur în coșul de gunoi pin de tampoane și pliante cu portrete de politicieni. Uite-te bine. Ești frumoasă. Ești o țară de vis. Un vis ud, jegos, în care poporul se îneacă în promisiuni și elitele se dau cu parfum francez peste transpirația națională. Asta e democrația ta, o curvă bătrână cu ruj pe dinți și chiloți mulați pe varice, care-și flutură votul printre clădiri de sticlă și tarabe cu șosete chinezesti. Ai reușit, Românie! Ai pus în aceeași cabină de vot un traficant de ketamină cu două clase și o influensăriță vegană cu master la SNSPA. Ai transformat votul într-un orgie democratică în care sunt penetrați toți, fără lubrifiant și cu constituția împachetată sul și înfiptă direct în curul realității. Bravo!

activenews.ro: "Poporul român, jignit grosolan de doi oficiali ai FBI: „Toți sunt slinoși... Sunt un amestec între necinstea rusească și atitudinea „mi se cuvine” a italienilor. Yuck!”

Adela Onete: "Toată societatea românească s-a îmbolnăvit, de ani buni, de porcăria asta de replică importată, ca multe alte otrăvuri: "Nu este problema mea!" Și tot culegem "roadele"...

Adi Sfintes: "În țara-n care lege-i impostură (...)/ Ei sunt stăpânii posturilor grase,/ cu pensii speciale și diurnă,/ ei, nesătulii rozători de oase,/ ce-au transformat poporu-acesta-n turmă./ Ei protejează crima și hoția,/ ei recreează iadul pe pământ,/ ei au adus în suflete sclavia,/ mai josnici și mai sadici ca oricând./ N-au niciun scrupul, nu au conștiință,/ pe toți ne-ar subjuga, dac-ar putea,/ e banul singura credință/ la care știu a se-nchina./ Obrazul nu le crapă de rușine,/ indiferența lor seceră vieți,/ ei numai răul îl fac bine - / o clasă socială de ereți."***"Dacă această țară n-a pierit de frig și de tristețe absolută, e pentru că românii au băjenit să bea prin Occident cucută/I-au smuls din case deznădejdea, prea tare-i umilise sărăcia, simțeau că inutilă-i legea și nu mai pot trăi în România/Erau datori la bănci și la vecini, nu se-ajungeau, argați fără simbrie, copiii lor stăteau pe mărăcini, zadarnic așteptând o jucărie/Le-a fost așa de grea străinătatea, deși spuneau din poze că sunt bine, dar viața lor ce semăna cu moartea, n-au vrut să te mai doară și pe tine/Din râvna nefiresc de prost plătită au tot trimis mandate la părinți, acasă sărăcia a fost oprită; dar nu de ticăloșii ce pe-arginți/Au tot vândut această țară la târgul marilor sclavii, ci de-apatrizii cu privirea amară care și-n moarte vor rămâne vii/Și-acum ce faceți, fiare blestemate? vreți să-ncuiați sub lacăt viața lor? Voi n-aveți drept de viață și de moarte; deschideți ochii, orbilor!/Măcar în fața morții absolute să-i respectați pe fiii alungați, să nu mai spuneți vrute și nevrute să interziceți dreptul de-a fi frați/Azi Cain și Abel locuiesc alături pe o planetă pururi suferindă, tu vino, Doamne, bolile să mături redă-ne dreptul de-a privi-n oglindă!/ Poporu-acesta nu mai are țară, vechi lacăte se-arată pe la porți, trezește artileria stelară și, dacă poți, trezește-ne din morți!/Și dă-ne suflet s-acceptăm durerea de-a reprimi bolnavii-n țara lor, de-a încuia în spaima ei tăcerea, de-a nu fi hrană nouă corbilor/ Conducători bezmetici, fără milă, lăsați românii să revină acasă, să nu murim de scârbă și de silă, să fim de-acum o nație frumoasă!/Să ducem împreună suferința ce ne-a surprins împrăștiați pe hărți, ne va salva, dacă vom fi, credința, vom învia precum Iisus din morți/Puțină demnitate-n fața bolii ne-ar ridica spre cer măcar o treaptă, când Dumnezeu își va trimite solii va abroga decizia nedreaptă/De-a nu fi oameni pururea nesinceri, de-a instiga români contra români, și poate va trimite câțiva îngeri să populeze casa de nebuni/Dar până atunci, bezmeticilor orbi, lăsați românii să reintre-n țară, au fost la curtea Europei robi și nu se-ntorc acasă ca să moară/Lăsați românii să se-ntoarcă-n țară și-o să se facă iarăși primăvară..."

Adonis Mihalache: România este din nou condamnată, pentru a doua oară în mai puţin de un secol, la a trăi într-o cauză pierdută.*** Nu mai este vorba de un butoi de pulbere, ci de o firavă structurată dezagregată de-a lungul şi de-a latul. O structură cu zeci şi zeci de fisuri între oameni, pe subiecte induse şi exploatate de guvernanţi şi politicieni pentru a genera o anumită tensiune de rupere. O structură în care degenerarea până la discreditare a dialogului public va sfârşi prin a justifica intervenţia în forţă a puterii.*** Fisuri ce se observă de oriunde am privi. Social, dar şi economic, în ultimul caz prin măsurile care par menite a destabiliza şi desfiinţa toate acele izvoare de (pre)capitalism.

Adrian Constantin: ”Despre o istorie a fricii la români: Hai să plecăm din vremuri imemoriale. În mileniul întunecat noi care eram urmași mult corciți ai românilor nu eram trecuți nici măcar pe hartă . Brumă de latinitate era sub acoperire. Se zicea Gothia , Gepidia … Autohtonii erau mereu cu sufletul la gură și cu frica siguranței de mâine. În fața atacatorilor de stepă au fugit spre zonele deluroase pentru a prezeva avutul și toate cele. Era o zonă de insecuritate . Capacitatea de ripostă militară era minimă. Mai târziu invazia slavă a fost puternică și a influențat chiar și compoziția etnică. Norocul nostru a fost că au plecat la sud de Dunăre . Altfel astăzi eram un popor slav . Să nu uităm că în materie de vocabular al limbii române procentul de cuvinte slave nu este de trecut cu vederea. Am conviețuit cu ei între pânze de populație. Procentul de latinitate, atât cât a fost , a făcut cumva să supraviețuim . A fost un noroc. Nu am avut capacitate combativă. Valurile de turanici ne-au stăpânit . Au fost uzi , pecenegi , cumani și apoi Hanatul tătarilor . Am pus capul în jos și am tăcut. Frica și supunerea necondiționată au făcut parte din ființa noastră. Supunerea și jocul dublu între puteri se vede și în secolul XII. Suntem între Coroana Apostolică Maghiară și Hanatul tătar. Facem un joc dublu . Mai trâziu în veacurile XIV - XVIII facem un joc triplu între puterile zonale . Să zicem un amestec de abilitate și servilism . Am învățat în continuare cultura supunerii . Am avut și momente de revoltă când micii noștri principi au ridicat cu duritate prudentă sabia contra Islamului sunit sau contra vecinilor creștini. Au fost victorii trecătoare . În final am plătit tribut . Secolul al XVI - lea a instituit regimul tributar către Înalta Poartă. Totul era de vânzare. Ca să ajungi hakim trebuia să pupi imineii Marelui Padișah . Și ultimul condotier revoltat numit Mihai Pătrașcu a pupat imineii ca să ajungă domnitor. Contextul internațional a favorizat în limite rebeliunea față de Înalta Poartă. Mereu frica a dominat . Învățați să fim curve cu două fete am mers mai departe. Astfel au fost toți domnitorii de la final de veac XVI. Veacul fanariot a apăsat puternic pe accelerație. Acum frica și servitutea și corupția au căpătat proporții imense. Frica combinată cu oportunismul se vede și la 1821 și 1848. După 1856 ne aflăm ca niște cățeluși servili la cheremul Marilor Puteri. Ce am obținut la 1959 a fost un cadou interesat al Marilor Puteri. Concesionările făcute de către Cuza și mai apoi de către o dinastie străină au demonstrat aceasta. Eram o țară colonială . Resursele erau amanetate unor trusturi străine . Aceasta a continuat și în perioada interbelică . Eram un stat în care rămășițele unui Ev Mediu prelungit erau evidente. Partide politice corupte și o regalitate ruptă de realitățile unei țări agrare. Același roman fricos popula România. 1888 sau 1907 au fost niște răbuvniri animalice ale unui vulg adus în această situație de către un sistem politic conservatorist pus doar pe prezervarea unor privilegii de secole adunate. În socialism am intrat într-o nouă etapă a fricii. Frica acum era atent manageriată de către un stat ostil. Post 1989 frica a funcționat în dinamica ei internă. Frica și prostia crasă. Acest popor este adaptat iremediabil la o cultură a fricii.

Adrian Cosereanu: ”In prezent tinerii trăiesc o tragedie, o înstrăinare și frustrări pe toate planurile.Cei ce muncesc trăiesc din ce în ce mai rău, muncesc mai multe ore pentru bani mai puțin.Cei în vârstă, care au plătit din munca lor studiile universitare gratuite ale mizeriilor politice care conduc actualmente țara, au ajuns bătaia de joc a acestor trădători de țară. Bolnavii nu pot fi tratați și sint considerați numere interschimbabile. Sistemul de educație este la pământ, se discuta de criza și asta trenează de zeci de ani de capitalism, dar în cadrul acestei crize, un grup politic infracțional trăiește în lux și hub-uri. Industria României nu mai există. Agricultura nu poate produce decât la ordin și ceea ce vrea UE. Tara este militarizata și sub ocupația forțelor străine Interesul național nu mai este definit ci exista interes de grup. Infrastructura a fost demolata pentru a fi imposibil de dezvoltat o economie multilaterala.....Sportul a ajuns o afacere mereu în pierdere pentru poporul român , învățământul o afacere, medicina o afacere, relațiile de familie sint afaceri și în schimb, nimic nu mai există...Un dezastru de proporții în cadrul căruia, cei ce l-au produs, spun cu seninătate: "ce vrei bai comunistule?... " Dar noi trăim în capitalism și trăim rău și din ce în ce mai rău și nimeni nu spune:"Ce vrei bai capitalistule...?", care ar fi mult mai actual....

Adrian Dogaru: "O specie umană ce mă târăște în veac/ Dezgust profund emană și nu există leac!" *** ”Mi-e dor de tine Românie, altarul meu, izvor de mir,/ Cu adieri de iasomie, în visu-mi tainic te respir!// Mi-e dor de tine Românie, cu așteptarea mă omori/ Ce boală, ce blestem să fie, de te-am visat de-atâtea ori?”*** ”Noi i-am ucis când ne-am strunit mânia/ Lăsând pe mâini străine hotarul și cu glia!/ I-am omorât tot acceptând ponoase/ Fricoși și lași cu toții, baricadaţi în case!// I-am omorât c-am acceptat drept mită/ Din patru-n patru ani ulei, găleți sau pită!/ I-am omorât când i-am lăsat tot ce-au dorit sa spună/ Deși știam cu toții că nu-i decât minciună!!// Trăim în nepăsare, trăim în labirint/ Lăsând să ne conducă ființe care mint,/ Durere și credință manifestăm fictiv/ Înfăptuind în masă păcatul COLECTIV!!!” *** "O specie umană ce mă târăște în veac/ Dezgust profund emană și nu există leac!" *** ”Mi-e dor de tine Românie, altarul meu, izvor de mir,/ Cu adieri de iasomie, în visu-mi tainic te respir!// Mi-e dor de tine Românie, cu așteptarea mă omori/ Ce boală, ce blestem să fie, de te-am visat de-atâtea ori?”*** ”O țară de pripas /Unde a început să pută libertatea pas cu pas! ” *** ”Sunt îngemănați tâlharii precum spicul cel de grâu/Și tot fac pe adversarii să țină poporu-n frâu!/Au prins mințile debile într-un joc periculos /Care acum se fac utile dacă li se aruncă un os!/Sunt nebuni ce se frămăntă să dezbine această clică/Dar poporul nu cuvântă și din colb nu se ridică! /Plânge mama și muncește în genunchi căzând pe brânci /E sleită și trăiește clipa numai pentru prunci!/Mulți bătrâni în chinuri grele neștiuți de nimeni mor /Toate duhurile rele năpădesc acest popor!/Ard hotarele mocnit transformându-se în scrum /Crezul ni s-a prăpădit înecat în nor de fum !/Scotocesc adânc nebunii în istoria de veacuri /Poate s-or trezi străbunii ce dețin atâtea leacuri!/Noi suntem prezenți în toate și în toate suntem noi/Resemnați că nu se poate tot dăm vina pe ciocoi!/Cu toți așteptăm să vină palizi clipa de apoi /Și trăim într-o ruină viața noastră fără noi!

Adrian Onciu: "Suntem o țară săracă, dirijată de niște politicieni slugarnici, aflați într-o perpetuă poziție de drepți. Și cu capul plecat.”

Adrian Paunescu: Nici nu trăiesc și nici nu pot sa mor.*** ”Hai sã dormim pânã poimîine, / În vis vom avea autostrãzi și pîine, / Lideri cinstiți, croiți cãtre bine, / Care cu omul și țara vor ține./Sat fãrã câini, pe tron stau hoții, /Oamenii simpli la circ sunt cu toții, /Noi vrem papagali, nu vulturi și ulii, /Sport național: furatul cãciulii./ Popor adormit, în vorbe ți-e fapta,/ Mergi cãtre stânga trãgând inspre dreapta, / Plângem tardiv în spirit de turmã /Cã n-am avut mintea cea de pe urmã./Somn ușor, apatie ușoarã,/Ne vom trezi și fãrã țarã, /Când oaspeții noștri or să ne spunã : / Marș afarã și… noapte bunã!”***”... Din tot ce facem, nu avem nimic,/Ne macina straine interese./ Faina noastra n-ar spor nici pic,/ Nici painea in cuptor nu ne mai iese./ Traim acelasi tragic sintamant,/ Sub politicieni si sub contabili,/Ca noi, ca neam, avem destinul frant/ Si suntem de prisos si nerentabili./Umili, ne cerem scuze de la toti,/ Ca nu ne-au chinuit destul in viata,/ Si ne conduc niste fanarioti,/ Ce pe cei mici tradarea ii invata./Poet nebun, ce vorbe mai indrugi,/ De zici ca esti din neam ce nu se lasa,/Cand am ajuns in tara noastra slugi/ Si suntem cersetori la noi acasa?”*** Esti parca blestemat, poporul meu/probabil, te-a uitat si Dumnezeu/alesii tai te mint, te vand, te fura, silabe moarte ti-au patruns in gura.***Ne-a uitat pe Pământ Dumnezeu./ Intr-o țara mereu vinovată.” *** ”Noi n-avem niciun drept la fericire.” *** "Tragica mea, condamnata mea ţară,/ Din nou răstignită şi funerară,/ În static şi jalnic galop antigalop,/ Între secetă, foamete şi potop./ Tragica mea adorată Românie,/ Calea nu ţi se mai ştie,/ Asupra ta îşi continuă asaltul/ Ba unul, ba celălalt, ba altul./ Mutată cu forţa, de la lei la roni,/ Te-au încălecat pigmei autohtoni,/ Care te-au trădat şi te crucifică,/ Într-o păcăleală aproape mirifică./ Te-au retrogradat urât, cu voia,/ După cum i-a mânat paranoia,/ Din săracă, te-au făcut mizeră,/ În timp ce afacerile lor prosperă./ Vor să te scoată şi de pe hartă,/ Ţara mea tristă, de pe linie moartă,/ Văduvă între văduvele sărace,/ După fiecare război, după fiecare pace./ Şi, acum, când eşti într-o criză majoră,/ Marinarul mlaştinii mi te devoră./ Ţukalarul lui mic şi obedient/ Îţi acoperă florile şi vieţile cu ciment./ A venit o haită portocalie,/ Să ia România şi s-o sfâşie,/ A furat şi-a minţit şi trădează,/ Ciumă ajunsă în ultima fază./ Prin complot, cinism şi bârfă/ Vor să te facă o ultimă târfă,/ Să te culci cu toţi banii de împrumut/ Şi să uiţi cine-ai fost şi ce rang ai avut./ Că ai fost regină între popoare/ Şi te respecta, chiar dacă nu te iubea, fiecare./ Sate se sparg, oraşe se-nnămolesc,/ Se falsifică specificul românesc,/ În spaţiul mioritic, oiţa nu mai trăieşte,/ Mai sunt nişte lupi care urlă câineşte, Şi, ca de moarte să se mai spele,/ Ciobanul a emigrat între stele./ Vâjâie vântul în orbitele goale/ Ale viteazului cu durere de şale,/ E târziu şi în ceasuri şi afară/ Civilizaţia, acum, stă să dispară./ Ca într-un deochi, ca într-un blestem/ În socialism eram bolnavi de sistem,/ Ca o pedeapsă cu puşcărie grea,/ Lipsa competiţiei ne deprima./ Şi-acum în capitalism ni se-arată/ Toată această recesiune turbată,/ Pe roşu am prins toate stopurile/ Terorizaţi, am trecut toate hopurile./ Ce e tot acest coşmar, pentru Dumnezeu?/ Parcă ne e şi mai rău şi mai greu,/ Căzută de-o crimă fără căinţă,/ Libertatea e de unică folosinţă./ Cei mai mulţi n-au nici dreptul la pâine,/ Aparenţă de om, tratament pentru câine,/ Dreptatea însăşi, elementară,/ A fost ucisă pe un peron de gară./ Stăm cu chirie la noi acasă,/ Birurile se înmulţesc şi ne apasă/ Şi întrebăm tăişul sabiei/ Şi pe cârmaciul nărod al corabiei/ Cu ce drept în prăpăd să ne lase,/ Cine-i stăpânul propriei noastre case?/ Cui i s-a retrocedat, cu minciună vinovată,/ Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodată?/ Melancolica mea Românie,/ Fă-ne să ştim că mai eşti vie,/ Scutură-ţi pigmeii care te călăresc/ Şi gustă o bucată de măr creţesc./ Fă-ţi dreptate, că altfel mori,/ Printre atâţia vânzători şi trădători,/ Tu eşti o ţară între ţările astrale,/ Însângerată-i gloria istoriei tale./ N-au cum să te mai conducă nişte derbedei,/ Care, când nu fac pe alţii, fac pe ei,/ Vezi că din bun-simţ se şi moare,/ Românie de sine stătătoare şi pierzătoare./ Tragică Românie, aflată sub ape,/ Ce aproape e potopul, ce aproape!/ Poate că n-avem puterea de a-l recunoaşte,/ Dar potopul lucrează între berze şi broaşte/ Şi ţara ni se pustieşte de tot,/ Când pe guvernanţi îi doare în cot/ Şi coboară şi ei, din când în când,/ Să-i audă pe oameni plângând./ Şi se prefac jenant că regretă,/ În sumbrul lor teatru de operetă,/ În potop, nici clopotele nu mai bat/ Pământul horcăie şi s-a înmuiat./ Poate că te vei răzbuna, odată şi-odată,/ Românie minţită, furată şi violată,/ Românie de noroi, Românie de icoană,/ Caz unic şi tragic de văduvă orfană./ Doar atât am putut aici închega,/ O rugăciune pentru învierea ta/ Şi te rog eu, cum te roagă fiecare,/ Să ieşi din cumplita crucificare.Şi, din inteligenţă şi din instinct,/ Glasul tău să se audă distinct,/ Ca-n faţa lumii, în faţa porţii,/ Să se adune viii şi morţii!/ Şi, ca o-ntoarcere la tine în destin, Ridică-te, ţară! Ajută-ne, Doamne!/ Amin!*** "Furăm şi păcălim cu-o artă rară,/ Europenii ne şi zic fachiri,/ Că nici nu ştii, în fiecare seară,/ De la români ce-i bine să admiri."*** poporul meu, minţit cu bună ştiinţă! Mi-e milă, mi-e ruşine şi mi-e greu,/ să te privesc în ochi, poporul meu,/poporul meu, de trudă şi credinţă,/poporul meu, minţit cu bună ştiinţă! /Că te-a găsit acest sfârşit de veac,/ şi păcălit, şi singur, şi sărac,/ victimizat de notele de plată,/ eşti, şi orfan, şi văduv, totodată.// Mi-e silă de tiranii tăi pitici,/ că te-au legat să nu te mai ridici,/ că te-au îndatorat la lumea-ntreagă,/ din tine numai praful să se-aleagă.// Borfaşii ţi-au zidit în curte bâlci,/ ca să te-mbolnăveşti, râzând, de gâlci/ şi când îţi e distracţia mai mare/ să-ţi umble liniştit în buzunare.// Şi a venit o şleahtă de golani/ ca să îţi fure cei din urmă bani,/ ca să te simţi din ce în ce mai bine,/ când ăştia iau şi pielea de pe tine.// Ca la incendiu, toţi pornesc spre prag/ şi nici copiii nu se mai retrag/ şi rândurile-n uşă se îngroaşă,/ în toată panica sinucigaşă. // Eşti parcă blestemat, poporul meu,/ probabil, te-a uitat şi Dumnezeu,/ aleşii tăi te mint, te vând, te fură,/ silabe moarte ţi-au pătruns în gură.// Ţi-au pus impozit şi pe umbra ta,/ ţi-au dat pământ, să nu îl poţi lucra,/ cu droguri mincinoase te prepară,/ să-ţi pierzi, şi cap, şi buzunar, şi ţară./ Iar legile, cu care te alegi,/ sunt cele mai de râs fărădelegi,/ şi fiecare dintre ele spune/ că tot ce faci e o infracţiune./ Mi-e milă, mi-e ruşine şi mi-e greu,/ de tot calvarul tău, poporul meu,/ de toate înscenările enorme/ de toate ticăloasele reforme.// Cu umilinta, zilnic te însori,/ la semafoare numai cerşetori,/ şi, peste toate, cu o hârcă-n mână,/ minciuna peste ţară, e stăpână.// Sudoarea ta, ce-i ieftină , oricum,/ţi-o fac neomenoşii lideri scrum,/ în false bănci şi fonduri păcălite,/ te calcă derbedeii în copite. *** Țara lui Dumnezeu E uneori urât și-adesea greuși totuși viața cât e de frumoasă,când știi că-n România Dumnezeuse-ntoarce seara, ca la el acasă.Iubiți-vă țara, n-o duceți la târg,că nu e o vită s-o vândă samsarii,cu milă,cu grijă, cu drag și cu sârg feriți-o de orice avarii.Iubiți-vă țara, n-o dați pe vopsea,că nu este circ ambulant pe maidane,simbol și măsură de-a pururea eaîntregii condiții umane.Iubiți-vă țara, n-o țineți în frâu,când vrea să învie, când vrea să cuteze,ciopliți-i statuie de lacrimi și grâu,n-o-nchideți în vechi paranteze.Iubiți-vă țara ca și pe părinți,Că ea e pluralul la mamă și tată,Ea simte rușinea și-și iese din minți,Când deget murdar o arată.Iubiți-vă țara,oricât v-ar costa,și-n ziua de moarte și-n ziua de Paște,și, dacă v-o cere, muriți pentru ea,că-n fii și-n nepoți veți renaște.Iubiți-vă țara, nebun și urgent,în păci și-n razboaie, in leac și în rană,cu toate-ale ei pe acest continent,creștină și europeană.Iubiți-vă țara, purtați-o în mâini,spre ziua de mâine-poimâine a lumii,iubiți-vă țara și n-o dați la câini,iubiți-vă țara,rămâneți români,sfințiți-o în lacrima mumii. **** ”Dar prea sunt competiţii de cuvinte/ Şi prea se-nşală şi prea mult se minte,/ Şi prea au pus puterea lor hilară,/ Incompetenţii pe această ţară”

Adrian POPESCU: ”𝗘𝘅𝗰𝗲𝗽𝘁̦𝗶𝗮 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝗱𝗲𝘃𝗶𝗻𝗲 𝗻𝗶𝗰𝗶𝗼𝗱𝗮𝘁𝗮̆ 𝗿𝗲𝗴𝘂𝗹𝗮̆ 𝘿𝙚𝙨𝙥𝙧𝙚 𝙧𝙤𝙢𝙖̂𝙣𝙞𝙞 𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙣-𝙖𝙪 𝙖𝙘𝙘𝙚𝙥𝙩𝙖𝙩 𝙨𝙖̆ 𝙛𝙞𝙚 𝙘𝙤𝙣𝙛𝙞𝙨𝙘𝙖𝙩̦𝙞 𝙙𝙚 𝙩𝙪𝙧𝙢𝙖̆ O frază care surprinde esența unei minorități stranii și greu de digerat: românii conștienți de sine.> „𝕆𝕞𝕦𝕝 𝕝𝕦𝕔𝕚𝕕 𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕔𝕠𝕟𝕕𝕒𝕞𝕟𝕒𝕥 𝕝𝕒 𝕤𝕚𝕟𝕘𝕦𝕣ă𝕥𝕒𝕥𝕖, 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕔ă, 𝕕𝕚𝕟 𝕞𝕠𝕞𝕖𝕟𝕥 𝕔𝕖 𝕧𝕖𝕕𝕖 𝕝𝕦𝕞𝕖𝕒 𝕒ș𝕒 𝕔𝕦𝕞 𝕖𝕤𝕥𝕖, î𝕚 𝕝𝕚𝕡𝕤𝕖ș𝕥𝕖 𝕤𝕡𝕣𝕚𝕛𝕚𝕟𝕦𝕝 𝕚𝕝𝕦𝕫𝕚𝕚𝕝𝕠𝕣 𝕔𝕠𝕝𝕖𝕔𝕥𝕚𝕧𝕖.” — 𝘗𝘦 𝘤𝘶𝘭𝘮𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘪𝘴𝘱𝘦𝘳𝘢̆𝘳𝘪𝘪, 𝘌𝘮𝘪𝘭 𝘊𝘪𝘰𝘳𝘢𝘯 Istoric vorbind, românii care „𝘢𝘶 𝘴̦𝘵𝘪𝘶𝘵 𝘤𝘦 𝘷𝘰𝘳 𝘴̦𝘪 𝘤𝘪𝘯𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵” se pot număra pe degete. Sunt cei care au trăit cu un sens clar al direcției, al valorilor și al apartenenței. Dar aceștia n-au fost niciodată norma — ci accidentul. Iar istoria noastră, de la 𝘉𝘶𝘳𝘦𝘣𝘪𝘴𝘵𝘢 la 𝘉𝘳𝘢̆𝘵𝘪𝘦𝘯𝘪, nu s-a construit pe unitate de voință, ci pe improvizație, răbdare și amânare.În Evul Mediu, românul n-a avut timp să știe ce vrea. A vrut mai multă pâine, mai puțin bir și o domnie mai dreaptă. A primit în schimb fanarioți, trădări și domnii schimbate la fiecare deceniu. Conștiința de sine? Un lux. A ști cine ești presupune libertate, educație și timp pentru reflecție. Românul de atunci n-avea niciuna.> „Î𝕟 𝕔𝕖𝕝𝕖 𝕞𝕒𝕚 𝕒𝕕â𝕟𝕔𝕚 𝕤𝕚𝕟𝕘𝕦𝕣ă𝕥ăț𝕚 𝕤𝕖 𝕟𝕒ș𝕥𝕖 𝕠 𝕝𝕦𝕔𝕚𝕕𝕚𝕥𝕒𝕥𝕖 𝕡𝕖 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕞𝕦𝕝ț𝕚 𝕠 𝕖𝕧𝕚𝕥ă 𝕕𝕚𝕟 𝕗𝕣𝕚𝕔ă.”— 𝘓𝘢𝘤𝘳𝘪𝘮𝘪 𝘴̦𝘪 𝘴𝘧𝘪𝘯𝘵̦𝘪, 𝘌𝘮𝘪𝘭 𝘊𝘪𝘰𝘳𝘢𝘯 Secolul XIX ne-a adus o formă de conștiință națională. Dar și aici, elitele – de la 𝘒𝘰𝘨𝘢̆𝘭𝘯𝘪𝘤𝘦𝘢𝘯𝘶 la 𝘌𝘮𝘪𝘯𝘦𝘴𝘤𝘶 – știau ce vor, în vreme ce poporul mergea după fruntea care părea mai puternică. Educația, cu greu răspândită, n-a fost niciodată suficientă pentru un consens real despre ce vrem ca popor.În comunism, „𝘴̦𝘵𝘪𝘮 𝘤𝘦 𝘷𝘳𝘦𝘮” a fost un slogan, nu o realitate. Oamenii voiau „𝘴𝘢̆ 𝘵𝘳𝘢̆𝘪𝘢𝘴𝘤𝘢̆ 𝘮𝘢𝘪 𝘣𝘪𝘯𝘦” – dar n-aveau voie să o spună. Unii au știut ce vor și au plătit cu ani grei în închisori ca Aiud sau Pitești. Dar majoritatea a tăcut și s-a adaptat. A avea o direcție într-o lume care te pedepsește pentru conștiință nu e doar rar, ci periculos.> „𝕊ă 𝕘â𝕟𝕕𝕖ș𝕥𝕚 î𝕟𝕤𝕖𝕒𝕞𝕟ă 𝕤ă 𝕥𝕖 𝕕𝕖𝕤𝕥𝕣𝕒𝕞𝕚. 𝕋𝕖 𝕕𝕖𝕤𝕡𝕒𝕣ț𝕚 𝕕𝕖 𝕔𝕖𝕚𝕝𝕒𝕝ț𝕚, 𝕕𝕖 𝕝𝕦𝕞𝕖, 𝕕𝕖 𝕥𝕠𝕥 𝕔𝕖𝕖𝕒 𝕔𝕖 𝕝𝕖𝕒𝕘ă.”— 𝘗𝘦 𝘤𝘶𝘭𝘮𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘪𝘴𝘱𝘦𝘳𝘢̆𝘳𝘪𝘪, 𝘌𝘮𝘪𝘭 𝘊𝘪𝘰𝘳𝘢𝘯În tranziție, ne-am pierdut definitiv busola. Am confundat libertatea cu haosul și democrația cu gălăgia. Identitatea națională s-a topit într-un cocktail de divertisment vulgar, vedetism de carton și sloganuri preluate fără traducere.Cine suntem? Ce vrem? Întrebări care au început să pară suspecte sau inutile. https://www.facebook.com/share/p/1JcvcbT5Ap/𝘚𝘰𝘤𝘪𝘰𝘭𝘰𝘨𝘪𝘤, 𝘳𝘰𝘮𝘢̂𝘯𝘶𝘭 𝘮𝘦𝘥𝘪𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦:– naționalist în vorbe, dar cinic în fapte (pleacă din țară, dar se mândrește cu „𝘤𝘦𝘪 𝘥𝘦-𝘢𝘤𝘢𝘴𝘢̆”),– independent declarativ, dar obedient practic (cu fața la Bruxelles și sufletul la „𝘮𝘦𝘳𝘨𝘦 𝘴̦𝘪-𝘢𝘴̦𝘢”),– dornic de schimbare, dar refractar la efort (clamăm onestitatea, dar perpetuăm micile complicități cotidiene).— „𝑆𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑢𝑖𝑡𝑎̆𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑓𝑜𝑟𝑡̦𝑎̆ 𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 — 𝑠̦𝑖 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑟𝑢𝑠̦𝑖𝑛𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑎𝑠𝑡𝑎.” —Un ecou dintr-o lume care încă mai credea în responsabilitate civică:> „𝕭𝖚𝖓𝖚𝖑 𝖈𝖊𝖙ăț𝖊𝖆𝖓 𝖊𝖘𝖙𝖊 𝖈𝖊𝖑 𝖈𝖆𝖗𝖊 𝖓𝖚 𝖕𝖔𝖆𝖙𝖊 𝖙𝖔𝖑𝖊𝖗𝖆 î𝖓 ț𝖆𝖗𝖆 𝖘𝖆 𝖔 𝖕𝖚𝖙𝖊𝖗𝖊 𝖈𝖆𝖗𝖊 𝖘𝖊 𝖕𝖗𝖊𝖙𝖎𝖓𝖉𝖊 𝖆 𝖋𝖎 𝖘𝖚𝖕𝖊𝖗𝖎𝖔𝖆𝖗ă 𝖑𝖊𝖌𝖎𝖑𝖔𝖗.”— 𝗠𝗮𝗿𝗰𝘂𝘀 𝗧𝘂𝗹𝗹𝗶𝘂𝘀 𝗖𝗶𝗰𝗲𝗿𝗼 *** 𝘿𝙚𝙨𝙥𝙧𝙚 𝙙𝙚𝙡𝙞𝙧𝙪𝙡 𝙣𝙖𝙩̦𝙞𝙤𝙣𝙖𝙡 𝙘𝙖 𝙨𝙞𝙣𝙜𝙪𝙧𝙖̆ 𝙛𝙤𝙧𝙢𝙖̆ 𝙙𝙚 𝙡𝙪𝙘𝙞𝙙𝙞𝙩𝙖𝙩𝙚 „ℕ𝕒ț𝕚𝕦𝕟𝕚𝕝𝕖 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕦 𝕤𝕖 𝕕𝕖𝕤𝕥𝕣𝕒𝕞ă 𝕝𝕒 𝕥𝕚𝕞𝕡 𝕒𝕛𝕦𝕟𝕘 𝕤ă-ș𝕚 𝕞𝕖𝕣𝕚𝕥𝕖 𝕕𝕖𝕤𝕥𝕚𝕟𝕦𝕝.”— 𝔼𝕞𝕚𝕝 ℂ𝕚𝕠𝕣𝕒𝕟, 𝕊𝕔𝕣𝕚𝕤𝕠𝕒𝕣𝕖 𝕔ă𝕥𝕣𝕖 𝕦𝕟 𝕡𝕣𝕚𝕖𝕥𝕖𝕟 î𝕟𝕕𝕖𝕡ă𝕣𝕥𝕒𝕥„ℝ𝕠𝕞â𝕟𝕚𝕒? 𝕌𝕟 𝕞𝕚𝕣𝕒𝕔𝕠𝕝 𝕕𝕖 𝕟𝕖î𝕟ț𝕖𝕝𝕖𝕤.𝕆 ț𝕒𝕣ă î𝕟 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕒𝕓𝕤𝕦𝕣𝕕𝕦𝕝 𝕖 𝕣𝕖𝕘𝕦𝕝ă ș𝕚 𝕝𝕦𝕔𝕚𝕕𝕚𝕥𝕒𝕥𝕖𝕒 𝕠 𝕞𝕒𝕝𝕒𝕕𝕚𝕖.”— 𝔼𝕞𝕚𝕝 ℂ𝕚𝕠𝕣𝕒𝕟, 𝕚𝕟𝕥𝕖𝕣𝕧𝕚𝕦 𝕔𝕦 𝔾𝕒𝕓𝕣𝕚𝕖𝕝 𝕃𝕚𝕚𝕔𝕖𝕒𝕟𝕦 (𝕣𝕖𝕧𝕚𝕤𝕥𝕒 „𝟚𝟚”, 𝟙𝟡𝟡𝟘)„𝕄𝕚-𝕒 𝕗𝕠𝕤𝕥 𝕚𝕞𝕡𝕠𝕤𝕚𝕓𝕚𝕝 𝕤ă 𝕣ă𝕞â𝕟 𝕣𝕠𝕞â𝕟. 𝔻𝕒𝕣 𝕟𝕚𝕔𝕚 𝕤ă 𝕗𝕚𝕦 𝕒𝕝𝕥𝕔𝕖𝕧𝕒.”— 𝔼𝕞𝕚𝕝 ℂ𝕚𝕠𝕣𝕒𝕟, ℂ𝕒𝕚𝕖𝕥𝕖„𝕋𝕠𝕥𝕦𝕝 𝕞ă î𝕟𝕗𝕚𝕠𝕣𝕒 ș𝕚 𝕞ă 𝕣𝕖𝕧𝕠𝕝𝕥𝕒 î𝕟 𝕒𝕔𝕖𝕝𝕒ș𝕚 𝕥𝕚𝕞𝕡. ℂă𝕔i 𝕚𝕦𝕓𝕖𝕒𝕞 𝕒𝕔𝕖𝕒𝕤𝕥ă ț𝕒𝕣ă 𝕓𝕠𝕝𝕟𝕒𝕧ă 𝕔𝕦 𝕥𝕠𝕒𝕥ă 𝕟𝕖𝕡𝕦𝕥𝕚𝕟ț𝕒 𝕞𝕖𝕒.”— 𝕊𝕔𝕙𝕚𝕞𝕓𝕒𝕣𝕖𝕒 𝕝𝕒 𝕗𝕒ță 𝕒 ℝ𝕠𝕞â𝕟𝕚𝕖𝕚 Într-o vreme în care așezarea e echivalentul stagnării, iar cumințenia – o formă de resemnare națională, 𝘊𝘪𝘰𝘳𝘢𝘯 ar fi căutat, poate, nu România eternă, ci România care se zbate, care delirează, care își pune întrebări cu mâinile în sânge. El n-a fost profetul blândeții, ci al spasmului, al exasperării, al revoltei metafizice.Și poate că doar din acest „delir” ar putea renaște o luciditate adevărată.---Notă:Citatul „Suntem un popor prea bun, prea cumsecade și prea așezat... Nu pot iubi decât o Românie în delir... Poate că toți românii nu suntem decât niște copii bătrâni...” nu apare în niciuna dintre lucrările cunoscute ale lui Emil Cioran și nu poate fi confirmat ca autentic.Cu toate acestea, formularea sa, ușor poetică și amar-naivă, evocă o idee care se regăsește, în mod difuz, în scrierile sale din tinerețe: o Românie trăită ca obsesie, ca eșec și exaltare, ca neputință transfigurată.Așadar, deși cuvintele nu-i aparțin, tonul, scepticismul și nostalgia lucidă rămân profund cioraniene *** Nu l-ați vrut pe 𝘚𝘰𝘤𝘳𝘢𝘵𝘦 (înțeleptul), foarte bine... acum a venit momentul potrivit să dăm foc Romei! România post-electorală e o agora fără întrebări și o cetate fără cetățeni. Alegerile recente nu au adus în prim-plan vreo formă de înțelepciune, ci o reconfirmare a spectacolului grotesc în care opinia a luat locul ideii, iar lozinca a sufocat gândirea. 𝘚𝘰𝘤𝘳𝘢𝘵𝘦, simbolul lucidității care nu făgăduiește, ci întreabă, a fost, din nou, alungat. Nu cu cucută, ci cu indiferență. Într-un asemenea context, devine legitimă întrebarea: dacă am refuzat înțeleptul, ce ne mai rămâne? Poate doar incendiul purificator. Nu în sensul unui nihilism destructiv, ci ca imagine a unei rupturi necesare. Așa cum spunea 𝘊𝘪𝘰𝘳𝘢𝘯:„ℂâ𝕟𝕕 𝕥𝕠𝕥𝕦𝕝 îț𝕚 𝕚𝕟𝕤𝕡𝕚𝕣ă 𝕤𝕔â𝕣𝕓ă, 𝕖ș𝕥𝕚 𝕡𝕖 𝕕𝕣𝕦𝕞𝕦𝕝 𝕒𝕕𝕖𝕧ă𝕣𝕦𝕝𝕦𝕚. ”Scârba de actuala clasă politică, de mimetismul votantului și de teatrul instituțional nu e o reacție marginală — e primul simptom al trezirii. Dar atenție: „dăm foc Romei” doar dacă acceptăm că această „Romă” de carton trebuie abandonată pentru a putea construi ceva viu în loc.Cioran anticipase acest vid colectiv:„ℕ𝕖 î𝕟𝕕𝕣𝕖𝕡𝕥ă𝕞 𝕤𝕡𝕣𝕖 𝕠 𝕝𝕦𝕞𝕖 î𝕟 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕚𝕞𝕖𝕟𝕚 𝕟𝕦 𝕧𝕒 𝕞𝕒𝕚 𝕗𝕚 𝕕𝕖𝕞𝕟 𝕤ă 𝕗𝕚𝕖 𝕕𝕚𝕤𝕡𝕣𝕖ț𝕦𝕚𝕥.”— iar această formă extremă de uniformizare morală pare să fi ajuns și la noi. Când toți se aseamănă prin nimicnicie, disprețul devine o risipă de energie. În locul Socratelui care neliniștește, am ales pe sofistul care adoarme. În locul întrebării care incomodează, lozinca liniștitoare. Așa că, inevitabil, trebuie să ajungem aici:„𝔻𝕦𝕡ă 𝕔𝕖 𝕒𝕞 𝕖𝕡𝕦𝕚𝕫𝕒𝕥 𝕥𝕠𝕒𝕥𝕖 𝕗𝕠𝕣𝕞𝕖𝕝𝕖 𝕕𝕖 𝕘𝕦𝕧𝕖𝕣𝕟𝕒𝕣𝕖, 𝕤𝕚𝕟𝕘𝕦𝕣𝕒 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕖-𝕒𝕣 𝕞𝕒𝕚 𝕡𝕦𝕥𝕖𝕒 𝕥𝕖𝕟𝕥𝕒 𝕖 𝕒𝕟𝕒𝕣𝕙𝕚𝕒, 𝕟𝕦 𝕔𝕒 𝕤𝕠𝕝𝕦ț𝕚𝕖, 𝕔𝕚 𝕔𝕒 𝕣𝕖𝕧𝕖𝕝𝕒ț𝕚𝕖. Focul de care vorbim e, așadar, o formă de revelație — nu violență, ci claritate prin negație. Ardem ca să vedem mai bine în întuneric. 𝘊𝘪𝘰𝘳𝘢𝘯 încheie acest itinerar cu o constatare imposibil de ignorat:„𝕌𝕟 𝕡𝕠𝕡𝕠𝕣 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕦 𝕒𝕣𝕖 𝕔𝕠𝕟ș𝕥𝕚𝕚𝕟ț𝕒 𝕡𝕣𝕠𝕡𝕣𝕚𝕦𝕝𝕦𝕚 𝕤𝕗â𝕣ș𝕚𝕥 𝕖 𝕕𝕖𝕛𝕒 𝕞𝕠𝕣𝕥.”Și atunci, dacă nu ne trezim, vom merge somnambulic spre o Romă deja cenușă.

Adrian Severin: ”Strategii războiului cu Rusia nu pot renunța la România. Strategii păcii cu Rusia nu le-o pot lăsa. În lupta lor, România devine o altă Ucraină, dar fără slavă.

Adrian Silviu Mironescu: Hotii au castigat din nou, poporul a pierdut inca o data. Dreptatea sociala s-a retras ca melcul in cochilie. Poate data viitoare, intre timp viata trece, speranta se stinge incet-incet, ireversibil. Traiesc in tara in care eroii mor in zadar. Nepasarea, iresponsabilitatea, superficialitatea, improvizatia, fac cariera aici. Mai avem valori?

Adriana Masha Galatar: "A NE VEDEA DE TREABA, nu este tocmai pe gustul romanului. Romanului ii place empatia dezechilibrata in absolut orice context, chiar daca e nevoie, chiar daca nu e nevoie, el trebuie sa para (mai ales la Tv), bun peste masura......nu logic si inteligent. Ne place sa cautam vinovati in orice, dar ne place prea putin sa gandim elaborat, cu date clare in fata. *** "Am observat ca dupa luni de razboi armat, la televizor se vorbeste intensiv despre acest subiect, ceea ce devine cam serial, nu ingrijorare. Sa ne gandim continuu de 3 luni, la ce vrea Putin, nu e productiv pt nimeni. El vrea ce vrea, noi vrem ce vrem. In timp ce razboiul Nu se termina si e livrat de presa ca si cum....in curand e gata (dar in realitate, nu e), Romania e canibalizata din interior. Pana la Putin, dusmanii directi ai romanilor sunt: coruptia, lipsa de proiecte pt ppnr, lipsa atragerii de fonduri europene, taxele, criza alimentara, imprumuturile politicienilor la dobanda mare, capturarea tarii pentru alegerile din 2024, iar societatea civila nu spune nimic. Quick reminder: NU suntem nici rusi, nici ucrainieni. Maia Sandu si Zelenski nu sunt liderii Romaniei. Ar fi util pentru oamenii care mai doresc sa ramana in Romania... Sa isi mute focusul din extern, in intern. De la razboi si Europa, la tara din care fac si ei parte.

Adriana Roman: " Să ne iubim ţara, căci Rai trăim... încă. Nu aş da România pe nici o ţară din lume. Ne-am născut aici, misiunea noastră e să facem ceva pentru ţara asta şi copiii noştri, nu să o împroşcăm cu noroi. Eu cred în tărişoara asta frumoasă, care e o sumarizare a binecuvântărilor divine. Ni s-a dat Raiul în braţe, hai să-l iubim aşa cum se cuvine."

Adriana Stoicescu: "Nemuritorului popor român nu îi rămâne decât să facă în continuare ceea ce face de 2.000 de ani: să stea îngenunchiat. Nostalgia după bici, delațiune și lene plătită regește, după promovarea exclusivă pe cumetrie și mită, arată că democrația e prea complicată pentru noi. Politicieni de toate culorile, uniți în cuget și simțiri doar de foamea de bani și putere, depășesc azi orice limită a bunului simț, insultându-ne tuturor inteligența." *** "Cu ochii umeziti de emotie, precum fecioara ce isi asteapta mirele, Romanica asteapta venirea francezilor si americanilor. Suntem pregatiti sa ii intampinam cu fete botoxate si darnice. Jucatorii de alba neagra vor iesi din nou la lupta, sa le ia cativa euroi si dolarei fratilor care ne apara. Rapsozii se vor grabi sa le cante de bun venit, cu paine si sare. Statul va sari cu tot felul de facilitati, gen cauze de nepedepsire pentru soldatii straini daca mai calca, din greseala evident, un prapadit de roman. Nu cred ca exista pe planeta asta o natie atat de slugarnica cum suntem noi. Pare ca suntem o barcuta gaurita, lasata in voia vantului si valurilor, fara țel si fara busola. Cum am putea fi altfel daca ne-am distrus orice urma de intelectualitate si decenta? Cum am putea sa fim altceva decat slugile perfecte si supuse cand promovam numai incompetenti, hoti si impostori ce isi urasc cu strasnicie tara si neamul? Cand adevaratul proiect de tara se cheama “Sus minciuna”…. Am excelat la uciderea elitei si am dat lumii “mari exemple” Gherla, Sighet, Pitesti. Invata cineva despre ele? Nu. Avem nevoie de Esca in cartile de istorie. Am excelat la distrugerea unei economii, cladite pe sangele bunicilor si parintilor. Invata cineva despre asta? Nu. Dar avem un milion de vizualizari ale povestilor de alcov ale intelectualei si marii femei de afaceri Prodan. Vin americanii sa ne apere. O, ce veste minunata…. Vom iesi la lupta si noi. Vom asigura linistea sufleteasca a bravilor aparatori, cu fetite dulci din Bucuresti. Vom curata dormitoarele si vom lustrui bocancii. Vom face mamaliga si vom turna vinul in pahare. La sfarsit, vom incerca sa aparem, disperati, in poza de grup, strecurandu-ne penibil, cum facem de zeci de ani, sfarsind cu o scatoalca dupa cap si trimisi sa mai aducem tigari. Nu ne intrebam nicio clipa ce vom face daca vor fi altii in poza de grup, iar noi sa fim, din nou, doar pierderi colaterale. Nu cred, insa, ca ne vor lua prizonieri. Stiu din experienta inaintasilor ca nu se pot baza pe noi. Ii vom trada cu prima ocazie. Si le mai furam si vodka…. *****”Scoateți, mă, limba română și istoria din școli! Definitiv! Nu vă opriți la olimpiade, un mizilic.Ce nevoie avem de ele? Într-o țară plină de ”academicieni” analfabeți și doctori în hoție, ne încurcă de-a dreptul. E plină patria de ”expertiza” lor, întru prostirea poporului care se uită tâmp în gura intelectualilor, colegi ai Elenei Ceaușescu. Ce nevoie avem de Tolstoi și Eminescu? Ardeți, naibii, cărțile, că ocupă loc și adună praf. Dărâmați statuile și ridicați cârciumi, căci mațul nostru, stăpânul nostru. aceți din muzee huburi gastronomice, pe bune! Nici dracul nu mai are nervi să viziteze niște vechituri în care sunt expuse chestii care nu țin de foame. Și cum să te lauzi pe Instagram că ai vizitat un muzeu? Doar nu am înnebunit… Despre biserici am stabilit: dărâmate, tată, rapid, că încurcă rău. Scoateți de îndată istoria din școli! Sclavul nu trebuie să își cunoască trecutul. El trebuie să știe să silabisească numele firmei de transport care îl duce la cules de sparanghel și, eventual, să numere până la zece ca să nimerească autocarul. În rest, veselie maximă, distracție super, sărbători magice, patru ore pe Valea Prahovei că ”asta-i România”. Analfabetul funcțional va deveni istorie și vom lăcrima discret după el. Prostul absolut, cu privire goală, dar fericit, îi ia locul, încet, dar sigur. În timp ce alții ascultă Bach și Strauss, noi stăm cu ochii lipiți de un tv uriaș, privind cohortele de dame de prost gust unduindu-se desculțe pe ritmuri de manele. Adorăm lanțul de aur gros de la gâtul unui rapsod cu banii lipiți de frunte și ne mândrim cu vocația noastră europeană, de executanți lași și fără coloană vertebrală, fără prea multe întrebări existențiale dar pricepuți la toate. Distrugeți complet școala! Dați-i lovitura de grație, nu o mai lălăiți! Băgați la greu educație sexuală pentru cele 42 de genuri, că de educație sanitară nu e nevoie. Învățați-i să procreeze precum amoeba, ca să nu fie nevoie să îi mai învățați să se spele pe dinți. Chemați-o pe Greta să ne învețe să salvăm planeta și pițigoii în timp ce stăpânii se plimbă cu elicopterul pentru 30 de km. Digitalizați, fraților, tot ce mișcă pentru ca funcția rinichilor să fie ajustată dintr-un buton, ca să nu mai fim nevoiți să ne deplasăm la privata turcească din fundul curții. Nu, nu avem nevoie de cultură și nici de educație. Ne suntem suficienți.Și ne merităm soarta.” *** ”Oamenii devin, pe zi ce trece, mai proști. Nu ne tâmpim pentru că mâncăm soia sau, dimpotrivă, prea multă carne, ci pentru că am aruncat toată înțelepciunea omenirii la gunoi apoi i-am dat foc, nu de alta, dar trebuie să salvăm planeta. Nu o vom salva. Suntem prea mulți și, desigur, prea proști; cât timp nu ne putem salva pe noi înșine, cum am putea avea grijă de biata planetă.E incredibil cum prostia a reușit să distrugă în câțiva anișori tot ce a clădit și creat omul mai de preț. Generația decrețeilor, cea care a crezut că poate schimba lumea din temelii, cu Dumnezeu alături, va pleca în curând, lăsând în urma sa un ultim și de neacoperit gol. Suntem ultimii care am devorat, ascunși sub plapumă, furând lumină de la o lanternă prăpădită, cărțile copilăriei. Cu foi rupte de atâtea recitiri, știam pe de rost pasaje întregi din ”La Medeleni” și, deși nu era cazul, replicile lui Scarlett… Suntem ultimii care am scos din minți străzi întregi cu strigăte de ”nenea, ne dați mingea” și ”tanti mama lui Arpi, vine Arpi jos?” cu joaca până noaptea târziu, când acasă ne aștepta fie o scatoalcă, fie o urecheală, dar, inevitabil, căldura insuportabilă a locuințelor devenite, în toiul vacanței de vară, adevărate cuptoare că, de, nu știam nimic de reabilitare..Plecăm încet și, odată cu noi, dispare acel ”sărumânaaaaa” aruncat cu putere oricărui cetățean întâlnit pe scara blocului, cunoscut sau nu. Azi e suficient să arunci un ”bună” din vârful buzelor țuguiate, cu ochii dați artistic pesta cap, în genul ”ce favoare îți fac, bro…” Pleacă în curând generația ce asculta, alături de părinți, ascunși în colțul bucătăriei, ”Europa liberă” cu urechea lipită de un radio prăpădit, ce hârâia ca un bolnav tbc ist, înțelegând, pe cât se putea, că trăia într-un non sens care azi (ce oroare) începe să pară, de-a dreptul frecventabil. Am fost copiii deprinși cu respectul, maturizați înainte de vreme, aruncați în apă fără să știm să înotăm, că ”doar așa poți răzbi”, auzeam țipând de pe marginea bazinului… Am fost adolescentele leșinate de emoție că ne-am pupat la reuniune cu vreun drăguț cu un an mai mare, sperând în taină la un dans mai lent, feriți eventual de ochii lui dirigu… Mi-e tot mai greu să înțeleg lumea în care trăiesc și pun asta pe seama faptului că azi cartea a devenit un moft penibil și demn de dispreț. Că a fi educat și cu un minim de cărți citite este doar o manifestare a unei slăbiciuni, în mințile netede ale celor care decid soarta lumii. Am devenit o adunătură de bipezi cu ochii țintiți în niște aparate obsedante, care fac dovada statutului social. Am devenit niște biete marionete ale unor indivizi la fel de proști precum cei care, cândva, erau trecuți în clasa a cincea doar de milă. Planeta întreagă este condusă de cei care nici să copieze corect nu erau în stare. Iar noi suntem în top… Și asta pentru că nu ne pasă de nimic. Nu ne pasă de mizeria din jurul nostru pentru că nu ne pasă de mizeria din noi. Devenim din ce în ce mai limitați, sfârșind, probabil, prin a emite sunete guturale, așteptând răspunsul din telefon. Vom deveni maimuțe ce știu să tasteze. Pe măsura ce prostia se înscăunează, transformăm în bășcălie tot. Pentru că nu mai citim, ne lăsăm influențați de indivizi fundamental idioți, dar care știu să mintă și să fie vocali, să ne promită ultimul telefon sau cea mai bună variantă de laptop. Ne batem joc de țara asta zi de zi, de trecut și de oamenii care au murit ca noi să putem să ne îndopăm cu pizza și Coca Cola.Viața se reduce la cât mâncăm, ce mașină cumpărăm, în ce zonă a globului ne pozăm pentru a muri de invidie vecinul de la parter. Vom pleca și odată cu noi va pleca generația care asculta Pink Floyd și Led Zeppelin, dar dădea iama și la filarmonică și operă, îmbrăcați la patru ace, cu muieri ce arătau și se comportau ca niște doamne, cu bărbați cel puțin încălțați corect.Se vor duce, în curând, ultimele bastioane ale simplității și firescului.”
Adriana Vitan Balint: "De câte ori auziti sau cititi comentarii de genul: "Nu se poate, domne, românul nu e educat, nu se spală, nu respectă regulile ca europenii, de aia cresc cazurile și de aia la noi e nevoie de amenzi, internare forțată, cătușe și pușcarie." ?! Slugilor ăstora care ori nu au ieșit niciodată din țară, ori au văzut cum curge apa la robinet doar când au trecut granița si au zis că nu exista ceva mai tare, ori au mers in vacanțe in străinatate tot printre români, aș vrea sa le povestesc, din proprie experiența, fiind mai tot timpul in grupuri mari de străini, printre oameni cu un nivel ridicat de trai aflati in vacanță, cam cum e treaba cu "civilizații" ăștia din țările la care noi ne uităm cu limba scoasă: * La marea majoritate a străinilor din țările "civilizate", unghiile de la picioare sunt copite, mereu neingrijite și murdare, crescute in exces, atât la domni, cât si la doamne. De calcâie nu mai vorbesc, păstrez distanța de frică să nu îmi sară vreun greier pe pantofi.**** Străinii niciodată nu pun mâna la gură atunci când strănută sau tușesc, nu au reflexul ăsta, cum îl avem noi.* Umblă permanent, chiar și in serile de gală în niște haine izânite, necălcate, șifonate mereu, ba chiar descusute, pătate sau rupte. Cei mai aranjați, atenți la tinută și corect îmbrăcati sunt esticii: rușii, cehii, românii, ungurii, ucrainienii.*** Puțini străini "civilizați" știu să acorde prioritate doamnelor, să folosească in mod corect furculița și cuțitul sau să mănânce fără sa cioflăie, cu gura închisă. Și ma refer la oameni în vârstă, din generațiile vechi, care se presupune ca ar trebui sa mai cunoască ceva din bunele maniere.*** Am vizitat fabrici de pâine în Franța, afaceri de familie, unde celebrii boulangeri framântau pâinea cu țigara aprinsă în gură și pisicii se plimbau pe grindă, deasupra cocii, făra ca nimeni sa se teamă de vreun control, amendă sau inchiderea afacerii. E adevarat, vitrinele strălucesc, marfa arată impecabil, magazinele sunt aranjate și iluminate extraordinar, dar ceea ce e în spatele magazinului nu vede nimeni. **** Am văzut austrieci care vindeau crenvurști in fată la Schonbrunn de pe bicicletă, fără sa îi întrebe nimeni de chiuvetă pentru spalatul pe mâini sau grup sanitar pentru clienți. Tot de pe bicicletă se vând alimente și în Elveția, Suedia sau Olanda. Ba chiar și bere se vinde, deși nu e wc, asa cum cer ai nostri când trebuie să ne autorizeze. Și exemplele ar putea continua, astea mi-au venit așa, repede, in minte. Dar nu e nevoie de prea multe exemple, pentru că, oricine a citit, cât de cât, măcar lecturile din copilarie, știe că românii făceau baie săptămânal, se primeneau cu camăși si ii curate și apretate si mergeau duminica la hora în sat, copii, tineri, bătrâni. Hainele românilor au fost secole de-a rândul albe, culoarea curățeniei. Chiar și ițarii bărbaților, pe câmp, tot albi erau.Hainele englezilor sau nordicilor erau gri sau negre, să nu se vadă jegul, englezii se spălau o dată pe an, în luna mai, toata familia în aceeași apă, de unde și celebra expresie "Don't throw the baby out with the bathwater", adică "Să nu arunci copilul odată cu apa din copaie", atât de neagra era apa la final. Asta până acum 100 de ani, de generații intregi.Românii au, de când se știu, curățenia de toamnă și cea de primăvara, când totul e dat cu var, igienizat, pernele, saltelele si plăpumile sunt scoase afară, desfăcute si schimbate paiele, penele, lâna.Si atunci, după atâtea secole în care se vede clar gradul de igienă și curățenie al nostru față de alte popoare, de unde atitudinea asta de inferioritate, de umilință, de autodiscreditare permanentă, de minimalizare ca nație, popor, uitându-ne atăt de brusc istoria, educatia primită de la strămoșii noștri, din generație în generație?Ridicați, oameni buni, capul sus, fiți mândri că sunteți români, simțiți-vă bine oriunde mergeti în lume, lăudați-va cu obiceiurile, si tradițiile noastre, amintiti-vă ce ati vazut fiecare la mama si bunica voastra acasă. Nu mai credeti ce va spun slugile si tradatorii, românii sunt mult mai curati, mai ingrijiți, și mai atenți decât multe națiuni.Nu va mai injositi in fața străinilor, nici a celor din afara țării, nici a celor din țară care incearca sa ne ducă în dictatură, pentru că nu le pasă, nu e țara lor!"

Al Andrei: Romania este o tara deosebit de fertila/ semeni functionari si cresc impozite

Alex Badiu: "Românul, cea mai ipocrită și proastă nație. N-a știut să gestioneze "libertatea" de după 89"

Alex David: ”După revoluție, Romania nu a mai existat ca stat de drept ... Cetățenii s-au lăsat încântați de așa zisa libertate și s au bucurat așa cum continua sa se bucure de resturile societăților mari...in loc sa construiască a lor societate...iar ai noștri guvernanți sunt oglinda educației, mentalității românești...pe mangleală, lipsa meritocrației, lipsa respectului de sine, de țară, de istorie etc!”

Alex Narcis Dima: "Romanul e sincer, sa stii! Pana la interes. Cand i l-ai atins, direct sau indirect, s-a terminat! Bine, el crede ca ramane sincer si dup-aia, dar nu-l intelegi tu! Tu esti sucitul!”

Alexandra Sherimman: "Trăiască poporul roman că a știut ce să voteze: când era bine, a zis ca e rău; când este rău - e bine!” *** ”Of ! Romania tara nimanui hm de nicaieri a unui popor fără ambiție, dar cu asteptari nebanuite și neinchipuite . Lenea a pus stapanire pe o țară intreaga multe creiere hiberneaza iar cei cu spirit de observatie care intentioneaza să schimbe ceva in bine care relatează un adevar sunt pusi la zid si amenințați pentru că de fapt societatea nu vrea sa accepte un adevar sau o realitate la noi fiecare trăiește in lumea lui of se da vina pe sistem pentru ticăloșe și hoție se da vina pe oricine și pe orice pentru că el sarmanul popor cu creierul spalat nu este vinovat niciodată de nimic clar descrierea perfecta a unei economii neperformante expusă la regres intr-o țară cu mii sau sute de mii de Iuda care ar vinde orice și pe oricine. Să vezi și să nu crezi ! Atunci cand cineva se pune contra hoției este amenințat santajat, refuzat de o societate aroganta plina de analfabeti funcționali așadar intr - un final acceptă hotia , smecheria , vulgaritatea, violența și chiar o adoptă ca stil de viață pentru-că așa ii impune un personaj sau altul de care ar fi trebuit sa i fie frică că de acesta este smecher arogant.Doamne iartă-mă ce frica sa ai genul asta de arogant este un limitat care poartă creier fără autorizație. Asemenea limitare intelectuală ne a dus la distrugerea economiei intr-o perioada scurta chiar una prematură rezultat a unei educatii universitare platite, precare , a chiulului , abandonului , repetentiei a curvarasiei ,hoției , lispei caracter și respect finalul groaznic niste distrusi ajung in functii de conducere și se tem să nu-si piardă scaunul pe pile , furtisag si relatii mituite / nepotisme . Nu e mai usor sa scapi de nebunie dar nu imposibil ar trebui sa se ia atitudine in fata lor nu doar să ne rugăm ca să ne ierte Dumnezeu pacatele pentru-că sincer. Nu stiu cine pe cine trebuie sa ajute ! Dumnezeu pe noi sau noi pe Dumnezeu ? Cred ca punem presiune si pe divinitate nu pe vointa și puterea noastră ! Somnul natiuni naste monstri...TREZIREA!”

Alexandru Gatej: Imi pare rau ca o tara frumoasa si plina de bogatii se stinge usor si o sa ajunga o mocirla, fara paduri si fara nimic in ea.

Alexandru Itu: ”român - un "poet": ”Doi români - un caz de corupţie. Trei români - Eterna şi fascinanta Românie. România a avut până acum patru tipare de președinți: Salvatorul (FSN... Ion Iliescu), Reformatorul-Conservator (Emil Constantinescu), Aventurierul-Justițiar (Traian Băsescu) și Olimpianul (K. Iohannis). Dintre toți, cel mai adecvat spiritului național a fost de departe Ion Iliescu. Cel mai puțin prizabil, evident, ultimul, care, așa cum arată și funcția sa simbolică, a fost cel mai îndepărtat de națiune. Băsescu a scurtcircuitat țara prin stilul său direct, dar, ca orice aventurier, a demolat fără a construi. Emil Constantinescu a fost anihilat de forțele conservatoare pe care le-a reprezentat, într-o vreme în care țara ar fi avut nevoie de decolare. După cum se poate observa, schema clasică a filosofiei politice din spatele acestor figuri este cea de reformism-conservatorism (doar I. Iliescu poate fi așezat și în planul metafizic, prin conotațiile specifice ale ideii de Salvare). Schema conservatorism-reformism (schemă modernă de interpretare) s-ar impune depășită azi, cu atât mai mult cu cât societatea nu mai este despre înainte și înapoi ci despre normal și patologic. Azi nimeni nu mai poate fi „conservator”, nici „progresist”, dar toți ar trebui să caute normalitatea. Vremea anomiei cere reacții normale, nici progresiste, nici conservatoare. E vremea renormalizării, redresării și readucerii la sănătate morală a lumii noastre. E vremea unui președinte terapeut, a unui „președinte taumaturg”. Răzvan Constantinescu poate fi un profil în jurul căruia românii să construiască în această paradigmă, deoarece toate celelalte sunt epuizate. Și pentru că termenul „taumaturg” presupune ideea de minune, de miracol, se subînțelege că salvarea noastră se află, vrem, nu vrem, în mâna divinității... România nu este o țara in care îți poți face dreptate"

Alexandru Nemoianu: ”În România există un sistem închis al corupției în care ,oricine nu este corupt este eliminat ca un corp străin,ceeace și este consecvent cu natura închisă a sistemului pomenit.Personal am ales să numesc acest sistem al “neamului prost”.Căci el s-a alcătuit din drojdia societății românești,din foști demnitari ceaușiști, jalnicii lor urmași și cei care li s-au alăturat: șmecherași de duzină, găinari sadea și hoți. Cu câteva sute de lei “ceausesti” și ceva dolari adunați la ciorap, acești indivizi au cumpărat practic toată România. Îmi aduc aminte că în Decembrie 1989 ,în euforia generală ,mi-am exprimat entuziasmul față de căderea comunismului către Protosinghelul Grațian Radu.Răspunsul său brutal a fost:”și tu crezi că o să fie bine?”. La întrebarea mea ”de ce să fie rău?”. Înțeleptul monah mi-a spus,” păi nu eu am planul bă,ei îl au”.Dreptate a avut! Căci în adevăr era un plan diabolic și care a lucrat perfect. În primul rând rostul celor șaizeci de ani de comunism a fost dublu.Să lichideze fizic tot ce era valoare, structura, inițiative, demnitate,curaj din România și să arunce restul populației în stare de șoc.Într-o stare de spaimă și confuzie în care orice zvon devine credibil. Așa au apărut la început “teroriștii’ și apoi “minerii”.Între timp la prețuri de batjocură au furat/ adjudecat toată bogăția țării,de la sol,la subsol,de la ape ,la aerul pe care îl respirăm.Dar ca niște cretini ce sunt,fără rușine de oameni și fără frică de Dumnezeu,își imaginează că prezentul putred va fi veșnic,în alte cuvinte se inchina la idoli.Prezentul acesta beteag nu va fi veșnic și se va prăbuși mult mai repede decât crede “neamul prost” și îi va readuce la starea lor de facto,”neam prost”. Instalați ferm la putere acești conducători ai sistemului “neamului prost” au cooptat,prin corupție și ciolane ieftine un segment dintr-o intelectualitate pregătită moral spre orice compromis. Cu ajutotrul lui George Soros au fost create sumedenie de Organizații ne guvernamentale (ONG) având un scop clar. Să laude noul imperiu sodomit(USAși slugile lor),să aducă osanale noului sistem “globalist” și să insulte fără margine Ortodoxia și Tradiția. Tot ce era românesc a fost terfelit. Degenerați fără număr ,s-au grăbit să declare că “cel mai mare rău” pentru Români au fost Eminescu și Caragiale. Acestor psihopați li s-au alăturat alți eiusdem farinae.Indivizi fără coloana vertebrală dar cu stomac nesățios.Ei au fost unși “profesori” ,șefi de reviste,sinecuristi,etc.Rolul lor,stabilit de Soros,era să intoxice pe bieții Români derutați să îi robotizeze. În acest fel s-au creat contra modele. Personaje care făceau apologia pidosniciei(sodomismului), a “globalismului” și a rezistenței .Personaje confuze,tinerei și tinerele,de tot tulburați hormonal și care zbiară fără rost ,agitați care umblă vandra, hodorogi ramoliti,opozanți din temperament. Într-un cuvânt jalnica ceață a “imbecililor utili”.Al căror rost este să creeze haos și spațiu de manevră pentru marii tâlhari.Mulți dintre ei nu sunt alta decât râzgâiați ,urmași ai neo-îmbogățiților, a hoților la drumul mare, a directorasilor care s-au declarat “patroni” și oameni de afaceri, a traficanților de influență. Nenorocirea este că numărul acestor “imbecili utili” este mare.Ei sunt trup și suflet sub influența OGN-urilor,militarizate la maximum și excutanti disciplinați.Mulți dintre ei se laudă că acționează “voluntari”.Sărmanii nici nu își dau seama că prostia este cea mai ieftină comoditate și că ea este aruncată imediat după folosință. Prostia militantă,”imbecilul util” ține topologic de produsele de higienă cu folosință unică." *** “ȚARA BASMELOR ,TARA LUI FAT-FRUMOS” Să cauți istoria Românilor și încă mai vârtos să cauți să înțelegi sufletul românesc și să te rezumi în a reconstitui din ceeace arată izvoarele istorice convenționale și oficiale, înseamnă să te condamni singur la neîntelegere, insuficiență și finalmente plictiseală. Istoria Românilor nu este și nu poate fi rezumată la depănarea unor evenimente, convențional considerate "importante".Ea este un trup viu,atotcurpinzator,care mereu crește și mereu rămâne credincios ,sieși și autenticitățîi sale. Pentru a putea pătrunde în istoria Românilor, pentru a putea înțelege acea "Grădină a Maicii Domnului",așa cum tot mai frecvent și pe bun cuvânt,este definit spațiul românesc ,este mai ales lipsă să înțelegi și să privești cu grijă “pământul românesc” și apoi, să afli legătura dintre om și loc în acest “spațiu românesc”,fără pereche în lume. Pe acest pământ românesc vei vedea munții,că o cunună și coloană vertebrală a acestui pământ.Munți semeți și pe vârfurile cărora sunt împietrite adâncuri de singurătate. Munți care sunt însă blanzi,care se coboară lin,în valuri domoale și acoperite de codrii semeți,încă ,unii dintre acești codii, rămași neatinși de secure.Din creștetul munților se deschid văi liniștite și primitoare,vai care ascund tainică posibilitate de viețuire.Aflăm în codrii poiene fermecătoare, peste care, la vremea dimineții,se înalță neguri prin care soarele răzbate și se artă încă mai frumos și mai biruitor.În tot locul curg râuri și pâraie în care strălucește apă vie.Iar pe coline și în vai se arată satele blânde în care viețuiește Neamul Românesc,la rândul sau,fără pereche în lume.Pământul Românesc are o armonie,o diversitate și o unitate în felurime,totul într-un spațiu relativ mic,absolut uluitoare.Este un pământ binecuvântat! Nu vreau să spun că aici sunt cele mai frumoase locuri din lume.Dar cu toată siguranță că sunt locuri la fel de frumoase ca cele mai frumoase din lume! Acest pământ și loc nu a fost lăsat la întâmplare.Cel care necontenit savarseste și îngăduie minunile vieții nu lasă “locurile” la întâmplare. Acele “locuri” au fost lăsate ca în ele să “crească și sa se înmulțească” oameni,”coroana Creației”!Iar în pământul acesta au fost lăsăți,cei care îl meritau și aceștia sunt Neamul Românesc!Iar asta lămurit ne spune Scriptura;” Că n-a ales Domnul pe poporul Sau pentru acest loc,ci locul acesta pentru poporul Sau”.II Macabei,5;19 Acest Neam ,așezat într-un asemenea loc,nu putea fi decât într-un singur fel:Drept Maritor și autentic Drept Maritor;..”omul cel tainic al inimii,întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit,care este de mare prêt înaintea lui Dumnezeu”I Petru,3;4 Neamul Românesc a viețuit aici din totdeauna. Stăpânirile s-au scurs unele după altele și ele nu au putut schimba nici firea și nici credința Românilor. Aceste stăpâniri vremelnice au lăsat,cel mult cicatrice și ,poate,coșmare care ne vizitează,când și când.Dar firea românească nu s-a schimbat.Toleranța,primirea generoasă de străini,echilibrul ,demnitatea care se împletește cu modestia și modestia care se împletește cu eleganța,toate,nu s-au schimbat.În tot ce este autentic românesc,în tot ce este încăpățânat românesc, vom afla,aceste trasaturi,din nou și din nou. Pentru Români rămâne,ca trăsătură esențială a existenței, înțelegerea faptului că nu ne putem apropia de esența lucrurilor și de prezența lui Dumnezeu prin vedere,prin constatare indubitabilă,ci prin credință, prin ascultare și acceptare smerită a incredintarilor ce ni le-a dat Dumnezeu prin Cuvântul Sau.Asemenea este și înțelegerea românească a dragostei de Neam.Această înțelegere înseamnă constiinta apartenenței la un grup etnic,iubirea lui și încercarea de a îi sluji în numele acestei iubiri și în același timp, asta înseamnă respingerea ca stări antitetice a intoleranței și șovinismului. Aceasta înseamnă și comuniunea în gând și faptă,solidaritatea necondiționată față de grupul etnic căruia îi aparținem.Din nou acest fel nobil de naționalism este posibil doar în duhul Ortodoxiei ,care dă sens tuturor aspectelor vieții,inclusiv celei naționale ,care devine parte a Dreptei Credințe.Un uman fără formă este o abstracție,nu poate fi.Calitatea națională este manifestarea eternului uman într-o anume ,unică, modalitate.Iar, în acest caz ,este “fenomenul și modelul existențial românesc”,înțelegerea românească a diferenței dintre bine și rău.În duhul acesta au viețuit și încă viețuiesc Românii în structura lor tipică, autentică și arhetipală:satul românesc. În satul românesc oamenii nu sunt “indivizi”, numere socio-economice, sunt persone, vii, autentice, irepetabile, unice. În aceste comunități “lumea” este vastă, diferită, vie, organică. În aceste comunități generațiile nu dispar,se succed,în curgere lină și în continuitate de gând și faptă.Doar asemenea comunități pot alcătui “basme”,narațiuni care caută să infrumuseteasca realiatea,să o scoată de sub stăpânire urâtului, a răului, a vulgarității. Cel care se găsește într-un sat și minimal trăiește viața lui,va ști că atunci când pășește în hotarul lui se va află într-o țară a basmelor, într-un tărâm care atârnă între lumea căzută și Rai.În acest tărâm oamenii se cunosc,își sunt neamuri, își dau binețe,se ajută la bine și rău,sunt un trup.Este suficient să stăm, martori tăcuți, la o dezbatere între femeile vârstnice ale unui sat. Într-o asemenea adunare și un asemenea sfat , sunt adunate reprezentantele cele mai vârstnice ale comunitatii sătești,reprezentante ale localncilor celor mai bătrâni,contemporani în duh cu toate cele din jur,livezi,pășuni,codrii.Ele interpretează lumea într-un chip cu totul diferit față cu normele societății căzute și decăzute.Dar într-o manieră care este în deplină armonie cu veșnicia cerului și a pământului. În acest tărâm al basmelor personaje ca Făt Frumos, Ileana Cosânzeana, Iovan Iorgovan sau Piparus Pătru, nu sunt figuri fabuloase, sunt personalități care pot fi întâlnite și despre aceste întâlniri vorbesc bătrâne și bătrâni din sat.Despre aceste întâlniri,despre realitatea lor, superb ne vorbește Mihail Sadoveanu, într-o mai puțin cunoscută povestire a lui, ”Credință Strămoșească” ,…”asta am văzut s-am auzit eu…Mie mi s-a întâmplat.Ori poate s-a întâmplat bunicului și el mi-a povestit mie.Așa se păstrează credințele. Învățați și voi a crede,căci ceeace mi-a spus mie bătrânul,ori ce i-a spus lui un bunic, e lucru de crezut și prea adevărat”. Lângă noi,în spatele dealurilor,mai există încă satele românești, mai există încă “tărâmul basmelor”,mai exista tara lui Fat Frumos ,mai există tărâmul României autentice,tainice și veșnice,un tărâm pe care starea paralelă a stapanirilor vremelnice nici nu îl poate înțelege ,dar nici nu îl poate distruge.În acest tărâm,în această “țară a basmelor”,încă putem intra și zăbovi și,în acest chip, putem opri teroarea istoriei și a clipei și mai putem fi,din când în când,fericiți."*** ”SOMNUL RAȚIUNII NAȘTE MONȘTRI. Această formulare a fost făcută de pictorul spaniol Francisco de Goya.Formula a fost apoi folosită și I s-a adăugat că și somnul dragostei,încrederii,etc.pot naște monștri. Ceea ce trebuie reținut este că starea de absurd, nefiresc, starea bântuită de iluzii și impulsuri,stările dominate de duhuri negative creează personaje pe măsură,adică monștri.Acest lucru îl vedem în România de azi unde,după revolta națională anti comunistă din Decembrie 1989 s-a instalat un nou sistem,sistemul neamului prost.Profitând de împrejurări și mai ales de starea de șoc a populației și modul nemilos în care ea era manipulată de o media rău intenționată, sau complet neinformată, la putere s-au instalat foști demnitari comuniști și urmașii lor,dar,încă mai dramatic,structurile care alcătuiesc ceeace este numit “statul profund”, securitatea, armata,toate organele de informare,contrainformare și represiune au rămas intacte.Aceiași oameni și mai ales aceleași obiceiuri au rămas în loc.Sistemul neamului prost a fost deci instalat.Evident acest nou sistem avea un scop și acest scop poate fi vădit în modul cel mai simplu, urmărind banii și unde s-a dus avuția țării.Toată avuția țării a fost trecută în posesia clientelei sistemului neamului prost.Cu sume derizorii,dar cel mai adesea nici măcar cu atâta ,ci prin abuz și furt deschis(acoperit și încurajat de sistemul politic al neamului prost) tot soiul de directorasi de duzină au ajuns “patroni” și proprietari de intreprinderi,latifundiari,bancheri și mai știu eu ce.Această neo ciocoime,neo imbogatitii ,au luat în posesie tot:de la sol la subsol,de la ape la aerul pe care îl respirăm.Neo-ciocoimea este o clasă economică sinistră,de tip mafiot și există ca urmare a sistemului neamului prost, mafiot,de gașcă, făcând din România un stat cleptocratic.Nu voi mai intra în detalii,căci caut să scot în evidență un alt lucru, anume tipurile umane monstruase pe care acest nou sistem le-a creat.Aceste aberații umane au ca “bază” drojdia mahalalei românești și mai exact a celei din “vechiul regat”. Într-un eminent studiu,publicat în 1945 și intitulat,”Psihologia mahalalei”,sociologul clujan George Em.Marica, a descries în detaliu această categroie umană. În acel studiu ,sociologul clujan arăta că “mahala” este un termen turcesc desemnând “cartier”.Preluat în limba română “mahala” definește o periferie a orașului în care locuiește un anume tip de oameni.Acei oameni nu sunt nici țărani și nici orășeni,sunt o stare intermediară și care a preluat trăsăturile negative ale celor două categorii pomenite și în plus cele negative ale etniei,azi numită,”rom”.Desigur “mahalagii” aveau stări diferite și unii dintre ei erau oameni de treaba,muncitori și razbatori,alții erau munictorime aproximativ ,dacă și atâta, calificată, dar, foarte mulți erau negativitate, lumpen proletariat. Aceștia din urmă alcătuiau o masă predominant negativă.Erau indivizi care urau și pe orășeni și pe țărani,pe aceștia din urmă aveau și obrăznicia de a îi disprețui.Drojdia mahalalei era măcinată de invidie,de nesiguranță,de frustrare și ură neputincioasă.Dintre ei s-au ales “imbecilii utili” ai mișcărilor extremiste și tot dintre ei s-au ales tortionarii cei mai înfocați.În stări tulburi și anormale acest rebut înflorește și prosperă,căci nu au scrupule sau rușine.Dintre ei s-au alcătuit și bună parte din neo-ciocoimea,neo-imbogatitii și “fruntașii” vremii istorice pe care o traversează România.Sinistru este peisajul social și cultural;profilul acestei nevrednice neo ciocoimii. Cei neo îmbogățiți acționează în consecvență cu ereditatea lor pestilențială,sunt slugarnici cu cei mai mari și cruzi și nemiloși cu cei mai mici.Doar oameni ,având măcar câteva generații cuvincioase în urmă ,sunt capabili să înțeleagă obligația de a te purta omenește cu cei pe care îi ai în subordine, obligația de a fi milos. Acești parveniți și neam de slugi nu au cum să știe asta.În mare grabă și-au ridicat locuințe pe măsura originii pe care o au,adică bunkere mari,zugrăvite în culori sinistre,dar ostentative,”să se vadă”.În interior au folosit prostul gust preluat din magazine de “firmă”.Identică le este și purtarea,stridența vestimentară și mașinile ostentaive pe care le folosesc.Acest neam prost nu are nici măcar o urmă de autenticitate.În această privința sunt mult sub țigani,”etnia rom”,care au o anume tradiție și o respectă.Nu este de mirare că din asemenea specimen au răsărit progenituri pe măsură. Tipul dominant este ȚOAPA.Țoapa își are originea în “mahala”,care,um ziceam, în turcă înseamnă cartier. Termenul de mahala a fost foarte fericit păstrat căci cu adevărat acele “cartiere” au păstrat toate relele caracteristici ale lumii Orientului Apropiat căruia,prin aculturație,îi și aparțin.Țoapa este un orasean incomplet sau defectuos realizat.De regulă păstrează ce este mai rău din mentalitatea rurală ( deși țărănimea o privește de sus) și din cea orășenească autentică ,pe care o invidiază.(De fapt țoapa știe bine că este neam prost dar pretinde a i te adresa,constant,cu “domn” și “doamnă”.)Țoapa este haotică,delăsătoare și de regulă murdară(mai ales în zonele intime căci,”nu se vede”).Țoapa este permanent “înțepată”,ranchiunoasă,întotdeauna invidioasă,certăreață,pricinoasă, obraznică.În același timp mereu gata cu declarații eroice.Țoapa are diferite variante.Între ele,recent,am întâlnit “acritura semicentenară” și încă un an.“Acritura semicentenară”și încă un an, a început ca răzgâiată cu toane.Măritată a căutat să își domine bărbatul(,un amărât descurcăreț, fără șira spinării și de fapt un traumatizat, căutând să parvină aproape prin orice mijloace)și să îl umilească,mereu amintindu-I “că nu făceai nimic fără tata”("tata" fiind un clasic neo-îmbogățit și neam prost.)De făcut,azi semicentenara și încă un an, nu a făcut decât să paraziteze “nepotist”,”lucrând ba pentru “tata”,ba pentru altă rubedenie.Ajunsă semicentenară și încă un an,este în pragul dărâmării finale,când tarele de caracter îi apar pe obraz.Continuă practicarea “parazitismului nepotist” dar se trezește și dând “lecții” gen ,’sau muncim,sau mergem la piscine”.Aici greșește căci prezența ei la piscine ar fi utilă doar ca avertisment despre neplăcutul spectru al vârstei înaintate.Își ține bărbatul în cangi,este și femeie crampon, geloasă furibund ea știe bine că în cel mai scurt timp ,considerând aspectul ei,va fi socotită mama soțului ei.Nici progenitura,zis,”Columba spalancata”, ei nu este mai bine.Este un soi de Dl.Goe dotată cu exces de hormoni și cu pretenții fără acoperire..Dar un “caracter” nou apare,neo-îmbogățitul cu “pretenții”. Mitocanul solemn și care predică. Mitocanul solemn s-a așezat de o bucată de vreme între noi.Un timp a putut fi ignorat și marginalizat ca o insecat neplăcută,sâ câitoare și parazitară.Dar mitocanul nu se împacă a fi ignorat,el trebuie să agaseze direct,împinge din coate,dă cu gură,se bagă în vorba ,se aruncă în fruntea bucatelor, se înmulțește,se bagă pe fereastră(după ce ai avut inspirația să î l scoți pe ușa),te scoate din sărite.Mitocanul poate fi înâlnit în tot locul și,profitând de împrejurarea că lumea s-a clintit din temelii, a ajuns să fie prezent în toate părțile:în politică,în artă,în cultură.Mitocanul a ajuns să decidă și să aspire la poziții de comandă. El pretinde onoruri și se invită la mesele oamenilor de bine. După ce lumea s-a întors cu fundul în sus,mitocanul a prins avânt.Ce era lepădătură a trecut în frunte și nat ural mitocanimea a fost trup și suflet din noua așezare a haosului malign. Fără convingeri și fără rădăcini mitocanul s-a alăturat fără probleme oricărui nou stăpân. Mitocanul se bagă în vorba celor care nu au prudență de a îl lua la goana cu parul din capul locului.El trece imediat la intimități și la tutuiala groasă. Mitocanul se bagă la stăpân și se ploconeste dezgustător.Șira spinării îi este elastică,dar pe la spate,își vorbește “jupanul” de rău și îl fură.Dacă îi vine la îndemână îl pălește în cap cu parul! Mitocanul șef,sau doar crezându-se șef,este un dezastru.Este rău,nemilos,ordinar.Dintre mitocani s-au ales cei mai cruzi gardieni de pușcărie sau “majuri” în armată. Mitocanul are vocație de turnător.În atari domenii mitocanul se inaripeaza:este voios,entuziast,neobosit. Mitocanul poate fi întâlnit în tot locul.El mișună,amiroase pe sub uși și la gaura cheii.Trage sforicele, răspândește vorbe,calomniază,se laudă cu ceeace nu a făcut(și crede el că ar fi făcut),vorbește întruna,împroașcă,ofilește tot în jur. Mitocanul este năbădăios,categoric,sigur.El nu are îndoieli și impertinența îi ține loc la toate: de logică,de gust și mai ales,de bun simt.Cu nepăsare și inconștiență el se aruncă în vorba,întrerupe,”comunică”,vorbește în adunări,insultă,emite sentințe și,culmea,crede că raționează.El se opinteste în aprecieri teoretice.Înfigându-se acolo unde nu îi este locul,el crede că prin insultă și grosolănie poate înlătura păreri,tradiții și valori recunoscute.El confundă zbieretul cu inteligența și aici greșește grav.În loc să se dezlănțuie și să se limiteze la insulte,înjurături directe și rotitul ciomagului,domenii unde are reale aptitudini,el asudă în discursuri și se epuizează în eforturi teoretice, care nu se potrivesc deloc cu natura lui simplă și necomplicată de jocul subtil al gândirii. Mitocanul bântuie,face teorii,rânjește și bahaie că o capră în credință că zâmbește sau râde.Ucide cu truisme și emite solemn adevăruri pe care le știe și pruncul în fașă.Mitocanul confundă grosolănia cu demnitatea și urăște frumosul. Grăbit în făgăduințe și intenții eroice se emoționează de propria lui “generozitate” până la lacrimi.”Visează” să îngrijească sumedenie de bătrâni neputincioși virtuali, inexistenți dar, pe propria mamă ,ajunsă la nevoie,o expediază la azil fără să clipească.asta pentru a nu își expune “inimioara” la o eventuala plesnire.Aici vedem diferența de categorie dintre această neo-ciocoime și țărănimea românească, care este nobilă,elegant modestă,autentică.Neo-ciocoimea,cu toate subtipurile ei,este eminamente nomadă, fără rădăcini,superf iciala,înclinată spre superstiție și divinație.Neo-ciocoimea este hipocondriaca si se entuziasmeaza de felurime de practici alternative gen homeopatia.Iar țărănimea este autentică,statornică și știind că la temeiul existenței stă capacitatea personală de a jertfi,fără nădejde de răsplată.Mai ales mitocanul solemn se caracterizează prin incapacitatea de a avea stare pe loc.El “călătorește” fără rost și fără să învețe nimica,căci de fapt este prost.El renunta la Ortodoxie,căci tot nu o pricepe,și devine fie sectar,fie romano-catolic fie, mason. El confundă stridența cu originalitatea , dovedind din nou prostie.Cred că în urma lui va rămâne o amintire.Vor rămâne sinistrele bunkere,”case de vacanța”,monumente ale prostului gust.Ele vor fi cartea de vizită ale acestei vermine umane,dovedind pretențiile lor nejustificate. Monumente ale prostiei cu pretențîi de veșnicie!A cam venit vremea ca mitocanimea să fie împinsă înapoi în zonele de unde provine.Să ne despărțim de ei cu scârbă și sa îi uităm ca pe un vis urat.

Alexandru Popa: "V-aduc dovezi și vi le pun în vers/ Să nu mă acuzați de denigrare,/ Se-ntâmplă azi în ziua de votare/ Proști, ca la noi, nu sunt în univers.

Alexandru Romanov: ”Romania=Iohannistan”

Alexandru Vlahuță: ”Vai, nenorocită ţară, rele/ zile-ai mai ajuns!/ A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi/ fără milă l-au străpuns/ Şi-n bucăţi împart, infamii,/ carnea ta, avutul tău!/ Tot ce s-a găsit pe lume mai/ stricat, mai crud, mai rău,/ Ăşti nemernici fără suflet,/ fără nici un căpătâi,/ Ţin a tale zile-n mână,/ ş-a ta cinste sub călcâi./ Şi călări pe tine, ţară,/ se cred zei aceste bestii,/ Cum se cred ades copiii/ împăraţi călări pe trestii./ Ei sunt mari şi tari, şi n- au/ nici ruşine, nici sfială/ Că-ntr-o zi, poate, urmaşii / le vor cere socoteală/ De-a lor fapte. Ce le pasă?/ Lopătari, la cârma ţării/ Sunt stăpâni pe vas, pevânturi,/ şi pe valurile mării!/ Şi când cugeţi c-aceşti trântori,/ astă haită de samsari/ Prin tertipuri şi prin intrigi/ au ajuns puternici, mari,/ Şi când vezi pe-a vieţii/ scară unde-au fost şi unde sunt,/ Când îi vezi cu ce mândrie,/ cu ce ochi semeţi şi crunt/ Privesc azi din înălţime/ spre norodul tăvălit/ În mizeriile-n care/ ei, călăii, l-au trântit,/ Când te uiţi cum se răsfaţă,/ cum îşi fac de cap mişeii,/ Vai, începi să crezi că-n ceruri/ adormit-au de mult zeii!/ Ş-apoi, după ce-au dat palme,/ şi-au scuipat în faţa ţării,/ După ce-a-mbrâncit poporul/ în prăpastia pierzării,/ După ce n-a rămas lucru/ nebatjocorit de ei,/ Au curajul aceşti oameni/ de nimic, aceşti mişei/ Au curaju-n faţa lumii/ ca să strige-n gura mare:/ Ne vrea ţara! Îi vrea ţara?/ Auziţi neruşinare!/ Vai, de-ar fi pe voia ţării,/ ştiţi voi unde v-aţi trezi!/ Într-o ocnă, da! Acolo/ oasele v-ar putrezi!/ Cum să mai vedem în ţară/ cinste, muncă, propăşire,/ Când spoiala azi e totul,/ când vezi că prin linguşire/ Şi făţărnicii, netoţii,/ au ajuns aşa departe!/ Cum să-ţi mai trudeşti viaţa/ ca să-nveţi puţină carte,/ Când te uiţi că-n astă ţară,/ dată pradă celor răi,/ Înţelepţii sunt victime,/ ticăloşii sunt călăi!”***Un vechi tolbaș de vorbe late,/Om norocos din cale-afară,S-a pomenit pe neașteptate /Stăpân peste întreaga țară./Din ea-și făcu o prăvălie,/Și ca un negustor de treabă, /Pentru ca-n lume să se știe,/Prinse-a striga de la tarabă:/ Poftiți aici! Oricine are/Obrazul fără de rușine/Și-o conștiință de vânzare, /Poftiți să faceți târg cu mine!/Prostie, lene, lingușire,/Eu cumpăr tot. Veniți aici!/Și cei mai nărăviți din fire/Mi-or fi tovarăși și amici./Eu dau tot felul de noroace,/Căci sunt atoateștiitorul, /Măriri, averi. Să vie-ncoace/Toți trântorii ce le duc dorul!/Așa, sunt zece ani de când/Pe norocosul negustor/Îl auzim mereu strigând,/Și mușteriii vin de zor./În zece ani ce de-a lingăi/Nu se văzură-n slujbe mari,/Câți oameni fără căpătai/N-ajunseră milionari!/Veniți și voi, străini calici,/Și strângeți tot ce-a mai rămas!/Ce să mai faci? Ce să mai zici?/Sărmană țară de pripas!

Alin Dobai: "Romania, tara care a ales sa nu fie, cand putea sa fie.” *** "Nu se înfruntă dreptatea cu nedreptatea, ci două vehemenţe mincinoase, două prelungiri ale unor tipare care nu ni se potrivesc. Se ciocnesc trecutul nerezolvat cu un prezent eşuat şi ambele au pretenţii de viitor corect. Prietenii se ceartă şi se despart pentru că văd diferit o operaţiune de PR, părinţi cu copii mari se transformă în propagandişti de reţea, creativitatea ni se risipeşte pe ridiculizare şi ajunge să pută a zeamă de tomberon. Totul e un spectacol al urii cu pretenţie de flamură neprihănită.Totul ni se aşază pe inimă şi ne-o alarmează: suntem gata oricând de o ripostă, de un dos de palmă pe forum, de un cap în gură m eşteşugit pe Facebook. Ne despart spaima de a nu ieşi din albiile săpate în minţile celorlalţi, teama că, dacă am ceda o nuanţă, am putea pierde poziţiile cucerite anterior, frica de a ne trezi în eventualitatea unei reinventări de sine. România are nevoie să tacă. Să fie linişte chiar dacă, a doua zi, totul se va relua ca un film isteric pus pe pauză. Să vorbim unii cu alţii, să ne mai respire inimile.” *** "Nu se înfruntă dreptatea cu nedreptatea, ci două vehemenţe mincinoase, două prelungiri ale unor tipare care nu ni se potrivesc. Se ciocnesc trecutul nerezolvat cu un prezent eşuat şi ambele au pretenţii de viitor corect. Prietenii se ceartă şi se despart pentru că văd diferit o operaţiune de PR, părinţi cu copii mari se transformă în propagandişti de reţea, creativitatea ni se risipeşte pe ridiculizare şi ajunge să pută a zeamă de tomberon.Totul e un spectacol al urii cu pretenţie de flamură neprihănită.Totul ni se aşază pe inimă şi ne-o alarmează: suntem gata oricând de o ripostă, de un dos de palmă pe forum, de un cap în gură m eşteşugit pe Facebook. Ne despart spaima de a nu ieşi din albiile săpate în minţile celorlalţi, teama că, dacă am ceda o nuanţă, am putea pierde poziţiile cucerite anterior, frica de a ne trezi în eventualitatea unei reinventări de sine. România are nevoie să tacă. Să fie linişte chiar dacă, a doua zi, totul se va relua ca un film isteric pus pe pauză. Să vorbim unii cu alţii, să ne mai respire inimile.” *** "Suntem o țară de paznici. Paznici la școli. Paznici de macarale. Paznici în farmacii. Paznici în hipermarket. Paznici în mall. La Mega, Profi, Penny. La aprozarul din colț. Pazinici la primărie. Paznici la bancă. În gară. În parcare. La poarta întreprinderii. La grădiniță. La piață. În parc. La borduri. La stâlpii electrici. La amanet. La universități. La școlile de șoferi. La ateliere. La brazii de Crăciun. La cabluri. La șinele de tren. La demnitari. La bostănării. La iazuri. La cazinouri. La poștă. La bâlciuri, târguri, picnicuri, sărbători. La aeroport. La intrare, la ieșire, pe dreapta și pe stânga, în față și în spate. La restaurant. La fisc. La cinema. La librărie. Paznici la... la... la... la... Paznici, paznici, paznici, paznici... Suntem o țară de paznici. Adică o țară de hoți.

Alis Popa: "Românii nu sunt sclaveți, nici adormiți, pur și simplu au o strategie existențială bazată pe amânare, adaptare și fofilare. Dacă acum nu va mai funcționa, deși ani întregi a mers ca unsă, românii vor fi nevoiți să se repoziționeze: unii vor ceda, alții vor reacționa imprevizibil, pentru că avem un neam foarte inventiv.

Amelia Cojocaru: Da, România moare și numai Dumnezeu o mai poate salva. Se închid școlile de la sate din lipsă de copii. Mergeți într-un sat, pe ulițe și căutați prunci. Nu veți mai găsi. Un necruțător război economic, demographic, informational, imagistic și psihologic se poartă de peste 20 de ani împotriva statelor naționale și, cu precădere, împotriva celor slabe din est. Consecința se vede. Iar tot felul de transfugi ne întreabă de ce suntem antioccidentali și ”necivilizați”. Simplu. Fiindcă suntem ocupați. Iar în colonii nu există civilizație, decât civilizați, trăind în oaze ”securitare”, hrăniți spiritual de Pleșu. *** Uneori cu lacrimi în ochi scriam despre țara mea, a noastră, despre limbă, educație, despre EI, despre NOI. Am înțeles zădărnicia demersului meu. o țară ocupată nu are politicieni, o țară ocupată are servitori și executanți. Nici Băsescu, nici Ponta, nici altcineva nu are, în opinia mea, o vină majoră. I s-a ordonat și a tăcut deși, probabil, în memorii, va scrie că nu asta i-a fost voia. Nu toți avem vână de eroi. Salvatorul acestui neam e, încă, o enigma. Și, vorba lui Brătianu, va fi un miracol.

Ana Blandiana: " Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniştea/ În care aşteptăm desfrunzirea?/ De unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape de moarte,/ Cu siguranţa/ Că vom mai fi în stare să ne naştem/ Din nou?/ Eu cred că suntem un popor vegetal-/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac revoltându-se?"***Dar cat de bine si de cald e-acasa/ Cand unul altuia ne suntem tara...”

Ana Caia: "Tara unde "desteptul"(politicienii) juruieste si prostul trage nadejde.

Ana Ghilus: "Tara mea si a ta.”

Ana Musetel romanul e tinut ocupat la tv, ca... cica si ca.... cica!***

Anatol Basarab: ”România – Radiografia unei Colonii Educate la SclavieRomânia: războiul civil nedeclarat între prostimea autentică și aristocrația imposturii.România de azi nu e în campanie electorală. România e într-un război de clasă nedeclarat. Dar nu între bogați și săraci. Ci între autenticitate și impostură.În România de azi nu mai avem o dezbatere electorală. Avem o execuție publică a bunului simț. O înscenare unde poporul e acuzat că... există. Că respiră greșit. Că votează greșit. Că nu are voie să gândească decât în limitele trasate de stăpânii noștri morali – clasa soroșistă. Această „noblime” de Pipera, crescută la sânul ONG-urilor globaliste, s-a autoproclamat arbitru al civilizației. Nu pentru că ar ști să facă ceva. Ci pentru că stăpânii lor de afară le-au dat diplome frumoase. Harvard, LSE, Sorbona – toate plătite din donații „filantropice” care vin la pachet cu instrucțiuni:„Voi nu sunteți aici ca să gândiți. Sunteți aici ca să implementați.”România e tratată ca o piață de desfacere pentru idei străine, iar românii ca o populație experimentală. Educația? Un decor. Nimeni nu mai vrea intelectuali. Se caută doar specialiști în obediență. Tocmai de aceea, țăranul care sapă, muncitorul care produce,pensionarul care a construit ceva – sunt batjocoriți.Iar presa – această slugă fidelă – nu mai are demult treabă cu adevărul. Presa nu mai informează. Presa „corectează” gândirea greșită. Presa linge mâna care îi aruncă grantul și scuipă în obrazul românului simplu. Dacă azi țăranul spune „nu vreau să fiu colonizat”, mâine îl vezi la știri etichetat drept extremist, analfabet, troglodit. Și totul e livrat cu zâmbetul scârțâit al unui mercenar pe post de analist.Li s-a lipit eticheta de „pleava societății”. Pentru că refuză să se conformeze. Pentru că nu aplaudă la comanda Bruxelles-ului. Pentru că nu vor să fie ucrainizați, globalizați, reeducați. Și pentru asta sunt considerați periculoși.În schimb, clasa „nobiliară” votează corect. Adică exact cum li se spune. Pentru „statul de drept” – dar doar dacă e dreptul lor. Pentru „democrație” – dar doar cât să-și păstreze privilegiile. Pentru „valorile europene” – care sunt, de fapt, valori anti-românești.Realitatea e rușinos de simplă:Țăranul produce, voi distribuiți granturi.Pensionarul supraviețuiește, voi vindeți țara pe PowerPoint.România reală moare, voi pozați în salvatori de decor.Românul simplu e acuzat că votează „la stomac”. Dar voi, stimabililor, la ce votați? La portofelul grantului? La selfie-ul din Bruxelles?În fiecare ciclu electoral, definiția „prostului” e reconfigurată. Odată era muncitorul, apoi țăranul, apoi pensionarul. Astăzi e oricine nu crede în dogma „progresului impus”. Mâine va fi oricine îndrăznește să întrebe: „De ce?”.Pentru voi, prostul nu e cel needucat. E cel nealiniat. Cel care mai are verticalitate. Iar asta e crima supremă în ochii unei societăți educate la plecăciune.În fiecare campanie se rescrie aceeași minciună:Dacă votezi cu USR sau Nicușor, ești „european”.Dacă votezi cu AUR, Simion sau alții ca el, ești „neandertalian periculos”.Dar nu vă mai merge.România profundă nu mai înghite lecții de la „analfabeții cu diplomă”. Oamenii s-au săturat să fie înjurați pentru că sunt... ei înșiși.Până și diaspora e tratată selectiv:Dacă votează cu voi, sunt „români deșteptați de Europa”.Dacă votează contra voastră, devin „căpșunari inapți de civilizație”.Asta e România din ochii voștri:O colonie educată la sclavie, cu servitori mulțumiți să fie umiliți.România nu are nevoie de stăpâni cu CV-uri de sclaviVoi, clasa soroșistă, nu conduceți România.Voi doar mimați puterea, executând ordine.Vă lăudați că sunteți europeni, dar nu aveți nici coloană, nici demnitate. Ați vândut fiecare bucată din ce înseamnă ființa acestui popor: Resursele? Plecate. Decizia economică? Cedată.Politica externă? Dictată. Educația? Reformată la comandă. Cultura? Redusă la festivaluri de diversitate. De la Hidroelectrica la Roșia Montană, de la gazele din Marea Neagră la pădurile din Carpați, ați vândut tot. Nu pentru binele țării. Ci pentru o poză în Financial Times și o promisiune de funcție la Bruxelles. Asta e marea voastră reușită: ați transformat România dintr-o națiune în proprietatea unor multinaționale – cu voi în post de chiriași docili. Singura voastră realizare reală e că ați reușit să vă convingeți că a fi slujitor înseamnă a fi progresist. Că a implementa ordine externe e o virtute. Că a fi obedient e o formă superioară de civilizație.Dar România nu are nevoie de voi.România nu are nevoie de stăpâni cu CV-uri de sclavi.Nu are nevoie de experți în trădare elegantă.Nu are nevoie de idioți cu diplomă.România are nevoie de oameni care știu să spună NU.De oameni care nu se rușinează că sunt români.De oameni care nu confundă civilizația cu supunerea.Vine ziua în care prostimea voastră educată va da socoteală.Când țăranul, muncitorul, românul de rând își vacere respectul înapoi. Fără să vă mai ceară voie.Și atunci, toate diplomele voastre, toate granturile, toate lozincile europene nu vă vor mai apăra de adevăr.Pentru că adevărul e simplu și final:România e a românilor.Nu a închiriaților de lux ai globalismului.Morala? Tăioasă ca bisturiul:Nu România are o problemă cu prostia, ci elita voastră are o problemă cu adevărul.Nu „pleava societății” distruge România. Ci aroganța voastră de neam prost, poleită cu diplome și minciuni.Puteți pune steagul Europei pe Palatul Victoria, dar n-o să vă ierte nimeni că ați vândut România pe like-uri și granturi.România va renaște nu prin elitele voastre de plastic, ci prin prostimea pe care o scuipați acum.

Andreea Stark: "politicienii sunt dupa chipul si asemanarea noastra: ce conteaza ca populatiile de insecte sunt in declin sever? toata lumea da cu insecticide; ce conteaza ca trebuie sa marim suprafetele acoperite cu vegetatie? toata lumea erbicideaza, taie si betoneaza; ce conteaza ca nu mai e loc in gropile de gunoi? toata lumea genereaza gunoi in disperare; ce conteaza ca emisiile cresc exploziv? lumea se plimba cu avionul like there is no tomorrow; ce conteaza ca consumam resursele a 1,7 planete? toata lumea viseaza la profit si crestere economica..."

Andreea Stark: "Politicienii sunt dupa chipul si asemanarea noastra: ce conteaza ca populatiile de insecte sunt in declin sever? toata lumea da cu insecticide; ce conteaza ca trebuie sa marim

Andrei Caramitru: ”Care e strategia lui Putin - explicata clar prin cererile și propunerile OFICIALE făcute înainte de declanșarea războiului ? Și cum le susține 100% cg ? 1. Rusia ia ieșirea pe mare a Ucrainei(inclusiv Odesa si Kherson) și își pune un regim de fațadă la Kiev, de fapt controlat de ei 2. NATO iese cu totul din țările din Europa de est 3. Polonia, România și Ungaria anexează părți din vestul Ucrainei (dar NU Republica Moldova) Pe scurt - toate astea se pot doar dacă țările din est ies din NATO și UE și devin vasali la kremlin. Adică Belarus copy paste. Refacerea URSS, cu niște modificări minore de granițe în detrimentul Ucrainei. E totul doar în avantajul Rusiei : Ucraina nu mai poate funcționa ca stat și e de fapt o anexă a Rusiei, Rusia preia iar teritoriile din Europa de est inclusiv România ca înainte de 89. Noi devenim niște vasali nenorociți și terorizați - în zona de carantina la marginea noului URSS. Acuma. Mai există o opțiune nepusă pe masă oficial dar clar în mintea lor deja. Care e așa : României îi e permisă unirea cu Moldova, dar , în contrapartidă - pierde Transilvania care e dată la maghiari. Avantajul pentru Rusia e imens : - România reconfigurată devine nesustenabilă economic așa, o țară rurală vai de mama ei și cu proporție enormă de ruși sau ucraineni în populație (cei din Moldova plus din teritoriile “luate” de la Ucraina). Deci sub control fiind slabă complet- Ungaria reconfigurată devine și ea destabilizată , cu o populație imensa de români. Cum e vândută nebunia asta vechilor securiști de la noi ?Simplu :- deveniți stăpâni peste mega tarla. Ei nu se gândesc la faza cu Transilvania - deși e evidentă (fix ce a făcut hitler când ne-a luat ca vasali). - puteți fura tot ce vreți , să vă faceți dictatura voastră , vă ajutăm .E o prostie - pentru ca rușii nu vor lăsa pe nici unul să mai fie pe aici - vor pune la butoane oamenii lor de prin Transnistria la butoane și vor avea “consultanți” si “consilieri” în jurul fiecărui ministru de nu vor sufla aia - altfel direct novicioc sau balcon. Și toți banii vor merge la Moscova. E fix ce au făcut în anii 50. Nu se va întâmpla - însă fix asta vor. Tot ce zice cg - tot - e de fapt reluarea acestui plan, 100%. Nu există dovada mai clară ca e sub control full rusesc. Full. Și el și oamenii din jurul lui. Trădători de ultimă speță.*** "Am fost in trecut întotdeauna o colonie. Însă a rușilor, turcilor și ungurilor. Am fost independenți când au intervenit vesticii si i-au scos pe ăștia de aici, și ne-au dat nouă șansa să avem o țară. Fără vest, România nu ar fi existat."

Andrei Crăciun: ”𝚁𝚘𝚖𝚊̂𝚗𝚒𝚊 𝚖𝚘𝚊𝚛𝚎 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚌𝚊̆ 𝚗𝚞 𝚎 𝚎𝚍𝚞𝚌𝚊𝚝𝚊̆. 𝙿𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚌𝚊̆ 𝚎 𝚒𝚗𝚌𝚞𝚕𝚝𝚊̆, 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚌𝚊̆ 𝚊𝚐𝚛𝚎𝚜𝚒𝚟𝚒𝚝𝚊𝚝𝚎𝚊 𝚎 𝚒̂𝚗𝚌𝚞𝚛𝚊𝚓𝚊𝚝𝚊̆, 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚌𝚊̆ 𝚝𝚛𝚒𝚜̦𝚊𝚛𝚎𝚊 𝚎 𝚕𝚎𝚐𝚎, 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚌𝚊̆ 𝚝𝚛𝚊̆𝚍𝚊𝚛𝚎𝚊 𝚎 𝚗𝚘𝚛𝚖𝚊̆, 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚌𝚊̆ 𝚕𝚊𝚜̦𝚒𝚝𝚊𝚝𝚎𝚊 𝚎 𝚐𝚎𝚗𝚎𝚛𝚊𝚕𝚒𝚣𝚊𝚝𝚊̆, 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚌𝚊̆ 𝚕𝚎𝚑𝚊𝚖𝚒𝚝𝚎𝚊 𝚊 𝚒̂𝚗𝚟𝚒𝚗𝚜.𝚂̦𝚒 𝚍𝚒𝚗 𝚜𝚙𝚞𝚖𝚊 𝚝𝚞𝚝𝚞𝚛𝚘𝚛 𝚊𝚌𝚎𝚜𝚝𝚘𝚛 𝚗𝚎𝚗𝚘𝚛𝚘𝚌𝚒𝚛𝚒 𝚌𝚛𝚎𝚜̦𝚝𝚎 𝚎𝚡𝚝𝚛𝚎𝚖𝚒𝚜𝚖𝚞𝚕 𝚌𝚊𝚛𝚎 𝚟𝚊 𝚙𝚞𝚗𝚎 𝚒̂𝚗 𝚜𝚏𝚊̂𝚛𝚜̦𝚒𝚝 𝚌𝚛𝚞𝚌𝚎𝚊 𝚕𝚊 𝚌𝚊̆𝚙𝚊̆𝚝𝚊̂𝚒𝚞𝚕 𝚞𝚗𝚎𝚒 𝚝̦𝚊̆𝚛𝚒 𝚌𝚊𝚛𝚎 𝚊𝚛 𝚏𝚒 𝚙𝚞𝚝𝚞𝚝 𝚏𝚒, 𝚍𝚊𝚛 𝚗-𝚊 𝚖𝚊𝚒 𝚏𝚘𝚜𝚝. 𝚁𝚘𝚖𝚊̂𝚗𝚒𝚊 𝚖𝚘𝚊𝚛𝚎 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚌𝚊̆ 𝚏𝚞𝚗𝚌𝚝̦𝚒𝚘𝚗𝚎𝚊𝚣𝚊̆ 𝚍𝚘𝚊𝚛 𝚕𝚒𝚖𝚋𝚊𝚓𝚞𝚕 𝚞𝚛𝚒𝚒 𝚜̦𝚒 𝚊𝚕 𝚜̦𝚙𝚊̆𝚐𝚒𝚒 𝚜̦𝚒 𝚊𝚕 𝚌𝚞𝚖𝚎𝚝𝚛𝚒𝚒𝚕𝚘𝚛. 𝙿𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚌𝚊̆ 𝚒̂𝚗 𝚍𝚎𝚏𝚒𝚗𝚒𝚝𝚒𝚟 𝚜𝚝𝚊𝚝𝚞𝚕 𝚛𝚘𝚖𝚊̂𝚗 𝚗𝚒𝚌𝚒 𝚗𝚞 𝚎𝚡𝚒𝚜𝚝𝚊̆, 𝚎 𝚍𝚘𝚊𝚛 𝚘 𝚜𝚞𝚖𝚊̆ 𝚍𝚎 𝚌𝚕𝚊𝚗𝚞𝚛𝚒, 𝚘 𝚜𝚞𝚖𝚊̆ 𝚍𝚎 𝚒̂𝚗𝚌𝚞𝚜𝚌𝚛𝚒𝚝̦𝚒 𝚜̦𝚒 𝚗𝚊̆𝚜̦𝚒𝚝̦𝚒. 𝙾 𝚜𝚘𝚌𝚒𝚎𝚝𝚊𝚝𝚎 𝚙𝚛𝚒𝚖𝚒𝚝𝚒𝚟𝚊̆, 𝚋𝚊𝚛𝚋𝚊𝚛𝚊̆, 𝚟𝚒𝚘𝚕𝚎𝚗𝚝𝚊̆ 𝚜̦𝚒 𝚏𝚞𝚍𝚞𝚕𝚊̆.

Andrei Marga: ”Ce-i de facut? Este limpede că în „jocul lumii” s-a revenit, deocamdată, la „lumea în trei”, pe care au teoretizat-o la începutul vremurilor noastre, Helmut Schmidt și Henry Kissinger. S-a revenit cu variații, desigur, dar acestea confirmă teorema. SUA, China și Rusia sunt acum în față atunci când este vorba de potențial strategico-militar. Ele dispun de cele mai mari capacități de operare. Ele pot opera la mare distanță și au început suplinirea personalului de luptă cu sateliți, drone și roboți, de care dispun. Când este vorba de economie, lucrurile se complică. În premieră istorică, protagoniștii sunt legați strâns unul de altul. Efectiv, nici #SUA și nici #China nu pot renunța fără mari pierderi, una la piața celeilalte. Trăim deja încercări de „decuplare”a economiilor celor două, dar nu se întrevăd avantaje pentru vreuna. Când este vorba de politică, dincolo de manipulările din viața societăților de astăzi, în multe locuri presiunea este la extinderea libertăților, drepturilor și posibilităților de viață ale oamenilor și la respectarea suveranității națiunilor. În lumea în schimbare de azi, a dispărut monopolul valorilor, iar competițile se revendică din afirmarea acestora în realitatea vieții. Când este vorba de cultură, continuă să fie locomotive universități, institute, personalități din SUA, Anglia, Germania, Israel, dar, din diverse locuri, vine concurența. China, cu educație de calitate, orientare spre inovație științifico-tehnologică și răspândirea pe glob a culturii axată pe „armonie”, schimbă situația. Nivelul cercetării și reflecției din Rusia impune respect. Alte țări știu bine să-și organizeze educația și cercetarea în vederea performanței. Uniunea Europeană are, în continuare, personalități cu opere impunătoare, dar folosirea cercetării și reflecției în interesul public este modestă.. S-a redus, de fapt, cooperarea științifică internațională. Între altele, se observă bine că blocarea acesteia face ca nici la această oră, după aproape doi ani, să nu poată fi răpus covid-19. Probabil că fără cooperare în cercetare nici nu va fi posibil să se ajungă la așa ceva. Neavând politică externă elaborată și armată, Uniunea Europeană, ca întreg, va conta intermitent. În continuare, din SUA, China, Rusia și din alte țări, se văd în Europa mai curând țări, decât o uniune. Preferând extinderea în dauna democratizării și stagnând în clișee, Uniunea Europeană acumulează tensiuni. Cum se vor raporta cele trei supraputeri una la alta în zonele de atingere directă? Cum se vor raporta în general? Răspunsul ține acum de ceea ce se petrece la frontiere. El ține și de felul cum se mută pe tabla de joc. Dosarul relațiilor la frontiere s-a schimbat. În 1972, Statele Unite au fructificat voința de profilare a Chinei, căci, între timp, izbucniseră nu numai conflictul ambițiilor ideologice între Nikita Hrușciov și Mao Zedong, ci și ciocniri la frontieră. Între timp, peisajul este diferit. Chinezii spun că Tratatul în vigoare între cele două țări asigură „bună vecinătate, prietenie și cooperare” și favorizează „relații model pentru mari puteri” (Yu Sui, China in a Changing World, Foreign Languages Press, Beijing, 2015, pp.309-312). În schimb, în Marea Chinei de Sud, SUA și China au o problemă, pe care deja Hillary Clinton (Hard Choices, Simon and Schuster, New York, 2014) nu a ocolit-o: China vrea să-și recupereze insule, iar SUA sunt legate prin tratate cu țările din regiune, care se tem de vigoarea Chinei. Pe de altă parte, extinderea spre Răsărit a NATO este resimțită de Rusia ca intrare pe centura propriei securități, iar China o privește ca manifestare a ceea ce critică demult – „hegemonismul”. S-a schimbat dosarul raportului la frontiere, dar și situația generală. Nu s-au cucerit noi spații în lume. China, însă, cu politica nonintervenției în alte state, câștigă adepți. Rusia intervine punctual și înregistrează avantaje. Se acuză insistent „războiul cibernetic”. Acesta a ajuns, desigur, la faza de interferențe în funcționarea industriei, băncilor și chiar în alegeri. Rămâne însă uimitor că se adoptă lent legislația contra falsurilor și dezinformării și întârzie cooperarea potrivit summitului de la Geneva, din 2021. Sub presiunile existente în zilele noastre, Rusia și China merg tot mai mult împreună. Relațiile lor vor depinde fundamental de cuplajul celor două economii. Rusia are nevoie de parteneri economici durabili pentru a-și valorifica resursele, iar China are nevoie de resurse naturale pentru industria ei în extindere. Din asemenea date, pot rezulta multe scenarii pentru anii ce vin. În pofida polemicii ocazionale, mai probabil mi se pare scenariul negocierilor, cum am arătat detaliat deja în Ordinea viitoare a lumii (Niculescu, București, 2017). China are nevoie de calm în exterior pentru a-și asigura ridicate ritmuri economice și dezvoltarea instituțională la care s-a angajat. Rusia are nevoie de timp pentru a-și moderniza industria, a pune în mișcare regiunile îndepărtate și a-și crea statură economică. SUA văd în China un concurent fără precedent, dar vor să evite coalizări internaționale care să favorizeze, fie și indirect, terorismul și alte amenințări la adresa propriei civilizații. Așa stând lucrurile, atingerile directe ale supraputerilor pot afecta într-un moment sau altul interacțiunea globală, dar nu o vor modifica esențial. Nu se poate menține o ordine mondială, acum, fără angajamentul fiecăreia dintre cele trei supraputeri. Opticile lor rămân însă diferite. SUA apără o „ordine a lumii” înscrisă în tratate, dar vor ca Rusia să o accepte, iar China să pună umărul la apărarea ei. Rusia nu acceptă ordinea existentă, socotind că o dezavantajează, dar nu are puterea de a forța decizia, încât caută înțelegerea cu SUA. China a separat politica externă de rivalități ideologice și respinge „lumea unipolară”, dar nu minimalizează faptul că fără SUA nu este posibilă o altă ordine mondială. Se înțelege că o mutare a uneia face ca celelalte două să reacționeze. Supraputerea care va reuși să mobilizeze aliați în spațiul global va prevala. Intuiția de la baza politicilor externe actuale ale celor trei supraputeri este, desigur, realistă. Doar că Germania și Marea Britanie sunt pe ruta spre statutul de supraputere cu vederi proprii. Vor fi importante, pe lângă aceste țări, Franța, Japonia, India, Turcia, Brazilia, Italia, Polonia, țări care recâștigă sau câștigă, în premieră, rang de puteri. Poziția lor va cântări în balanță. La acestea se vor adăuga Israelul, Kazahstanul, Egiptul, Iranul, Arabia Saudită, Africa de Sud, Nigeria, care vor influența evenimentele. Nu vor fi în anii ce vin victorii unilaterale trainice în spațiul în care se decide soarta lumii. Au căzut în disgrație o mulțime de idei consumate – dirijism, libertarianism, neoliberalism, socialism oriental, economism, culturalism, etc. Pe de altă parte, creșterea populației a adus pretutindeni pe scenă generații noi, ale căror opțiuni rămân încă deschise. Aspirația spre altceva decât a fost se răspândește. Cel mai probabil, va fi o lume agitată, dar fără ciocniri ale supraputerilor. Fiecare știe că din ciocniri se câștigă puțin. În zilele noastre se lucrează la articularea unei noi abordări americane a lumii. Se caută o abordare alternativă la unipolarism și la interpretarea relațiilor internaționale ca aplicare a neoliberalismului, dar și la politica de „încercuire (containement)”, aplicată de Barack Obama. A devenit clar că aceasta are costuri imense și rezultate modeste și că, între supraputeri, sancțiunile nu duc nicăieri. China și-a prezentat teoria „noului tip de supraputere” și strategia „win-win” ca parte a „visului chinez” (Hu Angang, China in 2020. A New Type of Superpower, Brookings Institution Press, Washington DC, 2011). Lumea a început să le dea atenție și să se obișnuiască cu ele. Rusia nu abandonează aspirațiile de supraputere din secolul douăzeci. Ea își extinde cooperarea cu China și caută să ducă mai departe înțelegerile cu SUA de la Soci (2015). Retragerea din Afganistan (31 august 2021) are implicații mai vaste, ce abia încep să iasă la iveală. Stupefiant, Statele Unite au părăsit terenul, pe care au intrat legitim pentru a distruge sursa principală de terorism, fără a lăsa însă în urmă o forță care să aibă ca obiectiv reducerea clivajelor și o democratizare, fie și modestă. Afganistanul intră în seria de rezolvări neduse la capăt, alături de Kuweit, Irak, Siria. Ca efect, o redesenare a opțiunilor americane va avea loc. Se petrece un fenomen nou, ca dimensiuni, și alarmant. Asupra lui atrag atenția tot mai mulți analiști americani și germani. Anume, s-a creat, istoricește, în diferite state, o alianță între corupți interni, fie ei și pretinși „democrați”, care vând orice, și sponsori externi, în condiții de cleptocrație și de complicitate la extorcarea de resurse. Un fenomen neprevăzut, care împiedică democratizările și radicalizează cetățenii! Nu se întrevede o detensionare în lume – de care toate supraputerile au în acest moment nevoie, desigur, din motive diferite, fără a se reveni la rațiune, ca să folosesc un termen devenit, iată, prea pretențios. Detensionarea nu vine de la sine și nu are ca alternativă decât un război fără învingător! Ca și altădată, oprirea terorismului, ce se simte din nou în larg, pe fondul fricțiunilor dintre supraputeri, este imperativă, fiind în interesul fiecărei supraputeri. Dar și diferențierea pe harta terorismului este realitate. Nu mai pot fi confundate mișcarea talibanilor paștuni cu Statul Islamic și cu Al Qaida și alte mișcări, chiar dacă ar fi imprudent să nu se ia în seamă istoria. Încă nu se știe opinia statelor islamice asupra situației de după Afganistan. O opinie ce poate avea greutate, având în vedere fie și numai ponderea lor demografică, care urcă semnificativ în anii ce vin. Dacă nu continuă creștinarea din China, Islamul devine, demografic, prima religie a lumii. De aceea, o discuție cu Islamul va fi necesară. Stă, cred, în capacitatea bisericilor – catolică, ortodoxă, lutherană, neoprotestante – să o inițieze și în capacitatea unor guverne să o realizeze. Obsesia opririi dezvoltării din China este contraproductivă. Cum s-a argumentat (Eberhard Sandsschneider, Globale Rivalen. Der Aufstieg Chinas und die Ohnmacht des Westens, Carl Hanser, München, 2007), China actuală nu poate fi oprită. Analize americane arată lucid că nu manifestările Chinei sunt problema, ci slăbirea în Vest a propriilor valori (Fareed Zacharia, Ten Lessons for a Postpandemic World, Allan Lane, New York, 2020). În orice caz, se conturează regândirea în profunzime a relațiilor dintre civilizații. Concentrarea relațiilor cu Rusia pe Crimeea este o eroare. Nu poți considera o decizie a lui Hrușciov în lupta lui pentru putere – aceea de a trece Crimeea în administrarea Ucrainei – drept prevedere de drept internațional. În fapt, Crimeea este, demografic și istoric, după orice analiză, rusească. Peste toate, cum scria un fost cancelar german, este o eroare amestecul în relația dintre ruși și ucrainieni, legați de secole printr-o cultură comună. Înainte de orice, însă, Ucraina nu a rezolvat statutul minorităților, iar reprezentanții statelor din jurul ei, mai puțin România actuală, obiectează pe drept. Așa cum înaintează, cu leadership birocratizat și fără viziune, Uniunea Europeană devine tacit o piață comună. Este normal ca Europa să se integreze, dar Adenauer, de Gaulle și de Gasperi știau bine că doar o Europă a națiunilor care sunt respectate poate fi integrată, iar Delors și Prodi au mai avut competența de a continua direcția. Statul de drept, care se invocă acum, rămâne doar un fetiș câtă vreme nu devine stat drept. Așa cum arată și eșecul încercării de stigmatizare a unor țări membre la Tribunalul european, manipularea „statului de drept” de către inși străini de drept nu duce departe. Brexitul și agitarea altor exituri rămân avertismente! Din nefericire, este prea multă politizare superficială, în dauna inovării. În fapt, discutatele diferențe dintre regimuri pot începe cu distincția popperiană „autoritar” – „democratic”, dar nu se lasă reduse la aceasta. Sunt astăzi, în fapt, regimuri „democratice” care au devenit mai rău decât voievodale sau oligarhice. Carl Schmitt ar fi mirat să vadă ce trecere are. Ce-i de făcut în România? Sunt de părere că a redevenit actuală întrebarea lui Liviu Rebreanu (Opere, Minerva, București, 1998, vol.17 și 18) din anii treizeci: „De unde atâta rătăcire?”. Este tot mai evident că amatorismul și iresponsabilitatea decidenților actuali generează handicapuri. Pe nesimțite, țara a luat o rută singulară, cu riscuri mari. Coerența ei a slăbit, prin continua violare de sus a Constituției și alergând după rivali cu Securitatea și justiția aservite. Funcțiile fiind umplute cu nepricepuți, capacitatea de a proiecta și organiza s-a stins. Traiul din împrumut a devenit curent, iar maxima „din rău în mai rău, ca să se poată fura mai bine” conduce vizibil numeroși decidenți. Se merge, cum observă destui concetățeni, spre un eșec istoric. Opinia mea este că România, ca prim pas, are de oprit abuzurile, de trecut la meritocrație și de revenit la politică externă inovativă. Altfel, va continua să înoate în dificultăți și să stea la coada Europei.*** ”În România, protestele continuă. După cei din sectoare publice, al educației și al sănătății, funcționari publici și polițiști, oameni din domenii vitale, fermieri și transportatori, se unesc într-o revoltă care infirmă decizii și decidenți și ridică întrebări privind statul. Faptul că cei care decid improvizează explicații și nu discută cu protestatarii, sau au început să confecționeze „exponenți” ai acestora, ridică alte întrebări. România și-a asigurat, în mod îmbucurător, încă la sfârșitul secolului anterior, o constituție bazată pe drepturi și libertăți fundamentale ale cetățeanului, pluralism politic, alegerea reprezentanților și intrarea în alianțe asiguratoare. Dar chiar în aceste condiții, se comit abuzuri și erori, iar originea lor devine clară pentru tot mai mulți cetățeni. Nu ai cum să nu observi că libertățile au fost înțelese sumar, ca însușire a orice cu orice mijloc, privatizarea s-a aplicat ca devalizare a avuției publice, cooperarea internațională ca afacere între inși, iar securitatea națională ca vânzare a orice cade sub mână. Pe acest fundal, cu președinte și guverne depășite de rol și cu partide convertite adesea în alaiuri, România a fost adusă în ultimele două decenii într-o situație singulară în Europa: traiul cotidian pe împrumut, cea mai mare îndatorare din istorie, sărăcie record pe continent, mortalitatea cea mai ridicată în pandemie, apelul la cultură redus, educație mai slabă. Destul să examinezi indicatorii și-ți dai seama de gravitatea situației. Democrația restabilită salutar în 1989 a slăbit continuu, încât soarta cetățeanului simplu contează tot mai puțin. Revoltații acestor zile au și acuzat nenumărate aberații la care s-a ajuns. De pildă, fermierul indigen vinde producția de floarea soarelui cu 1,5 lei Kg., în vreme ce cumpără sămânța cu 100 lei kg. Ecuația „3 litri lapte = 1 litru de apă” este emblematică Fiscalitatea sugrumă în fașă întreprinderile. Creditarea și subvențiile agriculturii sunt slabe, astfel că agricultorii sunt aruncați fără sprijin în competiții care-i înghit. Deversarea de produse ucrainene fără taxare afectează piața internă. O țară cu țiței vinde combustibilul mai scump cetățenilor săi. Ocolirea realităților, spusul lucrurilor pe sfert, dacă nu chiar falsificări „între amici”, decidenții le iau ca rezolvări. Un fapt istoric tulburător încoronează declinul: pentru prima oară în istorie, România nu-și mai produce hrana de zi cu zi și importă masiv cereale, legume, carne, ouă, lapte pentru consum curent. Rareori protestatarii au făcut declarații mai la obiect. Dintre adevăruri nu au ocolit diletantismul decidenților, înflorirea ciocoismului, trădarea reprezentanților. Tot mai mulți concetățeni semnalează că în țară mai nimic nu funcționează normal. Economia înoată în amatorism, comerțul în pierderi, educația, cercetarea și creația în vorbe, sănătatea în promisiuni. Abordările „oficiale” sunt paralele cu nevoile. Ar fi de bun simț să se ia acum de pe umerii fermierilor și transportatorilor poverile și aberațiile care i-au făcut să se revolte. Dar, în loc să rezolve probleme, autoritățile recurg, mai strident ca oricând, la analogii și argumente ce cad la o examinare simplă. Bunăoară, că și în alte țări sunt nemulțumiri. Sunt, desigur, numai că restanțele și pierderile la care a dus gestiunea coruptă a bunurilor publice sunt mai mari azi la Carpați, neajunsurile mai adânci, abuzurile oricâte. Țara trăiește cotidian pe împrumuturi, dar, se replică de către decidenți, și alții au datorii mari. Numai că alții au și premise mai pregătite de a-și lichida datoriile. România dă emigrația cea mai mare dintr-o țară a lumii în condiții de pace, iar oamenii și-au găsit mulțumirea în alte țări. Numai că, în orice țară din care se emigrează, poverile devin mai mari pentru cei care rămân. Acea țară pierde oricum durabil, căci emigrează oameni cu pregătire și inițiativă. Forța care a emigrat nu s-a putut înlocui nici la noi, iar economia nu s-a echilibrat. La graniță este război și am avea nevoie, se spune, de paciență. Faptul că inși săraci în competență, dar ajunși la decizii, invocă războiul ca justificare a situației în care au adus România, le atestă și mai mult precaritatea. În definitiv, nimeni nu i-a forțat la decizii adoptate fără dezbatere, care sacrifică interesul public. Țara ar avea creștere economică remarcabilă. Ea există, firește, dar ar fi de văzut ce atinge. Fructele creșterii sunt puțin perceptibile câtă vreme o treime din populație trăiește la limita sărăciei. Nu ne-ar lăsa Comisia Europeană să facem ce este mai bine, spun decidenții. Desigur, mai nimeni nu vede clarviziune la actuala Comisie Europeană și nu poate contesta ceea ce juriștii din diferite țări observă – că hotărârile Consiliului European nu au legitimitate. Se și văd roadele deciziilor în recesiunile, irosirea de resurse și nemulțumirile de pe continent. Dar nimeni nu a împiedicat o țară să-și ia deciziile adecvate. Un alt argument fals este acela că actualii guvernanți ar avea soluții, doar să fie lăsați în pace. Este ceea ce se pretinde de două decenii, iar eșecul este mereu după colț. Din tot ce au promis „guvernele” instalate de autoritarismul incult al Cotrocenilor nu s-a rezolvat nimic – nici investiții, nici valorificarea produselor proprii, nici fiscalizarea, nici stabilizarea financiară, nici legile justiției, nici legea salarizării, nici legea pensiilor, nici legea educației, nici legislația sănătății, nici legea securității naționale. Măsurile adoptate nu țin de statul de drept democratic și cooperativ și sacrifică viața cetățeanului. Un refren frecvent este acela că în proteste intervin opinii politice. Acestea intervin, firește. Dar așa puțin se înțelege că oricare cetățean are voie să exprime astfel de opinii? Și că o opinie se combate, la rigoare, cu probe, nu cu imprecația că cel care se exprimă este partizanul cuiva! Și mai ridicolă este perorația că prin proteste se servesc puteri străine. În anii cincizeci, se atacau oameni devotați țării pentru că ar fi ai „imperialismului”. Acum, se atacă oameni care își spun cuvântul despre nefericirile produse de diletanți ajunși la decizii, cum că ar fi ai unor țări din Răsărit. Absurd, acum, ca și atunci! Nu se înțelege că, în orice țară, de situație răspund, înaintea oricui, cei care decid. Nu se înțelege nici că sunt libertăți și drepturi și că a discuta stările de lucruri este o responsabilitate cetățenească. Nu se înțelege că „extremismul” ce se acuză emfatic din amvoane compromise de ignoranță și rea credință, este rezultatul decidenților actuali. Am analizat de câte ori a fost nevoie rădăcinile crizelor (mai recent în volumul Emanciparea României, 2023), în mod sistematic, plecând de la fapte, luând în seamă schimbarea lumii și folosind științele sociale de astăzi. Am argumentat public, deja cu ani în urmă, că în România s-a instalat un regim în care decid soarta celorlalți inși slab pregătiți și lipsiți de valoare – un regim prostocratic; că „statul este avariat” de cei care l-au controlat în ultimele decenii; că s-a ajuns, în practica constituțională, la o „președinție africană” de acum vreo patru decenii, obtuză și ruptă de viața cetățenilor; că România are alte nevoi și interese și nu are ce căuta în conflictul din Ucraina; că ar fi cazul ca legislația să ia o cu totul altă direcție. Din nefericire, niciuna dintre evaluări nu s-a învechit. Am spus și în guvernele din care am făcut parte – România are nevoie de „reconstrucție”, începând cu statul propriu. Orice altceva este prea puțin. Mai concret, legile au lacune ținând de viziune și de calitatea elaborării juridice și au nevoie de schimbare în lumina unor legi ale reconstruirii. Ar fi de început, cum am mai arătat, cu legea abordării bunurilor naționale, care să pună capăt jafului și să restaureze controlul public asupra resurselor în condițiile respectului proprietății private și democrației. Ar fi de continuat cu legea interesului public, care să împiedice abuzurile. Ar fi de mers mai departe cu legea meritocrației și a concursurilor, în care să conteze capacitatea celui care întreprinde și muncește. Ar fi de înaintat cu legea protecției naturii de care se bucură țara. Ar fi de încheiat acest prim pachet cu legea valorificării, în interesul cetățenilor, a poziției României ca parte a Uniunii Europene, a alianței Nord-Atlantice și a parteneriatelor. Ce este de făcut, însă, imediat, în fața revoltei? Nu există soluție cu o singură variabilă în crizele în care a fost adusă România. Dar dacă este să sintetizez, atunci spun că se cer abolite de îndată blocajele. Ele nu sunt oarecari. România a ajuns o societate cu un aparat de supraveghetori și de băgători de seamă mult supradimensionat. El nu se poate susține și menține producerea de bunuri sub nevoi. Nu mai amintesc continua umflare a acestui aparat printr-o pilăraie fără seamăn. Securismul controlează societatea prin firme și funcții, dar și prin protocoale fără analog în vreo democrație și prin trepăduși plasați să creeze confuzii, la orice mijire de speranță. Instituțiile de forță urmăresc persoane, în loc să apere ordinea democratică. Ard oameni, au loc accidente și crime oribile, se încalcă legi și nimeni nu răspunde sau o fac acari la nimereală. Veniturile sunt disproporționate în raport cu prestația unora, iar indemnizațiile speciale spun totul. Lupta pentru performanțe a fost înlocuită cu lupta pentru aranjarea în funcții deloc productive. Justiția este lăsată în mâna unui ins, care o și instrumentează, numind procurori și judecători, în loc ca aceasta să depindă doar de decizii ale instituțiilor publice. Cetățeanul merituos este disprețuit, ciocoii noi și șmecherașii care duc cu vorba fac regula. Ce a ieșit din acestea a arătat, într-o metaforă grăitoare, fie și disgrațioasă, cel mai profilat prozator al acestor decenii, D. R. Popescu: reușite chinuite, o „pârțăgărie”, în care minciuna și răsturnata ierarhie a valorilor se lăfăie. Competițiile firești au fost înlocuite cu feude chiar în instituțiile publice. Nu se mai discută legi și nici decizii cruciale – ele se rezervă unor inși. Funcțiile publice sunt exercitate ca proprietăți. Politica a devenit ritualul majorităților mecanice. Administrațiile, băncile, universitățile, instituțiile funcționează ca feude. Prin concursuri trucate, se reproduc coterii, rude, familii pe scară fără egal în istorie. „Aranjamentul bate copios regulamentul”, spune exact un ierarh. Falsificarea a devenit premisă de viață într-o neofeudalizare ce contrastează cu europenitatea invocată ca paravan. Decidenții caută să se justifice nu prin rezolvarea de probleme ale cetățenilor, ci în capitale, la ambasade, la firme multinaționale. Știind pesemne ce au oblăduit, președinții recenți au spus, unul, că statul român a devenit „stat mafiot”, celălalt, „stat eșuat”. Sub bagheta lor s-a ajuns de fapt la un „stat avariat” (A. Marga, Statul actual, 2021). Și în cazul României așteptarea ca rezolvările să vină de la alții, din afară, duce vizibil la cleptocrație și la dominația din exterior – cu toate implicațiile. Nu este dezvoltare astăzi fără ca statul național să se asume pe sine competent și în cadrul unei democrații curate. Statul român se cere reconstruit prin debirocratizare, defeudalizare, democratizare. În spațiul aflat la dispoziție, enumăr, doar, câțiva pași de primă instanță. Bunăoară, în condițiile presiunii asupra întreprinderilor mici și mijlocii, este stringentă apărarea acestora prin legislație și politici adecvate. România le datorează lor principalele resurse și are viitor doar împreună cu ele. Un partid nou, al întreprinzătorilor mici și mijlocii, se dovedește mai necesar ca oricând. Este stringentă revenirea la dezbaterea publică a ceea ce este de interes public – buget al țării și proiecte de legi, înainte de toate – și la alegeri pe bază de proiecte în interes public. Într-o lume intrată în schimbări, nu este securitate națională fără ca cetățenii să-și spună răspicat părerea și fără decidenți calificați și responsabili. Niciunul dintre cei care cochetează azi cu candidatura la conducere nu are nici cunoașterea, nici pregătirea, nici cultura organizării și nici viziunea care să rezolve problemele României. În statele care s-au reconstruit cu succes, capacitățile de a examina lucid prezentul, de a reconstitui cu acuratețe istoria și de a proiecta responsabil viitorul au mers mână în mână. Aceste capacități nu sunt la vreun candidat. Pentru scăzuta exigență profesională și civică față de cei care decid și acomodarea cu neajunsurile generate de aceștia, cetățenii României plătesc deja prea mult. Este ora proiectelor eliberate de presiunea la reproducerea inșilor mimetici, în stare doar să citească ce li se scrie pe foi anoste. Rămâne acută nevoia identificării printre cetățeni a personalităților efective, care au fost capabile să se construiască pe sine și să construiască în realitate. Este acum ora asociațiilor profesionale, a revenirii organizațiilor în rolul lor democratic și a angajării schimbărilor. Șansa României este să aparțină lumii libere, care pune în valoare calitatea de cetățean. Dar această șansă se irosește dacă se mai lasă în mâna decidenților care au adus țara în situația de azi. Iar cu avariile deja produse în arhitectura statului și cu tectonica ce se anunță în viața lumii, noi valuri de nemulțumire și revolte vor jalona anii ce vin.

Andrei Paunescu, PLUGUȘOR 2023Cum vom fi cu toții-n `23?/Noi pe primul plan, apoi și ei!/Să fim lupi, nu papagali sau miei,/Să fim zei și zmei, nu scarabei,/Și dulăi, că prea ne-au vrut căței./Cum vor fi românii-n `23?/Poate zimbri iar, nu șoricei,/Armăsari în goană, nu ponei,/Șoimi, nu guguștiuci sau porumbei,/Nu pisoi castrați, ci tigri, lei. EU Cum o să îmi fie `23?Voi vorbi de mine, nu de ei,/Voi visa și planuri, și idei,Fapte mari, nu ținte de doi lei,/Nici palat regal, dar nici bordei./Ce-mi voi repeta în `23? Vina e la mine, nu la ei,/Mintea încă-mi scapără scântei,/Răul însumi pot să îl închei/Prin cuvânt, dar și prin retevei.Ce-o să fac cu mine-n `23?/Ce simt eu, nu ce-mi dictează ei,/Nu-s printre habotnici sau atei,/Sunt înapoiat, iubesc femei,/Mai presus de toți, mi-e drag de-ai mei.Ce voi spune și în `23?/Cu chitara și cu un condei,/Și prin bancuri, și prin epopei,/Voi vâna mișei și farisei,/Trădători, bandiți, lachei, pigmei.TUCe-o să faci cu tine-n `23?/Poți întoarce lumea, dacă vrei,/Ce ți s-a furat `napoi să-ți iei,/Bine să mănânci, puțin să bei,/Ia exemple de la corifei.EICe vor vrea străinii-n `23?/Ne vor cere pâine și țiței,/Apă, aur, foc și minți și piei,/Să îi omenim ca de-obicei/Bine, dar să știe și Grivei!Ce se va-ntâmpla în `23?/Ce-o s-avem în pungă-n `23?De ce vom scăpa în `23?/Vom împuțina din derbedei,/Nu există lacăt fără chei.Plugușor de spus în anii grei/Scris cu drag aicea de Andrei...*** popor invatat pe vecie sa-l doara. ca tiranii si hotii vad ca se poate. Dresorii il bat, iar el tace din gura.

Andrei Plesu: "România e, în multe privinţe, o alcătuire. De aceea e greu sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat. Reuşim lucruri care, în mod normal, nu merg împreună. Reuşim de pildă, constatase deja Titu Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipseşte cu totul fondul. Aşa ceva nu e la îndemâna oricui. Şi ceea ce e spectaculos e că, una peste alta, ţara funcţionează, aşa paradoxală, improbabilă cum este!” ***Țara este a unei adunături de netrebnici, care se amuză și se îmbogățesc pe spezele tuturor celor care nu au “cultura” cârdășiei. Țara a ajuns să fie proprietatea privată a unor derbedei.” ***"Românii au un fel de a fi nefericit, cuplat cu bucuria." *** „Spectacolul din ultima vreme al politicii românești pare o glumă proastă, rudimentară, provocând mai mult stupoarea decât râsul… Nimic nu poate explica integral opțiunile de fiecare clipă ale „jucătorilor”. Cuvântul coaliție a ajuns să însemne opusul său: o adunătură de bombănitori care se detestă și se excomunică reciproc” scrie Pleșu. „Ideea de strategie guvernamentală a căpătat și ea un sens nou: prioritățile nu se mai decid în funcție de necesitățile țării, de urgențele conjuncturale, de promisiunile lansate în campania electorală. Prioritare sunt proiectele cu care lovești mai bine în adversari (interni), propunerile care dezbină, jocul la derută. Nu ne luptăm cu idei și contrapropuneri, cu argumentele șicanatoare ale unor analiști pragmatici. Ne luptăm cu oameni, cu găști contradictorii din ograda proprie, nu din vecini! Nu căutăm solidarități funcționale, ci alianțe interesate, nu construim planuri de reformă, ci manevre demolatoare (fie și cu paguba colaterală a autodemolării). Pe scurt, politica a devenit o scenă înghesuită, pe care actorii joacă singuri, dinaintea unui public plictisit, tot mai străin de rostul intrigilor montate la rampă. Nu mai vorbesc de mediocritatea generalizată a discursului, simplă însăilare nervoasă pe tema Ba tu!, nu mai vorbesc de preeminența calculului de grup pe socoteala unei minime consecvențe ideologice și programatice. Vrea un partid să dea jos guvernul? Se aliază cu ceea ce părea inversul său constitutiv. Pentru USR PLUS, alcătuirea AUR devine un partener util (după cum, și pentru AUR, USR PLUS devine un aliat plauzibil). Scopul scuză mijloacele. Când ai un țel măreț cum ar fi doborârea unui prim-ministru, te faci frate (și) cu dracul…” ***„Terminasem de scris aceste rânduri când am aflat, din presă, că PSD nu vrea să se asocieze, pentru moțiunea de cenzură, cu USR și AUR. Cu alte cuvinte, nu vrea să fie folosit de partide precare numeric pentru a obține un succes pestriț, fără coerență politică. N-aș fi crezut să ajung să spun asta despre PSD, dar această ultimă decizie a membrilor lui dovedește că, dincolo de toate, e mai partid decât încropelile din jur…”.

Andrei Proţiuc: Pe langa democratie, mai vorbim si de justitie, integritate, dorinta de a evolua. Nu mai fac galagie, imi fac catrafusele si plec. Eu unul nu mai platesc cu timpul meu pentru asa ceva. Nu cred in acest popor, nu vad nicio sansa sa se ridice, traditie nu exista, nu sunt mandru ca sunt roman.

Andrei Radu Marinescu: "Poporul roman s-a obisnuit sa fie tratat precum vagabondul de pe strada. E umilit de catre functionarii publici, e umilit de catre politrucii pe care ei ii voteaza, e umilit de ambasade, de fiecare strain cu tupeu si nesimtire.. e umilit de atatia ani de Uie si de partenerul strategic.e "noua normalitate" a "democratiei si statului de drept"... *** "Duoamna Carmen Avram, soata Ursului, colega Gadei, si premiata CNN, ne-a spus ca "sa fim linistiti, NU SUNTEM SINGURI. Si daca va fi ceva (adica daca ne va ataca Roashia), va fi ceva de scurta durata". Duoamna a uitat ca romanii sunt singuri in fata jefuitorilor straini de multa vreme, si se descurca si ei cum pot. Nu ii apara nici Parlamentul "Ioropean", nici "partenerul strategic", nici coruptele slugi numite impropriu guvernanti. Nu i-a aparat nimeni pe pensionarii care au fost tratati de catre partide, de catre guvernanti, chiar si de catre ue, ca niste cersetori. Nu i-a aparat nimeni pe cetateni in fata jafului companiilor furnizoare de gaze, curent. Nu i-a aparat nimeni pe cetateni de produsele neconforme aduse din UE, sau de pe alte meleaguri. Nu i-a aparat nimeni pe cetateni cand au avut nevoie de sistemul sanitar si au fost tratati ca niste sobolani. *** "Dupa borsul magic, viata nu mai pare la fel (bilutza gheiutz ne-a spus asta chiar la inceputul plandemiei)! Cad secerati oamenii in floarea varstei, toti crapa de inima. Mai nou, copilasii se infecteza cu un virus "misterios" atat de agresiv incat au nevoie de transplant hepatic. Dictatura se instaleaza pas cu pas, guvernantii sar cat pot de sus cand li se spune sa sara, cei ce fac opinie separata sunt calomniati, decredibilizati sau, chiar mai rau, bagati in moara uriasa numita "justete independenta"... societatea este abrutizata, nivelul de trai pare ca e condus spre epoca medievala. Scoala - o institutie in care se spala creiere; sistemul de sanatate - un sistem prabusit pentru cetatenii de rand. Ce este mai monstruos? In opinia mea, cel mai monstruos este ca nu mai poti avea acces la opinii diferite, din gurile unor intelectuali, filosofi, sociologi, istorici, medici, profesori, politologi. Avem un singur narativ care se repeta in nestire 24 din 24... cu scopul de "brainwashing", gandirea critica este pusa la zid, ucisa. Toti trebuie sa gandim la fel, toti trebuie sa ne comportam la comanda, toti trebuie sa nu mai avem identitate biologica, radacini, valori... totul este pentru "binele comun", iar valorile sunt doar cele ce sunt dictate de catre gasca de mafioti ajunsa la putere folosind toate mijloacele. Suntem bagati, cu forta, intr-o epoca a dementei absolute! Umanitatea a mai suferit astfel de perioade, insa nu in acelasi timp, si nu pe tot mapamondul. Acum au toate uneltele necesare pentru ca dementii sa faca ce vor, cand vor, cum vor!

Angela Teris: "Gradina Maicii Domnului Jefuita!!!

Ani Nedelcu: Țara ”Trai neneacă” pentru unii și ”Vai și-amar” pentru restul”

Anonim: ”Pe fondul unor mișcări remarcabile în structura demografică, societatea a fost văduvită în actul social de prezența unei semnificative categorii sociale de mijloc. *** România a fost privită tot timpul ca o pradă. Vânzarea de pământ este atentat la suvernanitatea țării.***România nu este reprezentată de oameni pentru care să ieşi la vot. *** tara asta a luat-o razna rau de tot. *** Romania are nevoie de niste plecati. *** R, voce: visez ca toata lumea sa aiba un serviciu decent, sa nu mai existe nici un stres legat de asta, programul de lucru sa nu depasesca 8 ore de L-V, sa avem un salariu din care putem sa traim linistiti ( nu sa strangem averi), sa avem un sistem de sanatate si invatamant macar la nivelul anului 1989, sa nu mai moara taranul si implicit populatia de la orase de foame - sa plece toate bancile straine din tara pentru ca nici un roman sa nu mai devina sclavul lor, sa se reinfiinteze santierele de stat unde toata lumea are de castigat in sensul ca se creeaza locuri de munca nu numai pe santiere dar materialele respective trebuie produse de cineva si automat este nevoie de alte sute de intreprinderi pentru a furniza materialele respective iar la final cei care au nevoie de o casa o primesc gratis***Avem case mai mari, dar familii mai mici; mai mult confort, dar mai puţin timp; avem mai multe diplome, dar mai puţin bun simţ; mai multe cunoştinţe, dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi, dar mai multe probleme; mai multe medicamente, dar mai puţină sănătate; am fost până pe lună şi înapoi, dar ne este greu să traversăm strada pentru a ne întâlni cu vecinul nostru; am construit mai multe computere să păstreze mai multe copii decât oricând, dar avem parte de mai puţină comunicare reală; avem mai multă cantitate, dar mai puţină calitate; vremuri cu fastfood, dar cu digestie lentă; oameni înalţi, dar caractere josnice; profituri substanţiale, dar relaţii superficiale. ***lipsa de reactie a romanilor este datorata nu doar unei stari de lene extrema cat si faptului ca ne-am pus sperantele de 20 de ani in politicieni si ne-au dezamagit de fiecare data. *** Ordonanţă de Guvern neactualizată de prin anul 2000 zice că sunt necesare doar 2.760 de calorii. Să fie primit. Numai că, în Decembrie 1989, când, din ordinul lui nea Ilici, nea Ceaşcă era judecat în pripă pentru a putea fi plumbuit rapid, judecătorul Gică Popa se stropşea la inculpat: „poporului îi dădeau 200 de grame de salam pe zi, pe buletin. Poporului îi dădeai numai 3600 de calorii pe zi, îmbuibat acest popor”. Hopa! 3.600 de calorii – la care putem adăuga şi riposta lui Ceauşescu: „şi 60 de grame pe zi, de carne, tovarăşi”. Ei, minus 2.760 de calorii, cât ne sunt azi necesare pentru a trece de la o zi la alta, demni şi cu fruntea sus, ne dă o diferenţă de 840 de calorii care s-au neantizat, din necesarul zilnic, din 1989 şi până în prezent. Dacă am lua „TOP 300” al revistei „Capital”, am descoperi acolo o mare parte a acestor calorii dispărute. O istorie a vremurilor bune ne arată că cel mai mare consum de carne pe cap de alegător s-a înregistrat în 1990, an în care, pentru a putea fi sprinten, fie că fugărea vreun student, fie că era fugărit de vreun miner, românul consuma cam 169,4 grame de carne pe zi. În 1994, în epoca Văcăroiu, românul a început să consume doar 126,39 de grame de carne pe zi, ajungând în zilele noastre la un de consum de doar 28,3 grame de carne pe zi. Pentru atâta îi ajunge salariul, atâta consumă. Familia standard românească este alcătuită azi din 2,8 persoane – aşa au hotărât statisticienii. Cele 2,8 persoane trăitoare în cumătrocraţie pot cumpăra, lunar, 31,9 kilograme de pâine, în vreme ce, pe cartelele lui nea Ceaşcă, puteau achiziţiona, lunar 31 de kilograme de pâine. Învinge cumătrocraţia cu 0,9 kilograme. Dacă azi poporul poate cumpăra doar 700 de grame de paste făinoase pe lună, pe vremea lui Ceaşcă putea să ia de pe rafturi 3 kilograme pe lună. Alimentat „raţional”, „boborul” primea, înainte de 1989, 3,6 de kilograme de carne de bovină pe lună, în timp ce, azi, acelaşi „bobor”, cumpără doar 700 de grame de bovină pe lună. Pentru ce a fost plumbuit Ceaşcă la Târgovişte? Citim: „crimă prin înfometare”! Ia să luăm balanţa şi să măsurăm: 3 kilograme de pasăre pe lună – pe cartela lui Ceaşcă -, faţă de 2,8 kilograme – pe suta de lei grei a lui Isărescu. Şi supraofertă la carnea de porc înainte de 1989: cu 500 de grame în plus faţă de orice fost regim pesedist. Există şi câştiguri, n-am murit degeaba la Revoluţie. Ouă – 42 de bucăţi acum, faţă de 36 pe vremea lui Ceaşcă; ulei – 2,8 litri acum, faţă de 1,5 litri în comunism; zahăr – 2,8 kilograme în capitalismul cu faţă umană, faţă de 2,25 kilograme pe vremea sinistrei sale soţii. Din punctul de vedere al păpicii, pentru foarte mulţi români este mai bine la „pârnaie” decât „afară”. Că în Penitenciarul Gherla, normele de hrană stabilesc un consum lunar de 1,1 kilograme de carne de bovine şi 1,4 kilograme de carne de porc. Asta în timp ce majoritatea românilor cinstiţi au garanţie de la stat că-şi vor putea achiziţiona lunar cam 280 de grame de carne de bovină şi 850 de grame de carne de porc. În plus, deţinuţilor li se mai asigură lunar 659 de grame de subproduse de vită, 224 de grame de subproduse de porc şi 1,2 kilograme de slănină. La care se adaugă că nu plătesc facturi la curent, apă, gaze și acciza lui Ponta pe benzină… Păi, să te mai bucuri de libertate? *** ”23 de ani de cand tara noastra avea zero datorii. guvernele s-au imprumutat de sute de miliarde de dolari, care nu se regasesc nicaieri, iar Ceausescu a construit cu 25 de miliarde, pe care le-a si platit inapoi, o tara, o industrie, o putere…. *** in Romania stanga se ocupa de ce ar trebui sa faca dreapta si invers.*** "INFORMATII CE AR TREBUI PUBLICATE PE PRIMA PAGINA A TUTUROR PUBLICATIILOR DIN ROMANIA si pe toate posturile TV. Noi ne uitam la televizor la toate nulităţile, iar de oamenii prezentaţi mai jos ştie foarte putina lume. O idee propagata destul de puternic in societatea româneasca de astăzi este ca, deloc mândri cu originea lor, unii dintre romani afirma ca toate aceste prilejuri de mândrie naţionala ţin doar de domeniul trecutului, ca România de astăzi ar fi... o "tara bolnava", fara civilizaţie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu "codaşa Europei". Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe romani "la locul lor" (si depărtându-i de tradiţia si sufletul neamului romanesc), teorii stabilite de cei ce se doresc "Atotputernicii Lumii", vom oferi si o serie de realizări ale geniului romanesc ale ultimilor ani: * Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decat a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata intreaga Biblioteca a Academiei Romane, iar informatiile ar putea rezista... 5.000 de ani!!! In noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie in Romania . Dar forurile din Romania intarzie la nesfarsit formalitatile...* Constantin Pascu a realizat in anul 2000, in premiera mondiala, un aparat care purifica aerul in spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind "ca in salina sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!... * Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, in ian.2001)* Romania a castigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, in 16.11.2000 (107 - 75 cu SUA in finala). * Hackerii romani sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. "Distractia" (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa isi dovedeasca ... valoarea) celor "5 magnifici de la Rasarit" a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti... Printre site urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc.... * La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), Romania s-a clasat pe locul I in privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia romana s-a mai intors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu d creativitate (pentru Ionut Moraru - inventia "Biomer"), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala in promovarea inventiilor. In anul 2003, la salonul de inventica EURECA de la Bruxelles, ing. Petrache Teleman a obtinut medalia de aur si medalia de argint si inca patru premii pentru inventiile sale ECOPIERA si MOPATEL - materiale ecologice de constructii - dar inventiile nu au fost valorificate nici in ziua de astazi. * Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si in Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. In plus, medicul roman a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si in conducerea acestei unitati. * Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc. * La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii romani au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati, Arad, Valcea si Constanta. Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari.... Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati ) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada... Fireste, el a fost "racolat" imediat de americani, optand pentru Universitatea din Princetown (SUA)...* Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, in vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe in colaborare cu NASA. * Nicu Mincu din comuna Ivesti (Galati) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii... * Romania este pe primele locuri in lume la... exportul de inteligenta. De exemplu, la "Microsoft", a doua limba vorbita este romana, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot romani... * Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA (Manhattan / New York). Emigrat in 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarandu se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Bergen, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford incepand din 1992 au fost realizate impreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa infiinteze in Romania primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica in fitness pentru adulti... * Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decat calculatorul (inmultiri, impartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer... * Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pana la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind in fapt "instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala in lucru mecanic". "S-ar inchide toate centralele nucleare", spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia in lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se inghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari... * Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc in 4 iulie 1997, in laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme "Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit "performanta" de a fi somer in Romania...* Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat in idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul in care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, in cativa ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat cand a indraznit sa-si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica... de 4 ori greutatea sa in aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor... "din mila"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani... Prima inventie valoreaza miliarde de dolari in Vest, a doua a inregistrat-o inutil la OSIM, pentru ca atat chinezii cat si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, in SUA s-au vandut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari... In acest timp, statul roman ignora in continuare o inventie, intr adevar de miliarde... In 1991, Carol Przybilla a inregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pana acum. Intre timp, principii incluse in tehnologia aparatului au fost utilizate in realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice... Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vanduta de statul roman firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit inchis (1959), motor eliptic, fara biela (vanduta Japoniei si folosita in celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90). * Justin Capra este un inventator celebru al Romaniei, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii in care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani... In 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani in care "semidoctii savanti" l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, in 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din Romania si au lansat o in fabricatia de serie... In 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pamant la... Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata in 1962 de Wendell Moore ("specializat" deja!), iar inventatorul... a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau... Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, "Soleta", care consuma ... 0,5l/100 km si al unei motorete unica in lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o incarcare). * Mihai Ruşetel a inventat motorul cu apa! "Cazul Rusetel", este elocvent pentru geniul romanesc dar si pentru "talentul" cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM in 1980 si a fost brevetat in ... ianuarie 2001. Pana atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar in februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la "Mercedes" ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei... Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe "cazanul Traian Vuia", inventie folosita inca la locomotivele Diesel electrice pentru incalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat in domeniul transporturilor terestre si navale, in locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice. In lume, mai exista doua brevete in domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitand combustibil solid sau lichid. "Motorul Rusetel" foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi imbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, incantat: "reusita ar fi un miracol, si cred ca pentru un asemenea caz ar trebui sa se inventeze Premiul Super Nobel". Din păcate, ne conduc TÂMPIȚII !!!"*** ”ROMANIA: colonie cuminte situata in sud-estul Europei, cu iesire la Marea Neagra. Populatie = cata a mai ramas. Populatie cu drept de vot= cata vor ei. Forma de guvernamant = Iohannis. Activitati economice = export materiii prime si oameni. Prognoza pentru viitor = cum o da Dumnezeu. Istorie = anulata. Venit pe cap de locuitor = au venit romanii, turcii, rusii. Acum tot occidentul*** tara unde dreptatea lipseste, hotia domneste, cinstitii sunt prosti, desteptii sunt hoti si mai ult de jumatate din populatie sunt idioti.***Traim intr-o tara in care pizza vine mai repede decat Politia sau Ambulanta. *** Bancile nu sprijina economia, fac camata. Sanatatea nu previne bolile. Vinde medicamente. Educatia nu formeaza oameni. Vinde diplome.***Poporul roman este un popor neutru. El nu se amesteca in treburile interne ale Romaniei!****Cum se cheama tara mea/ aia-n care asculti manea? Unde unii beau cu lada, unde-i rata autostrada, unde multi n-au paine-n gura/cine tine fraie fura? Care-i tara aia mica/ ce da votpe-ulei la sticla?tara care e vanduta/peste nouazeci la suta/locu-n care c-o secure/ am facut camp din padure/ unde orice primarie/ are om la puscarie? Cum se cheama acea tara/ din care-au plecat afara/multi de ai lor dragi departe/ sa puna un ban deoparte? hai raspunde la-ntrebare:/care-i tara despre care/iti vine ades sa spui/ ca e tara nimanui? ***Sau tara aceasta sa fie in adevar romaneasca, sau nici nu merita sa fie. ***"Tu, române ! nu-ţi mai urî tara, apără-i numele şi spune-le străinilor ,,că român nu înseamnă hoţ de buzunare, nici manelist, nici cel ce sparge seminţe în colţul blocului fără să aibă vreun căpătâi pe lumea asta, nici cei cu ceafa în patru straturi care îşi atârnă la gât lanţuri groase din aur şi nici femeia cu fuste înflorate care stă cu mâna întinsă pe bulevardele capitalelor europene " !Român este bunicul tău care a luptat până în munţii Tatra şi la Cotul Donului, iar româncă înseamnă bunica ta ce a rămas să-l aştepte crescându-şi copiii să fie oameni, nu cerşetori.Spune-le străinilor că suntem neam vechi, că Europa a învăţat să cultive pământul de la cei ce-şi odihnesc de mii de ani oasele în tarana asta şi că am înroșit Dunarea de sânge apărându-le şi lor liniştea.Neamul tau nu a avut linişte să construiască catedrale măreţe pentru că a stat mereu cu o mână pe plug şi cu una pe sabie.Neamul tau nu a subjugat şi nu a exploatat niciodată pe alţii şi de-asta oraşele lui nu sunt la fel de bogate pentru a fi admirate de turişti, precum Londra, Paris, Roma sau Madrid…Nu avem Notre Dame, dar avem Voroneţ, nu avem Waterloo, dar avem Podul Înalt, Mărăşeşti şi Posada, nu avem Turnul Eiffel, dar avem Babele şi Sfinxul, nu avem Riviera Franceză, dar avem Delta Dunării şi nu avem o Statuie a Libertăţii, dar avem un Gânditor de la Hamangia.Să nu-ţi fie ruşine în faţa nimănui, pentru că tu nu eşti dator cu nimic nimănui!" *** "DOVEZI DESPRE POPORUL ROMÂN:1. Sumerologul rus A. Kifisim: „Strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei”.*2. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face zece referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune.* 3. Homer: „Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”* 4. Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul „CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste: „Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vin de la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA”. Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!*5. Dionisie Periegetul (138 d.H.): „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.”*6. Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2.000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”*7. Friedrich Hayer 1899 – filozof austriac: „Rumunii sunt poporul din Europa care s-a născut creştin” (ambasadorul Vaticanului la Bucureşti spunea în aula Academiei acelaşi lucru, şi asta acum câţiva ani).*8. Alfred Hofmann 1820 – în „Istoria Pământului”: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.*9. Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A. - Civilizaţie şi Cultură: „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6.500 – 3.500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”*10. Louis de la Valle Pousin: „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.”*11. Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. intr-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”*12. Eugene Pittard: „Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.*13. Daniel Ruzzo – arheolog sud-american: „Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de astăzi”.*14. William Schiller – arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.*15. John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria”.*16. Olof Ekstrom: „Limba rumună este o limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei”.*17. Universitatea din Cambridge:– În mileniul V î.H. spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa;– Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, a alimentat cu populaţie şi civilizaţie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav;– VEDELE (RIG V)EDA cele mai vechi monumente literare ale umanităţii au fost create în centrul Europei. Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris că: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei”.*18. Bonfini: „Limba rumunilor n-a putut fi extirpată deşi sunt asezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât nu s-ar lupta pentru o viaţă cât pentru o limbă”.*19. Ludwig Schlozer (Russische Annalen-sec XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”.*20. Michelet, Paris 1859, către trimisul lui Cuza: „Nu invidiaţi vechile popoare, ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa”.*21. Andre Armad: „Într-adevăr acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa…fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică – era pietrei şlefuite – până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii continuitatea unui neam”.*22. D’Hauterive (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902): „Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.*23. Huszti Andras: „Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.*24. Bocignolli (1524): „Rumunii despre care am spus că sunt daci”.*25. L.A. Gebhardi: „Geţii vorbeau aceeaşi limbă ca dacii şi aveau aceleaşi obiceiuri. Grecii dădeau atât geţilor din Bulgaria, cât şi dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania şi Ungaria acelaşi nume şi credeau că şi geţii şi dacii provin de la traci”.**26. Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808): „În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova,Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.*27. Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866): „Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.*28. Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India): „Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil, iniţial în Haar-Deal”.*29. Jakob Grimm (Istoria limbii germane, 1785-1863): „Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.*30. Cronicile spaniolilor 25 (pag.179): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.*31. Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.*32. Leibnitz (Collectanea Etymologica): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii teutonilor prin saxoni şi frizieni, ai olandezilor (daci) şi ai anglilor”.*33. Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.*34. Daniel Ruzo (1968): „Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.*35. Carlo Troya (1784-1858, istoric italian): „Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”*36. Harald Haarman (specialist în istoria culturii): „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”*37. Paul Mac Kendrick: „Burebista şi Decebal au creat în Dacia o cultură pe care numai cei cu vederi înguste ar putea-o califica drept barbară”. „Rumunii sunt membri ai unuia din cele mai remarcabile state creatoare ale antichităţii.” „Sus în Maramureş există un loc marcat drept centrul bătrânului continent” (Europa de la Atlantic la Urali).*38. William Ryan şi Walter Pitman (geologi, 1995): „Locul descris de Vechiul Testament ca fiind inundat de potop este cel al Mării Negre”.*39. Robert Ballard (explorator, 1999), confirmă cele spuse de Ryan şi Pitman.*40. Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua rumunească, ca pe timpul lui Cicero”.*41. G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller: „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.*42. Clement Alexandrinul (Stromatele): „În sfârşit o altă greutate de interpretare cu această metodă a unor învăţături din Scriptură constă în aceea că nu le avem şi în limba în care au fost scrise întâia oară… Apoi limba e păstrată şi de popor, nu numai de învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să falsifice înţelesul textelor vreunei cărţi foarte rare pe care o aveau în stăpânire”.*43. Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină):„Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.*44. Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia): „Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.*45. Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879): „… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunărea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.*46. Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892): „Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.*47. Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893): „Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.*48. Împăratul Iosif al II-lea: „Aceşti bieţi supuşi rumuni, care sunt fără îndoială cei mai vechi şi mai numeroşi în Transilvania, sunt atât de de chinuiţi şi încercaţi de nedreptăţi de oricine, fie ei unguri sau saşi, că soarta lor, dacă o cercetezi este într-adevar de plâns…”*** "Oamenii se tem foarte tare de moarte și numai idealurile (farurile spre care înoată) îi pot face să păstreze linia de plutire sau chiar să se sacrifice. Farul nostru, al umanității, e stins. Acum fiecare și-a făcut un far individual dintr-un chibrit sau un jar de țigară, traduse prin dezvoltare personală, extragerea potențialului maxim din individ, nepăsarea față de opiniile comunității - tu să fii bine cu tine, restul nu contează. Cât îl stimulează pe om această lumină și cât ține? Toți caută sensul vieții și se întreabă de ce nu se sinucid.*** "Si daca posteaza despre batrani sau padurile rase, cui foloseste? Fiecare roman asteapta sa iasa in fața si sa se " sacrifice" altul.*** "Aţi reţinut doar ceea ce va convine din tot ceea ce a trecut prin faţă ochilor voştri.*** "Deși majoritatea oamenilor observă acest lucru, puțini sunt cei care cred că este ceva nociv, ceva dinadins îndreptat împotriva noastră ca ființe umane. Ne complacem în situație și, dacă nu plângem pe umărul cuiva, ne plângem pe rețele de socializare, vorbim foarte mult dar nu facem nimic. Așteptăm... așteptarea face parte din plan.*** "Pentru noi, „proștii” plătitori de taxe și impozite, libertatea la care visam în decembrie 1989 s-a transformat în umilință. Umilința de a fi tratați ca cetățeni de mâna a doua în toate țările civilizate din lume. Umilința de a fi ignorați de autorități, de a învăța în scoli insalubre, “modernizate” în fiecare toamnă până le cade copiilor noştri tavanul în cap. Umilinţa de a fi tratați în spitale fără medicamente și dotări minime, în care dacă nu te omoară brancardierul, te omoară infecţiile intraspitaliceşti. Trei decenii am fost manipulați, mințiți, furați de o clasă politică insalubră care și-a găsit rădăcini în minciunile şi falsurile debitate după 22 decembrie 1989, data loviturii „iliesciene” de stat. Am vrut să ne închinăm liberi unui Dumnezeu al iertării și iubirii. Am primit în schimb un “cler” plin de foști securiști, catedrale megalomanice, mănăstiri poleite cu mult aur și chipuri cioplite. Chipuri cioplite peste tot: în fruntea partidelor, în fruntea instituţiilor publice! La care să se închine o lume cât mai îndobitocită și manipulată de propaganda securisto-politică.*** "Un adevărat lider nu conduce, el vine cu idei şi le pune în practică înainte de a fi ales lider. El nu-şi doreşte să conducă ci să impulsioneze gloata pentru a face ceea ce e corect. Dar voi nu vreţi un lider, voi vreţi conducători. Vă place să fiţi conduşi cu o mână de fier. Să vi se spună ce şi cum să faceţi, pentru că nu vă duce capul să faceţi singuri. Va place să fiţi verificaţi, va place să ştiţi că acolo sus e cineva care trebuie să aibă grijă de voi şi de familia voastră. Sunteţi patetici, nişte sclavi modernizaţi, bătuţi nu cu biciul ci cu cardul bancar. Trăiţi şi munciţi pentru a evada o dată pe an într-o vacanţă. Mulţi nu v-o permiteţi, dar mergeţi. De ce ? Pentru că aşa face toată lumea. Băncile trebuie să trăiască de pe spinarea proştilor, şi o fac. Chiar mai bine decât vă închipuiţi voi. Mergeţi pe o plajă şi staţi la soare două săptămâni, întorcăndu-vă de pe o parte pe alta, ca mititeii pe grătar. După ce vă ardeţi bine mergeţi şi băgaţi ceva chimicale în organism, alături de o porţie de "cultură junk TV" pentru creier. La sfârşitul celor două săptămâni vă simţiţi împliniţi ? Vă simţiti că asta e ceea ce v-aţi fi dorit de un an de zile ? Apoi veniţi şi povestiţi "ce frumos a fost" şi "ce bine v-aţi distrat" întorcăndu-vă la vieţile vostre jalnice, aplecând capul şi purtând povara lanţului toată viaţă. Copiii vă întreabă - de ce? Şi ce le răspundeţi ? Asta-i viaţa !*** "Ţara asta e ferfeniţă din punct de vedere moral şi al încrederii în autorităţi. Oamenii se simt neîncetat batjocoriţi de această castă de nulităţi pe care nu-i atinge nimic, pe care nu-i responsabilizează nimic, pe care nu-i schimbă decât şefii lor după criterii care nu au nicio legătură cu performanţa sau integritatea lor" (fost ambasador)*** ”Tu, române ! nu-ţi mai urî tara, apără-i numele şi spune-le străinilor ,,că român nu înseamnă hoţ de buzunare, nici manelist, nici cel ce sparge seminţe în colţul blocului fără să aibă vreun căpătâi pe lumea asta, nici cei cu ceafa în patru straturi care îşi atârnă la gât lanţuri groase din aur şi nici femeia cu fuste înflorate care stă cu mâna întinsă pe bulevardele capitalelor europene " ! Român este bunicul tău care a luptat până în munţii Tatra şi la Cotul Donului, iar româncă înseamnă bunica ta ce a rămas să-l aştepte crescându-şi copiii să fie oameni, nu cerşetori. Spune-le străinilor că suntem neam vechi, că Europa a învăţat să cultive pământul de la cei ce-şi odihnesc de mii de ani oasele în tarana asta şi că am înroșit Dunarea de sânge apărându-le şi lor liniştea. Neamul tau nu a avut linişte să construiască catedrale măreţe pentru că a stat mereu cu o mână pe plug şi cu una pe sabie. Neamul tau nu a subjugat şi nu a exploatat niciodată pe alţii şi de-asta oraşele lui nu sunt la fel de bogate pentru a fi admirate de turişti, precum Londra, Paris, Roma sau Madrid…Nu avem Notre Dame, dar avem Voroneţ, nu avem Waterloo, dar avem Podul Înalt, Mărăşeşti şi Posada, nu avem Turnul Eiffel, dar avem Babele şi Sfinxul, nu avem Riviera Franceză, dar avem Delta Dunării şi nu avem o Statuie a Libertăţii, dar avem un Gânditor de la Hamangia. Să nu-ţi fie ruşine în faţa nimănui, pentru că tu nu eşti dator cu nimic nimănui!”*** ”In Romania medicii sunt „criminali spagari” , profesorii sunt „leneși incompetenți”, judecătorii sunt „corupți”,preoții sunt „retrograzi”, corporatiștii sunt „spălați pe creier”, politicienii sunt „vânduți”, jurnaliștii sunt „cumpărați”, tinerii sunt „frumoși și liberi de minte”, iar copiii noștri ”analfabeți funcțional” *** ”Din zece oameni, doi sunt curiosi de problemele tale iar opt se bucura ca le ai.”***”In Romania medicii sunt „criminali spagari” , profesorii sunt „leneși incompetenți”, judecătorii sunt „corupți”, preoții sunt „retrograzi”, corporatiștii sunt „spălați pe creier”, politicienii sunt „vânduți”, jurnaliștii sunt „cumpărați”, tinerii sunt „frumoși și liberi de minte”, iar copiii noștri ”analfabeți funcțional”! *** ”Ca sa-ti dai seama de nivelul culturii generale al unei natii, trebuie sa vezi ce idoli are.” *** ”Traim intr-o tara in care cea mai mare realizare este sa pleci din ea.” *** ”Romania are cel mai rapid om in apa si cel mai lent presedinte pe uscat.” *** ”Am fost mândru că sunt ROMAN atunci când:- ARO a câștigat în 1984 Raliul Paris-Dakar,- Nadia a primit nota 10 în Canada,- STEAUA a invins BARCELONA,- ROMBAC a făcut primul zbor.- Prunariu a zburat in Cosmos.- Hidrocentralele Porțile de Fier, Vidraru sau Bicaz au aprins becul,- când primul milion de tractoare și de Dacii au ieșit pe poartă ...,- când primele sonde petroliere din Marea Neagră au început extracția numai pentru români!- când sportivii olimpicii se situau în primii 12 din lume..,- când România negocia pentru PACEA lumii cu Israel sau China,- când sesiunea ONU a fost condusă de Corneliu Manescu, un comunist..- când la București dr. Barnard a făcut prima operație pe inima din Europa.! Când medicina românească era de referință .- când în România cercetarea științifică beneficia de un Reactor nuclear iar Laserul Măgurele era unicat..-când Teatrul Romanesc era aplaudat peste tot în lume..De ce atunci se putea ?*** „Nu le-a mai ramas decat sa scoata mitralierele si sa ne mitralieze in stadion”, cum a facut-o Augusto Pinochet, cel care i-a vandut pe chilieni baietilor scolii de la Chicago!” ***— „Nu vă urez viață, căpitanii mei!/Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!/Ce e viața noastră în sclavie oare?/Noapte fără stele, ziuă fără soare./Cei ce rabdă jugul ș-a trăi mai vor,/Merită să-l poarte spre rușinea lor!/Sufletul lor nu e mai presus de fierul/Ce le-ncinge brațul, iau de martur cerul!/Dar românul nu vrea câmpuri fără flori,/Zile lungi și triste fără sărbători./Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară / Aripile taie-i, că ar vrea să moară!/Astfel e românul și român sunt eu/Și sub jugul barbar nu plec capul meu.”***” În „democraţia” capitalistă ne-au fost mutilate până şi sufletele. Încercăm să găsim vinovaţii, dar nu-i căutăm unde trebuie. Acuzăm corbii croncănitori de pe crengile F.M.I.-ului. Deşi ne sar în ochi, precum silicoanele la show-urile păcătoase de la TV., ne prefacem că nu vedem apucăturile escrocilor-lustragii din vârful piramidei naţionale. Cu toţii alcătuiesc un cockteil vulgar, hidos, o supă infectă, în noroiul căreia se scaldă aceiaşi jefuitori ai bogăţiilor ţării, indiferent de partidele politice cărora le aparţin. ***”În țara ochilor închiși Se zice că marele Will ar fi spus: „Întotdeauna mă simt fericit, știi de ce? Pentru că nu mă aștept la nimic de la nimeni”. Pășind prin istorie cu ochii închișiPoate este o impresie greşită dar, privind retrospectiv, pare că o mare parte a istoriei noastre am parcurs-o cu ochii închiși. Ochi pe care nici în prezent nu ne prea grăbim să-i deschidem. O fi un defect genetic? O fi lenea ancestrală care ne îndeamnă la somnolență perpetuă, sau doar o manifestare exterioară a nepăsării noastre cronice? Este deja demonstrat, cu două mii de ani în urmă n-am văzut că romanii construiau un pod peste ditamai Dunărea cu scopul de a-și trece oștile. Și ne-au cucerit. Ne-au furat tezaurul țării, ne-au luat tinerii și femeile în lungi convoaie de sclavi, ne-au exploatat aurul și argintul timp de două sute de ani. Și, poate unic în istoria lumii, noi, poporul cu ochii închiși, ne mândrim azi cu această înfrângere, socotind-o cea mai importantă realizare a istoriei naționale. Inclusiv azi, după 20 de secole, printr-o neînțeleasă contorsionare a sentimentului național proslăvim în imnul țării bucuria de-a fi fost supuși, tâlhăriți, violați de romani. Mai târziu, n-am observat că flămândele neamuri ale hunilor oprite din rătăcire în Câmpia Panoniei vor râvni la frumusețea și bogăția Transilvaniei. Și au cotropit-o, au spus că-i a lor din totdeauna și au refuzat să plece de acolo timp de sute de ani. Apoi, tot cu ochii închiși, am acceptat entuziaști regi străini care, din tată în fiu, ne-au condus precum bastonul alb pe orbi, timp de 78 de ani. Aveam pleoapele lăsate peste ochi atunci când căminul strămoșilor a fost sfârtecat în bucățele de nu mai aveam un loc al nostru nici pentru a pune scaunele guvernului devenit voiajor. Nu aveam ochii deschiși nici atunci când am fost târâți, complet nepregătiți, în prima mare conflagrație mondială. Din cauza orbirii noastre, atunci când întreaga Europa lupta hotărâtă cu arma în mână pentru cauze pe care le vedea ca fiind juste, noi am orbecăit. Am fost, pe rând, țară neutră, țară beligerantă, țară în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară beligerantă. În războiul acela absurd ca toate războaiele, noi nu am văzut mitralierele și tunurile inamicului și ne-am bulucit, cu ochii închiși și gândul la îndurarea Dumnezeiască, călare pe telegari, cu sabia goală în mână, sau pedeștri cu piepturile învelite în pijamale, spre a opri cu carnea copiilor noștri ploaia de plumb ucigaș. Nu am deschis ochii nici când, în primele decenii ale secolului al XX-lea, conaționalii mână în mână cu alogenii au început să fure pe rupte din bunurile noastre și nici când fără arme, fără echipament, fără o minimă pregătire militară, cu o armată improvizată și subminați din interior de politicieni vânzători de țară, am fost împinși în al Doilea Război Mondial. Păstrând tradiția ochilor închiși, nu am văzut sufletele celor circa 300.000 de tineri sfârtecați de fier și plumb înălțându-se la cer și nici durerea sângerie a suferinței sutelor de mii de soldați români azvârliți în gulagurile Siberiei. Nu am văzut nici când, poate ultimul mare patriot român, Ion Antonescu, a fost trădat, vândut sovieticilor și apoi împușcat ca un câine. Ne-am comportat ca orbii când un bețiv notoriu, mare iubitor de whisky și șampanie, prin simpla mâzgălitură pe un șervețel al restaurantului în care își satisfăcea viciul, ne-a aruncat pentru lungi decenii în gura hulpavă a marelui ucigaș sovietic. Tot noi suntem aceia care am mers, cu ochii închiși, pe marele drum al socialismului multilateral dezvoltat și am suportat, tot cu pleoapele coborâte, o revoluție care n-a fost revoluție și trăim acum o democrație care nu seamănă deloc a democrație. Mircea Eliade este și nu este de acord După modul în care a fost expusă mai sus, istoria noastră pare scurtă, pare tristă și pare a fi opera exclusivă a celor ce ne-au tot stăpânit. De acord și nu cu această părere, eruditul Mircea Eliade descria astfel, sintetic, istoria românilor: „Noi, românii, nu avem niciun motiv să idolatrizăm Istoria. Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte. […] Cu ce am idolatriza, noi, românii, Istoria? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici măcar limba nu i se mai cunoaște.” Cu o viziune, diferită de aceea a poporului cu ochii închiși, Eliade nu dă vina pe noi, pe orbirea și nepăsarea românilor în confruntarea cu viitorul. El invocă în apărarea noastră lipsa de noroc (!), invazia slavă și Occidentul. Acuză mai ales Occidentul care ne-ar fi lăsat singuri în calea năvălirilor barbare și a expansiunii otomane: „Pe noi, timp de cinci secole, ne-a scos din istorie victoria Imperiului Otoman; și această victorie se datorează neputinței occidentalilor de a se uni împotriva unui dușman comun. […] Istoria se făcea în Apus; fără noi, datorită și sângelui nostru. Occidentalii nu stăteau nici ei cu mâinile în sân, ci se luptau; dar se luptau între ei. Evident, lupta aceasta între frați, veri și cumnați, nu putea avea aceeași sângeroasă intensitate ca, prin părțile noastre, lupta cu turcii și tătarii. Se ardeau orașele în apus, dar parcă tot mai rămânea ceva. Occidentul e bogat în ruine și toate sunt istorice. La noi, nu rămânea nimic, nicio urmă. Încă din timpul năvălirilor barbare, oamenii învățaseră cum să-și ardă satele și să le refacă primăvara următoare. În timpul acesta, la o mie, două de kilometri spre Apus, se înălțau catedralele, se îmbogățeau castelele, se înfrumusețau mânăstirile și oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri, să citească pe sfinți, pe teologi și pe poeți, să înțeleagă că sunt oameni și să se bucure că trăiesc omenește – iar nu ca fiarele sălbatice, prin munți, prin păduri, ca strămoșii noștri, care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut în calea răutăților.” Și, patriot adevărat, Eliade nu-și pierduse încrederea în români. Nu-i putea incrimina: „Românii nu au sabotat istoria”, ne spune el, „Au înfruntat-o și i-au rezistat din toate puterile lor”. Realitatea de azi, lipsită de curtoazie, îl contrazice pe Eliade. Dacă cineva poate spune că după 1989 românii au văzut drumul ce li se așterne în față și că și-au înfruntat soarta „din toate puterile lor”, acela fie este idiot, fie este parte a acelora care profită din plin de orbirea noastră. Realitatea demonstrează, prin cuvântul sec al cifrelor, nu numai că am fost orbi, dar că nici nu ne-a păsat de ceea ce se petrece! Realitatea de azi arată cât se poate de convingător că nu am întrezărit distrugerea programată a economiei României, prăbușirea țării în adâncul ființei sale și că nu ne-am luptat, nu am schițat niciun gest notabil, pentru a o stopa! Mai mult, ea, realitatea nemiloasă, ne spune că asemenea somnambulilor, ca aflați în transă, ca drogați, noi, românii, am pus în mod voluntar umărul la definitivarea tragediei statului român. De-ar fi trăit aceste vremuri, ar mai fi afirmat Eliade că „Românii nu au sabotat istoria”? Ar mai fi spus el, pentru posteritate, că românii au înfruntat istoria potrivnică și „i-au rezistat din toate puterile lor”? Ar mai fi nevoie de cărți câte încap într-o bibliotecă pentru a descrie dezastrul și dimensiunea nepăsării noastre… Pentru exemplificare, iată câteva fraze ale unui specialist în materie de economie, Constantin Ciutacu, director la Institutul Economic al Academiei Române. Sunt fraze care surprind o clipă, o infimă părticică, din cutremurul devastator care nici azi nu s-a oprit: „În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa. Exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare; autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane; avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi; locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian; la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania; Centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada. Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după S.U.A. şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială. […] Au venit «sfaturi» de la competitorii noştri europeni: faceţi I.M.M.-uri, întreprinderi mici şi mijlocii, daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare. Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei. U.E. a fost creată pe baza comunităţii economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca un «bonus» pentru admiterea în U.E.” Ni se deschid ochii? Frământările sociale, răbufnind periodic în mitinguri și demonstrații de protest stradale, par a indica o oarecare dezlipire a genelor. Înșelătoare părere. Este doar o, oarbă și ea, luptă politică! Nu are nimic de-a face cu înfruntarea unei istorii potrivnice clamată de marele Eliade. Sunt, doar, noi dovezi ale ceții care ne acoperă ochii, mărturii ale neputinței noastre de a separa adevărul de minciună, ale credulității și proba lipsei complete din gena noastră a acelui simț care permite omului cu ochii deschiși să priceapă, să intuiască, sensul istoriei. Orbecăind, ne îndepărtăm de calea care ne-ar permite să dovedim că suntem în stare să ne croim singuri istoria. Nepăsători, ne lăsăm duși de curentul sinucigaș care, de secole, ne trece din postura de vasali ai unora în aceea de supuși ai altora. Nu lipsa de noroc ne-a adus în situația de azi, ci nepăsarea și încăpățânarea nefirească a păstrării pleoapelor peste ochi. Ca o dovadă pe înțelesul tuturor, numai într-o țară a ochilor închiși un președinte închinat doar stăpânilor săi și care timp de cinci ani n-a făcut nimic pentru poporul ce l-a urcat în palatul din deal ar putea avea incredibilul tupeu să ceară aceluiași popor încă un mandat. Și asta pentru că, un altul asemenea lui, a reușit. Țara asta există, domnilor! Se numește România. Ni se deschid ochii? Nu! Chiar de-ar fi să se supere acolo sus Eliade, cu fiecare zi ce trece noi probăm că nu suntem capabili să înfruntăm Istoria și, cum credea el, să-i rezistăm. Noi ne simțim bine așa. Ne place mângâierea stăpânului pe creștetul capului și îngenunchiați, cu ochii plecați încă, mai sperăm și acum în intervenția divină (premierul urmat de sfetnicii apropiați s-a închinat îndelung unor sfinte moaște) care ar urma să ne facă, fără niciun efort din partea noastră, puternici și fericiți.”***”Poporul roman isi duce viata pe caietul de datorii. In Romania, am ajuns ca un caine sa aiba posibilitati mai mari decat noi. *** ”Romania, o tara in sclavie, cand poate fi independenta economic. Tara in care nu exista controlul de-a alege cine te conduce, nu ai control asupra nici unei singure decizii economice importante. ***ce inseamna sa fii roman: deschid frigiderul, deschid caserola de inghetata, in ea e patrunjel. Deschid cutia cu margarina, in ea e ciorba. Iau sticla dee Borsec, beau, in ea e tuica. Cine mai intelege romanul...”***investitii megalomanice care au costat vieti omenesti si foarte multi bani, care n-au avut nici un rost: termocentrala pe sisturi de la Crivina, de langa Anina, „Cocseria Noua” de pe valea Ţerovei, de la Reşiţa, care a ars gazul de pomana timp de zeci de ani, fara sa produca un gram de cocs; Patinoarul din Parcul Tricolorului nu a functionat niciodata ca suprafata de „gheata” sintetica nu aluneca; Centrele de Informare turistica (menite sa stea la dispozitia turistilor, sa le indice trasee, locurile de cazare, frumusetile naturale), ridicate prin toate comunele tarii din bani europeni ( in caras severin sunt 70) si nu functioneaza niciunul, cand eficiente sunt indicatoarele turistice si internetul; Catedrala Mantuirii Neamului, o constructie uriasa din bani publici, ca si cum mantuirea este o aspiratie spirituala colectiva si nu individuala - ea nu serveste vieti, ci vietii de apoi; Casa Poporului numita acum Palatul Parlamentului este o cladire uriasa care consuma enorm pentru utilitati si intretinere, este cea mai intinsa ca suprafata, cea mai grea si cea mai scumpa cladire din lume. ****o mare de lume, un pustiu de oameni”*** Romania incredibila: 200.000 pensii speciale, 80.000 doctorate dupa 1989, 2.200 generali”***Romania lucrului bine facut: bogatii te invata cum sa faci foamea, tradatorii cum sa iubesto tara iar hotii cum sa fii cinstit!*** suntem un popor stabil: prosti am fost, prosti am ramas***Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”Trăiau în bordeie săpate în pământ, cu acoperișul la nivelul solului. Îngrăditurile erau făcute din balegă amestecată cu pământ, iar oamenii erau „foarte rezistenţi la oboseală” şi având toţi, fără deosebire, „înfăţişarea cea mai umilă”. Erau „umiliţi până la ultima expresie la care poate fi o fiinţă omenească.Bărbaţii, femeile şi copiii din fiecare familie, oricât ar fi de numeroşi, dorm toţi de-a valma, iar păturile lor, „care le slujeşte şi de saltele şi de învelitoare”, constau dintr-o bucată de dimie groasă de lână.Hrana obişnuită a ţăranilor valahi este alcătuită „dintr-un fel de aluat, făcut din mălai, amestecat câteodată cu lapte, pe care îl numesc mămăligă”. În primele două sau trei zile după un post îndelungat, ei îşi îngăduie să guste cu zgârcenie ceva carne.Informațiile culese de Bogdan Bucur în lucrarea ”Devălmăsia valahă (1716-1828) O istorie anarhică a spatiului românesc”,apărută la Editura Paralela 45, în 2008, prezintă mărturiile scrise de către călătorii străini care au trecut prin Țara Românească în perioada 1716 – 1828, la numai 30 de ani de la Unirea Principatelor.Vina fanariotăPerioada selectată de autor este marcat în primul rând de o serie de experienţe ticăloase, nefericite şi nenorocite recurente, care au adus grave prejudicii, dacă nu chiar prejudicii insurmontabile în timp, dezvoltării armonioase şi durabile a principatului valah pe termen lung, scrie autorul în chiar prezentarea cărții.E vorba, evident, de guvernarea fanariotă din Țara Românească impusă de nişte străini – greci din Fanar ”puşi exclusiv pe căpătuială la Bucureşti, al căror unic obiectiv a fost administrarea coruptă a treburilor publice în statul valah (în dorinţa de a acapara şi secătui resursele naturale şi financiare de care dispunea Ţara Românească pentru ca acestea să fie risipite în achiziţii nemăsurate de lux, dar mai cu seamă în scopul licitării şi contra-licitării permanente la Constantinopol a tronului valah)”, după cum scrie Bogdan Bucur..La toate problemele epocii se adaugă cumplitele calamităţi naturale, meteorologice şi epidemiologice, dar mai cu seamă teribilele dezastre umane (provocate de nesfârşitele războaie, invazii militare, operaţiuni de jaf şi pradă desfăşurate toate pe teritoriul valah, ultimele fiind pornite cu preponderenţă de la sud de Dunăre – un adevărat focar regional de instabilitate), care fac din „Valahia turcească” – „o ţară cu desăv.rşire despuiată, pustiită, jăfuită şi arsă” În veacul al XVIII-lea fanariot. Atenţia călătorilor străini, dar mai cu seamă interesul legitim al „lăcuitorilor” sunt stârnite de spectacolul distrugător al incendiilor izbucnite în special în mediul urban şi generatoare de mari pagube pentru avutul particular şi obştesc adesea accentuate de numeroasele jafuri ale arnăuţilor şi cătanelor domneşti şi ale Agiei, implicate în stingerea focului (aşa cum este cazul din luna februarie 1718, când un astfel de incendiu, stârnit de vânt, porneşte în Bucureşti de la o „casă mică şi proastă”, focul pustiind târgul p.nă în margine, arzând „mănăstiri şi case boiereşti şi tot ce era înainte”Era o perioadă în care existau succesive ocupaţii şi invazii militare austriece, ţariste şi otomane, în care oraşele valahe, bisericile, mănăstirile, prăvăliile neguţătoreşti şi chiar curtea domnească sunt jefuite, prădate, devastate şi incendiate fără milă.De exemplu, la 25 iulie 1737 turcii transformă Mitropolia în geamie de „să-nchina într-însa paşii”, iar în luna mai 1769, un puternic detaşament otoman trece Bucureştiul „prin foc şi sabie” vreme de şase-şapte zile, mahalalele Colţea, Măcelari, Săpunari, Sfânta Ecaterina, Olari, Popa Nan, Broşteni, Oţetari ş.a. fiind prădate, oamenii batjocoriţi, schingiuiţi, împuşcaţi sau tăiaţi cu iataganele.O imagine din 1789 a extravaganțelor atribuite fanarioților din Muntenia: Nicolae Mavrogheni călătorind prin București într-o trăsură trasă de cerbi cu coarnele poleite cu aur. Viața în Țara Românească văzută de străini: Câineni, „un sat mic alcătuit din câteva cocioabe mizerabile”În 1794, prin luna aprilie-mai, englezul John Sibthorp, întreprinde o călătorie prin Banat, Transilvania şi Ţara Românească. Notează că îndată ce trece de un lazaret şi pătrunde în domeniile turceşti [adică în Ţara Românească], înnoptează în prima localitate valahă cea mai apropiată de graniţa dintre Ţara Românească şi Transilvania austriacă, Câineni, „un sat mic alcătuit din câteva cocioabe mizerabile”. După ce termină de luat cina „într-o seară calmă şi liniştită, sub cerul liber, într-un peisaj cu adevărat pastoral”, caprele cu iezii lor zburdând în jurul mesei, iar Oltul susurând prin vale, un sărman ţăran valah îi oferă călătorului englez patul său, care ”era atât de plin de paraziţi, încât l-am părăsit pentru podeaua de lut pe care, acoperit cu mantaua de călărie, mi-am petrecut restul nopţii”.Datorită scrisorilor pe care Christine Reinhard (soţia consulului general al Franţei în Ţările Române, Charles Frederic Reinhard) le expediază din Câineni şi Bucureşti, la 11 şi 17 iulie1806, ni s-a păstrat chiar şi o descriere a „celei mai bune case” din acelaşi sat de graniţă Câineni, în care înnoptează şi familia de diplomaţi francezi, după ce gazda a avut bunăvoinţa să se mute în grajd, ca să lase la îndemâna înalţilor oaspeţi singura încăpere a locuinţei, al cărei mobilier se compune doar dintr-un pat foarte mare de lemn, acoperit cu un covor ordinar.”Ne vom cuibări cum vom putea mai bine şi, în ce mă priveşte, îmi voi veghea copilaşii căci e atâta murdărie, încât mă aştept la o noapte foarte agitată. Prevederile mele s-au împlinit căci în adevăr am plecat de la Câineni fără să mă fi odihnit.Un alt călător englez, James Dallaway, relatează condiţiile de locuire oferite, în anul 1794, prin lunile aprilie-mai, de un bordei valah, în care un călător străin care tranzita Ţara Românească putea înnopta, precizând că „în coliba în care am dormit, erau şi copii şi oi şi iezi şi păsări”.”Eu am avut prilejul să dorm în paie, pe o platformă mai ridicată, înconjurat de această companie gălăgioasă. Ţăranii au fost bine plătiţi pentru această găzduire, renunţând cu plăcere la colibele lor”.Confesându-i-se mamei sale, într-o scrisoare expediată din Ţara Românească, în acelaşi an 1794, prin lunile iunie-iulie, John Bacon Sawrey Morritt mărturiseşte că în cursul călătoriei de la Sibiu la Bucureşti, aproape că nu a intrat în nicio casă, „nici chiar să mâncăm”, căci satele şi colibele [din Ţara Românească] sunt atât de sărăcăcioase, „încât am dormit întotdeauna în trăsurile noastre sau sub un pom mai degrabă decât să folosim o laviţă” (paturile fiind necunoscute pe atunci în Ţara Românească) şi „să ne umplem de păduchi”Înnoptând într-un bordei valahTranzitând Ţara Românească, în primăvara anului 1802, în tovărăşia ambasadei turceşti ce mergea de la Constantinopol în Franţa, colecţionarul de antichităţi şi mineralog englez, Edward Daniel Clarke, menţionează faptul că prima staţiune valahă de poştă, din nordul Dunării, este localitatea Daia, „un sat păcătos”, unde observă felul de a trăi al valahilor, „înfăţişat de un pat de lemn, însă folosit mai mult ca un divan turcesc decât ca pat, căci era acoperit de o rogojină, pe care şedea un bărbat cu picioarele încrucişate sub el şi trăgea tutun din lulea”.Ţăranii din Ţara Românească, după cum presupune Edward Daniel Clarke, vieţuiesc într-o stare de „cvasiinaniţie”, fiind „despuiaţi” de tot ce ar trebui să posede şi „întreaga populaţie este redusă la starea cea mai umilă de iobăgie”, locuind „în colibe de lut şi acoperite cu stuf, fără nici o îndulcire a vieţii”.Dacă ţăranul poate într-un chip oarecare să-şi facă rost numai doar de strictul necesar pentru a nu muri de foame, el nu mai caută nimic altceva.Aceeaşi localitate de graniţă Daia este remarcată în octombrie 1805 şi de către Louis Allier de Hauteroche, care tranzitează Ţara Românească, călătorind de la Constantinopol la Paris. Cu această ocazie călătorul străin menţiona faptul că satul Daia este „o îngrămădire de câteva bordeie săpate în pământ, cu acoperişul la nivelul solului, care ţine pământul, paiele şi trestia cu care aceste ciudate locuinţe sunt acoperite”, iar locuitorii „foarte rezistenţi la oboseală” şi având toţi, fără deosebire, „înfăţişarea cea mai umilă”, „umiliţi până la ultima expresie la care poate fi o fiinţă omenească, îndură răbdători tot felul de jigniri şi de apăsări” în acelaşi fel şi de aceeaşi mărime”, având „pereţii din lut şi acoperişurile din paie”. Într-una din aceste locuinţe subterane, delo „potrivite pentru a-i feri pe locuitori de asprimea iernii”, bărbaţii, femeile şi copiii din fiecare familie, oricât ar fi de numeroşi, dorm toţi de-a valma, iar păturile lor, „care le slujeşte şi de saltele şi de învelitoare”, constau dintr-o bucată de dimie groasă de lână.Totuşi, atâta timp cât le îngăduie starea timpului, locuitorii ocupă partea clădită deasupra pământului, dar iarna se retrag în nişte bordeie săpate sub pământ, unde căldura se păstrează uşor cu ajutorul unui foc mic făcut din gunoi uscat şi din câteva crăci de copaci şi care slujeşte totodată pentru ca să-şi gătească hrana lor sărăcăcioasă. Hrana obişnuită a ţăranilor valahi, despre care face vorbire William Wilkinson, este alcătuită, potrivit diplomatului britanic, „dintr-un fel de aluat, făcut din mălai, amestecat câteodată cu lapte, pe care îl numesc mămăligă”. În primele două sau trei zile după un post îndelungat, ei îşi îngăduie să guste cu zgârcenie ceva carne, dar cei mai mulţi nu pot să-şi îngăduie un ospăţ atât de bogat şi ei se mulţumesc cu ouă prăjite în unt şi cu ceva lapte pe lângă mămăliga lor.Un alt călător britanic, medicul William Michael, remarca, tranzitând Ţara Românească de la Bucureşti la Dunăre, în ianuarie1818, faptul că „satul în care ne-am oprit pentru a schimba caii putea foarte bine fi socotit drept sălaşul grosolan al hoardei celei mai necivilizate”, locuinţele valahe (catalogate drept „hrube subpământene”) fiind „toate clădite în acelaşi fel şi după acelaşi plan”.O odaie pătrată (făcută din nuiele împletite ale căror locuri goale erau umplute cu glod uscat), având un acoperiş de papură, alcătuia un fel de intrare într-o bortă sub pământ la care te coborai pe câteva trepte; pe din afară, bordeiul de-abia se înălţa deasupra pământului...Hoceagul (făcut din papură sau din crengi împletite împreună) arăta centrul movilei ce semăna mai degrabă cu ascunzătoarea unei cârtiţe, ce, îngropându-se în pământ, şi-ar fi aruncat pe spate o grămadă de ţărână decât cu o locuinţă omenească.Harta României - anii 1870 - Una dintre primele hărți care apar într-un atlas britanic cu denumirea oficială suprapusă peste "Moldova" și "Muntenia". Sursa foto: roconsulboston.comÎmbrăcămintea: cojoace de blană ce-şi păstrau toată lâna aşa cum este jupuităde pe spinarea oilor”O mărturie privitoare la vestimentaţia inedită, pentru un european, a locuitorilor din localitatea ilfoveană Băneasa îmbrăcaţi cu „cojoace de blană ce-şi păstrau toată lâna aşa cum este jupuită de pe spinarea oilor” lasă, la 1824, un alt călător englez, capelanul anglican Robert Walsh, care remarcă faptul că bordeiele „scobite în pământ” ale ţăranilor valahi (în care vara locuiesc deasupra pământului, iar iarna dedesubtul său), împrăştiate pe un imaş gol („fără un pom sau gard şi fără niciun fel de arătură”), erau împrejmuite de „un gard de nuiele împletit” şi construite din ziduri de noroi acoperite cu paie, având o adâncitură mare ca o pivniţă.Nu se vedea deasupra pământului decât vârful acoperişului, care alcătuieşte o parte din bătătura curţii. Se aflau câteva deschizături care lăsau să iasă fumul şi să pătrundă lumina şi aerul. Unul din bordeiele în care am intrat era o cârciumă. Avea o pivniţă plină de butoaie, cu mai multe încăperi care se deschideau la aceeaşi adâncime, având mirosul şi înfăţişarea unor morminte.Prin martie-aprilie 1827, trecând, în drum spre Dunăre, prin câteva sate cu bordeie subpământene „a căror înfăţişare se asemuia unor grămezi de băligar”, căpitanul de marină englez CharlesColville Frankland consemnează faptul că aceste colibe mizerabile consistă pur şi simplu dintr-o săpătură alungită în pământ, adâncă cam de trei picioare, deasupra căreia este aruncat un acoperiş de paie şi trestie şi remarcă în acelaşi timp că „nu poate fi ceva mai decăzut decât viaţa ţăranului român”.Extrema mizerie în care se zbate populaţia săracă a Ţării Româneşti şi starea jalnică a satelor, vestimentaţia zdrenţăroasă şi hrana mizerabilă a ţărănimii valahe (care este mămăliga), precum şi faptul că în Oltenia sunt puţine oraşe şi acestea nenorocite, toate aceste aspecte sunt remarcate, la 1830, de croitorul german P.D. Holthaus, care apreciază că este un chin să vezi „cum arată de istovită şi lipsită de orice lucrare a pământului această ţară roditoare”, în care sărăcia şi mizeria stăpânesc chiar şi printre boieri.”Satele stau ascunse în văi şi nu pot fi văzute din depărtare deoarece casele sunt în pământ. Acestea sunt ciudat clădite. Cobori, de obicei, opt trepte în pământ şi intri printr-o mică deschidere în două sau trei încăperi separate care se numesc camere. Deasupra se află un mic acoperiş făcut din buruieni sau papură şi cu pământ îndesat. Coşul, din spini împletiţi cu trestie, serveşte în acelaşi timp şi de geam prin care coboară lumina zilei. În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas; locuitorii nu ştiu ce va să zică un pat, ei au mai degrabă un culcuş alcătuit din papură, se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei. I-am văzut adesea culcaţi în vizuinile lor în faţa unui foc mare, uscându-şi hainele, prăjindu-şi porumbul sau grâul turcesc şi fumând”,, povestește croitorul german, citat în cartea lui Bogdan Bucur. Ceremonialul meselor la boierii româniÎn casele boierești se respecta, într-o ordine clară, un întreg şir de activităţi, un protocol de care beneficiau toţi musafirii, în special pentru masa de prânz şi pe care surse diferite ni-l descriu într-o manier similară, scrie Necula Diana-Florentina în lucrarea, ”Ce mâncau și ce beau românii în secolul al XVIII-lea?”.Deşi nu se precizează clar în alte izvoare, din Amintirile lui Radu Rosetti aflăm că erau trei mese pe zi:micul dejun de astăzi era numit “zacusca” şi se lua în jurul orei 10, prânzul era servit între 2 şi 3 după-amiaza, în timp ce masa de seara, la fel de copioasă ca şi celelalte, pe la ora 10 seara. Cartea ”Revoluţiile Valahiei”, scrisă de Anton-Maria del Chiaro, în calitate de secretar al lui Constantin Brâncovranu relatează pe larg toate etapele pe care amfitrionul trebuia să le respecte, onorându-şi oaspeţii. Mai întâi invitaţii se întreţin cu gazda într-o altă odaie decât aceea unde va avea loc prânzul, unde sunt serviţi cu şerbet ori cu votcă şi se aduce apă pentru a-si spăla mâinile în “ligheane turceşti, de aramă spoită, cu capace găurite, lucrate cu multă artă şi aduse special din oraşul Serai din Bosnia” Se vorbește, de asemenea, despre acelaşi protocol ce are loc înaintea mesei propriu-zise, distribuţia sarcinilor între servitorii casei fiind făcută la o simplă bătaie din palme a stăpânului, care înlocuia clopoţelul din Occident: unul aduce ciubucele, unul aduce o farfurioară cu dulceţuri de trandafiri şi o linguriţă, din care se servesc toţi musafirii, altul răspândeşte esenţe frumos mirositoare în odaia cu pricina şi alţi doi aduc ceşti cu cafea şi pahare cu apă, pe care invitaţii o beau de obicei după degustarea dulceţurilor. Refuzul musafirului de a gusta din toate cele puse la dispoziţie de gazdă, era considerat o dovadă de necinste. După acest moment, toţi invitaţii treceau într-o altă odaie, unde se ţinea ospăţul propriu-zis, de unde, în mod normal, nu trebuia să lipsească preotul, care binecuvanta sub ochii tuturor bucatele, înmuind o bucată de pâine în mâncare, după ce spune “un Tatăl Nostru în greceşte sau slavoneşte ”Atunci când binecuvantarea mesei şi rugăciunea de mulţumire iau sfârşit, oaspeţii, “inclinându-se uşor în faţa gazdei” se aşează la masă, însă nu întâmplător, ci în funcţie de rang, spune del Chiaro, capul mesei fiind rezervat stăpânului casei.Tot stăpânului casei îi revine dreptul de a bea primul pahar de vin, servind apoi pe toţi invitaţii săi, cu acelaşi pahar, care trece din mână în mână. După terminarea mesei, gazda îşi invită musafirii în aceeaşi odaie în care serviseră votcă şi dulceţuri, pentru a se spăla din nou pe mâini.Tot aici sunt servite şi cafelele, dar şi nelipsita narghilea. Mulţumind pentru toate cele oferite, invitaţii pleacă spre casele lor, iar capul familiei este primul care se retrage în odaia proprie, “în vederea siestei”, care succede de obicei prânzului, atât în zilele lungi de vară, cât şi în cele de iarnă. ***suntem o generatie trista cu fotografii fericite*** Ţara noastră a avut nevoie de când este ea de un alt popor.***Romania, tara cu conducatori tampiti - scoti millitari la pensie la 40-45 de ani iar civilii sunt buni pentru front pana la 63 ani! *** incetati cu tembelismele de genul: imi e scarba de Romania, m-am saturat de Romania, Romania e o tara de c---t, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul… Cu ce este de vina Romania, aceasta tara minunata, pe care ne-a dat-o Dumnezeu? Romania nu are nimic defect.*** „Privește înapoi cu mânie” - „Liderii mondiali” au depășit limita demenței. „Dacă vrem să descifrăm corect locul, rolul și însemnătatea oamenilor de stat în istorie, trebuie să o facem, musai, înăuntrul imperativelor politico-militare ale vremurilor cărora le-au aparținut” (Vasile Pârvan, 1928). Trăim vremuri păgâne, cumplite, satanice. Sistemul medico-sanitar românesc se află în moarte clinică, iar după sucombarea deja programată nu va fi depus pe catafalc. Va fi vârât într-un sac negru și dosit într-un loc ferit de ochii românilor. România alocă cei mai puţini bani sistemului de sănătate, faţă de orice alt stat din UE şi, din cauza celei mai grave recesiuni din istorie, plănuieşte să cheltuiască şi mai puţin pe sănătatea românilor. Spitalele sunt înglodate în datorii şi nici un ministru nu a găsit virajul corect ca să scape sănătatea din aceste probleme. Cu gloabele trădătoare de Neam înșurubate la tastatura de comandă a Nației, „prostimea” - cum o numesc călăii Neamului - nu are cum să facă față agresiunii fără precedent a celor care, „pentru câțiva dolari în plus” au transformat cetățenii României în sclavi-cobai experimentali și/sau carne de tun în războiul altora. „Liderii mondiali” au depășit limita demenței. „Bilderbergii” de la Davos, care într-un exerciţiu ritualic anual se întâlnesc să plângă cu lacrimi de crocodil din „profundă” preocupare pentru soarta planetei și a omenirii, aceşti autodeclarați lideri ai lumii, situați dincolo de limita demenței s-au erijat în stăpânii planetei şi vor da nas în nas cu „teoria conspirației”, negată de ei prin mult trâmbițata „Mare Restare”. „Cei născuți mai devreme” îi mulțumesc Domnului că au apucat și vremuri normale, frumoase, când, chiar dacă au existat greutăți, acestea aveau altă natură. Nici cele de după Al Doilea Război Mondial nu au fost atât de malefice și distructive ca cele contemporane, dar pe atunci, omenii erau mai oameni, umanismul funcţiona la parametri normali. „… ca Burducea/ Când cu steaua, când cu crucea”. La un post Tv din Colonia Corporatistă sub Ocupație Militară Străină (C.C.O.M.S.), numită oficial încă România, prizonieră a lagărului concentraționar U.E. și a autoerijatului jandarm mondial - Uniunea Statelor Agresoare (U.S.A.), în calitate de „«partener» strategic”, un hopa-mitică ce apare și dispare precum sinusoida curentului alternativ, în și din primul plan media ne anunță: „România are cea mai mare mortalitate prin AVC din Europa. Patru români mor în fiecare oră din cauza unui AVC”. Personajul în discuție iese din nou în prim-plan, făcând pe salvatorul românilor, dar jocul lui de „alba-neagra” ar părea hilar dacă n-ar fi condamnabil. Declarațiile acestui hopa-mitică readuc în actualitate o butadă care circula în România pe timpul guvernului Petru Groza, cu referire la duplicitarul ministru al cultelor, preotul Constantin Burducea: „- Ce mai faci?/ - Ce să fac, ca Burducea./ Când cu steaua, când cu crucea”. Chiar dacă vrea să se agațe ca un cercel de mersul vremii, noul Burducea tot strein rămâne pentru români. Arme bacteriologice Să ne amintim de cele mai cunoscute și temute arme bacteriologice din istorie: Virușii himere, Virusul Nipah, Rinderpesta, Agentul orezului, Toxina botulinică, Tularemia, Ciuma, Ebola, Antraxul, Variola… La care pot fi adăugate gripa aviară, pesta porcină, AH1 N1, Covid-19, cu ultimele forme şi denumiri, multe dintre acestea fiind creații diabolice ale celor cca. 300 de laboratoarelor americane din China-Wuhan și din alte 36 de țări (între care și cele din Ucraina).La 11 martie 2020, așa numita, Organizatia Mondială a Sănătății, corect spus Organizația Criminală a (ne)Sănătății - condusă de un personaj implicat direct în moartea a mii de etiopieni -, a acționat dispozitivul de declanșare a genocidului planetar prin care a detonat machiavelica înșelătorie a istoriei. A declarat oficial pandemia mondială numită Covid-19, deși condițiile unei astfel de măsuri nu erau respectate. Pandemia Covid-19 (unii spun „plandemia” - știu ei de ce) a bântuit planeta până la 24 februarie 2022. Atunci, odată cu declanșarea operațiunii militare ruse din Ucraina, Covid-19 a „murit subit”, realitate pentru care un glumeț virtual a propus ca Președintelui Federației Ruse să-i fie acordat „Premiul Nobel pentru pace” pe anul 2022. Jungla televizată reactiveză panică isterizată Jungla televizată a C.C.O.M.S. reactivează zilnic starea de panică isterizată promovată la începutul tragi-comediei C-19 de un „tătar” cu spitale în flăcări, de „Comandantul acțiunii”, de Rujatu' cu epoleți vișinii de la Spitalul SRI… și mulți, mulți alți berbeci clonați după modelul Baphomet. Dacă pe vremea lui C-19 isteria deceselor „din cauză de Covid” deținea recordul, astăzi isteria s-a deplasat în domeniul „deceselor subite” ale înțepaților anti-C19, a hranei umane injectate cu ARNm, presărată cu prafuri de insecte, a aerului otrăvit prin „chemtrails”-uri, prin uragane, cutremure și multe alte provocări diabolice letale. Seria de cutremure recente de mare amplitudine din Turcia au avut „particularități” nemaiîntâlnite, după specialiștii declarând: „Nu am mai văzut așa ceva!”[1]. Să fie vreo coincidență cu îndepărtarea steagurilor americane de la baza Incirlik, care după ce președintele S.U.A., Joe Biden, a calificat evenimentele din 1915 drept „genocid”?[2] H.A.A.R.P.-ul să trăiască!, zic „marii resetatori”, pescuitori în ape tulburi, care urmează „pas cu pas” comenzile viperoide ale Davos-ului. Mai devreme sau mai târziu, unii dintre noi vor avea șansa să asiste la desfășurarea unui altfel de „Nürnberg” pentru „Crimă și pedeapsă” unde vor fi judecați Roskolnikovii de astăzi. „Îmi apăr Țara și Nevoile și Neamul” „Ne vom uni cu toți cei care înțeleg că S.U.A. și Occidentul nu au dreptul moral să conducă lumea din cauza crimelor coloniale pe care le-au comis de-a lungul timpului”, spunea Serghei Lavrov. Occidentul l-a declarat criminal pe Putin pentru că a intrat pe teritoriul unui stat artificial creat de fosta U.R.S.S., chiar dacă sau mai ales pentru că a descoperit și anihilat cele 21 de laboratoare de arme bacteriologice, luând prizonieri un general american și un general francez găsiți „întâmplător” în Ucraina. Cu milioanele de vietnamezi, iugoslavi, libieni, sirieni, şi afgani uciși de U.S Army în războaiele lor de agresiune cum rămâne? Cu președinții americani care au ordonat agresiunile armate împotriva unor state suverane cum rămâne? Ca-n tren? Conștient că citând declarația de mai sus, unii îmi vor lipi eticheta de „putinist” sau de „pro rus” declar că nu sunt nici pro rus, nici pro-ucrainen, nici pro-american, dar țin cu Neamul meu și nu vreau să-mi pierd ceea ce mi-a mai rămas - demnitatea. Sunt Român și asemenea lui Mircea, îmi apăr Țara și Nevoile și Neamul! Românii vor Referendum Național, nu război cu rușii. A murit dreptatea în România? Masa parlamentară şi guvernamentală a trupelor de idioţi inutili României, găştile de sfertodocţi şi frustraţii din cele trei palate dâmbovițene, depun mari eforturi să ne facă părtaşi războiului, doar aşa vor fi pe placul Occidentului şi-i vor păstra scaunele gras retributie. C.C.O.M.S. este condusă de către actualul șef de stat spre un război în care românii nu au ce căuta, un război în care pământul strămoșesc va fi pârjolit, iar locuitorii lui transformați în carne de tun vor pieri pentru a satisface nemernicia Noii Ordini Mondiale, „Marea Resetare”, în care vor să ne arunce antiromânii aflați pe scaunele decizionale ale palatelor menționate. Ei nu au nici un drept să decidă în numele Poporului Român. Numai un Referendum Național poate hotărî, iar românii vor pace, nu război!

Artin Side: ”Fără supărare... dar aceasta este realitatea României. Nu s-a schimbat nimic de când Herodot spunea că principala problemă a Dacilor este beția. Poporul român s-a născut bețiv... a rămas bețiv. *** România: țara repetenților. Te-ai întrebat vreodată de ce trăiești tu în România; o țară devastată de o corupție patologică? De ce le merge altora bine, deși par niște ticăloși sau niște idioți, iar românilor le merge rău? Suntem noi românii mai răi decât alții? Românii nici măcar nu au ce vota, pentru că tot spectrul politic este total corupt. Românilor nici măcar nu li se oferă vreo opțiune viabilă. Uneori, lumea pare că nu are nicio logică. Tocmai aici este ideea; ca să înțelegem ce se întâmplă, ar trebui să înțelegem puțin lumea...*** V-am spus și cu prilejul altor postări că habar nu avem care este natura reală a lumii în care trăim. E reală? E doar o simulare la nivel mental? Îmi aduc aminte o replică celebră din filmul Matrix: "Ai avut vreodată un vis atât de convingător, încât să pară real? Când te trezești, cum vei ști care este visul și care este realitatea?". Interesant. Poate că tot ceea ce tu credeai că e vis, era de fapt realitatea... iar ceea ce tu numești realitate este, de fapt, un vis; o imensă simulare creată de către propria ta minte. Asta ar însemna ca tot ceea ce ni se întâmplă fiecăruia dintre noi să fie doar un răspuns al propriei noastre minți la concepția de viață pe care o avem. Să luăm un caz concret, vreți?***Să presupunem că trăiești în România, iar corupția din jurul tău este halucinantă... Poate că tu însuți ești coruptibil, iar mintea ta nu face decât să reflecte acest lucru. Ai un preşedinte complet imbecil... poate tu însuți acționezi ca un imbecil, iar mintea ta vrea să-ți arate asta. Țara este vândută sistematic străinilor de către niște trădători... poate tu însuți ai niște înclinații de trădător, iar mintea ta nu face decât să-ți proiecteze consecințele. Tot ceea ce alegi să fii... se întoarce înapoi la tine, sub formă de realitate. Ai votat cu Ion Iliescu... și apoi ai constatat că este un escroc. Tu însuși ai înclinații escroc! Ai votat cu Emil Constantinescu și apoi ai constatat că e cam tâmpit și nu pricepe nimic? Tu însuți ești cam tâmpit și nu pricepi nimic! Ai votat cu Băsescu și apoi ai constatat că este un bandit șmecher? Tu însuți ai înclinații de bandit șmecher! Ai votat cu Johannis și apoi ai constatat că este un dobitoc pervers. Tu însuți ai înclinații de dobitoc pervers! Ai votat cu Nicușor Dan, iar acum constați că este un retardat. Tu însuți acționezi ca un retardat! Realitatea nu este decât o oglindă a propriilor tale opțiuni... Acum, să presupunem că nu ai votat pe niciunul dintre acești clovni... Atunci de ce ți se întâmplă ție toate nenorocirile generate de ei? Pentru că - probabil în trecut - și tu ai fost așa... dar n-ai învățat nimic din lecțiile acelea. Acum, ești târât de către propria ta minte în fața acelorași situații, pentru a trage concluziile. Nu vrei? Foarte bine... atunci vei fi târât din nou! Poate în situații și mai grave... care să te oblige până la urmă să înțelegi. Totul este doar o lecție pe care nu ai înțeles-o. Și, exact ca la școală, atunci când nu pricepi lecțiile... rămâi repetent. Nu e nimic personal aici. Nu sunt alții de vină, ci tu însuți! Vă aduceți aminte ce spuneam la început? Totul este o imensă simulare, existentă doar la nivel mental. Realitatea e o iluzie. Toți cei din jurul tău sunt o iluzie. Eu însumi sunt o iluzie pentru tine! Tot ceea ce îți spun eu acum nu este decât o proiecție a propriei tale minți, care îți transmite un avertisment: te aflii în România pentru că ești un repetent...

asapteadimensiune.ro: ”În România, cu presa de căcat și idioți fără creier, totul este supus relativismului."

Augustin Augustin Pe buletinul de vot nu a ajuns nimeni din afara grupului infracțional organizat ...Dar este greu pentru o nație care sta cu capul in jos si fundul in sus...La cules ,desigur

Augustin Buzura: „Când vom redeveni cu adevărat un popor? Sunt destui cărora le este ruşine că sunt români. Unii sunt bine plătiţi ca să le fie ruşine. Alţii vorbesc în numele păcatelor ascunse, iar alţii sunt doar mulţime, gură-cască, anticomunişti şi europeni cu ziua. Trebuie să fii înainte de toate ROMÂN! nu suntem cu nimic mai prejos decât alții!”

Aura Aurica: Ro. a primit 4 ani de PSD, cu executare.

Auras Tereaca: in Romania sunt oameni catre traiesc sub cerul liber!!!***

Aurel Iulian Aparaschivei Poporul român se aseamănă cu pasărea ce a stat mulți ani în colivie.Iar cînd i se redă libertate,această pasăre a uitat să mai zboare.Scînteia mult așteptată de poporul asuprit poate veni de la o mână de patrioți gata oricînd de jertfa supremă.Altă cale de a trezi spiritul patriotic și războinic al românilor nu există.Orice luptă necesită sacrificiul uman.Numai așa românii se vor trezi din lunga nepăsare față de viitorul pruncilor lor.Eu nu mă pot resemna cu jugul sclaviei moderne și cu actualul stat mafiot.Sunt gata oricînd să mor ptr.o Românie mai bună.Cine își iubește viața o va pierde.Cine nu pune preț pe viața lui o va cîștiga.Cred că alături de alți frați și surori patrioți ca mine pot aprinde scînteia dreptății.Se vede clar ca bună ziua că este din ce în ce mai rău ptr. clasa muncitoare... Iar România este îngenuncheată de datorii externe ptr.următorii 70 de ani.Ce bine să mai fie în acest ritm?Iar pașnic s-a văzut ce am rezolvat....Adică nimic! România are și ea nevoie de o nouă paradigmă în care națiunea să fie pe primul loc, iar acest fapt se va petrece indiferent cât de tare s-ar agăța clasa politică de la București de vechile forme și de birocrații prăfuiți de la Bruxelles!”, a declarat fostul europarlamentar. ***: "Poporul român se aseamănă cu pasărea ce a stat mulți ani în colivie.Iar cînd i se redă libertate,această pasăre a uitat să mai zboare.Scînteia mult așteptată de poporul asuprit poate veni de la o mână de patrioți gata oricînd de jertfa supremă.Altă cale de a trezi spiritul patriotic și războinic al românilor nu există.Orice luptă necesită sacrificiul uman.Numai așa românii se vor trezi din lunga nepăsare față de viitorul pruncilor lor.Eu nu mă pot resemna cu jugul sclaviei moderne și cu actualul stat mafiot.Sunt gata oricînd să mor ptr.o Românie mai bună.Cine își iubește viața o va pierde.Cine nu pune preț pe viața lui o va cîștiga. Cred că alături de alți frați și surori patrioți ca mine pot aprinde scînteia dreptății.Se vede clar ca bună ziua că este din ce în ce mai rău ptr.clasa muncitoare.....Iar România este îngenuncheată de datorii externe ptr.următorii 70 de ani.Ce bine să mai fie în acest ritm?Iar pașnic s-a văzut ce am rezolvat....Adică nimic!

Avram Florea: "Romanii plang, daca iti cumperi TV mai mare ca al lor. *** "Toata lumea injura. De ce nu îi ajutam pe ai noștri și ajutam pe cei din Ucraina, pai diferența este simpla "Una este sa-ți cada casa din cauza unei bombe si sa fugi din propria ta tara, sa-ti lasi in urma parintii/prieteni si neamurile si sa fugi intr-o tara straina doar cu copilul tau, in timp ce tatal lui, e gata sa moara pe front, pentru o cearta intre batrani. Si alta este sa ți cada casa pe tine de lene".. Asa ca nu mai comentati aiurea. natie mai rea ca romanu nu exista!

Barbu Ştefãnescu Delavrancea România este patria noastrã şi a tuturor românilor.E România celor de demult şi-a celor de mai apoiE patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã vie.”

Beinor Baubeck: "Vorba dl -lor P Țuțea, L Blaga, C Brâncuși, I Antonescu: Suntem un popor de lași, Suntem un popor de scursuri, Suntem un popor de hoți, Suntem un popor de falși, Suntem un popor de fricoși"

Bogdan Diaconu: ”În timp ce agitația crește insuportabil pe teme de nimic, țara ne fuge de sub picioare, România e scoasă la mezat, iar un partid aflat la guvernare vrea să își tragă vreo trei județe sub formă de stat în stat.*** O țară jucată la table, printre înjurături și aburii alcoolului. *** România se împarte iar în pro și contra, iar restul e lăsat de izbeliște.

Bogdan Petriceicu Hasdeu: „Moldova, Transilvania și Muntenia nu există pe fața pământului. Există o singură Românie: există un singur corp și un singur suflet, în care toți nervii și toate suspinele vibrează unul către altul.”***”Purtând pe trup înfipta gheara/Si-n suflet drojdii de venin,/De zece ori sarmana tara,/Ramasa-n voie la strain,/D-abia putând sa mai respire,/Mereu lovita de calai—/De ce te plângi c-a-ta peire/Îti vine de la fii tai?/O nu si nu, iubito mama!/Acei ce roaba te-au tradat/Prin furtisag români se cheama,/Mânjind un nume uzurpat!//Trecut-au vagabunde gloate/Prin ospatosul tau ogor,/Si ti-au lasat în urma toate/Gogosi de vierme rozator!/Un venetic îti da cu peatra,/Îti da un altul cu ciomag,/Primiti la masa si la vatra/În loc sa zaca lânga prag!/-O nu si nu, iubito mama!/Acei ce roaba te-au tradat/Prin furtisag români se cheama,/Mânjind un nume uzurpat!//Ei nu-ti sunt fii. Priveste-i bine:/Cunoaste-ti laptele din sân/Si din napârcele straine/Alege puiul de român!/Nu blastama victima frunza,/Ci scutur-o de negrii gâzi:/În foi sa nu se mai ascunza/Cumplita droaie de omizii/O nu si nu, iubito mama!/Acei ce roaba te-au tradat/Prin furtisag români se cheama,/Mânjind un nume uzurpat!// Deschide cronica strabuna/La anii marilor nevoi,/Când soartea fulgera si tuna/Potop si flacara pe noi:/Sa vezi c-acea grozava ciuma,/Ce-n veci de veci te-a otravit/S-acuma iarasi te sugruma—/E veneticul înfiat!/O nu si nu, iubito mama!/Acei ce roaba te-au tradat/Prin furtisag români se cheama,/Mânjind un nume uzurpat!//Românul geme-n batatura/Pe când strainii chiuiesc/Si urla cântece de ura,/Sugând pamântul românesc!/Iar tu, o scumpo Românie,/Tu nu stii singura ce zici,/Lovind, pe fii-ti cu mânie/În loc sa bati pe venetici!/O nu si nu, iubito mama!/Acei ce roaba te-au tradat/Prin furtisag români se cheama,/Mânjind un nume uzurpat!//Sunt multi românii prin catune,/Sunt multi ca stelele din cer,/Dar norul greu când îi supune/Luceferii în ceata pier!/Sunt multi românii în tot locul,/Sunt multi ca floarea din gradini,/Dar nu s-a dezvalit bobocul/ Impiedecat de maracini!/O nu si nu, iubito mama!/Acei ce roaba te-au tradat/Prin furtisag români se cheama,/Mânjind un nume uzurpat!/De vrei sa scapi duioasa raza/A mii de stele românesti,/Tu norul ce le-nmormânteaza/Din cerul tarei sa-l gonesti!/De vrei sa smulgi plapânda floare/Din buruieni si din scaieti,/Tu-i fa curând un loc la soare:/Hai dara la plivit, baietii/O nu si nu, iubito mama!/Acei ce roaba te-au tradat/Prin furtisag români se cheama, / Mânjind un nume uzurpat!”

Bogdan Vasile 21 DECEMBRIE 1989 - 21 DECEMBRIE 2024. CUM STĂM DUPĂ 35 DE ANI DE PUTERE POPULARĂ, DUPĂ UCIDEREA LUI CEAUȘESCU DE CRĂCIUN ȘI DUPĂ MOARTEA CELOR 1.166 DE ROMÂNI PE ALTARUL LIBERTĂȚII. Președintele țării, partidele sale, PSD și PNL, judecătorii CCR, procurorii Parchetului și serviciile secrete de toate culorile trădează, fură, ucid și mint ani la rând după care, când vine vremea ca poporul să voteze, bagă banii poporului în buzunarele unor nimeni în drum semianalfabeți de pe TikTok pentru ca aceștia, printre jocuri, manele și înjurături, să facă reclamă mascată unor pseudo suveraniști ca Simion și Georgescu folosind un vocabular simplist, singurul pe care îl înțelege tiktokărimea românească. Oameni arestați de forțele de opresiune pentru că vorbesc liber, publicații interzise pentru că publică adevăruri și afaceri închise pentru că au capital românesc. Tiktokărimea plătită de sistem cu banii poporului capătă tupeu și își trimite reprezentanți lângă Șoșoacă iar ea îi duce în parlament unde împreună încep să urle, să instige la violență și să se filmeze mândri în aplauzele frenetice ale audienței needucate de pe facebook și tiktok. Primul ministru al Ungariei, țara care a preluat controlul Ardealului, vine la București să dea ordine lui Ciolacu, un prim ministru român ale cărui singure merite sunt că și-a tras în mod fraudulos certificat de revoluționar, că a fost la vânătoare cu șmenari străini și că e promovat de cusătoreasa Dana Budeanu. Poporul nu citește listele electorale și bagă în parlament la grămadă oieri pârnăiași, videochatiste, mici afaceriști mufați la banul public, soroșiști vopsiți în suveraniști, pesediști aurizați, peneliști șoșocarizați și securiști reciclați. Curtea Constituțională este populată de slugi politice care nici măcar nu au fost vreodată judecători și care, la ordin extern, încalcă orice lege vor ei. Datoria milioanelor de români ajunge la 200 de miliarde de euro dar drumurile, școlile și spitalele sunt aceleași pe care le-a construit Ceaușescu iar deficitul bugetar atinge pragul de 8% amenințând astfel să ducă statul în incapacitate de plată a pensiilor. Sute de miliarde sunt scoase din România prin fraudă, corupție și cu sprijin extern dar serviciile de informații se ocupă doar de cei care vorbesc liber înspațiul public.Consiliul Național al Audiovizualului vânează naționaliști la ordinul Institutului filo-sionist Elie Wiesel finanțat de la buget adică de către cei vânați. Trusturile de presă importante mint de rup și încasează mită electorală de la partidele sistemului care cheltuiesc banii publici pe reclame politice în timp ce vocile naționaliste din spațiul public sunt arestate și anchetate pe model stalinist adică sionist bolșevic. Banca Națională a României nu mai este a românilor, cele 1,200 de întreprinderi și fabrici românești au dispărut definitiv, resursele naturale sunt exploatate de străini, copiii români învață doar despre alte neamuri, bolnavii mor cu zile în spitale care se dărâmă pe ei și românii își caută de zor salvatori mesianici în loc să se educe și să-și salveze astfel copii și familiile lor. Jumătate de românie a fugit din țară și astăzi se nasc mai mulți copii români în diaspora decât în țară în timp ce colapsul ratei natalității interne garantează extincția neamului românesc în câteva generații. România este repopulată cu străini, George Simion vrea să dea cetățenie română la 800.000 de evrei, Georgescu promite să-l invite pe Netanyahu la București deși acesta este artizanul genocidului palestinian, sirian, libanez și yemenit. Naționalismul este compromis de Vadim Tudor care trădează și devine filo-sionist, suveranismul este capturat de Georgescu, Șoșoacă și Simion care intră fiecare pe rând în combinații cu sistemul filo-sionist trădător ce s-a eternizat la putere și care a transformat România în colonie. Cultura română este grotescă, actorii români fac politică neomarxistă pe față iar intelectualii promovează opere precum cea în care sionistul H R Patapievici îl spurcă pe Eminescu și scrie că “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”. A mai rămas ceva de spus?A, da, toate cele de mai sus sunt produsul POPORULUI ROMÂN luat în ansamblul său. Noi toți suntem ucigașii libertății cucerite în 1989 cu prețul vieții și plătim în fiecare zi un preț uriaș pentru aceste crime imprescriptibile. Și noi dar mai ales copiii noștri. Și suntem în situația asta pentru că în 1989 nu a fost revoluție ci lovitură de stat, pentru că schimbarea de sistem nu a fost opera trezirii conștiinței poporului ci a luptelor dintre elite și pentru că nici atunci nu am înțeles și nici acum nu înțelegem că mereu ne va fi rău dacă așteptăm să ne aducă altcineva bunăstarea pe tavă. Închei cu durere în suflet pentru că singura concluzie logică este aceea că Dumnezeu ne-a dat șansa libertății dar a uitat să ne pună-n pungă și un manual de utilizare a ei. Cred însă că dacă ne educăm, dacă ne implicăm civic și dacă ne unim în comunități reale naționaliste putem să începem să scriem chiar noi, oricând acest manual. Putem începe chiar azi. Încă mai este timp.Cu drag la voi.Trăiască neamul românesc milenar, liber și prosper!România românilor, numai a românilor și a tuturor românilor!Bogdan Vasile - un român înstrăinat.*** ”România nu este în faliment de anul acesta ci de zeci de ani de când am tot avut balanța comercială deficitară. Până acum nu s-a văzut pentru că băncile sioniste au acceptat să ne dea bani împrumut cu dobânzi maxime pe care voi le-ați plătit cu veselie. Criza asta care vine acum nu este cauzată decât de refuzul acelorași bănci sioniste de a mai da împrumuturi elitei antiromânești care a sufocat complet justiția, guvernul, parlamentul și administrația publică. Asta este tot. Nu mai vin bani pentru că s-a cam vândut tot e era de vândut, resursele naturale sunt controlate de străini iar forța de muncă rămasă în România nu mai poate produce banii necesari pentru a continua cu împrumuturile criminale. Așa arată începutul sfârșitului pentru statul român așa cum îl cunoaștem noi. Vin alți stăpâni să preia România și noi, minoritarul neam românesc, trebuie să ne împăcăm cu viața de minoritari sau să pornim pe calea lungă și anevoiasă de recucerire a țării prin educație, prin comunități reale și prin asumare cu orice preț și de oriunde am fi a luptei naționale. Sau putem să continuăm pe calea pe care mergem acum și să ne mulțumim cu firimiturile pe care ni le aruncă stăpânii sioniști și marile puteri care astăzi ne folosesc la negocieri despre care noi nu avem nimic de spus. Ce alegeți?Ce cereți liderilor voștri?Cum vreți să vă implicați concret în această luptă?Aștept răspuns la aceste întrebări pentru că de unul singur nu pot salva un neam și se pare că nici Dumnezeu nu poate*** Suntem, cu toții, doar un sac peticit cu himere, invidii și bârfe. De aia se duce dracu’ neamul ăsta!***Bogdan vasile: mizeria umană care zace-n români are nevoie să murdărească orice și pe oricine se ridică să lupte pentru cauza libertății românilor. Sunt uluit mereu să văd câtă răutate zace în români și încerc din răsputeri să-mi păstrez interesul pentru acest neam de șmecheri, combinatori și bârfitori vestiți. Sunt sătul de voi până peste cap. Voi nu meritați să fiți scoși din haznaua existențială în care vă bălăciți.

Boris ioachim: Şi vai! Nimic nu mă mai mulţumeşte/În acest veac noros şi mercantil,/Căci pentru unii are balta peşte –/Dar pentru cei mai mulţi doar stuf şi mâl./Şi bărbăteşte îmi întinde mâna/Ceţosul viitor – ca să mă tragă-n gol /Stăpână peste toate e minciuna/Şi tot mai negre zile-mi dau ocol./Banala viaţă mi-o trăiesc cu spaimă/– Şi tot mai des mă-ntreb de ce exist –/Dar umbră fac pământului cu faimă/Şi cu succes mă mint că-s optimist./Jur-împrejur prostia sublimează –/Se-mprăştie rapid, ca un microb…/În capete sus-puse brav tronează/Şi minte cu nesaţ poporul rob./Pâine şi circ oferă astă ţară –/Pâine abstract, dar circ mai mult decât concret/– Norocul – curva asta chioară/Pe hoţomani-i îmbuibă berechet./Aşa că, vouă, lucrători de glie/Rămâne-vă un singur compromis:/Trăiţi în griji şi-n crasă sărăcie/Căci clasa muncitoare merge-n paradis…

Bradut Florescu:” unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda. IATA CE ARTICOL A SCRIS, DUPA CE A PLECAT : Rostul . Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri. Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta. Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor. Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la c-- pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri. Suna-ti familia, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti. Sa traiesti.*** "României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (bătrânii), pământul și credința. Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor. Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările "prietene". La noi chestia asta se numește "agricultură de subzistență" și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri frantuzești și germane, ca de-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară! Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Și acum sunt tot ei sau odraslele lor. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de sila, creștinește. Credința. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt și cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de camp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modern de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să raspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să se înscrie pentru viza de Canada.Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează. Părintii noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la fund pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru și de la multinaționalele lor, conduse de securiștii noștri.Sună-ți familia, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.

Calin Georgescu: „Trăim într-o formă anti culturală, s-a pierdut rușinea. Și s-a pierdut rușinea pentru că lichelele și lacheii de serviciu și-au văzut visul cu ochii: cozile de topor au devenit topoare, după 1989, și au vândut pe mărgele de plastic întreaga țară. România a fost vândută de cei care au preluat puterea în 1989 și apoi și-au dat-o unul altuia. Au vândut-o cu bună știință, România nu mai deține nimic, nu are economie. România nu este un stat, ci o corporație...” *** CALIN GEORGESCU: România, așa cum o știam sau o visam, nu mai există. Iar cel mai dureros nu e faptul că ne-au fost luate suveranitatea, resursele, decizia politică sau demnitatea națională – ci că nu mai există nici poporul care să și le dorească înapoi.România de azi nu cere independență, nu vrea dreptul să-și decidă singură destinul, nu mai are curajul să gândească în afara tiparelor impuse de afară. O majoritate amorțită, atomizată, convertită la „rațiunea supraviețuirii” cu orice preț, fără luptă, fără întrebare. Mic, bere, bârfă și o glumă bună – și totul trece. E o formă de zen balcanic, de supunere liniștită, care distruge încet dar sigur orice formă de demnitate colectivă. Remus curt: ”georgescu a înțeles asta. Și a plecat. Nu pentru că a fost învins politic, ci pentru că a realizat că nu ai cu cine. România nu mai vrea martiri, nu vrea proiecte grele, nu vrea suveranitate – vrea confort, subsidiu, și un vinovat din patru în patru ani. Așa dispar națiunile: nu cu armele, ci cu indiferența.”

Cami Di: ”românilor le pute tot ce-i românesc!”

Camil Petrescu: "Cînd va veni sfîrşitul lumii/ Românii nu vor fi atenţi/ Isus a spus: „Talita kumi“/ Dar nu pentru inconştienţi/ Iar Ziua Domnului, ca hoţul/ În miez de noapte va sosi/ Femeia va dormi, iar soţul/ Reviste porno va citi./ N-avem conştiinţa tragediei/ Şi totul luăm „à la légere“/ Noi, campionii băşcăliei/ Am compromis orice mister./ Avem o scuză de faţadă:/ „Lasă, că merge şi aşa!“/ Trădăm la primul colţ de stradă/ Şi-apoi încălecăm pe-o şa./ Senzaţia e de plutire/ De infinit paraşutism/ Noi am făcut mişto subţire/ Şi de marxism, şi de fascism./ Ce Decebal şi Burebista?/ Ce patriotul cărturar?/ Trăiască Miţa Biciclista/ Şi berea rece la pahar!/ Mitică veşnic să trăiască/ Şi noi pe lîngă el, noroc!/ Filozofia chelnărească/ E tot pe loc, pe loc, pe loc!/ Întreaga drojdie se scurse/ Din mahalale de Fanar/ Şi-n loc să fim un roib de curse/ Noi am ajuns din cal – măgar./ Pe primul loc e-njurătura/ Ea pentru toate e un leac/ Simţi cum îţi umple toată gura/ O moştenim din veac în veac./ Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma/ Noi suduim neîncetat/ Iar la acest popor, sudalma/ E o religie de stat./ La treburile serioase/ Noi nu ne concentrăm destul/ Avem o somnolenţă-n oase/ Şi-o zeflemea de prost fudul./ Si doar la reluări de faze/ Parcă ne mai trezim puţin/ N-avem profil de kamikaze/ Tiparul nostru-i byzantin./ Apocalipsa furtunoasă/ Îi sperie pe pămînteni…/ Pe noi nu ne-o găsi acasă –/ Vom fi la meci, sau la pomeni./ Aceasta, poate, ne e soarta/ S-o tragem şi pe asta-n piepţi/ N-aveţi decît să-nchideţi poarta/ Dacă tot face ea pe moarta…/ Hai, că românii e deştepţi!

Carmen Miulescu Romania este tara cu cele mai multe onguri din Europa, organizatii non profit, non guvernamentale care formeaza Statul Paralel si care inregimenteaza o poroportie ingrijoratoare de neica nimeni si tradatori de tara finantati de neonazist.

Carmen Popa: ”Eram destul de deziluzionata, supărată in sinele meu ca trăiesc în mijlocul unui popor căruia ii place sa fie călcat în picioare și care atunci când cineva ii deschide ochii se uita mirat doar pt scurt timp ca este trezit, adormind apoi atât de repede.

Casian Balabasciuc: ”Dacă ai spus tot ce era de spusDe cei ce fac poporul de rușineTe-au judecat ca pe un nesupusȘi-au aruncat cu pietrele în tine.De-ai îndrăznit să ceri un drept cândvaȚi-au spus că nu ți se cuvine dreptul,Că nu s-a pomenit așa cevaOri cine ești s-o faci tu pe deșteptul.Dacă din moștenirea ta au luatFără să-ntrebe de li se cuvine,N-au mulțumit și nu s-au săturat,Ci traista și-au umplut fără rușine.De-ai dat binețe, dacă n-au răspuns,Privirea întorcând, să nu te vadă,În minte rumegau un gând ascunsDe hoț ce-adastă noaptea pentru pradă.Și dacă toate astea nu-ți ajungSă înțelegi cu cine ai a faceÎnseamnă, dragule, că ești nătâng,Vrednic n-ai fost și lasă-mă în pace!***"Suntem unicul popor căruia Dumnezeu i-a băgat în traistă. Nu a văzut că avem traista spartă. *** "COMODITATEA INDUSĂ. Tentația confortului personal, dulcea poleială a unui deznodământ cumplit de amar, îngroapă în indiferență un întreg popor. Raționamente egoiste și amorțite de miasmele lașității se scaldă în scuze penibile și se dezmiardă cu neobrăzare în lumina unei realități trecute de multă vreme peste nivelul de alarmă. Scuze caraghioase precum „ ce pot face eu”, ” sunt prea mic”, „ nu am putere”, „ nu este treaba mea”, „ se descurcă și fără mine” sau „ lasă că are cine să o facă” au adus o întreagă societate în pragul dezastrului. Și fiecare membru al ei așteaptă calin să vadă care va fi deznodământul, mințindu-se că va fi bine. Dar nu va fi. Iar atunci vor începe să ne copleșească regretele tardive, care de obicei vin la pachet cu învinuirea unui destin imaginar. Suntem comozi când realitatea ne cere să avem opinie, când ne confruntăm cu un risc fie el și mărunt, când trebuie să spunem cu voce tare ce credem că este bine și ce nu, când cel de alături icnește sub povara greutății și nu binevoim să-i întindem o mână de ajutor, când nu ne doare nedreptatea făcută altora decât cei care suntem. O comoditate supremă, care ne dă iluzia că nu ni se poate întâmpla ceva rău, plutește în gândurile noastre. O nepăsare tinzând constant către nesimțire sugrumă omenia din fiecare spectator la supliciul propriului viitor reducând noțiunea de om la cel mult un soi de cochetărie despuiată. Foarte rar mai apar într-o astfel de societate personalități dispuse să-și sacrifice munca, viața și familia de dragul unor valori morale din ce în ce mai voalate, intrate pe calea uitării și abandonului și împinse constant către anihilare. Acești martiri ai descompunerii morale sunt primii trădați, loviți, condamnați și denigrați de semenii, de apropiații și de colegii lor care de altfel întotdeauna fac mare caz că nu mai sunt conducătorii, oamenii cu curaj și demnitate, apți să stăvilească decăderea. De unde această comoditate? Din lipsa de educație sau din educația greșită induse din tenebrele reeducării de tristă amintire și din lașitate. Din frică, din abuz, din lipsa de conștiință. Oameni ca toți alții, comunități întregi, așa cum ne arată istoria, le-au înfruntat. Chiar dacă au pierdut, ei rămân dovadă umanității că ființa omenească poate să-și depășească temerile și limitele. Ce au avut mai mult decât urmașii lor? Respectul față de morală, respectul față de sine.

Catalin Beciu: "Părăsiti, denigrati, împuşcați, incarcerați, otrăviți, alungați... Aşa au murit toți cei care au făcut ceva pentru țara asta. Încurajator, nu? Băi, e de la noi, tată! Ne crăcănăm cum vine un străin şi îi dăm totul moca, să nu cumva să creadă ăla că suntem țărani needucați, iar când avem câte un geniu îi luam tot, îl arestăm, îl împuşcăm, îl exilăm, ca nu cumva sã n-aibă loc de el vreun mediocru neamț, austriac sau franțuz. Cât v-au apărat Codruța, Coldea şi USR de corupți, v-au dispărut pădurile, gazul, petrolul, apa menajeră, câmpurile, fermele şi toată industria. La nemți, austrieci şi francezi. Bravo, vigilenților! Nene, de sute de ani facem la fel. Fix la fel. Surpriză! De sute de ani ne iese la fel. Fix la fel. A, aveți grijă cu ruşii... Cât vă fură ăilalți şi zahărul din ceai, stați cu ochii pe ruşi şi pe chineji, ca să fiți cool, occidentali, evoluați. N-are mare legătură cu ce am scris, dar din tot poporul lui n-a fost niciun giurubete pe lângă patul de moarte al lui Enescu. Noroc cu câinele ăla, da' după cum vedeți nu e vreun mioritic, ci o rasă de prin Anglia.

Catalin Borangic: "suntem o națiune tribală, organizată pe clanuri și grupuri, o națiune unde dacă nu ai pe cineva, nu faci parte din vreun club interesant ești fiul ploii. Suntem un popor minunat, caracterizat de slaba solidaritate socială. Care, e adevărat, irumpe uneori distrugător. Ca apoi să ne năpădească părerile de rău și să ne întoarcem între țarcurile personale.

Catrina Ludwig: "La rele imitam ca maimutele tot ce vedem in SUA. Cand e vorba de cele bune, asteptam sa ni se serveasca la pat.

Cătălin Tudose: ”o rușine, o infecție, un prezervativ folosit aruncat într-un șanț, asta a ajuns România sub talpa acestor "conducători", jigodii slugarnice, degenerate, corupte și trădătoare!

Cezar Bolliac: sărmană Românie;/Pe cine aştepţi oare s-aline-a ta durere?/Pe-acela ce te suge, te calcă în picere?/ Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori pe-un tron?

Cezar Lupes: "Această țară, scumpă țară, nu doar că nu se face bine,/ Dar se-adâncește tot mai mult și tot mai mult șade pe vine./ E ca o roată de noroc pe care-un pumn de dobitoci/ O-nvârt la nesfârșit râzând bazându-se doar pe escroci. *** "ASTA nu este România mea, nu este România adevărată, nu este România lui Eminescu, ci a celor care l-au exilat în debarale ca să-și poată etala tristețea și frustrările impotenței fizice și morale.La vreme de noapte fără stele, Sfinxul nostru din Carpați varsă fiere pentru că a trăit atâtea milioane de ani aici în Grădina Maicii Domnului, în Edenul în care Dumnezeu l-a așezat întâiași dată pe Adam.”

Charles Mountbatten-Windsor: „Mai sunt multe de făcut în România. Dacă aceste locuri dispar, ar fi un rechizitoriu pentru o lume care şi-a pierdut sufletul.”

Ciprian Alexa: "Noi suntem un popor care asteptam sa face celalalt si penteu noi. Suntem plini de invidie si ura. Cand cineva are si face ne uitam chioras la el. Suntem un popor de inculti, unii ne manipuleaza cum vor ei, daca ne zice ca cioara este alba, mergem si zicem si noi la fel. Asa au fost crescuti de comunisti si asa au ramas si tot asa au incercat sa isi educe si copiii. Din cauza asta din '90 incoace ne conduc doar hoti si minciunosi.

Ciprian Danciu: ”o țară în care Poliția Română, la nivelul de bază, este plină de burtoşi semianalfabeți şi slab pregătiți, o țară în care unii agenți ai Poliției Române nu cunosc legile şi Constituția, o țară în care unii procurori bâjbâie grețos între mandate, teamă, lipsa unor minime insticte umane şi lipsa unor cunoştințe minimale"

Ciuca Mihai: "Cretineii astia mici au priceput ca datoriile tarii sint si datoriile lor? Si ca, la fel cum banca iti ia casa ca nu ti le platesti pe alea personale,iar camatarul iti ia masina, degetul sau nevasta cind nu ti le platesti, tot asa si creditorii iti iau tara daca nu platesti imprumuturile. Adica iti iau pe nimic singura banca inca aflata in proprietatea statului, te obliga sa vinzi la fier vechi termocentralele, sa vinzi pe nimic terenurile agricole, sa vinzi in graba resursele naturale, porturile, aeroporturile si companiile inca profitabile. Cind nu mai ai nimic, te lasa in paragina sa-ti dai in cap unul altuia ca in Namibia si Rwanda. Pentru ca asta e soarta coloniilor sarace, devalizate si distruse economic, a caror educatie demantelata sistematic anuleaza orice sansa de a se mai trezi vreodata, tensiune sociala, razboi civil. Sigur, pe urma, isi cer scuze. Iar tu, prost mic ce esti, îi crezi politicosi si educati.

Claudia Claudia Bucataru: "Nu se merita sa riști pt nimeni. Nu mai este ce a fost, lumea e indobitocită, speriată, manipulată. Fiecare sa isi duca crucea. Se sparg in valuri toti si stau in casa si asteapta sa faca altcineva ceva pentru ei. Romanul isi merita soarta.

Claudiu Iordache: "Mitul României continuă să rămână acela al lui Iisus coborât de pe cruce în batjocura alor săi! Repudiată, insultată, umilită, România, cu crucea pe umeri, urcă răbdătoare dealul Golgotei. Ea știe că va fi răstignită, a câta oară, între tâlhari. Știe și continuă să calce, resemnată, pe pământul bătătorit doar de tălpile ei."***"Noi, românii, călcăm prea umili pe pământul nostru! O turmă de oi în vizită la cimitirul libertății pierdute! Am crezul că românul post-decembrist este asuprit! Nu! I-au asuprit doar gândirea! O putere detașată de societate, chiar opusul ei!” *** ”de astăzi este drumul acela îndepărtat din Moldova căruia i-au fost turnați abia câțiva metri pentru ca stăpânirea ciocoiască să se poată lăuda cu el, cu gura ei mieroasă și parșivă! nu mai este demult o țară, este o colonie de suflete învrăjbite! Rătăcită în lumea asta de ipocriți, de demagogi, de parveniți, de filistini, de zarafi, de oameni de nimic, de ființe fără de țara pe care și-o vând fără frică de Dumnezeu, și fără altă credință decât în lăcomia „fratelui porc” nesățios al lui Constantin Noica, România mea, unde ești?

Codrina Elena Suditu. Offf, cum sunt unii care cred ca le-au inteles pe toate si, de fapt, nu au inteles nimic si fac jocul hotilor. ***

Cojocaru Ion: "Tăcut e românul,/ Ca crucea de piatră,/ Ca iarba ce crešte,/ Nevinovată.../ Ca floarea din care/ Se rupe, se taie,/ Ši iar înflorešte/ Nemuritoare.../ Tăcut e românul/ Ši răbdător, / ca apa tăcută/ Dintr-un izvor.../ Tăcut, ca pădurea,/ Ce este tăiată,/ Pădurea, ce tace/ Ši când e furată.../ Tăcut e românul/ Din Țara lui dulce,/ Tăcut, ca Hristos,/ Ce plânge pe cruce.../ Ne naštem acasă !/ Noi suntem români !/ Cu mâini ridicate/ Din vechi rădăcini !/ Acasă ne naštem/ Ši-aici înflorim,/ Tăcuți, ca copacii,/ Până murim.../ În suflet ne doare,/ Inima plânge —/ Aša noi ne naštem:/ Cu frica în sânge.// Buneii ši tații/ Aša ne-au lăsat/ După necazul,/ De ei îndurat.../ Tăcut e românul/ Cu frica în sânge,/ El tace, cand limba/ I se interzice!../ El tace ši-nghite,/ Înghite ši tace,/ C-aša e românul —/ Un bulgăr de pace...

Constanta Bugiugan: ”Calitatea și prețurile produselor romanesti sunt discutabile, pentru că noi atât putem. Asta nu înseamnă că produsele din supermarket-uri ar avea nu știu ce calitate extraordinară.Sunt doar niște surogate pline de E-uri,nu se compară nici pe departe cu "originalele" țărilor din care vin importate,doar prețurile sunt la fel,sau chiar mai mari. Deci, boicotarea nu este suficientă pentru rezolvarea acestor probleme,trebuie schimbat totul din temelie. Ca primă măsură, ar trebui crescute salariile și pensiile ca în celelalte țări și impuse condiții în ceea ce privește calitatea mărfurilor importate. Să vină alții care pot crește salariile și pensiile românilor, așa cum au reușit scârnavii ăștialalți să crească pensiile speciale. Este esențial pentru liniștirea spiritelor, deja s-a demonstrat că dacă-i dai bani românului este în stare să se asocieze și cu dracu. Și astfel, dragii politicieni vor putea fura liniștiți până la adânci bătrâneți, pentru că aceasta este o meteahnă incurabilă.*** Dacă 5 milioane de români l-au votat pe Simion, cca 5 mil. pe Nicușor, pentru că pe el l-au votat și moldovenii de peste Prut și cca 8 mil, să zicem, nu au votat, cine este adevăratul câștigător? Cine suntem noi?Cât de bine este în țara asta dacă doar aproape 5 milioane au votat "trecutul" și cca 8 milioane nu mai vor să audă de nimeni?Concluzie: doar 5 milioane de români trăiesc bine în România, alții pe unde apucă.*** "Frumoase tradiții avem. Mergem cu capra, cu oaia, cu ursul... Dacă află Ursula, aceea von den Leyen, s-ar putea să se mute în România. Cred că de aceea zice moș Crăciun, la noi: Huo! Huo! Huo!” *** ”România, țara tuturor imposibilităților ***Dacă stau și reflectez un pic,/Țara asta nu mi-a dat nimic./Din ce am plătit, dup-atâția ani,/Nimic nu mi-a dat, mi-au furat din bani./Țara-n care toți o freacă aiurea /Fiecare face-aici ce vrea/Țara-n care-ți fură de sub nas pădurea /Dar primești amendă pentr-o rămurea./De handicapați e țara plină, /Dar n-au nici pe dracu, sapă în grădină./Lubenițele în câmp se strică?/Anul ăsta,n-am mâncat de frică/De când în alt an din ea curgea /Ceva verde, nu știu ce era.*** acest popor funcționează invers, ca de obicei. L-am ucis pe Ceaușescu, după ce plătise toată datoria externă a țării și îi preaslăvim pe cei care, după ce au vândut țara, mai au și datorii pentru cateva generații de acum încolo. *** cei care au condus România, nu au cucerit niciodată nimic, doar au pierdut. noi am plătit tribute, pentru că noi am fost tot timpul niște ”deștepți”!*** Genele strămoșilor daci se resimt. Ei trăiau în triburi, noi ne-am fragmentat într-un fel de găști. Doar că ei nu erau atât de lași ca noi. ***Citesc pe pereți: "Ardealul nu mai are graniță cu Ungaria."Nici nu știu,e de bine?Dar iată ce mi-am amintit în acest moment. Mă întorceam din Germania ,prin '94.După niște ore așteptate în vamă,în sfârșit am pășit pe pământ românesc.Îmi venea să mă aplec și să-l pup.(Of,trebuia să spun să-l sărut, dar lasă!)Atât îmi fusese,îmi era de dor.Mai auzisem expresia,dar de-abia atunci o înțelegeam.Am simțit-o pe pielea mea."Pielea de găină" (nu folosesc de obicei această expresie,nu-mi place,deși a devenit un clișeu la tv) s-a produs după ce am trecut granița.De fapt,mi s-a zburlit efectiv,după câțiva pași spre o dugheană unde văzusem scris "avem cafea".Eram foarte obosită și mi-ar fi prins bine o gură,dar n-am avut noroc. Vânzătorul de cafea,netrezit nici el bine,la realitate probabil,mi-a spus că nu s-a deschis încă,mai erau câteva minute,și mi-a întors ostentativ spatele.Ny am înțeles de ce,îl rugasem să-mi dea o cafea... Mi-a trecut instantaneu dorul și m-am gândit că,nemții aceia "reci",nu mi-au întors niciodată spatele în cei câțiva ani zăboviți pe la ei și fără să văd picior de român în jur.Doar un afiș,odată,scris în română pe geamul ușii unui supermarket: "Dragi români,vă rugăm nu mai furați! ".Parcă-l văd și acum.Nu-l voi uita niciodată și nici ce-am simțit.Aș avea de spus și despre unguri,când am trecut spre Germania,dar este mult de povestit.Deci,că m-am întins iarăși la vorbă,cred că este bine că nu mai sunt granițe.Este bine fiincă nu mai întâlnești români prin graniță șimă refer de data asta la vameși. Niciunul nu te jecmănea mai rău decât al tău.Ce alte efecte va avea desființarea granițelor,a anumitor granițe?Vom trăi și vom vedea.Sau veți trăi și veți vedea.Acum să ne rugăm să nu trecem încă la euro pentru că ne va termina definitiv.Mai ales pe fondul actual economic.***Eu am înțeles așa:Că domnul acesta s-a mutat în buricul Bruxelului decis să anuleze noțiunea de dac și de ce nu,și pe cea de român.Zici că-i al zecelea mădular al CCR-ului.Nu doar că acest coif nu este dacic,dar nici măcar nu au existat daci,după părerea sa.Suntem niște corcituri provenite din...neant.Și văd că ne comportăm ca atare.Unul dintre argumentele aduse în susținerea ideii că nu au existat daci-spune domnul- este faptul că nu au fost descoperite cimitire.Se spune că dacii aveau prostul obicei să-și incinereze morții. Poate de asta?Apoi râdeau,se distrau. Ca noi,când există mai multe probleme ne punem sarmale în cap. Dar să recapitulăm! Bine,n-au existat nici daci,nici geți, nici cei care au vorbit despre ei,Herodot, Strabon șamd,Traian ne-a mințit din megalomanie,dar ce se întâmplă cu generațiile astea actuale de" învățați " care vor să anuleze tot presupusul trecut?De unde atâta ură împotriva originilor,semenilor lor,de parcă ar fi fost aruncați la tomberon la naștere?Nu știu de unde provenim,dar un lucru este clar:suntem cel mai al dracului popor,ne mâncăm între noi ca...sciții,care erau omnivori! Că pe ăștia văd că nu-i contestă domnul. Toate "neamurile" au existat,în afară de daci.***cei care au condus România, nu au cucerit niciodată nimic, doar au pierdut. noi am plătit tribute, pentru că noi am fost tot timpul niște ”deștepți”! *** ”Măi, nea' Caisă, vrei tu să mă educi istoric și civic? Sa uit trecutul sau să-mi amintesc doar părțile rele ale acestuia!? Nu mă poți tu obliga să uit ceea ce alții m-au obligat să învăț, sau ce am trăit. Pe vremea lui Ceaușescu aveam dreptul să învățăm despre cei pe care acum încercați să-i anulați. Am ajuns să ne interziceți să mai arborăm steagul României și să mai vorbim despre daci, că suntem luați in derâdere, despre Ceaușescu, că suntem nostalgici, despre Zelea Codreanu, că suntem legionari șamd. Doar despre Zelenski, Maia Sandu, Ursula, Macron și despre voi să vorbim? Cenzură pură! Hai să-ți spun ce-mi amintesc eu: Ceaușescu a construit în România atât cât nu veți reuși voi niciodată. Nu ați reușit nici măcar să înfundati găurile din asfaltul României. Ați făcut în 35 de ani doar cca 1000 de km de autostradă, dar multe parcări cu plată, inclusiv în fața spitalelor. Pe când o lucrare mai de anvengură, măcar un tunel? Se prăbușesc minele de sare și noi importăm sare de la alții.Ceaușescu a făcut Canalul Dunăre-Marea neagră cu pușcăriași. Dar cu cine trebuia să-l facă, cu nepalezi pe care să-i plătească mai mult decât pe români și pe deținuți să-i lase să scrie cărți? Nicio țară din Uniune nu-l plătește pe străin mai mult decât pe-al lui. Adică este vinovat Ceaușescu, care ne-a lăsat o țară care încă ne aparținea, cu zero datorii, cu sume importante în sistemul de pensii care s-au spulberat și,după 36 de ani, vin unii și îngheață pentru câțiva ani pensiile, și-așa mizerabile, celor care au contribuit într-adevăr la construirea României? Și asta pentru că au cheltuit ei sute de milioane de euro cu alegeri prezidențiale, panouri electorale de milioane de euro, lovituri de stat șamd. Ce au construit relevant ăștia în 35 de ani de zile în afară de propriile vile? Eu nu sunt deloc nostalgică, nu aveam pile nici la abator, nici în spatele tejghelei, dar asta nu înseamnă să nu-i recunosc și meritele lui Ceaușescu. Și nu a făcut el rău, cât cățeii lor de partid care tăiau și spânzurau. Ca și acum, de altfel. Zelea Codreanu și-a iubit mai mult țara decât voi cei de-acum. Voi ați terminat-o, ați amanetat-o străinilor și, culmea, aveți susținători, iar pe cei care poate chiar o iubesc i-ați catalogat ca fiind pleava societății. Eu sunt în Europa, de altfel chiar în centrul ei, de când m-am născut, nu am nevoie să-mi confirme nimeni acest lucru, dar sunt româncă. Mă întreb câtă școală poți avea în cap să critici pe cineva care își dorește o țară a lui, o preferă suverană, cum este prevăzută în constituție, nu o suburbie a altora? Oare de ce trebuie să o luăm mereu de la început? De ce mereu trebuie să facem sacrificii într-o țară în care ar fi fost de toate, ar fi avut toate datele ca să se dezvolte? De ce suntem, măi, un astfel de popor fără coloană verticală, care acceptă mereu resturile altora? Am ajuns să ne împrumutăm pentru plata pensiilor speciale. Ce guvernanți sunt ăștia, măi, de nu mai poți respecta, admira, pe niciunul?”

Constantin Ciutacu: ”În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată... Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989? În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa: · exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare; autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane; · avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi; · locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian; · la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania; . centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada. Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială. În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi". Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru? A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi. Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim ministru Petre Roman dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii: · România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane; · producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate; · în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi; · ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit); · în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul. Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; Azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna. Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun, deodorante, creme) a dispărut. Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi",„deşeuri" de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro! Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Ca cea mai ordinara tara COLONIALA! Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă! Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică! Ameţitoare cifre... Cum stau lucrurile în domeniul petrolului? România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai...6 milioane azi. Suspect?! Cineva nu raportează corect. Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoar. Au contor, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti statul? Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici, deduceţi consecinţele. Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum mai producem doar 2 milioane, produceam 10 milioane de tone de păcură si nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic. Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră. Cine măsoară producţia? După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie între marea şi mica industrie. De ce s-a întâmplat acest fenomen? Au venit „sfaturi" de la competitorii noştri europeni: faceţi IMM-uri (întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare. Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; Guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei. UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca un „bonus" pentru admiterea în UE. Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional? Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale", o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o renaţiona-lizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine. A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă", fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014! S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii. Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de „neguvernare", program de HOTIE. A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat). A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.). Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc. S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare. Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări, etc. Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială!), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre). Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală. Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.? Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu. Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii - de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat! Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă. Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români. Nici după 25 de ani, clasa politică - veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii. A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare? Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de FURTURI si protejarea aşa-zişilor investitori strategici,prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite. Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate. „Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!". Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani

Constantin Cucu: ”rămânem aceeași țară profund nedreaptă, cu ierarhii stabilite de orice altceva decât merit, cu politicieni, jandarmi, polițai, procurori și judecători acumulând puteri, avere și privilegii, sfidând pe față, fără a da socoteală sau a produce plus valoare, într-o organizare de tip junglă pe care nimeni nu o contestă, dar toți o înfierăm. Injustiția se răstește la noi de peste tot, în fiece clipă și din fiece loc și noi o ocolim cu petul într-o mână și icoana în cealaltă, într-un amestec de nepăsare lașă și ignoranță poleită care ne împiedică să reacționăm. Lângă noi se construiesc palate, din banii publici plătiți de noi, oameni sunt gazați, trimiși în judecată și condamnați nevinovați de un sistem care nu este tras vreodată la răspundere, totul este haos, sfidare, prostie și șmecherie și noi ne amăgim că suntem, sau că vom fi vreodată în Europa. Nu cred că avem prea multe lucruri frumoase să la spunem, pe 21 decembrie, eroilor care s-au jertfit acum 30 de ani.

Constantin Gheorghe: "Suntem niște primitivi în gândire, rasiști și intoleranți. Și pentru a-i ”înțelege” pe ceilalți, îi reducem la simpli primitivi, ca și noi.” *** ”Pe mine țara asta nu m-a dezamăgit în criză. Ne-am comportat exact cum era de așteptat. Fără surprize, gen coerență, responsabilitate, eficiență, solidaritate pe bază de valori, nu de salarii tăiate, respect față de cetățean. Nu, haosul a domnit, ca de obicei, ne-am tras-o unii altora, ca de obicei, tot ce putea fi furat, s-a furat, cei care au făcut regulile au fost primii care le-au încălcat, cu aerul ăla amuzat de”Idioților, v-am tras-o!„ și, în general, ne este atât de bine încăierați, încât nici nu mai contează amănunte precum milionul și ceva de șomeri în doar două săptămâni, scăderile dramatice ale puterii de cumpărare, creșterea criminalității. Acolo unde alții văd o oportunitate de schimbare, de dezvoltare, noi vedem o oportunitate de distrugere și de creștere a sărăciei. Pentru că, nu-i așa, noi suntem români!” *** ”Spitale nu putem construi: nu are cine le proiecta, nu ai cu cine le construi, nu ai unde le construi, și, în general, n-ai! Aparatură medicală nu putem construi, că nu are cine o proiecta, nu ai capacități de producție, muncitori calificați, furnizori de piese și subansambluri. Licențe nu putem cumpăra, pentru că statul nu are capacități de producție disponibile. Le-ar putea cumpăra, și oferi unor entități private, care să le folosească. Doar că în materie de mecanică fină suntem zero absolut. De fapt, în afară de a cumpăra, nu avem ce altceva face. Singurul lucru pe care îl putem face sunt alegerile anticipate. Acum, eu îi înțeleg pe guvernanți: nu au alternativă. Ori alegeri anticipate, ori nimic. Până acum e nimic. Dar au o scuză excelentă pentru acest nimic: nu poți să faci nimic doar cu nimic. Poate averi. Dar asta nu e pe agenda publică...

Constantin Jaravete: ”Poporul român a demonstrat cu decenii în urmă că poate fi printre națiunile puternice. Au venit acești trădători și au distrus România transformând-o în colonie, săracind poporul român, pe care l-a transformat în slugile celor care ziceau că ne va duce spre progres ! Ce aveți de gând... Cât ii mai lăsăm ?

Constanța Ghenea: "Tara făcută toată de ras.”

Conţ Emanoil: "Doar daca prin sangele tau circula lichid de om corupt. Daca esti Om adevarat nu te poate corupe nici o putere.

Cornel Nistorescu: ”Pute la greu! În loc de speranță, ne copleșește altceva. O duhoare se scurge din toate crăpăturile instituțiilor românești. Pute de-a dreptul și cînd te apropii de Cotroceni. Dar duhoarea nu vine dintr-un bălegar sau dintr-o hazna! Scîrba aceasta de miros adie dinspre politică. S-au stricat politicienii. Le pute mintea. Nu și-au mai spălat creierii cu o carte de cînd au cîștigat carnavalul alegerilor. Pute prostia lor. Pute lipsa lor de cracter. Pute nesimțirea lor față de lumea săracă! Oamenii adunați în haite emană ceva mai scîrbos ca dihorii. La politicenii noștri put și gîndurile, chiar și proiectele. Pute prostia lor. Le pute și nehaleala, și disperarea cu care joacă piesa aceasta de servitori europeni, și tupeul lor de crai sfertodocți și moacele lor de eroi ratați care joacă fără talent secvențe gongorice dintr-un patriotism de paradă. Put și subiectele de pe micul ecran pentru că pute toată agenda noastră publică. Pute toată discuția asta nesfîrșită, ilogică și falsă despre anticipate. De fapt, pute gîndirea simplistă, de profesor suplinitor de la Agnita, promovat inspector școlar și ajuns prin carambol președintele României. Visul său cu România normală mă îngrozește. Îi zice normală ca să mascheze o operațiune de mutilare. Şi dacă țara noastră este normală așa cum este ea, iar calapodul anormalității este cel care se ascunde în disprețul și resentimentele președintelui? Cu cine se verifică dînsul? Cu nevasta? Cu șoferul? Cu somitățile intelectuale angajate la Cotroceni? Nu put și ele a cumplită mediocritate? Cu Raluca Turcan și Alina Gorghiu? Nu cumva Academia gînditorilor din jurul președintelui este cea din mintea lui Rareș Bogdan, cel care latră și cînd șoptește? Nu pute anticorupția președintelui cîtă vreme afacerile mari se fac sub acoperirea SRI? Nu pute a complicitate libertatea în care se scaldă Adriean Videanu, Vasile Blaga și Lucian Duță și toată echipa care a lucrat la finanțarea primei alegeri a lui Klaus Iohannis? Dar guvernarea nu pute? Să aduci proști mai mari decît cei inventați de PSD nu-i tot semnul unei ticăloșii care miroase? Cîte din grijile guvernanților și ale președintelui au parfum? Toate put a dispreț de țară, a mediocritate, a îngustime de minte, a interes personal, a calcul meschin, a socotoeală de minte mică. România a devenit o țară paralizată pentru că mintea președintelui și a cîtorva ciraci s-a blocat în anticipate. Nu pute a lucrătură ordinară dărîmarea guvernului, ceva în felul în care a puțit arestarea și dărîmarea procurorului general Tiberiu Nițu? Cu găinării la limita legii, organizate în văzul lumii, a fost dărîmat un procuror general, un guvern, cu alte găinării orchestrate cu duritate, cu amenințări și amăgiri a fost instalată o adunătură de ghiolbani obraznici care se crede a fi vocea poporului român. Nu pute guvernul României a mediocritate și a gașcă de hoți? A adunătură de profitori și devalizatori de bani și materii prime? A interpreți de democrație cupărată? Le pute mintea a gîndire totalitară, exact ca porcilor din capodoperele lui George Orwell! Ai zice că toți membrii guvernului, inclusiv președintele dorm cu capul pe Ferma animalelor și pe ”1984” și dimineața cînd se ridică din paiele suficienței descoperă ideile pe piele și pe bot și se simt animați de idealuri. Cum să își chinuie adversarii, cum să-i elimine și să le preia bogățiile? Subconștientul lor urlă monocord. Cum să facem bani? Cum să stăpînim Romania înainte ca americanii să dea în vileag afacerile gen anticorupția din Ucraina, derulate de democrați și în Romania? Nu put la greu banii fostului ambasador Gitenstein aciuat la Fondul Proprietatea? Nici rablele cumpărate cu miliarde de dolari? Anticipate și iar anticipate, strigă nemernicii înfometați de putere! Altfel se trezește țara și înțelege că a încăput pe mîinile unora care nu sunt în stare să treacă dincolo de două interjecții și de trei minciuni, dar joacă rolul de manometre ale normalității! Vor toată puterea în două luni, dacă nu se poate în noaptea asta! Vor să modifice Constituția, vor parlament sub control SRI, vor guvern de ospătari la Cotroceni și procurori la ordin, cu drepturi de juma-juma, vor garanții externe și control FMI, vor clienți la resurse și șoferi la amante, plus imunitate pînă la împlinirea vîrstei de 120 de ani. Pute la greu toată această alcătuire politică de strîmbi ai gîndirii și de manglitori ai normalității Romaniei. Îți vine să-i strîngi într-un insectar sau într-un bestiariu politic. Dar nu să-i judeci cu voturi sau condamnări, ci prin scuipați de la un metru și jumătate! România, ce țară frumoasă și bogată condusă de politicieni care duhnesc a proști și a ticăloși!

Cornel Sabou: ”În baza OUG 1/1999 și a Legii 453/2004, cu toate completările ulterioare, conform art. 3, lit. a) din Legea menționată anterior, PPQ (prin reprezentanții săi aleși) va decide instituirea Stării de Urgență în România! Litera a) prevede ca motiv pentru deciderea unei stări de urgență „existența unor pericole grave actuale sau iminente privind... funcționarea democrației constituționale”! Funcționează cu adevărat democrația constituțională în România? Răspundeți-vă la întrebarea asta! Dacă NU FUNCȚIONEAZĂ, atunci nu e drept să spunem că... există o stare de urgență? Dacă există, de ce să nu o declarăm oficial? Asta înseamnă, conform art. 7 din Legea 453/2004 că în nou-declarata Stare de Urgență „unele atribuții... trec în competența autorităților militare”! Și-acum e simplu: În sectoarele hotărâte de noi Armata preia puterea. Se activează Parchetele Militare și instanțele militare. Toate dosarele se rezolvă în regim de urgență (câteva zile cu tot cu recursuri, proceduri etc). Așa ajungem (ÎN REALITATE) la... arestarea în masă a tuturor sclavilor ocultiști importanți din România!!! La condamnarea și arestarea criminalilor de la conducerea țării noastre!

Corneliu Coposu: ” Romanul este fatalist si se teme de schimbare. Nu este obisnuit sa riste pentru o viata mai buna”

Corneliu Vadim Tudor "Ne-am adunat la căpătâiul ţăriiSă o vedem cum moare de frumos,Bolnavă grav de molima trădării,Cuţitul scârbei i-a ajuns la os.Au hărtănit-o ca pe-o căprioarăŞi lupi, şi corbi, şi câini fără stăpâniTrag toţi de ea, o rup în colţ de fiarăŢigani, maghiari, arabi, evrei, români.Aşa-i democraţia, ni se zice,Sub masca ei se jefuieşte tot,Consiliul Europei ne dă bice,Suntem paralizaţi de-un vast complot.A fi român e-o vorbă de ocară,A-ţi apăra hotarul - e stupid -Prin puşcării trag generali să moarăIar bişniţarii şi-au deschis partid.Invazia lăcustelor e-o glumăÎn faţa jecmănelii de acum,Parcă mânaţi de-o primitivă ciumăTâlharii dau cu fumigene-n drum.Ei strigă primii: "Hoţii, ne omoară!"Eşti ba fascist, ba comunist sadea,O presă ticăloasă şi murdarăPândeşte zilnic sângele să-ţi bea.Nu poţi să zici nimic în apărarea Acestei ţări, tribunilor din veacDevii suspect, se cheamă chiar SalvareaEşti ştampilat "nebun fără de leac".Se fură munţi de aur şi uraniu,Se fură grâu şi se importă boli,Piraţi cu flamuri negre într-un craniuNe târguiră flota - pe doi poli.Dar ce anume, Doamne, nu se fură?Se fură prunci care devin cobai,Se fură cruci, odăjdii şi prescurăBa chiar şi poarta care dă spre Rai.Deci nu vă mai miraţi că ţara moareVoi, care staţi cu mămăliga-n ţestTot aşteptând umili minunea mareSă mântuiască ţările din Est.Priviţi din pat cum ne vânează hoţiiVoi - la Telejurnal, noi - arşi de viiAşa vă apăraţi voi patrioţii? Treziţi-vă, români, sau veţi pieri!*** "Ferice, dar de voi, prieteni morţi/ Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara,/ Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi/ Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara./Eu pe-ntuneric scriu acest poem,/Nişte nemernici iar ne-au stins lumina,/Pe cine să înjur sau să blestem/Cînd noi, românii, purtăm toată vina?/Şi gazele, ca mîine, s-or opri,/Pe urmă vom bea apă ruginie,/Trăim calvarul ăsta zi de zi,/Drum bun spre Evul Mediu, Românie!/Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund,/Eşti prizonierul neamurilor proaste./La Primărie? Eşti prea rupt în fund!/La Minister? Te bate la trei coaste!/Nici o instanţă nu te bagă-n seamă/Nici nu exişti tu, cetăţean de rînd,/Ţesutul societăţii se destramă,/Iar statul e doar un vampir flămînd./Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent",/În beznă stai, te speli cu apă rece,/Mai cald e-afară ca-n apartament/Exterminaţi sîntem, din zece-n zece./Îmi beau cafeaua trist şi gînditor, /Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă,/Regret profund că sînt doar scriitor,/Aş da stiloul astăzi pe o puşcă./Aprind o lumînare şi mă văd/În casa scundă, a copilăriei, /Cînd vijelia-n pomi făcea prăpăd,/Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei./Însă atunci era după război, /Rănită era ţara şi datoare -/Acum, ea este pradă la strigoi/Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare.//Am dat lumina, gazele şi apa/Pe mîna unor mercenari străini, /Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa, /Scot bani din piatră seacă şi din spini. /Nu ne putem gospodări în viaţă?/ Ajuns-am un popor de retardaţi?/Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!/Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!/Umilitoare e această stare/Să nu mai ai nimic în ţara ta,/Să vezi cum ultima redută moare/Şi să te rogi de moarte să te ia.//Eu vă invidiez, amici plecaţi/În altă lume, unde e lumină,/Acolo sînteţi toţi, surori şi fraţi,/Şi beţi nectar, nu apă cu rugină./V-a luat la vreme Dumnezeu la cer,/Eu văd în asta, poate, o răsplată, /El v-a ferit de acest timp mizer/Cînd ţara noastră e crucificată./Cînd lumea plînge-n pumni şi n-are bani/Nici de mîncare sau medicamente /În timp ce politrucii talibani/ Fac şi desfac Guverne, Parlamente./E un dezastru grav şi general,/Mai jos de-atîta chiar că nu se poate, /Mai bine-n groapă decît la canal/Şi cred că doar războiul mondial/Ne poate vindeca de laşitate!*** ”Ferice, dar, de voi, prieteni morţi/ Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara/ Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi/ Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara./ Eu pe-ntuneric scriu acest poem/ Nişte nemernici iar ne-au stins lumina/ Pe cine să înjur sau să blestem/ Când noi, românii, purtăm toată vina?/ Şi gazele, ca mâine, s-or opri/ Pe urmă vom bea apă ruginie/ Trăim calvarul ăsta zi de zi/ Drum bun spre Evul Mediu, Românie!/ Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund/ Eşti prizonierul neamurilor proaste/ La Primărie? Eşti prea rupt în fund!/ La Minister? Te bate la trei coaste!/ Nici o instanţă nu te bagă-n seamă/ Nici nu exişti, tu, cetăţean de rând/ Ţesutul societăţii se destramă/Iar statul e doar un vampir flămând./ Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent"/ În beznă stai, te speli cu apă rece/ Mai cald e-afară ca-n apartament/ Exterminaţi suntem, din zece-n zece./ Îmi beau cafeaua trist şi gânditor/ Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă/ Regret profund că sunt doar scriitor/ Aş da stiloul astăzi pe o puşcă./ Aprind o lumânare şi mă văd/ În casa scundă, a copilăriei/ Când vijelia-n pomi făcea prăpăd/ Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei./ Însă atunci era după război/ Rănită era ţara, şi datoare -/ Acum, ea este pradă la strigoi/ Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare./ Am dat lumina, gazele şi apa/ Pe mâna unor mercenari străini/ Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa/ Scot bani din piatră seacă şi din spini./ Nu ne putem gospodări în viaţă?/ Ajuns-am un popor de retardaţi?/ Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!/ Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!/ Umilitoare e această stare/ Să nu mai ai nimic în ţara ta/ Să vezi cum ultima redută moare/ Şi să te rogi de moarte să te ia./ Eu vă invidiez, amici plecaţi/ În altă lume, unde e lumină/ Acolo sunteţi, toţi, surori şi fraţi/ Şi beţi nectar, nu apă cu rugină./ V-a luat la vreme Dumnezeu la cer/ Eu văd în asta, poate, o răsplată/ El v-a ferit de acest timp mizer/ Când ţara noastră e crucificată./ Când lumea plânge-n pumni şi n-are bani/ Nici de mâncare, sau medicamente/ În timp ce politrucii talibani/ Fac şi desfac Guverne, Parlamente./ E un dezastru grav şi general/ Mai jos de-atâta chiar că nu se poate/ Mai bine-n groapă decât la canal/ Şi cred că doar războiul mondial/ Ne poate vindeca de laşitate! ***"Aşa a fost să fie româneşte/ să fii îndurător şi milostiv/ să faci martir din cel ce pătimeşte/ sanctificat într-un tablou votiv./ Aşa a fost să fie româneşte/ de două mii de ani de când durezi/ să-ţi fie pline apele de peşte/ câmpiile de grâne şi cirezi./ Aşa a fost să fie româneşte/ să plângi la nunţi, să râzi la-ngropăciuni/ popor frumos şi unic care creşte/ sub steaua făcătoare de minuni./ Aşa a fost să fie româneşte/ să te însori de tânăr şi sărac/ copiii să ţi-i creşti dumnezeieşte/ să-ţi facă cinste numelui prin veac./ Aşa a fost să fie româneşte/ să pizmuie vecinii casa ta/ iar când întreaga lume te loveşte/ tu să te ştii mai înţelept ca ea./ Aşa a fost să fie româneşte/ cu toţi ai tăi alături să petreci/ furtuna nimănui nu te clinteşte/ tu eşti sigiliu plumbuit pe veci./ Aşa a fost să fie româneşte/ frumos şi harnic, drept şi cumpătat/ să ştii că libertatea se plăteşte/ şi să nu uiţi ce-ai răzbunat./ Aşa a fost să fie româneşte/ iar în acest cuvânt încape tot:/ o patrie şi-un grai care doineşte/ şi un popor latin ce dăinuieşte/ în mijlocul unui etern complot. **** Popor cu nervii rupţi, ce ţi-au făcut/ De-o vreme, asasinii economici?/ Ţi-au dat borhot de whisky, de băut/ Mărgele colorate, lideri comici./ Te-au amăgit cu filme de gablonz/ Ca pe un trib bicisnic, de piei roşii./ Dar ei aveau pe ţeava puştii glonţ/ Iar tu jucai cum îţi cîntau jegoşii./ Te-au pus la zid şi te-au buzunărit/ Ţi-au luat icoana din pridvor, şi porcul/ Nici celovecul de la Răsărit/ Nu te-a furat cum a-ndrăznit New York-ul./ Le-ai dat de bună voie tot ce ai/ Castele şi păduri, platforme, mine/ Au mituit, cu-o mînă de parai/ Trei „cai troieni", agenţi fără ruşine./ Aşa trecu aproape-un sfert de veac/ Tot în minciună, şi şantaj, şi jale/ Tu eşti, pe zi ce trece, mai sărac/ Precum un craniu cu orbite goale./ Falsifică alegeri, fură toţi/ Dar n-ai cui să te plîngi, căci le convine/ Călăilor Planetei, nişte hoţi/ Care, şi ei, rup hălci întregi din tine./ Ai aur, şi uraniu, şi petrol/ Stai pe-un ocean de gaze naturale -/ Mafia te-a lăsat în fundul gol/ Te suflă-n patru puncte cardinale./ Jandarmeria-i slugă la străini/ Bate la tine azi ca la fasole/ Tu calci desculţ prin foc şi mărăcini/ Erou damnat, ca Meşterul Manole./ N-ai demnitate, nici noroc nu ai/ Ticăloşit ca vita de povară/ Şi totuşi, pînă nu demult erai/ Un neam viteaz, cu forţă legendară. / Mai ieri aveai bărbaţi impunători/ Ce-au îmbrăcat cămaşa morţii crunte/ I-au dat pe vînătorii de comori/ Cu capul de pereţi, din munte-n munte./ Erau şi preoţi bravi şi ne-nfricaţi/ Lampadofori ai datinei străbune./ Ah, Doamne, unde sînt acei bărbaţi?/ De ce ne-ai părăsit? Fă o minune!/ Tu nu vezi cît de rău ne-am prăbuşit?/ Mai jos de-atîta, Doamne, nu se poate!/ Trezeşte-ne din acest vis urît/ Şi vindecă-ne Tu de laşitate./ Nu Îţi lua, Tată, faţa de la noi/ Istoria ne trage sub şenilă./ E ţara noastră lada de gunoi/ A unei Mafii care n-are milă./ Avem copii, ce ţară le lăsăm?/ Nu vrem s-ajungă sclavi şi prostituate./ Acest blestem e timpul să-l curmăm./ În lacrimi, Doamne, astăzi Te rugăm:/ Ajunge! E destul! Nu ne mai bate!****Romania e tara in care ce s-a furat, ramane bun furat.

Cosmin Pătraşcu Zamfirache: "Ce înseamnă de fapt „român“ şi de unde provine. Cuvântul a fost fie inventat, fie împrumutat de la un mare războinic. Originea cuvântului „român“ a fost mult timp un subiect de dispută. Din punctul de vedere al unora, este o invenţie relativ recentă, de aproape 200 de ani. Alţi specialişti şi unele documente medievale arată însă că era folosit de 600 de ani. Astăzi cetăţenii statului România poartă numele de români. În izvoarele medievale însă majoritatea călătorilor străini sau a cronicarilor numeau pe locuitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti cu o varietate de nume, de la vlahi, ulaci, blasi, până la blachi. Mai puţin le spuneau români. Acest fapt a dus la teorii de toate felurile, inclusiv că vlahii ar fi o populaţie romanică diferită de a vlahilor sau că de fapt numele de român este o invenţie propagandistică târzie, din secolul al XIX-lea, pentru a servi la demonstrarea romanităţii acestui popor. Cum îşi spunea românii în Evul Mediu sau la începuturile formării acestui popor, probabil în secolele evului întunecat, este greu de spus. Cu toate acestea, demersurile la nivel academic şi ştiinţific au reuşit să ofere explicaţii în acest caz şi să meargă pe urmele etnonimului român în hăţişurile istoriei.Termen inventat în secolul al XIX lea. Prima ipoteză privind etnonimul român se leagă de o invenţie de acum 200 de ani a latiniştilor. Mai precis, în 1816, Dimitrie Philippide, pe la 1816, publica la Leipzig „Istoria României“ şi „Geografia României“. Era pentru prima dată când numele de România şi român apărea explicit în străinătate, iar locuitorii Principatele Române aveau să fie cunoscuţi în acest fel. De altfel eforturile conjugate ale învăţaţilor de la Şcoala Ardeleană au impus această denumire, motivele ideologice şi politice fiind lesne de înţeles, mai ales că românii din Transilvania cereau drepturi şi trebuiau să-şi dovedească vechime şi mai ales legătura cu latinitatea. Tocmai de aceea s-a ajuns la concluzia că de fapt numele de român a fost fabricat în secolul al XIX-lea pentru a servi unor interese politice, de unitate şi independenţă, dar şi pentru a justifica latinitatea. Mai mult decât atât, s-au ajuns la ipoteze cum că vlahii ar fi o populaţie romanică timpurie, în timp ce românii s-au format după. Românii şi-au spus mereu „rumâni“ Aceste ipoteze privind „inventarea“ etnonimului de român sunt respinse de majoritatea specialiştilor în istorie din România, dar contrazise şi de o serie de izvoare. De exemplu Miron Costin, în secolul al XVII-lea, este cât se poate de tranşant. Din punctul său de vedere moldovenii şi muntenii şi-au spus mereu „rumâni“. „Şi cât au trăit românii, până la pustiirea lor de pe aceste locuri deschise şi cât au trăit în munţi, în Maramureş şi pe Olt, tot acest nume l-au ţinut şi îl ţin până astăzi, şi încă mai bine muntenii decât moldovenii, că ei şi acum zic Ţara Rumânească, ca şi românii cei din Ardeal.(...) Deşi şi prin istorii, şi în graiul străinilor, şi între ei înşişi, cu vremurile, cu veacurile, cu înnoirile, românii au şi dobândesc şi alte nume, doar acela care este numele vechi stă întemeiat şi înrădăcinat, adică rumân, cum vedem. Că, măcar că ne chemăm acum moldoveni, dar nu întrebăm: „ştii moldoveneşte?”, ci „ştii rumâneşte?”, adică râmleneşte”, scria Miron Costin. Şi nu doar cronicarii români spuneau acest lucru, ci şi izvoarele străine. De exemplu, mai devreme decât Miron Costin, făcea o afirmaţie asemănătoare şi ungurul Anton Verancsics în secolul al XVI lea. Mai precis acesta arăta cum îşi spunea românii într-o frază simplă. ”Lăsând de o parte nenumăratele cuvinte pe care valahii le au întocmai şi cu acelaşi înţeles ca în limba latină şi în dialectele italienilor, când întreabă ei pe cineva dacă ştie să vorbească pe limba valahă spun: «Oare ştii româneste?», sau când întreabă dacă este valah, îl întreabă: dacă este român”, scria Verancsics. Alături de Verancsics sunt şi alţi călători străini sau autori medievali care atestă faptul că ”vlahii„ îşi spuneau de fapt romani sau rumâni. De exemplu Tranquillo Andronico scria în secolul al XVI lea că valachii îşi spun romani, iar un alt italian Francesco della Valle spune în acelaşi secol că ”se denumesc romani în limba lor”. Germanul Johann Lebel spune în 1540 că valahii „se numesc pe ei înşişi romuini”, iar în secolul al XVII lea maghiarul Martinus Szent-Ivany, cunoscând pe românii din Transilvania, dă un exemplu de expresie românească uzuală, dar grăitoare: „Noi sentem di sange Rumena”. Cu alte cuvinte este indubitabil faptul că românii şi-au spus în Evul Mediu „rumâni” sau ”rumena„. Misteriosul duce Ramunch. Totodată etnonimul român ar putea fi întâlnit şi la o dată mai timpurie de secolul al XVI lea. De exemplu în poemul german ”Cântecul Nibelungilor„ este atestat un anume duce Ramunc, care venea de undeva dintre Carpaţi şi Prut. Aşa cum arată poemul german scris la începutul secolului al XIII-lea şi care evocă întâmplări din secolul V, cu eroi precum Attila sau Sigfried, Ramunc era mare stăpân peste vlachi. Important de observat că avea o armată formată exclusiv din luptători călare. Iată ce spune poemul ”Venea pe cai sălbatici cu şapte sute ostaşi, însusi Ramunc herţegul, care stapânea în ţara vlachilor. Sburau sirepii lor”. Practic s-a emis ipoteza prin care acest Ramunc ar fi fost un erou eponim al românilor din zonă şi de la care s-a tras şi numele de român. Românii se credeau urmaşii Romei. Etnonimul de român a fost însă explicat de nenumărate surse documentare. Majoritatea cronicarilor spun că vlahii îşi spunea ”rumâni„ tocmai datorită legăturii pe care au avut-o cu lumea latină şi mai precis cu romanii. Se credeau încă din Evul Mediu urmaşi ai Romei. Tocmai de aceea şi-au spus romani, iar prin deformare ”rumâni„, fiindcă Roma în Evul Mediu românesc, se pronunţa Râm. Iată ce spune Miron Costin din acest punct de vedere. ”Acest nume vine de la descălecatul lor de la Traian”. Apoi Enea Piccolomini, un cronicar italian medieval, explica de unde vine denumirea de vlahi, arătând totodată că aceşti vlahi se considerau urmaşii romanilor. ”Acest pământ a fost locuit odinioară de geţi, care l-au pus pe fugă ruşinoasă pe Darius, fiul lui Histaspe, şi au pricinuit multe înfrângeri şi Traciei. În cele din urmă au fost subjugaţi şi zdrobiţi de forţele romane. Şi a fost dusă acolo o colonie de romani, care să-i ţină în frâu pe daci, sub conducerea unui oarecare Flaccus, după care a fost numită Flacchia. Apoi după o lungă bucată de timp, alterându-se numele, aşa cum se întâmplă, a fost numită Valahia, iar în loc de «flacci» locuitorii au fost numiţi «valahi»”, preciza cronicarul italian în lucrarea sa "Cosmografia".. Totodată francezul Pierre Lescalopier în secolul al XVI lea scria că valahii care locuiesc în Moldova, Ţara Românească şi Transilvania îşi spun români fiindcă a aflat de la ei că se consideră urmaşi ai romanilor. „Se consideră adevăraţi urmaşi ai romanilor şi-şi numesc limba româneşte, adică romană”, spunea francezul. Nu departe de acest cronicar francez îl avem pe Grigore Ureche, care spune clar că „De la Râm(n.r. de la Roma) de tragem”. Această idee a originii romane care a influenţat atribuirea etnonimului este, se pare, foarte veche la români. Mai precis în secolul al XIII lea Ioniţă cel Frumos Caloianul, ţarul bulgarilor şi vlahilor, îi scria Papei Inocenţiu al III lea că vlahii sunt urmaşii romanilor. Mai mult decât atât, această conştiinţă se pare nu exista doar la conducători cu evidente conotaţii politice şi pretenţii imperiale şi dinastice, dar şi la oamenii de rând. Călugării ortodocşi de la Mănăstirea Dealu îi povesteau italianului Francesco della Valle în secolul al XVI lea că ei sunt urmaşii colonilor romani lăsaţi de Traian şi că le păstrează limba şi obiceiurile. Vlahi ne spuneau ceilalţi. Istoricii spun că românii erau numiţi doar de străini vlahi, în timp ce ei îşi spuneau „rumâni“. Motivul este relativ simplu, aşa cum arăta cronicarul Verancsics. Vlahi ar înseamna italieni sau romani în dialectele ilirice. ”Căci la toate popoarele care se folosesc de limba slavă, ca la dalmaţi, croaţi, sloveni, bosniaci, rasciani, bulgari, stirieni, carinthieni, ruteni şi chiar şi la poloni şi boemi, italienii din Dalmaţia sunt numiţi vlahi sau vlasi, şi despre ei se crede că sunt cu mult cei mai vechi, şi decât romanii şi decât ungurii.[...] deci după ce au fost alungaţi italienii din Panonia şi aşa cum mărturisesc aceste cronici, după ce li s-a îngăduit din partea hunilor să treacă nestingheriţi Marea Adriatică mergând în Apulia, iar valahii, care erau păstorii lor rămânând acolo din propriul lor imbold, când ungurii au urmat în stăpânire ei au adoptat de la iliri numele de vlazi sau vlahi cu care îi găsiseră pe aceştia numiţi şi i-au numit vlazi”, scria Verancsics. Specialiştii susţin această idee. ”S-a demonstrat, pe temeiul izvoarelor, că românii, încă din Evul Mediu, au avut, în general, două nume, unul dat lor de străini (rezultat al alterităţii, al contactului cu „celălalt”, cu vecinul ), dar nefolosit şi (cel mai adesea) necunoscut de ei, şi altul dat lor de ei înşişi, acesta fiind numele de sine (rezultat al conştiinţei de sine). Primul nume este cel de vlah, cu toate variantele sale (valah, valach, voloh, blac, oláh, vlas, ilac, ulah etc.), iar al doilea este cel de rumân/ român, şi el cu anumite variante, mai puţine decât precedentul. Nu există niciun izvor care să arate că românii şi-ar fi spus dintru început lor înşişi valahi sau într-un fel cumva asemănător, termenul respectiv intrând în limba română curentă foarte târziu, de regulă ca neologism”, scria specialistul Ioan Aurel Pop în ”Istoria şi semnificaţia numelor de român/valah şi România/Valahia”*** "Unde şi când s-a format poporul român. Momentul în care au început să scrie cronicarii despre existenţa noii naţii Perioada şi locul în care s-a format poporul român au rămas mult timp o problemă spionoasă şi controversată în istoriografie. Şi asta, fiindcă nu există date certe, procesul de etnogeneză având loc într-o perioadă în care sursele documentare sunt extrem de sărace. Cu toate acestea, pe baza unor izvoare occidentale şi orientale, dar şi pe baza descoperirilor arheologice, s-au avansat o serie de ipoteze. Istoria poporului român este vastă şi totodată încărcată de multe mituri şi necunoscute. Deşi, aparent, evoluţia poporului român pe scena istoriei este arhicunoscută, în realitate lucrurile stau un pic altfel. Chiar formarea poporului român, un proces mult mai complex decât pare la prima vedere, este puţin cunoscut, fără date foarte precise, fiind mai mult intuit decât cunoscut cu exactitate. Nu există niciun izvor istoric care să prezinte cu exactitate locul şi data formării poporului român. Cu toate acestea, pe baza unor surse documentare indirecte dar şi a izvoarelor istorice s-au putut avansa diverse ipoteze. Pentru mulţi istorici, cert este faptul că românii au apărut în urma unei sinteze ento-culturale complexe, în jurul secolelor VIII-X, pe ambele maluri ale Dunării, cu variaţii zonale. Totodată, românii sunt pomeniţi în diferite cronici ale evului mediu timpuriu, cu diverse ocazii. Un teritoriu al sintezelor etnice şi culturale După anul 275 d HR, împăratul Aurelian a ordonat retragerea armatei şi administraţiei din ceea ce mai rămăsese din provincia Dacia, la sud de Dunăre, nemafiind capabil să apere această regiune în faţa presiunii barbare. Teritoriul abandonat de romani a rămas în calea barbarilor. În zona fostei provincii Dacia, Transilvania, Banatul şi o parte din Oltenia de astăzi, a rămas cel mai probabil o populaţie romanizată. În zona Moldovei şi a nordului Munteniei de astăzi, dar şi în Maramureş, locuiau triburi ale dacilor liberi, carpi, costoboci, dacii mari, neamuri războinice care împreună cu goţii dar şi alte neamuri barbare au jefuit cumplit provinciile Imperiului Roman. Cert este că după retragerea aureliană, fosta provincie Dacia a rămas la cheremul acestor războinici. Valuri de migratori s-au perindat timp de secole peste aceste teritorii, care s-au ruralizat tot mai mult. Păstoritul a devenit una dintre ocupaţiile de bază, la fel ca şi agricultura de subzistenţă. Călăreţii de stepă sau triburile germanice au controlat spaţiul carpato-danubiano-pontic, din secolul al IV-lea până la începutul secolului al XIV-lea. Pe acest teritoriu vast a avut loc de-a lungul secolelor un amplu proces etno-cultural. Practic, o etnogeneză care a antrenat numeroase populaţii şi aspecte culturale. În zona de centru şi est a ţării se distinge de exemplu o sinteză gotică-dacică-sarmatică cunoscută sub numele de cultura Sântana de Mureş Cerneahov. Era vorba în special de un mix cultural şi probabil şi etnic. În orice caz, există dovezi irefutabile că aceste populaţii diferite au locuit împreună, au folosit aceleaşi cimitire şi au creat o cultură comună. Pe scurt, o sinteză goto-daco-iraniană. ”Aşezaţi în zonele silvostepei, între gurile Dunării şi până în Ucraina, goţii au început după mijlocul secolului III devastatoare expediţii în provinciile orientale şi balcanice ale Imperiului Roman. În acelaşi timp, au intrat într-o fertilă interacţiune culturală cu populaţiile mai vechi ale regiunii, mai importante fiind grupurile de neam dacic, costobocii, carpii şi populaţiile sarmatice, receptând, de asemenea, numeroase influenţe romane. Rezultatul a fost o sinteză culturală stabilă şi uniformă pe un teritoriu vast, pe care arheologii au botezat-o «cultura Sântana de Mureş-Cerneahov»”, scria Coriolan Opreanu în „Sfârşitul Culturii Sântana de Mureş în Transilvania: Cultura ”Sfântul Gheorge” sau „Orizontul Post-Cerneahovian”. Peste populaţiile romanice, cel puţin din punct de vedere cultural, din fosta provincie Dacia, dar şi peste cele din orizonturile cerneahoviene goto-dacice din est, s-au suprapus şi alte neamuri migratoare. Niciunul nu a avut însă influenţa pe care slavii au exercitat-o asupra acestora. Aceste triburi venite din est şi nord au pătruns în număr mare pe teritoriul carpato-danubiano-pontic şi s-au aşezat lângă comunităţile locale. Aşa cum arată dovezile arheologice şi însăşi limba română, slavii au fost rapid adoptaţi de localnici. O influenţă deosebită au avut-o slavii sudici în procesul de etnogeneză românească. Este vorba despre bulgari. Pe scurt, triburile turcice ale bulgarilor au fost asimilate în timp de slavii stabiliţi anterior la sud de Dunăre. Practic, bulgarii turcici reprezentau elita conducătoare, care a dat numele poporului, dar care a preluat de la slavi limba şi cultura. Sub ţarul Simeon I, bulgarii erau slavizaţi în totalitate, iar acesta devenea primul ţar bulgar, fără să mai folosească vechea titulatură turcică de chagan. Totodată, cu trei decenii înainte ca Simeon să domnească, bulgarii au fost creştinaţi de biserica bizantină. Stăpânirea bulgarilor s-a întins şi asupra unei părţi importante a spaţiului carpato-danubiano-pontice, prin această filieră considerându-se că a fost creştinată şi populaţia de pe aceast teritoriu. Sub stăpânirea bulgară, ar fi pătruns în limba română cele mai numeroase cuvinte de origine slavă, evident din graiurile sudice, în principal cuvinte ce ţin de ritualul religios dar şi din viaţa de zi cu zi, semn că slavii locuiau împreună cu populaţiile stră-româneşti. Slavii au participat şi ei în acest proces de etnogeneză, cultural, religios şi lingvistic în mod cert dar probabil şi etnic. De altfel, cronicarul Anonymus aminteşte că în Transilvania, în timpul invaziei maghiare, locuiau populaţii mixte de slavi şi valahi, sau un mix de slavi, valahi şi turcici. Când s-au format românii? Specialiştii care au documentat o serie de culturi arheologice descoperite pe teritoriul României de astăzi spun că populaţiile stră-româneşti au început să se cristalizeze începând cu secolul VIII d Hr. Un proces care se presupune că s-a definitivat undeva în jurul anului 1000. Singurele dovezi sunt cele arheologice. În principal, este vorba despre cultura Dridu, o cultură care dovedeşte existenţa unor comunităţi rurale închegate în care se vădea apariţia unui nou etnos, cu influenţe sale diverse, în special slave şi romanice. ”Cultura Dridu trebuie înţeleasă pentru mediile de caracter rural ale secolelor VIII-XI“, preciza reputatul cercetător Ion Nestor. Cultura Dridu poartă numele după staţiunea eponimă din Ialomiţa, dar care a fost documentată pe tot teritoriul României de astăzi. Practic, în aşezările culturii Dridu se remarcă prezenţa unor populaţii rurale, sedentare, care trăiau în sate, uneori cu locuri întărite pentru refugiu în faţa invadatorilor, dotate cu palisadă şi val de pământ. În aceste aşezări s-au descoperit numeroase unelte agricole, dar şi cereale carbonizate. Totodată, arheologii români au remarcat prezenţa unui aspect cultural chiar mai vechi decât Dridu. Este vorba despre cultura Ipoteşti-Cândeşti, răspândită pe un spaţiu vast, de la Nistru şi până în zona Munţilor Balcani. Se consideră că aşezările culturi Ipoteşti-Cândeşti, cu aspectele sale regionale sau locale, precum Răducăneni, de exemplu, în nordul Moldovei, datează din secolele VII-VIII d Hr. La fel ca şi cultura Dridu, Ipoteşti Cândeşti este o civilizaţie rurală, agricolă, dar şi cu crescători de vite şi păstori. Se observă influenţele slave dar şi romanice în cadrul acestor culturi şi sunt considerate primele manifestări ale unei noi populaţii care se cristaliza în Europa. Era vorba despre rumâni sau valahi, cum erau cunoscuţi de celelalte popoare. De altfel, aşa cum remarcă şi Keith Hitchins, autor al unei binecunoscute istorii a românilor, poporul român cel mai probabil s-a format pe ambele maluri ale Dunării, atât la sud cât şi la nord, într-o perioadă lungă de timp, cu diferenţe zonale şi în urma unei ample şi complexe sinteze etno-cultural-lingvistice, în care elementele romanice şi slavice sunt cele mai evidente. Aşa cum remarcă unii specialişti, populaţiile de la nord şi sud de Dunăre, de la est şi vest de Carpaţi au circulat în permanenţă, de o parte şi de alta a munţilor sau a marelui fluviu. Populaţii din Transilvania au ajuns în estul României de astăzi dar şi invers. Totodată păstori sud-dunăreni au ajuns la nordul fluviului, în timp ce alte comunităţi agricole poate dizlocate în urma invaziilor s-au refugiat la sud de Dunăre. ”După retragerea aureliană (a armatei, a autorităţilor civile, a celor bogaţi etc.), romanitatea a iradiat nestânjenită spre est, nord şi vest, comunităţile extinzându-se prin roire în viitoarea Moldovă, în Maramureş, în Crişana şi chiar mai departe. Mai întâi era nevoie de hrană pentru turme, de locuri de vărat şi de iernat, iar apoi, din cauza rapidei secătuiri a pământului lucrat, erau necesare mereu noi suprafeţe, virgine, numai bune de cultivat. Aşa că daco-romanii şi românii timpurii au roit mereu, iniţial la câţiva kilometri de vechea vatră, pentru întemeierea unui nou sat şi aşa mai departe”, preciza istoricul Ioan Aurel Pop, în ”Dacii şi romanii”, lucrare publicată în Revista ”Cultura”. Cronicile care au amintit de prezenţa românilor Începând cu secolul al XII-lea d Hr, românii încep să apară tot mai des în cronicile occidentale şi orientale. Prima posibilă menţiune a populaţiilor stră-româneşti într-o cronică străină este din secolul al al IX-lea. Mai precis, este vorba despre două menţiuni în două cronici diferite. În primul rând, este vorba despre ”Geografia” lui Moise Chorenati, un cărturar bizantin de origine armeană care menţiona o ţară necunoscută, numită ”Balak”. Specialiştii români cred că este vorba despre ”Ţara Valahilor”. Totodată, în acelaşi secol, în Oguzname, o veche cronică turcească ce vorbeşte despre o istorie a cumanilor, se menţionează, pe lângă ruşi şi maghiari, de o populaţie numită «ulahii». „Hanul, fiind informat de această aventură, a decis să crească acest copil gândindu-se că îşi pierduse tatăl în serviciul său, şi i-a dat numele de „Kipceak”, care în limba turcă înseamnă „un arbore desfrunzit.” Când băiatul a ajuns la o vârstă potrivită, Oguz-Han i-a dat o armată considerabilă pentru a se lupta cu ruşii, ulahii, maghiarii şi başkirii, care locuiau pe malurile râurilor Tin, Atell şi Jaigik. Atell duce cu gândul la Atelkuzu adică o regiune între Nistru, Siret, Prut, Nipru şi Bugul de sud. În acest condiţii s-a ajuns la concluzia că ulahii sunt valahii, iar cronica face referire la populaţiile stră-româneşti din zona de est a României de astăzi. În orice caz, aceste prime menţiuni coincid cu dezvoltarea orizontului cultural Dridu, considerată o dovadă a cristalizării populaţiilor stră-româneşti. Totodată în secolul al X-lea, împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în lucrarea sa deosebit de importantă ”Despre administrarea imperiului”, spunea despre locuitorii de la nordul Dunării că sunt romanii, fiindcă aşa cum spunea împăratul ”au venit de la Roma”. De asemenea, în acelaşi secol, împăratul bizantin Vasile al II-lea îi aminteşte în două rânduri, într-o scrisoare dar şi într-un documente oficial, pe valahi. În secolul al XII-lea avem tot mai multe menţiuni despre valahi, fiind amintiţi ca protagonişti ai unor întâmplări petrecute anterior în secolele IX-XI. Este interesant faptul că vlahii apar în cronici occidentale. Astfel Rudolf din Ems, în cronica sa versificată, scria în secolul al XIII-lea că ”sălbaticii români” trăiesc alături de unguri, cumani şi moravi, în acelaşi loc, probabil în zona Transilvaniei şi dincolo de munţi în Moldova. „Ungurii trăiesc într-un teritoriu închis. În această ţară închisă trăiesc mai multe popoare care vorbesc felurite limbi. Unele dintre aceste popoare nu sunt creştine. Între aceste popoare sunt kitzilii, înlăuntrul Ungariei, cumanii şi sălbaticii români, ţara cărora se întinde dincolo de munţii de zăpadă.”, scria Rudolf din Ems. Totodată Jens Enikel, tot în secolul al XIII-lea, într-o cronică versificată, numită ”Cronica lumii”, povestea un episod petrecut în secolul al IX-lea, avându-l ca protagonist pe Carol cel Mare, venit să-i creştineze pe avari şi români. ”Viteazul rege plecă în Ţara Ungurilor (n.r. - era vorba despre avari). Şi a început să-i facă creştini pe unguri şi pe români. Şi-şi aşeză acolo armatele sale.”, scria Enikel. De altfel, cu un secol mai devreme, secretarul regelui ungur Bella al II-lea, probabil, scria în cronica sa binecunoscută, ”Faptele Ungurilor”, pomenind despre români şi cucerirea Transilvaniei. Tot în secolul al XII-lea, românii sunt menţionaţi şi în ”Cântecul Nibelungilor”. Mai precis este vorba despre o ţară a vlahilor şi un duce al lor numit Ramunc. ”Aici era ducele Ramunc, din ţara vlachilor, cu şapte sute de oameni venise el în grabă. Ca păsările zburătoare se vedeau ei sosind”. Pe lângă cronicile occidentale, valahii sunt pomeniţi şi în cele orientale. Sunt pomeninţi într-o cronică persană din secolul al XII lea dar şi în ”Cronica bizantină” a lui Niketas, un autor bizantin care-i aminteşte pe vlahi locuind la stânga Dunării în anul 1164. Valahii apare şi în cronica lui Nestor, scrisă prin anul 1113 de un călugăr din Kiev, fiind pomeniţi ca o prezenţă constantă în regiunea estică. Românii vechi au fost păstori transhumanţi, dar şi agricultori şi crescători de animale secentari. Au fost însă şi războinici, în această ipostază fiind amintiţi în câteva rânduri. Anna Comnena îi vedea adunaţi în armată, fiind vorba cel mai probabil de vlahii sudici, iar Enikel îi numeşte sălbatici. În ”Cântecul Nibelungilor” sunt călăreţi în slujba ducelui Ramunc, iar o piatră acoperită cu rune din Suedia îi aminteşte atacându-l şi ucigându-l pe un negustor viking în drumul său către ţărmurile Mării Negre. Îşi spunea ”rumâni” În secolele următoare, valahii sunt atestaţi destul de des. De altfel, în cronicile medievale se discută chiar felul în care-şi spun românii, ce obiceiuri are dar şi originea lor romanică. Astfel aflăm că de fapt vlahii le spunea străini, ei înşişi numindu-se „rumâni”. ”Lăsând de o parte nenumăratele cuvinte pe care valahii le au întocmai şi cu acelaşi înţeles ca în limba latină şi în dialectele italienilor, când întreabă ei pe cineva dacă ştie să vorbească pe limba valahă spun: «Oare ştii româneste?», sau când întreabă dacă este valah, îl întreabă: dacă este român”, preciza Anton Verancsics în secolul al XVI lea. Acelaşi lucru îl spune şi italianul Francesco della Valle în acelaşi secol, spunând că valahii, ”se denumesc romani în limba lor”.

Costel Crangan: "Poporul român se hlizeşte complice la excesele care, cântărite după valorile morale de bază (să zicem că ar fi, cu aproximaţie, cele din tablele lui Moise), erau cândva de neacceptat. Hoţul este privit cu simpatie pentru că „e descurcăreţ”. Mincinosul este îmbrăţişat cu tandreţe pentru că „vrea binele nostru”. Golanul este admirat pentru că este „un tip dintr-o bucată”. Mârlanul este tolerat pentru că „are opinie viguroasă”. Zău? Aici ar fi trebuit să ne ducă evoluţia socială? Românii decad tot mai mult. Mă tem că poporul seamănă tot mai mult cu o drojdie alterată de pe fundul unui butoi de unde vinul cel bun a fost scos demult pentru a fi consumat la ospeţele imorale ale guvernanţilor care au făcut ţăndări ţara asta în ultimii 30 de ani. Sau poate 80 de ani, căci nici comunismul nu a construit morală, ci doar a creat aparenţa aceasta pe baza forţei pumnului proletar.
Un om „educat” cu pumnul şi carcera va fi mereu doar o brută antrenată şi-şi reprime furia, iar în clipa când scapă din lanţ şi respiră clipele de libertate, nu face altceva decât să scoată bestia hidoasă la lumină şi să-i sfâşie pe toţi cei din jur. Cam pe aici, doamnelor şi domnilor, ne aflăm acum, în anul de graţie 2020..."

Costel Stancu: ”cetăţile se clatină fără/ vînt cerul stă neclintit ca un ţest uriaş peste o/ pîine răscoaptă priveşte noii tăi stăpîni/ beau numai vinuri albe aduse din ţara lor / dar nu se sfiesc să iubească femeile locului/ a venit vremea bastarzilor a uriaşilor cu/ cap de muscă a vitejilor din saloanele de dans/ a femeilor mai frumoase cînd înşală / decît atunci cînd alăptează nimic nu mai e/ aşa cum a fost.” *** ” Nimeni nu îşi mai toarnă/ cenuşă în cap. ne iubim fără noimă/ apocaliptic şi laş.”

Costin Macaw: ”Daca va intreaba vreodata cineva de cand e poporul nostru pe aceste meleaguri... sau de ce are poporul nostru dansurile acelea saltarete, cu picioarele mai mult pe sus, le puteti raspunde ca, pe vremea cand noi vietuiam deja aici si descopeream dansul, scoarta terestra era inca fierbinte!

Cristi Ice: ”România merită mai mult decât o revoluție din burtă și lozinci de balcon.

Cristian Buica: ”Cine poate să despartă binele de rău?/ Roata vieții se-nvârtește tot mai măsluit,/ Numai unii au, pe viață, cotă din profit./ Alții sapă căutând norocul efemer/ Și au parte doar de cioburi triste de mister./ Visătorii cată apă dulce în ocean,/ Iar bancherii pun mereu dobânzi pe nenoroc./ Zațul vieții se topește-n dar dumnezeiesc./ Tot necazul zilei ce-a trecut îl vei uita.”

Cristiana Popp: ”Sfârșitul dinaintea începutului Citesc într-o carte de-ale lui Romain Gary (…), o idee care mă bântuie și pe mine de o vreme – amară confirmare și, totuși, liniștitoare ideea că mai gândesc și alții la fel: „o civilizație exclusiv utilitară va merge întotdeauna până la capăt, adică până la lagărele de muncă silnică”. De ce scriu despre asta într-un dosar dedicat începuturilor și sfârșiturilor? Fiindcă ăsta pare a fi scenariul sfârșitului civilizației noastre, de tip occidental. Dar cum istoria ne învață, un sfârșit lasă loc unui alt început.În gimnaziu, când învățam despre căderea Imperiului Roman, îmi imaginam o prăbușire spectaculoasă, cu bubuitură, ca să zic așa. Mai târziu, am înțeles că lucrurile s-au petrecut lent, insidios și banal: romanii s-au îmbogățit, s-au burtăverzit, au început să nu își mai trimită copiii la armată, au evitat să își îndeplinească sarcinile publice pe care până atunci le făceau din simțul datoriei, neremunerat și cu interes pentru binele cetății. Au angajat mercenari în armată, funcționari publici care să vegheze la binele comunității, administratori ai banului public. Aceștia erau mai puțin interesați, proveneau din medii mai umile și aveau, în general, un nivel de educație și morală mai redus, așa încât aceste munci au fost tot mai prost făcute.Având nevoie de oameni care să muncească, chiar și prost, porțile cetății s-au deschis larg pentru „barbari”, străinii veniți în căutarea unei vieți mai bune. Străinii aceștia nu iubeau Roma și nu aveau respect pentru tradițiile ei. Își doreau bogăția romanilor, dar aduceau cu ei zeii lor și obiceiurile lor care erau, cel puțin parțial, responsabile de sărăcia în care trăiseră înainte de a pleca spre bogata Romă. Ei nu au mai luptat cu aceeași dragoste de țară, căci erau niște dezrădăcinați, niște oameni fără țară, iar Roma era pentru ei doar locul în care își promiseseră îmbogățirea. Întâmplător sau nu, cetatea s-a aglomerat, igiena a decăzut și bolile contagioase au săpat și ele la temelia civilizației.Vă sună oare cunoscut? Aș zice că le bifăm și noi, cu vârf și îndesat, pe toate. Și, suplimentar, ne omoară și utilitaritatea asta a prostiei. Nu mă refer la utilitarismul moral și altruist al lui Mills, ci la un concept relativ nou în societate și care poate fi rezumat simplu: mie asta nu îmi trebuie. Și uite-așa nimănui nu-i mai trebuie limbile clasice, doar sunt moarte), istoria (nici măcar cea națională), geografia (doar avem GPS), ortografia și ortoepia (doar ne înțelegem între noi), matematica (avem telefoane pentru calcule), morala (că alții nu au), magia (că nu ne ține de foame). În același „vesel” context mi-l amintesc pe fostul președinte Traian Băsescu declarând că medicii și profesorii sunt asistați social, că țara nicio șaibă din mâna lor n-a scos. Sau de reprezentantul medical obsedat de cât de repede pot da rezultatele, argumentând: „Eu, cât de bine le dați, nu am cum să cuantific, pot câștiga clienți doar dacă le dați mai repede ca alții”, vorbind aici, să nu uităm, de rezultate medicale care decid soarta și viața pacienților. […]Ne îndreptăm spre sfârșitul civilizației noastre lăsând locul unui nou Ev Mediu? În clipa asta nu am dubii că e așa. Dacă am depășit deja punctul de la care nu ne mai putem întoarce nu aș ști să spun, dar nici nu cred ca e vreo miză acolo. Fiindcă sfârșitul acestei civilizații va aduce, fără îndoială, după o perioadă de întuneric de tip medieval, o nouă Renaștere. Pe când salvarea ei ar putea semăna cu învierea lui Lazăr, cel ce va fi trăit o vreme, după învierea sa, ca un mort printre vii, cu trupul deja descărnat de întoarcerea în țărână.Singurul lucru care mă sperie, urmare a micimii minții mele, preocupate mai degrabă de existența fiilor mei decât de soarta civilizației, este viteza cu care degradarea ne cuprinde. Sigur, suntem un teritoriu aflat la periferia marii culturi și civilizații căreia îi aparținem și descompunerea este mai rapidă și mai ușor vizibilă aici. Cu toate astea, pe perioada vieții mele de adult, educația extra-școlară și școlară, de la cel mai simplu nivel până la studiile cele mai înalte a suferit o scădere a calității înfiorătoare. Și, pornind de aici, competența și forța societății au înregistrat o prăbușire bubuitoare, aș putea zice.Acum doar 20 de ani, studenții la medicină făceau concurs de notițe clare, logice și organizate, luate în timp ce profesorul explica liber, fără a-și îngrădi sau încetini expozeul. În urmă cu vreo 10 ani, studenții au început să ceară să li se dicteze clar, rar și tare și chiar să se precizeze când începe și când se termină dictarea, delimitând astfel minimul pe care „trebuie” să îl învețe de restul explicațiilor și ideilor care „nu le trebuie” (mă tot întorc la civilizația utilitară). Anul ăsta, un student a pretins că nu își poate aduna ideile în timp ce își folosește concentrarea pentru a scrie, activitate cu care nu e prea obișnuit și care, desigur, nu îi „trebuie” la nimic. Așa cum nimănui nu îi trebuie să citească prospectul unui medicament pe care îl ia sau îl dă copilului, că doar e la un click distanță pe internet (click de care sigur nu ai timp și minte în cazul unei urgențe). Și astea sunt doar exemple la întâmplare care îmi trec prin minte. Mă sperii fiindcă mie la școală mi-a plăcut. Și tot ce sunt azi se datorează școlii. De unde aș putea acum să le procur copiilor mei aceeași bucurie și plăcere?Căci, chiar dacă civilizația va renaște din întunericul în care singură se prăbușește cu voluptate, e vai și-amar de cei părtași la prăbușire.Ce ar mai fi de adăugat? Ca și în matematică, la o demonstrație încheiată corect, nu se mai poate adăuga nimic.Ion Corbu: Altă notă personală: Pe ansamblu, ideile doamnei doctor, expuse mai sus, sunt corecte și reprezintă un semnal de alarmă cu privire la evoluția societății noastre. Însă, cu unele, care nu mai seamănă cu ce se întâmplau acum niște ani, că vrem că nu vrem, nu mai putem fi de acord. Prin anii 70, ai secolului trecut, foloseam la facultate, rigla de calcul? De ce ne-am mai întoarce la ea? Progresul tehnic și tehnologic este și rămâne o EVOLUȚIE. Utilizarea și efectele sau consecințele progresului tehnic ne pot crea și ne creează probleme care țin de moralitate. Aici, putem observa cu ochiul liber, părerea mea este că suntem în INVOLUȚIE. Se petrec lucruri inimaginabile în societate. În special în ultimii ani, când existența naturală a fost bulversată, când progresul și cunoașterea științifică sunt folosite împotriva umanității, când războiul a devenit o modă, când educația s-a deteriorat iar lumea se află într-o derivă morală, aici este problema. Aici ar trebui să ne implicăm cu toții și să acționăm. Din păcate ne lipsește solidarizarea și capacitatea de a acționa împreună. Și, astfel, DEMOCRAȚIA, care ar fi trebuit să asigure și competiția MORALĂ a devenit pseudodemocrație fraudarea alegerilor devenind obicei aproape peste tot. Renașterea morală a unei comunități, societăți, de la renașterea moralei ar trebui să pornească și de la democrația adevărată. UE, dacă nu se reformează, intră în disoluție. Conducerea UE trebuie să fie aleasă în baza unor platforme pe care electoratul trebuie să le cunoască. Nu mai trebuie tolerată paradigma conclavurilor care desemnează conducătorii care, mai apoi, decid și fac ce îi taie capul!

Dan Berindei: ”Suntem o tara care si-a taiat padurile si n-are hartie. suntem atat de multi neiubitori de tara incat e o intrebare pentru viitorul tarii.

Dan Cristian Ionescu: ”Romania: Democrația” în care poporul nu are nimic de spus. Am scris de multe ori că sînt împotriva U.E. și împotriva N.A.T.O. Am arătat că sînt împotriva U.E. fiindcă în viziunea mea (și am motivat de ce) este o organizație suprastatală cu caracter mafiot, anticreștin și antieuropean, care urmărește imbecilizarea și subjugarea unei jumătăți de miliard de oameni, distrugerea identității naționale, interzicerea sub amenințarea închisorii (sub pretextul corectitudinii politice sau al luptei contra antisemitismului) a adevărului, jefuirea cetățenilor în interesul băncilor și marilor companii occidentale.Am arătat că sînt împotriva N.A.T.O. fiindcă în viziunea mea (și am motivat de ce) este o organizație teroristă de tip fascist Și am mai scris că în noaptea de 22 decembrie 1989, printre împușcăturile din fața CC-ului, într-un mod poate absurd, eu mă gîndeam la ce ar trebui să urmeze. Printre acestea, era și gîndul că a venit timpul să fie desființate atît N.A.T.O. cît și Tratatul de la Varșovia. Dar în lume se petreceau lucruri de care noi nu știam (iar unii nu le știu nici acum). Îmi este greu să spun dacă Gorbaciov a fost ucenicul vrăjitor care a deschis cutia Pandorei sau a fost complice la un plan monstruos. Îi dau credit și zic și eu că a fost păcălit de Bush și Kohl. Conform înțelegerilor dintre marile puteri, România a fost dată (ca întotdeauna) cuiva – de data asta, i se hărăzise din nou să rămînă în sfera de influență a U.R.S.S. Dar în urma puciului de la Moscova (19 aug. 1991) URSS s-a desființat. Conducătorii României s-au orientat rapid și fără să consulte poporul au hotărît ca România să se mute cu arme și bagaje în tabăra U.E. și N.A.T.O. După decembrie 1989, cînd așa cum spune o vorbă la modă, „a trebuit să moară oameni”, Petre Roman l-a numit în fruntea C.I.E. (fost D.I.E., actual S.I.E.) pe Mihai Caraman, spionul care a dat cea mai grea lovitură N.A.T.O.„În anul 1992, Manfred Wörner, secretarul general de atunci al N.A.T.O., a anunțat că nu va vizita Bucureștiul atât timp cât Caraman va conduce S.I.E., deoarece considera că o persoană care a spionat împotriva N.A.T.O. este incompatibilă cu funcția de șef al serviciului de spionaj al unei țări care făcea demersuri de aderare la N.A.T.O.”. Așa am aflat, cu surprindere, că țara mea, fără să mă întrebe pe mine dar nici pe ceilalți români, face demersuri de aderare la N.A.T.O.Ca să facem parte din clubul criminalilor selecți ai lumii, a trebuit să cumpărăm bunăvoința acestora. Și le-am oferit totul – țara cu totul, economia națională, pămîntul țării, bogățiile subsolului, utilitățile, chiar și pe români. Despre jefuirea României am scris zeci de articole (în presa tipărită pînă în 2005, în cea on-line după 2015). Unitățile economice, care ne ajutaseră ca în 1989 să scăpăm de datoria externă, au fost cedate vestului pe doi bani, au fost încheiate contracte total în defavoarea României, încălcarea obligațiilor asumate de investitori nu a interesat de nimeni dintre cei obligați să o facă – au fost falimentate, utilajele vîndute, clădirile demolate iar terenurile puse la dispoziția așa zișilor dezvoltatori imobiliari. Unele au ajuns pe mîinile unor escroci – cei de la S.I.E. (care de fapt nu prea știu ce fac pentru banii primiți) nu s-au preocupat să le verifice bonitatea. Am scris și am tot scris presa main-stream a trecut cu vederea. Am acționat pe plan juridic încercînd să apăr economia țării (sau ce mai rămăsese din ea) – caracatița mafiotă acaparase déjà justiția. O să dau doar cîteva exemple– 1998 – I.M.G.B., mîndrie a industriei românești, este vîndut pe 1 $ (!) firmei Kvaerner din Norvegia (stat membru N.A.T.O.), care în 2006 o revinde unor sud-coreeni (parteneri strategici ai S.U.A.) cu 26 mil. $. Astăzi, pe cele 54 de hectare se construiesc clădiri de locuințe și de birouri. – 1998 – „Romtelecom” este vîndut firmei „OTEROM”, un pui off-shore al firmei „O.T.E.” din Grecia (stat membru N.A.T.O. și U.E.), off-shore înființat în Cipru cu cîteva zile înainte de încheierea contractului și care avea un capital social de 10 mil. $. Sînt multe, foarte multe de spus și am tot scris despre asta. Contractul s-a încheiat cu încălcarea în trei rînduri a Constituției. Pentru 35 % din acțiuni, s-a ajuns la un preț de 750 mil. $. Aceasta, în urma evaluării făcute de firma Goldman Sachs, rezulta o valoare totală de cca. 2,14 mlrd. $ pentru întregul patrimoniu al Romtelecom. În timp ce polonezii scoteau la vînzare Polski Telekom la valoarea de 18 mlrd. $. Pentru faptul că au subevaluat (după aprecierile mele) Romtelecomul de cca. 7 ori, în afara onorariului, Goldman Sachs a primit și un onorariu de succes de aproape 10 mil. $. România a fost și mai darnică – deși grecii cumpăraseră doar 35 % din acțiuni, statul le-a mai acordat uzufructul pentru încă 16 % din acțiuni astfel încît le-a oferit majoritatea în consiliul de administrație, și în plus le-a oferit cadou releul de retransmisie de la Cheia, care ne aducea bani buni de la țările vecine. Dar noi nu am primit 750 mil. $, ci doar 675 mil. Întrucît, conform contractului, 10 % reprezentau comisionul (adică șpaga) primită de cei 7 membri ai comisiei de privatizare în frunte cu Radu Vasile, Valeriu Stoica și Sorin Pantiș. Sorin Pantiș, ca să asigure profit maxim grecilor, a instituit avansul spre decontare (plata în avans a două abonamente) iar prin O.U.G. nr.25/1998 a scos „Romtelecom” de sub controlul Oficiului Concurenței. În sfîrșit, Sorin Pantiș ne-a liniștit că în urma privatizării tarifele vor scădea – dar, evident, au explodat. Am reacționat cum am putut. Am redactat o interpelare pe care am dat-o senatorilor Niculae Cerveni și Corneliu Gavaliugov. În urma citirii acesteia, în senat s-a constituit comisia de anchetă a privatizării Romtelecom. Am fost chemat la comisie de Șerban Săndulescu (președinte) și Corneliu Gavaliugov (vicepreședinte) care mi-au cerut să le fac un plan de anchetă și mi-au propus să fiu expertul comisiei. Le-am dat planul de anchetă, după care în locul meu au fost numite experte trei puștoaice iar din planul de anchetă s-a ales praful – nu s-au atins de ce era mai important.Împreună cu prietenii Constantin Calancea, Ion Gîtlan, Claudiu Iordache, Nica Leon și Nicu Stăncescu, grupați în „Acțiunea pentru idealurile revoluției” am cerut Senatului respingerea O.U.G. nr. 25/1998 – și a fost respinsă. Scumpirile enorme de tarife la „Romtelecom” nu au fost unicele . în interesul firmelor vestice, s-au scumpit toate tarifele la utilități. Cu prietenii Constantin Calancea, Claudiu Iordache și dr. Horia Radu Pascu (fost deputat P.N.L.-C.D.) am dat în judecată Guvernul României apărînd dreptul constituțional al poporului român la un nivel de trai decent. Ni s-au alăturat prin cereri de intervenție alți prieteni (Ion Gîtlan cu partidul lui – „Uniunea Democrat Creștină”, Niculae Cerveni cu partidul lui – la acel moment devenit Partidul Liberal, Ștefan Cucu cu asociația lui – „Asociația veteranilor de război și a urmașilor veteranilor”, care reunea veteranii trimiși în gulag, Marius Boeriu cu asociația lui – Asociația „15 noiembrie 1987 Brașov” și alții, în total, 50.000 de români). Au refuzat să ni se alăture marile centrale sindicale, pensionarii, studenții și mulți alții pe care i-am chemat lîngă noi. Presa, invitată la proces, nu a scris nici un cuvînt. Am pierdut procesul[1]. Pe 6 decembrie 2004 am depus la P.N.A. (actualul D.N.A.) cererea de cercetare pentru luare de mită a celor 7 demnitari care s-au bucurat de șpaga de 75 mil. $ de la privatizarea Romtelecom. Infractoarea Laura Codruța Kovesi, apărătoarea mafiei internaționale, după ce inițial a îngropat dosarul, s-a luptat pînă în pînzele albe întru apărarea mafioților, cînd am obținut o hotărîre judecătorească prin care era obligată să cerceteze sesizarea mea, a cerut anulare hotărîrii, să nu cerceteze șpaga! După 4 ani de luptă, am fost înfrînt de mafia de la Î.C.C.J. [2]. Tot în 1998, „A.R.O.”-Câmpulung Muscel, care exporta autoturisme de teren pe toate continentele, este cumpărat de aventurierul John Perez, cubanez refugiat în S.U.A. (liderul N.A.T.O.). Încălcîndu-și obligațiile contractuale, nu investește nimic, dezmembrează utilajele și le vinde, falimentează firma și fuge cu toate invențiile produse acolo. În 1999 Viorel Lis cedează I.C.A.B.-ul către firma „Les eaux Vivendi” (sau „Vivendi waters”), cum se numea atunci, din Franța (stat membru al N.A.T.O. și U.E.). Ca și Pantiș, ne-a asigurat că tarifele vor scădea – dar cine cumpără o firmă, ca să-i scadă profitul! Și aici, tarifele au explodat (se vede asta în acțiunea noastră). Mai mult decît atît – încălcîndu-și obligațiile asumate pentru investiții, au introdus taxe noi pe instalațiile lui Ceaușescu: taxă de canalizare și taxă pentru apa pluvială, pe care o plătim chiar dacă nu plouă. 1999 – „Gavazzi Steel” (grup din Italia, stat membru N.A.T.O. și U.E.) cumpără combinatul siderurgic „Oțelul Roșu”. Nu își îndeplinesc obligațiile asumate, îl falimentează, pleacă din țară și tot ei amenință statul român că îl dau în judecată la Curtea de arbitraj de la Washington. Companiile de utilități au fost cedate vestului. Energia electrică a fost preluată de italieni (Enel) și cehi (C.E.Z.), gazele de nemți (E.ON) și francezi (fosta „Gaz de France”). Nemții de la Heidelberg și francezii de la Lafarge au pus mîna pe importanta industrie a cimentului – toți, membri N.A.T.O. și U.E. Austria a pus mina pe „B.C.R.”, „Petrom” și pe pădurile noastre. Sub Adrian Năstase a fost distrusă definitiv siderurgia României. Cel mai mare combinat siderurgic al României, „Sidex”- Galați, mai există, dar nu mai este al nostru. Năstase l-a vîndut unui indian, care de fapt este cetățean al Regatului Unit (stat membru N.A.T.O. și, pe atunci, al U.E.) și foarte bun contributor la campania electorală a lui Tony Blair. „Sidex” a fost cumpărat în anul 2001 (cu construcții, utilaje și teren) cu 70 mil.$, la jumătate din prețul cu care Lakshmi Mittal și-a cumpărat vila din Londra! Unii vor spune că la distrugerea siderurgiei noastre au contribuit sub Năstase și rușii. Da, aceștia erau cetățeni ruși, dar de origine evreiască. Începînd cu anul 2002 firma rusească „Mechel” au cumpărat combinatele siderurgice din Tîrgoviște, Câmpia Turzii, „Oțelul Roșu”, Brăila și Buzău. Le-au falimentat. Cînd Putin a trect la arestarea evreilor corupți, și-au schimbat denumirea în „Conares Holding” și au fugit în Elveția, în Baar. Gard în gard cu sediul corporației lui Mark Rich (cine nu știe cine a fost Mark Rich, să caute pe internet). Tot sub Adrian Năstase, A.L.R.O.-Slatina, cea mai mare producătoare de aluminiu din Europa centrală și de est, a fost vîndută fraudulos firmei rusești „Marco Group” (actual „Vimetco”), controlată de Mark Rich. A.L.R.O.-Slatina este condusă de evreul Vitali Matsiski. Degeaba s-a luptat ani de zile în instanțe Nica Leon ca să dovedească privatizarea frauduloasă a A.L.R.O.-Slatina[3]. V-am dat cîteva exemple ca să înțelegeți de ce, vorba lui Brîncuși (dacă nu m-a lăsat memoria), sîntem tot mai proști și mai săraci.

Dan Diaconu: Uitati aici tot ce a semnat. Renunțarea la încălzirea cu lemne din 2023. Jumătate din țară nu va mai avea voie să folosească lemnele pentru încălzire. Ce vor face oamenii ăștia? Vă spun eu: vor tremura de frig. Imaginați-vă că sunt sate care n-au acces la gaze și uneori nici măcar la energia electrică. Acei români, conform înțelegerii dintre Plăvan, Guvern și UE sunt condamnați să tremure de frig. Pasămite, încălzirea cu lemne a românilor deranja afacerile amicului Schweighofer în România. Așa austriacul are din 2023 mai mult lemn la dispoziție pentru export! Trecerea de la rovignetă la taxarea pe kilometru. Asta va distruge firmele de transport marfă, care oricum sunt distruse. Va crește costul transportului care, evident, se va vedea în prețul final plătit de fiecare dintre noi! Taxarea proprietății în funcție de valoarea de piață. Asta înseamnă că impozitul pentru o garsonieră din Drumul Taberei va crește de la câțiva zeci de lei în prezent la aproape 1000 lei în viitorul apropiat. Un apartament cu treui camere va avea un impozit de aproape 5000 lei/an, iar o casă o casă în Ghencea ar putea ajunge pe la 20 000 lei/an. E probabil încă o metodă facilă de a-i deposeda pe oameni de imobile. Să vă meargă din plin! Taxarea suplimentară pentru tot ce nu e considerat verde. Veți plăti bani serioși pentru mașinile „poluante”, pentru încălzirea cu gaze, pentru mâncarea care nu e „bio”. Ca idee, ca să nu fiți surprinși, carnea artificială e considerată bio!!! Renunțarea la acordarea de stimulente fiscale. Asta va lovi direct firmele de construcție. Fără stimularea fiscală de care au parte în prezent, muncitorii români vor relua migrația către Vest, lucru care se dorește cu ardoare!! În timp ce aici deja nu mai găsești forță de muncă la prețuri corecte, în Occident românii vor pune presiune pentru scăderea costurilor cu forța de muncă. Fix ce vor „prietenii” noștri. Iată în cinci pași(deocamdată atât am reușit să citesc, dar sunt mult mai multe condiționări) un plan de asasinare economică a României. E absolut dement ceea ce se petrece. România a ajuns să plătească bani pentru a se sinucide economic și pentru a redeveni o economie subdezvoltată. E depășită de mult limita prostiei absolute! Suntem într-o zonă a cretinismului pe care, în urmă cu câțiva ani, nici măcar nu ne-o puteam imagina. Se vede din satelit, de pe planeta Marte, că e o nebunie. În mod normal ar trebui să plătim pentru a nu lua banii ăia, într-atât sunt de toxici. Iată ce pot face acești imbecili cățărați la putere de șleahta serviciilor secrete care nu fac altceva decât să trădeze România zi de zi. Știu că în servicii sunt extrem de mulți oameni care n-au habar ce fac și care au impresia că-și fac datoria la adresa țării lor. Dar ar trebui să se trezească și ei, să-și dea jos ochelarii de cal de la ochi și să înțeleagă că au doar câțiva trădători care-i supervizează și care le dau permanent teme împotriva țării. Oameni buni, noi vă dăm de mâncare, nu jigodiile pe care le slugăriți! Treziți-vă și voi că nu faceți altceva decât să vă sufocați copiii! Și vă va părea rău de asta abia atunci când va fi prea târziu. Alegeți să fiți oameni, nu jigodii! ***Ieri am dat o știre cu orașele neutre din România. Unii au crezut că e pamflet, alții că e fake news. Nu e nici una nici alta! Alții, îmi spun pe un ton exasperant că „nu se poate așa ceva în România!”. Și mă disperă deoarece îmi vine să le spun franc: „Ba se poate, băi proștilor!”. Știu că sună jignitor, dar hai să vedem realitatea în față: am pornit cu o țară fără datorii și care era într-o oarecare independență față de principalele forțe ale lumii. E drept, am fost făcuți franjuri de o înțelegere de-a rușilor cu americanii. Dar să nu divagăm: după mai bine de 30 de ani ăsta e parcursul nostru:- de la aproape 10 mld. $ de încasat din împrumuturi acordate diverselor țări nealiniate, România a ajuns să aibă datorii guvernamentale care merg spre aproape 60% din PIB!(Petre Roman, cel care a vândut datoriile lui Ceaușescu pe cent-la-dolar trăește acum în Elveția!)- dintr-o economie echilibrată între industrie și agricultură am ajuns o economie de consum în care, din nou, agricultura are un procent mult prea mare- cea mai mare halcă a economiei autohtone e controlată de puterile străine prin intermediul companiilor-lipitoare. Fostele monopoluri ale statului(bănci, asigurări, tiutun, alcool, etc.) au ajuns monopoluri private;- societatea românească e dinamitată din interior, fiind dărâmate programatic valorile tradiționale, acești stâlpi care ne-au ținut împreună de-a lungul timpului;- politica românească e externalizată la Bruxelles, iar conducerea militară e dată SUA via NATO. Nicio decizie nu se mai ia la București. Președintele țării e mai puțin valoros decât orice pârlit de ambasador de la București. - Industria militară a fost distrusă din temelii, pentru a se garanta astfel subjugarea țării;- Ideologiile străine fac legea în România;- pădurile românești sunt chelite cu nesimțire de companii străine care fură la drumul mare, neplătind nimic aici. Nici în Ucraina n-au putut să facă jaful pe care-l fac aici;- justiția e o anexă a puterii de ocupație. Poți avea oricâtă dreptate că nu ți-o va da nimeni dacă e în contradicție cu vreun interes străin. Suprema sfidare este dată de posibilitatea de ocolire a hotărârilor Curții Constituționale de către un judecător, lege acceptată favorabil de către Curtea Constituțională. Ce altă dovadă de tembelism mai vreți?” *** „Mafia a pus șaua pe noi!” Nu uitaţi: până să preia puterea şi imediat după ce au obţinut controlul, Băsescu şi pedeliştii au repetat până la obsesie că „nu se taie pensiile şi salariile”. După ce s-au întronizat au constatat că nu prea e atât de furat pentru a sătura toate gurile. Primul care a căzut în capcana lipsei de mălai a fost Florin Anghelescu, supranumit „Regele Tutunului”. A încercat să dea un tun pentru a-şi recupera banii băgaţi, dar a nimerit într-o groapă de securişti care trăgeau lozul pentru „cine trebuie”. Urmarea o ştiţi cu toţii: nevastă-sa s-a dat demisă din funcţia de consilier prezidenţial, iar el a fost sinucis. Şi stop joc. Situaţia era tristă. Şpagă nu prea aveai de unde să tragi, doar „tiranul Năstase” crezuse şmenul cu „statul de drept” şi dăduse drumul unor mecanisme după ce şi-a pus oamenii în gardă. Nu prea mai fura nimeni. De-aia n-au putut să-l înfunde decât cu un proces penibil. Şi ăla după ce au scormonit inclusiv ăia de la CIA prin înregistrările lor. După instaurarea „justiţiei mele” băsescu a dat ordinul mardelirii lui Năstate, în ciuda dovezilor canci. Dar să revenim la problemă. Toate cutremuraşele pe care le-aţi văzut în perioada premergătoare capturării puterii de către băsescu cu sprijinul FBI&CIA aveau strict scopul de a se obţine controlul absolut. Motivul era, desigur, caşcavalul. Numai că nu prea mai era mare lucru de luat. Cu toate că băieţii au fost creativi(vezi Microsoft&Bechtel), tot nu se îndestulau. Mai mult, în cazul Bechtel s-au şi fript deoarece la renegociere au ridicat de TREI ORI PREŢUL(de la 4.5 mld $ la 15 mld. $!!!), sperând că vor sifona ceva, iar ăia au păstrat totul pentru ei. Atunci au înţeles şi ciumecăria cu şpaga care, „pentru a fi legală”, trebuie să treacă mai întâi pe la ambasador care apoi o împarte cum ştie el mai bine: „trei părţi la noi, una la voi, corupţilor!”. Adevăratul tun a fost dat în momentul în care „praful” era mare, iar cererea aşişderea. Aparatul de partid era înfometat şi băsescu risca să piardă controlul. Pe praful ăla absolut a venit ideea „infuziei” de bani în piaţă. Bani, chipurile, ieftini de la Comisia Europeană şi FMI. Bani ceruţi cu nesimţire de băncile care generaseră criza şi care aşteptau salvare de la stat. Bani ceruţi de aparatul de stat, dar şi de clientela din partid care urla după aşa-zisele „investiţii”. Aşa a început perioada de jaf programatic: drumuri asfaltate de mântuială(de dădea şpaga cash pentru câştigarea licitaţiei de asfaltare, după care băgai cât doreai în preţuri), stadioane în pantă, parcuri la ţară s.a.m.d. Însă, toată boieria a venit la pachet cu belele. Statul nu performa(logic, totul era doar pe şpagă!), iar cerberii de la FMI cereau reduceri peste reduceri. Motivul? Ăia urmăreau să dea lovitura după ce îi lăsaseră pe şobolani să se creadă tătuci. Forţând micşorarea statului, făceau loc privatizărilor babane din hălci ale statului: serviciile de sănătate(mai ţineţi minte că se dorea introducerea asigurărilor private sau cum închiderea spitalelor masca înlocuirea lor cu entităţi private „eficiente” şi alimentate din banii statului? Mai ţineţi minte scandalul cu privatizarea sistemului de urgenţe?). În spate aşteptau mahării cei mari. Ce doreau ei? Privatizarea sistemului de sănătate şi a asigurărilor din domeniu, Hidroelectrica, predarea controlului tuturor resurselor etc. Aşa s-au trezit prostovanii de la puterea ticăloşită în faţa perspectivei intrării în incapacitate de plată şi, pentru a se salva, au hăcuit salariile de la stat(cu pensiile n-au putut din cauză de CCR). Au băgat în TVA de au îngenuncheat economia. Asta după ce repetaseră obsesiv că „nu se umbă la pensii şi salarii”. Probabil vă amintiţi, astfel încât nu mai repet. Statul subteran de-atunci e acelaşi şi în prezent. N-a plecat nicio clipă, doar a mai dat un timeout populaţiei. Aşa a apărut un Dragnea şi tentativa sa de a scăpa din ghearele Securităţii. Nu i-a mers deoarece fusese vândut cu mult înainte de a încerca el evadarea. Ceea ce vedem acum e marea restauraţie. Statul băsist a revenit, mai puternic ca niciodată. Prin teleghidaţii săi urlă din toţi bojocii că nu vor umbla la pensii şi salarii. Ghiciţi ce? Fix la asta trebuie să vă aşteptaţi. La stat va fi jihad! Trebuie daţi mulţi afară pentru a face loc clientelei politice. Şi tot ceea ce în urmă cu 5-7 ani părea imposibil, acum e posibil. Exploatare prin fracturare? Fără probleme! Cedarea Hidroelectrica? Se va face pe repede-înainte! Cedarea resurselor naturale? Uitaţi-vă la jaful din Marea Neagră şi o să înţelegeţi. Ce trebuie să înţelegeţi din toată asta? Strict că Mafia a pus şaua pe noi. Şi nu doar şaua, ne-a mai băgat şi căluşul în gură. Tot ceea ce vedeţi de jur împrejur nu ne aparţine. Nu-i al nostru! A fost promis mafioţilor contra unor şpăgi anemice. Ne mai poate salva ceva? Poate doar codrul şi haiducia. Gândiţi-vă bine la asta! Absolut nimic din ceea ce pare legal e ilegal, tot ce pare alb e negru s.a.m.d. Înţelegeţi în al doisprezecelea ceas: ne-au terminat definitiv! Suntem în Gulag.

Dan MV Chitic: " Vă spun nu doar că suntem proști. Suntem și violenți. Violenți cu orice ne scoate din confortul prostiei noastre. Nu mândria, nu orgoliul sau onoarea ne fac pe noi violenți. Ci prostia! Suntem gata să înjurăm orice sau pe oricine ne spune adevărul. Căci adevărul doare atunci când trăiești în minciună. Și, prost fiind, ești fericit că trăiești în minciună. Adevărul prostului e minciuna spusă de alții, pe care prostul o rostogolște cu mândrie și emfază. E mai comod să trăiești în minciună decât să mori pentru adevăr. Căci prostul e un supraviețuitor. Niciodată învingător. Doar supraviețuitor. Precum gândacii... Dar prostia și violența noastră prostească nu sunt nici măcar bărbătești, asumate cu pieptul deschis: “Asta sunt! Sunt prost și sunt mândru că sunt prost! Și dacă te legi de prostia mea îți umplu botul de sânge!”Nu… Prostia noastră e banală, lipsită de orice originalitate, umilă, semidoctă și camuflată sub aere “universaliste” de corectitudine politică. De aceea nici violența noastră nu e virilă, ci e violența unei meduze care, flască fiind, te urzică anonim, de la distanță. E violența slugilor și a curvelor a căror unică armă pe care au dreptul să o folosească e… turnătoria. O armă pe care, proști fiind, o folosim de generații doar împotriva noastră. Doar în folosul stăpânilor noștri. Turcii au înțeles asta. Apoi rușii. Comuniștii au “naționalizat” o perioadă turnătoria, după care turnătoria noastră s-a “emancipat”, s-a “globalizat”. De atunci, “a turna” a devenit un termen “uncool”, deși activitatea a rămas “onorabilă” printre proști. Acum nu mai turnăm. Acum raportăm. La UE. La Comisia de la Veneția. La partenerii strategici. La fb… Doare? Vă dor cuvintele mele? Dacă nu am fi prea proști ar trebui să plângem cu lacrimi de sânge de atâta durere! Luați, mai citiți odată textul lui Palada, după care, fiți fericiți și faceți ce aveți de făcut! Fiți proști până la capăt și… raportați!

Dan Pavel: "În realitatea mea sunt singur împotriva tuturor. Cade spitalul pe mine, dar catedralele lucesc. Copiii așteaptă moartea părinților ca să moștenească o gheretă de locuit. Eu trăiesc într-o lume care continuă să se prefacă că nu-și vede putreziciunea. "Să se facă anchetă și căcat... ". Mereu "să se facă". Cine să facă? Nu știm. La noi nu fură nimeni - se fură. Nu luăm șpagă - se dă. Nu facem rău - se constată. Mereu neasumat. Mereu abstract. Mereu la modul general. Voi încă nu înțelegeți unde trăiți. O moarte în plus e nimic pentru lumea mea. Vă primesc și pe voi să muriți cuminți lângă mine. Aici unde orice tragedie se termină cu o ștampilă și un ridicat stupid din umeri. Că e Revoluție, Mineriadă, Colectiv sau 10 August, n-aveți voi lacrimi câte bășini nepăsătoare are lumea asta ca răspuns." ***”N-am să vă spun niciodată cum să votați, cu cine și de ce. M-am dezis de la bun început de statutul ăsta inventat, de influencer. Sunteți adulți și n-am să vă insult. Nu vă dedați ușor la influență, formați-vă ideile voastre! Eu voi muri de foame înainte să iau vreun sfanț de la partid. Prefer să mor de foame cu oarecare demnitate. De-a lungul timpului am tot primit oferte de vândut ideologie la plic. Decât să vând prostiile altora, mai bine le dau gratis pe ale mele. Că sunteți sau nu de acord cu mine, măcar puteți citi relaxați că nu vă buzunăresc și nu predau valori dictate din vreun contract fraudulos cu statul. Acestea fiind spuse, dacă nici acum nu vă este clar că trebuie să ieșiți masiv la vot, spuneți-mi și vă dau adresa ca să mă maziliți în somn. Curmați-mi suferința, că n-am unde să mă duc. Voi îmbătrâni în batjocura asta de țară. Dacă nici acum nu se vede corupția și ticăloșia sufocantă, puteți să faceți același lucru și cu ai voștri. N-au nicio șansă dacă nu vă pasă. Copii, bătrâni... îi chinuiți degeaba. Că îi răpuneți voi sau că-i lăsați la mâna unor canalii care le fură viața din piept, e cam același lucru. Trebuie să fiți mai vigilenți și circumspecți, mai imuni la ”influențe” ca niciodată. Trebuie să vă treziți cumva voi singuri, că n-are cine. Somnul națiunii a născut niște monștri care mă înfioară pur și simplu. N-aveți ce ciuguli din ciocul lor. Au numai scârnă și otravă în gură. O să muriți pe limba lor, dacă gura voastră e mereu mută. Dacă nici acum n-ați înțeles că puținul vostru de putere contează, suntem pierduți. Mai târziu n-o veți mai avea nici pe-aia. Uneori mă cuprinde furia și simt cum țara asta îmi răpește și îmi irosește viața degeaba. Încerc să glumesc mereu ca să mă mint și să ignor o realitate. Am pierdut 40 de ani luptându-mă cu ea. Voi cât ați pierdut? Ce v-a furat țara asta în afară de bani? De la toată lumea ia câte ceva. Ani, prieteni, copii, părinți... . E ca o taxă de român pe care nedreptatea de a te naște aici te obligă s-o plătești. Întotdeauna e un preț prea mare. Aș prefera să nu ajung bătrân la mâna acestui sistem. Să nu fiu tratat ca o jucărie stricată care nu merită un loc în raft. Implicați-vă! Influențați-mi viața în bine! Schimbați-mi bătrânețea! Aș vrea să fiți voi influencer-ul meu. Cumva rămășițele Alexandrei suntem noi. Ciuntiți, amputați, calcinați, încercăm să identificăm o națiune în cenușa lăsată în urmă de niște ucigași. Lumea mă sfătuiește să plec. Trecând peste faptul că n-aș ști încotro s-o apuc, nu mi se pare corect. Plecăm cu toții și stingem lumina? Nu știu dacă-i patriotism sau altceva, dar aș vrea să pot îmbătrâni auzind ”te pup”, ”te salut” și ”te iubesc”. România are ceva al ei, nu știu ce e. Am tot umblat prin alte țări mult mai frumoase, dar simt ceva aici, ceva inexplicabil. Poate sunt prost și îmi imaginez o națiune. Aș vrea să păstrez sentimentul ăsta misterios și mi se pare o nedreptate să renunț la țară. E adevărat că uneori o urăsc, dar mi-ar fi mult mai greu fără ea. Nu vreau să renunț la România. Aș plânge după ea... iar asta pot face și de-aici.***”Nu mă tem de război, de boală sau de moarte. Nu mă tem de ruși, de forțele oculte, de evrei sau de americani. Ceea ce mă înspăimântă cu adevărat, ceea ce mă ține treaz noaptea și mă zguduie din toate încheieturile, este că îmbătrânesc în România. Nu am o frică mai mare decât asta. Mă îngrozește această realitate… că voi îmbătrâni aici. Aici unde nimeni nu dă doi bani pe tine, aici unde te calcă mașina și nu te ridică vinovatul din stradă. Aici unde chirurgul își bate joc pentru că ești bătrân și sărac, ești prost sau neputincios și nu ai ce să-i mai faci. Nu te poți plânge, că nu te-ascultă nimeni, nu te poți văieta pentru că durerea e normală și nu poți mânca o friptură pentru că e prea departe. Aici unde dacă nu mai produci și nu mai contribui, poți să mori liniștit, cu cât mai repede cu atât mai bine. Aici unde ne ții din treabă și ne supui la cheltuieli. Îmbătrânesc aici, într-un stat falit, pe un pământ care nu mai rodește. E pârlogit de incompetență, de mafii odioase și de încuscreli satanice între demoni ai îndestulării. Îmbătrânesc condus de scârbe și farisei îmbuibați care își abandonează bătrânii în propria urină, îi lasă să moară în sărăcie sau să putrezească de vii făcând escare pe paturi ruginite de azil. Aici unde se fură pensiile, unde se irosește mâncarea, unde se batjocorește suferința și se sabotează democrația, unde bătrânilor li se fură a doua felie de pâine doar ca unii să aibă a doua mașină. Îmbătrânesc aici unde bătrânii sunt pupați în frunte și folosiți ca masă de manevră în toate cumetriile politice, dar sunt izolați cu bună știință, ținuți captivi în sărăcie și ignoranță. Asta mă sperie cel mai rău. Că voi ajunge încă o statistică, o păpușă stricată reprezentată electoral de către o coală A4, o victimă cu ochii tulburi și hainele desperecheate. Se spune că nivelul unei civilizații poate fi judecat după cum își ocrotește cele mai fragile și mai neajutorate categorii. Dacă e așa, mi-e teamă că România încă nu a ieșit din Evul Întunecat."

Dan Puric: " României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost" *** Romania nu se ridica printr-un lider politic, ci printr-o stare, un suflu. romanul autentic e terorizat de o majoritate. istoria nu se face din ce vrea ea, ci din ce replica ii dai tu.

Dan Raspopa: in tara asta nu se-ntampla nimic bun.

Dan Tapalaga: ”Oricine crede cu tarie intr-o idee, oricine isi propune cu adevarat sa schimbe, catusi de putin, lumea, va reusi sa o faca, oricat de puternic pare azi zidul de care se loveste. Intr-o Romanie atat de debusolata, din care iti vine uneori sa fugi mancand pamantul, trebuie sa credem in puterea noastra, a fiecaruia din noi, de a o schimba in bine. Mai ales atunci cand nu mai prea avem motive sa credem ca se mai poate face ceva.

Dan Tomozei Dimian: ”României îi sunt furate bogățiile, trecutul, prezentul, viitorul – un adevăr care NU se spune la București, dar este transmis de la Beijing BUCUREȘTI, 12 sept – Sputnik. Presa mainstream din România ține departe anumite subiecte care ar putea deschide ochii populației. La fel procedează și principalele partide românești, complet devotate intereselor străinătății. De aceea, articolele transmise de la Beijing de ziaristul român de la Radio China International, Dan Tomozei Dimian, sunt apreciate de cei care înțeleg că adevărul este dincolo de perdelele de fum de la București. Acum, Dan Tomozei scrie pe blogul personal un articol – mărturisire, în care descrie sentimentul care îl încearcă – acela ”de singurătate, de izolare”, datorat senzației că țara sa dispare cu încetul, fiind efectiv… furată. Fiind departe de casă, într-o țară în care trimișii oficiali ai României sunt cel mult traficanți de funcții și interese personale, găsesc explicații pentru sentimentul de singurătate, de izolare”, scrie Dan Tomozei, mărturisind – ”Oricât de bine îmi este, de dorul de țară nu mă poate vindeca nimeni și nimic”. O țară din care ne sunt furate ”bogățiile, trecutul, prezentul, viitorul”. Dar, scrie Dan Tomozei, mai ales ”ne este furată conștiința națională, ca un greu blestem pentru multele greșeli din trecut și prezent, când am omorât, distrus, scuipat, uitat, tot ce este al nostru, mergând și lăsând țara pe mâna unor străini, educați și veniți din străinătate, pentru a transforma România în spațiul și singurătatea unei țări furate!”. Simțind profund românește, Dan Tomozei a fost impresionat de dispariția lui Ivan Patzaichin și Ion Caramitru – ”două valori, două personalități, două nume care au contribuit cu sens la numele România, la ceea ce suntem noi ca români”. ”La fel ca majoritatea valorilor umane date de România, Patzaichin și Caramitru au fost însoțiți pe ultimul de o mână de prieteni și curioși, în singurătatea unor onoruri militare lipsite de consistență și sens, în absența celor care reprezintă statul român”, scrie Dan Tomozei. Prin comparație, această imagine a singurătății se profilează mai clar – ”De la Moscova, la Paris, zilele acestea am putut urmări cum președinții îngenunchează și lăcrimează la catafalcul celor care au servit Rusia și Franța”. Au fost gesturi care ”au umanizat moartea, care au consolat, dar mai ales au dat formă și fond ideii de națiune”, scrie Dan Tomozei, referindu-se la gesturile pioase făcute de președintele Macron la funeraliile lui Jean Paul Belmondo, respectiv de Vladimir Putin, la înmormântarea ministrului pentru Situaţii de Urgenţă, Zinitcev, cel care a murit într-un ultim gest eroic în care și-a sacrificat viața încercând… să salveze o viață. În schimb, în România… ”Unde au fost președintele, premierul, liderii Parlamentului, liderii partidelor politice din România, la trecerea lui Ivan Patzaichin și Ion Caramitru?”, întreabă Dan Tomozei, mai mult retoric. ”Unde au fost la trecerea sutelor de valori care au trecut? Unde au fost și sunt la trecerea zecilor de români trecuți din neglijența și impostura criminală a statului din toată perioada “plandemiei”? întreabă Dan Tomozei. Concluzia acestui sensibil articol trimis de la Beijing: ”în singurătatea lor sufletească, în nemernicia și trădarea lor de țară, de la Iohannis, la Cîțu, de la Ciolacu, la Barna, Orban, Cioloș, cu toții nu fac decât să contribuie la istoria unei țări furate!”De aceea am adăugat epitetul ”fulminant” acestui articol-mărturisire, pentru că este un îndemn la trezire, la a vedea dincolo de ceea ce prezintă presa de aici cum dispare în fiecare zi România.Cât despre participarea lui Iohannis la dezvelirea statuii baronului Samuel von Brukenthal, Dan Tomozei Dimian, sibian de origine, a avut reacții incendiare, pe care le puteți citi pe pagina sa de socializare.” *** "Ministrul Apărării își face apariția public făcând o Cruce. Garnizoana Moscovei aliniată la milimetru. Armată! Mândrie și Demnitate! Trăiți în prezent, fără să uitați trecutul. Iertați, dar nu faceți compromisuri în fața națiunii. Nu renunțați niciodată la dragostea pentru țară, la credință, la valorile și obiceiurile tradiționale, la respectul pentru celelalte popoarele și culturi, dar fără a lăsa pe nimeni să calce în picioare și să anuleze valori vechi de milenii. Sunt principale idei din lecția de demnitate națională dată lumii de Moscova, la 9 Mai 2022. Evident, președintele Vladimir Putin are dreptate. Și nu doar din perspectiva și interesele Federației Ruse. Lumea nu trebuie să devină o permanentă pistă de aterizare și teren de încercare pentru miliardarii americani care, deja, controlează majoritatea țărilor UE. Parada organizată acum două zile, în Piața Roșie din Moscova, ne atrage atenția asupra unei realități despre care politicienii de la București se tem să vorbească, pentru că sunt în totalitate sub bocancul noilor asupritori: SUA-UE! Președintele Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă, președintele PSD, Marcel Ciolacu, deconectații de la România din USR, și decalibrații de la AUR, nu au curajul, demnitatea și bărbăția să vorbească, fără echivoc, fără să negocieze un milimetru, despre ROMÂNIA! Toți spălații pe creier, după ce le-au fost extirpate sufletul național, susțin alinierea fără comentarii la principiile și valorile occidentale. Dar, care sunt acestea și cât se potrivesc ele cu valorile, tradițiile și memoria românilor? Discuția este lipsită de sens. Toți știm că familia este formată din femeie și bărbat, că nu există alte genuri. Toți știm că dacă ești bărbat și te urci pe tocuri, și dau cu ruj peste barbă și mustață, ai probleme de maturizare. Toți știm că Biserica și Credința sunt repere morale, la fel cum familia, școala, și armata, sunt pilonii unei națiuni conștiente de propria existență. Mai este România conștientă? Mai este România condusă de lideri dotați cu memorie, cu respect pentru trecut și prezent? Răspunsul general este: NU! În fond, ce ne spune, nouă, ca români, parada de la Moscova? În primul rând că Rusia știe cine este și ce vrea. Apoi, că la Moscova sunt lideri care au ca prioritate interesul Federației Ruse, și nu în ultimul rând că pentru această prioritate sunt gata să atace, dincolo de granițe. De ce? Răspunsul a fost dat de președintele Putin, în mesajul transmis public, întregii lumi: ”Această degradare morală a deschis calea falsificărilor cinice ale istoriei celui de-Al Doilea Război Mondial, încercărilor de a incita la rusofobie, de a glorifica trădătorii, la a batjocori memoria victimelor și a șterge curajul celor care au luptat și au suferit pentru Victorie”. - Vladimir Putin, 9 Mai 2022 Din păcate, degradarea morală, falsificarea, trădarea și batjocura, au devenit singure și obligatorii reguli în politica de la București. Pentru că nu trebuie să fii nici comunist, nici rusofil, ca să observi că România este un spațiu abuzat de străinii care au plantat în fruntea țării cele mai odioase slugi, pentru că prin ele sunt distruse: demnitatea, onoarea, credința și istoria românilor! Pe scurt, prin guvernările Iohannis și complicitatea partidelor parlamentare, este ștearsă MEMORIA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, contribuind astfel la prăpastia care se cască între Occident și cealaltă lume, care nu acceptă să fie o piesă pe masa intereselor străine! Când, ca națiune, vom înțelege gravul dezechilibru în care am fost duși de propria dorință de a uita cine suntem, vom realiza cât de mult am fost dezechilibrați, deturnați și transformați dintr-un popor, într-o mulțime fracturată, lipsită de coloană vertebrală și morală!***”De mai bine de zece zile am părăsit România, luând cu mine experiențe acumulate vreme de trei săptămâni, în țara aflată sub asediul imposturii, agresivității resimțite la nivelul străzii, a haosului administrativ, medical, educațional. Factorul din urmă este cutremurător, câtă vreme elevii analfabeți, corigenți și repetenți au ajuns să primească burse de merit!Fie și numai acest argument arată că România se află sub conducerea unor imbecili care, prin decizii administrative, prin evenimente și experimente socio-cultural-economice, distrug absolut orice urmă de reală identitate națională, de ierarhie pe baza valorii și meritocrației.Au fost trei săptămâni în care am vizitat multe locuri și am discutat cu diverși oameni, de la țărani din Bărăganul ars de Soare, la moții din Munții Apuseni, de la cadre medicale și didactice din mediul rural, la cadre universitare din diverse orașe. România este sub asediul consumului de stupefiante, încă de la nivelul educației generale! Nu se întâmplă nimic în mod real și cu efecte vizibile.Observând strada în diverse orașe și comune, observând zonele din vârf de munte, din discuțiile cu diverși oameni, am regăsit România într-un proces alert de depopulare rurală, de haotică aglomerare urbană, de colonizare controlată cu străini lipsiți de contact cu Europa. În aceste condiții, fără o intervenție decisivă, se va ajunge la o înlocuire populațională, cu efecte ușor de prevăzut: românii vor deveni minoritari etnici și cultural în, posibil, propria țară.Insist, România se află sub asediul imposturii și trădării acceptate și impuse de guvernare. În aceste condiții, loialitatea față de Țară nu are cum să crească pe trădare. Pe fondul imposturii și complicității celor care încă gândesc lucid, sclerozarea accelerată a societății românești se produce prin importul de modele străine până la intoxicarea, anularea și pierderea constiinței naționale.Depopularea și repopularea cu alogeni este un fenomen sesizabil, cu precădere în marile orașe din România.Tranziția internă, din Sud și Est spre vestul țării este încheiată. Milioanele de români care au plecat în Europa sau aiurea sunt înlocuite de asiatici și africani cu un bagaj cultural, social și religios incompatibile cu tradițiile și cultura noastră.Cu rare excepții, oriunde am ajuns în România, am observat o administrație locală și națională în bătaie de joc, în dispreț pentru oameni, dar pusă pe jaf, prin intermediul proiectelor inutile, exagerate, consumatoare de milioane și milioane de euro.Din București, până în sudul țării, drumurile sunt încadrate de garduri fără justificare, de milioane de stâlpi reflectorizanți plantați pe mijlocul trotuarelor oricum înguste, pe care astfel nu mai poți merge având un copil în cărucior.Infrastructururile rutieră, feroviară și aeriană din România sunt o rușine a secolului XXI. Cine vrea să cunoască România este suficient să ajungă în Gara de Nord sau Aeroportul Otopeni. Sunt două dintre poțile de intrare în România mizerabilă, împuțită, cu o faună umană generatoare de teamă.Costurile serviciilor și produselor în Aeroportul Otopeni frizează cele mai scumpe zone ale lumii, iar dacă vorbim despre serviciile oferit de companiile de taxi (cele oficiale) din București mai bine … fugi!Guvernul, Ministerul Transporturilor și cel de Interne de la București patronează un jaf și o golăneală generalizate, în care cuvântul de ordine este: incapacitatea!Blocajul simultan pe Valea Oltului, Valea Prahovei și Transfăgărășan (pentru că se filma o reclamă!!!) mi-au demonstrat, încă odată, disprețul guvernanților de la toate nivelurile.Revin asupra educației din România. De la carte, la sport, de la bunul simț, la sănătate.Generațiile de copii din România sunt educate în agresivitate, în isterie, în lipsă de performanță, în comoditate și un limbaj care trece cu mult dincolo de mahala.Am aflat că, în România, elevi corijenți și repetenți primesc bursă din partea statului, pe baza unui procent alocat pe școli și pe clase! Elevi cu media 3 și 4 ajung să primească bani de la stat, cu titlul de bursă de studii! Abia de acum se vor vedea rezultatele proiectului imbecil “România educată”, proiect care anulează orice stimul de performanță.Pe aceeași idee, am aflat că evaluările și notele elevilor au fost trecute la secret, pentru ca nu cumva să se știe că unul este de zece, altul imbecil, iar cel din urmă să se simtă … nefericit! Ce nenorocire de sistem este acesta? De asemenea, am văzut copii care își umileau părinții, dar și oameni maturi care duceau un dialog exclusiv la nivel de înjurături, pe un ton isteric, la limita agresivității fizice.Nu în ultimul rând, majoritatea copiilor și tinerilor din România sunt supraponderali în raport cu vârsta, ceea ce înseamnă că ora de sport a dispărut, că hrana și programul de odihnă sunt de proastă calitate, dar mai ales că nimeni nu se mai ocupă în mod real și responsabil de ei. Pe acest fond, majoritatea copiilor observați au o predispoziție la isterie, la răspuns agresiv, tocmai ca model promovat și încurajat de cei maturi, necum temperat și limitat.Dacă am vorbit de isterie, principalul factor generator de isterie este mass media, aici incluzând și o serie de programe ale postului national de radio (RRA). Există la RRA o emisiune cu titlul “Vatra luminoasă” în care realizatorul este promotorul mojiciei, rasismului și proastei superiorități încât am fost pus în situația de a închide radioul mașinii. Asta pentru că, în afara zonelor urbane, singurul post de radio care mai poate fi ascultat este postul public. Nu este rolul nimănui din RRA să jignească și umilească, să manifeste proaste superiorități, nici chiar în raport cu pasionații de manele și alte stiluri muzicale.La rândul lor, televiziunile de știri sunt principală sursă de dezinformare, de manipulare și încurajare a distopiei generalizate, în care sunt promovați și protejați liderii de la București, Bruxelles și Washington, adică exact cei care asigură o bună parte din bugetarea acestora.Când am părăsit România, în 2010, era obligatoriu să asculți și să prezinți punctul de vedere, argumentat, al tuturor părților vizate.În 2024, în gravul dezechilibru generalizat a rămas o singură regulă valabilă: să nu te atingi de guvern, de minoritățile consonante și de partenerii strategici. Despre ceilalți se poate spune orice, se poate decupa și inventa orice tip de realitate, cât mai negativă, cât mai departe de adevăr și context.În aceste condiții, interesele cui slujesc cei care conduc România?Școala este distrusă, infrastrustura este o glumă proastă, turismul este o aventură, serviciile medicale sunt un noroc pentru cine are bani și cunoștințe, pentru că inclusiv medicina privată a devenit o loterie, protecția pe stradă este risc pe cont propriu, iar sistemul financiar-bancar jaf național protejat de stat. Nimic nu funcționează decent. Nimeni nu mai răspunde pentru nimic. Cei care doresc să facă o afacere vorbesc despre un sistem în care statul, adică Guvernul și autoritățile locale, se comportă abuziv și selectiv, cu o reglementare excesivă care lovește tot mai adânc în cei care sunt onești. La aceasta se adaugă mâna de lucru tot mai prost instruită și puțin dispusă la muncă, tot ca efect al sistemului educațional pus pe butuci, care stimulează lenea și imbecilitatea, dar sensibil și cu pretenții incompatibile cu o reală piață a muncii.În mod evident, România, adio dar rămân cu tine!România este țara din UE și NATO în care ai nevoie de extrem de mulți bani ca să trăiești decent la nivelul secolului XXI, nivel pe care îl atinge, probabil, minoritatea conectată la sistemul bugetar. Unul sistem supradimensionat, incapabil să realizeze digitalizarea, una funcțională, care să ducă la simplificarea nu la complicarea și aglomerarea procedurilor administrative. România este grav bolnavă, este condusă de impostori, de lideri absolut nepregătiți să conducă o scară de bloc, necum un guvern sau o țară îmbălsămată în afișe și mesaje electorale cu și despre nivelul de imbecilitate a celor care vor, dar sunt impotenți. Iar peste toate, sunt lipsiți de minima fărâmă de demnitate personală și națională.Dacă ești responsabil în fața României, dacă vrei să nu te doară România … nu te uita la detalii, privește peste absolut orice, altfel ajungi la nebuni.Din păcate, România a ajuns o țară ca un ospiciu, în care românii au pierdut reperele și unde o serie de demenți scăpați de controlul psihologic și psihiatric impun moda fustițelor la bărbați, în spațiul public.În condițiile în care președintele României trădează și vinde țara pentru un interes personal, în care premierul este analfabet funcțional, în care partenerul-lider de coaliție este în descompunere morală afișată pe toate drumurile țării, unde opoziția este fie vândută total intereselor străine, fie isteric-patriotardă, cine și cum să mai gândească și să aplice un proiect care să salveze România de la descompunere ?"

Dan Tudor: ”voi romanii ce ati facut din tara voastra?o ghena de gunoi treziti va din prosteala credeti orice fara sa ganditi..

Dana Albu Albu: ”Romanii sa inteleaga ca Romania ofera de toate, dar prefera sa schimbe pampers la babe si mosi.

Dana Borcea: "S-au năpustit asupra noastră ,,siberiile flămânde"

Dana Budeanu: https://www.facebook.com/100000776856081/videos/527750164937773/

Daniel Constantin Găucan: "Suntem generația care nu știe să prețuiască ceea ce are: de la omul de alături până la apa caldă din baie. Cine suntem noi? Suntem oameni drăguți, frumoși, stilați și zâmbitori. Avem posibilitatea să ne răsfățăm, să obţinem tot ce dorim, nu ducem lipsă de nimic spre deosebire de celelalte generații din trecut, dar, pe lângă toate acestea nu vedem esențialul, nu știm să ne bucurăm, să fim fericiți.Noi suntem generația care mereu e pe fugă. Ne grăbim mereu, fugim undeva nici nu știm unde. Dorim multe, dar nu ne forţăm să obţinem nimic.Credem că merităm totul și nu e obligatoriu să oferim. Ne plac aventurile și nebuniile, dar nu știm limitele, exagerăm și devenim niște suflete goale.Suntem convinși că avem tot dreptul să ne folosim de oameni și să nu le mulțumim pentru zilele în care au fost alături.Aruncăm mâncarea, dar nu ne gândim la cei care ar da orice pentru o bucată de pâine.Chiulim de la ore, pentru că nu dorim să ne forțăm creierul, dar sunt o mulțime de copii care vor să învețe. Cheltuim apă în zadar, dar în timpul ăsta sunt o mulțime de oameni care mor de sete. Nu ne vizităm mama, îi răspundem urât și nu realizăm faptul că este cineva care ar face orice ca să aibă o mamă. Ne certăm, jignim și nici nu regretăm, nu ne cerem iertare pentru comportamentul nostru.Cine suntem noi? Suntem generația care nu știe să prețuiască ceea ce are: de la omul de alături până la apa caldă din baie. Avem oameni care ne iubesc, dar suntem atât de naivi și creduli încât ne lăsăm seduși de niște cuvinte spuse într-un club sau scrise pe o rețea de socializare. Nu știm să prețuim frumosul și grija celor care ne iubesc. Credem că avem tot timpul din lume, dar nu știm ce va fi mâine cu noi, cu cei care au nevoie de atenția noastră. Aceștia suntem noi! Noi, generația care a devenit oarbă la extraordinarul din jur și surdă la gândurile sincere. Noi, cei egoiști și orgolioși. Ce-ar fi dacă ne-am schimba spre bine începând de acum?"

Daniel Guţă: ”Dunărea i-a fascinat pe autorii antici. Considerat unul dintre marile râuri ale Europei, asemuit cu Nilul, fluviul care străbătea ţinuturile strămoşilor noştri a dat naştere unor relatări impresionante, despre luptele sângeroase care se dădeau pe ţărmurile lui, despre triburile cu obiceiuri neobişnuite şi transformările prin care trecea de-a lungul anilor.Malurile Dunării, la vărsarea fluviului în Marea Neagră au fost locuite în Antichitate de tribul amazoanelor, potrivit unor mărturii şi mituri păstrate din urmă cu peste două milenii. Tribul femeilor războinice care au trăit pe ţărmul de nord al Mării Negre şi la gurile Istrului (Dunării) a fost menţionat de mai mulţi autori antici. „Zeul (Apolo) se îndreaptă spre Xanthos, ducându-se la amazoanele cele dibace la călărie şi spre Istru. Artemis era numită Istriana, fie după Istru, în jurul căruia locuiesc amazoanele, care o cinstesc mult pe zeiţă, fie după tribul scitic al taurilor, care locuiesc în preajma Istrului şi care, de asemenea, o cinstesc pe Artemis. Unii citesc Istriana înţelegând „în ţara istriană”, relata Pindar, cel mai de seamă poet liric al Tebei, care a trăit în secolul V î.Hr. Amazoanele, fecioarele războinice şi nemiloase, pentru care uciderea duşmanilor era o virtute erau de neam tracic, susţineau unii autori antici, în timp ce alţi istorici le identificau cu femeile războinice din Sarmaţia, renumite prin vitejia lor. „În jurul Pontului se află o mulţime nenumărată de femei, care se numesc sarmatide şi cărora li s-a rânduit, ca şi bărbaţilor, să ia parte nu numai la călărie, ci chiar la mânuirea arcurilor şi a celorlalte arme, exerciţii pe care le fac deopotrivă cu bărbaţii”, informa autorul antic Platon.Informaţii preţioase despre tărâmurile străbătute de Dunăre în Antichitate au fost oferite de istoricul Herodot. „Istrul (Dunărea) izvorăşte din ţinutul celţilor, de lângă oraşul Pyrene şi curge tăind Europa prin mijlocul ei. Istrul sfârşeşte prin a se vărsa în mare, în Pontul Euxin, după ce a străbătut toată Europa, acolo unde se află Istria, colonie a milesienilor. Istrul este cunoscut de mulţi, căci curge prin ţinuturi locuite. Istrul, care este cel mai mare dintre toate fluviile pe care le cunoaştem, curge mereu cu acelaşi debit, vara şi iarna. E cel dintâi fluviu din Sciţia, venind dinspre Apus: el ajunge fluviul cel mai mare deoarece primeşte apele mai multor altor râuri”, afirma cărturarul grec, în urmă cu două milenii şi jumătate.Herodot explica şi de ce Dunărea avea acelaşi debit, atât vara cât şi iarna. „Iarna ţinutul acesta are foarte puţină parte de apă de ploaie, însă atunci ninge fără încetare. Zăpada căzută iarna în cantităţi mari se topeşte vara, iar apa rezultată din topire se varsă din toate părţile în Istru. Această zăpadă topită ce se scurge în el, împreună cu ploile dese şi îmbelşugate, care pornesc vara, îl fac să crească. Şi cu cât soarele îşi atrage mai multă apă vara decât iarna, pe atât apele ce se unesc cu ale Istrului sunt mai îmbelşugate în timpul verii decât iarna. De pe urma acestor acţiuni contrarii se iveşte o compensaţie, care face ca Istrul să pară totdeauna egal ca debit”, relata Herodot, în Istorii.Primul pod, vechi de 2.500 de ani peste Dunăre ar fi fost construit de Darius, regele perşilor, în expediţia sa în ţinuturile sciţilor şi în dorinţa de a stăpâni ţinuturile de dincolo de Dunăre. Herodot, dar şi alţi autori antici menţionau despre podul de nave construit la ordinele regelui persan, pe care îl păzeau aliaţii săi, ionienii. „Darius porunci ionienilor să îşi ducă navele în Pontul Euxin, până la fluviul Istru, iar de vor ajunge la Istru, el le cerea să-l aştepte acolo şi să dureze un pod peste fluviu (...). După ce au mers cale de două zile în susul fluviului, de la mare, oamenii au construit un pod peste fluviu, acolo unde se despart gurile Istrului”, relata Herodot. Alungată de oştile sciţilor, armata regelui persan a folosit acest pod pentru a se retrage din ţinuturile acestora. La întoarcerea din expediţia militară, Darius a găsit însă podul peste Dunăre pe jumătate desfăcut, după ce păzitorii acestora fuseseră siliţi de duşmanii regelui persan să plece.„Sosind noaptea şi găsind podul desfăcut, îi cuprinse o mare spaimă şi se gândeau ca nu cumva ionienii să-i fi părăsit. În preajma lui Darius se afla un egiptean care avea, dintre toţi, cel mai răsunător glas. Aşezându-l pe malul Istrului, Darius îi porunci să strige pe Histasios din Milet. Ceea ce el şi făcu. Dând ascultare poruncii, Histasios la primul strigăt puse la îndemână toate corăbiile pentru trecerea trupelor şi legă podul la loc. Astfel scăpară perşii”, informa Herodot, citat de autorii volumului „Izvoare privind istoria României” (Editura Academiei R.P.R. - 1964). Un alt istoric elen relata despre obiceiurile ciudate ale triburilor care locuiau pe malurile Dunării. „Locuitorii de pe lângă Istru se tatuează şi se îmbracă în veşminte colorate. Dinonisiu afirmă că atunci când cineva mai mare la istrieni este numit „cel alb” aceasta i se spune în mod ironic, ca şi cum ar avea fruntea curată şi albă: trebuie, dimpotrivă, să înţelegi că este tatuată”, afirma Aristofan (sec IV Î. Hr.), potrivit autorilor „Izvoare privind istoria României” (Editura Academiei R.P.R. - 1964).În mijlocul Istrului, în apropiere de cea mai mică dintre cele cinci guri de vărsare ale Dunării se afla insula lui Ahile, numită Peuce, scria autorul antic Pseudo Schymos. „Insula are o mulţime de păsări domestice şi oferă celor care vin acolo o privelişte vrednică de un loc sfânt. De pe ea nu poate fi văzut uscatul, deşi se află faţă de pământul care îi stă înainte la o depărtare de numai şase sute de stadii”. Poetul latin Vergilius relata despre iernile grele de pe tărâmul aflat la gurile Dunării. „Cât vezi cu ochii se întinde pământul, care este de nerecunoscut din cauza nămeţilor de zăpadă şi a gheţii groase care se înalţă de şapte coţi. Repede se prinde coajă peste apa ce curge şi valurile fluviului susţin pe spatele lor roţi de car ferecate cu fier. Pe unde mai înainte pluteau corăbii, acum merg care largi. Acolo, oriunde obiectele de aramă crapă de ger şi hainele îngheaţă pe trup. Vinul, nu de mult încă lichid, se taie acolo cu securea şi lacurile sunt prefăcute până la fund în blocuri compacte de gheaţă. Picăturile de apă respingătoare din nepieptănatele bărbi îngheaţă şi se prefac în ţurţuri. Şi în timpul acesta ninge mereu. Oamenii îşi duc viaţa liniştită şi sigură în bordeie săpate adânc în pământ; adună trunchiuri de stejar şi ulmi întregi pe care îi rostogolesc pe vatră şi-i pun pe foc. Locuitorii petrec la joc lunga noapte de iarnă şi le face plăcere să prepare, din orz fermentat şi din fructe acre de sorb, o băutură ce seamănă cu vinul. Un asemenea neam de oameni neînfrânaţi sălăşluiesc sub cele şapte stele; sunt bătuţi de vântul de răsărit din munţii Ripei şi îşi acoperă trupurile cu blănuri galbene de animale”, scria poetul roman, născut în anul 70 î.Hr.Istoricul latin Florus, din vremea împăraţilor Traian şi Adrian, se arăta uimit de trăsăturile războinice ale poporului din nordul Dunării, care aşteptau îngheţul fluviului pentru invada ţinuturile de pe celălalt ţărm.„Dacii trăiesc nedezlipiți de munţi. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obişnuiau să coboare şi să pustiască ţinuturile vecine, ori de câte ori Dunărea, îngheţată de ger și îşi unea malurile. Împăratul Augustus a hotărât să îndepărteze această populaţie, de care era foarte greu să te apropii. Astfel a trimis pe Lentuluis şi i-a alungat pe malul de dincolo. Dincoace au fost organizate garnizoane. Astfel, atunci dacii n-au fost înfrânţi, ci doar respinşi şi împrăştiaţi. Sarmaţii străbat călare întinsele lor câmpii. A fost de ajuns că acelaşi Lentulus i-a oprit şi pe ei la Dunăre. Nu au nimic altceva decât zăpezi, îngheţ şi păduri. Sunt atât de barbari încât nici nu înţeleg ce este aceea pace”, relata Anneus Florus, potrivit autorilor volumului "Izvoare privind istoria României".Poetul latin Ovidius Naso (43 î.Hr. – 17 d.Hr.), exilat în Dobrogea, se arăta înfiorat de gerul necruţător care ducea la îngheţul Dunării. „Chiar Istrul, care nu-I mai îngust decât fluviul producător de papirus şi care îşi amestecă apele cu marea cea întinsă prin mai multe guri, deoarece vânturile fac să se întărească undele albastre ale mării, îngheaţă şi el şi se scurge în mare cu apele acoperite. Pe unde merseseră corăbiile, mergi acum în iarnă cu piciorul şi copita calului izbeşte undele încremenite de ger. Pe aceste noi poduri de gheaţă pe sub care curge apa boii sarmatici trag carele barbare”, afirma, poetul latin Ovidius), citat de autorii volumului ”Izvoare privind istoria României”, Editura Republicii Populare Române, Bucureşti, 1964.Pe Dunăre îşi făceau romanii aprovizionarea pentru război, explica geograful antic Strabon. „Romanii numesc Danubius partea superioară a fluviului şi cea dinspre izvoare până la cataracte. Ţinuturile de aici se află în cea mai mare parte în stăpânirea dacilor. Partea inferioară a fluviului, până la Pont, de-a lungul căreia trăiesc geţii, ei o numesc Istru. Dacii au aceeaşi limbă ca geţii. Aceştia sunt mai bine cunoscuţi de eleni, deoarece se mută des de pe o parte pe alta a Istrului şi totodată mulţumită faptului că s-au amestecat cu tracii şi cu misii”, afirma Strabon.În Antichitate, Dunărea avea mai multe nume: Istros, Istru, Hister, Danaistru, în scrierile greceşti şi Danubius în cele latino-romane. Academicianul Bogdan Petriceicu Hașdeu afirma că pentru strămoşii noştri numele fluviului însemna râul purtător de nori. „Samonicus, scriitor roman cu un secol posterior lui Traian şi carele poseda pe atunci o bibliotecă de 60.000 volume, încât avea la dispoziţiune mai tot ce se va fi scris vreodată până la dânsul, zice că traciceşte Danubius înseamnă „purtător de nori”. La albanezi norul se cheamă re. În toate limbile indo-europene radicala da exprimă ideea de a da, de unde o formă participială dan sau dana. Dana-re „dând nori”, iacă dară numele tracic din care românul a făcut Dunăre şi pe care Samonicus l-a tradus cu atât mai corect prin „purtător de nori”. Dunărea din vechime a purtat două nume: Ister de la gură până la Olt, adică în regiunea câmpeană, şi Danubius de la Olt în sus, unde-şi sparge lângă Orşova un drum între Balcani şi Carpaţi”, explica Hasdeu.

Denisa Fabian: ”Nimeni suntem pe cont propriu din 89 până în prezent de când am strigat "libertate"!!! Facem ce ne "taie" capul, ne educam cum ne "taie" capul, ne tratam cum ne "taie" capul, etc.

Diana Doina Dicianu: ”Mă cheamă România/ Şi - așa mi-s de frumoasă,/ C-au vrut feciori din alte țări să - mi iei glia/ Şi să mă facă a lor mireasă./ Dar eu, din dinți am strâns și am purtat mănuși,/ Am stat la masă cu tăcerea, la poartă n-am cerșit sărut/ Şi-am pus speranțele în vârful coloanei lui Brâncuși,/ Jurându-mi demnitate în fața celor ce-au căzut./ Mă - ntind precum se scurge mirul pe icoane/ Şi cred în cei pe care i-am născut,/ Că n-au orbit, că nu cad în capcane/ Şi pot crea în mine - un strașnic început./ Îmi port în plete case ce poartă-n ele glas,/ Îmi strâng grânele-n brate, cât să - i hrănesc pe toți./ Eu sunt aici, a voastră și nu am să vă las,/ Dar, ascultați - mi oful : nu mă- împărțiți la hoți!/ S-au dat în mine lupte ce-au terminat cerneala./ Au scris poeții despre mine, mai scriu și azi, or scrie mâine.../ Dar, teamă - mi e și tremur ăsta seară/ Știind că printr-un vot...o să mă vindeți, iară.

Diana Iovanovici-Sosoaca: ”Ma folosesc de toti romanii pentru a salva Romania.” *** ”Anul 2020 a adus schimbări majore la nivel mondial, creând state experimentale și introducând, după sute de ani de luptă pentru drepturi și libertăți cetățenești și luptă împotriva discriminării, o nouă politică de anulare a drepturilor și libertăților cetățenești și impunerea discriminării pe toate palierele societății. Libertatea de gândire și exprimarea opiniilor au fost efectiv anulate, clasa politică conducătoare la nivelul fiecărei țări și organizații internaționale a impus un nou regim de tip dictatorial, instituind teroarea și frica în populația globului prin pericolul virușilor, care ne înconjoară oricum și sunt de ordinul milioanelor, dar cu care ne-am adaptat să trăim de-a lungul evoluției speciilor. Presa a fost acaparată pas cu pas, plătită din bani publici, șantajată, lăsată la cheremul politicienilor corupți și incompetenți, astfel că informația a fost trasată de cei care au inventat o pandemie, în fapt terorism sanitar și ideatic. Prin intermediul presei, oamenii au fost terifiați, mințiți, manipulați, spălați pe creier efectiv. Acest lucru s-a desăvârșit în ultimul timp, dar la această manipulare se lucrează din greu de zeci de ani. Presa a fost redusă la televiziuni și online, puținele publicații scrise și vândute la chioșcuri, de abia mai supraviețuiesc. Cum să își câștige jurnalistul un salariu? Vânzând ce i se cere! În ultimul timp minciuni, defăimări, dezinformări, insulte, calomnii și lista continuă. Puținii jurnaliști independenți care au avut curajul să spună ”ADEVĂRUL” au fost masacrați efectiv, iar rețelele de socializare s-au dovedit, de fapt, instrumentele puterii globaliste prin care se exercită controlul. S-a ajuns și la anihilarea unor jurnaliști, prin uciderea lor. A fost nevoie să moară oameni. Medicii au fost cei care au conlucrat cu mafia globalistă, au tăcut, au acceptat tratamente ucigașe și au acceptat rolul de călăi ai națiunilor. S-au lăsat șantajați, manipulați, mituiți și au omorât oameni, mai mult sau mai puțin din culpă. Puținii medici curajoși și onești au fost, ca și jurnaliștii corecți, masacrați, discriminați, anchetați, eliminați chiar, nu numai din viața medicală, dar din viață total. Nici acum anchetele despre morțile acestora nu au fost finalizate. Din nou, a fost nevoie să moară oameni. Avocați, judecători, civici și puținii oameni politici onești, care au luat atitudine, au fost măcelăriți mediatic și profesional. Au fost puși la stâlpul infamiei, urcați pe eșafod, decapitați sau arși pe rug. Rugul libertății de gândire! Din nou a fost nevoie să moară oameni! În acest timp, oamenii erau omorâți în spitale, cu tratamente inadecvate, protocoale ucigașe impuse de la nivel guvernamental, internări forțate, intubări forțate, arderea plămânilor cu oxigen industrial, oxigenare în exces și continuă, până când plămânii le explodau. Apoi, erau aruncați în saci negri de plastic, goi, fără respectarea demnității umane nici măcar după moarte, fără slujbe de înmormântare, fără familii care să îi conducă pe ultimul drum și apoi aruncați în gropi săpate pe repede-înainte, ca în lagărele de exterminare naziste. A fost nevoie să moară oameni! Apoi au instituit constrângerea la vaccinare! Aveau nevoie de implementarea experimentului mondial până la capăt. Vaccinare etapizată, constrânsă, până la a deveni obligatorie cu un ser experimental, pentru care politicienii mizerabili, medici ucigași, influenceri și jurnaliști criminali au făcut reclamă și au împins lumea la vaccinare, pentru un virus care nu era mai periculos decât o gripă, ca să aflăm acum că gripa e mai periculoasă decât covidul. Au profitat de starea materială precară a oamenilor și i-au constrâns să își vândă trupul și viața experimentului pentru un blid de mâncare. După puțin timp, efectele adverse ale vaccinului anticovid au început să apară necontenit: morțile subite au inundat lumea, problemele grave de sănătate mai ales ale tinerilor și copiilor vaccinați au început să îngrijoreze societatea, AVC-uri, infarcturi, cancere galopante etc. Medicii șpăguiți nu au mai apărut deloc ca atunci când urlau să se vaccineze populația, s-au ascuns ca șobolanii. A fost nevoie să moară oameni! Mai puteți dormi, asasinilor? Dintr-o dată, virusul a dispărut, a reapărut gripa și evident războiul. Mult înjuratul Putin ar trebui să fie premiat: a anulat plandemia! A dispărut virusul ca printr-o magie, dar a apărut războiul! Pentru că, din nou, este nevoie să moară oameni! La început, pe tiparul plandemic, a fost doar înspăimântare, jocuri de război pe calculator prezentate de latrinele tv pe post de realități, apoi au început să ajungă acolo unde voiau: vânzarea armamentului vechi, producerea de armamente și tehnologii noi, subvenționarea războiului, bani de ajutoare, minciuni ale presei, instigare la ură, distrugerea actelor de cultură, totul pentru o resetare a lumii pe care o știm. De fapt, este o luptă pentru putere și supremație! De un an de zile auzim cum Putin este grav bolnav și moare, Rusia este în cădere liberă, nu mai are bani, acte de trădare îl duc la pierzanie pe Putin și regimul lui, însă USA este nevoită să scoată și mai mulți bani din visterie pentru subvenționarea războiului din Ucraina, ceea ce a iritat opinia publică și mulți politicieni din USA. Deși mulți dintre noi, cei cu alte opinii decât linia oficială, am solicitat negocieri pentru pace, nimeni nu dorește Pacea. Zelenski va fi judecat aspru de poporul său, pe care l-a distrus și nu se lasă până nu dezintegrează Ucraina. Marile puteri nu își mai doresc state mari, ci micuțe, care pot fi conduse ușor și manipulate. Planurile mai-marilor lumii sunt creionate, hotărâte: statele mari să aibă soarta Yugoslaviei și Cehoslovaciei. România, Polonia, Ucraina sunt primele pe listă pentru dezintegrare. Ne-au invadat țara cu trupe străine, motivând răspunsul la atacul rușilor. Când ne-au atacat rușii acum , nu știm, că nu au atacat nici măcar un stat membru NATO? Dar la cât de bolnav e Putin și cât de săracă e Rusia, așa cum prezintă presa șpăguită a globaliștilor, de ce sunteți toți nevoiți să dați miliarde în Ucraina? Atâtea zeci de țări adunate nu sunteți în stare să învingeți Federația Rusă? Ne puneți pe gânduri, dragi globaliști! De ce este nevoie de un astfel de război? Pentru că așa se schimbă polii de putere, așa se acaparează resurse, așa se înființează și se distrug imperii, așa se desființează națiuni și țări, așa se schimbă viețile oamenilor și așa se omoară oameni! Pentru că marile imperii se ridică și apun omorând oameni nevinovați! Mă cutremur când văd că aceste țări și acești politicieni și afaceriști care provoacă și întrețin războaie se ghidează după ideologia unuia din cei mai mari criminali ai umanității: ”Fie ca cei ce vor să trăiască, să lupte; iar cei ce nu vor să lupte în această lume a eternului război, nu merită să trăiască!” – Adolf Hitler.”

Doina Doinita: "Gradina raiului cu prea multe uscaturi

Doina Popescu: ”Niciodata in istorie n-am fost mai bogati, mai longevivi, cu mai multe drepturi si libertati, dar si cu un viitor mai incert. Din pacate, nu doar evolutia climei e descurajanta.

Doina Viky: ”Oamenii vor mințiți frumos ,de asta au nevoie , să doarmă liniștiți, fără multă zarvă ,iar când se trezesc cu un duș rece , caută vinovații!

Dona Mircov: ”astia ar "eutanasia" toti "sarantocii" daca ar putea...sper sa nu ma blocheze fbk...am primit avertisment ca "incit la ura"... eu incit la ura ...spunind adevarul...dar cel care ma injura ...nu incita la ura si nu ma umileste?...suntem o tara plina de " crestini" care se bucura de raul aproapelui...

Dorel Șandor: ”PIATA RISCURILOR 1. Vidul Public Impasul "alegerii" în România actuală devine dominant, nu atât ca ocazie cât prin sărăcia în diversitate, determinare, devotament față de o CAUZĂ clar definită și asumată. Rătăciți în ceață, într-o sărăcie de ținte și o aglomerare de ratări succesive, am epuizat de sens orice distincție menită să dea lumii în care trăim un "nume", un loc într-o carte de istorie probabil tot mai dificil de scris, editat și păstrat în "biblioteca" națională. Ce ne lipsește, propriu-zis?! În primul rând, dorința, interesul pentru a avea ceva clar definit la nivel colectiv, ca obiect de dispută pe o piață pluralistă, în concurență, cu recunoaștere publică internă și internațională. Fiecare stă ascuns în "tufișul" personal. Căile ferate, pe cale de dispariție, nu atât la nivelul trenurilor cât mai ales al călătorilor. Desigur, lipsesc mecanicii de locomotivă, controlorii și mai ales "șefii de gară". Noi avem "pluralism"?!O lume fără Evenimente, într-un calendar diferit doar prin zilele săptămânii. Luni, marți, miercuri, joi... Aniversări obosite care nu mai trezesc mândria colectivă, resentimentele pentru adversarii din trecut, practica stimulativă pentru ritualurile menite a scutura unora uniformele de gală, uitate prăfuite în dulap. Noua generație este tot mai îndopată pe Facebook cu întâmplări la nivel global, vedete surogat, reproduse pe baze de date riguros ordonate și uniform trăite, savurate aici și pretutindeni. Un imens nicăieri în care "viteza de operare" bate în conținut și traire "marfa" transportată. Dictatorii din epoca lui Stalin și Mao ar crăpa de invidie supraveghind actuala lume a consumerismului de masă, cu o populație dresată, aparent obsedată de false noutăți, odată pierdută nevoia și deprinderea de așteptare, ca și energia declanșată de surprize: "un aliment de lux" într-o cantină globală. Doar natura poate să mai provoace neliniști, fiind incomplet acaparată de intervenții "civilizate" și proceduri cu răspândire largă, având în stăpânire surse ascunse, inaccesibile încă, generatoare de tendințe cu efect nimicitor, adesea militar, pe spații de viețuire curentă. În ce măsură suntem și vom mai fi cât de cât vii? În ce măsură ceea ce este viu crește și cunoaște transformări benefice. Sau dimpotrivă... Cum ar fi reducerea forței de muncă active, pe fondul migrației continentale, marginalizării sociale și declinului demografic. Care ar fi ieșirile din aceste trend-uri negative? Le caută cineva?! Cum le-ar putea impune, susține în accesul la o stare stabilă, definită clar, în dezvoltare? Rămâne de văzut... și în cât timp munca va câștiga în semnificație și apreciere conform noilor contexte, așteptări, implicări? Ar putea fi aici câmpul principal de implicare și, de ce nu, de confruntare în varianta "România vie!". Dacă nu, dependența față de exterior și efectele de discontinuitate vor popula scena internă. Nivelul discernământuliu public, atât în plan instituțional cât și la nivel de leadership joacă un rol major. Abia aici "absenteismul" costă scump și lasă loc la regresii ireparabile. Nu mai puțin toxică se impune o nouă scenă politică fragmentată, confuză și lipstită de resurse în lansarea și sprijinirea unor politici și porgrame tot mai necesare și tot mai amânate. De fapt, nimeni nu mai are puterea. Putearea de a susține și exercita treburile publice, un pachet tot mai toxic și costisitor. A câștiga puterea apare tot mai puțin ca o victorie și tot mai clar ca o capcană. Un teren al nimănui, pretins de toți, bântuit de secrete nevăzute sau agățate în vitrina unui magazin în faliment. Oficiale, private, perisonale, asigură umbra copacului care ține de răcoare unor liste inaccesibile cetățeanului ordinar. Iată de ce, înțelegerea vieții publice rămâne un privilegiu sau o iluzie. Informare, dezbatere, ceartă curentă, o gălăgie generală ce acoperă cu tăcere câteva dintre stările și dezvoltările de care depindem cu toții. Chiar și analiza politică, bântuită de un elitism ieftin, este la rândul ei marcată de inerție. Chiar și cu cele mai bune intenții tinde să sufere de dependență față de "pacienți". Identifică amenințări, costuri, unele în curs de formare și manifestare. Mai curând, o iluzie profesională derivată dintr-o dependență față de teme, teze și antiteze practicate de-a lungul tranziției. O tranziție cândva promițătoare, prin eliberarea de tarele totalitarismului, diversificare, liberă exprimare jucate pe o piață nouă a comunicării. Dependența de "tratament" este convertită curând într-o dependență de "pacient". Pe cale de dispariție în haosul global, având ca ultimă întrebare: "De care boli și dureri suferă morții?!!"

Dorel Tinca: "Tara pensiilor speciale acordate nemeritat!

Dorin Dumitriu: "Pe zi ce trece mă conving mai mult/ Că viața-i doar un bâlci, un carnaval,/ Un iarmaroc în care hoții-și vând/ Măgarul puturos, mințind că-i cal./ Și sub atâtea măști ce râd ferice/ Doar mutre acre și false prietenii,/ Care prin tine vor să se ridice/ Și să ajungi să îi nasesti la cumetrii./ Ce gloate de mârlani nesinceri, falși/ Mărșăluind încolonați pe străzi,/ Că simt mirosul banului și sunt atrași/ Să împartă sacul unei necinstite prăzi./ Doar interese și meschinărie pură,/ Rahati cu moț, dați cu parfum,/ Ce te conduc ținându-te de mână/ Să nu calci din greșeală peste ei, în drum./ Mi-e greață și mi-e silă de escroci/ De toți aceia care lustruiesc la blide,/ Și care-i diferență între ei și porci ?/ Așa e, porcii săracii n-au partide !/ Decât cu prieteni falși și cu lingăi/ Mai bine singur în bordeiul tău,/ Sărac fiind ești mai cinstit și mai curat ca ei/ Că-L ai alături pe bunul DUMNEZEU.

Dorina Cetenici: "Numele de „România” provine de la „român”, cuvânt derivat din latinescul romanus care semnifică cetățean al Romei. Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor din secolul al XIII-lea: „Ducele Ramunch din țara Valahilor/cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei/ca păsările sălbatice, îi vedeai galopând”. Ramunch ar putea fi o transliterație a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor. Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân / român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534, că valahii „se numesc romani”. Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe, el citează chiar și o scurtă expresie românească: „Sti rominest?”. După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania, Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înșiși „români” (romanesci). Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba «românește», adică romana”. Mărturii suplimentare despre endonimul de „rumân/român” furnizează și autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii. Astfel, umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii […] se numesc pe ei înșiși «Romuini»”. Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiți valahi, după italieni”, în timp ce primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani”, iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca: „Sie noi sentem Rumeni” și „Noi sentem di sange Rumena”. Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes: „... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus...”. Denumirea Rumunense constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea Sclavino Rumunense s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea–al XI-lea. Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia” și „România”, precum și două endonime, Român și Ruman fiind folosite alternativ , forma scrisă cu „u” fiind predominantă până când evoluția sociolingvistică din secolul al XVII-lea a condus la diferențierea semantică a celor două forme: rumân care semnifica șerb/ supus la clacă, în timp ce termenul de român a păstrat sensul etnolingvistic inițial. După desființarea iobăgiei în 1746, cuvântul rumân a căzut treptat din uz și ortografia s-a stabilizat la forma de român. Tudor Vladimirescu, lider revoluționar de la începutul secolului al XIX-lea, a folosit termenul Rumania să se refere exclusiv la principatul Țării Românești, Valahia. " Din termenul „rumân” s-a format la finele secolului XVIII exonimul modern a poporului român și a statului român în cazul principalelor limbi europene: „Rumänen/Rumänien” (germană), „Roumains/Roumanie” (franceză), „Rumanians/Rumania” (denumirea învechită din engleză), „Rumuni/Rumunija” (în sârbă; totuși, în cazul românilor timoceni s-a păstrat exonimul de „vlahi”, vechiul exonim al tuturor românilor, până în ziua de azi, chiar dacă se autodefinesc în limba maternă drept „rumâni” etc. În ultimele decenii, în mai multe limbi s-a trecut la înlocuirea formei care derivă din „rumân” în cea care derivă din „român”. Astfel, în limba engleză forma „Rumania” a fost în locuită cu „Romania”. În limba italiană denumirea „Rumania” a fost înlocuită cu „Romania”, iar în limba portugheză se folosesc formele „Romenia” (pentru a desemna statul român) și „Romeno” pentru a desemna poporul român.

Doru Iercosan: "stiu, dar astia nu dau doi bani pe noi. Iar poporul este idiot, clar. Am vindut tara, paduri, resurse si ei nimic. Eu nu mai am nici o pretentie de la aceasta adunatura care nu se mai poate numi popor. Imi pare rau

Dumitru Bosnea: ”Trăiți vă viața, nu vă consumați energia pentru o țară de fripturiști!!

Dumitru Grui: ”Foaie verde apă chioară, griji cotidiene. De la moară pân’ la gară, ciori şi coțoApă chioară, apă plată, filme indiene. România educată, ciori şi coțofene. Foaie verde trist popor, fără cosânzene. La trecutu-ți mare, niciun viitor. Ciori şi coțofene!”

E. Faguet: „O tara nu este altceva decat o fiinta perpetua si credincioasa propriei ei eternitati.” (

efemeride.ro **Un raport al Reich-ului, din anul 1940, despre România: „Românii nu sunt ambiţioşi. Se mulţumesc să-şi astâmpere foamea în loc să lupte pentru un trai decent”

Elena Cuza: "Frumoasa tara, răi oameni"

Elena Radu: Funcțiile publice nu rezolva nimic în România, deoarece nu ai ce sa faci, când pe popor îl doare la basca și nu reacționează la proiectele de legi, iar majoritatea parlamentară votează liniștita toate mizeriile de proiecte de lege, că nu o trage nimeni de mânecă. Eu am fost sa sustin observații la proiectele de legi in comisiile parlamentare. Îi doare-n cot indiferent de le spui și de cat le argumentezi, ei votează tot cum li se trasează.***Ești susținător de impostor sau român? Românii prind greu și uită repede, iar asta pentru că 70% sunt conectați la o rețea care distruge Romania, compusă din impostori și susținători de impostori. Am zis-o și o să o tot zic. Totul a fost și este posibil pentru că mulți dintre români îi sprijină pe "ai lor". Cine sunt "ai lor"? Un grup de impostori care au preluat sistemele publice ale statului român, grup care s-a extins ca un cancer, aderând la el mulți alții, de la judecători, procurori, avocați, ofițeri de servicii, parlamentari, membri de partid, jurnaliști, medici și până la șoferi și femei de serviciu. Erau "telectual" sau pleava țării, nu conta, le profita, își găseau un rol în reteaua creată. De ce au aderat? Pentru că le profita, erau beneficiari. Puteau să fure, puteau să înșele, puteau să facă orice, avand convingerea că nu li se întâmplă nimic pentru că îi apără "șeful" care are puterea să o facă, cunoaște pe cine trebuie. Asta până când calcau pe bătături pe altul din gașcă, cu mai multă susținere și se duceau dracu. Alții erau simpli slujitori ai unora din gașcă, însă o susțineau pentru că aveau un loc de muncă, iar pentru locul ăla de muncă săreau la gâtul oricui pentru "șeful". Uite așa mafia instituționalizată s-a extins și are foarte mulți membri și susținători care au devenit câini de pază ai rețelei impostorilor. Susținătorii rețelei impostorilor nu mai știu ce înseamnă stat, nu mai știu ce înseamnă popor. Știu numai să își venereze "șefii" care "le dau să mănânce". Ponderea lor este de circa 70% din populația României. Mulți dintre cei care veți citi până aici veți zice probabil că bat campii. Însă, ia ganditi-va la propria persoană. Ce ați făcut în ultimii 5 ani? Marea majoritate ați tăcut, ați aplaudat sau v-ați conformat, "ca să nu îmi pierd locul de munca, că am copii și rate la bancă". La locul ăla de munca ai un sef, șef care susținea toate nebuniile impostorilor, fiind beneficiar. Asa că ai tăcut și tu, te-ai aciuat pe lângă șef și rețeaua din care făcea parte, ca să îți fie bine, l-ai susținut pe șef și ai sărit la gâtul oricui îl critica. Problema romanului este că, și dacă conștientizează că nu e bine, nu face nimic. Susține orice nelegiuire tăcând ca să îi fie bine pe moment și dând vina pe alții. Alții nu fac, nu tu. Tu trebuie să taci, ca să îți fie bine. Nu e treaba ta, o să faci și tu ce fac ceilalți.Doua luni in 2020 ați fost arestați la domiciliu. Câți v-ați revoltat? Mai niciunul.O țară ultramajoritar creștină. Ortodocși din gură fiind nu ați avut voie la biserica nici măcar în noaptea Pastelui in 2020. Câți v-ați revoltat? Mai niciunul. 3 ani de stări de alertă cu nspe interdicții aberante? Câți v-ați revoltat? Mai niciunul. Obligați să vă vaccinați. 8,15 milioane de vaccinați cu o doza din vreo 10,8 milioane "eligibili". Procentul e de 77%, așa că nu o mai tineti aiurea că românii nu s-au vaccinat. Ba au făcut-o cu vârf și îndesat, ca așa le-a impus rețeaua de impostori ai căror susținători erau. Cei care nu va regăseari printre susținătorii și beneficiarii rețelei de impostori ați avut cui sa va plângeți? Nu, că ăia care ar fi trebuit să vă protejeze drepturile erau demult parte a rețelei de impostori. Ați fost cetățeni captivi.Cat le-a trebuit românilor să înțeleagă ce se întâmplă cu ei in perioada 2020-2021, nu mult, chiar foarte mult. Au învățat ceva? Nu, că au uitat repede. A fost ca și când n-ar fi fost. Veni 2024, anul marilor speranțe, alegerile.Ce facura românii? Tot aia. Susținătorii rețelei votară rețeaua la parlamentare. La prezidențiale, susținătorii rețelei cu beneficii mai mici se-apucara sa voteze din afara rețelei. Soc și groaza! Se-anuleaza. Inteleasera prea multi cam ce înseamnă asta? Nu, că ieșiră membrii rețelei să le spuna că "este prosti" și nu înțeleg ei că rețeaua nu trebuie sa fie destructurată, fiind necesar ca și președintele să fie tot al ei. Ieșiră și cățelușii rețelei, unii dintre ei care până mai ieri urlau ca din gura de șarpe ce abuzați sunt ei sau câte rele se întâmplă în Romania, dar care știau că rețeaua trebuie apărată, daca mai vor să mănânce și gura lor ceva și să nu rămână niște anonimi fără puterea pe care le-o garanta rețeaua. Judecătorii de la ICCJ, la fel ca și în pandemie, și-au apărat rețeaua, că doar și aceasta autoritate din organigrama statului român a fost preluată de rețea.Și uite așa, am văzut încă odată că în România autoritățile publice ale statului român au fost capusate și preluate de rețeaua de impostori care a instaurat un regim dictatorial în România. La ce va conduce asta? Nu mai e vorba numai de un om sau un partid. Este vorba de România ca stat care în conjunctura actuală poate să dispară sau sa rămână fără teritoriu, deoarece rețeaua de impostori este interesată de propriul buzunar, nu de România sau de români, și a și supraindatorat statul român la cote alarmante. Cum rețeaua a capusat statul român, nu mai există nicio pârghie legală prin care poate fi destructurată și înlăturată, iar asta ni s-a demonstrat în nenumărate rânduri în ultimii 5 ani. Numai chior dacă ai fost nu ai văzut. Ca să mai salvam ce om mai putea, rămâne doar să ne răspundem la întrebarea "sunt roman sau susținătorul rețelei de impostori?" și să acționăm în consecință. V-am spus demult că scopul alegerilor din 2024 a fost acela de a face românii să renunțe și să nu mai vrea nimic, pe principiul nu contează cu cine votam, că tot ai lor ies. Cu votatul s-a adeverit. Rămâne să vedem dacă le-a și ieșit cu românii nu mai vor nimic, au renunțat.

Elena Semenic: "Tara Mafiotilor

Elena Socîte: "Tara profitorilor

Eliana Popa, Nu mai suntem noi stăpânii, alții au venit aici./ Stăm tăcuți și ne supunem precum vitele sub bici. / Am ajuns o biată turmă fără drepturi, fără țară, / Fiindcă cei ce sunt în frunte vor ca neamul nost' să piară***: "Nu-ți trăda, române, Țara pentru-o pungă de arginți,/ Nici Credința nu ți-o vinde... Neamul tău e Neam de Sfinți!/ Au murit cu demnitate, n-au plecat grumazul jos,/ N-au vândut un colț de brazdă, nici pe Domnul Sfânt Hristos!/ Nu-ți trăda, române, Neamul, nu te rușina să spui:/ ,, - Sunt român! Și-n lumea asta, ca românul altul nu-i! "/ Noi aici am stat de veacuri, neclintiți precum Carpații / Însă, astăzi, mulți plecat-am și la noi venit-au alții!/ De va fi să-nvie Ștefan...Țepeș...Mircea cel Bătrân / N-ar mai ști ce-i româneste, n-ar mai ști care-i român/ Căci nici limba strămoșească nu mai știm a o vorbi/ Pe ogoare crește iarba, plugu-ncepe-a ruginii!/ Au murit lăsând o Țară ca un colț de paradis,/ Au lăsat un testament pentru noi cu sânge scris!/ Și-au avut ca martori cerul și pe Bunul Dumnezeu/Și nădejdea că românul, doar român va fi mereu!/ Și o cere Domnul, Sfântul, de la noi, la Judecată,/ Sângele lui Brâncoveanu vărsat la Înalta Poartă!/ Sângele ce-a curs de veacuri in Pocalul lui Hristos,/ Este sfântă mărturie că ei au murit frumos!/ De aceea, ia aminte cât mai ai ceva în ființă!/ Cât mai ai un strop de vlagă și o boabă de credință,/ Nu lăsa pământul ăsta și nici Legea Strămoșească, Stai ca muntele-n furtună! ROMÂNIA SĂ TRĂIASCĂ!

Elisabeta Uzuna: "Tara nimanui

Elisabeta Voinea: "Tara celor care asteapta sa faca altii pentru ei

Emil Almășan: ”Scrisoare despre țara mea A fost un timp când țara noastră era un colț de dulce Rai, în care, despre România, cu dragoste și demn vorbeai. A fost un timp în care-n lume, din Răsărit până-n Apus, se auzea și Doina noastră, și dorul ce-l aveam de spus. A fost un timp când orișicine ar fi intrat la noi în Casă, se descălța, dădea binețe, și mulțumea că stă la masă. A fost un timp în care munca, oricât de grea, era cinstită, și mâna grea, bătătorită, avea un preț, era slăvită. A fost un timp când de la Tisa, peste Carpați, până la Mare, știam că pentru toți românii aceeași liniște răsare Îmi amintesc, părinții noștri cum munții îi dădeau de-a gata, ce brazde întorceau spre soare cu plugul, sapa și lopata... Le-o fi fost foame...poate sete...și frigul le-a intrat în oase, să scoată țara din noroaie, să-și vadă pruncii lor în case... Mi-i amintesc scoțând la masă, dintr-un ziar, un colț de pâine să dea lumină țării noastre, mai mult oțel, mai mult cărbune. Cărau cu mâna cărămida, mortarul îl cărau cu roaba ca să ridice țara asta, s-o pierdem noi, acum degeaba... O țară mândră, altădată, de oameni harnici, truditori acum trimite slugi în lume, din poartă-n poartă cerșetori. Cum am ajuns la noi acasă să nu avem nici rost, nici loc, și măturăm gunoiul lumii?, să-și bată toată lumea joc de cinstea și de munca noastră, ajunse să nu aibă preț? Cum îndurăm să ne privească bogații lumii cu dispreț? Cum scăpătați de nicăierea se uită către noi de sus, cum am ajuns să ne-ngenunche acest pervers, perfid Apus? Cum de ne socotește lumea pe finul lor obraz o pată, și ne condamnă toți și, zilnic, cu degetul spre noi arată? Ce- aveți de spus de toate astea, conducătorilor de neam? Ce-aveți de spus că suntem astăzi o umbră doar din ce eram? Vă mustră vreodată gândul, vreo lacrimă vă înfioară că voi sunteți călăii care ați pustiit această țară? Tăcerea voastră îmi arată că vă e cald, că vă e bine, n-aveți în suflet nicio teamă, niciun regret, pic de rușine… De nu sunt pe pământ instanțe să judece ticăloșia, aveți copii, ca să vă doară că le-ați vândut copilăria? Că ați vândut, cu dușmănie, păduri, pământuri, drumuri, ape, aveți bunici, obrazul vostru în fata lor, roșind, să crape? Voi mai aveți părinți pe-acasă, să vă iubească? să vă certe? la care să veniți să plângeți, nemernicia să v-o ierte? Aveți nepoți care să ducă păcatul vostru mai departe? să nu mai vrea de voi să știe, nici numele să vi-l mai poarte? Pe undeva, prin țara asta, pe la vreo margine de sat sub glia asta iertătoare ceva din voi e îngropat? Aveți pe undeva vreo cruce la care să îngenuncheați? aveți vreun sfânt?, dar o icoană la care să vă închinați? Mai e ceva din voi să plângă? să mai tresară omenesc? Aveți în voi vreo biată urmă din neamul nostru românesc? N-aveți nimic! Voi sunteți ciumă, sunteți cel mai cumplit pârjol care-a trecut prin țara asta, în urma voastră totu-i gol, pe unde mergeți, și pământul se crapă și se face piatră, și câinii fug din calea voastră, și-n urmă doar a jale latră, chiar de-s flămânzi trec mai departe, de-atâta greață nu vă muscă! De-ar fi dreptate-n lumea asta ați sta în locul lor în cușcă! Ce diavol zace-n voi? Ce fiară? Ce întuneric vă cuprinde, de n-aveți sfânt nimic pe lume, și tot ce-i românesc ați vinde? Păcatul vostru nu e numai că ne-ați vândut și ne-ați trădat, voi sunteți vinovați că lumea prin voi ne-a-nfrânt și-ngenuncheat! Spinarea voastră-ncovoiată, de servitori, de eunuci, ne-a pus, la-nalte Porți străine, să stăm tăcuți, pe coji de nuci. În țara noastră nu poporul umil stă cu căciula-n mâini, voi sunteți cei ce se vândură, și ne-ați adus pe cap stăpâni! O, dac-ar fi să scriu blestemul pe care voi îl meritați, n-ar fi pe lumea asta juguri de-ajuns de grele să purtați! Când vă privesc, văd doar minciună, căpătuială și hoții, mă mir că de atâta ură n-ați putrezit încă de vii… V-aș întreba, dar de-ntrebare îmi e și silă și mă tem: mai e ceva în voi ce nu e păcat și ură și blestem? De-o fi, vreodată,-n lumea asta, o clipă să vă fie greu, voi știți să vă mai faceți cruce? voi mai aveți vreun Dumnezeu?

Emil Cioran: ”Eu însă vin dintr-o țară unde se urlă la înmormântări.''*** "Cu cât înaintez în vârstă, cu atât simt ce profunde sunt legăturile care mă leagă de origini. Țara mea mă obsedează: nu mă pot rupe de ea și nici n-o pot uita. În schimb, compatrioții mei mă dezamăgesc și mă irită; nu pot să-i suport. Nu ne place să ne vedem defectele în ceilalți. Cu cât îi frecventez, cu atât descopăr în ei tarele mele: în fiecare văd un reproș, un fel de caricatură a mea ingroșată." *** ”Unui popor de ţărani i-a făcut mare plăcere să NU intervină în cursul lumii."*** "Făptură neinfăptuită e românul. Afară de nenoroc ,totul e virtual la noi .Carpații priveghează neșansele, și se înaltă ca o priveliște a disprețului peste chinul de la poalele lui.Popoarele sunt singure; noi suntem însă singuri din veci. Ratăcitori cu glia-n spate,n-avem unde pleca și nici nu am putea.Popasul nostru e între dor și zeflemea. Și munca noastră :să tragem brazde sub un cer fără cer. e poezia negativă a infinitului mic...e poezia unei țări de chin si madrigal" ***România nu-și va rata momentul său revolutionar. Dar revoluția pe care va face-o, de nu va întrece limitele imanente ale mediocritatii noastre autohtone, dacă nu va da țării proporții peste conditiile ei firești, nivelul nostru istoric nu va cunoaște un salt, si ca atare, revoluția noastră n-a făcut decât să mărească superfluu nostru in lume. ***România nu-și va rata momentul său revolutionar. Dar revoluția pe care va face-o, de nu va întrece limitele imanente ale mediocritatii noastre autohtone, dacă nu va da țării proporții peste conditiile ei firești, nivelul nostru istoric nu va cunoaște un salt, si ca atare, revoluția noastră n-a făcut decât să mărească superfluu nostru in lume. ***"Poporul românesc este cel mai intept popor din Europa: dar nu din spirit, ci din lipsă de curaj și afirmare !"*** Mulți români, nesfîrșit de mulți români, mărturisesc zilnic că România este ultima țară din lume. Multora le dă această afirmație o satisfacție rece și indiferentă. Dar nu se poate ca pe unii să nu-i doară și nu se poate ca în viitor să nu-i doară pe toți. - ***Românul nu scapă nici o ocazie de a-şi deşerta inima. Nu pleacă de aici un anumit pustiu al nostru?Există un mare deşert în România." ***Nu locuiesti intr-o tara, locuiesti intr-o limba. ***In țara cu români, nimic nu reușește. Totul se întâmplă altcum. Lipsa noastră de noroc e-o poezie fără ritm, e-un cânt înaintea inspiratiei, e-o schiță a unei imposibile melodii. Un imn negativ e viața noastră. El nu pătrunde în spatiu, ci se destramă in vibrații de nicăieri, ca un parfum sau o putoare de absurd.*** "Dar tot nu ne putem înăbuşi un strigăt de revoltă, tunăm şi fulgerăm mai departe, pentru orice şi pentru nimic: automatism lamentabil, care explică de ce suntem cu toţii nişte Luceferi de duzină." *** ”Dintotdeauna, raporturile mele cu ţara mea au fost doar negative, adică o fac răspunzătoare de toate slăbiciunile şi de toate eşecurile mele. Ea m-a ajutat să nu mă realizez, mi-a favorizat cusururile, e cauza degringoladei mele. Greşesc fără îndoială gândind aşa. Dar acest fel de a gândi îi datorez tot ţării mele... *** Romania. este o tara in care geniile mor la marginea drumului si nulitatile ajung ministri.*** *România în fața străinătății. "Existenţa noastră nu poate primi un sens decit de la un salt, de la un salt definitiv și esential.. Voinţă totală de transformare n-a existat niciodată la noi. Nemulțumirea cu destinul și condiția noastră n-a depăşit forma aproximativă a unei atitudini sceptice. Scepticismul este întîia treaptă în scara unui proces de transformare, este întîiul element care ne dă conștiința destinului nostru. Prin el, putem fi în afară de noi înșine pentru a ne măsura forţele şi a ne determina o poziție istorică. Superficialitatea noastră derivă din a nu fi putut depăși această primă formă, de a ne fi fixat în spectatorii comozi ai inerției noastre, de a ne fi savurat ironic agonia noastră națională. Românul îşi zeflemiseşte propria lui condiție și se risipește într-o autoironie facilă și sterilă. M-a revoltat totdeauna absența dramatismului în trăirea destinului nostru, m-a durut această indiferență spectaculară, acest perspectivism exterior. Dacă toți împreună am fi suferit intens de dezastrul nostru, dacă am fi deznădăjduit organic de neînsemnătatea noastră în lume, cine știe dacă prin acele mari conversiuni morale ce se întîmplă numai pe culmi, astăzi noi n-am fi trecut pragul istoriei. Românii n-au devenit pînă acum pozitivi și creatori, deoarece în procesul de autodepășire și de autonegație ei n-au urcat decât o singură treaptă. Va trebui o nebună intensificare a ardorii noastre, pentru ca viața noastră să devină foc, elanul nostru vibrație infinită şi toate ruinele noastre doar simple amintiri. Ar trebui cu toții să ne gindim solemn la această realitate: România este o țară fără profeți, adică o țară în care nimeni n-a trait realități viitoare ca prezente efective, ca actualități vii şi imediate, în care nimeni n-a vibrat de obsesia unei misiuni a României. Şi ar trebui ca-n acest gînd solemn să jurăm a fi altfel, să ardem într-un fanatism orb, să ne înflăcărăm într-o altă viziune și în noi *gîndul* unei alte Românii să fie singurul nostru gînd. A continua consecvenţi liniei istoriei noastre, este a ne destrăma într-o formă atenuată de sinucidere. Eu nu vorbesc numai de schimbarea unor forme politice, ci de o transformare în temeliile vieții noastre. Va trebui să renunţăm la luciditățile noastre care ne revelează atâtea imposibilități, pentru ca orbi să cucerim lumina, de care ne-au înstrăinat chiar luciditățile noastre. Nimicul istoriei noastre nu justifică nimic. Pentru România, singura realitate este viitorul. Trecutul nostru? Lipsă de libertate, lipsă de orgoliu, lipsă de misiune. Este un adevărat nonsens să ne reclamăm de la o istorie fără întîmplări. Noi de-abia acum începem să trăim. Şi atunci este explicabil de ce străinii nu cunosc aproape nimic din aşa-zisa noastră viață. Nu este mai puțin adevărat că ignoranța lor este excesivă și atît de mare, încît te revoltă. Disprețul lor pentru noi este atît de exagerat, că te dezgustă pentru toată viața de străinătate. Am întîlnit atîția care nici nu ştiau că există un popor român! Dacă aş face o listă de toate întrebările care mi s-au pus referitoare la România, atunci fie din dispreț, fie din ruşine, n-ar trebui să mai trecem nici unul, graniţa. Am văzut români care rideau la asemenea întrebări. Ele sînt întristătoare în ultimul grad. Oricît am fi noi românii de păcătoși, în niciun caz nu trăim la un nivel atît de inferior,cum se crede în străinătate."

Eugen Anghel: "Romanul e curajos doar asupra romanului in rest las din cale-afara si foarte Profitor tot de PE romani, de restul ii este frica....! Un popor care se da mare din gura....!

Eugenia Gilca: ”Ani la rândul, francezii îl întrebau pe Emil Cioran de ce românii nu reacţionează faţă de regimul comunist- „Ceauşescu chiar face ce vrea?”, îl întrebau. Explicaţia, considera filosoful, era că românii sunt un popor resemnat, deloc pasional. „Un popor care are un fel de istorie negativă. Şi o viziune a vieţii inactivă. Toţi zic: "Ce-i cu poporul ăsta?… Popor inteligent, însă lipseşte ceva… pasiunea. ”Istoria românilor avea o constantă în viziunea sa: eşecul. Românii mergeau din eşec în eşec. Iar dovada era că după căderea comunismului, „şefii” rămăseseră aceeaşi. „Greşeală mare! Tinerii lipsesc din conducerea ţării!” O altă greşeală a poporului a fost că mergea mereu „nesigur şi şovăitor”, lucru ce îi va aduce în cele din urmă neantul, mai considera Cioran. „Românii au un complex de eşec. O izbucnire din lăuntrul lor este necesară. Când am văzut că şefii au rămas aceiaşi… e de neconceput. E semn de eroare, de eşec. Cei de acolo, din opoziţie, nu fac nici o impresie. Sunt oameni de treabă, dar în politică asta nu ajunge. Piaţa Universităţii era impresionantă, dar n-a adus nimic. E trist. Din decepţie în decepţie, ăsta-i procesul. E inexplicabil”.Imperios necesar pentru români era să aibă oameni politici importanţi, iar filosoful se aştepta „la o explozie de tineri”. Şi revenea: deşi inteligenţi, românilor le lipseşte pasiunea. De asemenea, o altă problemă a românilor, continua acesta, era faptul că erau dominaţi de ideea de soartă, „nu care îi apără, ci îi conduce”. Astfel, eşecul devine mereu scuzabil, pentru că „e soarta”. O originalitate, românii sunt originali în eşecul lor. „Eşecurile sunt suportabile, în măsura în care nu-s responsabil eu, ci soarta. E singura, marea idee a românilor. Nu-i joc. Este real. Şi o găseşti şi la oamenii inculţi, şi la cei culti".

Feofil Puţâkovici: ”După mărime, România depăşeşte considerabil multe state mici din vestul Europei, dar cedează în faţa acestora după densitatea populaţiei. Ea ocupă 2300 de mile pătrate, iar populaţia ei se estimează la 5 milioane de suflete. În genere, românii sunt oameni de statură mijlocie, trup zvelt, puternici, vioi şi uşori în mişcări. Ei sunt în mare parte cu părul negru, negricioşi, cu ochi expresivi şi gură frumoasă, cu dinţi strălucitor de albi, cu mâini şi picioare mici. Pe lângă toate acestea sunt înţelegători, generoşi, ospitalieri, foarte moderaţi în necesităţi, răbdători în suportarea greutăţilor vieţii, curajoşi în caz de nevoie, dar neîncrezători şi destul de leneşi.

Filomena Ghimis-Marincu: "Romanii n-o sa inteleaga nicioadata ce inseamna un referendum ori cu ce se maninca democratia directa. Educatia care ar trebui sa se faca la tv,prin presa lipseste in tara noastra. Toti se vind pe doi bani. Romanii au in singe acel iz de lasitate (buni de gura prosti de fapte ). Cind le ajunge cutitul la os e mai grav..Circula in jur borfasii care simt prada si ii momesc cu chestii ieftine ca atunci cind esti debole esti mai usor de rapus. Am spus-o si o repet ca daca taranul roman are citeva gaini,citeva rate zice ca ce are el nu mai are nimeni..Asa ca e dificila problema cu noi, romanii.

Firoiu Cristina Maria: "În țara mea se face dimineață/ Și se tot minte că mai există rouă,/ Cu milă multă, vă cer puțină ață/ Să prindem lacrimi de setea noastră nouă.(...)/ În țara mea tot zâmbetul cel blând/ S-a transformat în ironie surdă,/ Cu milă multă, eu mă aplec să plâng/ Cu chip de om și poezie mută...(...)/ duceți-vă la mare/ Cât încă știți că este doar a voastră! (...)/ nu mai stim decât să strângem pumnul(...)/ Și ne mândrim că ne lovim în coaste!"

Florescu Marilena: ”Nazistul de la Cotroceni a semnat la UE ca Romania renunta la incalzirea populatiei cu lemne din 2023 ( si alte nenorociri...le vedeti scrise mai jos). De ce? Pentru ca nu mai au de furat strainii. 80% din populatia de la tara si nu numai se incalzeste cu lemne. Oare cum crede nazistul ca jumatate din tara se va incalzi?? Stiu ca nu se va aplica de facto ca nu ai cum efectiv sa pui in practia daca nu vrei sa ai parte de jaf al populatiei pe bune prin toate padurile tarii alea care mai sunt iar austriecii nu prea cred ca vor mai apuca sa scoata niciun lemn pe sosele si tren.Ideea este ca acesta leguma trebuie debarcata urgent de.....de acum 5 ani. Si cel mai important este iesirea Romaniei din UE, ea e nenorocirea cea mai mare. Idiotul daca nu ar mai avea sefi la UE ar tace dracu din gura si nici ordine nu ar mai avea de unde sa primeasca. UE e raul cel mai mare pentru tara!!! ”*** ” Nu „corupţia ucide”! Stăpânirea străină ucide! Poveştile de genul „o să vină americanii şi să facă ordine în România” este un excelent test de inteligenţă. Atât timp cât suntem în UE şi NATO şi controlaţi de americani şi FMI, întotdeauna vor fi corupţi. Corupţia este metoda prin care ocupanţii străinii ne controlează şi ne jefuiesc ţara. Se vorbeşte mereu despre corupţi, dar niciodată despre cine i-a corupt pe corupţi şi cine i-a urcat în funcţii. România sărăceşte din cauza a două lucruri: Legislaţia impusă din afara ţării. Jaful de tip colonial făcut de băncile străine şi de multinaţionale.În primul rând legislaţia favorizează clar companiile străine în defavoarea celor româneşti şi a cetăţenilor români. Multinaţionalele nu doar că sunt scutite de o serie de taxe şi impozite, primesc terenuri şi infrastructură gratis, au imunitate în faţa legii, ci mai mult, primesc şi ajutoare de la Stat, care, dacă ar fi acordate românilor, ar fi considerate ilegale. Aceste ajutoare constă în bani, garanţii de stat pentru credite de finanţare, fie indirect, prin scutirea de la o serie de taxe, care astfel sunt transferate, populaţiei şi micilor întreprinzători autohtoni.Corupția este un fenomen global și este folosită ca armă geopolitică de către marile puteri occidentale pentru a-și extinde influența asupra țărilor în care urmăresc interesele. Tragedia la noi e că cetăţenii României îi iubesc şi îi admiră tocmai pe globaliști. Statul minimal este promovat de corporații și globaliști pentru interesele lor, nu ale cetățenilor.

Florian Marius: ”Au pus presedinte pe Hoti .. base era hot de nave, Johansson hot de case . Ma rog .. Georgescu cam tepar.. ponta ii criminal .. la omorat pe panait .. siemion ii iara un hot . Tot unu cu unu ..

Florin Negrutiu: „Am văzut multe țări din lumea asta, dar mai rar nişte oameni care să-şi bată joc de țara lor precum românii. Mergeți în centrul Capitalei, în Piața Unirii, şi puneți-vă în locul unui străin aterizat aici. Ce vede? - gunoaie, dale care sar din trotuar, cerşetori, lături care se scurg printre sacoşele de rafie ale vânzătorilor ambulanți, şoferi nervoşi, claxoane, aer greu de respirat, pământ ars. Sau mergeți undeva "în natură" - păduri tăiate, şanțuri pline de gunoaie, peturi aruncate în poienițe, drumul de la Piatra Arsă la Babele plin de plastic, ape otrăvite etc. Promovarea turistică este pe măsura produsului promovat: o țară lăsată de izbelişte”

Florin Rof: ”Noi avem așa: extremiști de dreapta, extremiști de stânga și extremiști de centru.

Florin Ursache: ”Cred ca am aflat de ce sta lumea cuminte si nu face galagie... Doar ce am vorbit cu cateva persoane astazi, persoane care lucreaza ca angajati in diverse firme. O sa va reproduc cu aproximatie discutia pe care am avut-o cu unul dintre ei.- De ce nu faci ma galagie la tot ce se intampla cu preturile astea care au sarit in aer?- Ursache, mi-au marit salariul cu 600 ron, nu am ce sa mai comentez.-Pai, zic eu de colo, cat aveai inainte? □ Aveam 2200 net, iar acum am 2800.-Cata motorina folosesti intr-o luna?□ Ma incadrez intr-un plin, maxim un plin si jumatate.- Perfect. Asta inseamna ca astia 600 ron in plus la salariu, iti acopera pierderea suferita in urma cresterii preturilor la carburantilor. Corect?□ Corect.- Dar paine, ulei, zahar, cafea, tigari, mancare etc...mai cumperi? □ Normal ca mai cumpar! -Pai, aici cine iti mai acopera diferenta care a aparut in urma scumpirilor? Pentru ca, cu aia 600 ron in plus e clara treaba, iti acopera strict treaba cu motorina, dar tot ce tine de traiul de zi cu zi, aia 600 nu mai intra la socoteala. Si daca fac un calcul rapid, ca sa faci tot ce faceai inainte cu aia 2200 net, acum ai nevoie de aproape 4000 net, iar tu ai doar 2800. Nu prea iese socoteala...□ Asa este, dar am taiat din una din alta...-Ce dracu poti sa mai tai ma din 2800 ron? Ca ai si o fetita daca tin minte bine. In iarna o sa te ingroape facturile. Ce faci, astepti sa vezi daca am dreptate sau nu?□ Daca nu ma descurc, ma imprumut, doar nu crezi ca astept sa-mi taie aia gazele sau curentul!Concluzie!Genul asta de mentalitate de sclaveti este general si o sa ne ingroape. Daca tot ce poti sa imi spui este ca dupa o luna de munca te duci sa te imprumuti sa-ti platesti facturile, apoi futu-i gura masii daca noi avem vreo sansa cu d-astia.

Frans Timmermans: Problema Romaniei este tipica pentru tarile din Africa si Asia, care, desi sunt pline de resurse naturale, se zbat in saracie din cauza prostiei si hotiei care colcaie in acele tari. Resursa umana ajunsa in fruntea tarii e de o calitate atat de jalnica incat reprezentantii ei, dupa ce ca sunt hoti, sunt atat de prosti incat isi inchipuie ca pot pacali pe toata lumea, desi ei nu sunt capabili sa comunice nici macar in limba maternaâ

Gabi Purcarea: "Tara fierului vechi!

Gabriel Cosovan: ”De ce vom dispărea ca țară și popor?Pentru că suntem poporul ' acțiune și comportament 75% ', adică suntem superficiali și indolenți.Pentru că întotdeauna luptăm pînă la unul.. unu după-amiază.Pentru că lăsăm lucrurile neterminate. Pedepsirea celor vinovați de genocid și distrugerea economiei în timpul plandemiei, spre exemplu.Pentru că ne uităm ca curca în crăci la asasinarea economică a României de Câțu, Ciucă sau Ciolacu prin împrumutarea României ca în cazul Ucrainei. Și nu facem nimic.Pentru că facem mitinguri fără finalitate (' poporul 75% '), la care dansăm ”pinguinul” sau pe muzica lui Pink Floyd sau AC/DC.Pentru că luptăm împotriva nedreptăților spunând bancuri, făcând miștocăreală și fugind din țară. Îi înjurăm un pic pe trădătorii de neam și țară care ne conduc, dăm like și share celor ce fac ca noi, și mergem la culcare.Iar a doua zi ne trezim.. tot ca sclavii acestor trădători de neam și țară, și o luăm de la capăt. Adică avem și memorie de pește.Pentru că cine uită nu merită.Pentru că, genetic și educațional, ne definește invidia și nu admirația și recunoștința.Pentru că trădare de neam și țară la Guvern, Președinție, Parlament, în Justiție, Armată și Serviciile Secrete.Pentru că trădăm cu ușurință și putem apoi să dormim liniștiți cu capul pe pernă.Pentru că Art. 394 Noul Cod Penal este un simplu text pe o bucată de hârtie.Pentru că educația din familie, școală și societate. Pentru că B.O.R. SRL și nu Dumnezeu.Pentru că capul plecat sabia nu-l taie.. dar nici soarele nu-l vede.Pentru că românii nu mai cred că România cea frumoasă și bogată este țara lor, deși s-au născut aici.Și fug din țara lor, lăsînd locul altor neamuri care văd că România este cea mai frumoasă și mai bogată țară.Pentru că românii, orbi, surzi și muți la nedreptate și trădare de neam și țară, așteaptă ca lupta lor să fie dusă de alții.Pentru că..

Gabriel Lupan: ”Romania - amanet, păcănele, farmacii, Orange, second-hand, clinici de țâțe/buze / dinti, bănci din toate țările la parterul blocurilor, exchange - wecksel stube, money gram, reparații telefoane, covrigărie ... Iar printre toate aceste orori, mișună româniile! Piuitorii care l-au blamat pe Ceaușescu cel Mare, iar acum locuiesc vizavi de Kofland si Selgros! Dar asta numai pt că Ceaușescu - care a dublat populația urbană! - i-a adus de la "Pocnind din bici pe lângă boi" si "Băiet fiind, prin păduri cu trei eram". Că de nu era Ceaușescu, era numai Selgrosul sau Lidl-ul , iar vizavi nu fu bloc de locuințe cu apa curenta si budă in casa, ci.... fu prăpastie, genune, fu noian întins de ape! Din aceasta spumă de plebe - ca "seva" ce se scurge din tomberoane - s-au ridicat burghezii de dreapta. Care proveneau din burjui de stânga! La româniile e atavic: el a votat Sasul, dar mă-xa si ta'su fuseseră Iliescieni. 30 de ani ruinarea României a fost la românuri un "sustaining family concept". Iliescieni. Băsiști de translație. Adică Iohanezieni. Metamorfi. Poliformi. Adică nenorociți in stare pură. Își schimbau forma - exact ca si muierile lor: acuși te iubește, acuși te urăște! Acuși le-au crescut buze, fese, țâțe sau le-au dispărut flocii! Din pizdele astea s-a ivit românurile: labili psihic. Știți....parcările alea noi, cu pavaj mic care tine apa. Next Level, monarchy! Nimic ca lumea! Ăștia sunt genotipul sfârșitului de lume. Cu ăștia va juca România Finala. Mici, aripioare, cârnăciori, bere, pâine cu amelioratori, screening de prostată, mamografii, hialuronic, divorțuri, avorturi, anal, ortodoxie, penticostali - astea sunt fundalul. De aici își trage seva Cetățeanul Românescu Pula. Păcănel Costică. La bază, magazionier, prin mila lui Ceaușescu cel Mare si al programului său de școlarizare gratuită - 12 clase! - iar la maxim, clonator de carduri si cărăuș de marihuana, prin grija alor săi, enoriași de-ai lui Iliescu. Românurile. Unii altora victime. De parcă ar avea de ales. Îți vine pe o alee din aia plină de bălți, dintre un Orange si un amanet, strecurându-se printre sigle de BMW. Acum a votat cu Barna. Sau cu Paleontologu. Dar numai in primul tur! In stomac are un covrig cu susan si a aplicat pentru viză - la ce pula mai votezi, dacă vrei sa o întinzi? Vrea sa plece in State. Adică acolo, la miezu' pizdii. SUA s-a umplut de metamorfi, exact ca si orașele românești! De aceea SUA va cădea din interior. Ca si România. SUA, Marea Grijanie.... In Londra trăiesc familii de laburiști de 200 de ani! In SUA trăiesc familii de Republicani sau de Democrați de două secole vechime! Cetățeanul Pula e liberal, dar ta'su a fost Iliescian, fra'su e monarhist, iar bunică"su era legionar. V-am zis si v-o repet: nu-i băgați in case, că nu-s intregi la cap! In esența, ele sunt niște curve - exact ca mamele lor: avorturi ratate. Iar ei sunt debili mintal - azi așa, maine așa, poimâine invers etc.

Gelu Lutai: ”Ce vad tinerii? O coruptie fara precedent, o tara cu economia distrusa, somaj, discursuri contrazise de realitatea vietii. Ei privesc „raiul capitalist” in care traim, rai din care au trebuit sa imigreze pt a-si gasi un loc de munca, pt ca, in paradisiaca Romanie-capitalista, mureau de foame! Vad o tara fara orizont, cu a oricarei conduceri ce nu ofera macar promisiunea unei sperante de mai bine.

George Alexander: "Cu 15 ani în urmă, la 1 ianuarie 2007, România devenea membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Deși "beneficiile" vizibile și directe ale apartenenței la Uniunea Europeană, pur și simplu, au curs precum râurile de lapte și miere din poveste, noi am rămas tot pe locul 27 în Europa la cam toate capitolele. În Schengen n-am intrat pentru că n-a vrut cutare și cutare. Industria și Agricultura au fost făcute praf. (Nu este chiar așa că în România nu exista mai înainte decât un morman de fiare vechi. Să fim obiectivi!) Cei mai hulpavi capitaliști s-au repezit la noi. N-a existat o minimă protecție socială. Mulțumită vânzătorilor de țară, România nu și-a luat nicio măsură de autoapărare. Încrezătoare și naivă, s-a dus ca mielul la tăiere! Și am devenit "cetățeni" europeni!, adică, statul român plătește școlarizarea noastră aici, iar noi emigrăm pe capete apoi sau cel puțin plecăm ca forță de muncă ieftină în occident. Ne plimbăm peste tot unde dorim în Europa. Recoltăm sparanghelul altora, lucrăm în abatoarele lor, dereticăm prin case sau prin azile de bătrâni, din când în când chiar suntem sclavi pe plantație. Pe plantațiile altora, bineînțeles! Viața aceasta prosperă și sigură a făcut ca milioane dintre noi să se volatilizeze dintr-o dată. Se nasc mai mulți copii români în afara granițelor decât în Țara-Mamă. România se află într-o situație dramatică. Am vândut tot. Sau aproape tot. Pământurile, subsolul patriei, pădurile, apele, ramurile strategice ale economiei naționale, etc., etc.. Cred că și aerul pe care-l respirăm va fi în curând de vânzare. În cele mai dezvoltate țări ale Uniunii Europene există legi stricte cu privire la protejarea teritoriului național, la noi se permite continuarea Jafului și transformarea țării într-o groapă de gunoi. Dacă politicienii români sunt slugile altora, ce face concret UE pentru noi?! De ce permite dubla măsură, discriminarea celor saraci, împărțirea Europei în arii de influență? Capitalismul acesta sălbatic, care transformă oamenii în sclavi, care nu vede în fața ochilor decât Profitul, este nefast. Lista aceasta cu "beneficiile" extraordinare pe care le-a avut România de când a devenit membră UE, ar putea continua. Din lipsă de gândire strategică și datorită unor lideri mediocri, nu ni se prezintă decât două tipare: 1. Ce bine e că suntem membru UE; 2. Ce rău era înainte, pe vremea comuniștilor, când stăteam la cozi interminabile pentru orice! Modelul acesta simplist de abordare a lucrurilor este dăunător. Se uită intenționat sau nu că la lovitura de stat din decembrie '89 am fost printre puținele țări din lume care nu aveam nicio datorie externă! Puteam, deci, să urmăm și altă cale de dezvoltare sau, cel puțin, să ne impunem o politică protecționistă în fața UE. Cum ar fi fost normal! Dacă este așa de bine în Uniunea Europeană, de ce țări dezvoltate precum Norvegia, Elveția, etc. au ales să rămână în afara ei?!Să fim sinceri, cu toate surlele și trâmbițele, Uniunea Europeană ori se reformează ori dispare din istorie! Bunăstarea unui imperiu nu poate fi clădită pe suferințele altora...

George Bacovia: “Mai bine singuratic și uitat,/ Pierdut, să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor…”

George Cristian Paun: "Cea mai mare prostie din istorie a fost făcută după '90 când s-a dat pământul,,înapoi " unor handicapați care nebiciuiti si fara stăpân, sunt in stare de nimic,65% din poporul asta,nu merita nici aerul care il respiră,problema acestei țări e propriul ei popor nu străinii, aia nu pot face nimic fara contribuția prostilor de la talpa tarii si fara implicarea unor jeguri din politică.

George Giurita: "Omul poate fi corupt prin vicii. Fie putere, bani femei. Omul adevărat, incoruptibil, devine așa prin antrenament, printr-o școală care-l învață să îmbrace platoșa care să-l protejez de vicii. Necazul ăl mare e că noi, românii, avem această școală formatoare de caractere însă nu ne interesează; nu vrem s-o frecventăm. În schimb ne adăpăm din fântâni în care au secat izvoarele....

George Lixandru: ”Spuneam ca m-am născut și trăiesc într-o țară greșită. Dacă n-ar fi așa, nu aș fi convins că pentru mine Romania e o țară greșită, ar trebui să accept faptul că m-am născut încărcat de o mulțime de vinovății și vinovat sunt și acum, fără să știu, însă, față de cine și în ce fel. O țară greșită e aceea în care un ins oarecare, fără nici o îndreptățire temeinică, capătă dintr-o dată puteri de viață și moarte asupra celorlalți. Sentimentul ăsta, că m-am născut vinovat, că indiferent de ce gândeam și cum trăiam, tot felul de neisprăviți puteau să capete, din partea unora care habar n-aveau că exist, drepturi capitale asupra mea, l-am avut în nenumărate rânduri și încă îl mai am și acum. Voiam să fiu scriitor fiindcă trăiam deja în teritoriile libere ale gândului. Ceea ce era în jurul meu, ceea ce mi se întâmpla zilnic, dureros de palpabil și imposibil de tăgăduit, era doar o altă față a realității, pe care o acceptam doar pentru că nu aveam cum s-o ignor; vrând-nevrând, trăiam în ea, în mijlocul ei. Cred că toți am venit pe lumea asta pentru a găsi o cale spre Adevăr. Nu contează drumul pe care ți-l alegi; cizmar, croitor, țăran, intelectual, artist, muncitor, medic, nebun, bețiv ori drogat, fiecare are ori orbăcăie sa găsească o cale în labirintul către aceasta Golgotă care e Adevărul și pe care ne purtăm propria cruce. Până la ei, bucălații ignoranți, România a fost o țară greșită. Cu ei, încep să cred că voi muri într-una de-a dreptul strâmbă

George Simion: ”Noi suntem ţara lui Ciolacu Vodă” *** ”Politica romaneasca este pe persoana fizica.Partidul unic s-a divizat in mai multe fractiuni care au interese comune in apararea privilegiilor pe care le-au dobandit prin hotie legiferata tot de ei.Astazi avem o oligarhie rosie bine consolidata,o lipsa acuta a unei societati civile reale,un electorat extrem de dezorientat ca efect al slabei educatii politico-democratice! Cu alte cuvinte,noi mojicii,ne-am trezit cu o burghezie comunista lacoma si distructiva, incapabila sa lupte in interes national!”

George Ţărnea: "Sunt un român nehotărât,/ Ţin bunăstării de urât,/ Eternităţii de prepuţ/ Şi dau mereu din lac în puţ,/ Apatic ca un bolovan,/ Mă pune soarta paravan/ La fel de fel de-ncurcături/ Din partea unor secături,/ Care declară c-ar avea / În grijă, sărăcia mea,/ Spetindu-se în mod frecvent/ S-o guverneze mai atent,/ Şi mai decent,şi mai frumos,/ Pân-o ajunge şi mai jos,/ Cu lumea-n cap şi vremea-n piez.../ Mă-mpinge dracu să visez/ Comori ascunse-n bălegar,/ Hrănindu-mă ca un măgar,/ Cu mierte fierte şi răbdări,/ Supus continuei prădări/ Care îmbracă forme noi,/ Până la taxe pe gunoi,/ Şi pe tuşit,şi pe băşit,/ Încât mă-ntreb, ce-o fi greşit/ În eul meu interior,/ De prea sunt prostul tuturor/ Făcut,anume, să dea-n gropi,/ Momit cu steaguri şi cu popi/ Şi cu citate din strămoşi/ Deştepţi, puternici şi frumoşi,/ Întregi la minte şi la trup/ De-mi vine ,Doamne,să mă rup,/ În câte părţi e necesar,/ Numai s-ajung să mai şi sar/ Peste ingratele corvezi/ De lup la Capra cu Trei Iezi/ Sau de guvide patriot,/ Flămând şi cu cârligu-n bot/ Sunt un român meditativ/ Predestinat, fără motiv,/ Belirii sacre, dacă cer/ Să fiu stimat măcar în cer/ Şi protejat cu nişte sfinţi,/ Când simt că-mi ies de tot din minţi./ Pe mine toţi mă pun la jug,/ Să-şi care partea lor de crug,/ Din ce era,cândva,al meu,/ Cum, Doamne,să nu-mi cadă greu/ Şi să nu-njur,ca un birjar ?/ Prea mulţi aleşi mă pun pe jar/ Şi mă obligă să-mi asum/ Anonimatul de consum/ Prea multe glume mi se fac/ Şi eu,ca blegul,rabd şi tac,/ Şi mă trezesc exfoliat/ De câte-un sincer Goliat,/ Venit să fure de pe-aici/ Pământ,şi apă,şi gagici,/ Şi miere,şi căcat,şi unt/ Comportamentul său e crunt/ Dar cui, anume, să mă plâng,/ Eu,cel netot şi cel nătâng,/ Că tot în mine dau cu pari/ Judecătorii planetari/ Şi mă obligă să-mi reprim/ Accesele de june prim./ Sunt un român intransigent, / Ajuns la gradul de sergent/ Şi la poziţia de mut,/ După acelaşi azimut/ Notat,pe hărţile mai noi,/ C-un semn cazon pentru gunoi,/ La care,încă,fac apel/ Toţi purtătorii de drapel,/ Când schimbă cisma pe condei/ Şi-ajung în criză de idei./ Nu-mi place să invoc nimic/ Din ce-i prea mare sau prea mic,/ Din ce-i prea lung sau e prea lat./ Sunt un român imaculat,/ Adică numai bun de pus/ Sperietoare la Apus/ Şi grănicer la Răsărit/ De toată vara dogorit,/ De toată iarna dat prin frig/ Să nu-mi mai ardă să tot strig,/ Să-mi vină zeii-n ajutor,/ Când mi se strică vreun motor/ De la maşina de ghicit/ Sunt un român preafericit,/ Prea emotiv,şi prea egal,/Adept al Imnului Regal/ Şi al tocanei la borcan,/ Cu gust profund republican,/ De-aceea, poate,nici nu pot/ Decât să-mi dau cu pumnii-n bot,/ Când mi se face să vorbesc,/ Despre cum sunt şi ce gândesc.

Georgel Bimbasa: ”Nu stiu până unde o merge prostia/ Există peste tot , dar nu ca-n Romania !/ Biserica ne fură ne-nșeală și ne minte/ La fel ca Parlamentul și Domnu președinte/ Oamenii-și exprimă votul ca în turmă/ O parte-s prezenți doar fizic la urnă/ Fredonând manele și la Chilia-n port/ Pentru 50 de lei se duc unii la vot/ Nu mai avem cuvânt și milă nici unii/ Ne ardem între noi românii cu românii/ Chiar și biserica are reguli stricte/ E-un fel de ANAF pe cruci și pe morminte/ Pe cine să mai credem că tot pământu-i rău/ Oare să mai credem în bunul Dumnezeu ?/ Lumea-i derutată și foarte mulți sunt triști/ Și ne ferim de noi chiar ca de teroriști .../ Unde-o fi credința de care ni se spune/ Mai avem speranță să vină vreo minune ?/ Sau încercăm noi singuri să facem dreptate/ Cu sape și topoare ca-n 'nouă sute șapte !

Georgeta Brezeanu: "La propriu, dureros, a rămas țara fără oamenii de valoare. Iar cei câțiva pe care-i mai avem sunt aproape executați public. Executați de către alți ticăloși pe care nu avem cu cine-i înlocui. Dumnezeule Mare!"

Georgeta Fusaru: "Tara unde toate merg de-a-ndoaselea.

Gheorghe Piperea: De la starea de exceptionalism economic și juridic vi se trage, o stare pe care marea voastră majoritate a acceptat-o fie din convingere „progresistă” (în realitate, o supușenie care denotă regres cognitiv), fie din respect (nemeritat) pentru autorități, fie din teamă de pedeapsă, adică de bici și ciomag pe spinare.”

Gheorghe Vicol: ”Prietene, de vii în ţara mea,/ Şi vrei să afli totul despre ea,/ Ascultă-o rapsodie de Enescu,/ Citeşte un poem de Eminescu,/ Priveşte „Pasărea Măiastră”,/ Ori mergi la marea cea albastră,/ Contemplă „Gânditorul” din argilă,/ El în istorie e prima filă !/Admiră cerul, de-i senin ori înnorat,/ Spre el drapelul ţării mele-i înălţat./ Urcă pe munţi, coboară spre câmpii/ Şi prinde-te în jocuri de copii./ Mănâncă borşul românesc cu cimbru,/ Şi calcă rar pe urme vechi de zimbru./ Intră să vezi o veche mănăstire/ Şi sufletul ţi-l umple de iubire./ Prietene, de vii în ţara mea,/ Aş vrea să afli multe despre ea;/ Te voi primi cu pâine şi cu sare,/ Venirea ta va fi o sărbătoare !

Gheorghinaflorentina Babut: ”cineva tot trebuie să le deschidă ochii românilor despre cancanul partidelor politice democratice din țară!Domnul Laurențiu putea să-și vadă de treaba lui nu să-și piardă timpul cu un popor orb ,surdo-mut și încuiat la minte dar cine știe poate -poate se va trezi din somnul cel de moarte la un moment dat și va trimite la gunoi întreaga clasă politică prin reprezentanți. Mai isteți și curajoși au fost țăranii care s-au răsculat pt.o bucată de pământ să avem și noi din ce trăii însă noi stăm fără să facem nimic chiar și când ni se fură copiii cu legile lor sadice și îi vând ca pe un negru străin nu numai glia ,apa,minele,petrolul etc... pentru care strămoșii s-au jertfit pe front cu sângele lor!Adevărul este că, suntem indiferenți ,criticâm mereu pe cine nu trebuie ,ne-am uitat istoria și suntem cei mai mari lași și fricoși,de aceea fac tot ce vor cu noi ,,stimabili" reprezentanți adică ne vând ca pe un pumn de sare,pentru că nu suntem capabili să ascultăm (unde-i bine nu-i de mine,unde-i rău hop și eu).

Gherghe Dragan: "Țara de vînzare.”

Gib Gabriel: ”Poporul ăsta, aparent adormit, fără vlagă, cu viitorul lăsat aparent în voia sorții, undeva în adâncurile nebănuite ale sufletului, se pregătește de furtuna. Stiu din înțelepciunea bătrânilor, din experienta multimilenara a acestui neam! Din semnele timpului! ”Nu întinde ața prea mult, că se rupe.” ”Nu hârâi câinele cu bățul prin gard, că poate scapă și te mușcă!” Nu te gândi că mămăliga nu poate exploda. Noi suntem un neam răbdător până la un punct. Se pare că am ajuns în acel punct.”

Gigi Bareanu: "Tara Pamantului binecuvantat presarat cu neghina cu radacini mai puternice decât toate florile din lume.”

Gigi Negrei: "Tara sclavilor europei, furați de toti.”

Gigi Serban: Sigur, doresc o Romanie mai buna si mai dreapta, sigur nu imi place ce se intimpla cu tara mea , sunt convins ca Romania merge pe un drum gresit, dar asta este. Romania trebuie sa mearga.

Gogu Orlando: "Bă tâmpițeilor! Și aici mă adresez ,cu acest apelativ, vouă celor care mă tot „muteți” la cap cu eticheta de pro-rus, cu aia de putinist etc, numai pentru simplul fapt că nu înghit mizerii de propagandă și fake, unde dispar oamenii la televizor și peste două zile învie pe Tik Tok ori FB ori Tweeter! Bă, cum aș putea să vă etichetez civilizat? Bă onaniștilor - „balagiilor”, ca să folosesc totuși limbajul pe care îl înțelegeți, eu vă vă spun așa: Nu îmi place imperialismul rusesc. Nu mi-a plăcut niciodată. Dar asta nu înseamnă că trebuie să fiu de acord cu orice aberație, pe care propaganda mi-o servește, cu eroism. Chiar dacă Putin n-ar fi existat, acolo, în Rusia ar fi fost alt amarnic din ăsta, care să ducă mai departe „Testamentul lui Petru Cel Mare”, scrierea aia cu privire la cine e Rusia și ce vrea ea. Asta e, e în gene lor! E în ADN-ul lor de nație! Știu, e greu de înțeles, că la noi nu prea mai e gena asta de popor mândru. Ori dacă mai există e undeva în cine știe ce colț ascunsă bine. E în stare latentă, dacă o mai fi. Pentru mine, vorba românului: Pleacă Tandea vine Mandea, iar noi rămânem tot cu praful de pe tobă. Ce se întâmplă acum în Ucraina are cauze mult mai complexe decât astea în alb și negru, servite de propagandă. Înainte de a mă ofusca propagandistic pentru suveranitatea Ucrainei, eu aș vrea să mă indignez și să ne indignăm mai mult pentru suveranitatea României. Ucrainenii luptă pentru ce cred! Bravo lor! Pe noi ne-au cucerit ăilalți fără să tragă un glonț! Și vouă vă pasă de ce e acolo, că în curtea voastră nu se pune. Așa că, până la a-mi cere mie socoteală că sunt că sunt putinist, pentru că nu zic „Slava Ukraina!, vă învăț să pronunțați ceva. Și vă zic pe silabe: Bu-co-vi-na, Bu-gea-c. Hai repetați și voi după mine că nu e greu. Nu e în ucraineană. E românește: Bu-co-vi-na! Bu-gea-c! Strigați și voi, poate vă aude cine trebuie! Și când o să puneți semne de egalitate între clișeele propagandistice și astea două denumiri, mai vorbim!” ***"Noi, românii, suntem salvați, că Iohannis și Ciucă au așezat România deasupra acestei lumi economice meschine, a profitului, a verbului „a vrea” și a mult conjugatului și uzatului „a avea” . Suntem deasupra materialității acestei existențe, trăim în abstractul desprins de cotidianul absurd al egoismului material, aproape ca religia budistă, unde nici măcar energia vitală nu este importantă, ci doar contemplația, reflecția, condescendența față de natură și de forța vitală ce animează planeta și legăturile create ad-hoc între ființe, într-un univers lipsit de intervenționism. Noi nici măcar nu respirăm foarte mult, pentru a nu deranja echilibrul naturii, pentru a nu schimba destinul pufului de păpădie dus de vânt pe o traiectorie hotărâtă de hazard. Filosofia noastră de viață ca stat, reflectată în politică, s-a văzut și la pregătirea fotografiei de grup de la Summitul European de ieri de la Bruxelles, unde „al nostru” reprezenta singurătatea înțeleptului, distanțat de mizeriile politice, de meschinul verbului „a vrea” ridicat deasupra materialului, privind de sus, din absolutul veșniciei, la micimea lumii moderne și la relativul lumii de azi.”

Grid Modorcea: ”Poporul așteaptă cu răsuflarea tăiată să vadă circul, cum se răzbună hoții cei mari între ei!

Grigore Antipa: nici un popor de pe intreaga fata a globului nu a fost mai ponegrit ca poporul roman. Neadevaruri patente, statistici anume ticluite, insinuari tendentioase etc. s-au strecurat de mai bine de o jumatate de secol in literatura beletristica si stiintifica, in cartile cele mai raspandite de informatiuni, in descrieri geografice si de calatorii, ziare samd. Toate acestea in scopul de a se arata lumii civilizate ca in mijlocul Europei traieste un popor inferior, cu apucaturi salbatice, incapabil de a se guverna singur si de a-si civiliza tara in care locuieste. Centrul de unde se conducea, pe la finele secolului trecut, aceasta campanie fusese ales la Viena.

Henri Berthelot: lucrul cel mai surprinzator e mentalitatea romanilor. Nimeni nu incearca sa riposteze. Toata lumea este la pamant. Conducatorii sunt primii care dau exemplu negativ. Oamenii cu functii se gandesc mai ales la propriile interese si aproape deloc la acelea ale comunitatii lor. Nu-ti vine sa crezi ce lasitate domnezte peste tot...”

Horatiu Malaiele: ”Trecut de cacat am avut, prezent de cacat avem, bine ca n-avem nici un viitor.

Ildiko Csoke: "România normală a lui Werner: scutim băncile străine de datoriile la stat, nu mărim pensia minimă şi alocațiile pentru copii, înfometăm pensionarii şi falimentăm micii întreprinzători, care, ei, sunt executați silit, fără pardon."

Ileana Adriana: ”Cineva cu principii solide alege calea grea, victoria grea, obtinuta prin sacrificii care nu poate fi contestata. Daca e scris ca poporul ăsta sa fie prostit iar si iar, la infinit, asa va fi. N-am cum sa schimb eu asta.

Ileana Barbu: "Romanii sunt o gloata de manelisti viermuind prin tara asta frumoasa. Suntem o populatie lamentabila"

Ioan Aurel Pop: „Bucuroși le-om duce toate”, pentru că ne știm trecători și vulnerabili. Suntem trestii gânditoare, cum zicea Blaise Pascal și ne purtăm ca atare, cu umilință și cu semeție în același timp, în căutarea echilibrului. Criza aceasta neașteptată ne-a învățat ce să prețuim în viață, cum să separăm valorile de nimicuri, ce mare avere este bogăția sufletească. Alergăm clipă de clipă după slujbe bănoase, căutăm să trăim în mare confort material, ne ascundem adesea adevăratele sentimente și acum ne dăm seama ce bogăție avem în noi și cum am putea să revărsăm această bogăție spre semenii noștri. Poate că ne vom rândui altminteri viața individuală și socială, ne vom trezi să fim mai buni și mai drepți, ne vom revărsa preaplinul sufletului spre țară, adică spre colțul nostru de lume, pe care nu-l iubim pentru că este perfect (nu este!), ci pentru că este (încă) al nostru. Unde am ajuns ?,,Au ajuns copiii să-şi facă idoli din cumpănaşi, pentru că nu mai au modele şi nu le mai cultivă nimeni dragostea de țară şi de eroii autentici ai României. Pentru Oscar 2021, Danemarca a trimis un film despre 4 profesori. Unul dintre ei predă muzică şi îi învață pe elevi cum să interpreteze şi să simtă până în suflet cântecele despre măreața istorie a țării lor. La noi, e ruşine să cânți aşa ceva. Şi am mari dubii că în România, pe undeva, se mai învață cântece despre patrie. Iar acum citesc că geografia şi istoria României stau să fie scoase din programa şcolară. Cine mai suntem noi, oameni buni? Ne dizolvăm încet, în acidul turnat de "sus", de nişte iresponsabili, impostori cu Cv-uri pompoase, proşti cu aere sau vânzători de neam. Ne otrăvesc mintea, ca să uităm şi cine suntem, şi cum am ajuns aici, de parcă nu e nimic greşit în a fi pribeag. Fără o identitate clară. Al nimănui. Un diplomat taiwanez mi-a spus o dată: "Numai cine nu are țară înțelege cât de important e s-o ai şi să lupți pentru ea!" Noi avem o țară splendidă şi nu mai ştim cum să scăpăm de ea. Ruşine!!"

Ioan Ciurescu: "Nu am cerut ca să mă nasc român/Nici nu mă duc să bat la uși străine./Am ce îmi trebuie, pe șleau o spun:/Voi, cei străini, cerșiți aur sau pâine./Românii sunt neaoși, de la născare/Cu mult bun simț, dar prea mult chinuiți/De ageamii din clase proletare/Ce i-au vrut doar supuși și umiliți./Voi, care vindeți țărișoara noastră,/Bucată cu bucată la străini,/Veni-va într-o zi și vremea voastră,/Când veți fi hăituiți ca niște câini./Ferească-vă cel Sfânt de o mânie/Ce clocotește-ncet în al nost' sânge,/Nu v-amăgiți că veți domni pentru vecie,/Căci iadul e în urmă, vă ajunge!"

Ioan Istrati: Într-un colț întunecat de lume, o fată neasemuit de frumoasă e răpită, violată, ucisă, tranșată, arsă. O cheamă România"

Ioan Peia: ”Cum e, cum nu e, că-n istorie am fost doar o mingică de ping-pong, jucată-ntre imperii. Și un mare noroc ne-a salvat de la dezastru, întregindu-ne ca nație.Se pare că a ținut cam mult independența noastră. Cântărind noul context politico/istoric, foarte posibil că vom rămâne o biată etnie, fără nume și fără țară - teritoriu provincial, din S-Estul Europei, sub administrarea spoliatoare a Noii, deloc Sublime, Porți!Nu ne-a fost dat să trăim liniștiți, din păcate.Iar dacă ăștia se vor încăiera, Dumnezeu cu mila!*** Haida bre, țară de subalterni ce suntem, pe aici orice venetic e împărat! Și, de obicei, veneticii au nume de străini!... Începând cu armanzii, cioloșii, eckerții, barnii, orbanii etc, și sfârșind cu coklaușii!... Și, în fond, despre care țară vorbim?

Ioana Ilie: "RECLAMA, făcută de profitori, dar păcăliții nu au unde RECLAMA.Și atâtea sunt de reclamat, dar nu ai unde, într-o țară de hoți, de BAN-D-IȚI.Peste tot, numai IȚI, IȚI. *** "oamenii nu vor să facă pasul spre celalalt aproape, dar toți ascultă de ORDIN.De aceea este marea aliniere, alienare, fără nicio alienare.Când vezi că primești respingere, lași pe fiecare în plata, placa lui. Aici s-a ajuns.

Ioana Matei: ”O țara fără cap .Vai de noi .

Ion Claudiu: "Tara separata

Ion Coja: ”România - una dintre puținele țări care are dotările naturale necesare pentru a face față crizei: apă bună de băut din belșug și un pământ roditor!…***Românii au, în masă, un caracter genetic de statornici în parametrii extremi: un caracter paşnic și tolerant, iubitori de oameni, de viaţă, sunt absolut incapabili să ucidă, nu din slăbiciune ci din tărie de caracter, ei fiind răbdători și dârji. Când li se face un rău, preferă să sufere şi să se restrângă, decât să iasă la bătaie şi să-şi ucidă adversarii. Românii sunt creduli, în extrem.

Ion Corbu: ”Este moral și obligatoriu să sari în apărarea țării tale chiar și când nu are dreptate. A țării tale, am zis!***Problema este că aceia care se pricep să preia si să mențină puterea politică nu știu să facă economia să mkeargă iar cei care știu nu pot ajunge la putere.

Ion Creangă: „Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă.”

Ion D. Sârbu: „Suntem un popor sceptic, minunile la noi, rar țin mai mult de 3 zile, în schimb sărbătorile prostiei durează câte un secol”

Ion Friptu: ”Românii sunt urmașii sclavilor Romei aduși aici cândva din țări străine.

Ion Gabriel Pusca: ”Chiar exista o Românie vie, autentică, în care se pastreaza și transmite mai departe Obiceiul, Randuiala Locului, se pastreaza povestile cu Feti Frumosi si Cosanzene, se pastreaza si portul si salutul si politetea specifice Oamenilor Locului. Spatiul carpato-danubiano-nistro-pontic nu dispare cu una cu doua! Indiferent daca ora exacta se da la Moscocova sau de la Bruxelles.

Ion Isar: ”România nu are decât o singură șansă să se curețe: când va trece un război adevărat peste ea și va ara totul. De la promiscuitatea din politică și până la indolența manelistică din societate. E din ce în ce mai aproape.

Ion Luca Caragiale:, in Romania lingusirea si hotia sunt virtutis, iar munca si talentul demne de compatimit***”Credulitatea este atributul de caracter al omului pe nivelul cel mai înalt de creştere spirituală şi umană. Credulitatea este rezultata din adâncă înţelepciune care spune ca viaţa umană este cu atât mai frumoasă şi echitabilă cu cât încrederea între oameni este mai mare, întrucât încrederea conduce la consolidarea relaţiilor necondiţionale şi de aici rezultă starea de siguranţă generalizată în societate și o armonie deplină.”*** " „În România, linguşirea şi hoţia sunt virtuţi“

Ion Măldărescu: ”De parcă n-ar fi fost destul…Ridica-te Gheorghe„Cei care au rămas în Țară sunt eroii care se luptă ca țara asta să existe, să avem un «acasă» pentru tot românul!” (Părintele Pimen Vlad) De parcă n-ar fi fost de ajuns politicile antinaţionale şi antisociale, implementate incisiv de organismele globaliste și de toate guvernările postdecembriste, responsabile de distrugerea economiei româneşti, iată asistăm și la genocidul fără arme, asupra poporului român și asupra șeptelului din țara noastră.De parcă n-ar fi fost de ajuns repetatele trădări de țară ale actualului chiriaș de la Cotroceni, cel ce a semnat pactul cu diavolul pentru a ne arunca într-un război care nu este al românilor, haosul continuă.De parcă n-ar fi fost destul că „guvernele mele” (ale aceluiași chiriaș-monstru - n.a.) au distrus Țara „Pas cu pas” lăsând să fie jefuită de tot și de toate, drogatul Cîțu a împrumutat zeci de miliarde de euro, banii împrumutați s-au „volatilizat”, iar infractorul s-a pierdut „ca măgaru-n ceață”, oalele sparte le plătește tot cetățeanul.De parcă n-ar fi fost destul că actualul prim ministru a îndrăznit să umble la rezerva de stat, vrea să mute rezervele alimentare ale poporului român, în altă țară…De parcă n-ar fi fost destul că matusalemicul Mugur Isărescu a dus aurul României în U.K. - pentru siguranță, zicea el - Guvernul României, persistă în prostie. Polonia, care a comis în trecut aceeași greșeală, acum o repară; își aduce aurul acasă… România, NU!De parcă n-ar fi fost destul că „minciuna stă cu guvernele la masă!”, milioane de păsări au fost exterminate, motivându-se o „gripă aviară” inexistentă.De parcă n-ar fi fost destul cu păsările, zeci de mii de porci au fost omorâți sau îngropați în viață fiind și, mai nou, peste 230.000 de oi au fost gazate și/sau îngropate de vii (discret). De ce numai la români se întâmplă asta? Iată însă că răbdarea are limite, nesupunerea civică fiind dreptul fiecărui cetățean al țării atunci când guvernul comite crime împotriva vieții lui. Niște ciobani curajoși și disperați că li se ia sursa de hrană de la gură au pus mâna pe ciomege și i-au alungat pe asasinii veniți să le ia oile. Și au reușit ! Bravo lor ! Se poate!Desigur, toate aceste atrocități s-au „întâmplat” și se „întâmplă” sub oblăduirea tuturor guvernărilor postdecembriste, acum, sub cea ciolacheistă actuală, mai rău decât oricând. Nația Română a fost adusă în postura turmei de oi mânată spre abator. Recent, purtătorii cu vorba de la guvern au re-inventat, au re-descoperit gripa porcină în județul Olt, urmarea înscriindu-se în același plan criminal de distrugere a poporului român, plan menit să aducă Foamete, Război și Moarte !De parcă n-ar fi fost destule toate cele enumerate, noua Uniune Sovietică (a se citi Uniunea Europeană) continuă să-și impună dictatura asupra statelor „membre”, cerându-le să subordoneze propriile legislații legilor-fără-de lege ale Unchiului Sam, ale Turnului Babel de la Bruxelles, să nu-și mai respecte propriul act fundamental al statului - Constituția - iar națiile să fie înghițite de balaurul „Marii Resetări” și de interesele străine distructive. Ungaria și Polonia, state conduse de conducători patrioți nu au permis agresorilor U.E. să le dicteze în propriile lor țări. Respect !Primul halebardier din actualul guvern dâmbovițean e slugă multiplă: a senilului de la Washington, a paparudei Kamala de origine indiano-jamaicană, a Ursulei-vrăjitoarea, escroaca vaccinurilor și călătoare pe coada măturii și viitoarea „împărăteasă” a Europei, a criminalului de război Netanyahu… deci un fel de sluga tuturor supusă oricui altciuiva decât poporului român.De parcă n-ar fi fost suficientă trădarea de țară și asasinarea regnului animal din România, actualul Șef al Statului Major al Armatei Române a cerut cedarea comenzii armatei Țării (o mâna de cetățeni ai României îmbrăcați în uniformă militară - resturi ale Armatei Române de altădată) trupelor de ocupație americane și ale N.A.T.O. Ba, după ce austriecii au ras pădurile seculare ale României, guvernanții au dat acces „liber” urșilor în zonele populate de oameni. O formulă diabolică a aceluiași plan criminal. RoAlert e la modă pe litoral. Pericol dronelor căzătoare e la ordinea zilei. Se pregătește aruncarea românilor în malaxorul cărnii de tun al globaliștilor din războiul altora.Desigur, ideea cedării comenzii armatei proprii nu aparține actualului Președinte al României, semnatar al Tratatului de trădare criminală cu Ucraina la Washington (al doilea după cel al lui Emil Constantinescu în 1997). Nu-l duce mintea, așa i-a sosit porunca de la Davos-Washington via Bruxelles. Raționamentul este simplu: când poporul român aflat în drum spre abator se va trezi, va fi prea târziu. Va fi un alt 1907… trupele de ocupație vor deschide focul nu împotriva Rusiei, ci împotriva celor răsculați… doar nu suntem de-ai lor. Așa s-a întâmplat peste tot unde trupele americane au atacat țări precum Irak, Libia, Siria… Din Vietnam și Afganistan au plecat cu coada-ntre picioare. Nu le-a ieșit pasența. De ce n-ar putea fi și în România la fel ? Pentru că nu avem conducători patrioți, doar papagali multicolori lipsiți de orice urmă de respect pentru Națiunea Română.Ruși au fost și sunt arătați ca agresori pentru că și-au recuperat Crimeea, i-au apăra pe rușii din zonele cadorisite statului artificial Ucraina pe timpul U.R.S.S., ruși aflați sub ocupație și care au fost bombardați de ucrainenii instalați de Unchiul Sam după 2014. De fapt, războiul dintre Rusia și Ucraina atunci a început, pe timpul „Maidanului”. Ce-a căutat S.U.A. în coasta Rusiei? Așa și-au respectat promisiunile de la Malta. Încă actualul Președinte de la Cotroceni a fost de mai multe ori în Ucraina, dar niciodată nu a stat de vorbă cu românii aflați sub teroarea ocupației ucrainene, români care n-au voie nici să vorbească în limba maternă. Doar „respinsa” de C.C.R. a avut curajul să vorbească de asta și să alunge milogul care a insultat poporul român din Parlamentul României. Mutu' tace. În România funcționează școli în limba ucraineană, „refugiații” primesc favoruri, nu drepturi, acestea fiind mai mari decât cele ale propriilor cetățeni.De parcă n-ar fi fost destul că asasinatele teroriste fac parte din politica de stat a S.U.A. și Israel, rușii sunt declarați agresori pentru că își apără proprii conaționali, dar americanii sunt, chipurile, apărători ai unei democrații S.F. „Democrația” Maidanului matroanei Victoria Nulland - din „întâmplare” înstelată cu șase colțuri - care și-a vârât coada murdară și a dat frâu liber Regimentului „Azov” (Полк «Азов») integrat ca regiment al Gărzii Naționale Ucrainene, să comită crime de război cu iz nazist și, mai nou, cu aspect genocidal israelian. Desigur, pentru faptele comise, „tot rușii sunt vinovați !”. Vezi bine, Doamne, americanii ar fi „ușă de biserică” de parcă crimele lor comise de-a lungul deceniilor ar fi altceva decât fața hidoasă a războaielor lor de agresiune. Revenind la oile noastre, dacă poporul român vrea să mai existe, va trebui să-și activeze simțul de supraviețuire, să reacționeze împotriva agresiunilor externe și a atentatelor de exterminare a românilor, împotriva manipulatorilor „Marii Resetări”, precum Klaus Schwab, Bill Gates & Co. și a cozilor de topor autohtone. Trădători de țară cățărați la conducerea României au purces cu metodă la dizolvarea statului istoric şi tradiţional român prin inocularea unor strategii globaliste dezastruoase, a unor identităţi de factură destabilizantă, dovedind că sunt asasini plătiți să decimeze poporul român prin tot felul de mijloace!„Săracă țară bogată”! După decenii de condamnare și re-condamnare de către Institutul Gestapo-N.K.V.D.-ist I.N.S.H.R.-E.W., Radu Gyr ne cere din nou să ne trezim, altfel vomdispărea ca Națiune. Hasidicii și ceilalți „înstelații” cu șase colțuri abia așteptă să dispărem, ca să se instaleze: „Nu pentru-o lopată de rumena pâine,/ nu pentru pătule, nu pentru pogoane,/ ci pentru văzduhul tău liber de mâine,/ ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,/ pentru cântecul tău țintuit în piroane,/ pentru lacrima soarelui tău pus in lanțuri,/ ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!/ […] Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!/ Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!/ Și sus, spre lumină din urma-a furtunii,/ RIDICĂ-TE, GHEORGHE, RIDICĂ-TE, IOANE!”. *** ”Se spune că în peregrinările sale pe Pământ, Cel de Sus, păşind peste Carpaţi, s-a împiedicat şi a răsturnat sacul cu bogăţii

Ion Pribeagu: ”În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,/Şi diamante,/Şi sunt sticleţi atât/de mulţi în capete savante!.../Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,/Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării./În ţara mea sunt tei şi plopi,/Şi zarea-i diafană,/Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;/Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,/Principiu sau idee,/Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee./Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste/Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete/Ca-n poveste,/Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,/În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea/Minciună./Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte/ Multe.../Şi pribegesc scrâşniri din dinţi.../Dar cine să le-asculte,/Când e/minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,/Când guvernanţii-s de carton/Şi nepăsarea Rege?

Ion Țiriac: Orban apără interesele Ungariei de la A la Z și, cu tot respectul, când se duce la Bruxelles, stă în picioare. În România principala problemă este că noi nu avem pe unul care să stea în picioare

Ion Ursac: "Lacrima de fericire/ dispărută-i la români"

Ionel Dogaru: "Tara care nu mai e a noastra.”

Ionel Elena: "Diferența dintre români și occidentali este că noi trăim pentru fală,pe când ei trăiesc pentru un viitor. Orgoliul și bârfă ne țin de foame și de cald,invidia este imn național. Ne sabotam ne "mâncăm" între noi și ne denigrăm precum ultimul trib. Apreciem gunoaiele sociale și le luăm drept model. Suntem frustrați dacă ni se spune adevărul în față. Prieteniile noastre se bazează, în mare parte,pe interes. Când cineva are bani este apreciat. Când devine sărac,majoritatea îl ignoră. Visăm la lux,dar trăim în mizerie. Este purul adevăr, nemișcat! Dacă ești inteligent, accepți și înveți. Este opțiunea ta democratică să ajungi deștept ori să rămâi prost!

Ionel Strugari: "Tara Proștilor în care trăiesc și eu.”

Ionel Teodoreanu: "Eu n-am cerut să fiu român, am avut noroc."

Ionela Daniela Luca: "Niciodată nu o să fim cum trebuie pt că gândim cu dosul...

Ionuț Popescu: "România a fost capturată de servicii, de clanurile intangibile din justiție și de masoneria generalilor plagiatori și incompetenți din Poliție, plus mici alte confrerii locale, alcătuite din cele trei de mai sus la care se adaugă câte un baron local! Acestea sunt centrele de putere care au capturat România, care au reușit să scoată în față oameni de paie, care acceptă orice ordin"

Iosefina Pascal: ”Am iar un grup de puștani care fac scandal în spatele blocului, vizibil afectați de substanțe și de TikTok, vorbesc despre cocktailuri de droage, despre Vlad Pascu și despre bombe nucleare și nu știu ce să fac... 1. Să îi chem pe "meseriașii" de la secția 25 pentru tulburarea ordinii și liniștii publice și să risc să nu mai dorm liniștită că poate îi iau ăștia la omor pentru că sunt drogați? 2. Să îmi pun perna în cap, căștile în urechi și să mă rog să dorm liniștită și, eventual, să nu-și rupă ăștia inima și ficatul în ei de la droage? Rog răspuns personal de la Ministrul de Interne, mersi, pup! Update: S-au luat la bătaie. Sper să nu-i ia și alții!

Iulian Urban: Romania are cele mai mari DAE din UE adica cetatenii si firmele platesc cele mai mari dobanzi bancare ( de exemplu dublu fata de bulgari)Romania are cele mai mari impozite si taxe pe salarii din UE, adica 46%Romania are cea mai mare inflatie din UE, adica romanii au cea mai mica putere de cumparare bunuri si serviciiRomania are cel mai mare deficit bugetar din UE, adica de 5 ani lunar statul cheltuie cu 30% mai mult decat incaseaza. Romania are cel mai mare deficit de cont curent din UE.

Ivan Birta Birta Ioan: "Recunosc, sunt vinovat! Deși mă apropii de 80 de ani de viață, nu am ajuns nici un amărât de prof. dr. dr. hab. darămite un ditamai academician! Copleșit de numărul de ani, dar deocamdată sănătos fizic și psihic, nu am reușit să fac avere, nici să construiesc conace pe malul vreunui lac privat, din care să pot pescui peștii supra-ponderali (plini de pesticide), aruncați în apă lacului de amarăștenii cazați într-o șură plină cu fân, treziți în zori de zi, doar ca mie să nu-mi lipsească nimic. Dacă ajungeam un baștan, primeam la micul dejun un pahar de șampanie franțuzească (ziua bună se cunoaște de dimineață!), asezonată cu fumul dens al unui trabuc gros adus tocmai din Cuba, care costă ceva peste 150 dolari bucată, la care trebuie adaugăt și tăietorul de muștiucuri, turnat din argint, pentru că la tăierea vârfului de trabuc să nu se piardă niciun dram din tutunul ales cu grijă de cultivatorii lui Fidel Castro Ruz. Nu am devenit un star de cinema și nici un cântăreț de duzină, cu numele afișat pe tarabele sătești, așa cum este la moda în România – de ex.: Renumitul cântăreț Ion.Un manelist n-a ieșit din mine (nefiind tuciuriu, cădeam la preselecție), și nici un urlător de dedicații compuse la față locului, pentru care să primesc 5000 de euro pe oră - se înțelege, neimpozabili, pentru că în România justiția e oarbă (dezavantajul acestor sume uriașe este doar modul lor de colectare: trebuie adunați din piscina unde se intră „la costum” și obligatoriu - cu cravată la gât)!Pentru valorificarea vechilor manuscrise de-a fir a păr, îmi pun în fiecare dimineață o cămașa proaspăt spălată cu apă de izvor (avantajul traiului la țară), cu guler apretat, înnodând apoi cu migală o cravată tare dragă mie (cei din casă au încercat s-o recicleze, dar ochiul vigilent al căutătorului de manuscrise ancestrale, obișnuit să observe totul în timp real, s-a prins, având astfel posibilitatea s-o recupereze). Înainte de a pleca spre birou, trag deobicei cu coadă ochiului spre oglindă să văd dacă nu cumva am uitat să-mi pun pantalonii (deși nu aș fi primul), și atunci – stupoare: văd în față mea un personaj mărunt, insignifiant, neluat în seamă de marii oameni de știință români care au uitat limba română odată cu venirea revoluției din decembrie ’89. Fug îngrozit din calea oglinzii, îmbătrănită și ea odată cu mine. Dezămăgit de ce-am văzut, mă întorc la cărțile mele, aducându-mi aminte de vorba tatălui, când o amăgea pe fosta mea nevastă (eu îi zic răposată, dar încă se ține bine), recitându-i în stil popular versurile: Te-ai măritat cu un nerod,/Scrie cărți, să zacă-n pod! Cu ocazia dezbaterilor științifice, de câte ori este adusă vorbă despre Români, îmi vine în minte numele primei țări care apare în biblie – Vlahia. Valahia - Facerea 2: 11). Șocat de brizanța acestui fapt, fac un salt prin epocile istoriei, oprindu-mă la filosoful antic Demostene (n. 384 î.Hr.) și la informația pe care ne-a lăsat-o: „Cantitatea de grâu adusă din Pont este mai mare decât tot ceea ce vine la Atena din celelalte porturi comerciale ”. Rememorez apoi unul din cele 20 de caiete ale lui Aulus Gellius, care în urmă cu aproape 2000 de ani descria calul Tracului Diomede: „De o mărime nemaivăzută, cu gâtul înalt, roib, cu coama deasă și aurie, care prin calitățile sale îi întrecea pe toți ceilalți cai . Animat de această imagine, mai fac un salt de două secole și gândurile mi se opresc la Sfântul Valah din Sebasteia, medicul român din anii 316 d.Hr., devenit episcop, căruia Germanii i-au ridicat mănăstirea la Baden Württemberg, iar Francezii spitalul Sfântul Valah din Pirinei, caracterizat de UNESCO un „Bijou architectural”! Nici nu mai pomenesc biserica Sfântul Valah din satul Goa, din India. Aceste construcții stau în picioare și astăzi! Sfântul Valah - Românul pe care Croații catolici l-au sanctificat aidoma unui papa, declarându-l în anul 1045 „Sveti Vlaho”, ocrotitor al Republicii Ragusa și al orașului Dubrovnik, trecut pe sigiliul republicii și pe monezile timpului. M-a uimit respectul profund al europenilor față de Românii din urmă cu peste 2500 de ani! Curios din fire, sar peste un mileniu de cultura românească, descoperind în Codexul de Vinodol (1288) un Valah care trăia în mijlocul marilor popoare slave, având funcția de „înlocuitor al episcopului”! Menționarea rangului acestui Valah este făcută în art. 1 al acestui briliant document al culturii Croaților, ceea ce presupune existență unei mari comunități românești în această parte a Europei. Buimac, revin cu picioarele pe pământ și mă opresc la Bula lui Ladislau Postumul din anul 1457, pomenit și de Mihai Eminescu . Un manuscris pe care l-am transliterat din limba latina în limbile română, germană, sârbă, croată, etc. pentru că și alte popoare trebuie să cunoască aprecierile aduse Valahilor de mai marii lumii „acești Valahi cărora le suntem recunoscători din inimă atât noi cât și predecesorii noștri”. Copleșit de aceste informații uluitoare, despre care școlile românești tac ca porcu-n cucuruz , simt cum se revarsă în mine un sentiment deosebit: Mândria de a fi Român. Revenind la timpurile noastre rememorez întrebarea micului Jurjac , plecat de la Liveni spre Paris, adresându-i se mamei cu întrebarea dacă le poate spune celor de la Viena că este Român (ca să nu-i se reproșeze că se laudă). În sfârșit, mă mai uit odată peste două poezii necunoscute ale lui Mihai Eminescu (așternute pe doua coli de hârtie și păstrate lângă o fotografie originală a poetului, pe care am privilegiul să le dețin), rememorând discuția inegalabilului poet și filosof român purtată cu Ioan Russu-Șirianu, corector la ziarul Timpul: „Nu cunosc mândrie mai mare decât să fii Român”! Ce timpuri, domnule .... La un congres internațional de romanistică, am fost abordat de o mare somitate a științei românești, un personaj însoțit de lacheul care-i căra gentoiul plin cu lucrări publicate în multe limbi ale pământului -extrase din reviste științifice care publică lucrările paticipanților (max. 12 pagini de autor și revistă). Cum era și evident, savantul român n-a auzit de mine. Și chiar dacă o fi auzit, nu mă mai ține minte. A prins însă din zbor remarca mea despre biserica Sfântului Valah din Goa, India, mai veche ca cea din Dubrovnik, așa că în pauza de cafea s-a apropiat cu un pas ferm de mine, așteptând nerăbdător să închei discuția în limba lui Friedrich Schiller purtată cu un coleg german, căruia-i spuneam: „Atunci când Românii aveau o cultură înfloritoare, strămoșii dvs., Herr Müller, pășteau iarbă pe colinele Rinului”. Profesorul bucureștean, deși mic de stătură, mă privi de sus, mirat că la interpelarea sa în engleză fostului președinte Ion Iliescu îi răspund românește (numele Ivan Birta afișat pe ecusonul de fildeș acordat invitaților de onoare nu-i suna distinsului profesor a fi sinonim cu Popescu Ion sau Ciobanul Ghiță), întrebându-mă pe un ton didactic: De unde ai dumneata aceste informații de care noi nu știm? Surprins, deoarece mi s-a părut că a rostit litera d de la dumneata cu litera mică, m-am tras ușor înapoi, după care i-am întins un caiet pe a cărui coperți era trecut: Ivan Birta, Afurisania lui Doja, Berlin, ed. a III-a, adăugând: informații detaliate le găsiți undeva după pagina 714 (era vorba despre coperta a IV-a, unde este redată în culori fotografia bisericii Sfântul Valah din Franța). Poate că ar fi trebuit să-i răspund în stilu-mi caracteristic: „Șefu’, mai pune mână pe carte, că țară geme de proști”. Sau: Timp de treizeci de ani ai scris mult dar nu ai spus nimic”. Dacă doream să ies în evidență, puteam veni la înaintare și cu un citat preluat de la miticul Academiei Române, Ioan-Adrian Pop, care declarase la un moment dat (ulterior s-a repetat și la televiziunea popilor – TRINITAS TV - în zorii zilei de 25 iulie 2021, 05.30 H): ”Am devenit din obiect, subiect al istoriei”! Se înțelege că pentru asemenea specimene replică lui I.L. Caragiale: „Te-ai ridicat atât de sus, iubitul meu amic, încât de-aici, de jos, te văd atât de mic! ” s-ar fi potrivit mult mai bine Mi s-a părut însă că aud sfatul ușor dojenitor al mamei mele (Dumnezeu s-o ierte): „Cine se amestecă în lături, îl mănâncă porcii”, și mai ales vorbele înțelepte ale regretatului meu tată, căruia nu-i voi putea mulțumi niciodată îndeajuns pentru tot ce a făcut pentru mine: „Deșteptul cedează”! În naivitatea care mă caracterizează, am crezut că marii oameni de știință români ar putea gândi la fel ca mine, sau că pot coborî la nivelul de cultură al țăranului român. Recunosc: sunt vinovat. M-am înșelat, dar nu voi abandona crezul că odată lucrurile se vor îndrepta! PS: Am notat etnonimul Român cu majuscula. Am o părere bună despre mine, dar de aici și până la a-i corecta pe Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Vasile Alecsandri și pe mulți alții, este cale lungă.

Jean de la Fontaine: ”Sărac în mijlocul unei mari bogăţii.

Jean Maurer: ”Raportul Departamentului de Stat al SUA despre România pe anul 2023,Concluzie: Corupție Generalizată!Cât tupeu!Păi, dacă nu era Corupție Generalizată în special în conducerea Statului, mai întra România în UE și NATO?Mai primea Occidentul păduri, terenuri agricole, resursele de gaz, petrol și minereuri, distribuțiile de electricitate, gaz, și apă, mai deschideau ei bănci și firme multinaționale fără taxe și impozite, pentru că nu li se controlează profitul exportat fraudulos..?Mai importam noi 80-90% din alimente din Occident, dacă nu distrugeam la solicitarea lor expresă 90% din agricultură, producătorii autohtoni și distribuția? Datorită acestei Corupții Generalizate, Occidentul a câștigat din România în 35 de ani, mii de miliarde de Dolari!Pentru Occident a fost o mană cerească Corupția și Prostia și Trădarea noastră de Țară...!Acum suntem niște corupți mândri că suntem în UE și NATO...!Mare rahat...!Am ajuns să ne importăm propriul nostru gaz și petrol de la firme străine, pentru ca să ne încălzim și să functionăm energetic, pentru că le-am concesionat pe 2 Lei.Dacă nu eram noi corupți, voi ați fi belit pula...! (pe românește curat...!)Raportul javrelor de Americani ar fi trebuit în concluzie să spună: "Săru' mâna Boierilor...!"'Var dracu de golani...!

Jean-Marie Le Pen: ”Acest pamant este prea frumos si prea bogat ca sa-l pastrati fara lupta. Vi-l vor lua.

Jeni Craciun: "Tara lui UE”

John F. Kennedy: „Nu intrebati ce poate sa faca tara pentru voi, intrebati-va ce puteti face voi pentru tara.”

Jules Verne: ”În fundul pâlniei, depresiunea solului alcătuia odinioară un lac în care se vărsau cele două Jiuri, înainte de a fi găsit o trecere prin lanţul muntos. Acum depresiunea nu mai e decât o exploatare carboniferă, cu inconvenientele şi avantajele ei; marile coşuri de cărămidă se îmbină cu ramurile plopilor, ale brazilor şi fagilor, fumurile întunecate strică aerul, plin cândva de mireasma pomilor fructiferi şi a florilor. Măcar că industria ţine districtul minier sub mâna-i de fier, el nu a pierdut, cu toate acestea, încă nimic din caracterul sălbatic pe care-l datoreşte naturii.

Julien Matei: ”Orice expresie umană și vie devine suspectă și vehement amendată.

Kosta Vianu: ”Desigur, suntem penibil de slugarnici si de lingai. O ceata de insi fara kwaye, niste slugi supuse si abjecte, tradatoare de neam. Nu noi, cei fara putere, cei pusi in fruntea trebii si care ar putea sa faca ceva daca ar catadicsi. Tara asta va disparea in cativa ani, de nici nu se va mai sti ca a existat. Asta au vrut strainii care se prefac ca ne vor binele. nu-i costa nimic teatrul absurd al globalismului tembel pe care politicienii nostri, in frunte cu cei care se bat cu pumnul in piept ca-si iubesc tara, l-au transformat in icoana la care se inchina. Abject!

Laura Vacaru: ,,Ceea ce îi scoate din minți pe fabricanții ,,virusului actual" este că, românii chiar nu vor muri de nici un virus ! În codul genetic al românilor este o genă specială, unică, spune un genetician olandez, care a participat la decriptarea genomului uman. În plus, la acest sfîrșit de ciclu s - a activat ,,gena Zeului", în lobul frontal drept. Românii mei iubitori și divini, primul popor de sorginte divină a Europei, e momentul să vă apărați copiii. Presa americană a afirmat că : ,,În România este o pepinieră de genii". Dușmanii acestui popor vor exterminarea noastră și vor să ocupe România pentru că, din cauza deplasării polului Nord magnetic al Terrei cu viteza de 50 de Km pe an spre Siberia, tocmai România devine cel mai puternic centru de atracție magnetică a energiei de la Sursa Galactică a Tatălui Ceresc, Unicul și Întâiul Creator al universurilor, a tuturor văzutelor și nevăzutelor ! Românii mei dragi, facem parte din marele plan divin cu misiune sacră pentru mileniul III. Toți, dar absolut toți românii sunt pregătiți pentru acest moment al saltului planetar, sunteți speranța mîntuirii omenirii, cei fără de frică de moarte, cu gene de luptători neînfricați, apărați - vă femeile și copiii, părinții și inventatorii secolului trecut. Cei care încă mai sunteți în viață, specialiști de marcă în diverse domenii, apăriți - i pe bătrînii cu experiență de o viață în meseria lor deoarece pot fi cei mai buni mentori și profesori ai copiilor de acum, care îi vor depăși cu mult spre bucuria și satisfacția lor și a noastră ! Acest popor credincios și iubitor va fi respectat de omenirea întreagă. Trăiți cu bucurie, sau muriți cu mult curaj pentru copiii voștri, căci mare va fi răsplata voastră în cer pentru sacrificiul vostru ! Cea mai înaltă treaptă de Înălțare Spirituală este aici, la noi. Capacitatea de a te sacrifica pentru binele altora, pentru un nobil ideal al întregii omeniri. Mereu suntem numiți și împinși cu forța să fim cei din urmă, dar divinitatea a decis că suntem cei dintîi" ! "

Laurentiu Primo: "POPOR SINUCIGAȘ !Am cautat în istorie un popor care sa fii dispărut prin sinucidere și nu prin acțiunile ostile ale unor vrăjmași superiori numeric și militar. Am cautat în istorie sa vad dacă mai exista vreun precedent asemănător celui pe care îl trăiește azi poporul roman. Am găsit popoare distruse de către ticalosi în scop de jaf: Siria, Libia, Afganistan, Irak, Yemen, Vietnam, etc., dar ceea ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani în România, este unic în istoria speciei. Iată doar un scurt sumar al acțiunilor sinucigașe ce vor duce în scurt timp la disparitia acestui popor:- majoritatea "creierelor" au fost încurajate sa plece din aceasta tara pentru ca au fost ținuți la mare preț prostii și discriminați oamenii inteligenti. Poporul român este azi, ultimul popor migrator al Europei !- au fost lăsate prada hienelor sexuale, fetele tinere și frumoase ce si-au vândut moralitatea pentru un săpun Fa sau o pereche de strampi- a fost distrusa toată industria ridicata cu greu și prin sacrificii în epoca Ceausescu- au fost alungați din tara toți muncitorii harnici și calificați care s-au văzut peste noapte lipsiți de locuri de munca- ne-am dat (ca "vindut" nu se poate numi la 10% din prețul mediu la nivel de EU) terenurile agricole străinilor- ne-am otravit pământurile și apele cu gunoaiele si deșeurile toxice ale occidentului- ne-am umplut tara cu rachete, avioane de lupta și tancuri americane care ne transforma în ținte nucleare- ne-am aliat din nou cu "looserii", ca în al doilea război mondial- am distrus sportul național, copiii devenind niște zombi dependenți de cumpănași pe tic toc, facebook și youtube- am distrus școala care dădea cele mai luminate minți ale planetei și ne-am transformat copiii în tfl-isti rezistenți, "analfabeți functionali"- am încurajat amorul homosexual în detrimentul natalității și al sanatatii mintale- am umplut tara cu droguri spre beneficiul și îmbogățirea celor din structurile "speciale" care ar fi trebuit sa ne protejeze de acest pericol- ne-am vândut copiii ong-urilor sorosiste care ne-au educat copiii ca trebuie sa fie pro orice numai pro romani, nu- ne-am lăsat conduși de mafioți, gangsteri hoți și idioți care au dus tara la ruina- am distrus firmele mici cu capital romanesc în beneficiul corporațiilor străine care storc tara de bogații și resurse- am defrișat pădurile pentru binele și inavutirea unor politicieni mafioti smecheri și ticalosi și al unor corporații austriece- am dat pe gratis tot petrolul, gazele și bogatiile României- am dat tot sistemul bancar - financiar pe mina străinilorAsta înseamnă să fii sinucigaș, asta înseamnă să îți urăști istoria, ADN-ul, trecutul, strămoșii, asta înseamnă să fii un popor de rahat sortit pieirii și disprețului istoriei.Asa ia sfârșit existenta unui popor ce nu a strălucit niciodată decât prin tradare, nesimțire și superficialitate.Nu o sa-l plinga nimeni... *** ”200 miliarde euro datorie !8,6 % deficit bugetar !25 miliarde euro deficit al balanței comerciale !Retrogradare la negativ a ratingului de țară !ROMÂNIA E ÎN FALIMENT !!!Multumim Iohannis, Vulpone, Ciuca, Câțu, PSD, PNL, USR !!!Asta e pretul pt vaccinuri, pensii speciale, liberalizarea pretului la energie si gaz si dezmatul bugetar cu peste 1,3 milioane de trintori cu salarii uriase.Ne agitam degeaba... nici Iisus Cristos nu ar mai putea salva situatia !

Laurentiu Susnea: "Țara Belelelor

Lazarescu Mihaela: "Pasivitatea și neimplicarea ne-au distrus, pasivitatea și neimplicarea ne vor ucide. Curve, ca întotdeauna, ăsta e poporul român!

Leonard Ancuţa: ”Pe centrala termică, de unde vine căldura scrie cu spray/pavăl o fute pe nevastă-ta.

Leonard Chesca: "ROMÂNIA - ȚARA SFÂNTĂ. Evreii spun că România este tara stramosilor lor, că rădăcinile lor sunt românești."

Lhana Roma-Nova: "fii om drept, nu tolera/ pe acei’ ce-ar prefera/ ţara asta să se împartă/ între cei cu traista spartă,/ Să închizi degrabă gura/ celui ce bate măsura/ că, de s-a născut bogat,/ e stăpân pe vreun regat/ iar cel care e sărac/ n-are drept la cozonac!.../ Tu, Român de România,/ iar când sufletul te doare/ să-i aprinzi o lumânare!.../ Şi, creştini, lumea balcană,/ nu îi vor face vreo şicană,/ ci de-atunci, pre totdeauna,/ când pe cer străluce’ luna,/ cu-a lor fiinţă pământeană/ văd o stea răsăriteană!... / Tu, Român de România,/ să nu-l uiţi pe Cuza Vodă/ căci şi dânsa, ciocârlia,/ îi închină astăzi odă,/ de aceea, tu, mereu,/ când îl rogi pe Dumnezeu,/ să-I aduci, te rog, aminte/ de aceste trei cuvinte,/ Alexandru Cuza Ioan,/ neînfricatul mohican/ ce-a învins Înalta Poartă/ cu iubirea scrisă în hartă!.../ Tu, Român de România,/ ai răbdare, nu mai plânge,/ nu-ţi mai ascuţi mânia/ când din ochi îţi curge sânge/ fiindcă lacrima ce-ţi cade/ s-a desprins din ţara care/ suportat-a judecate/ pentru vina de-a fi Mare/ şi... nu timpul e cel care/ se grăbeşte, merge încet,/ ci jefuitori din zare/ prins-au ultimul bilet/ către Iadul plin de smoală/ unde flăcări îi aşteaptă/ sufletul să li-l pârjolă/ cu-a lui lege dreaptă, dreaptă!

Liana Dia Ionescu: ”Ce înseamnă și ce nu înseamnă România? România...nu înseamnă resemnare,nu înseamnă trădarea vremelnicilor conducători,nu înseamnă jecmănirea,deși este trădată și furată de oamenii care nu o merită. România... înseamnă bunicii și părinții noștri,care generații după generații au pus cărămidă peste cărămidă și au ținut o țară cu fruntea sus de prea multe ori cu prețul jertfei supreme! Au avut puterea credinței că vor reuși și au reușit! Suntem la vremuri de răscruce crâncene, în care puterea credinței și viața ne sunt supuse la grele încercări viclene,atât din exterior cât și din interior de către cei care au "uitat" din ce popor și pământ se trag. Sunt vremurile în care banul are gust dulce,iar educația, cultura, istoria nu mai înseamnă mare lucru pentru politruci, își amintesc de ele doar la alegeri. Războiul nu este cel de la granițe, războiul este cel din ființa noastră, este cel din fiecare dintre noi.... Locul meu este aici, lângă eroii din istoria noastră, lângă eroii harnici neștiuți de lângă noi ,cei care țin fruntea sus acestei țări în ciuda tuturor stavilelor. La mulți ani, Republică Română! Slavă României! De iubire în credință și credință în iubire să ai parte, Patria mea, frumoasă! Iar străinilor, care tot se perinda pe aici, le zic doar atât: Nu sunteți de-un neam cu noi și țară,/ Nu ne-o călăriți, că nu-i a voastră..../ V-ați legat de ea, flamanzi, de parcă.../ Vreți s-o luați pe viață de nevastă!

Licuta Pantia: "E totul o derută, salarii-s de rușine,/ Copii cu minți de genii ne pleacă-n țări străine,/ Ne-a împărțit durerea în răi și egoiști,/ Frumoasă țărișoară, de ce ți-s ochii triști?/ O slujbă se obține cu prea râvnita șpagă,/ De nu ai bani, adio, ia altul cu desagă,/ Domnește nepotismul, inteligența plânge,/ Mulți dintre cei cu funcții pe degete au sânge!/ Ne crește suicidul, e lumea tot mai tristă,/ Speranța e în doliu, sau nici nu mai există,/ Se înmulțesc sărmanii, e plin de cerșetori,/ Nici să trăiești nu-i bine, nu-i bine nici să mori" *** M-a-ntrebat candva strainul/ in tara m-am nascut/ in ce loc din asta lume/ zorii vietii am vazut?// Nu am stat prea mult pe ganduri / si, cu sufletul strapuns,/ printre lacrimile-ascunse,/ cu blandete i-am raspuns:// Tara mea e-un boț de aur/ e comoara pe pamant/ Are-atata frumusete/ de nu-ncape in cuvant// Are munti ce-ascund in taina/ Pretioase bogatii/ Codri falnici, rauri limpezi/ Dealuri mandre si campii// Are Dunare si Delta/ Peisaje unicat/ Si castele, si palate/ toate-s de neegalat// E istoria prezenta/la tot pasul unde treci/de o vizitezi o data/ nu iti mai vine sa pleci// E taramul unde cerul/ Se coboara pe pamant/ unde pustnici stau in ruga/ implinindu-si legamant//unde apa de izvoare/ e aghiasma ce se bea/ de acolo-mi trag eu seva/ ea e tarisoara mea/ S-a nascut de multa vreme/ Cam de e vesnicia/ A creat-o insasi Domnul/ Si-a numit-o... ROMANIA!

Lidia Marin: ”Prea multi tradatori si neganditori

Lilian Scripnic: ”Dreptatea se înfăptuiește fără frică, adevărul se afirmă în ciuda minciunii, țara se iubește necondiționat, credința se trăiește, iar frumosul din om se promovează! Aceasta este România pe care mi-o doresc”

Liviu Mihaiu: "Pare o constatare cinică, dar e o tristă realitate: România nu are oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva decât ceea ce este acum" -Dr. Doru Pop - Conf. Universitar Ne convine sau nu, acesta-i adevărul. Oamenii de calitate, bărbați curajoși și femei inteligente, cetățeni bine educați și formați de-a lungul câtorva generații ,au fugit din țară sau au fost uciși. In România de azi instituțiile publice și private sunt lamentabile. Pretutindeni vedem surogate de profesioniști publici, profesori contrafăcuți și bolnavi de nervi,medici incompetenți, politicieni-marionete unii servili și alții infatuați. Prima golire demografică a a avut loc la inceputul secolului trecut și a fost o consecință nefastă a celor două războaie mondiale. Catastrofa demografică a continuat in perioada stanilistă, când in România, după modelul sovietic, statul a demarat un proces de epurare pe criterii de clasă socială, orientându-se asupra elitelor și intelectualilor. A fost distrusă o întreagă pătură medie, inteligentă şi valoroasă: săteni bogaţi, preoţimea educată, precum şi o mare parte a intelectualităţii urbane (medici, avocaţi, jurnalişti). Am pierdut apoi doua etnii importante, evreii si etnicii germani. A treia şi cea mai mare golire demografică a avut loc după 1989. Deşi statisticile nu sunt concludente, pentru că mulţi români şi-au luat lumea în cap, pur şi simplu au plecat fără să se mai uite în urmă şi fără să oficializeze această plecare, se estimează că undeva între 3 şi 4 milioane de concetăţeni au emigrat în ultimii 25 de ani. Şi nu au plecat infractorii, leneşii sau ignorantii. Au plecat tinerii de până în 35 de ani, oameni educaţi şi bine pregătiţi profesional, bărbaţi şi femei, curajoşi şi cu iniţiativă, cu profil psihologic de învingători, indivizi gata să muncească, dispuşi să facă eforturi remarcabile de adaptare la o nouă societate. Iarăşi am pierdut ce aveam mai bun din punct de vedere demografic. Din păcate în locul unor oameni cinstiţi şi educaţi, instituţiile româneşti au fost populate cu hoţi şi şarlatani. În locul unor intelectuali de calitate am fost obligaţi să punem analfabeţi şnapani,în locul unor oameni capabili să dialogheze civilizat, am adus făpturi care urlă şi creaturi care înjură şi scuipă, ghiolbanii şi primitivii i-au înlocuit pe oamenii inteligenţi şi serioşi. Farsorii dansează goi pe scena publică, mimând societatea civilă, iar mass-media este plină de ipochimeni care nu cunosc regulile de gramatică elementara si nimic nu-i împiedică să debiteze aberaţii.Daca astazi suntem o natiune distrusa, nu e din cauza disparitiei fabricilor si uzinelor, aceasta fiind doar o consecinta, ci din cauza factorului uman. Am înlocuit neamul bun cu neamul prost, iar neamul prost continuă să se perpetueze. Democrația are multe plusuri, dar și un uriaș minus, lipsa oricărui criteriu de selecție valorică a liderilor. Așa că astăzi, România este o colonie vasală multora, dar mai ales, neamului prost

Liviu Plesoianu: "suntem o Colonie in devalmasie, una în care nu suntem siguri care ne sunt stăpânii, dar ştim că noi îi avem pe cei mai mulți!" *** ”Cine îndrăznește să scruteze orizontul dincolo de ceața cotidianului înțelege că România va conta pe harta fizică a lumii DOAR atunci când va începe să conteze, conștient, pe harta ei metafizică... România are un Destin aparte. Pe care și-l poate rata sau împlini. De și-l împlinește, va rămâne și peste mii de ani în Istoria Omului. De și-l ratează, va aluneca în subsolurile unei istorii vide. Cine este interesat de dimensiunea profundă a Omului și a României găsește aici elemente și impulsuri de dincolo de Zidul Materialist care ne împiedică să VEDEM: Marea Bătălie pentru Omenire: https://liviuplesoianu.gumroad.com/.../marea-batalie... ;Adevărata Mare RESETARE: https://liviuplesoianu.gumroad.com/l/adevaratamareresetare ; Un Mare Inițiat dezvăluie toate adevărurile pe care anumite Societăți Secrete le ascund de voi!: https://liviuplesoianu.gumroad.com/l/apocalipsa- acum ; Om sau Cyborg: https://liviuplesoianu.gumroad.com/l/om-sau-cyborg *** "Nu, nu e o problemă că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried... Problema e că Ion crede că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried sunt ființe superioare. Problema nu e că Ion votează Fritz și Klaus și Clotilde și Cosette și Siegfried. Problema e că Ion votează așa pentru că el crede că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried sunt mai mult decât Ion!Ne-au băgat în cap, timp de zeci de ani, că suntem nimeni în drum, praful de pe tobă, musca din bere. Și... i-am crezut. Ceea ce ne-a determinat să căutăm mereu nu parteneri străini, ci stăpâni... De câteva decenii, ne vor resemnați și cu capul plecat, temători și lipsiți de speranță, încărcați de frică și convinși că suntem cei mai răi, cei mai leneși, cei mai corupți! Dacă suntem „cei mai corupți”, „cei mai leneși”, „cei mai puțin capabili”, atunci ne trebuie mereu manageri străini, atunci ajungem să căutăm la nesfârșit administratori de țară din alte... țări. Dacă ne-am fript cu stăpânul A, încercăm mai departe să vedem cum e cu stăpânul B, apoi cu stăpânul C și așa mai departe. Iar dacă vom ajunge să epuizăm tot alfabetul, probabil o vom lua de la capăt. „Poate de data asta...” Ne-a dezbinat un sistem ticălos, pentru care NU am existat nicio clipă ca ființe omenești, ci doar ca pioni utilizabili într-un sens sau altul pe o tablă de șah care nu ne aparține și nu ne-a aparținut în mod real niciodată. Când au avut nevoie să-și impună propriile planuri cu această țară, ne-au ATOMIZAT! Ne-au FĂRÂMIȚAT! Ne-au făcut mii de bucățele mici, apoi ne-au așezat în relații antagonice. Ne-au împins într-un război al tuturor împotriva tuturor: tineri contra bătrâni, români din țară contra români din afara țării, oameni de la sat contra oameni de la oraș, pacienți/medici, profesori/părinți… Aici am ajuns, aici suntem și nu trebui să ne mințim că ar fi altfel! Iar problema noastră nu e că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried... Problema noastră e că Ion a ajuns să fie convins că Ion, ca om, e mai puțin ca Fritz, ca Klaus, ca Clotilde, ca Cosette, ca Siegfried... Nimic nu se va schimba în această țară până când Ion nu se va prețui cu adevărat pe sine ca Ion, fără să-i fie rușine de numele lui și de OMUL ce-și poartă cu mândrie numele...

Luci Lucescu: "Romanii au fost învățați cu minciuna instituționalizată de pană în 1989 (felicitări vechii securitati!) și deja sunt obișnuiți și cu minciuna instituționalizată de acum (felicitări noii securitati!) Din păcate, oamenii nici nu mai vor Adevarul, iar asta este cel mai grav efect al tampirii institutionalizate din aceste timpuri!"

Lucian Mandruta: "Si, de fapt, care e identitatea nationala, doamna Weber? Ce inseamna sa fii roman? Inseamna sa fii inchis intr-o cultura, respingandu-le pe toate celelalte? Inseamna sa nu citesti, sa nu asculti, sa nu intelegi nimic din ce-i fara tricolor si nu e aprobat de Comitetul Culturii de Stat? Inca neinventat, dar nu ma indoiesc ca vine... Identitatea unui om, doamna Weber, NU MAI POATE FI exclusiv nationala intr-o lume care comunica liber. In care bunurile culturale, inclusiv ideile, sunt impartite cu oameni de la 5 sau 5000 de kilometri distanta! De fapt, ceea ce numesc ultra-patriotii "identitate nationala" nu e altceva decat o forma de catuse pentru minte, care trebuie tinuta prizoniera intr-un tarc cu idei putine, fixe si aprobate de ofiteri culturali care n-au reusit sa treaca de cartea de romana de a 5-a. Va multumesc deci, si dumneavoastra si activistilor neaosisti pentru cadoul acesta al ochelarilor de cal, intr-o epoca in care netul ne da posibilitatea sa vedem 360 grade.N-am ce face cu ei. Deja am vazut, am citit, am trait prea multe lucruri ne-romanesti ca sa inteleg ca pana la urma suntem cu totii oameni. Ca plansetul si rasul si lacrima nu au nevoie de o limba sau o cultura sa fie exprimate. Si ele sunt ceea ce, pana la urma, ne defineste, in adanc. Dincolo de identitatea nationala, doamna Weber, e cea umana. Permiteti sa raportez, miscand in front: Sunt om inainte de a fi roman! com nt: Identitate nationala inseamna romanism, adica a face din Romania familia ta. Si esti roman cand fratele tau, daca este tamplar si face usi, cumperi de la el si nu de la o multinationala, pentru ca banii tai il ajuta sa traiasca si sa se dezvolte. Iar in caz caz ca te ataca un hot sau te doare ceva, strigi si fratele/vecinul iti sar in ajutor si nu multinationala. A fi roman inseamna, ca guvernant care cheltuieste banii romanilor, sa ii cheltuiasca doar pe produse fabricate de romani si nu pe produse straine, cum va laudati dv ca ati avut o "masina buna". Putin a anuntat ca va distruge oligarhii care castiga banii in tara si ii cheltuie afara. Daca as fi la putere in Romania, oamenii ca dv i-as arunca peste gard, indiferent cat ar striga ca au drepturi ale... omului. In romania sunteti intai roman, cu drepturi si obligatii, apoi ce mai vreti. Daca refuzati sa fiti roman, daca va place sa fiti intai strain, nu aveti dreptul moral sa locuiti printre romani. Nu avem nevoie de o asemenea inteligenta.

Madalina Afrasinie**JOS LABELE DE PE MADALINA – Solidaritate cu judecatoarea Madalina Afrasinie de la Tribunalul Bucuresti: „Toti cei care n-au fost de acord cu sistemul au platit: cu viata, cu libertatea, cu viitorul lor... Doamna judecator, aveti curaj, dar porneste jihadul, pentru ca jegurile vor sa-si asigure viitorul, iar dumneavoastra sunteti o piedica... Nu cunosc istorie. Romanul ii ia cu furca si toporul cand ii ajunge cutitul la os” Daca sistemul va continua sa incerce a reduce la tacere figuri publice incomode, nu va face altceva decat sa alimenteze si mai mult revolta romanilor, revolta care mai devreme sau mai tarziu va exploda. Avertismentul a fost lansat luni, 12 iulie 2021, de catre fostul procuror Maximilian Balasescu (foto), in semn de solidaritate cu judecatoarea Madalina Afrasinie de la Tribunalul Bucuresti, devenita tinta unui dosar disciplinar in care Inspectia Judiciara o acuza de posibila comitere a abaterii disciplinare constand in „manifestari care aduc atingere onoarei sau probitatii profesionale ori prestigiului justitiei” Iata postarea de pe Facebook a fostului procuror Max Balasescu: „Din ciclul 'ori ei, ori noi' O doamna respectabila judecator este cercetata de IJ pentru delicte de opinie pe FB. In lumina celor intamplate in ultimii 9 ani, era de asteptat. Doamna judecator chiar a avut opinie la ceea ce se intampla in sistemul judiciar si in general in societatea civila, precum si daca altii au fost arestati sau trimisi in judecata, ulterior achitati pentru ca nu suportau anumite derapaje ale sistemului... Toti cei care nu au fost de acord cu sistemul au platit: unii cu viata, altii cu libertatea, altii vor plati cu viitorul lor! De ce? Pentru ca sistemul lor in momentul de fata este mai puternic decat celalalt. In ziua de azi, ca sa fii Ioana d'Arc, ca si in celelalte vremuri, iti trebuie bani, foarte multi bani si trebuie sa le reprezinti interesele celor cu bani. Lucrurile nu se vor opri aici. Daca in Evul Mediu te decapitau, acum iti vor dreptul la cuvant. Ai voie sa vorbesti doar ce vor ei, sa postezi doar ce vor ei, te lasa un timp rezonabil sa faci ce vrei, iti trimit mesaje la care tu raspunzi: 'nu au ce-mi face'... Eh, uite ca au. Si cand crezi ca invingi sistemul, iti da dauna. Imi aduc aminte ca la o sedinta CSM o doamna a sistemului judiciar care a avut un conflict cu presedintele Romaniei de atunci, Traian Basescu, i-a spus 'ca nu are ce sa-i faca', si presedintele i-a raspuns: 'poate dumneavoastra nu, dar sotului', si acesta a fost arestat peste cateva zile... Doamna s-a retras. Deci, doamna judecator MD (n.r. Madalina Dardeci), aveti curaj, dar porneste jihadul, pentru ca jegurile vor sa-si asigure viitorul, iar dumneavoastra sunteti o piedica... Lasati-i sa faca ce vor, ca nu cunosc istorie! Romanul ii ia cu furca si toporul cand ii ajunge cutitul la os. Nu uitati ca asa-zisa revolutie a fost cea mai sangeroasa din tot blocul comunist!... Cand o fi urmatoarea, asa o sa fie. Si atunci o sa fim prezenti toti cei care gandim... (n.r. Urmeaza postarea de pe Facebook prin care Madalina Afrasinie a anuntat ca i-a fost deschis dosar disciplinar.) 'Q.e.d.

Mady Viviana: "Românii așteaptă sfinti si arhangheli sa il elebereze din prostia lor si pe americani care ne au dat o la cioc . Nație de paraziți lași lihniti de foame si tot nu ies sa isi ia tara inapoi,se lasa tarati pe strazi de ocultisti iesind la behait pasnic in timp ce prin spate sunt omorâți

Magna Dacia: "SUNTEM SĂRACI ÎN OAMENI POLITICI ŞI ÎN PATRIOŢI! Avem nevoie de o “revoltă” pașnică, nu numai culturală, intelectuală. Cheia suntem NOI și se numește “împreună”! Este o aberaţie să credem că totul va fi bine fără să ne implicăm!*** "Românii trebuie să ştie care sunt ultimele observaţii primite de ţara noastră şi ce strategie va adopta Guvernul! USR-PLUS şi PNL nu pot negocia viitorul românilor în spatele uşilor închise şi nu se mai pot ascunde în spatele Bruxelles-ului pentru a-şi nega incompetenţa, încurajând lipsa de transparenţă şi de dialog. *** Dar, populatia demonstreaza ca se simte din ce in ce mai bine, pe fondul unei relaxari, mai mult impuse, dar, care in curand, prin unele masuri va genera si foarte multe discriminari privind drepturile fundamentale prevazute in Constitutie. **cei mai multi dintre cetateni doar lamentandu-se sau exprimandu-si acordul cand se regasesc in opiniile sau comentariile cuiva, ofera din plin libertatea ignorantilor lui Iohannis sa-si faca jocurile murdare bine puse la punct de a bulversa intrega societate si a-si promova propriile interese!

Marcel Anghel: Sa vizitezi Romania iti trebuiesc zeci de ani. Sa intelegi acest popor nu iti ajunge o viata. De asta nu ne cunoaste nimeni. Numai noi ne cunoastem, cu tot ce este al nostru, cu părțile bune si mai putin bune. De asta nu ne-au cucerit niciodată. De asta ne păstrăm graiul și portul

Marcela Bratosin: "ROMÂNIA e prizoniera partidului pensiilor si salariilor nesimtite"

Maria Diana Popescu: ”HAARP, războiul psihotronic, exploatarea petrolului şi gazelor, iată cum s-au străduit mititeii de guvernanţi să ridice România în rîndul ţărilor cu risc seismic ridicat! *** paradisul economic al Ţării, îmbîcsit de ciocli şi de corporaţii ahtiate după profit rapid, de moluri şi nu de fabrici.*** Ţara noastră, trăieşte o „minunată” epocă modernă fanariotă, doar cu diferenţa că sultanul e metamorfozat.

Maria N Georgescu: ”Romania – tara aflata vesnic intre mantuire si mantuiala.”

Maria Sava: "Tara mascatilor

Maria Smochina: ”Milionari fără munca și pușcăriași fără vina acestea sunt noile clase sociale în Romania

Mariana Alionte: "Tara Poporului sacrificat

Mariana Bezdadea: "aceste meleaguri latine,aflate într-o "oaza slava"

Mariana Torz: Bate vantul in alta directie ,si toti care l simt se vor lasa batuti de el...,directia o da vantul!”

Marija Gimbutas: ”Arheolog de origine lituaniană şi profesoara, Universitatea Califonia din Los Angeles: „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societățile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului și fierului” Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizația umană? Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari națiuni, printre care și cu aspirații înalte la titlul de popor ales.În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume(18,000 ani înainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnăcop de miner descoperit vreo dată, c ea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăblițele de la Tărtăria, județul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au apărut primele furnale din Europa, și tot de aici au plecat și s-au format celelalte popoare indo-europene și nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciții, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmații, elenii(ahei și dorieni), fenicienii..etc. Traco-dacii reprezintă cea mai veche și mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizației Sumeriene, și totodată cea mai numeroasă (180 - 200 de triburi). Ei puteau fi găsiți în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franța, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa....Chiar și Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuși Burebista.Scrisul și odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spațiul tracic și abia mai târziu in spațiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.Începând cu anul 1995, după studii îndelungate, însă intenționat ținute la subsol, o serie de savanți americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populație neașteptat de dezvoltată, (oare cine?).De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii știau să lupte călare și cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos. Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârșită, toate convențiile fiind încheiate verbal și apoi păstrate cu sfințenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băț lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient. Traco-dacii erau singura civilizație din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa. În jurul anului 1400 Î.C, se construiește în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi școală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare și al celor 12 constelații). Conform mărturiilor rămase posterității ale lui Platon și Socrate, însuși Pitagora și-a completat studiile la școala Zamolxiană, și tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului. Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaților (Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuți ca Cimiry. Migrând ulterior către Italia, Spania, Anglia și Irlanda au fost cunoscuți sub denumirea de celți. Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru. Un teren bogat în aproape toate bogățiile pământului, cu terenuri agricole (Grânarul Europei de mai târziu), pășuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorității dezastrelor naturale...etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungați din vatra strămoșească și nici deznaționalizaţi. Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradițiile strămoșilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuțioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoșilor noștri.România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit și respectat de toate popoarele lumii !!

Marincus Calin Gheorghe: "Nu crede toate prostiile despre ţara ta. Ține minte : Franţa este mult mai coruptă decât România. Germania este mult mai scindată decât România. Suedia este mult mai delăsătoare decât România. Austria este mult mai slugarnică şi fără caracter decât Romania. Belgienii sunt mult mai dezbinaţi decât românii. Nemţii în ţara lor sunt mult mai umiliţi decât românii. Anglia este mult mai nesigură și nefericită decât România. Bulgaria este mult mai săracă decât România.
Ungaria este mult mai slabă decât România. Italia are mult mai mulţi trădători decât România SUA are enorm mai mult neomarxism decât România. Canada este mult mai pierdută decât România. Secţiile de urgenţe medicale din Europa nu-s mai bune decât cele din România . In toate ţările de " rangul 1", din Europa, se fură mult mai mult decât în România . Nu-ţi denigra neamul pentru cǎ are mii de ani, este comoara ta identitară. Este tot ce ti-a ramas și poți da copiilor tăi! Restul este praf ȋn vânt..."
Marioara Nedea: "lucrurile in Romania merg din ce in ce mai prost cu fiecare an care vine si trece. Pentru ca toate institutiile colcaie de prosti prosti sustinuti de alti prosti mai mari. Nu se va schimba nimic in Romania din pacate iar sarrnanii prosti isi vor inchipui ca sunt regi." *** "CE LE PASĂ LOR? (Parodie la,,Noi vrem pamant,, de G.Cosbuc) Flămânzi şi goi, făr-adăpost,/ Ne irosim de-atâţia ani./ Muncim mereu dar fără rost,/ Suntem supranumiţi ţigani.../ Parlamentari bătuţi de vânt /Ce au cu iadul legământ,/ Lovesc mereu, izbesc în noi,/ Suntem săraci, plini de nevoi Şi sufletele-n piept ne dor./ Dar ce le pasă lor?/ N-avem palate, nici idoli. /Aceştia ne-au murit ./ Ne chinuim sfârşiţi de boli,/ Chiar Sfântul Duh ne-a părăsit./ Pământul nostru la străini/ Vândut e-n întregime./ Fac legi doar corbii cei haini,/ Şi taxele cumplit ne dor./ Dar ce le pasă lor?/ Şi-am vrea şi noi măcar să ştim/ Cât oare, vom răbda?/ Mai vrem o şansă să trăim./ Să nu murim aşa/ Robiţi în propria-ne ţară,/ Ducând ţărânei dorul,/ De cei ce ne-au făcut de-ocară/ Şi-au sărăcit poporul./ N-avem puteri, suntem sleiţi/ De-a vremii cruntă soartă./ Şi nu vom deveni părinţi/ Să aşteptăm în poartă/ Copiii noştri ce cu jind,/ Privi-vor în vitrine,/ Că-n ochii lor ce ne colind,/ Ne-om face de ruşine./ N-avem plăcere şi nici dor/ Să mai trăim în case reci,/ Că prea ne osândesc cum vor,/ Smintiţi ce se cred regi./Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt,/ Să facem noi legi pe pământ./ Când nu vom mai putea răbda,/ Când ţara se va răscula, De-al / urii negru, aspru vânt,/ Nu vor scăpa.

Marinescu Alcora: Un profesor de la Sorbona: «Voi, românii, sunteți daci. Coloniștii romani nu au fost latini, nici măcar italici…» Emmanuel de Martonne (n.1 aprilie 1873, Chabris – d. 24 iulie 1955, Sceaux), a fost un geograf și pedagog francez, binecunoscut în România interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României Mari, precum și la studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a geografiei României, a Munților Făgăraș, de a căror frumusețe sălbatică, neatinsă și pură a fost profund impresionat, numindu-i Alpii Transilvaniei. Francezul, care a condus publicația Atlasul Franței și a fondat Institutul de Geografie de la Sorbona, a fost și membru al Academiei Române. Iată ce a spus el în anul 1928, într-un interviu luat de Virgil Oghina: „Nu pot înţelege la români mania lor de a se lăuda ca urmaşi ai coloniştilor romani, ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani şi nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din provinciile estice ale imperiului; chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Priviţi chipul moţilor, al ţăranilor din regiunea Haţegului şi Făgăraşului, al maramureşenilor şi bucovinenilor şi veţi recunoaşte figurile dacilor sculptaţi pe Columna de la Roma. Voi, românii, sunteţi daci, pe aceştia ar trebui românii să-i cunoască mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă.”

Marioara Stoica: "Tara puscariasului Dragnea!

Marius Balacon: "Românul, în lipsa unui trai decent, a fost condamnat să strângă averi în sufletul și inima sa.Suntem săraci și profund nefericiți. Ne-au rămas adânc îngropate în noi doar două cuvinte: ”DOAMNE AJUTĂ”

Marius Mihai Coșerariu: ”Voi, ce stați la cârma Țării, oare nu vă e rușine/ Să priviți în ochi românii izgoniți prin țări străine?/ Cum de mai aveți tupeul, nesimțirea, îndrăzneala,/ Să-i mințiți fără rușine, să le spuneți ce-i morala?/ N-aveți pic de demnitate, derbedei fără onoare,/ Praful s-a ales de Țară, iar pe voi în cot vă doare./ De treizeci de ani încoace, v-ați crezut tot mai puternici,/ Ați înfometat poporul, mama voastră de nemernici./ Vă rotiți toți la putere, împărțindu-vă ciolanul/ Și-ați promis că va fi bine pentru cei săraci…la anul!/ Ați jurat că veți conduce cu credință și onoare,/ Dar v-ați încălcat cuvântul, voi, jigodii ordinare./ Din grânarul Europei, cum eram odinioară,/ Când eram cea mai bogată și mai respectată Țară,/ Am ajuns milogii lumii și trăim din ajutoare,/ Importăm petrol și gaze, apă, sare și mâncare./ Am ajuns ca-n țara noastră, să plătim umili chirie,/ Să trăim de azi pe mâine și mâncăm pe datorie,/ Ați pus taxe peste taxe și impozite pe aer,/ Căci pe tot românul, iată, l-ați considerat un fraier./ Din Grădina Maicii Sfinte cu izvoare cristaline,/ Astăzi, iată, România-i îngropată în ruine,/ Satele sunt pustiite, mamele își plâng flăcăii,/ Izgoniți de voi, escrocii, trădătorii și lingăii./ Plâng neputincioși Carpații, defrișați, dați de pomană,/ Urlă-n hohot Bărăganul, care încă ne dă hrană,/ În icoane lăcrimează sfinții de durerea noastră,/ Marea Neagră sângerează, plânge Dunărea albastră.// Ați distrus economia, ați vândut tot din subsoluri,/ Ați umplut Țara de curve, de gunoaie și de moluri,/ Câmpurile sunt pârloagă, prin păduri vezi numai cioate,/ Am ajuns care pe care și trăiește cine poate./ Ard bolnavii în spitale, moartea peste tot se-așterne,/ Voi vă-ntreceți în discursuri și promiteți baliverne,/ Educația e scumpă, școlile sunt de fațadă,/ Boschetari bătuți de soartă trag pe nas la colț de stradă./ La alegeri ne promiteți c-o să curgă lapte, miere,/ Însă vă uitați cuvântul, când ajungeți la putere,/ „Nu sunt bani”- aceeași placă și aceleași vechi motive,/ Dar voi vă plimbați într-una prin Dubai și prin Maldive./ Cât tupeu, ce nesimțire, lipsă de umanitate,/ Când românu-și cere dreptul, să-i anunți că nu se poate/ Și să spui că pensionarii, pentru Țară-s o povară,/ Chiar de nu au bani de-o pâine, de tămâie sau de ceară!/ Ne-ați impus legi imorale și principii globaliste,/ Cum că Crucea și Drapelul nu mai trebuie să existe/ Și ne-ați interzis eroii, care-au dus prin lupte greul,/ Iar în locul lor să punem fără voie curcubeul./ Asta-i, oare, România, trâmbițată prin campanii,/ Când noi vă votam ca proștii, iar voi desfundați șampanii?/ Ne-ați promis școli, grădinițe și autostrăzi, spitale,/ Dar voi sunteți subiecte în dosarele penale./ Blestemați să fiți de-a pururi, vânzători de Neam și Țară,/ Să nu credeți că poporul, chiar mănâncă tot ce zboară,/ O să vină vremea-n care, cu toți veți da socoteală,/ Veți răspunde-n fața legii pentru aroganță, fală./ Ce-ați făcut, mă, pentru Țară, pentru-a votului ștampilă?? Auziți cum plâng românii? Sunteți surzi, nu aveți milă?/ Ați jurat credință țării- nu puterilor străine,/ De ce gura mamii voastre, nu vă e de noi rușine?/ Unde-i, mă, averea noastră strânsă cu sudoarea frunții,/ Aurul, petrolul, gazul și câmpiile și munții?/ De ce ne-ați gonit copiii și-ați înfometat poporul?/ De ce ne-ați distrus Credința, Limba, Stema, Tricolorul?/ Panarame care sunteți, deghizați toți prin partide,/ Vă bateți în piept cu pumnul, că…„corupția ucide”./ Unde-i, mă, dreptatea noastră, dreptul ce ni se cuvine,/ Când voi profitați de lege, distrugând mereu destine?/ Voi, escroci ce ne conduceți, de aproape sau departe,/ O să vă primiți răsplata, chiar și dincolo de moarte,/ Vă vom confisca averea obținută prin hoție/ Și pe toți vă vom trimite-ncolonați la pușcărie./ Să nu credeți că vreodată veți scăpa basma curată,/ Dumnezeu, vă iartă, poate ,dar poporul niciodată,/ Pentru lacrimile noastre, pentru morții fără vină,/ Veți plăti, cu siguranța, chiar pedeapsa cea divină./ Țineți minte că pământul se învârte ca o roata/ Și-n curând vom fi împreună toți la Marea Judecată,/ Voi, aici, o duceți bine, căci așa au decis sorții,/ Însă nu uitați că suntem toți egali în fața morții.

Marius-Adrian Porojnicu: ”În ţara lui Taie-totul-/ Ciumpăvită şi-ncă vie,/ Vine Moşul, prin omătul/ Cu miros de sărăcie

Matei Mircea: "O lume cu cu..-n sus.Dacă există o țară-n care tot ce-i natural și normal să fie interzis, asta-i România. - În toată lumea civilizată politicienii își plătesc campaniile electorale. În România sunt plătite de sărăntoci, că așa le-au spus clanurile mafiote la tv. Cică ”să nu fie tentate să fure”! Și voi i-ați votat. - În toată lumea civilizată politicienii sunt obligați să spună sărăntocilor ce fac cu banii publici. În România doar li se spune sărăntocilor că ”nu mai sunt bani”! Și voi nu ziceți nimic, ba-i mai și votați. -În toată lumea civilizată, chiar și în Italia, instituțiile de forță ale ”statului” îi vânează pe mafioți. La noi statul este complicele hoților iar justiția a fost cumpărată cu șpăgi și sporuri. - În toată lumea civilizată, politicienii oricât de mafioți ar fi sunt obligați să-și dovedească sursa averilor. La noi hoților din politică li s-au lăsat ”portițe legislative” pentru a ține la secret averile și și sursa acestora. - În toată lumea civilizată contractele pe bani publici sunt transparente iar politicienii mafioți sunt aruncați în stradă imediat ce-au fost prinși. În România trebuie să ne rugăm de ei ”să plece acasă”, adică să-și dea demisia. Ba mai mult, politicienilor corupți sărăntocii le permit să candideze din nou, ba-i mai și votează. Băi fraților, ce înseamnă să-i vezi pe politicieni cum te fură și să-i lași SĂ TE FURE PÂNĂ TREC CEI 4 ANI DE MANDAT, fără să te poți atinge de ei, că au ”imunitate”???

Matei Mircioane: ”ROMANIA: Stat în care prieteniile politice se ramifică adânc în economie.

Matrias Artanis: "Mai nou apar articole ln presa despre Romanul care e sclav te miri prin ce colt al planetei si sufera.... chinuit de straini Noi suntem chinuiti acasa, ne chinuim unii pe altii, ne furam, ne mintim, ne tradam, ne barfim.... cloaca de paraziti. Sistemul(stapanii lumii) ne-a adus aici, dar si firea noastra lașa.... suntem alterati pa ADN, nascuti sclavi pt. eternitate, de la Burebista si pana ln prezent..... am fost doar sclavi, cand ne-am lmpotrivit..... mereu au aparut tradatorii si repede am plecat bostanul si ne-am proslavit ln fata stapanului autohoton sau strain. Dupa "revolutie" am devenit si mai sclavi..... lnsa o facem pe toata planeta, cu pretul demnitatii, al sufletului si al caracterului.... toate se leaga lntre ele. Romanul e sclav peste tot, prin definitie gandim si actionam precum sluga mica si proasta(natie de caracter perfid pa ADN) Romanul.... chiar si acasa.... ln tara lui... tot sluga estem pt. ca nu rupe pisica ln doua... cand esti nascut lntr-un popor de slugi.... taci si suporti.... pretentii au vitejii... nu lasii. Neamul asta perfid omoara si sufoca repede pe unul care are spirit liber, care are idei, viziune, dorinta nestavilita de libertate ln cuget si simtiriNoi furam si strigam hotul, noi mintim si urlam dupa adevar, noi tradam si apoi li facem pe altii tradatori, noi nu ne asumam nimic si nu lntelegem niciodata notiunea de DEMNITATE sau CURAJ...... Noi nu suntem uniti si nu facem niciodata o treaba serioasa la nivel macro.... ici colo mai rasar 2-3 care vor sa faca ceva... DEGEABA...îi sufocam rapid.... Sa lasam ipocriziile, noi ne vindem pe 2 bani, neam de Iude, important e... .....sa ne descurcam..... nu mai conteaza sufletul, demnitatea, caracterul..... nimic. Romania produce ln proportie de 75 % numai lichele..... sa lasam ipocrizia la o parte.... sa facem un dus rece si un proces de constiinta rapid.... poate maine ne trezim oameni.....de demnitate nici nu putem discuta.

Maurice Munteanu: "Romania a ajuns ingropata in țopism."

Maxim Varvari: "Romanii - o multime de naivi aflata in permanenta cautare de stapin. *** "cauta salvarea la cei care le pun la cale sfirsitul

Medeleanu Gherghina: "Tara care nu te lasa sa mori dar nici sa trăiești.

Mihaela Borzea: "o patrie bătrână cu visele-n perfuzii.”*** "țara fără calendar în care veșnic este luni." *** ”Plecat după George, Coșbuc delirează,/ Rebreanu-și rescrie ,,Răscoala,, oftând,/ Manole și ceata, mai nou, emigrează,/ Doar Anele-n ziduri se sting așteptând.

Mihai Apian: "Pentru acest neam (ca și pentru altele), nu există decât un singur îndemn: "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" Atât timp cât românii vor fi mai preocupați de lopata, de pâine, de pogoane și de ciolane decât de libertate și de dreptate, nimic esențial nu se va schimba în traiul lor. Așa că să-i vedem pe cei care se ridică, pe cei care își vor risca viața, confortul, pâinea pentru un ideal. Numai așa vom afla ce preț pun românii pe aceste idealuri! Mă tem că realitatea e deja la vedere!"

Mihai Cistelican: "Raport devastator al Departamentului de Stat al SUA despre România: 'Mita era frecventă în sectorul public!' Impunitatea în cazul autorilor unor abuzuri la adresa drepturilor omului a continuat să fie o problemă în România, în timp ce sistemul judiciar a luat măsuri pentru a pune sub acuzare şi a pedepsi oficialităţile care au comis abuzuri. Totuşi, autorităţile nu au avut la dispoziţie mecanisme eficiente pentru a face acest lucru şi au amânat procedurile referitoare la abuzuri şi corupţie în rândul poliţiei, în multe cazuri rezultatul fiind achitarea, indică raportul pe 2021 al Departamenului de Stat al SUA privind respectarea drepturilor omului în lume, dat miercuri publicităţii, relatează Agerpres. ''Autorităţile civile au menţinut un control eficient asupra serviciilor de informaţii şi agenţiilor de securitate din subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Au existat informaţii credibile conform cărora membri ai forţelor de ordine au comis unele abuzuri. Chestiunile semnificative privind drepturile omului includ relatări credibile despre: cazuri de tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante din partea administraţiei; răspândirea corupţiei grave; lipsa de investigaţii şi responsabilitate pentru violenţa pe motive de gen, printre care violenţa sexuală, şi abuzuri ţintite contra persoanelor instituţionalizate cu dizabilităţi'', arată raportul citat. Documentul notează că, ''la 10 noiembrie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a respins acuzaţiile contra fostului preşedinte Ion Iliescu şi fostului vicepremier Gelu Voican Voiculescu pentru crime împotriva umanităţii comise în timpul Revoluţiei Române din 1989''. Curtea a întors cazul la Biroul Procurorului Militar. Conform instanţei, rechizitoriul conţinea câteva nereguli. Biroul Procurorului General a anunţat că va rescrie şi va depune din nou actul de acuzare. În decembrie continua anchetarea fostului preşedinte Ion Iliescu, a fostului premier Petre Roman, a fostului vicepremier Gelu Voican Voiculescu şi a fostului director al Serviciului Român de Informaţii Virgil Măgureanu pentru crime împotriva umanităţii comise în timpul ''mineriadei'' din 1990. Inculpaţii au fost acuzaţi de aducerea a mii de mineri la Bucureşti pentru a ataca demonstranţii care se opuneau regimului Iliescu. ''Referitor la tortură şi alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, Constituţia interzice astfel de practici, dar au existat informaţii de la ONG-uri şi media conform cărora poliţia şi jandarmeria au comis abuzuri contra romilor, solicitanţilor de azil, minorilor şi altor persoane în primul rând cu forţă excesivă, inclusiv bătăi. În timpul anului au continuat investigaţiile autorităţilor în două cazuri de exploatare sexuală şi abuz de către români din trupele de menţinere a păcii, raportate iniţial în 2017. Cazurile au implicat observatori militari desfăşuraţi în cadrul Misiunii ONU de stabilizare în RD Congo. Un caz a implicat un presupus abuz sexual (viol) contra unui minor. Respectivul membru al trupelor de menţinere a păcii a fost repatriat de Naţiunile Unite. Celălalt caz a implicat o presupusă exploatare sexuală'', menţionează raportul Departamentului de Stat al SUA. Documentul evidenţiază că impunitatea a fost o problemă semnificativă la nivelul forţelor de ordine, în special în interiorul poliţiei şi al jandarmeriei. Ofiţeri de poliţie au fost frecvent exoneraţi în cazuri de presupuse bătăi şi alte tratamente crude, inumane sau degradante. Printre măsurile luate de guvernul român pentru a creşte gradul de respectare a drepturilor omului de către forţele de ordine sunt amintite instruirea membrilor poliţiei şi jandarmeriei cu privire la o gamă largă de chestiuni privind drepturile omului, printre care egalitatea de gen, abuzuri contra copiilor, prevenirea torturii şi violenţa pe motive de gen, şi alocarea în şcolile şi academia de poliţie a mai multor locuri pentru admitere deschise special pentru persoanele de etnie romă. O altă chestiune reţinută în raport este reprezentată de condiţiile dure din penitenciarele din România, închisorile fiind suprapopulate şi neîndeplinind standardele internaţionale. O problemă ce continuă să fie raportată este abuzarea deţinuţilor de către autorităţi şi alţi deţinuţi. Potrivit datelor oficiale, suprapopularea este problematică mai ales în acele penitenciare care nu respectă standardul de suprafaţă pentru fiecare deţinut, stabilit de către Consiliul Europei. Unele închisori oferă asistenţă medicală insuficientă şi deţinuţii s-au plâns de calitatea şi uneori insuficienţa hranei. "Constituţia prevede un sistem judiciar independent, deşi în practică guvernul nu a respectat complet independenţa şi imparţialitatea judecătorilor'', notează raportul Departamentului de Stat american. Acesta insistă asupra faptului că, în pofida deciziei din 18 mai a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) conform căreia Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) contravine dreptului UE, guvernul român nu a desfiinţat entitatea în cauză. ''Constituţia prevede libertatea de exprimare, inclusiv pentru membrii presei şi altor media, iar guvernul a respectat parţial acest drept. Organizaţiile de media independente au remarcat politizarea excesivă a presei, mecanisme de finanţare corupte, precum şi politici editoriale subordonate intereselor partidelor şi patronilor. Reporteri şi reprezentanţi ai societăţii civile au afirmat că libertatea lor de exprimare a fost de asemenea limitată de accesul restricţionat la informaţiile de interes public emise de guvern şi instituţii publice, printre care cheltuieli, contracte sau oferte implicând fonduri publice'', subliniază raportul Departamentului de Stat.Raportul aminteşte, printre altele, cazul din 11 decembrie al reţinerii jurnalistei italiene Lucia Goracci şi echipei sale de la postul public de televiziune RAI, de către poliţia din Bucureşti, la cererea senatoarei Diana Şoşoacă, care i-a ţinut împotriva voinţei lor pe jurnalişti în biroul său în timpul unui interviu, convenit anterior, referitor la opiniile antivaccinare ale senatoarei.De asemenea, este menţionat cazul fostului rector al Academiei de Poliţie Adrian Iacob şi al pro-rectorului Mihail Marcoci, condamnaţi la trei ani de închisoare cu suspendare, 120 de ore de muncă în serviciul comunităţii şi despăgubiri de 80.000 lei pentru incitarea unui ofiţer de poliţie la şantaj şi ameninţarea cu moartea contra jurnalistei Emilia Şercan, după ce aceasta scrisese despre cazuri de plagiat în tezele de doctorat de la respectiva instituţie de învăţământ superior. Raportul aminteşte şi de cazul primarului sectorului 4 din Bucureşti, Daniel Băluţă, care a înaintat peste 30 de dosare civile şi plângeri administrative împotriva cotidianului Libertatea şi a cerut publicaţiei să nu mai menţioneze numele său. Documentul menţionează că practicile specifice corupţiei rămân răspândite în pofida punerii sub acuzare a unor înalţi demnitari, existând numeroase relatări despre cazuri de corupţie legate de guvern, unele cu impunitate. "Corupţia şi utilizarea incorectă a fondurilor publice a fost larg răspândită'', afirmă Departamentul de Stat american în raportul său, care aminteşte de cazul primarului sectorului 3 din Bucureşti, Robert Negoiţă, care între 2012 şi 2014 a direcţionat fonduri publice în valoare de 83 milioane euro către o reţea de companii offshore legate de familia sa. Raportul scrie că mita a fost un lucru comun în sectorul public, în special în sănătate, precizând că, în timpul pandemiei de COVID-19, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a lansat mai multe anchete asupra unor fraude privind achiziţii de echipamente de protecţie personală şi de ventilatoare. O altă problemă gravă, pe care guvernul român nu a soluţionat-o eficient, a continuat să fie violenţa pe motiv de gen, inclusiv violenţa domestică. Tribunalele au judecat doar foarte puţine cazuri de violenţă domestică. Numeroase cazuri au fost închise înainte de proces atunci când presupusele victime au renunţat la acuzaţii. ''Guvernul nu a aplicat eficient nici legea penală care interzice hărţuirea sexuală, definită ca solicitare repetată de favoruri sexuale într-o relaţie de muncă sau o relaţie similară. Conform ONG-urilor, de multe ori poliţia a luat în derâdere victimele hărţuirii sexuale sau a încercat să le descurajeze să depună plângeri'', mai arată raportul Departamentului de Stat american. Referitor la discriminare, guvernul român nu a pus în aplicare eficient legea privind combaterea discriminării între bărbaţi şi femei. Au existat cazuri de discriminare a femeilor în legătură cu căsătoria, divorţul, custodia copilului, angajare, obţinerea de credite bancar, deţinerea sau gestionarea unei afaceri sau proprietăţi, educaţie, procese judiciare. ''Conform legii, discriminarea şi hărţuirea bazate pe criterii rasiale se pedepseşte cu o amendă civilă cu excepţia cazurilor când sunt aplicabile prevederi ale codului penal. Punerile sub acuzare pe baza discriminării şi violenţei contra minorităţilor etnice sau rasiale au fost rare'', scrie raportul. Potrivit raportului Departamentului de Stat, discriminarea romilor a continuat să fie o problemă. Lipsa documentelor de identitate a făcut ca numeroşi romi să fie excluşi de la participarea la alegeri, primirea de beneficii sociale, accesul la asigurări de sănătate, obţinerea de acte de proprietate şi participarea la piaţa forţei de muncă. ''Etnici maghiari au continuat să raporteze cazuri de discriminare legată în principal de utilizarea limbii maghiare. Ei au relatat că guvernul nu aplică legea care prevede că minorităţile etnice sunt îndreptăţite să interacţioneze cu autorităţile locale în limba lor maternă în localităţile unde minoritatea constituie cel puţin 20% din populaţie'', adaugă documentul. Raportul menţionează că în timpul anului analizat s-au produs acte de antisemitism în România, unde potrivit recensământului din 2011 populaţia evreiască numără 3.271 de persoane. Este amintit incidentul de la Bistriţa, din 12 septembrie, când persoane necunoscute au vandalizat un monument dedicat evreilor deportaţi la Auschwitz şi Birkenau. De asemenea, este reţinut faptul că la 18 martie, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat, actriţa Maia Morgenstern, a declarat pe social media că, în timpul unei întâlniri cu reprezentanţi ai teatrelor şi ai altor instituţii culturale, unul dintre participanţi a folosit expresii antisemite calomnioase. ''Într-o declaraţie adoptată pe 31 martie, parlamentul a declarat că incidentele antisemite sunt în creştere şi a condamnat tentativele de glorificare a criminalilor de război şi ameninţările primite de Morgenstern'', adaugă raportul Departamentului de Stat al SUA. Acesta precizează că, potrivit Institutului Elie Wiesel, străzi, organizaţii, şcoli sau biblioteci au continuat să fie numite după persoane condamnate pentru crime de război sau crime împotriva umanităţii. În legătură cu discriminarea pe motiv de orientare sexuală şi identitate de gen, raportul Departamentului de Stat notează că, potrivit ACCEPT, infracţiunile bazate pe ură sunt subraportate, iar autorităţile române nu au iniţiat din 2006 nicio punere sub acuzare pentru infracţiuni bazate pe ură contra persoanelor LGBTQI+. Raportul mai arată că, deşi legea interzice toate formele de muncă forţată sau obligatorie, au existat relatări despre continuarea unor asemenea practici, în multe cazuri fiind implicaţi romi, persoane cu dizabilităţi şi copii, iar guvernul nu a pus în aplicare legea în mod efectiv şi a luat măsuri limitate pentru a împiedica aceste forme de muncă. Munca nedeclarată a continuat să afecteze angajaţi în sectoarele agricol, al construcţiilor, al vânzărilor cu amănuntul şi HoReCa. În 2013 munca nedeclarată a reprezentat 18,9% din veniturile totale din sectorul privat. În 2019, aproximativ 25% dintre români au recunoscut că au lucrat într-o formă de muncă nedeclarată şi 44% cunoşteau pe cineva care a lucrat în forma de muncă nedeclarată.

Mihai Eminescu: ”Noi trebuie să fim o ţară de cultură în această parte înăsprită a lumii." *** ”sau țara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie.”*** ”Unii români își urăsc țara lor mai rău și mai cumplit decât străinii. O privesc ca un exil, ca o supărătoare condiție a existenței lor…ei sunt - cum spun înșiși, români de naștere, francezi de inimă - și dacă Franța le-ar procura semidocților noștri avantajele pe care le dă nefericita lor patrie, ei ar fi emigrat de mult… cu toții!” ***”Nu cunosc mandrie mai mare decat sa fii roman.” ***”Sau tara asta sa fie in adevar romanesca, sau nici nu merita sa fie!”

Mihai Luminosu: ”Orbii nu pot vedea lumina fiindcă n-au ochi. Peste o mie de ani poate le vor crește ochii romanilor. Rămâne tot așa cum a fost de 2000 de ani. ***NT: ce sa mai vada romanii? tot ce se vede este ca niste haidamaci ne-au inconjurat cu batele. Cine misca primeste o bata in cap. Este nevoie de un curajos sau de un organizator? Un curajos se ratoieste la putere si, daca nu este pus de ei sa faca aceasta, este omorat. Un organizator nu se expune, ci organizeaza sclavii pe sest. Avem organizatori? Da, căcălau! De ce nu reuseste niciunul? Ca romanii au in gena supunerea, imprimata de biserica. Pentru ca romanii sunt obisnuiti sa traiasca chiar si in temnita. Pentru ca trairea nu este conditionata de libertate. A trai inseamna a te multumi cu foarte putin, cum omul traia la inceputurile sale, in pesteri. Daca ai o pereche care se simte bine cu tine, nu-ti mai trebuie nimic. Evolutia a adus beneficii si ultimului om, chiar daca putine - un aparat de radio cu stiri si muzica, o lumina de la bec, un cutit, un cuib cu acoperis, focul, roata... sunt elemente care usureaza trairea. Apoi faptul ca poti gandi si visa, faptul ca poti crea, acestea sunt daruri care pot aduce fericirea. Cea mai mare intelepciune, zic inteleptii lumii, este sa iei realitatea asa cum este, fiindca in lupta pentru a o schimba iti risipesti nisipul din clepsidra. Asadar, a trai e una, a lupta pentru o lume perfecta este alta mancare de peste. Trebuie admirati oamenii care sufera de nelibertate, de nedreptate, de nelege. Dar a schimba lumea este un vis, visul acestora, cand schimbarea a facut-o deja raii lumii, dupa chipul si asemanarea lor. Sa te bati cu ei este moarte sigura. Doar un geniu ii poate opri. Pentru asta trebuie sa se adune la un loc cei care se cred genii si sa ajunga impreuna la o singura concluzie. Astazi ni se ofera, din toate directiile, solutii tare proaste, care ne fac si mai multa suferinta. Dv aveti o solutie sau asteptati sa schimbe lumea altcineva? Daca o aveti, haideti s-o discutam aici si acum. Va este frica? Daca va este frica, stati acasa.

Mihai Lungu: ”E dusa tara, ce mai conteaza vorbe, partide?? Noi ramanem tot ca prostii, aceasta casta securoida nu poate fi invinsa! Nu le pasa!!

Mihai Marinescu: ”Zic filozofii ca traim intr-o societate schizofrenica, kitsch-zata, ghetoizata si intr-un relativism moral fara precedent.

Mihai Moise: ”In Romania spitalele sunt " varza". Te duci cu o boala si te intorci cu trei. - Invatamintul " la pamint. Infrastructura " jalnica" Salariile " de mizerie" Coruptia " in top" Hotia " la ea acasa" Legile si justitia " tocanita olteneasca" Respectul " s-a dus" Politicienii, guvernantii, organele de control si aparare a cetateanului " strivite la menghina " Si lista poate continua ! Da .....Romania e frumoasa. Dar nu uitati asta nu-i de ajuns ca sa traiesti civilizat si cu orgoliul de a fi stapin la tine acasa. Dealtfel eu care am vazut de vreo 26 de ani tari.....va pot spune ca nu numai tara noastra e frumoasa./ mai sunt si altele. Numai ca in acele ( altele) poti trai bine si esti respectat. Ceea ce in romania nu se intimpla !"

Mihai Negoita: "Tara sărăciei.

Mihail Kogălniceanu: ”Noi, Românii de dincoace de Carpaţi, ocupăm azi un loc respectabil între naţiunile de sine stătătoare. Suntem stăpâni pe destinele noastre iar viitorul nostru atârnă numai de noi; de inteligenţa, de prudenţa, de energia ce vom şti a dezvolta în mijlocul pericolelor ce ne-ar ameninţa.

Mihail Neamtu: ”Pas cu pas, atingem fundul sacului. Lux pentru nomenclatură, sărăcie pentru popor, clemență pentru hoți, taxe pentru cei care muncesc. Sate depopulate și primării aglomerate. Fonduri publice sifonate. Premii pentru lingușitori, nepotism cronicizat, forme fără fond, exodul creierelor, declinul școlii, orașe fără librării, propagandă pe bani publici, mituirea ziariștilor, parvenitism și furt intelectual, impostură morală, lupi în haine de oaie. Iată rețeta perfectă pentru falimentarea uneia dintre cele mai frumoase țări europene.”*** "Poporul nostru nu se va face bine până nu va înlocui înjurătura cu binecuvântarea, lingușeala cu demnitatea, golănia cu educația, bârfa cu admirația. Suntem un neam risipit în lume, zdrobit de marile depărtări, deșirat lăuntric, vlăguit și apăsat, neiubitor de carte, mai umblat pe la crâșme decât prin biserici, cu familii dezbinate-n stradă sau prin tribunale, cu bătrâni întristați și nepoți părăsiți. Părinții se ceartă de față cu copiii. Copiii, mai târziu, își uită părinții. Ne autosabotăm cu zel străin de Dumnezeu. Răutatea gratuită-n trafic, pizma, resentimentul și insulta grea — toate produc o viață socială de coșmar. Pe lângă autostrăzi și spitale, România are nevoie de un imens pansament sufletesc, de iertare și binecuvântare. **"Nesocotim eroii, umilim dascălii, vandalizăm statuile, ardem steagul național (și arborăm drapelul sexual), batjocorim soldații, hulim polițiștii, denigrăm slujitorii altarelor, însă vrem să impunem copiilor educația sexuală încă din primii ani de grădiniță... Și dăi, și luptă... Copiem din Occident formele fără fond, iar nu lucrurile bune și serioase. Mimetismul pseudocultural și maimuțăreala artistică iau locul atitudinii curajoase, individualismului creator sau gândirii libere. Rezultatul? Oameni educați, înzestrați cu o evidentă inteligență tehnică (buni la statistică, filozofie, economie, arhitectură sau matematică) ajung niște frunze uscate, bătute de vânt. **"Trăim într-o lume în care echivalăm progresul cu nașterea de tehnologii noi. În Franța, faimosul TGV (train à grande vitesse) parcurge distanța între Paris și Lyon în doar două ceasuri. Suntem conectați la rețele, ne pregătim de revoluția 5G, privim fascinați turația motoarelor. Pasionații de Formula 1 știu bine ce anume secretă adrenalina. Ne place mâncare procesată și livrată rapid (fast-food). Cumpărăm tablete cu microprocesoare ultraperformante. Utilitarismul nostru de import american se reduce la un singur criteriu: celeritatea sau velocitatea („speed”). Vrem ca totul să se întâmple cu viteza luminii (situată undeva la 300.000 de kilometri pe secundă). O rază de lumină ajunge din centrul galaxiei noastre până pe Pământ în opt minute și șaptesprezece secunde. Cu toate acestea, textele sacre și învățăturile stoice ne predau lecția răbdării. Deși alergăm frenetic între atâtea puncte ale biografiei, mișcarea noastră e centrifugă: confundăm scopurile mărunte cu însuși sensul vieții.

Mihaila Toader: "Tara care a vandut ce era mai de pret

Mihalcea Nicolae: "Tiganiada.

Mina Vasile: "Țara soarelui apune...

Mircea Badea: ”Romanii, "Captivi într-o paradigmă de cretinism".

Mircea Badulescu: "După cele câteva sute de kilometri parcurşi în România, sentimentul pe care îl încerci este că ai avut noroc şi de data asta. A rămâne în viaţă după o călătorie pe drumurile româneşti este un miracol. Nu am putut să-l înţeleg pe tatăl din Timişoara, însoţit de soţia lui şi de cei doi copii, într-o rablă de Fiat, înverşunat să depăşească pe linie continuă pe o porţiune unde se circulă cu 100 km/h, pentru a rămâne apoi în coloană timp de o oră. Sau pe şoferul sucevean cu un Picasso vechi abia ţinându-se pe roţi din cauza numarului de pasageri, efectuând depăşiri de fiecare dată la limita impactului cu cel venind din faţă. De unde acest instinct sălbatic, de unde această nebună rivalitate, suicidară şi criminală, care îi transformă pe şoferii români în brute inconştiente şi care te face pe tine, participant la trafic, o victimă potenţială? A nu muri pe şosele româneşti este cu adevărat o minune care se produce în fiecare zi pentru unii dintre noi. Pentru alţii nu.

Mircea Bravo: „Românul epatează, românul vrea să-și dea cu părerea, toți avem un instinct de cocalari în noi”.

Mircea Daneliuc: „Pe aici, prin România, sunt din ce în ce mai puțini vorbitori de limba română.”

Mircea Eliade: ”Nu cred că se află ţară europeană in care să fie atâţia intelectuali cărora sa le fie ruşine de neamul lor”. *** "A nu mai fi român! (1934) A apărut acum, de curând, o nouă modă printre tinerii intelectuali şi scriitori: a nu mai fi români, a regreta că sunt români, a pune la îndoială existenţa unui specific naţional şi chiar posibilitatea inteligenţei creatoare a elementului românesc. Să ne înţelegem bine: tinerii aceştia nu depăşesc naţionalul pentru a simţi şi gândi valorile universale; ei nu spun: “Nu mai sunt român, pentru că sunt înainte de toate om, şi cuget numai prin acest criteriu universal şi etern”. Tinerii aceştia nu dispreţuiesc românismul pentru că sunt comunişti sau anarhişti, sau mai ştiu eu ce sectă social-universală. Nu. Ei, pur şi simplu, regretă că sunt români şi ar vrea să fie (o mărturisesc) orice altă naţie de pe lume, chinezi, unguri, nemţi, scandinavi, ruşi, spanioli; orice, numai români – nu. S-au săturat până în gât de destinul acesta de a fi şi a rămâne român. Şi caută prin orice fel de argumentare (istorică, filozofică, literară) să demonstreze că românii sunt o rasă incapabilă de gândire, de eroism, de probleme filozofice, de creaţie artistică şi aşa mai departe. Unul dintre ei se îndoieşte demult de realitatea unui neam românesc războinic, încât îşi propune să citească istoria Imperiului Otoman a lui Hammer, ca să verifice dacă într-adevăr s-au luptat vreodată românii cu turcii şi i-au învins! Altul crede că orice creier care contează în istoria şi cultura “românească” nu e de origine română. Cantemir, Kogălniceanu, Eminescu, Haşdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc. – toţi, dar absolut toţi sunt străini. Sunt slavi, ovrei, armeni, nemţi, orice; dar nu pot fi români, românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt deştepţi, sunt şmecheri, dar nu sunt nici gânditori, nici creatori. Dacă le pronunţi vreun nume despre care se ştie sigur că e românesc, au alte argumente. Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreagă e slavizată. Din Transilvania? Sânge unguresc. Cunosc câțiva moldoveni care spun cu mândrie: “Am sânge grecesc!” sau “Strămoşu-meu a fost rus”. Singura lor şansă de a fi oameni adevăraţi este de a-şi dovedi că originea lor nu este curat românească. Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atât a frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparţină, prin naştere, altei ţări. Toţi tinerii aceştia au de făcut obiecţii neamului românesc. Mai întâi, spun ei, românii sunt deştepţi, şi asta îi împiedică să aibă drame interioare, să cunoască profunzimile sufletului omenesc; îi împiedică să aibă probleme. Cine nu are probleme sufleteşti, cine nu capătă insomnii din cauza meditaţiilor şi agoniilor, cine nu e în pragul nebuniei şi al sinuciderii, cine nu ajunge pentru zece ani neurastenic, cine nu urlă “Neant! Agonie! Zădărnicie!”, cine nu se dă cu capul de pereţi ca să afle “autenticitatea”, “spiritualitatea” şi “viaţa interioară” – acela nu poate fi om, nu poate cunoaşte valorile vieţii şi ale culturii, nu poate crea nimic. Românii sunt deştepţi – ce oroare! Unde poate duce deşteptăciunea? La ce-ţi foloseşte faptul că poţi cunoaşte, superficial, realitatea – când îţi lipseşte facultatea de a imagina probleme, îţi lipseşte boala prin care poţi întrezări moartea şi existenţa, îţi lipsesc înseşi elementele dramei lăuntrice? Tinerii aceştia sunt supăraţi pe neamul românesc pentru că românii nu au drame, nu au conflicte şi nu se sinucid din desperare metafizică. Tinerii au descoperit o întreagă literatură europeană de metafizică şi etică a desperării. Şi, pentru că desperarea este un sentiment necunoscut românului (care a rămas, în pofida atâtor erezii şi culturalizări, drept-credincios Bisericii Răsăritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea iremediabilă a acestui neam. (…) Alimentaţi de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice preţ o spiritualitate care să semene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentală sau rusă – tinerii n-au înţeles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea păcate, având nenumărate lipsuri, dar strălucind totuşi cu o inteligenţă şi o simţire proprie. Tinerii au reacţionat împotriva curentului de acum 10-12 ani, pornit de la Gândirea şi Ideea Europeană (Pârvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic; originale sunt tot în cursurile şi publicaţiile lui N. Iorga), care proclamase “autohtonismul”, “specificul etnic” în artă şi în gândire şi încercase cea dintâi filozofie ortodoxă prin crearea tipologiei româneşti. Cauzele acestei reacţiuni (care a început prin a fi pur spirituală, pentru a ajunge în deplin nihilism, negaţie a istoriei, relativism în cultură, disoluţia conceptelor critice etc.) sunt mult prea interesante şi prea aproape de noi ca să ne încumetăm să le discutăm în acest articol. De altfel, nici n-am încercat aici să cercetăm întreg fenomenul “a nu mai fi român”, ci numai să denunţăm câteva din aberaţiile ultimei mode intelectuale. Aceia care desperează de destinul de a se fi născut români judecă strâmb meritele şi defectele poporului. Ei vor problematici, îndoieli, eroism – iar poporului român îi e cu totul străină îndoiala şi despre eroi are o concepţie cu totul familiară. Pentru un tânăr intelectual, credinţa şi îndoiala au valoare filozofică, deschid căile meditaţiei, pun probleme; pentru un ţăran român nu există îndoială, el crede firesc (aşa cum curg apele, cum cresc florile), fără “probleme” (ţăranul român este realist; vezi colecţiile de proverbe, ca să înţelegi cum a reacţionat el contra încercărilor de idealism, de criticism aduse de popoarele cu care a intrat în legătură). (…) Este adevărat că poporul românesc suferă de multe păcate, este adevărat că ne lipsesc multe axe – dar aceasta e condiţia noastră umană, acestea sunt posibilităţile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele sau le putem ignora pur şi simplu. Dar nu e nici cavaleresc, nici eficace să ne fie ruşine că ne-am născut români, numai pentru simplul motiv că nu găsim în valenţele româneşti ceea ce vrea Şestov sau Dostoievski. „Noi, ROMÂNII, nu avem niciun motiv să idolatrizăm Istoria. Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte.” "Cu ce am idolatriza, noi, românii, Istoria? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici măcar limba nu i se mai cunoaște.”*** "Ca să supraviețuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri să cucerească pământul”

Mircea Marian: ”O zi obișnuită la Spitalul Județean Constanța. Relatarea soției unui pacient: “Tavanul i-a picat soţului meu în cap. Şi după ce i-a căzut bucata aia de rigips, de tavan fals, a căzut şi prima pisică. Ne-am dat pe partea dreaptă cu targa când într-o fracţiune de secundă a căzut şi a doua placă. I-a căzut pe perfuzie şi pe burta soţului, când a doua pisică i-a căzut pe faţă cu ghearele“.Femeia se plânge asistentei. Răspunsul asistentei: “Ce vă speriaţi, doamnă? Mie acum două zile mi-a căzut tavanul în cap şi pisica pe umăr“. Yep, un spital de stat, care e încă deschis. Și pisicile continuă să cadă, probabil

Mircea Ursei: ”Pe Terra sunt state fel de fel,/ Populate cu patrioţi şi înţelepţi,/ La noi, în România, există unul paralel/ Şi altul în poziţie de drepţi.

Mircea Vintilescu: "Noi, românii, plătim taxe și impozite unui stat care nu numai că și-a propus să nu ne respecte nici un drept fundamental al omului ce este înscris și garantat în Constituția României, dar să le și încalce cu brutalitate și să ne transforme pe noi cetățenii onești, în niște cobai pentru diverse experimente pe viu, în donatori de organe, sau cel mai grav lucru, în sclavi dar fără drepturile acordate în trecut sclavilor."

Mircea VulcănescU: ”Ce înseamnă a fi român: Eu nu am nevoie să cred în neamul meu. Eu ştiu sau nu ştiu.Problema nu e: ce trebuie să fac? Ci: sunt sau nu sunt în adevărul lui?Dacă eşti în acest adevăr, dacă eşti cum se cade să fii, atunci lupta nu poate avea alt sens decât atât să împiedici irosirea a ceea ce e şi, prin faptul că este, are preţ.Conservare, deci, şi nicidecum revoluţie şi răsturnare. Asta şi numai asta este: a fi român!"***„A fi român înseamnă a fi om într-un anumit fel. Ca atare, noţiunea de român nu este o soluţie alterabilă. Şi totuşi, în realitate, fiecare din noi este alterabil. Aici se impune o distincţie de planuri. Românitatea e o caracteristică spirituală imuabilă. Ce poţi face este s-o recunoşti, s-o identifici, să i te subordonezi sau s-o înlături. În ce măsură poţi s-o faci într-adevăr fără a te rata, e altceva! Dar, în vreme ce fiecare individ viu (sau chiar colectivitatea, ca viaţă socială, ca realitate sui-generis între spirit şi natură) este alterabil, adică îşi poartă odată cu viaţa riscul nefiinţei, românitatea, ea, e inalterabilă în firea ei. I te poţi subsuma sau te poţi distruge, dar nu o poţi schimba”

Mirel Palada: "Zilele astea a murit tatăl meu. Azi l-am îngropat. Drept pentru care n-o să mai am răbdare cu voi și nici n-o să vă menajez și o să spun lucrurilor pe nume, scurt și la obiect. O să folosesc vocea tatălui meu de dincolo de mormînt și o să spun ce trebuie spus. Sînteți niște proști. Sîntem niște proști. Românii sînt niște proști. Românii nu sînt proști pentru că n-ar fi inteligenți. Nici pe departe. Sîntem la fel de deștepți ca toți ceilalți. Ci doar pentru că n-avem curaj și avem suflet de slugi. Eu, de neam, sînt din Telega. Jumătate din Moldova, după mamă. Dar după tată și după viață din Telega. Născut, crescut și trăit în Telega, în miezul Munteniei. Acum, cînd scriu aceste rînduri, sînt în Telega, proaspăt epuizat după înmormîntare. E seară. E frig în casă, că am oprit focul. Mă pregătesc să pornesc spre București. Dar nu mă ridic de aici pînă nu vă spun ce am de zis. Să vă spun că sînteți niște proști. Mai deunăzi, săptămînile trecute, am trecut pe lîngă Salzburg. Puteam să ne oprim. Nu ne-am oprit. Nu contează. Am fost în alți ani. Știu orașul destul de bine. Știți ce înseamnă Salzburg? Salz și Burg. Sare și oraș. Orașul sării. Știți ce înseamnă Telega? O căruță mai mică. Căruța cu care se căra sarea. Știți ce au în comun Telega și Salzburgul? Din ambele locuri s-a scos sare sute de ani de zile. Știți prin ce diferă Telega de Salzburg? Prin toate celelalte, mă proștilor mă. Telega, fundul pămîntului, o comună săracă, depopulată, plină de oameni bătrîni și lipsiți de speranță. Salzburg, unul din cele mai șic și mai scumpe și mai bogate orașe ale lumii. Și din Telega, și din Salzburg, s-a scos sare sute de ani de zile. Mai abitir, din Telega s-a scos și petrol o sută de ani de zile. Cu petrolul din Telega și Buștenari, satul său aparținător de peste deal, Germania a făcut al doilea război mondial, alimentîndu-și tancurile și urgia de armată pînă în coasta Stalingradului. Telega a mustit de resurse. Sare. Petrol. Cele ce fac lumea să se învîrtă și să funcționeze. În Telega, de cinci sute de ani, de cînd se exploatează măruntaiele acestui pămînt sărac, dar al dracului de bogat în adîncuri, un ban n-a rămas aici. Nu cinci la sută. Nu zero virgulă cinci la sută.Nu zero virgulă zero cinci la sută. Nimic n-a rămas aici. Nimic, mă proștilor, nimic. Futu-vă Dumnezeii mamilor voastre de proști: NIMIC! Totul a luat drumul străinătății. Și Telega a rămas un loc prost și sărac și blestemat. Sarea s-a scos sute de ani. A luat drumul Imperiului. Către sultan. Către Stambul. Un drum din București chiar așa se numește: Drumul Sării. Locul pe unde căruțele pline cu sare din Telega și din Slănic Prahova treceau la vale, spre sud, spre Giurgiu și de acolo mai departe spre capitala Imperiului. Căruțe cu sare. Adică teleguțe. Venite din Telega. Nici un sfanț de plus valoare n-a rămas în Telega. Oameni proști și săraci și slugi au scos sarea, care s-a dus la sultan. Apoi au dat de petrol, acum o sută și ceva de ani. Și au luat-o de la capăt. Oameni proști și săraci și slugi au scos petrolul pentru multinaționalele acelei vremi. Pentru anglo-olandezii de la „Astra Română”. Pe urmă pentru nemții naziști. Pe urmă pentru ruși. Auzi tu tupeu pe capul lor de ticăloși: stăpîni anglo-olandezi care își spuneau „Astra Română”. Unii au crescut firav pe lîngă aceste multinaționale și au dat să facă cheag. Dar a venit al doilea război mondial și au luat germanii tot. Apoi au venit rușii și au luat rușii tot, după ce i-au învins pe nemți și i-au băgat pe chiaburi la Canal și la pușcărie și ne-au pus să plătim pagube de război. Trenuri întregi cu vagoane cu cereale cherestea uraniu petrol. Trenuri de petrol supte de la Telega. Un leu n-a rămas aici. Nimic, mă proștilor. Nimic. Nici o marcă germană. Nici o rublă sovietică n-a rămas aici. Nici un dolar american. Nici o liră sterlină. Nici un gulden de la ticăloșii de olandezi. Nici un leu de la ticăloșii de comuniști, care au confiscat tot și au băgat oamenii în pușcărie. Nimic. Nimic. Praful s-a ales. Nimic n-a rămas de pe urma sării, decît niște găuri în pămînt cu apă sărată în jurul cărora țopăie niște turiști săraci și mediocri. Nimic n-a rămas de pe urma păcurii, decît niște rezervoare ruginite și niște țevi ruginite care se tîrîie ca șerpii pe coastele Călinetului și niște turle ruginite de sonde părăsite. Nimic n-a rămas. Un loc blestemat, populat de oameni proști și bătrîni și triști și fără de speranță. Știți de ce mai toți banii de pe urma sării au rămas la Salzburg, să-l transforme într-unul din cele mai bogate și dezvoltate locuri de pe lumea asta? Pentru că ăia au avut coaie, mă proștilor mă. Au avut curaj și cînd cineva a vrut să vină să le ia sarea – căci au fost mulți și acolo care au vrut să pună mîna pe ce nu era al lor – salzburghezii au pus mîna pe furci și pe topoare și pe săbii și pe arbalete și și-au folosit banii și mintea și priceperea să tocmească oșteni și mercenari care să lupte să-și lepede sîngele să apere sarea. Au vărsat și ei, salzburghezii, sînge pentru sarea lor. Au năimit și pe alții să verse sînge, tot pentru sarea lor. Știți de ce n-a rămas nimic la Telega? Pentru că noi, telegenii, sute de ani de zile am fost proști. Sute de ani, telegenii și românii am fost proști și n-am avut curaj. Am lăsat toți ticăloșii acestei lumi ticăloase să vină și să ia fără să pățească nimic. N-am pus mîna nici pe furci, nici pe topoare. Nici pe săbii, nici pe arbalete. Nici nu ne-am folosit banii și mintea să tocmim oșteni să ne apere. Am plecat capul și n-am ținut cu ai noștri. N-am fost solidari unii cu alții, să zicem „mă proștilor mă, mă futu-vă Dumnezeii mamilor voastre de haite și de tîlhari, toate astea sînt ale noastre, nu ale sultanului sau ale neamțului sau olandezului sau rusului sau bruxellezului, și ar trebui să murim ca să ne apărăm ce e al nostru”. Am fost lași și slugi și fricoși și am plecat grumazul. Și ne-am ferit prin păduri. Și ne-am ascuns prin munți și prin frunze, că așa e porecla unuia din neamurile din care mă trag: Frunzoii, că s-au ascuns în frunză. Și am cedat lupta fără să ridicăm un deget. Și n-am ținut cu ai noștri, ci cu stăpînii. Și, mai rău de-atît, ne-a plăcut. Adică am fost proști. Dragii mei proști, sînteți niște proști. Și eu, și voi. Toți. Eu sînt prost că încă mai îmi răcesc gura de pomană să vă spun că sînteți proști. Lași. Fricoși. Ticăloși. Neam de slugi. Suflet de slugă. Iară voi sînteți proști și o să muriți săraci și proști pentru că țineți cu oricine altcineva, nu cu țara voastră, nu cu neamul vostru, nu cu pămîntul vostru, nu cu sarea voastră, nu cu păcura voastră, nu cu morții voștri, morții mamilor voastre de proști. Ci cu stăpînii voștri care vă iau sarea și păcura și viața și viitorul. Morții mamilor voștri de proști, că proști mai sînteți. Tatăl meu dragă. Dragul meu tată. Ești rece și în mormînt. Și toți în jurul tău sînt niște proști. Lași. Fricoși. Ticăloși. Slugi. Aici trebuia să fie Texas, tăticul meu drag. Trebuia să fie Dallas. Trebuia să fie Salzburg. Însă e doar Telega: un loc sărac, cu oameni bătrîni și proști și fără de speranță.Odihnește-te în pace, dragul meu tată rece și prost și mort și țeapăn. Ai fost un prost pentru că ți-ai ajutat semenii. Ai fost un prost pentru că ai crezut în ei. Ai fost un prost pentru că ai fost boier de Telega, acest loc prost și sărac și în paragină. Dumnezeu să te aibă în pază. Căci pe români nu are cine. Pentru că sînt proști. Dumnezeu are grijă doar de ăia care au ei grijă de ei. Noapte bună, tatăl meu drag!” ***"Românii nu au curaj. Că o fi din felul în care sîntem crescuți în primii ani de copilărie. Că o fi de la lunga experiență istorică de iobagi. Nu știu. Dar știu că nu prea avem sînge în venă. Preferăm să tăcem și să înghițim și să ne fofilăm prin istorie. Avem tactici de guerrilă bleagă. Ei se fac că ne asupresc. Noi ne facem că ne doare. “Te doare, mă? Da, mă. Mă doare, mă. Mă doare-n...” Oltenii în vremea habsburgilor. I-au adus la exasperare pe vremelnicii ocupanți, făcîndu-se că respectă regulile și ascunzînd resursele și temporizînd și falsificînd recensăminte și declarații. Muntenii în vremea turcilor. Vestita fugă în pădure. Codrul frate cu românul. Și dat foc la holde și otrăvit fîntînile. Holdele noastre. Fîntînile noastre. Ardelenii sub cam oricine, cu excepția moților. Dar și acestora le-a trecut repede. Ei voiau săracii doar niște înlesniri de-alea minore, de slugă privilegiată. Nu să facă revoluție și să fie eroi. Săracu’ Avram Iancu, a murit trist și sărac și beat și în zdrențe, doinind din fluier a pagubă. O epavă tratată cu dispreț de semenii săi și pe urmă ridicată tardiv la rang de semizeu inutil, după ce-a murit ca un cîine, pe o prispă. Creștinii sub comuniști. Activiștii de partid se făceau că sînt atei, dar își botezau copiii pe ascuns. Slugile de români se făceau că ascultă, dar tot pe ascuns își făceau cîte o cruce pe furiș și aveau icoane prin casă. Nu prea avem vînă de curaj în noi. Ne place mermeleala. Ne place s-o bălmăjim călduț și fără risc. S-o zguduim bine temperat, să nu care cumva să facem valuri, să se supere boierul. Cu izbucniri punctuale. Cu excepții deosebite. Dar care au rămas doar excepții, din păcate. Un Mihai Viteazu cu tupeu, degrabă trădat și omorît de Imperiu. Un Brîncoveanu care s-a opus viclean pînă n-a mai avut ce face și a trebuit să se opună pe bune, doar ca să fie vîndut de boieri, să-l căsăpească sultanul și pe el și pe toți fiii săi. Un Cuza la fel de repede tăvălit și izgonit din țară, tot de boieri, să aducă stăpîn neamț, că doar nemții au voie să conducă țara asta de slugi. Un Mărăști și Mărășești – cu adevărat momentul de glorie al României, fără de care probabil nici n-am prea mai fi vorbit limba română. Un Stalingrad la care aliații ne cam bombăne că din cauza noastră s-a rupt linia frontului. Și cam atît. S-a terminat manualul de istorie. Căci Burebista nu prea era român, cu excepția trăirismelor dacopaților care construiesc mitologii necesare ideologic. În rest, tactica slugii. Fă-te că-i asculți și fentează-i cît poți. “"Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot”. Sîntem pasivi agresivi.Bombănim în barbă și punem în practică bancurile alea tîmpite despre uite ce frumos ne pișăm pe ei, dar stai așa, că am uitat să menționez că nu prea avem curajul să ne și deschidem la pantaloni. Mda. Un motiv în plus să-mi placă tupeul celor de la AUR. Au curaj. Au un avînt care altora le lipsește. Au tupeu. C-or fi avînd curaj că-i lasă stăpînirea și că au și ei motorașele lor? Probabil. Mă lasă rece. Prefer niște securiști curajoși unor civili fleașcă. Știu că nu vă place de ei. Știu că încercați să le găsiți tot soiul de noduri în papură. Știu că vă stau ca un os în gît. Ceea ce este deosebit. Exact de ce avea nevoie acum România. Un pic de scuturătură din condiția de slugă bleagă și supusă și totalmente lipsită de mîndrie și de coloană vertebrală. Neam de slugi care are un grof ce-i trimite la cules sparanghel. Iar noi, cu căciula în mînă, mulțumim supuși și întrebăm dacă trebuie să ne aducem sendvișuri de acasă sau cumva ne decontează masa de prînz cei de la Schweighofer, din banii făcuți pe defrișările pădurilor noastre? Nu-mi plac deloc austriecii. Un neam de aroganți imperiali. Dar îi apreciez pentru că sînt naționaliști. Ai naibii de naționaliști. Țin cu țara lor și fac tot posibilul să jecmănească alte țări. Bravo lor. Pentru că pot. Doar ei au voie să fie naționaliști. Noi nu. Slugile nu au voie. Nu-mi plac deloc germanii. Yuk. În afară de Bach, mă lasă totalmente reci. Dar îi apreciez pentru că sînt naționaliști și vor să fie stăpîni peste toți proștii ceilalți din jurul lor. Bravo lor. Pentru că pot. Doar ei au voie să fie naționaliști. Noi nu. Slugile nu au voie. Nu-mi plac nici englezii, deși le respect mult de tot cultura. Alt neam de imperialiști aroganți. Dar ce stil! Și cu același tupeu vor să facă ce încearcă și ceilalți, austrieci, nemți, ruși, americani, japonezi. Să-i exploateze pe ceilalți proști din jurul lor. Să fie de partea bună a istoriei. Să ia, nu să dea. Să călărească, nu să fie călăriți. Să le iasă cu plus, nu cu minus. Doar noi, neam de slugi proaste, mereu învățăm de la istorie doar scăderea, niciodată adunarea. Să dăm pădurile la austrieci. Să dăm băncile la austrieci și la francezi și la nemți și la oricine vine. Să dăm magazinele de mîncare la deosebiții de belgieni, care fiind atît de fraieri, nu au reușit să exploateze pe nimeni, decît pe și mai fraierii de români. Să dăm curentul la italieni și apa la francezi. Să dăm tot, să nu ne rămînă nimic. Și să ne mai și bucurăm pentru asta. Să lingem mîna asupritorului și să-i înălțăm osanale. Vai, domnul colonialist. Ce foarte perfect sînteți. Ah, ce proști sîntem noi și cum merităm să luăm lumină de la domniile dumneavoastră. Permiteți-ne să vă punem pe tavă tot ce e mai bun și să vă dăm tot ce avem. Și un pic pe deasupra. Tinerii noștri. Viitorul nostru. Soarta noastră. Doar voi puteți să ne hotărîți soarta. Doar voi știți mai bine. Noi sîntem proști și primitivi, niște aborigeni jegoși. Clotilde. Clotilde. Ah, Clotilde!! Mă bucur nespus că a apărut Șoșoacă în viața voastră. Să vă contrabalanseze pofta de Angi Grasa și de Pleșu și de Liiceanu și de Clotilde. Mă bucur nespus că e mitocancă și vocală și îndrăzneață și liberă și că vă tăvălește din vorbe și din tupeu și că vă face cu ou și cu oțet. Mă bucur aprig văzînd cum începeți să tremurați în fața mitocanilor necesari, ai celor care n-au stil, dar au dreptate. Cei care au vînă în ei și prețuiesc libertatea. Mitocani așa cum sînt ei, fac o treabă deosebită. Dacă deștepții acestei nații sînt lași și slugi și se vînd ieftin la primul stăpîn care le oferă prima bomboană, atunci să vină mitocanii și să ne salveze din condiția de slugă. Englezii sînt ai naibii de mitocani. Și ah, Doamne, ce liberi sînt. O nație de mitocani cu ceafa groasă, marinari și soldați și curve și genii care au cucerit lumea. Germanii nu sînt nici ei mai prejos. Niște cîrnățari anoști și grobieni. Și cuceresc lumea. Americanul de rînd este de o mitocănie insuportabilă. Și e liber și are curaj și compensează cu vîna lui de mitocan toată lipsa de bun simț filosofic a filfisonilor care despică sexu-n treizeșapte. Ciobanul român e mitocan și insuportabil. Pute ciobanul român. Și crește oi și a salvat România în izmene la Mărăști și la Mărășești. Fără mitocanul de cioban român, acuma vorbeați nemțește, proștilor. Manelistul român e un mitic jalnic, mitocan și cu părul îmbîcsit de gel, plin de tatuaje și de jeg. Și ține în cîrcă o țară întreagă, cu munca lui, cu perseverența lui de șobolan truditor. Prost și mitocan așa cum e el, manelistul român e mai român decît toți pensații acestor vremuri de pensați patetici. Țăranul român e mitocan și sărac și rupt în fund și enervant și se cacă-n fundu’ curții, în haznaua care pute metri împrejur. Și fără țăranul român acum băteați pas de defilare în fața Kaiserului și vă chema Heidi și Grimhilda și Siegfried Vasile și Hans și Klaus pe toți. Ardeleanul de rînd este un mitocan plictisitor și lipsit de orice fel de haz. Și cu truda lui zilnică ține în cîrcă familia și satul și neamul și țara. Român adevărat, un mitocan care mănîncă ceapă care pute și slană de-aia cu mult colesterol și care e mai român de o mie de ori decît toate mămăruțele acestui neam plin de mămăruțe. Țara adevărată e compusă din mitocani necesari, care vin să contrabalanseze excesele de tîmpenie filosofică și ideologică a rujaților pensați cărora le-a scăpat creierul prin bălării. Țara adevărată e compusă din oameni care au dat o smetie peste bot cu votul de zilele trecute tuturor ticăloșilor care încearcă să vîndă România la bucată și să o bage la coteț, neofanarioții care vor cu orice preț să ne transforme în slugi ale noului Imperiu neocolonialist. Jos pălăria pentru cei care au curaj și prețuiesc libertatea și pun țara mai presus de ruj și dreptatea înaintea stilului.Bravo, Șoșoacă! Fii nebună și liberă și dă-le peste ochi și peste ticăloșie și peste pofta de trădare și sparge-i la bubă! Că merită, mama lor de ticăloși! Am zis.

Mirel Surugiu Rotaru: "Tu vezi, tu vezi totul, vezi toate/ Nu vezi tu ce toamnă săracă/ pe noi, friguroșii, ne-mbracă?/ Nu vezi ce mașini infernale/ aleargă pe urmele tale?/ Tu vezi, tu vezi totul, vezi toate/ și crezi că așa nu se poate./ Nu vezi că istoria minte/ puținele noastre cuvinte?/ Nu vezi că partidele devastate/ se mișcă bolnav prin cetate?/ Tu vezi, tu vezi totul, vezi toate/ și crezi că așa nu se poate./ Nu vezi că suntem stângăcie/ și dreapta de stânga nu știe?/ Nu vezi ce urât e-mprejururi/ nu simți ce urât va fi pururi?/ Tu vezi, tu vezi totul, vezi toate/ și crezi că așa nu se poate/ și vezi ,înțelegi,ca și mine,/ dar,dacă nu spunem,e bine./ Și-n clipe de tragică transă,/ nu simți că n-avem nici o șansă?/ Că-n dragostea noastră mioapă/ mai cerem o cană cu apă./ Suntem de serviciu la frică,/ puterea ni-i dragostea mică,/ prea mare de-ar fi să n-o vadă/ poporul ce șade la coadă./ Tu vezi, tu vezi totul, vezi toate/ și crezi că așa nu se poate./ Și-avem și pe fundul de mare/ acest paradox în purtare./ Deci/ Trăim pe-o cărare în pantă,/ sub apă, cu lumea atlantă. *** "Avem o țară și o vom avea/ Iar dumnezeu să dea ca ea să moară/ De-i va primi de-acum încolo-n ea/ Pe cei cu suflet și cu trup de fiară *** " țara mea e-o gară către nicăieri.”*** ” România scufundată/ Ultimii doi îndrăgostiți din România/O plajă oarecare din România./ Pe plajă două persoane. El și Ea. / :Nici proroc nu sunt, nici apucat,/ Dar simt și după solzul de pe pește/ Că de-un imens, nedescifrat păcat/ La noapte România se sfârșește./ La noapte România va cădea/ De un vârtej al sinei sale suptă,/ Și vom muri și noi, iubita mea,/ Cu România neagră și coruptă./ Iubita mea, am încercat mereu/ Să merg și să le spun amenințarea,/ Dar ei au râs de simțământul meu/ Și m-au trimis aici, vecin cu marea./ Ea :iubitul meu, tu oare nu te-nșeli,/ Cum poți urî pe cel ce nu te crede?/ E lumea noastră plină de greșeli,/ Dar nici o judecată nu se vede./ Și nu e drept să moară inutil/ Nevinovați cu ceilalți împreună,/ Aș fi avut cu tine un copil,/ De n-ar fi profeția ta nebună./ În ochii tăi o bucurie văd,/ Te bucuri de speranța prăbușirii,/ Dar nu-nțelegi că-n marele prăpăd/ Noi vom fi morții cum vom fi și mirii?/ El :și poate sunt și fericit puțin,/ Și poate satisfacția m-abate,/ Că le-am proorocit acest destin/ Și ei m-au dat afară din cetate./ Le-am spus că țara se va prăbuși/ Și ei mi-au spus să le aduc dovadă,/ Și i-am chemat în fiecare zi/ Să vadă, dar au refuzat să vadă./ Priviți la România, așa le-am spus,/ Cum se scufundă, iată se scufundă,/ Din răsărit și până la apus,/ Pe tot ce-am spus ei mi-au cerut dobândă./ Le-am spus de degetele lor cu aur greu,/ De mintea lor bolnavă de orgoliu,/ De lămpile arzând în prea mult seu,/ De prea mult sânge și de prea mult doliu./ Ea :le-ai spus spre a părea a lor profet/ Și nu ca să-ți asculte profeția,/ Dar dacă scufundarea vine-ncet/ Tu ești mai vinovat ca România./ Tu trebuia să-i și convingi pe ei/ Că scufundarea nu-i o fantezie,/ Că oamenii au devenit prea grei/ Dacă tu știi ce nimenea nu știe./ El :eu am luptat, dar ei m-au izgonit,/ M-au dat suflării mărilor flămânde,/ Cu tine-aici, în cea din urmă zi,/ Sunt fericit că or să se scufunde./ Pe unde-au fost industriile lor,/ De vanitate, de neom și lene,/ Ca-întrun imens și trist și cinic cor/ Vor trece pești, vor grohăi balene./ Se îndreaptă cu fața spre țărm, îngenunchiază,/ își desface larg brațele și continuă :/ Închină-te și tu măcar acum,/ Țărm vinovat, de dogme și de fracții,/ Din focul tău mai iese-un ultim fum,/ Mai râd românii tăi pe la distracții./ Ea :te mai iubesc, nebun orgolios,/ Și nici nu știu de vrei doar să mă sperii/ Sau e real că lunecăm în jos,/ La baza insondabilei materii./ Rog cerul să te creadă un dement/ Rog mările sub tălpi să ți se-mbie,/ Și tu să cazi, sorbit de continent/ Salvează, doamne, biata Românie.”

Mistodie: “Prăpastia dintre săraci si bogați se adâncește pe zi ce trece, totul se petrece sub "evoluția" noastră spectaculoasă. Noim în prag de sărbători a înțeles că spiritul Crăciunului înseamnă niște poze perfecte într-un studio sau golirea rafturilor din supermarketuri. Deci fraților, chiar există un stat paralel în România! Sunt oameni care chiar nu au ce pune pe masă sau pe ei, ca să le țină de frig. Împotriva țăranului român e un atac permanent, mai rău ca în timpul războiului, satele se golesc de la an la an cu o viteză amețitoare, iar cei care rămân în ele, aproape că nu au ce să mănânce. Da, știu, spuneți că sunt leneși, dar ați văzut cine cumpără pământurile României? Ați văzut că ei nu au putere să plătească multinaționalelor taxa de raft? N-au dreptul la muncă decentă, n-au dreptul la comerț, în curând nu o să aibă voie să își mai crească porcul sau găini în curte. E Crăciunul și ar trebui să nu ne gândim numai la noi și să ne debarasăm de cei care ne îndepărtează de la credințele, tradiția și religia noastră și le înlocuiesc cu consumerism, ură și dragoste de bani!”

Mitica Furfurica: "Țara borfasilor

Monitorul Oficial al României, partea l, nr. 110/13.02.2012, în temeiul articolului 108 din Constituţia României şi al articolului 20 din Legea nr. 213/1998, reactualizează valori de inventar ale bogăţiilor României, astfel (dăm doar câteva exemple): Piatra Craiului 16.085.882 lei; Cheile Caraşului 31.180.368 lei; Piatra Cloşanilor inclusiv Peşterile Cloşani şi Cioaca cu Brebenei 15.111.115 lei; Peştera Muierii 414.901 lei; rezervaţia ştiinţifică din Retezat 16.858.277 lei; Retezat 205.380.541 lei; Peştera Şura Mare 220.896 lei; Pietrosul Mare 570.488.255 lei; abruptul prahovean Bucegi, 31.733.169 lei; Domogled - Valea Cernei 300.392.850 lei; Bucegi 360.118.677 lei; Ceahlău 38.383.064 lei; Parcul Munţii Apuseni 81.329.436 lei; Delta Dunării 3.176.900.783 lei; Peştera Gheţarul Scărişoara 54.592 lei; Peştera Urşilor, Chişcău 20.381 lei; Peştera Comarnic 5.095 lei; Muntele de sare Praid 760.651 lei; Muntele de sare Slănic Prahova 160.137 lei; Focul Viu de la Andreiaşu 391.851 lei; Peştera Dâmbovicioara 76.833 lei; Cetăţile Ponorului 92.188 lei; Platoul carstic Padiş 408.786 lei; Peştera Meziad 2.620 lei; Domogled 20.870.973 lei; cetatea Histria 113.552 lei; colonia de păsări de la pădurea Rădvani 39.934 lei; stânca Ripiceni 11.525 lei; Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului 6.271.114 lei; Muntele Postăvaru 11.306.423 lei; Pădurea Bogăţii 577.464 lei; Vulcanii noroioşi Pâclele Mari 513.862 lei; Cheile Turzii 1.364.236 lei; Lacul Agigea 947.625 lei; Pădurea Tismana - Pocruia 751.188 lei; Cheile Bicazului şi Lacul Roşu 18.393.924 lei; Râul Prut 54.716.162 lei; Codrii de Aramă 96.810 lei; golul alpin al Munţilor Făgăraşului între Podragu - Suru 994.871.020 lei etc. etc. Citiţi toată lista din fişierul ataşat. Interesant că studiul temeinic a stabilit preţ şi pentru un lac (vezi poziţia 118 din listă) care nu a existat şi nu există.

national.ro: "Bruxellesul a înțeles că românii nu-s de cuvânt - azi bat palma cu tine, iar mâine îți fac vânt de pe pod la jumătatea drumului."

Neagu Djuvara: "Românul este singurul cetăţean din Europa care scuipă pe stradă."

Neagu Romeo: ”Unii se chinuie să ne explice că a fost, lapte și miere, dar poate n-am fost noi de față! Mi-e și rușine cu de alde noi pe stradA

Neculai Cimpeanu: ”Eu cred ca Romania este patria lumii"

Negruti Daniel: ”Când legile nu fac justiție și sunt greșite inseamna că nu mai avem stat de drept, nici normalitate, nici societate, oamenii fiind nevoiți să-și facă dreptate singuri. Victor Orban al Ungariei a început cu desființarea excrocheriei. Banii din pensiile private au fost mutați în fondul de pensii al Ungariei,, a desființat instituția de sinecuri. Casa de asigurări de sănătate mutând banii la Ministerul Sănătății, a făcut statul Ungaria proprietar pe 50 % din sistemul Bancar, Media, Energie (curent, gaz, petrol, distribuția de la Eon), a obligat ONG-urile să-și declare sursele de finanțare. La noi absolut TOTUL este pe invers! Ăsta nu mai e nici comunism, este neo-comunism progresist! Comuniștii făceau în așa fel încât toți oamenii să cam aibe la fel, pe când ăștia ne tâlhăresc prin lege, pentru a-i îmbogăți pe stăpânii coloniei. Am inpresia ca statul român a ajuns să facă exact ce a făcut Sorin Ovidiu Vântu cu banii din fonul de investiții ce-l "păstorea”.

Nichi Boca: ”ROMÂNIA ANULUI 2019:1. Un candidat la Presedinția României nu are diploma de licenta. Milionar cu acte în regulă (depuse la BEC), Alexandru Cumpănașu se laudă ca e specialist in relatii internationale și că se ocupă de strategii pentru dezvoltarea României!2. Șeful Transelectrica n-are diplomă de licenta, dar și-a facut una falsa. Cum a ajuns asta în poziția asta? Tot băieții cu ochi albaștri il sustin?!3. Premierul tarii are o educatie precara și vorbeste o limbă română plina de greseli gramaticale de baza. O marioneta de serviciu a lui Dragnea a devenit acum o marioneta a serviciilor. Pe față.4. Fostul prim-ministru, Ponta, a fost dovedit un plagiator, la fel ca si multi alti politicieni, ofiteri de politie si profesori universitari. Fără umbră de rușine, Victor Viorel Ponta mai vrea voturi. „Micul Titulescu” și-a tras partid și, chiar dacă e doar un șomer de lux, fiind mai mult prin concedii decât la muncă, baieții din celelalte servicii îl ajută sa aiba partid parlamentar.5. Statul român este incapabil sa recupereze cele 60 de milioane de euro de la bătrânul securist Dan Voiculescu de mai bine de 5 ani (a recuperat doar 20 milioane.6. Actualul presedinte se face că munceste si n-a facut mai nimic notabil în primul mandat. Paltoane trântite, vizite și concedii, zâmbete false, patru premieri neperformanți.7. Anual ne pleacă din țară peste 200.000 de romani iar din cei peste 4 milioane de romani deja exilați prea putini se intorc acasă. În Marea Britanie se nasc peste 12000 de copii romani la fiecare 12 luni.România rurală se pustieste, avem o țară frumoasă cu drumuri proaste și case goale...8. Datoria țării a depasit 105 miliarde de euro. Ne imprumutăm la dobanzi duble fata de Ungaria si Bulgaria. Si nu avem absolut niciun proiect major început macar: Autostrada Moldovei, Unitatile 3-4 Cernavoda, Autostrada Unirii, noi aeroporturi, etc.9. E plina țara de doctoranzi si licentiati fara merit, la universitati de stat sau private de doi bani. Nu se face mai nimic sa se starpeasca acest fenomen.10. Politia si procuratora locala este adesea mana in mana cu criminalii locali nu doar in hotii locale, ci si in retele internationale de trafic de tigari si de carne vie. Dar multi politisti se pensioneaza de la 36 de ani pe pensii babane. Si se angajeaza, cei mai multi, tot la stat, tot pe salarii babane.

Nichita Stănescu: „N-a fost pe țara asta atâta ninsoare și mulți credeau c-o să-nghețe. Ce, a înghețat țara? N-a înghețat. Nu mor caii când vor câinii!”

Nicolae Balint: ”România…ţi se pregăteşte ceva? Trecuţi demult în lumea umbrelor, bunicii mei şi alte milioane ca ei, „frumoşii naivi” ai obsedantului deceniu cinci din secolul trecut, învăţaseră temeinic că „lumina vine de la Răsărit”. Acolo trăia marele frate sovietic, cel care – nu-i aşa? – prin efortul său „neprecupeţit” (sună ca dracu!) ne eliberase ţara. Culmea este că noi n-am prea cerut să fim eliberaţi. Însă aşa se convenise de către alţii, mai mari, în altă parte. Aşa că ne-am lăsat eliberaţi, ce era să facem? Başca ce a mai urmat: procesele „trădării naţionale”, imensul infern concentraţionar şi… consilierii sovietici instalaţi în mai toate domeniile. Adică, de la instituţiile de forţă ale noului regim pe cale de a se edifica şi până la sovrom-uri, instituţii economice căpuşă, de „muls” ştiinţific şi eficient ţările intrate în sfera de interes sovietică. A venit apoi „marele cârmaci” – altul, nu cel actual – şi cu mult şi nebănuit curaj, am „virat” uşor spre Occident. Sovieticii, deveniseră acum doar o amintire urâtă, spre care priveam din când în când cu spaimă nedisimulată. Ca în 1968, atunci când n-a lipsit mult să repetăm şi noi lecţia cehoslovacă. Teoretic, după 1989, cunoscând „democrația reală”, concept generos, dar ermetic, livrat nouă fără instrucţiuni de folosire, ar fi trebuit să curgă și pe aici râuri de „lapte şi miere”. Dar n-a fost aşa. România, devenită acum o „vacă numai bună de muls”, a fost peţită şi curtată de mulţi flăcăi falnici, dar nărăviţi în rele. Prea mult violentată istoric de vecinul de la Răsărit, cu un vecin cam parşiv la vest şi unii cam gălăgioşi şi cu pretenţii, la nord şi la sud, România, dornică de o caldă protecţie, s-a aruncat disperată şi sedusă în braţele „Marelui licurici”. Iar de aici încolo începe marele jaf… Ne-am întors astfel iar în istorie, cu mai bine de 40 de ani în urmă. Schimbaserăm doar stăpânul. Şi la tot ce a început să ni se ia, nu i s-a mai spus „datorie de război”, ci politică de lobby și susținere pentru efortul de integrare în structurile euro-atlantice. Frumos şi elegant. Era însă „aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie.” Una democratică, de cowboy texan. Dacă ruşii Vinogradov sau Susaikov, cu mai bine de 50 de ani în urmă băteau cu pumnul în masă la Bucureşti, pentru a fi mai „clari în exprimare” sau a se face mai bine înţeleşi în raporturile cu românii, acum ambasadorii americani în România, în gesturi nepermise de practica democratică şi diplomatică, declară că „sunt îngrijoraţi” atunci când anumite interese americane nu sunt satisfăcute. Bat şaua să priceapă iapa. Şi „mârţoaga românească”, deşelată şi împovărată atât de vechiul stăpân, cât şi cel nou, de pe Potomac, înţelege. Spre exemplu, ambasadorul american A. Moses, a fost cel care în numele luptei anticorupţie, a contribuit în mod direct la păgubirea statului român cu 160 de milioane USD (Afacerea Transchem). Acelaşi care a încercat să ne bage pe gât şi afacerea „Bell Helicopters”. Un altul, pe nume J. Rosapepe, a fost cel care a încercat fără să reuşească, să impună privatizarea (scandaloasă) a Combinatului siderurgic din Reşita, o afacere eşuată jenant în cele din urmă. Michael Guest, cel care i-a succedat lui Rosapepe, a fost şi cel care a făcut lobby cu folos pentru Compania Becthel trăgând marele tun numit „Autostrada Transilvania”. Nicholas Taubman, cel ce i-a “urecheat” straşnic pe unii şefi de partide româneşti, la ei acasă, a fost ambasadorul care a uşurat statul român de aproximativ un mld. USD în beneficiul Companiei Ford. Şi uite aşa, lista poate continua…Mai nou, ambasadorul american Gitenstein, se declară “îngrijorat” de respingerea Constituţiei lui Băsescu. Ei, na! Noi, oare n-ar trebui să fim îngrijoraţi de vizita lui Joe Biden la Moscova şi Chişinău? Ce s-a discutat ecolo? Ne priveşte cumva şi pe noi? Este iarăşi vorba de vreun “troc istoric” între cei mari? Ultimele evoluţii politice din spaţiul românesc, dar şi altele din spaţiul apropiat României, mă pun serios pe gânduri. Cum ar trebui privite informaţiile potrivit cărora, importanţi oameni din Republica Moldova, mai noi sau mai vechi – spre exemplu, fostul şef al Poliţiei din Chişinău – şi-au făcut studiile la….Budapesta. Foarte mulţi – poate suspect de mulţi – basarabeni care au studiat la Budapesta, au azi proprietăţi în Harghita şi Covasna. Unele dintre ele, gard în gard cu cele aparţinând serviciilor speciale maghiare. Înainte de învăța corect limba română, uitând limba rusă pe care încă o vorbeau nu cu mult timp în urmă, au învățat limba maghiară. Ceea ce în fond nu e rău. Le oferă probabil o altă perspectivă. Nu trebuie să fi şef de serviciu secret şi să ai doctorat luat la Ierusalim, ca să înţelegi că ceva nu e cușer. Oare ni se pregăteşte ceva?

Nicolae Dabija: ”Frunză verde foaie lată/Săracă țară bogată!/Neam pribeag, nu undeva–/Emigrant în țara ta!/Tot ai zis c-așa ți-i scris/Să fii liber doar închis!/Necăjitul meu popor,/Că-ți mai arde de umor!/Of, sătulule flămând/Lângă ape însetând!/Cum cerșim cu gura mută/Pâinea tot de noi crescută./Țara mea de oameni triști,/Mult mă mir că mai exiști,/Ciopârțită în bucăți/Că te mai găsesc pe hărți./Tot mai tristă te apuc/De când corbii te conduc/Și te duc— șotânc!— De zor/Spre Mărețul viitor./Săracă țară bogată,/Vine vântul să te bată,/Vine cerul să te ningă/Și toți morții să te plângă./N-o să mori de două ori:/Larg ți-a fost în închisori/Și cald ți-a fost in Siberii,/Țara prinsă în imperii./Fii cu Dumnezeu atentă:/Te prefaci in-de-pen-den-tă,/Te prefaci că-i fi stăpână—/Cu cătușele de mână!/Și iar verde foaie lată,/Săracă țară bogată,/Săracă țară furată,/Mai și cânți, trasă pe roată...

Nicolae Dumitru: "Țara țeparilor

Nicolae Iorga: ” Cel mai mare dusman al Romaniei nu e strainul, ci romanul fara constiinta,

Nicolae Maroga: "Țara distrusă după așa zisă Revoluție din decembrie 1989

Nicolae Popescu: "Se spune că într-o bună zi, a trecut Dumnezeu pe Pământ și a daruit fiecărui neam cate o țară. Și a fost seară și...la poarta lui Dumnezeu- Tatăl a apărut un păstor de oi care era împreună cu familia si neamul său de păstori. Dumnezeu L- a invitat în Casa Lui și au stat la Cină. - Bunule Păstor care îți este păsul de ai ajuns la Mine ? , intreabă Dumnezeu pe cioban. - Doamne Dumnezeule, am venit să primim și noi o bucată de pămant unde să ne odihnim sufletele insă se vede că am întarziat și nu mai este loc pentru noi , a spus bătranul îngenunchind in fața lui Dumnezeu. - Care vă este numele neamului vostru batrane Pastor ? a întrebat Creatorul. - Noi ne numim români. După ce a privit indelung la neamul romanesc , Dumnezeu a chemat pe Sf.Apostol Petru si l- a întrebat : - Petre, mai este loc pentru o tară pentru români pe Pămant ? - Nu, Doamne .Tot pămantul a fost dăruit tuturor neamurilor după porunca Ta. - Bine, Petre. Acum dă-le românilor țara pe care am pastrat- o pentru Noi. Și de atunci noi locuim în ȚARA LUI DUMNEZEU. O patrie frumoasă, o țară cu munți și campii , cu ape și cer senin , o țară ca o grădină din Rai unde Maica Domnului îngrijeste rugăciunile și florile Cerului. România este Țara lui Dumnezeu de la începutul lumii.

Nicolae State - Burlusi: ”Ce-ți doresc eu, ție, biată Românie,/ Țara mea săracă, țara mea pustie,/ Cu ape otrăvite, cu păduri tăiate/ Cu munții golași și câmpii furate?/ Ce-ți doresc eu, ție, biată Românie,/ Țara mea bolnavă, fostă țară vie,/ Cu copii orfani, cazuri sociale,/ Condusă de oameni de două parale? Ce-ți doresc eu, ție, biată Românie,/ Țara mea bătrână, țara mea pustie,/ Cu părinți bolnavi, singuri, părăsiți,/ Cu copii prin lume, pribegi, umiliți?/ Ce-ți doresc eu, ție, mândră Românie?Oamenii uniți între ei să-ți fie,/ Ogorul arat și holde mănoase,Să-ți vină copiii înapoi în case!/ Ce-ți doresc eu, ție, mândră Românie?/ Să fii iar / prosperă, să fii iarăși vie,/ Să te lași păscută de capre și oi,/ Să te lași pictată în car tras de boi!/ Să te lași doinită iar de Porumbescu,/ Să fii recitată iar de Eminescu,/ Să îți lași sculptate, săruturi la uși,/ Să fii infinită ca însuși Brâncuși!/ Să te lași compusă iarăși de Enescu,/ Să râzi la cupletul Arșinel-Popescu./ Din nou să se nască-n poale de Carpați/ Ion Dolănescu și mulți alți confrați./ Să-i trezim din somn pe toți Frații Jderi,/ S-ascuțim Baltagul, să prindem puteri!/ Ieșiți voi, din groapă, Neam de Șoimărești,/ De Peneș Curcanul, și de Frați Buzești!/ Ieși Ioane Roată, Dan Căpitan de Plai/ Și tu Ecaterină, în frunte să stai!/ Ieși din groapă Horia, Cloșca și Crișan,/ Sângele vărsat să nu fie-n van!/ Voi, ce ne conduceți de 30 de ani,/ Voi, pe jertfa lor v-ați umplut de bani!Și morții și viii, așteptăm un semn,/ Voi ați adus țara la sapă de lemn!De 30 de ani, ce plus ați adus?/ Ce-au zidit străbunii, voi, tot ați distrus!/ Țara nu-i a voastră și nici nu va fi,/ Ci a urmașilor noștri care vor veni!/ Voi, ce moștenire în urmă lăsați,/ Cloacă de golani, clică de ratați?/ V-așteaptă Baltagul, afar' mișeilor!/ V-așteaptă Pădurea Spânzuraților!/ V-așteaptă Dracula, și-ascute tepușa,/ Hai, plecați odată, că-i deschisă ușa!De rătăciți drumul de-a lungu', de-a latu' -/ V-așteaptă afară, pe cal, Mărgelatu!/ Vrem să fim iar mândri că suntem români,/ Nu vrem să fim slugi, vrem să fim stăpâni!/ Să gonești toți hoții ce te jefuiesc,/ Dulce Românie, asta îți doresc!”

Nicolae Titulescu: „Aflați de la mine că românii acceptă toate suferințele, dar tot eu vă spun că ei nu vor accepta niciodată nedreptatea.”

Nicolae Tudor: ”Romanii, fiind aici dintotdeauna, au o moleseala, o indiferenta in fata pericolului. la fel ca atunci cand auzi cainele latrand la strada si-ti zici: trece cineva pe strada, un om bun sau un om rau. nu te-apuci sa dai fuga, sa iei parul. arcul, piatra sa te aperi. iti zici: daca intra-n curte, ce sa-mi ia? doi struguri din bolta, un buzunar cu prune - are prun la poarta, cateva mere? - are mar la poarta? doar nu e nebun sa vrea sa intre in beci, ca nu stie pe unde se intra si-l inhata cainele. sa zicem ca vrea neaparat sa-mi bea vinul. pai... eu am in beci vin pregatiot pentru hoti, de-ala de-i apuca cufureala. am si tuica cu metilic, ca-i face stomacul chisalita... ii dau daca vrea, ii dau cu frumosul... ii multumersc de vizita, ii promit ca ne mai intalnim, ii dau si-n traista sa duca acasa... si am scapat de el. definitiv. nu suntem daci? nu stiu ce inseamna daci, stiu ca noi am fost aici dintotdeauna. iar ceilalti au venit peste noi si au vrut sa aiba o tara a lor, sa fie ei cei mai mari si tari. sa fie, acolo la ei... ca vin inca peste noi? sa vina, ca mai avem loc pentru straini. pamant sa fie cat sa ne asigure traiul de zi cu zi. si pace, ca daca ne luam la omorat, pierdem toti. dar totul are o limita. daca se forteaza nota, ii lasam sa se aseze, apoi ii omoram pe unul cate unul. noaptea. daca vrem sa facem ordine in tara, omoram intr--o noapte toti primarii, ca ei sunt calcaiul lui Achile. apoi omoram toti consilierii locali. apoi omoram pe oricine mai vrea cu puterea sau strainii. este atat de simnplu sa omori, trebuie numai sa fii adus in starea de a face asta. Vor ungurii tot banatul? nu-i nicio problema, putem omori toti ungurii in cateva nopti. le dam foc cu dronele. le otravim apele. le scurtcircuitam curentul electric. sa fim rai ca ei este foarte usor. dar romanii stau cuminti, se roaga de presedinte sa ii apere, se roaga sa le ofere, potrivit constitutiei, un trai decent... dar sefii se fac ca nu aud. intr-o zi un singur om, daca vrea, atentie, doar daca vrea, un singur om poate face iadul pe pamant. Ca indienii. Zicea un cantec: dac-as fi pentru-o zi presedinte, v-as amaneta pe toti si nu m-ai prinde. Un singur om, daca vrea, poate sa dea foc acestei lumi si nu l-ati prinde. De ce? pentru ca in timp ce lumea explodeaza el sta de vorba cu oficialitatile. ***Doua cuvinte-s esenta Romaniei de-acuma, doua cuvinte agatate-ntr-un cui. Asa cum spunea Elisabeta Uzuna: ”Romania-i a tuturora ș-a nimanui!” Hopaa.... Romania e Tara nimanui... Se pare ca se dezintegreaza printr-un blestem... dacic... Asa se intampla cand primesti ceva gratis - nici nu-l pretuiesti, nici nu-ti pasa de-l pierzi. Fiind aici cei dintai, am fost feriti de tumultul lumii in care fapturi umane de tot soiul se omorau pentru un loc confortabil de vietuire. Noi am stiut una si buna: daca vrei sa fii fericit, stai! Stam, asadar, si privim, ca la cinematograf, cum hiene smulg halci din trupul Romaniei, cum vrabii ciugulesc meiul din gradina, cum fetele se fura si batjocoresc, cum strainii cara in ograzile lor tot ce se poate cara... Dar... dam din umeri: ce-am avut si ce-am pierdut? Ce-am avut a fost ca ne-au obligat niste dictatori sa facem sa... aiba ei.... sa se faleasca ei... si ne-au muncit ca pe draci. Ce mai avem e de la Dumnezeu: pamant, aer si apa. Plus niste ciulini, ciori, pietre, niste biserici cu clopote care nu prea se-aud, paraginituri la tot pasul... de-astea... Ups! Simt un miros vag de fripura, e semn ca cineva, undeva, traieste intens! Oare asculta Strauss sau Pavarotti?o, Nu... Asculta ceva despre dusmani... Sa fie la el acolo! Daca nu vom fi legati cu lanturi si obligati sa tragem la jug, daca vom fi liberi, adica, va fi, totusi, bine. Zic. Daca vom avea si fiecare salcia lui, chiar vom supravietui apocalipsei mancand pamantul de sub ea. Ca apocalipsele trec dupa 3 zile, 3 luni, 3 ani... Dar daca vom fi mankurtizati.... o fi plan satanic sau divin? Important este sa nu dispara definitiv romanii de pe pamant. Zic. Supravietuitorii precis vor pretui viata, se vor elibera precis, vor cuceri Romania precis si precis nu vor permite vreodata unor pradatori sa vina peste ei si sa le ia ceea ce este al lor. Noi... noi suntem blestemati, deci... o sa cam pierim... Macar sa injuram. Haideti sa injuram impreuna: ”Fir-ar mama ei de viata, ca e legata cu ata!” Ah, dac-avea si El o sarma.... n-ajungeam primii din urma! Zic. Totusi o indoiala am: Daca nu suntem blestemati? Iar, daca nu blestem e, ce dracu e? Zic. Pardon: intrebB.

Nicolaie Dinca: "Acum unde este, în ce colb se găsește/ Țăranul acela cu palma crăpată,/ Care îți iubea pământul dumnezeiește/ Și trudea să-ți țină grădina curată?/ Dacă el nu mai e cine să-ți mai alinte/ Pletele apelor și pielea lutului?/ Cei cu sufletu-n iad și cu banul în minte/ Care-ți vândură tot rodul pământului?/ Cine să-și mai pună pieptul gol la hotare,/ Să își lase acolo jertfa de sânge,/ Niște inși fără foc, generația care/ S-a lăsat în genunchi, învinsă și plânge?/ Adună-ți puterile, sărmana mea țară,/ Din seve ascunse scoate-un om și fă-i rost/ Să-ți redea strălucirea de odinioară,/ Să ne facă s-ajungem din nou ce-am mai fost! *** "Țara asta prea bogată,/ Cum pe lume n-au prea fost,/ E de-a pururi blestemată/ Să fie condusă prost./ Alternează la putere/ Niște găști de farisei/ Numai pentru-a strânge-avere/ Pentru-ai lor și pentru ei./ Parcă ne-a fost confiscată/ După un satanic plan,/ Ca să fie măcinată/ Și slăbită an de an./ Țara asta minunată/ Cu averi ca în povești/ Este mereu căpușată/ De gândaci de București./ Are rezerve ascunse/ Și e binecuvântată,/ Că toți hoții de resurse/ Ca hienele-i dau roată./ La hotare-s prădătorii/ Și-n stat– suflete de slugă–/ Se-ncaieră trădătorii/ Din averea ei să smulgă./ Și mai sunt niște năimiți/ Care-i scriu imnuri de scrum/ Și-aruncă peste „ tâmpiți”/ Al dezinformării fum./ Și-apoi suntem noi– poporul,/ Cel umil, prea-încercatul,/ Mințit cu televizorul,/ Responsabil cu oftatul./ Trebuie să ardă satul,/ Să mai moară vreun copil/ Ca să riposteze statul/ Cu bici flasc și inutil./ Tara noastră-i adormită/ Și cred c-o să se trezească/ Când va riposta unită/ Toată spița românească;/ Când va pune-n prag opinca/ Și-o să spună: „Nu, străine,/ Ia-ți de-aici banii și clica/ Și te du-n țară la tine!”,/ Când va spune: „marș năpârcă,/ Nu-ndrăzni să mă mai minți!”,/ Scribilor care ne spurcă/ Pentru câțiva saci de-arginți,/ Când își arunca-va vălul/ Pus pe ochi de câțiva ani/ Și, aflându-și adevărul,/ Nu va mai vota mârlani;/ Când va pune-n fruntea țării/ Un Român bolnav de țară/ Și în grosul Adunării/ Inși ce pentru ea să moară./ Iar pe trădătorii Mamei,/ După lege dovediți,/ Să-i expună-n Circul foamei/ Cu smoală și fulgi vopsiți./ Ci trezește-te odată/ Neamul meu– înger străbun,/ Scoate Crucea luminată/ Și alege-ți drumul bun!/ Sfarmă cântecul minciunii,/ Aruncat ca o-ntristare/ Peste chipul națiunii,/ Și ne dă o țară mare!/ Țara asta prea bogată,/ Cum pe lume sunt puține,/ E de-a pururi apărată/ De ai mei români de bine…/ Așa că vedeți cum faceți,/ Cei prea mulți, care-o doriți,/ Că nu prea puteți s-alegeți:/ Ori trăim toți, ori muriți! "

Nicu Gavrilovici: "Tara-n care cel ce poate fură,/ Cel ce nu, de foame, rabdă liniștit."

Niku Oancea: "Țara Turnatorilor!

Nina Ghiuzela: ”Din câte înțeleg eu, românii sunt împărțiți în cei care nu înțeleg ce se întâmplă, deci nu pot face nimic, cei care înțeleg ce se întâmplă dar cred că NU SE POATE FACE NIMIC, și cei, câțiva , puțini, care știu ce se întâmplă și cred că se poate face ceva. Cei mai mulți se încadrează in primele două categorii, a celor care se complac în starea de fapt actuală pe motiv că o schimbare duce la un rău mai mare decât cel prezent. Ce rău mai mare poate să fie când: nu mai ai suveranitate, nu mai ai drept asupra pământului tău, resursele nu-ți mai aparțin, pământul, apa și aerul vor fi otrăvite? Cei care stați în expectativă, din teama de a nu fi victimele manipulării, nu vi se pare că tocmai voi sunteți cei manipulați? prin lipsa de participare, implicare, faceți exact jocurile ocultei care asta și vrea, legume.*** "România e un sat fara câini care are pretenția deplasată să apere alte state. *** "O țară "tampon" cum este Romania ar trebui să își declare neutralitatea, să își afirme suveranitatea, să își vadă de nevoile și necazurile ei.Sa renunțe la alianțe toxice în care a fost păcălită de complexul militar industrial să intre. Să încheie tratate de neagresiune cu cele două mari puteri. Ar trebui să înțelegem că aceștia au nevoie de teritoriul nostru și de carne de tun. Dotarea armatei demonstrează asta.Daca am avea bărbați la conducere și nu fătălăi am putea să devenim a doua Elveție. În schimb văd cum mulți pică în koor de admirație pentru Putin și ar schimba oricând stăpânul. Neamul ăsta trebuie sa re învețe să gândească.

Nona Serbanescu: "Cu ocazia grevei STB am aflat că românii:- nu au pic de cultură politică;- nu sunt solidari și nu au idee la ce folosește solidaritatea;- nu știu ce este un lider de sindicat și ce drepturi are el/ea. De pildă, cred că liderii de sindicat nu au voie să fie afiliați politic;- nu pot înțelege că există oameni de stânga afiliați la PSD pur și simplu pentru că nu sunt de dreapta și deci nu vor să fie nici în USR și nici în PNL etc. Ceea ce e oarecum normal pentru un sindicalist, că dacă era de dreapta era cu patronatele, dăăăh;- vor pedepse pentru cei ce și-au cerut drepturile, totodată sărbătoresc toate revoluțiile și revoltele din istorie, semn că nu reușesc să facă o paralelă logică, anume că probabil la respectivele revolte, răscoale, revoluții ar fi fost ei cei care ar fi tras în popor;- au o ură viscerală față de angajații la stat deși vor să se folosească de munca acestora și se oftică maxim când nu pot să o folosească, semn nu că aceasta ar fi utilă și necesară ci că angajații la stat sunt trântori leneși și nemernici care stau pe spatele lor;- nici prin cap nu le trece că vreodată ar putea să fie nevoiți să își ceară niște drepturi în relația cu angajatorul;- nu pot să se bucure de o victorie a celor ca ei și să înțeleagă că forța unui sindicat se traduce la un moment dat în propria forță în fața angajatorilor și legiuitorilor, și asta pentru că prin nu știu ce abracadabra mediatc, toți românii se identifică cu patronii și nu cu angajații... un fel de delir colectiv.

Nucu Dumistracel: "Suntem un popor de idioti nascuti pentru sclavie... Nu ne pasa!!!

Oana Lovin: „De regula, in tara noastra, Schimbarile sunt doar din rau in mai rau...”

Oana Pellea: ”Ma doare Romania ca un organ intern al fiintei mele. Asa cum te doare ficatul. Cum ti-e rau de la suflet. Romania nu este ceva exterior mie. E inclusa fiintei mele esentiale.. Si are nevoie de ingrijire... Romania mea e bolnava si sufera de neiubire.”

Octavian Cocoş: ”Vă plângeţi că e rău, că-i sărăcie,/ Că sunteţi robi aici la voi în ţară/ În ochi aveţi doar ură şi mânie/ Pe umeri vă apăsă o povară.//Şi mă vorbiţi de rău, mă învinuiţi,/ Vreţi să plecaţi în alte ţări străine/ Sperând că poate-o să vă îmbogăţiţi/ Şi astfel o s-o duceţi mult mai bine./ Dar eu v-am dat câmpii cu solul bun,/ Să le araţi şi să le cultivaţi,/ Însă voi staţi cu mâinile în sân/ Şi spuneţi că n-aveţi ce să mâncaţi./ v-am dat şi aur, şi argint, şi fier,/ Sare, cărbuni şi ape minerale,/ Dar voi priviţi pasiv cum toate pier/ Şi de-aia buzunarele sunt goale./ V-am dat păduri cu arbori minunaţi,/ Brazi şi molizi, fagi mândri şi stejari,/ Nici nu vă pasă că sunt toţi tăiaţi/ Şi că vi-i fură o bandă de tâlhari./ V-am dat şi râuri să vă răcoriţi,/ Cu apă dulce, bună de băut,/ Şi rând pe rând acum le murdăriţi,/ Fiindcă atât de mult aţi decăzut./ Câte popoare sunt, şi mari şi mici,/ Ce şi-ar dori să aibă aşa o ţară!/Dar voi distrugeţi tot ce-aveţi aici/ Şi admiraţi ce-au alţii pe afară.

Octavian Goga: „România, țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști. Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșătoare de meningită morală.”

Octavian Lupascu: "Ticăloșie dusă la extrem este a celor care, după ce au jefuit întreaga lume și au colonizat-o, s-au gândit să îngrădească libertatea de mișcare. Majoritatea românilor, nu vor suferi. Că ei au stat de veacuri pe pământurile lor, au avut de la Dumnezeu hrană, apă, femei frumoase, aur și tot ceea ce le-a trebuit. Ne-au lipsit și ne lipsesc doar conducători care să știe a ține copiii acasă, care să nu permită hoardelor migratoare să ne facă reguli pe pământurile noastre. Romanii n-au voie să îngenuncheze în fața nimănui. Doar în fața lui Dumnezeu, în fața părinților, a copiilor, a străbunilor noștri o putem face. Nu noi ne-am urcat pe corăbii să plecăm la violat teritorii, femeile altora. Nu noi am cucerit prin forță și nu am acumulat averi uriașe prin furt, tortură, sclavagism. Să nu cădem în capcana uriașă de a-i crede prea civilizați pe unii care au strâns, au furat, din fiecare cultură ocupată prin forță câte ceva. Căci și un hoț și spărgător de imobile, învață din fiecare spargere să facă diferența dintre o bijuterie de valoare și o tinichea. Și asta nu înseamnă că trebuie respectat. Unele popoare, în special cele nordice care ni se dau ca exemple de urmat, trăiesc doar din pește, petrol și păduri. Care se vor termina...Și iar se vor urca pe corăbii vikingii să caute hrană. România este un adevărat miracol! Căci după sute și sute de ani în care ne-au jecmănit și turcii, și rușii, și nemții, tătarii, austriecii...și continua s-o facă, tot mai avem resurse cât 50-100 de țări la un loc. Chiar și în cele mai grele momente trăite de mine, pe timpul comuniștilor, hambarele românilor erau cu butoaie pline de vin, porci atârnați în afumători, cereale, untură și miere, fructe și conserve...Și de suferit, au suferit cei plecați la oraș, dar care și ei, ca și medicii, profesorii...se îndulceau din munca țăranului român - rudă, prieten, pacient, cunoscut... Cum am ajuns acum? Nu numai fără hrană sănătoasă produsă de noi, dar și fără hambare, și fără păsări și animale, și fără copii - momiți de jefuitorii lumii -. Umili și proști, îmbogățindu-i pe cei care ne-au jecmănit, care ne impun certificate verzi pentru a le cumpăra produsele de rahat. Le-am permis comunismul, și am plătit pentru nenorocirea asta cu milioane de vieți ruinate, cu intelectualitatea prin pușcării, cu deportări în masă, cu sute de mii de morți...Dacă le permitem progresismul, această ciumă mai rea și mai nocivă decât comunismul de zeci de ori, atunci vom fi blestemați să fim blestemați de pământurile acestea bogate și fertile. Iar acei idioți care ponegresc țara și neamul de dimineața până seara, ori sunt plătiți, ori nu cunosc niciun pic din istoria țării și a lumii, ori vor să se dea bine pe lângă violatori și cuceritori. Copiii noștri trebuie să știe și să fie mândri cu istoria lor, cu neamul lor, de țara lor. Iar noi, părinții lor, avem obligația de a le spune istoria adevărată a lumii, și nu cea scrisă de cuceritori în favoarea lor. Iar atunci când se vă termina petrolul, când se va termina peștele, să fie pregătiți pentru timpurile când cei care acum ne predau lecții, se vor năpusti că șacalii pe pradă. Căci nu vor manca nici Dubaiul, nici gheața, nici cămile și foci, ci vor tăbărî iarăși pe bucata asta de pământ roditor și frumos, lăsat așa de la Dumnezeu, fără nicio contribuție de-a noastră sau vreo virtute ieșită din comun, în afară de aia că am luptat cât am putut pentru ea. Li s-a băgat în cap unora, și li se bagă, că cei care gândesc ca mine sunt extremiști, înapoiați, proști. Că cei care țin cu patria lor, cu poporul lor, cu neamul lor, cu datinile lor, cultura lor...sunt legionari, ''dacopați'', sclerozați.Să creadă fiecare ce o vrea. Însă eu și alții că mine, vom refuza să ne dizolvăm în rahatul ăsta mondial și să le dăm satisfacție violatorilor și jefuitorilor lumii.”*** "Românii nu mai țin cu neamul lor/ De când primit-au pașaport./ Și de-ar primi românii cort/ Ar și uita de grai, de tricolor./ Am tras de hățuri hăis și cea/ Pân'-am ajuns în starea ''happy''./ Cu un parfum din curul iepii/ Murim galop, pe limba altuia!/ Când plânge neamu'-n Cernăuți,/ Românu'-și pune steagul bicolor/ Participând activ la un omor/ Asupra propriei livezi și curți./ De-i zici că-i fiu de dac, se rușinează./ De-i zici occidental, e mândru foc/ Și când dansează cazacioc/ Pe alfabet chirilic patinează.../ El nu mai are nici cuvânt,/ Nici obiceiuri, nici cultură./ Cu englezismele în gură/ Pe sub picioare n-are nici pământ./ În alianță cu alți draci/ Cultivă bombe nucleare/ Și i-a rămas doar minele de sare/ Pentru mâncarea cu gândaci./ Ne-au dat străbunii mândră Țară/ Iar noi am dat-o la străini,/ Și tot slăvindu-i pe vecini/ Cântăm și imnul în maghiară./ Dar totul se transformă, nu se pierde!/ Și-aduce-aminte John că e Ion/ Când un copil devine campion;/ Răsare-n sare și românul verde!/ Când i-o veni mintea la cap?!/ Tare mă tem că n-o să-i vie/ Și-o să rămână Țara o fâșie/ Condusă de un ''Great Dulap''./ Oh, Ștefane, de te-ai scula/ S-o vezi pe Maia cum conduce/ Te-ai răstigni singur pe cruce,/ Ne-ai da pe toți în scula ta!/ Nimic în Țara ta nu mișcă,/ Țăranii nu mai au nici furci, nici coase,/ Revoltele-s pe net, cu motocoase./ Doar gălăgie fac. Și pișcă...”*** ”Drama asta recentă ..cu moartea Cristinei Topescu, ne-a răvășit pe toți cei mai empatici și ne-a dat de gândit. Eu cred că societatea în care trăim s-a transformat la fel de rapid ca tehnologia și am devenit fix ceea ce mâncăm-adică otrăvuri, plastic, un fel de alimente create în laborator. Parcă și carnea care ne-o purtăm pe oase e din petrol sau materiale compozite. Cât despre sentimente, au devenit ambalaje strălucitoare care ne iau ochii și, uneori, mințile. Am în lista mea de prieteni 5 morți. Nu mare mi-a fost mirarea-însă uriașă dezamăgirea-remarcând că pe pagina unuia dintre prietenii mei morți, cineva, 3 ani la rând, i-a transmis ''la mulți ani''. Rămâi pur și simplu blocat, înmărmurit.Te uiți de zeci de ori și parcă nu îți vine să crezi?! Și degradarea asta umană va continua...În același ritm cu tehnologia. Vorbele au devenit niște ambalaje arătoase care pot ascunde înlăuntru lor orice.Până și sub poleiala unui te iubesc poți găsi un fel de gumă ''guam'' care să te întindă mai ușor... Am spus-o copiilor mei, am spus-o mamei și v-o spun și vouă: n-aș dori să fiu tânăr, n-aș dori să mă mai nasc, n-aș dori și nu doresc să mai trăiesc mult pe acest pământ și printre oamenii care am devenit! După părerea mea, oamenii au devenit niște simple formalități birocratice-fără onoare, fără suflet, fără substanță, fără inimi și fără idealuri. Bucuria și fericirea unora a ajuns atât de jos, încât se manifestă în a găsi un loc de parcare.Iar, unii ''terapeuti'', ba chiar psihologi îți spun fără rușine că e alegerea ta să fii fericit, să vezi și să alegi fericirea. Ca și cum, fericit că ai găsit un loc de parcare, atunci când te dai jos din mașină și calci într-o baltă de sânge...ai zâmbi, ai zice ''asta-i viața!'' și ai pleca zâmbind mai departe. Nu mare mi-ar fi mirarea ca unii dintre voi să-mi recomande un medic.Știu... Vă asigur însă pe toți că sunt sănătos! Mai sănătos decât milioane și milioane de oameni care-și plimbă ambalajul și poleiala pe-aici. Ceea ce trăiesc eu nu e nicicum depresie sau altă formă de boală mintală.E pur și simplu inadaptibilitatea la moda desfrâului, la progresism, la fățărniciile și cancerul vremurilor actuale. Eu sunt sănătos și nu voi care aveți tendința de a mă trimite la psiholog! Eu sunt sănătos și nu bărbații care poartă pampersi, care-și fac unghiile cu ojă, care ar plecă la război cu penseta și trusa de machiaj! Eu sunt sănătos și nu voi, femeile care vă împăunați că sunteți mame-asta fiind singura virtute...că sunteți mame și femei.Și care nu sunteți în stare să-i spuneți celui de lângă voi: ''alo, i-a treci și spală vasele, fă și tu ceva, mai lasă berea și meciurile...că vreau să citesc, că vreau să nu mor proastă, că vreau să trăiesc ca un om conștient. Nu o proastă! Da-te jos dobitocule din mașină și deschide-mi portiera! Fii bărbat! Fii deștept ca să fiu mândră de tine! Fii manierat și iubește-mă ca să te iubesc!..."M-a înspăimântat un filmuleț zilele trecute când am văzut o proastă-produsul acestei societăți de căcat-care pusese ea toate legumele într-o oală, să facă ciorbă, și nu știa de ce nu are zeamă pentru că nu pusese și apă...Și a trebuit s-o sune pe mă-sa s-o întrebe..Și asta la 30 de ani sau în jurul acestei vârste?! Acum câțiva ani, fiindcă lipseam cu lunile de-acasă datorită meseriei și mă tunsesem scurt, lumea din sat zvonise că m-am întors din pușcarie. Mai recent, o verișoară mi-a spus că lumea satului vorbește că aș fi bolnav, că m-au văzut că am slăbit... Acum mi-am lăsat barbă și precis o să zică ceva...Că m-am călugărit ori altceva... Dar știți ce? Îi IUBESC! Măcar acești oameni bârfitori te văd, sunt curioși cum arăți, îți simt prezența ori lipsa...Sunt Oameni și nu cyborgi! Lumea asta a satului, așa cum e ea...nu mi-ar permite să putrezesc 3 săptămâni în casă fără să se întrebe dacă mai trăiesc, dacă m-am bărbierit, dacă am slăbit ...Așa ''innapoiata mintal'' cum e ea... În timp ce unora dintre voi și dacă le-aș trage cu tunul în ureche să le spun că mă doare, că mergem pe un drum greșit, că nu e normal...tot insensibili ar rămâne. Ca niște roboți... Roboți însă care știu să afișeze citate și maxime, sfaturi și trăiri omenești, ca și cum ar mai avea sentimente sub ambalaj... Poate am să plec de-aici scârbit și sătul să mai văd atâtea măști. Fiți fără grijă, că nu moare un drac ca mine așa ușor... Dar poate e mai bine să am dialoguri cu florile, cu câinele, cu toți și toate cele ce și-au păstrat fără E-uri și otrăvuri , sufletele curate și sincere. Hai, să fiți Fericiți! Căci în curând nu ne va mai lua nici dracu'... Că ce ar mai putea face dracu' cu niște ambalaje unde găsește o fericire prostească, niște oameni bucuroși că au mâncat și s-au bălegat - ăsta fiind unicul scop în viață?!
ortodoxinfo.ro romania: ”Un conducător, fiu al Bisericii, nu se aliază niciodată cu păgânii, sau împotriva unor state ortodoxe. Îl vedeţi pe Ştefan cel Mare, pe Mihai Viteazul sau pe Constantin Brâncoveanu aliindu-se cu turcii? Asta înseamnă să îţi vinzi credinţa şi neamul. Nu că ceilalţi ar fi mai ortodocşi. Pentru că ruşii, vă mai povesteam eu, din războiul trecut, tocmai de Paşti ne atacau sau de sărbătorile mai importante, chiar dacă era o convenţie între noi să nu atacăm în perioada sărbătorilor. Dar atunci Rusia era sub stăpânire atee, bolşevică. Acum însă totul este dirijat din umbră şi se urmăreşte de fapt un război împotriva statelor ortodoxe… Înainte veneau directivele de la Moscova, acum vin de la Europa centrală. Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă. Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism… Noi avem impresia că Europa are un sistem democratic la bază, dar Europa este tot sovietizată, o Europă sovietică. Este acelaşi mare lagăr sovietic al Moscovei decât cu altă şapcă, iar dincolo, în Occident, avem de-a face cu lagărul capitalismului. Noi nu trebuie să facem parte din această Uniune Europeană, ce se vrea o nouă Uniune Sovietică. Aceste uniuni doresc o globalizare a statelor, ce ascund un plan dictatorial, de a se ajunge la banca unică, la moneda unică, pentru a îngrădi cetăţeanul, pentru a centraliza puterea spre instaurarea noii ere. 𝐶𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡̧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑙𝑖𝑎𝑡̧𝑖 𝑐𝑢 𝑚𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒, 𝐴𝑚𝑒𝑟𝑖𝑐𝑎, 𝑣𝑜𝑚 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛 𝑖̂𝑛 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑎 𝑐𝑢 𝑢𝑛𝑔𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑖𝑚𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑎̆? Dragii mei, noi nu ne-am sprijinit niciodată nici pe puterile Americii, nici pe puterile Rusiei şi în nicio putere din lumea aceasta decât numai în acoperământul Maicii Domnului şi sub oblăduirea puterilor cereşti. Noi parcă am prevăzut întotdeauna cuvintele Psalmistului: „Nu vă nădăjduiţi spre boieri, spre fiii oamenilor în care nu este mântuire”. După experienţa pe care acest neam a avut-o de milenii aici, noi am rămas întotdeauna pe calea de mijloc a credinţei şi pe ea am mers, fără sprijinul acesta omenesc, şi nu am avut străini de partea noastră. Ne-au promis şi nu ne-au ajutat cu nimic.Dimpotrivă, au uneltit împotriva noastră cât s-a putut ca să ne distrugă din ce în ce mai mult, dar nu le-a fost cu putinţă. Pentru că o Europă strategică nu se poate lipsi de cuvântul sfânt al României. Aici s-au izbit toate forţele Răsăritului, de apărarea naturală a Carpaţilor răsăriteni; iar aici în ’44 am fost martor ocular cum s-au măcinat toate puterile fiarei din Răsărit până ce a venit trădarea de la Yalta şi Malta. Ruşii nu intrau la noi în ţară dacă nu era trădarea. Ca de obicei, în toate împrejurările, cuceririle mari n-au stat în forţa armelor, ci în forţa trădărilor, a vânzărilor. Eu am crezut dintotdeauna că în apărarea noastră vin mai puţin armele, decât orice alte posibilităţi. Noi avem arma Duhului Sfânt, avem sabia Duhului care ne ocârmuieşte, ne pune în lumina şi mărturisirea adevărului. ” **** ”Să ştiţi că noi putem fi străjerul Europei. O Europă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu. Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!

Octavian Paler: ”Romania este patria mea, restul sunt doar tari.

Omul din nord: "Nu poti sustine si afirma la infinit ca lumea-i necajita, ca nu stie, ca nu i s-a spus, ca se teme,ca asa li se cere... Nu poti ! Nu meritã ! Lumea e prea bolnavã de nepãsare. ,,

Oscar Wilde: ”Toţi stăm în aceeaşi mocirlă, dar unii dintre noi se uită la stele.

Ovidiu Borchin: ”Ceea ce nu imi este indiferent sta in vremea ce ma colinda, soarele ce ma anima, mancarea ce ma satisface, lumea din jur cu a ei culoare, mirosul florilor si vedeata parcurilor. Am cautat si am gasit in natura tara mea si ea este unica, ce nu poate fi furata nici ciuntita si cu atat mai putin murdarita. Tara mea e pura.

Ovidiu Grosu: ”Românii sunt un popor blajin, cald, primitor, tolerant...uneori mult prea tolerant cu cei care li se urca in cap si asta nu pentru ca sunt prosti ci datorita educatiei crestine primita in biserica, duminica de duminica, uneori eronat, pana la spalarea creierului si adormirea instinctului de conservare.Cine sunt insa cei care ne fac de rusine, cine sunt cei care se poarta urât ca niste mârlani, cine sint cei care ne fura, ne asupresc, ne violeaza zilnic drepturile simple si nationale, cine sunt cei care alearga cu disperare dupa functii de conducere pentru a se imbogati prin rapt, prin estorcare?Ei sint romani, traiesc aici de secole dar dupa ce i-am cautat la originile etnice am constatat faptul ca ei urasc atat de mult Romania si pe romani pentru ca ei stiu ca nu sunt de sange balcanic nu sunt de gena autohtona ci au in sange jaful, furtul, minciuna, intriga, omorul s. a. Ei stiu lucrul acesta si pentru ca se simt straini ca puiul de cuc in cuibul mierlei incearca sa arunce din cuib pe cel autentic... De aici vine ura lor fata de Romani si Romania cu toate ca pamantul acesta i-a hranit de secole si se hraneste cu ei de secole..Ura lor viscerala nu vine doar din educatia din familie ci din gena lor predispusa la atrocitati.Noi romanii balcanici suntem poporul cel mai binecuvantat de Dumnezeu cu o limba primordiala in care se gasesc toti diftongii, triftongii, vocalele si consoanele din toate limbile pamamtului... De aceea si putem pronunta si invata cu usurinta orice limba vorbita pe pamant..Noi vorbim limba ingerilor..Noi suntem un popor greu incercat peste care Dumnezeu insusi vegheaza. *** "Dumnezeu sa te ierte, popor de zombi sado-masochist, bolnav de ura fata de bine si fricos ca un iepure!"

Ovidiu Vasile Nyilas: "Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizaţia umană. Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari naţiuni, printre care şi cu aspiraţii inalte la titlul de popor ales… În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume (18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnacop de miner descoperit vre-o dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii….etc. Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 - 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa…… chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista. Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu in spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului. Începând cu anul 1995, dupa studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos. Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient. Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa. În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii). Confom mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiană, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului. Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi. Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi. Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri. România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii.

Panait Cerna: ”Mândre-s plaiurile tale, ţară mândră, între toate!Şi frumos se-ndoaie cerul peste vii şi peste sate;Dar, oricât sclipesc pe tine plaiuri, cer, întreaga fire,Tristǎ eşti şi neferice, cǎci la noi... nu e iubire...Cine-i cel ce dojeneşte boul care nu se-ndurăSă ducă la hrăpăreţi cele bune pentru gură?Cel ce tremură pe zloată, cel ce cade de arşiţă?Cel ce vine cu căciula la o poartă de domniţă;Cel ce numai de-o cămaşă pentru-nmormântare strânge,Din ce ţese, din ce coase, din ce spânzură pe dânsul.Din ce aurul îi zvârle, ca să-i amuţească plânsul?...Cine-i cel ce se jeleşte că i-e masa-nlăcrămată?Că nu-i vită în ogradă, că nu-i pită în covată;Că, la cel ce hodineşte, chinul n-are nici o plată;Că la sânul mamei pruncul e-o pelincă îngheţată, Că la cer nu e nădejde, că la inimi nu-i crezareCă din leagăn i se cântă cântecul de-nmormântare?Pe leul care geme în robie,Când ar putea c-un răcnet de mânie,Să sfarme închisoarea-n care piere ─Pe-acela nu-l plâng eu!Flămândă şi nevolnică putere!Nu-ţi dăruiesc nici un suspin al meu...Proptit în coasă l-am văzut odată,Cu pieptul gol, cu fruntea-nnourată,Cu pletele în vânt...Ş-alăturea de muta lui mânieFemeia lui părea o vijelieCu mii de morţi în fiece cuvânt.Coasa lui sclipea din depărtare.Un fulger îmblânzit,Picat din cer la asprele-i picioare...Pe-ntinsul ţării, cine zace, oare,Acolo unde vin de-a valma norii?Isuse! Răii sunt învingătorii!

Panait Istrati: ”Românul nu prea e negustor; el nu e decât sclavul pământului."

Pascalin Toader: ,,Tara trandafirului" (FSN)

Paul Palencsar: "Mulţi dintre noi nu credem în nimic, mai departe de progenituri, portofel şi burtă. Nu avem nimic sfânt. Totul e o glumă, un mişto, un banc. Trăim duplicitar, fals. Dramatic e nu că suntem o cultură mică, ci faptul că facem tot posibilul să rămânem aşa, mici, meschini, fără nobleţe sufletească.

Paul Purea: "Unii zic că ţara nu e guvernată. Nu guvernată bine, ci ne-guvernată!” *** "Romania - tara in care babele de la bloc detin mai multe informatii decat Politia romana” *** "Fiii tai stiu mai putina carte dar fura mai mult, violeaza mai mult, beau mai mult, mananca pana le crapa burtile si sunt intr-un permanent razboi. Ai distrus mediul sanatos in care familia, izvorul normalitatii, moralitatii si evolutiei, putea sa se nasca si sa creasca. Te-ai autocondamnat la sterilitate. Poate e felul naturii sa traga pe linie moarta o mutatie genetica nereusita, un experiment social ratat. Stii ce, daca ma gandesc mai bine, it is you. Tot ce ti-am cerut a fost sa ma lasi sa muncesc si as fi impartit cu tine roadele cu bucurie. Sunt tanar, inteligent, doritor sa muncesc, si unde imi pun mintea si mainile ramane ceva in urma. Tu esti cea care m-ai transformat intr-un etern mester Manole. Si ca sa nu se naruiasca peste noapte ce am cladit, am zidit in temelii multe din cele ce imi erau dragi. Si cand politicienii tai se lauda ca edificiul a mai crescut cu un procent, nu spun ca in el sunt inchise suflete si sacrificii ale unor fraieri ca mine.*** Da, e greu. Tot mai greu. Românul nu mai are gânduri curate. Nici variante. Nici viziuni. Le-a epuizat pe toate. Românul nu mai are dialog, nici preocupări – le-a transformat în contraziceri, dezbinări şi bătăi cu pumnul în piept. Le-a transformat în cicatrici, iar cu cicatricile te obişnuieşti, le crezi fireşti. Românul nu mai judecă drept, logic şi sănătos – starea în care a ajuns şi se bălăceşte, este o stare fără precedent. Românul nu mai are răbdare – are nervi. E plin de nervi şi de nemulţumiri. Sunt lucruri grave, grave de tot. Realităţi asfixiante. Dar, cel mai grav între toate e faptul că, el, românul NU MAI VREA să gândească. Sănătos şi creativ. Românul nu mai vrea, în fapt, nimic. Nu mai vede lucrurile în realitatea lor. Îi place ce are, cum trăieşte, cum îi lipsesc toate. Mai ales banii, cei pe care îi merită – jumătate din populaţia ţării se află la pragul lipsurilor şi sărăciei. De necrezut unde suntem după o democraţie de trei decenii şi-o creşterea economică şi a PIB-lui, permanente, cum se laudă guvernanţii şi politicienii! Da, să schimbe ceva din ceea ce există, concetăţeanul nostru nu mai vrea? Pentru ce? Pentru cine? Starea actuală îi convine, îi place, îl lamentează; e chiar încântat de cum “hoţii de istorie” i-au aranjat “viaţa”. Viaţa, existenţa, raportate la aproape jumătate de veac. Românul, totuşi, mai aşteaptă ceva: să nu mai existe! Să nu mai aibă identitate de neam şi de ţară. Să scape de ele. Asta vrea. El ştie bine că viaţa de “dincolo” e “cool”. În libertate şi belşug. Vrea să fie liber. Fără nume şi fără genă naţională. Cu plinul în mâna goală… Cu sufletul la poartă, într-o maşină second hand. Prioritar, la această oră, nu-l interesează nimic altceva decât mămăliga de seară. Şi ceapa agăţată de grindă, în pridvor. Şi privata din fundul grădinii (nu cumva să-i fie inundată de ploile politice adverse, torenţiale, din noiembrie şi decembrie, vorbesc de cei care n-au fost încă loviţi de „Boris”, bieţii de ei, fiindcă săracii sinistraţi, sunt convins că nu mai vor să audă de guvernanţii actuali (şi trecuţi) nici în coşmarul lor cel mai negru şi mai de groază. (Un prieten mă sună şi îmi spune „de ce banii, subvenţiile pentru partidele politice nu sunt donaţi imediat, până la sfârşitul anului, bieţilor sărmani pentru a-si construi case noi, pe dealuri!”. Îi spun că dacă s-ar întâmpla acest lucru nemernicii n-ar mai fi atât de nemernici! N-ar mai fi lupi ci ar deveni câini ciobăneşti! Prietenul meu a râs. A râs, plângând). Să înjur? Să ţip? Să-l rog, să-l implor pe Dumnezeu să facă ceva? Pentru ţară şi pentru neamul nostru ajuns la margine de prăpastie? Şi dacă o fac, dacă îl rog, mă/ne va ajuta? Să fim serioşi! Ca dac, nici nu ştiu ce să-i cer… Şi dacă, să zicem, totuşi aş face-o, e foarte posibil să mă trimită în aia mă-sii mele, ori poate la Zamolxe, să-mi dea câteva bice pentru atitudinea mea din cei aproape 35 de ani de haos, mizerie şi nedreptate, ani de după acel ’89. Înainte de toate, bice pentru votul meu, se înţelege. Cu statutul meu de român modern, contemporan, pare sa fie altceva... Poate, da, o să-l rog, rugându-mă zilnic până în decembrie, pentru… conducătorii noştri geniali. Ai mei şi ai tăi, prietene! Cei de toate… deceniile! Atâta vreme cât lor le merge bine, şi nouă ne merge la fel. Sunt conştient de o astfel de axiomă. Sunt chiar fericit să simt adevărul pe pielea mea şi-a celorlalţi. Mă refer la noi, cei fără de prea multă minte. Sănătoasă. Da, mă rog pentru ei, conducătorii noştri (doar sunt patriot!), pentru sănătatea şi succesul lor în continuare. M-am rugat pentru Iliescu, Năstase, Ponta, Băsescu, Udrea, Tăriceanu, Dragnea etc, astăzi mă rog pentru Ciolacu şi covrigii lui, pentru Ciucă şi ciracii săi, pentru Iohannis (încă) dorindu-i un surplus de 2-3 călătorii aiurea prin lumea largă şi apoi să ocupe scaunul de prim-ministru, pentru cei din vârful partidelor bramburistice ce se pregătesc de luptă, Lasconi, Şoşoacă, cât şi pentru cei fără de partid, gen Geoană ( „Ioan fără de Ţară” al României), pentru Parlament şi pentru Guvern, pentru toţi cei care or mai fi şi or mai veni, având grijă de mine şi de voi, pentru toţi mă rog! Pentru cei care au grijă de viitorul meu, şi al vostru! Al copiilor noştri! Şi de mămăligă, şi de ceapă, şi mai ales de privata din fundul grădinii! Dumnezeu să le dea sănătate, să aibă grijă de ei, şi de ploile de azi şi cele din noiembrie şi decembrie, ploi preşedinţiale şi parlamentare; mă rog să nu-mi inunde grădină. Prea rău. Nu de alta, dar nu vreau ca rahatul meu să treacă în grădina altora. Să le îngraşe vecinilor din vile, pământul. Pe gratis şi fără măcar… un mulţumesc, după vot!***10 TRĂSĂTURI ORIGINALE PENTRU ROMÂNIA ACTUALĂ ȘI CEA DE VIITOR (din cele 1000 existente)!1. România nu are nevoie de autostrăzi, are nevoie de drumuri forestiere (și de sicrie la capete de pod!).2. România nu are nevoie de spitale, are nevoie de farmacii pariculare (și de culturi de pătlagină în balcoane)3. România nu are nevoie de creșe și grădinițe, are nevoie de anticoncepționale (și de festivaluri LGBTQ la scară de țară).4. România n-are nevoie de școli primare și gimnaziale, are nevoie de facultăți particulare (și de analfabetism funcțional la vedere)5. România nu are nevoie de justiție, are nevoie de pensii speciale (și de ochelari de soare pentru dosarele excepționale) 6. România nu are nevoie de Constituție, are nevoie de două CCR (și de un regim All inclusive la rezervele Băncii lui Mugur Isărescu)7. România nu are nevoie de economie și investiții, are nevoie de târguri de vânzare a averilor naționale (și de șpăgi listate la Bursa Valorilor Clientelare)8. România nu are nevoie de bănci, are nevoie de conturi în paradisuri fiscale ascunse (și de tulbureală de cerneală în evaziunea fiscală) 9. România nu are nevoie de bătrâni și de pensionari, are nevoie de cimitire (și de coroane de flori artificiale)10. România nu are nevoie de alegeri electorale, are nevoie de aceeași clasă politică de hoți și idioți, în vecii vecilor, amin! (și de aceeași prostituție guvernamentală și instituțională, cea dăinuind de 35 de ani) Poporul român poate fi mândru și liniștit întru viitorul său luminos din întunecimea Istoriei Democrației și a Statului de drept social! *** ROMÂNIA ESTE, DIN PĂCATE, ÎN CIROZĂ HEPATICĂ! Vrem sau nu să acceptăm, România a ajuns bolnavă. Rău de tot. Bolnavă – la inimă, plămâni, rinichi și splină. La mai toate viscerele. Mai ales, bolnavă la ficat. E în ciroză hepatică. La cap, se știe, e de mult beteagă. Are tot felul de coșmaruri și vedenii. Parcă ar fi în delirium tremes. Doar stomacul îi este încă zdravăn. Bea și mănâncă, cine poate, cât poate (sistem suedez, vorba lui Ion Iliescu) – vreau să spun, bea și mănâncă ce vrea, cât vrea, cât poate, clasa politică românească și a privilegiaților, cea ajunsă obeză, slăninoasă și disgrațioasă; bea și ingeră ca o nesimțită, pe seama poporului, furând tot ce se poate fura – stare patologică văzută de peste mări și țări. Mai ales din interior. Din burta ei plină de paraziți, bacterii și virusuri politico-oligarhice. Suntem tot mai săraci și obidiți, tot mai suferinzi, tot mai de neluat în seamă, ca națiune și popor, de comunitățile europeană și internațională. Aceleași partide politice sunt la frâiele României din 89’ și până în prezent – PSD ȘI PNL (cu mici cosmetizări de siglă și denumire; în ultimii ani, colac peste pupăză, ca și cum nu ar fi fost destul cu cele două, a apărut și USR!). În realitate, aceiași urmași ai PCR și ai Securității ceaușiste, sub diverse măști, ascunzându-și adevărata față a ipocriziei, furtului, depravării și nimicniciei. Aceeași tabără unică de jefuitori, mimând din când în când dispute electorale, de conducere, și de guvern. Cum apare un partid nou este constituită o „Coaliție frățească a bandiților”, de anihilare a acelui partid. Este o strategie, o luptă murdară, pe „viață și moarte”, pentru nu numai supraviețuirea „profitorilor, hoților și pungașilor”, dar și pentru supremația lor în continuare, a celor lipsiti de cel mai mic strop de patriotism, de cea mai minoră și banală morală în suflet și conștiință, de cea mai mică empatie pentru milioane de români găsiți la pragul sărăciei, chiar al zbaterii pentru supraviețuire. Toate guvernele post-decembriste perindate la conducerea țării, nu s-au ocupat decât de îmbogățirea personală a membrilor lor, a tagmei profitorilor, protejaților și îmbuibaților, a rudelor și curvelor, și – durerea cea mai mare! –, de batjocorirea fără scrupule a milioane de cetățeni ai țării, mereu împovărați cu biruri și taxe. Corupția și nedreptatea au ajuns în România la dimensiuni nu doar rușinoase, dar, pur și simplu, insuportabile. Trecând peste această situație jalnică în care a ajuns țara noastră și milioane de români (în coada Europei – stare raportată la alte țări și popoare), pericolul cel mai mare este acela că și clasa mijlocie, cea formată din intelectuali (profesori, medici, ingineri, economiști, IT-iști, scriitori, etc), a devenit una plină de susținători și propagandiști ai hoților și nemernicilor de la conducere, a incapabilor, a celor care au furat, vândut și distrus România, a celor care încă fură și o vând străinilor, la bucată! Înțeleg pe oamenii simpli, pe cei mai puțin culți și informați, pe cei ușor de manevrat de către regimul politico-oligarhic, dar nu pot înțelege, și nu pot ierta pe cei pomeniți mai înainte (intelectuali, nici pe cei trăindu-și viața la un standard relativ decent, mulțumitor material), nu pot să-i înțeleg, cum pot să susțină un asemenea regim, o asemenea haită de corupți și hoți, de potlogari și nemernici, de curve politice și de cioflingari pseudo culți! Mai mult, nu-i înțeleg nici pe cei care, spre exemplu, la o asemenea postare, ca cea de față, se năpustesc asupra mea ca și cum eu, care scriu aceste rânduri, întru dejamăgire și revoltă – și scriu pentru durerea și nedreptatea făcută oamenilor sărmani –, eu (și alții care procedează ca mine) aș fi dușmanul și pericolul lor major, în loc să-și descarce veninul, așa cum ar fi firesc, pe adevărații vinovați, pe cei care i-au adus (sau îi vor aduce!) în starea de mizerie și nedreptate în care se găsesc, în care se vor găsi! Oricum, Dumnezeu să aibă grijă de noi toți, de români (oriunde ne-am găsi), și, înainte de toate, să aibă grijă de România! S-o însănătoșească și s-o facă din nou bogată și măreață! Mai ales, s-o facă iarăși, a noastră!

Petre Cernica: "Tara celor mai mari hoti si interlopi.

Petre P. Carp: „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni.”

Petre Petrut: "Tară in care lupu e pus paznic la oi

Petre Țuțea: "Sunt român și ca român mă socot buricul pământului . Că dacă n-aș fi român , n-aș fi nimic . Nu mă pot imagina francez , englez , german . Adică nu pot extrapola substanța spiritului meu la alt neam . Sunt român prin vocație . Tot ce gândesc devine românesc . Dacă există o știință a națiunii , eu sunt de meserie român " .*** A venit odata un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar romanul zice: merge si asa! Trebuie sa scapam de acest “merge si asa”; ca “merge si asa” inseamna ca merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricand si nu orice”. *** „Dumnezeu este român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui.”

Petrica Soveja: "Tara PSD-istilor hoți comunisti analfabeti și russofoni

Premier chinez: ”Romania va fi Tigrul Europei. Romania pare vazuta cu alti ochi dupa evenimentul vizitei premierului chinez. *

proverb ardelenesc Romanul are minte multa, da’ nu tătă-i bună,

Radu Caranfil: ”Tradiția fraudei electorale pare să se fi păstrat până în zilele noastre. Ceea ce dovedește, încă o dată, continuitatea acestui popor prin veacuri. Uneltitul, mânăritul, cherchelitul, flecăritul, mermelitul, ciorditul, cârcotitul, moțăitul, sforăitul, șușotitul, măcăitul, găinăritul vin, toate, din străfundurile unor timpuri peste care poporul nostru a trecut greu, cu mari sacrificii. E bine să știm de unde venim, cine suntem și, mai ales, încotro ne îndreptăm!

Radu Gyr: "Ne vom întoarce într-o zi,/ Ne vom întoarce neapărat./ Vor fi apusuri aurii,/ Cum au mai fost când am plecat./ Ne vom întoarce neapărat,/ Cum apele se-ntorc în nori,/ Sau cum se-ntoarce, tremurat,/ Pierdutul cântec pe viori./ Ne vom întoarce într-o zi,/ Şi cei de azi, cu paşii grei,/ Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,/ Cum vom pătrunde-ncet în ei./ Ne vom întoarce ca un fum,/ Uşor, ţinându-ne de mâini,/ Toţi cei de ieri în cei de-acum,/ Cum trec fântânile-n fântâni./ Cei vechi ne-om strecura, tiptil,/ În toate dragostele noi/ Şi-n cântecul pe care şi-l/ Vor spune alţii după noi./ Noi, cei pierduţi, re-ntorşi din zări,/ Cu vechiul nostru duh fecund,/ Ne-napoiem şi-n disperări,/ Şi-n răni ce-n piepturi se ascund./ Şi-n lacrimi ori în mângâieri,/ Tot noi vom curge zi de zi,/ În tot ce mâine, ca şi ieri/ Va sângera sau va iubi!

Radu Theodoru: ,,De mii, de mii de ori, fraților, de mii, de mii de ori vă zic UNIȚI-VĂ, fiți români în ultimul ceas!

Ramona Strugariu: "Oricare dintre locurile astea ar putea fi acasă. Ucraina profundă seamănă izbitor cu România profundă. Aceeaşi frumusețe stranie, aceleaşi câmpuri nesfârşite, aceleaşi locuri pustii şi uitate, aceleaşi drumuri şi ziduri care cad, aceleaşi contraste de sticlă şi oțel împletite lângă blocuri comuniste şi chioşcuri de țigări aplecate uşor pe o parte, aceleaşi autobuze vechi, aceleaşi copile frumoase care aşteaptă în stații, holograme ale unui viitor strecurat parcă din greşeală între nişte pagini de istorie aspră.

Raw: "Neregulile acoperite si aparate pe fata de institutii sunt regula in Romania. indiferent de cine-i la guvernare."

Razvan Constantinescu: ”DISOLUȚIE: Planul de destructurare a statului român a început în 2004 și cuprinde: 1. Manelizarea intensivă a populației, masterchefizarea, telenovelizarea, neversizarea. 2. Slăbirea continuă a calității actului de învățământ: alocarea sub nivelul de 6% din PIB prevăzut prin lege, salarii mici pentru profesori în scopul de a îndepărta oamenii valoroși din învățământ, încurajarea dezordinii din școli și instigarea la abolirea respectului față de corpul profesoral. 3. Promovarea agresivă a non-valorilor (”Las Fierbinți”, vedete de mahala tabloidă, invitați agramați în emisiunile TV), a traiului ”pe picior mare” fără muncă, ridiculizarea continuă a celor care se chinuie să învețe ceva, orice, care știu să facă ceva foarte bine, orice. 4. Demonizarea religiei și a valorilor identitare românești, înlocuirea obiceiurilor și sărbătorilor neaoșe cu unele de import, ”cool”. 5. Distrugerea sistemului sanitar: alocări bugetare la limita subzistenței, închiderea de spitale, încurajarea exodului cadrelor medicale, blocarea posturilor din sistem, inocularea neîncrederii în medicii români și inducerea ideii de corupție generalizată; în nicio țară din lume nu mai există proporția covârșitoare a știrilor medicale negative față de cele pozitive în mass-media. 6. Depopularea României prin încurajarea masivă a emigrației, batjocorirea continuă a celor rămași în țară, inocularea unui sentiment de superioritate a diasporei. 7. Epurarea corpului magistraților și a întregii poliții prin pensionarea la vârste derizorii a cadrelor cu experiență, singurele capabile de a instrui tinerii intrați în sistem. 8. Transformarea INM dintr-un institut de perfecționat magistrați într-unul de spălare a creierelor viitorilor magistrați. Fenomenul ”magistraștag” al tinerilor procurori protestând pe treptele Curții de Apel este o consecință directă. 9. Transformarea DNA dintr-o instituție de combatere a corupției într-una de epurare a opozanților sistemului, populată cu cadre incompetente, recrutate fără concurs. 10. Supradimensionarea serviciilor secrete pentru a stăpâni orice încercare de opoziție și pentru a avea fonduri uriașe pentru propagandă (sumedenie de agenți acoperiți în presă sau doar cu ticăloșie sponsorizată) și pentru infiltrarea instituțiilor statului, de la cele judiciare, până la cele culturale și mediul de afaceri. 11. Desființarea poliției rurale și a sectoriștilor, ineficientizare a poliției prin centralizare. 12. Transformarea continuă a întregii media în instrument de promovare numai a știrilor negative (pe motiv că ele ”fac rating”, așa cere populația), amplificarea până la exasperare a modului românesc de a face mișto din orice, aruncarea cu fecale în orice este pozitiv, transformarea a tot ce este românesc sau patriotic în țintă de scuipat sau de bășcălie. 13. Înstrăinarea completă a resurselor naturale și a terenurilor agricole. 14. Dispariția bruscă a unor întregi ramuri industriale. 15. Împiedicarea cu orice preț a oricărui guvern de a investi în infrastructura critică: autostrăzi (în special cele transcarpatice care să lege provinciile istorice între ele), căi ferate obișnuite și de mare viteză. 16. Aruncarea în pușcărie sau lichidarea oricărei persoane care s-a opus eficient îndeplinirii oricăruia dintre punctele enumerate. Orice minimă logică arată că o asociere de acest fel nu are cum să fie întâmplătoare. Rezultă că forțe extrem de puternice se află în spatele acestor schimbări programatice și care necesită sume uriașe de bani. Iar cine investește asemenea sume pe o perioadă de minimum 15 ani nu plănuiește lucruri care se vor întâmpla peste noapte sau săptămâna viitoare, ci lucruri care se vor infăptui pentru generația următoare. Adică pentru copiii noștri."

Răzvan Ducan: ”V-aș împușca cu tunul, ca-n Coreea,/ Voi, care ați provocat deliberat diareea,/ Care ați dat purgative bogățiilor țării/ Și ați semnat, prin asta, actele trădării./ V-aș trage-n țeapă, ca pe ultimii mișei,/ Că ați jupuit-o de șapte rânduri de piei./ V-aș îneca într-o hazna și în scuipați,/ În numele românilor mințiți și furați./ V-aș călca cu vânduta flotă de pescadoare,/ Ca în năvoadele lor să vă prind cu oroare,/ Să fac din voi conserve în suc propriu,/ Lăsându-vă să fierbeți în oprobriu./ C-ați împărțit dezastrul, precum Iisus pâini,/ Oscioarele rămase, să le-mpărțim cu câini./ Pentru milioane de copaci tăiați și duși,/ V-aș aranja niște-ntâlniri private cu urși,/ V-aș face duș cu avalanșele de bolovani/ Căzute de pe munții despăduriți în ani./ V-aș înfunda-n urechi câte-un difuzor,/ Să vă zgârâie pe creier aria drujbelor./ C-ați siluit cu nesimțire o țară de poveste,/ I-ați jefuit și stema de fabrici, sonde, creste,/ Fără nicio vină, i-ați inventat un viciu,/ Făcând din România o târfă de serviciu./ „Grădina Maicii Domnului” să guste/ Premeditate investiții de lăcuste./ Acolo unde țara mai pâlpâia cu-un puls,/ Ați venit repede cu ugere de muls./ Ați inventat conducte ce nu obosesc,/ Să dea pe mai nimic petrol românesc,/ Ce să revină la noi, la pompă, ca benzină,/ De fapt, pompă funebră, față de chenzină./ Ați spoliat-o la suprafață și-n măruntaie,/ De nu știu cum țara se mai ține pe picioare./ V-aș strânge la toți… „bijuteriile” la ușă,/ Să vă spuneți conturile, cu glas de păpușă./ Pentru haiducia inversă făcută-n Carpați,/ Sărăcind săracii, iar voi, bogați de bogați./ Ce-aveți cu țara asta, măi, păduchi,/ De seva i-ați supt-o până-n rărunchi?/ Ce-aveți cu țara asta, măi, jigodii,/ De i-ați tăiat plămânii ei de codrii?/ Ce-aveți cu țara asta, măi, capete de scrot,/ Că-i vindeți pământurile cu cimitire cu tot?/ Ce-aveți cu morții noștri și cu noi, cei vii,/ De vindeți și văzduhul cu tot cu ciocârlii?/ Dar scutura-vom noi odat` și-odată pomul/ Și pentru voi va fi atunci Armagedonul./ Și veți cădea ca muștele, în marele supliciu,/ Pe propriii căcați, lipiți de ei cu pliciu.

Remus Curt: ”Petre Țuțea: „Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, viforniţa din spaţiul în care s-a desfăşurat istoric poporul român ne arată că suntem unul din marile popoare ale Europei. Care cronicar spune, Costin, parcă – n-am fost noi „în calea răutăţilor“? A reuşit vreo invazie să-şi impună stilul şi credinţele aici ?” *****“Suntem un popor prea bun, prea cumsecade și prea așezat. Nu pot iubi decât o Românie în delir.Poate că toți românii nu suntem decât niște copii bătrâni. Să ne fi născut din oboseala romanilor și lacrimile dacilor ?" Emil Cioran*** “ …În discursul său de retragere, Călin Georgescu a spus un adevăr greu de înghițit: România, așa cum o știam sau o visam, nu mai există. Iar cel mai dureros nu e faptul că ne-au fost luate suveranitatea, resursele, decizia politică sau demnitatea națională – ci că nu mai există nici poporul care să și le dorească înapoi.România de azi nu cere independență, nu vrea dreptul să-și decidă singură destinul, nu mai are curajul să gândească în afara tiparelor impuse de afară. O majoritate amorțită, atomizată, convertită la „rațiunea supraviețuirii” cu orice preț, fără luptă, fără întrebare. Mic, bere, bârfă și o glumă bună – și totul trece. E o formă de zen balcanic, de supunere liniștită, care distruge încet dar sigur orice formă de demnitate colectivă. Georgescu a înțeles asta. Și a plecat. Nu pentru că a fost învins politic, ci pentru că a realizat că nu ai cu cine. România nu mai vrea martiri, nu vrea proiecte grele, nu vrea suveranitate – vrea confort, subsidiu, și un vinovat din patru în patru ani. Așa dispar națiunile: nu cu armele, ci cu indiferența.”

Robert Anton: "Romanii nu au educatie, dar ii judeca pe cei din UE. Romanul e paduchele din frunte"

Roberto Cristiano: "- Până mai ieri , frații voștri erau omorâți în spitale, era interzisă autopsia , erau omorâți la ATI și voi habar nu aveați motivul ... și nu ați fost solidari. - Până mai ieri vi se spunea că veți muri , dacă nu vă vaxinati, erați arestați pentru un strănut pe stradă , mergeați ca vitele prin magazine , erați bătuți , amendați , toate drepturile v-au fost eliminate în ultimii doi ani ... și nu ați fost solidari. - Până mai ieri nu aveai voie să îți iei sora sau fratele , mama sau tatăl , acasă , decât în sac negru , fără să îl atingi... și nu ați fost solidari. - Până mai ieri au ars 11 spitale în doi ani, oameni nevinovați au ajuns scrum , din cauza unor criminali ai sistemului ... și nu ați fost solidari. Astăzi aceeași criminali vă spun că sunt SOLIDARI , că SUSȚIN, absolut TOATE PARTIDELE s - au activat ca la comandă și nu vă întrebați : oare cât de tâmpit să fii să crezi acești criminali în serie ? Cât de ușor să te lași manipulat de TV? - România este țara deșeurilor ... plătește poporul cu sănătatea. - România este țara pădurilor tăiate ilegal ... plătește poporul cu sănătatea . - România este țara celui mai mare exod din EU ... plătește poporul prin suferință și chin. - România este țara cu cea mai mare infracțiune politicieneasca, plătește tot poporul. - România este țara vaxinului cu 120 mil de doze , care vor ajunge la gunoi ... pe care le veți plăti tot voi. - România este țara folosită pentru orice serviciu și test impotriva populației ... plătesc generații întregi . - România este singura țară unde se fac împrumuturi de 32 de ani, dar nu se văd investițiile ... poporul plătește. -Romania este țara cu cea mai mare rată de analfabeți din EU , iar asta se vede prin manipularea zilnică , fără ca NIMENI SĂ SPUNĂ NIMIC ... dar sunteți SOLIDARI când e vorba de alții. CU NEAMUL VOSTRU CÂND VEȚI FI SOLIDARI, DRAGI ROMÂNI?

Rodet Nalab: "Poporul român nu știe să respecte valorile autentice românești, culturale și intelectuale și ascultă doar de propaganda străină care i se îndeasă pe gât, refuzând să înțeleagă că aceasta îl duce în mod sigur, doar la pieire!... nu poporul este vinovat de toate câte i se întâmplă și i s-au întâmplat. De parcă ar fi altcineva vinovat pentru că poporul, în uriașa lui idioțenie, a pus botul și continuă să îl pună, la orice propagandă frumos ambalată, dar care are un singur scop: să-l jupoaie de cât mai multe piei, iar ocupantul străin, împreună cu slugile lui autohtone, să o ducă cât mai bine. poporul a stat la coadă și s-a călcat în picioare, ca să voteze toporul (sau chiar ferăstrăul) cu care să îi fie tăiată craca de sub picioare!... toți cei invocați ca vinovați nu au altă vină decât pe aceea că au avut la dispoziție un popor naiv și dispus la compromisuri, gata ca de lene să accepte distrugerea fabricilor și uzinelor, sperând că vor scăpa de muncă și că... „lasă că ne vom descurca noi cumva!”... Poporului român nu i-a plăcut Comunismul, pentru că îl obliga să se scoale de dimineața devreme și să meargă la muncă, pe când capitalismul liberal i-a oferit pe tavă alegerea să nu mai facă nimic și să „se descurce”!... Și s-a descurcat poporul,... de nu mai știe cum să-și scoată mâinile și picioarele din lațurile în care a fost prins. Dar nuuu!... El, poporul român nu este vinovat de nimic!... Cât de cretin poți să fii, ca să crezi și să susții o astfel de aberație?!?... fie că a fost vorba despre biciul sovietic, fie de cel al SUA sau UE,... românul tot la fel de ascultător a fost și este, iar dacă s-au evidențiat cumva oameni politici care au ridicat glasul sau mâna ca să-i scoată pe români din iobăgie, imediat s-au găsit cozi de topor care să-i trădeze și să-i aducă la tăcere, pe orice cale!... *** "analfabetismul intelectual, cultural și politic au căpătat valori apocaliptice, analfabeții funcțional sunt promovați și lăsați să se manifeste liber pe rețelele de socializare, în timp ce oamenii lucizi, inteligenți și culți sunt cenzurați și îndepărtați din acele rețele.

Rodica Sus: "Tara Vacă de muls

Romania - ardelenii: ”Cercetatorii ardeleni au descoperit ca: atunci cand dam jos tricoul, de fapt il dam in sus; omul face trei mari greseli in viata - strica vinul cu apa, cafeaua cu zaharul si dragostea cu casatoriia; daca un barbat ii preponderant calm si linistit, inseamna ca n-a dat peste femeia potrivita.

Sacha Guapisima trebuie să ne punem în ordine ca țară, trebuie să avem preşedinte şi guvern legal! Nu putem continua ca o țara de caca aşteptând să-şi facă alții planurile cu noi! Bă.. gata! Terminați dracu cu prostiile, nu mai e de glumă! Să nu fim proşti în continuare şi să-i lăsăm să ne sfâşie! Gata cu prostiile, suntem prea handicapați, dacă nu înțelegem pericolul... STOP!***

Samson Daniel Florin: " Eu nu mai înțeleg ce tot caut în țara asta... Pe bune. Cred că din plictiseală stau pe aici..."

Sanda Tulics **"Mă doare demult țara mea/ Cu fețe de bătrâni arși în soare,/ În fața pământului aplecați,/ Ca-n fața unei icoane."

Sandu Cătinean: ”Eu luptat-am să fac țării/Cât mai mare bine/Dar zadarnic m-am zbătut - / N-am avut cu cine!//Pe român nu-l prea smintești/Pentru adevăr/Lui îi place circul, banul/Vorbele-n răspăr!//Și-i mai place descurcala /Numai să ciupească/De-asta merge-atât de prostȚara Românească!Cei ce laudă că-i bine/Sunt doar hoți sadea/Ăștia-s cei care conduc/Țărișoara mea… ***: "Acuma că ne-ați despuiat și ne-ați vândut către streini/ Iar Țara noastră-ați confiscat și ne tratați ca și pe câini/ acuma vreau să spun ce simt când văd că nu vă săturați/ și din stăpâni ai Țării-acestea la Occident suntem argați !/ Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nrămam de sărbători/ iar voi ni le-ați făcut cadâne prin case pline de orori ;/ feciorii dragi și nalți ca brazii acum sunt vite de povară/ și robotesc prin lumea largă de parcă nu au loc în Țară ;/ Femeile ne stau ciopor și-s duse în Apus drept sclave/ iar peste câmp scaieții goi hrănesc doar vitele bolnave ;/ iar noi, țărani din tată-n fiu, care hrăneam cândva popoare/ privim la lună uneori, neputincioși, cum Ţara moare…/ Iar voi ?…tot voi veniți la sate, din patru-n patru ani smeriți/ și ne priviți cu milă mare, dar pentru voturi ne mințiți/ și ne promiteți mângâiere și viață plină de huzur/ dar după ce luați puterea, de-ai noști țărani, vă doare-n cur…/ Decât al Țării grâu curat să-l plămădim în pâine caldă/ mai bine adunați arginți, iar Țara poate să și ardă…iar hrana ne-o aduc streinii în vase bine ambalate/ şi din avutul nostru dacic, aceștia și-au făcut palate…/ Iar noi răbdăm și ne hrănim, cu guma lor de mestecat/ că se topeau de ciudă toți, când noi mâncam doar grâu curat…/ și ne-nțolesc cu haine scumpe ce stau pe noi ca pe strigoi/ mai bine am muri-n țărână, cum am venit pe lume…goi !…/ Că umiliți suntem acuma de parcă noi suntem streini/ iar Țara asta-I raiul vostru, aleși nemernici și haini…/ Iar voi copii din mame reci și tați ce nu v-au alintat/ voi nu vedeți cum arde Țara, că nu mai e nici de furat ?…/ Că ne-ați furat tot ce-am avut și ce-am muncit de generații/și din țărani și oameni demni, suntem mai rău decât argații…/ Acum că ne-a ajuns cuțitul, din rărunchi și pân la gât/ Eu, țăran și fiu din țarini, vă voi spune doar atât :/ Dați-ne ”napoi argintul, aurul și ce-ți furat/ și ne-om face noi ”palatul” pe un vârf de deal cura dați-ne ”napoi trecutul și țărani ce-ați îngropat/ și ne-om face iarăși viața, chiar de n-om avea ”palat”/ dați-ne iar demnitatea de-a fi cei ce-am fost cândva/ și plecați în lumea largă … noi nu va vom căuta…”

Sare'n Ochi: "Au trecut peste trei decenii de când România a schimbat aberația comunismului cu haosul veşnicei tranziții. Povara celei mai „minunate şi drepte dintre orânduiri”, cu povara vechii moşteniri. O minciună ordinară, cu cea feliată în tranşe mai mici. Răul Absolut cu răul mai mic. Rahaturile propagandei comuniste, cu propaganda rahatului curat al politicilor corecte. Marxismul, cu neo-marxismul. Slugărirea la nomenclatura de Partid şi de Stat, cu sclavia la stat şi corporaţii. ** Libertatea pentru care au murit oameni în Decembrie 1989 a fost confiscată de impostorii politici şi “în civil”, apoi a fost dezbrăcată pas cu pas, an după an, de “drepturi” şi “libertăţi civile”, rămânând în curul gol.**Alţii au rămas să se dezalfabetizeze în România şi să devină idioţii utili ai celor care se caţără pe Tricolor în funcţii publice.

Semaka Tiroiu: ”Tu, de unde esti? -Sunt romanca. -Mda! Nomazi, hoti, criminali, femei usoare... -Ma scuzi...tu esti cumva nomad, hot, criminal... mergi la femei...? -Cine, eu...eu? Nu! De ce ma-ntrebi? Daca ti-ar fi placut sportul, m-ai fi identificat in Nadia Comaneci, Gica Hagi, Simona Halep... Daca ai fi cochetat cu arta muzicii, m-ai fi recunoscut intr-un Ciprian Porumbescu sau un Gheorghe Zamfir... Daca ai fi stiut ce-nseamna filozof, m-ai fi-ntrebat de Eliade sau Cioran... Daca ai fi fost pasionat de sculptura, vorbeam de Brancusi si nu doar. Daca stiinta te-ar fi facut curios, ai fi auzit de Paulescu si Aslan, de Babes sau Poenaru. Daca ai stii ca romanul Vlaicu ti-a dat branci sa zbori, sau Coanda, tot roman, ti-a pus reactia pe avion, ai fi surprins, asa-i? Daca ai fi fost turist in Romania, am fi vorbit de Marea Neagra, Muntii Carpati, Delta Dunarii, Manastiri si Biserici. Despre Castelul Dracula, lacuri si cascade, Monumente Istorice si Arhitecturi. Despre Casa Poporului. Palatul Culturii sau Peles. Istorie, traditii, porturi si obiceiuri. Am fi impartasit toate frumusetile si minunatiile ei. Daca ai fi fost mai interesat de tara mea, ai fi aflat c-am avut Regi si Regine, iar pe scenele lumii au urcat oameni de cultura, teatru si film. Scriitori, poeti, actori si muzicisti. Ai fi fost surprins sa afli cate patrimonii UNESCO detine si cate locuri pitoresti ti-ar fi taiat rasuflarea. Dar tu, draga straine, tu, nu stii nimic din toate astea. Nu esti nimic din toate astea. Nu stii nimic de Romania mea. Nu stii nimic de pamantul istoriei mele. Nu stii nimic de oamenii lui. Esti doar un ignorant. Atat! Si, probabil, iti place sa vezi doar ceea ce esti!...in suflet! Asta sa le raspundeti tuturor celor care inca isi mai permit sa va judece doar ca...roman. Obligati-i inteligent la mutenie. Nu mi s-a intamplat. E doar un sfat! Preventiv. ...ca vin vremuri grele! Cetățenii sunt ținuți departe de subiectele cu adevărat importante precum frauda semnăturilor pentru candidatură, frauda electorală dovedită, soarta gazelor naturale, protocoalele secrete, preluarea Statului de către crima organizată, haosul din justiție, lipsa răspunderii magistraților și încălcarea nepedepsită a Constituției de către Președintele Iohannis. Ce putem face?"

Serafim Romeo: "De două mii de ani, capul plecat,/ Vi s-a tot spus că sabia nu îl taie./ Voi ați crezut iar EI v-au aruncat/ În capul ploconit găleți cu zoaie./ Vă credeți, încă, neam de Brâncoveni,/ Ce nu s-a închinat la nici un pașă,/ Când stați cu mâna-ntinsă la pomeni?/ Vă place supușenia-asta lașă?/ Nu voi aveaţi un lup, ca steag de luptă,/ Când mai erați un neam și un popor?/ Coloana vertebrală vă e ruptă,/ Aţi câștigat statut de cerșetor!/ Nu vă treziți din somnul cel de moarte?/ Vă-ntreabă Ștefan, Mircea și Mihai.../ Un venetic de țară vă desparte/ Și n-o să mai aveți „Gura de Rai”!/ Pe rând, v-ați tot trădat conducătorii.../ Pe Brutus îl aveți în ADeNeu?/ Voi ridicați în slăvi toți vânzătorii/ De țară, neam, copii și Dumnezeu!/ V-au înrobit străinii, fără arme -/ Ei știu că nu mai sunteți luptători!/ Sunteți o populație ce doarme/ Și-aţi devenit, din vulturi, niște ciori./ Tinerii morți, s-aveţi azi libertate,/ I-ați și uitat, nici nume nu mai au,/ Ei n-au murit pentru certificate,/ Atât știau: „Doar lașii se predau!”/ V-au luat tot ce ați avut, dar nu vă pasă,/ Le mulțumiți că încă v-au lăsat/ Dreptul să respirați la voi acasă,/ Dacă veți sta cu capul aplecat!/ Aveți copii? Vă pasă dacă, mâine,/ Vor rătăci și ei printre străini?/ Să-și caute bucata lor de pâine,/ Cu un destin de veșnici peregrini?/ Vă pasă dacă ei, din depărtare,/ Se-ntorc acasă doar la-nmormântări/ Tânjind după a voastră sărutare/ Și-ntâmpinaţi în prag de lumânări?/ Creșteţi nepoți cu taţii duși prin lume,/ Cu mamele argate la stăpâni/ Și, ca o națiune de legume,/ Vă e rușine că sunteți români./ Mai știți mirosul pâinii coaptă-n spuză?/ Mai știți cum sună buciumul pe deal/ Sau... doar neputincioși, ca o lăuză,/ Vă așteptați fatidicul final?!

Sergiu Ciocârlan: „Nea Ioane, tu ai un kilogram de aur în curte și ți-l scot eu, iar pentru asta o să primești 60 de grame de aur redevență. E lucru simplu: ceea ce ai nu vinzi, dai în concesiune, e un contract ferm, la noi e multă seriozitate. Şi, uite, dacă mă ajuți să scoatem în 20 de ani, îți dau și de muncă, cu un salariu de 5 grame pe an. Da fapt, contribuția mea e minimă. Eu îți pun la dispoziție logistica, aparatele, instrumentele necesare, iar tu faci tot, iar la urmă vei primi o distincție europeană, ca să înțelegi că Europa nu uită niciodată să-și recompenseze truditorii. Nea Ioane, într-un timp bine definit trebuie să facem curățenie în curtea matale. Ascultă-mă bine! Vom săpa, tu vei săpa!, și ce vei găsi, îmi vei raporta. Eu cam știu ce vei găsi și îți spun de pe-acum ca să știi la ce să te-aștepți: vei găsi bolovanul de aur despre care ți-am explicat cum stă treaba. Vei găsi multe alte resurse pe care nu știi să le scoți, dar eu te voi învăța. Ești înapoiat, asta e, nu trebuie să deznădăjduiești. Eu pentru asta am venit la tine: pentru a te încuraja. Îți redau speranța, dacă promiți că ești un elev docil și asculți de profesorul tău care îți vrea binele și numai binele. În fine, vei găsi în acel pământ din curtea casei tale oase. Da, ai auzit bine: oase. Acele oase sunt istoria ta, care vezi limpede că nu te ajută cu nimic. Un șir nesfârșit de războaie pentru apărarea unui pământ în care îți vor zăcea oasele în cele din urmă. Eu îți vorbesc de pace, nu de război. Vreau ca tu să fii un om care să nu se mai împotrivească la orice cuvânt, chiar dacă acel cuvânt înseamnă deposedare, delegitimare, desființare. E clar? Nea Ioane, eu tocmai ți-am predat un curs european de toleranţă şi consider că ești unul dintre absolvenții pe care pot să mă bazez și care are în faţă tot viitorul plin de promisiuni și strălucire.Un lucru mai am să-ți precizez. Fă bine și aruncă icoana pe care o ții pe perete, fiindcă din cauza ei nu se dărâmă peretele casei. E lucru ciudat! Cercetătorii noștri, vreau să spun cei mai titrați, cei din centrele de prestigiu, au găsit o explicație științifică oarecum bizară. ei susțin că nu peretele ține icoana, deși noi asta vedem și așa am văzut secole de-a rândul. Cel puțin dinspre vest așa se vede. Deci nu peretele ține icoana, ci icoana ține peretele ăsta blestemat de lut care te apără de tot felul de intemperii. tu trebuie să dai frumușel icoana jos ca să pice dracului odată șandramaua asta, că în Europa nu ai cum să intri cu pământ și paie, ci cu material nou, așa cum îți voi vinde eu la un preț pe care o să-l plătească nepoții și strănepoții tăi, fiindcă tu n-ai să poți niciodată să acoperi cheltuiala pe care am să ți-o pun în cârcă. Cu Dumnezeu din icoana matale nu știu ce voi face… Vorba vine că nu știu… Eu știu tot. Te urmăresc dintotdeauna. Ia uită-te pe ecranul ăsta! Ce vezi? Exact. Ești tu de ieri, de acum o sută de ani, de acum două mii de ani, ești tu, care te trezești dimineața și îți faci cruce și săruți pământul ţării tale. Dar dacă icoana nu-i pe perete, la ce să te mai închini? Şi dacă pământul nu e al tău, la ce să-l săruți? Nea Ioane, uită-te la mine! Cine ești tu? Tu nu ești Ion! zi după mine: “Eu nu sunt Ion!”. Repetă-ți tot timpul lucrul ăsta, e foarte important. O să scapi de povara injustă a identității naționale. Când ai ezitări, cheamă-mă și eu îți voi aduce aminte lecția. Memoria nu este bună, creează obsesii. Şi n-aș vrea ca tocmai tu să fii catalogat ca având obsesii naționaliste, religioase. Trăim într-o epocă în care pe mine mă interesează ce ai, nu cine ești. Zi încă o dată după mine: “Eu nu sunt Ion!”. Foarte bine! Mai zi odată! Vezi câtă muncă e ca să distrugi un popor?” Acesta a fost un cutremurător fragment din excelenta carte ,,România furată - Raportul comisarului european Samuel Scheib"

Sidonia Bogdan: "Nu e zi să nu observ încă un gradat recompensat printr-o funcție în stat, oameni fără nicio calificare pentru ceea ce obțin. Veți spune că sunt conspiraționistă. Nu e nicio conspirație, de ani de zile, urmăresc aceste rețele în care se trag unii pe alții către funcții și resurse. Pe lângă sutele de CV uri inundate cu acele colegii de apărare, cu valoare academică zero, mai există și alte VIP-uri veșnic mufate la o conductă de bani, ba fac "consultanță" din umbră la PSD, ba se mută la conducta PNL, ba contracte de la europarlamentari, ba creează "strategii de comunicare" pe milioane de euro, pentru că - nu?, au obținut pe bune fonduri europene. Jurnaliști corupți numiți pe funcții mari, ba unii dintre ei făcuți secretari de stat pentru singura calitate de a "servi" în trecut dorințele liderului suprem. Inclusiv accesul presei, pe bază de invitație, a devenit extraordinar de selectiv. Doar anumiți jurnaliști sunt selectați să participe la anumite evenimente, doar anumiți jurnaliști sunt invitați la tribune cu largă audiență, ca să nu mai vorbim de informalele MAE în care a ajuns Radu Tudor să se umfle în pene mai ceva decât un cocoș înfuriat. A ajuns un produs al Securității să aibă influență în statul român, în timp ce doctoranzi pe bune în relații internaționale sunt goniți din țară, pentru că nu reușesc să își găsească un loc decent de muncă. A devenit sufocantă această nevoie patologică a acestei secte de a acapara tot. Justiția a fost pusă pe butuci, procurorii care au îndeplinit dorințele oricărei puteri sunt recompensați cu numiri la CCR, una dintre cele mai importante instituții din România, în care numai elita dreptului constituțional ar fi trebuit să fie propusă. Indiferent cât este de distrusă opoziția, lucrurile nu pot continua astfel. Indiferent cât ar cârpi și manipula, România se îndreapta spre iliberalism și regres democratic. Va fi nevoie doar de un mic fitil ca să apară explozia.” *** "De ce România alunecă spre iliberalism. Odată cu agresiunea rusească asupra poporului ucrainean, temele de politică externă au devenit cele mai importante teme în spațiul public românesc. Lucru cât se poate de firesc, mai ales că, pentru România, războiul ruso-ucrainean este unul de graniță. Pe scena internațională, acest război este definit drept războiul democrațiilor împotriva autoritarismului, iar cuvintele nu sunt alese în mod întâmplător. Începând cu mandatul președintelui american, Woodrow Wilson, politica externă a SUA a avut, ca parte din politicile sale, promovarea democrației în lume, în ideea că statele cu democrație consolidată sunt state mature, rafinate, care înțeleg să respecte regulile comunității internaționale și nu încalcă dreptul internațional dintr-un imbold expansionist. Iar astfel se pot preveni războaie. Desigur, de-a lungul timpului, această temă constantă a politicii externe americane a avut parte și de critici, unele cât se poate de valide. Uneori această politică de soft power a luat forma unui idealism nesustenabil sau alteori a fost folosită în mod demagogic de către președinți americani pentru a-și justifica intervenția militară în lume, un exemplu clasic în acest sens fiind decizia președintelui Bush de a invada Irakul. Cu toate criticile valide sau nu, consolidarea democrațiilor în lume consider a fi un obiectiv cât se poate de benefic, câtă vreme o altă formă de organizare politică mai bună nu există. Politica pragmatismului în relațiile internaționale, care susține că tot ceea ce contează în interacțiunile dintre state sunt interesele statelor naționale, iar deasupra lor nu există altă formă de autoritate cum ar fi organizațiile internaționale, duce în mod inevitabil la războaie. În plus, fără o democrație consolidată, interacțiunea economică dintre state poate aduce prosperitate (vezi cazul Chinei), dar drepturile și libertățile cetățenilor sunt ciuntite masiv. Anunțul lui Joe Biden, imediat după câștigarea alegerilor americane, că un obiectiv al administrației prezidențiale este consolidarea alianțelor națiunilor democrate, nu a adus nimic nou, doar a continuat o linie democrată de politică externă americană devenită clasică. La fel ca multe alte state, și România, prin liderii săi, a împrumutat la nivel de discurs această temă americană a democrațiilor în luptă cu autoritarismul rusesc, dar o folosesc într-un limbaj strict demagogic și pentru legitimarea în plan extern, în niciun caz pentru o îmbunătățire a ei în plan intern. Din contră, aș spune că asistăm într-un mod pasiv la o deteriorare a democrației românești și nu se întrevede nicio speranță în orizontul apropiat ca lucrurile să înceteze. Ce înseamnă, mai exact, democrație consolidată? Respectarea principiilor separației puterilor în stat: încurajarea de către clasa politică a independenței magistraților, presă liberă, chiar incomodă, alegeri liberi pentru a putea fi respectată alternanța la putere, o altă condiție fundamentală a democrației. Separația puterilor în stat devine posibilă, într-un stat cu un anumit trecut istoric cum este România, și atunci când există un control civil real asupra serviciilor secrete. Sunt respectate toate aceste condiții de către președintele Iohannis și coaliția PSD-PNL? În mod evident, nu. Le iau pe rând: Independența justiției. Deși jurnaliștii de la G4media au dezvăluit recent intervenția politică brutală în justiție pentru a fi îngropat dosarul de plagiat al premierului Nicolae Ciucă, aș spune că acest incident nu este deloc unul izolat, iar sistemul judiciar românesc este, în realitate, pseudo-reformat. Tradiția ca judecătorii și procurorii să plece urechea la voința politică datează încă de pe vremea partidului-stat și nu a dispărut niciodată în România. Mai ales pentru magistrații carieriști care vânează posturi înalte. Așa cum a bătut vântul voinței politice, așa s-a pliat și un anumit curent influent din magistratură. A apărut un curent suveranist în rândul clasei politice? El s-a resimțit imediat și în orientarea unor judecători și procurori care au început să conteste supremația dreptului UE în raport cu cel național. A existat o perioadă de boom judiciar, prin colaborarea parchetelor cu SRI, au existat și magistrați susținători înfocați ai acestei colaborări, fără a avea onestitatea profesională în a încerca să îmbunătățească baza legală extrem de firavă care a făcut posibilă această colaborare. Un exemplu cât se poate de elocvent în această „elasticitate” a magistraților îl reprezintă chiar Lia Savonea, un judecător care și-a creat o adevărată rețea de influență în rândul magistraților, și care, în perioada de glorie a Laurei Kovesi, reprezenta un magistrat fidel al sistemului în direcția colaborării DNA-SRI. După schimbarea de paradigmă, și-a schimbat și ea viziunile judiciare, reprezentând și încurajând curentul suveranist din justiție, care a descurajat magistrații incomozi. Justiția la nivel înalt, decizional, nu a fost niciodată, în totalitate, independentă în România, iar în această perioadă, percepția magistraților reformiștilor este că leadershipul politic încearcă să o reducă total, până la irelevanță. Presa liberă este realmente o glumă proastă în România. Nu numai că Guvernul a avut grijă, în pandemie, să o cumpere într-un mod subversiv, făcând-o dependentă de acele alocări bugetare, dar este atât de nereglementată, încât din perspectiva unui politician puternic, prost să fii să nu o folosești. Lipsa oricăror forme de concurs pentru obținerea unor posturi de conducere în presă (posturile respective venind de fapt la recomandarea politică sau chiar a serviciilor secrete), veniturile colosale ale unor lideri de opinie, totalmente nejustificate în raport cu munca lor, modul în care se scurg anumite informații către acești lideri, controlul discret asupra listelor de invitați în studio-urile tv care formează opinia publică, toate aceste probleme de fond distrug credibilitatea presei. Desigur, există și excepții, mici insule de jurnalism în care jurnaliști cu statut de lider de opinie, cu experiență profesională bogată, au reușit să își păstreze și coloana vertebrală, dar ei devin nesemnificativi dacă analizăm fenomenul strict în baza cifrelor de audiență, în raport cu expunerea la publicul larg.Alternanța la putere. Încă nu se pune problema la modul serios că acest principiu fundamental al democrației este alterat grav. Dacă însă acest bloc PNL-PSD se va suda și își va crea strategii pentru a conduce împreună și după alegerile din 2024, nu cred că se mai poate vorbi de pluralism politic la modul serios în România. Un bloc puternic care să obțină peste 60% din voturi (PNL-PSD), un partid suvernanist iliberal (AUR), care va aduna tendințele naționaliste din societate, și o opoziție slăbită (USR și REPER), care trece printr-o perioadă de fragmentare puternică, transmit ideea că puterea PSD-PNL este tot ce contează în România, nu concurența și rivalitățile politice, nu teama de competitorul politic, care definesc spiritul democrației. Această situație de fapt descurajează electoratul reformist, având impresia că totul e pierdut/înghețat în România. Controlul civil al serviciilor secrete.Chiar dacă a fost primită în NATO și UE, printr-un context regional favorabil, România a ratat acest obiectiv al controlului civil asupra serviciilor secrete. Pe de o parte, serviciile secrete, prin diversele forme de recompense, și-au format rețele clientelare puternice (că vorbim de generali în rezervă sau activi, este irelevant), iar asta reprezintă deja o formă de regres democratic, întrucât plasații în diverse funcții publice nu sunt nici pe departe cei mai bine pregătiți în acel domeniu, ci doar fideli rețelei. Pe de altă parte, serviciile secrete sunt lovite de o confuzie de rol. Magistrații, politicienii, societatea civilă, toți percep în mod diferit rolul și atribuțiile pe care ar trebui să le aibă serviciile secrete, iar principala cauză pentru acest lucru este lipsa unui cadru legislativ coerent. Celebrele drafturi ale legilor securității au demascat o intenție în a le oferi niște puteri nedemocratice, în defavoarea libertăților cetățenești și chiar dacă au fost retrase, pe moment, din dezbaterea publică, problema de fond rămâne. Serviciile secrete au nevoie urgentă de o nouă etapă de democratizare, iar clasa politică românească nu cred că are puterea de a duce până la capăt acest obiectiv. O lege organică, menită să reglementeze procesul decizional din CSAT privind operațiunile serviciilor, este obligatorie. În acest moment, deciziile din CSAT privind sarcinile serviciilor secrete reprezintă mai degrabă o zonă legislativă gri. La fel, lămurirea relației președinte-servicii secrete, pentru a preveni folosirea lor în lupta politică, sau demilitarizarea acestor structuri. Reziliența statului în fața agresiunilor autoritariste, concept la modă în sfera publică, aflat pe agenda NATO, nu se poate realiza fragmentat, pe bucăți, prin eliminarea principiilor statului de drept, așa cum se întâmplă în România. Nu poți cuminți justiția și să crezi că poți combate propaganda rusă strict demagogic, la nivel de limbaj. Strategia în sine este doar un mod de a ne păcăli singuri. Dacă Rusia și-ar pune ca obiectiv destabilizarea acestei regiuni, sau a Republicii Moldova, va căuta să își atingă scopul, căutând să speculeze vulnerabilitățile oamenilor politici, magistraților și jurnaliștilor ușor cumpărabili, indiferent cât de viteji se arată ei în lumina reflectoarelor că luptă cu rușii.În prezent, protejații regimului Iohannis se arată viteji, pentru că știu că regimul le garantează liniștea. Dar în sistemul judiciar, nu este deloc liniște, ci multe frustrări și nervi ținuți sub capac. Nu poți persecuta toate celelalte puteri ale statului, doar ca unei părți a clasei politice aflată la putere și acoliților lui să le meargă bine. Am citit acum câteva săptămâni o analiză bună a lui Andrei Luca Popescu referitoare la militarizarea statului. Securiști deghizați sau absolvenți de Harvard civili? Desigur, nu este obligatoriu ca absolvenții de Harvard să fie ulterior civili, dar să nu intrăm în conspirații. Ca orice analiză onestă, nu există o concluzie alb-negru în articolul lui Luca, uneori militarii nu sunt cele mai rele persoane din lume, cum nici harvardiștii nu pot schimba așa ușor lumea politică și pot eșua lamentabil din punct de vedere politic. Sau se pot dovedi lideri de substanță. Problema lui Ciucă nu este că a plagiat acum 19 ani, iar demascarea lui a fost interesantă nu acum 5, 10 sau 15 ani, ci fix când a ajuns premier, ci că este un produs al sistemului românesc: ți se deschide o cale, ești un mediocru intelectual, dar ușor ambițios, asculți autoritatea, oricare ar fi ea, ascensiunea profesională curge, iar la un moment dat, iată!, ajungi premierul României! Ajungi premierul României nu pentru că ai fost militar bun sau prost, ci printr-o fraudă la nivelul partidului politic care te-a propulsat în această funcție. Frauda produsă în PNL are și un nume: se cheamă Klaus Iohannis și serviciile sale secrete (SRI) folosite pe principiul pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Fix asta sunt serviciile secrete din România, pentru unii cloșca de cu ouă de aur, pentru alții ciomagul și persecuția publică. Ciucă nu este bun ca premier pentru că nu este pregătit intelectual pentru acest post. Pentru că liderii occidentali au studii muult mai serioase ( nu înseamnă că sunt îngeri!) și miros provincialismul. Pentru că oamenii cu studii au o chimie comună, chiar dacă nu gândesc la fel sau nu se poziționează la fel. Dar se recunosc ușor unii pe alții. Or "Ciucă al nostru" nu este relaxat în aceste medii. Ciucă al nostru este un provincial cumsecade, ascultător și docil, dar nu face parte din elita politică occidentală. Partidele politice trebuie să revină sau să învețe principiile selecției în interiorul lor pentru ceea ce înseamnă leadershipul politic. Câtă vreme partidele politice sunt viciate de nevoile primare de putere al unui singur om, ajuns printr-un context favorabil lider, problema de fond nu se va rezolva niciodată în România. Și nu e că nu progresăm ca țară, progresăm din inerție, în baza alianțelor internaționale, dar am putea progresa cu 100 km/h, iar noi o facem cu 40km/h.

Sofia Pușa Florescu: "Tara padurilor taiate.”

Solomon Bulzan: "Tara minunata locuita de multi idioti”

Sorin Andrei: ”Românii, cei de neînțeles nici măcar de ei înșiși! Ştirea 1, sursa: Agerpres: Puterea de cumpărare în România se situa, în 2013, în medie, la 3.491 de euro/cap de locuitor, echivalentul a 27,1 la sută din media europeană, relevă datele studiului GfK „Climatul de consum Europa”, efectuat în 14 ţări europene. În ciuda creşterii continue din ultimii câţiva ani, România rămâne una dintre cele mai sărace naţiuni din Europa… Ştirea 2, sursa: cotidianul Haromszek: Cum era de așteptat, presa de limbă maghiară din România salută proiectul de lege, inițiat de ministrul Liviu Dragnea (PSD), de reglementare a arborării steagurilor unităților administrativ teritoriale pe clădirile publice ale statului. Proiectul inițiat de Dragnea este unul cu dedicație pentru UDMR, fapt confirmat și de cotidianul de limba maghiară Haromszek (apare în Covasna), care punctează faptul că Liviu Dragnea le-a promis anul trecut (2013 – n.m.) primarilor UDMR din Covasna și Harghita că va reglementa problema arborării steagului secuiesc pe clădirile publice ale statului român. Ştirea 3: sursa Napoca News: Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri europarlamentare, 40 la sută dintre români ar vota cu USD, iar 20 la sută cu PNL, arată rezultatele unui sondaj IRES, realizat după ruperea alianţei de guvernare USL. Cum credeţi că s-ar putea explica această… ciudăţenie?! Am ales din presa ultimelor zile, din sutele de ştiri care, prin dezastrele pe care le prezintă, desfiinţează pur şi simplu România şi pe români, doar două semne de adevărată catastofă: unul care ne spune lămurit că suntem, în continuare, cei mai săraci de pe continent (că doar asta înseamnă ”una dintre cele mai sărace naţiuni”) şi al doilea care ne spune că suntem şi anti-naţionali. Şi suntem săraci, desigur, din mai multe cauze, dar în primul rând datorită faptului că aproape toţi politicienii post-decembrişti au o unică preocupare, de dimineaţă şi până seara – aceea de a fura cât mai mulţi bani de peste tot de unde se poate fura, pentru ei şi pentru grupurile în care se învârt ei. Şi suntem anti-naţionali, desigur, din mai multe cauze, dar în primul rând datorită faptului că punem la lucru această slugărnicie în faţa celor care ne urăsc de moarte, doar pentru a scoate şi din această zonă cât mai multe oase de ros – bani, influenţă, putere etc - îndreptate, toate, împotriva propriului popor. Desigur, mă refer tot la politicieni. Cu toate astea însă 60 la sută(!) dintre noi, cobaii acestor politici de tip mafiot, suntem hotărâţi să-i votăm fix pe cei care, în condiţii normale, ar trebui să răspundă ”cu capul” pentru crima de a-şi îngropa în fiecare zi câte puţin propria ţară! Cine ar putea explica această ciudăţenie?! Poate numai Dumnezeu!

Sorin Dumitrache: ”O țară minunată păstorită de lichele/ c-un popor privind ,,elodii" și omagiind manele.***un poet ce va venibsă scoată neamul din manelevne vom simți purificați,va fi o baie de luminăș i liniște în piept va fi,un fel de muzică divină care ne poate izbăvi, va fi pe buza tuturor, ne va întoarce-n ochi candoarea. *** ”Să plec în zări...să mai rămân?/ Nu-mi bate-n tâmplă nici o rugă/ E complicat să fii român / S-ajungi la tine-n țară slugă / S-arunci priviri înlăcrimate / Să simți cum îți zâmbește frica, / Să nu vezi pic de demnitate... / De fapt...să nu mai vezi nimica.

Sorin Ivan: ”Viața politică din România este un cimitir bântuit de fantome. Prof. univ.dr. Sorin Ivan cu o radiografie foarte obiectiva, care trimite subliminal catre soluții : ...„Ce eram noi înainte de venirea comunismului, în perioada interbelică, acum 80-90 de ani? O ţară europeană, mare, prosperă şi înfloritoare, respectată în lume, doldora de resurse naturale şi financiare, un pol de cultură, aflat chiar în avangarda culturii din Europa, o putere regională. Ce suntem noi după căderea comunismului şi după trecerea, prin purgatoriul democraţiei originale, la normalitatea europeană? O ţară sărăcită, auto-marginalizată prin corupţie, diletantism şi impostură, prin lipsă de demnitate şi patriotism, privită de sus şi cu un zâmbet sardonic prin forurile şi cancelariile europene, o ţară a contradicţiilor, care parcă, prin mulți dintre cei care o cârmuiesc, dincolo de culoare și ideologie, lucrează împotriva propriului destin, care face un pas înainte şi doi înapoi şi care, una peste alta, nu încetează să uimească Europa.„...

Sorin Tudorache: ”Nu ai cu cine iar si mai grav nu ai pentru cine. Sunt atat de putini cei care pot si au curajul sa gandeasca.

Sorina Matei: "Mihai Chirica de la Iași din mare pesedist prieten cu sistemul a devenit liberal prieten cu sistemul. Pentru că jurnaliștii îi devoalează de ani buni matrapazlâcurile ei primesc la schimb de la primar și oamenii lui bătăi, ordine de evacuare, amenințări pe bandă, dejecții umane la ușa redacției, rahat de câine. Așa arată România liberalo-pesedistă cu instituțiile statului plătite din bani publici complice la aceste ilegalități.

Sos ClujNapoca: ”Discuție de 90 de minute între Trump și Putin pe tema Ukrainei și a războiului! Se pare că s-au și înțeles! Unde e Zelensky în discuția asta? Unde este Uniunea Europană? Ați vazut, cei tari, cei înarmați, cei mari, hotărasc! România are nevoie de oameni tari, bătăioși, argumentați și tari pe poziție! Intere sante vremuri și periculoase totodată!***”Lovește în Diana Iovanovici-Șoșoacă ! Că merită!...România e printre cele mai sărace țări din Europa!România are resurse minerale și energetice cât să susțină un continent, azi deținute de străini, cu trădarea noastră.România poate hrăni 100 de milioane de oameni dar importă 80% din alimente!România a avut o armată respectată ,azi avem baze militare străine pe teritoriul nostruRomânia a avut Suveranitate, astăzi funcționează după directivele UE respectiv ordinele FMI ului!România a avut o industrie puternică aflată azi în ruine.România a avut coeziune între cetățeni, astăzi milioane au luat drumul străinătății și al pâinii amare.România a avut un Învățamânt performant, astăzi avem analfabeți cu diplome.Toate astea din vina Dianei probabil, omul care vrea să ridice România din genunchi! Tu lovește în ea, că e singura care contează! Viteazule...***A zis Trump că România e o colonie, a zis JD Vance că România e slabă, a zis Putin că România e o slugă ! Care oare din țara asta te dai puternic? Nu de alta, doar să trag apa peste tine!

Spinu Cristinel: "Un popor de spectatori inerti care asista netulburati la propria naruire. Asta este Romania.

Statistică europeană la adresa României: "Cam 50% din copiii României sunt în risc de sărăcie;- Peste 60,000 de copii trăiesc separat de familiile lor;- Undeva in jur de 10% din sarcini sunt în rândul adolescentelor;- 1 milion de copii sunt spitalizați în fiecare an;- 12.000 de cazuri de violentă împotriva copiilor au fost raportate ;- Rata de părăsire timpurie a scolii este de 18%;- Cam 300.000 de copii cu vârste cuprinse între 6-16 ani sunt în afara sistemului educațional;- 37% din copiii de până în 15 ani știu să scrie și să citească cu greu;- Elevii României sunt cei mai puțin motivați să vină la scoală (conform OECD);1. Cea mai bisericoasă tară din Uniunea Europeană (locul 1 la numarul de biserici pe cap de locuitor).2. Cea mai înapoiată ţară europeană (45% dintre români n-au WC in casă, fată de 2% in Europa).3. Românii au doar jumătate din puterea de cumpărare a europeanului mediu, dar işi petrec timpul liber in mall-uri si hypermarket-uri şi contruiesc noi mall-uri si hypermarket-uri, in ciuda crizei.4. România este tara cu cea mai dură lege anti-arme din lume, singura care işi tine poporul complet dezarmat (motivând prin siguranta populatiei), dar este tara cu cea mai mare coruptie din Europa – 40% (Curtea de Conturi: din 15 miliarde de euro pe an achizitii publice, 6.2 miliarde se fură ). 5. România este printre putinele tări care interzic complet prostitutia (pe motive de moralitate), dar este cel mai mare exportator de prostituate din Uniunea Europeană (peste Rusia si Ucraina), conform EU Observer.6. România este tara cu cel mai mic somaj oficial din ultimii 25 de ani, in medie, dar este singura tară unde 50% din familii declară că nu au niciun membru angajat; iar 25% din familii au doar un membru angajat.7. România este printre tările cu cei mai multi absolventi de universitate din lume, dar este tara cu doar 2 universitati in top 1000: Universitatea din București ocupă locul 986 și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, locul 987, conform clasamentului realizat de Center for World University Rankings în 2015.8. România este tara unde scoala este sustinuta pană la sfârşitul liceului (în sensul că liceul e gratuit), dar este pe locul 1 in Europa la şcolari analfabeti (30%), iar 42% dintre români cred ca Soarele se invarteşte in jurul Pământului.9. România este tara cu cel mai mare procent de insatisfactie la adresa clasei politice; românii se plâng in mod constant de coruptia si incompetenta politicienilor lor. Dar este singura tară unde nu a avut loc nici un miting anti-coruptie in ultimii 25 de ani şi unde participarea publicului la actiuni anti-coruptie este minima.10. România este tara cu cea mai mică absorbtie a banilor europeni, dar este tara cu cel mai mare procent de bani europeni furati (din putinul folosit) motiv pentru care Uniunea Europeana a tăiat fondurile pentru infrastructura. http://www.avocatnet.ro/content/forum|displayTopicPage/topicID_502954/Statistic%C4%83-european%C4%83-la-adresa-Romaniei-Rezultatul-ultimilor-25-de-ani.html
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17738993-romania-primitiva-din-rapoarte-europene-nationale-cei-mai-multi-cetateni-fundul-curtii-lipsa-autostrazilor-izoleaza-europa-jumatate-dintre-familii-nu-nici-salariat.htm
http://meritocratia.ro/2015/07/statistica-europeana-la-adresa-romaniei/

Statistici la adresa României* Brosteni (oras sucevean) are 6000 locuitori, dar o suprafata mai mare decat Bucuresti, Cluj si Timisoara la un loc.1. Cea mai bisericoasă tară din Uniunea Europeană (locul 1 la numarul de biserici pe cap de locuitor).2. Cea mai înapoiată ţară europeană (45% dintre români n-au WC in casă, fată de 2% in Europa).3. Românii au doar jumătate din puterea de cumpărare a europeanului mediu, dar işi petrec timpul liber in mall-uri si hypermarket-uri şi contruiesc noi mall-uri si hypermarket-uri, in ciuda crizei.4. România este tara cu cea mai dură lege anti-arme din lume, singura care işi tine poporul complet dezarmat (motivând prin siguranta populatiei), dar este tara cu cea mai mare coruptie din Europa – 40% (Curtea de Conturi: din 15 miliarde de euro pe an achizitii publice, 6.2 miliarde se fură ).5. România este printre putinele tări care interzic complet prostitutia (pe motive de moralitate), dar este cel mai mare exportator de prostituate din Uniunea Europeană (peste Rusia siUcraina), conform EU Observer.6. România este tara cu cel mai mic somaj oficial din ultimii 25 de ani, in medie, dar este singura tară unde 50% din familii declară că nu au niciun membru angajat; iar 25% din familii au doar un membru angajat.7. România este printre tările cu cei mai multi absolventi de universitate din lume, dar este tara cu doar 2 universitati in top 1000: Universitatea din București ocupă locul 986 și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, locul 987, conform clasamentului realizat de Center for World University Rankings în 2015.8. România este tara unde scoala este sustinuta pană la sfârşitul liceului (în sensul că liceul e gratuit), dar este pe locul 1 in Europa la şcolari analfabeti (30%), iar 42% dintre români cred ca Soarele se invarteşte in jurul Pământului.9. România este tara cu cel mai mare procent de insatisfactie la adresa clasei politice; românii se plâng in mod constant de coruptia si incompetenta politicienilor lor. Dar este singura tară unde nu a avut loc nici un miting anti-coruptie in ultimii 25 de ani şi unde participarea publicului la actiuni anti-coruptie este minima.10. România este tara cu cea mai mică absorbtie a banilor europeni, dar este tara cu cel mai mare procent de bani europeni furati (din putinul folosit) motiv pentru care Uniunea Europeana a tăiat fondurile pentru infrastructura.*** " 25 de guverne am avut in 31 de ani. Iar din 1862, au fost la carma tarii, 131 de guverne. In medie, un an si un pic au reusit sa reziste cei care au preluat fraiele puterii. Ca o paranteza, Marea Britanie, de exemplu, in 160 de ani a avut 41 de guverne. In Germania, Angela Merkel este in functie din 2005.-"Cele mai vechi urme de pași din lume (36.500 de ani), se află în România, în peștera Ciur Izbuc din Munții Apuseni" (romaniabreakingnews.ro)- 18% din tinerii noștri nu sunt în scoală, pe piața muncii sau în oricare alta formă de instruire;- 25% din elevii romi învață în scoli segregate pe criteriul etnic;- Foarte mulți copii si tineri cu dizabilități nu merg la scoală;- Conform evaluării PISA din 2016 38,5% din elevii de pană în 15 ani au mari lacune in domeniul; științelor, 38,7% la abilitățile de citit si 39,9% la matematica."(Gelu Duminica)Statistici, 1944-România, țară agrară slab dezvoltată! 1989- România, țară multilateral dezvoltată industrial 2021-România, țară multilateral distrusă! Statistici: Palatul Parlamentului este a doua cea mai mare cladire din lume. Singurul cimitir vesel din lume este la Sapanta. Castelul Peles – primul castel iluminat electric in totalitate. Canalul Dunare - Marea Neagra – al treilea ca lungimea unei cai de navigatie facuta de om. Zanoaga – cel mai adanc lac glaciar, 29 m.Statuia lui Deceball de la Orsova – cea mai inalta sculptura in piatra din europa, 55 m. Salina Slanic – cea mai mare salina din Europa, 208 m adancime. Timisoara – primul oras european care a introdus (1869) tramvaiele trase de cai. Prima tara din lume cu productie de petrol inregistrata statistic 1857, cu exploatari intre vaile raurilor Prahova si Trotus. Cel mai mare sarpe din Romania este balaurul dobrogean (25m).

Stefan Basno: "CEALALTĂ ROMÂNIE. M-am săturat până peste cap să tot ni se spună că suntem o țară de retardați, de codoși, de traficanți de carne vie, de analfabeți, de centuriste, de corupți, de criptocomuniști, de etc. ș.a.m.d. ! Da, avem și de astea, dar nu suntem singurii! Într-o școală particulară din Franța un elev de clasa a IX- a nu știa care e capitala țării lui, o scară care urcă dinspre Gara de Nord spre Montparnasse era plină de tampoane de vată, rahați și zdrențe, în Sicilia Mafia este aproape oficializată, Amsterdamul are un întreg cartier în care curvele stau în vitrine ca găinile în galantar, într-un cartier mai mărginaș al Londrei gunoaiele făceau aproape impracticabil carosabilul. Dar eu știu foarte bine că nu numai aceste aspecte caracterizează aceste țări și popoare! Da, mai există sate în care poți vedea un bătrân mergând agale lângă un car cu boi, dar avem și Complexul Palas la Iași, cartierul Avantgarden la Brașov, olimpici inernaționali la matematică sau astronomie, Târgul de Crăciun de la Craiova (pe locul VI în Europa) și mulți, foarte mulți oameni care își văd de treaba lor, care nu-și etalează hondrobele în public, nu fac amor în stradă, care merg la biserică, nu la baruri cu strip teasse și cu droguri la liber. Jurnaliștii străini, cu rare excepții, au ochi numai pentru ce e mai vetust, morbid, adesea subuman. Mai grav mi se pare însă atitudinea unor jurnaliși ai noștri care se lasă antrenați în această campanie de denigrare. De parcă ei nu ar fi români! Ne mai mirăm că atunci când ajungem și noi prin frumoasa Europă suntem priviți ca niște jivine periculoase sau demne de dispreț? TOATE filmele românești cu care ne lăudăm că au fost premiate pe la cele festivaluri „excelează” prin a etala aceeași zonă a sordidului, a mizeriei umane, cu înjurături cât mai colorate, cu scene de sex aproape explicit, cu personaje de o violență extremă. Am vazut mai demult un film franțuzesc, ”Ireversibil” se chema, în care se povestea un viol de o duritate extremă și în care se relata cu multă nonșalanță despre un consum de droguri. (cum aș spune eu, „am fost la Gică, am băut câteva pahare și am plecat acasă”.) Intelectualii noștri au și sărit ca arși, nu cumva să credem că asta este adevărata Franță. În schimb după ce au văxut „Mama copilului” în care unul o înjura pe maică-sa ca la ușa cortului, sau ”Filantropica” în care un tânăr profesor ajunge să se prostitueze moral pentru a-și procura banii necesari publicării unei cărți, aceeași intelectuali declarau ritos: „da, asta este România!” Sunt foarte departe de a fi un admirator al doamnei Șoșoacă. Ba chiar încerc și un sentiment acut de jenă că un asemenea personaj este senator al României. Dar sentimentul de jenă a devenit și mai acut când am văzut cu câtă înverșunare se încăpățâna un junalist român s-o culpabilizeze pe Șoșoacă și să o victimizeze pe „celebra” jurnalistă italiană. Jurnalistă care, înainte de a ajunge la interviul cu pricina a căutat imagini cât mai „românești”: car cu boi, case dărăpănate, gunoaie pe străzi. Desigur ca să ilustreze ce fel de țară e România în care o „ciudată” ajunge senator. Nu știu de ce trebuia să se deranjeze până în România pentru asemenea subiecte! La ea acasă, în Italia, orașul Napoli este sufocat de ani de zile de gunoaie, iar în parlamentul italian a fost membră, cu drepturi depline, Ciciolina! Nu știți cine e Ciciolina??? Îmi pare rău, nu vă pot spune. Poate citește acest articol și vreun copil ...

Steluta Carmen Badin: ”Vrem sa stim de de ce le tremura chiloteii parlamentariilor .? Va spun eu , au vrut sa ne puna noua tuturor latul de gat , prin fel de fel de tertipuri din toate formele de activitate .Ne-am saturat de minciuniile lor .Domnilor nu va este inca rusine sa mai iesiti in fetele noastre , cerandu-va dreptul la aparare , pe când noi numai stim ce este acela un drept? Nu domnilor, considerati ca ,,Romania s-a trezit cerand ceea ce este al ei anume: - dreptul la cuvant -dreptul la munca -dreptul la un salar motivant -dreptul la o pensie decenta -dreprul de a umbla liber si liniștit -dreptul la o forta interioara de calm si binete -dreptul de a numai fi mintiti -dreptul de a stii ce face presedintele si pe unde umbla -dreptul de a stii cati bani cheltuie acest domn, stiinda ca in ultima vreme factura lui este drstul de grasa -dreptul la toate informatiile corecte ale tarii catre popor , si pentru popor -si ca sa inchei dreptul la absolut tot ce trebuie sa stie romanii despre parlament -guvernare -presidentie , si nu in ultimul rand domnilor si doamnelir , dreptul de participare al poporului la toate sedintele de dezbatere pentru tara , fara a fi restrictionata aceasta situatie. poporul trebuie sa stie absolut tot caci el este cel ce plateste si nu cei ce ne conduc sa le fie clar asta .punct .

Stiri 112: 71,21% din apelurile la 112 sunt false. *

STIRI, In România, opinia generala este favorabila idealului american si european.

STIRI, ONG-uri din afara Romaniei par sa aiba influenta asupra legiuitorilor

STIRI, Peste 50% dintre romani tind sa nu aiba incredere in justitie. *

STIRI, Romania are 206 obiective miniere inchise. *

STIRI, Romania are ultimul loc ca nivel de trai in UE *

STIRI, Romania are, potrivit ultimului raport al Bancii Mondiale, una din cele mai mari poveri fiscale din UE.

STIRI, Romania, comparata cu Zimbawe *

STIRI, Romania, locul 1 la schimbarea cetateniei

STIRI, Romania, locul 12 la absorbirea fondurilor UE. *

STIRI, Romania: Cele 25000 de sonde din Romania valoreaza peste 40 miliarde $ ...OMV a dat 600 milioane cu tot cu zacaminte

STIRI, România va avea anaf ca-n tarile civilizate – inspectorul fiscal va anunta vizita la contribuabil cu 15 zile inainte. *

STIRI, tara cu cele mai multe arme din UE. *

STIRI: ”România, prima tara din Europa care are pregatita infrastructura pentru eCall, prin serviciul de telecomunicatii speciale. Prin acest sistem pot fi transmise automat catre 112 informatii legate de localizarea masinii implicate intr-un accident rutier, tipul autovehicolului, directia de mers sau nr. de pasageri.

Stiri: accidente auto: 1013: 2000 morti si 9000 raniti. *

STIRI: Romania are 13 zile legale libere. *

STIRI: Romania, al 7-lea stat ca marime in ue. *

STIRI: Romania, locul 11 in lume la productia de vin. *

STIRI: Romania, tara cu cel mai fertil pamant din Europa. *

STIRI: Romania, tara cu cele mai rezistente bacterii din lume. *

STIRI: Romanii cheltuie anual 40 mil E pe haine si pantofi. *

STIRI: Romanii economisesc 40E/ luna.

STIRI: România are 0,7 arme/100 locuitori.

STIRI: România are 12000 de detinuti peste capacitate, 1,4/loc.

STIRI: România are 500.000 familii cu sub 530 lei/cap familie.

STIRI: România are rata analfabetismului 6 %

STIRI: România descopera ca este privata de resursele de care ar avea nevoie sa depaseasca stagnarea critica in care se gaseste. Investitiile occidentale, care au reprezentat un orizont de speranta, nu au venit si ne dam seama ca nu vor veni. Romania se vadeste incapabila si sa absoarba fondurile pe care UE le pune la dispozitie, suntem neputinciosi in fata unor evenimente ori tendinte care apar peste noapte si se extind fara ca cetatenii sa aiba un cuvant de spus;

STIRI: România este privită ca o "paria" a Uniunii Europene.

STIRI: România, o țară din care 3 milioane de tineri au plecat mână de lucru ieftină, precum irlandezii odinioară.

Suflet descult: "Asa cum un copil se naste din doi parinti care-l iubesc, traieste in armonie, fericit, intr-o familie si apoi isi intemeiaza si el una .... Asa este normal sa-ti iubesti mai mult tara in care te-ai nascut, te-ai educat si ai devenit matur. De aceea este de neinteles "generozitatea" pentru tari adoptive sau care, mai grav ... duc o politica de denigrare a tarii natale. ...Drama Catedralei Notre Dame este un nimic fata de drama in care se afla tara ta, Romania."

Tacitus: „Domnitorii sunt muritori, pe cand tara e vesnica.” (

Tania Petrache: "Fiecare tara indiferent unde s ar afla pe glob are,uscaturile,, ei! Citiți în istoria cărei tari doriți și o să rămâneți surprinși cate trădări,otrăviri,omoruri s.a.m.d găsiți! Românii nu sunt nici mai buni ,nici mai răi decât alții,sunt oameni

Tanta Trif: "Țara gunoaielor și a mincinoșilor.

Taropa Dragos: ”Pe noi nu ne țin săraci NATO și ue. Pe noi ne ține săraci prostia. Noi suntem un popor atât de prost încât nu se știe cum de mai existăm. Pe noi ne mănâncă gunoiul și sărăcia, de lene. Stăm și ne uităm ca vacile la corupții și hoții care ne conduc și rumegăm aceleași lozinci, lasă bă că a și făcut, ne-a dat și nouă. Noi nu avem politicieni. Avem o adunătură de bandiți fără culoare politică proveniți toți din aceeași sursă. Fosta securitate. Toți turnătorii la securitate, foști oameni de casă ai ceausestilor, președinți de CAP, foști lideri de sindicat, marinari și curvele lor . Toți ăștia s-au erijat în clasă politică. Și au făcut exact ce se vede. Ne-au lăsat în curu gol. Nu NATO, nu UE. NATO te apără conform contractelor, UE ne dă fonduri (noi nu le luăm, că nu suntem în stare ) . Noi ne-am ales conducătorii după chipul și asemănarea noastă, de panarame certate cu munca, cu bunul simț, cu școala dar prietene cu mațu plin, şmenul și maneaua. Ne fură ue. Nu ne fură nimeni. Noi am dat tot de bună voie. Adică de proști.

Teodor Mihuta: "Țara nesătuilor!

Teodor Palade: ”Rușinea de a fi român. E ca un blestem. Azi, în plină epocă a nerușinării, ne copleșește rușinea. Există vreunul dintre dumneavoastră care să nu vă fi simțit rușinat, dintr-un motiv sau altul, în ultimii ani? Eu nu cred. Pentru naivi, pare a fi o întâmplare. Numai că, din nefericire, de multă vreme nimic din ceea ce ni se întâmplă nu mai este întâmplător. Rușinoși pentru trecut. Pe la sfârșitul anului 1989 am descoperit că ne săturasem de mândrie. Timp de zeci de ani ni se înoculase, zi de zi, trufia de fi români. Brusc, cu trei decenii în urmă, ne-am rușinat că trăiam într-o țară fără datorii. Ne-a fost rușine că viețuiam într-o țară independentă, într-o țară care-și fabrica singură aproape tot necesarul pentru traiul de zi cu zi și pentru apărare, într-o țară care nu mai accepta baze străine și nici aplicații militare multinaționale pe teritoriul său, într-o țară fără șomeri, într-o țară care își permitea să dea, gratuit, locuințe tuturor celor care munceau, într-o țară fără companii venite din afară pentru a-i secătui resursele, fără bănci străine care să fure economiile propriilor cetățeni și fără consilieri externi care să-i dicteze politica. Ne-a fost atât de rușine încât, fără judecată, l-am împușcat pe „vinovat” și i-am băgat familia în pușcărie. Să fi fost doar așa… un val de rușine întâmplătoare? Apoi, imediat, ne-a mai podidit rușinea că, vrând-ne vrând, vreo zece milioane dintre noi am fost membri ai partidului comunist. Unii, din jenă, și-au ars carnetele de partid. Alții s-au dezis public, și-au turnat cu găleata cenușă în cap sau și-au exprimat rușinea cu glas tare, ca nefericitul Tudor Postelnicu: „Am fost un dobitoc!”.Ne-a mai fost rușine de tot ceea ce, amărâți, construisem într-o viață. Vă amintiți? „Economia românească este o grămadă de fier vechi!…”. Da, domnului Petre Roman, prim-ministrul îmbrăcat în tricoul de revoluționar anticomunist și mândru nevoie mare că vorbea vreo două limbi străine, îi era rușine de țara pe care i-o încredințasem s-o gestioneze. Purtând ochelarii invizibili puși la ochi de nu știm care oculist, el vedea peste tot numai gunoi. Contaminați de aceeași penibilă rușine, am pornit cu sârg să dărâmăm ceea ce ridicasem cu mâinile noastre. Am vândut pe nimic ceea ce edificasem cu dureroasă sudoare și am lăsat hultanii sosiți din depărtate zări să se înfrupte în voia lor din cadavrul economiei românești asasinate de noi, cu bună știință, în speranța că vom scăpa de rușine. Să fi fost întâmplător? Rușinoși pentru prezent. După scurta dar devastatoarea perioadă a guvernului Roman, au urmat alți prim-miniștri vizionari. Fiecare s-a străduit din răsputeri să ne inoculeze rușinea de noi înșine. Și, au fost mulți, prea mulți. Cu tot cu interimarii, România a avut 25 prim-miniștri în 30 de ani! Ni-i amintim pe economistul emerit Văcăroiu (care a destabilizat complet țara declanșând privatizarea în masă denumită și cuponiada), pe avocatul de succes Ciorbea (care nu s-a lăsat până nu a triplat prețul carburantului și care a declanșat privatizarea în masă a economiei naționale), pe profesorul de drept public internațional Năstase (care, rușinat că aveam atâtea zăcăminte de petrol, le-a dat aproape de pomană austriecilor), pe minionul Boc, doctor în științe politice și filosofie politică (care a avut istorica reușită de a asmuți pe fiecare împotriva fiecăruia). Să fi ajuns ei acolo, sus, din întâmplare? Se mândrește cineva cu vreunul dintre prim-miniștrii României? Desigur, nu. Ba, chiar ne este rușine de ei. Ne mai este rușine și de cei patru președinți. Ne rușinăm de primul, care a crezut că poate exista un comunism îmbrăcat în haine capitaliste și ne-a supus unor experimente traumatizante de genul mineriadelor. Ne este rușine de al doilea, care a cedat vecinilor, la masa verde, teritorii locuite din totdeauna de români, fapt unic în istoria modernă a țării. Și de al treilea ne este rușine. El, nu numai că a vândut, pe blat, întreaga flotă comercială a țării, dar, cu de la sine putere, a cedat „Europei” suveranitatea României, considerând că cedarea de suveranitate este atribuția principală a unui președinte de țară: „Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică și militară” (Sulina, 18 august 2011) și „Substratul agendei Consiliului (Consiliul European - n.n.) e cedarea de suveranitate, exact atribuțiile mele” (28 iunie 2012). Cel de al patrulea președinte s-a dovedit a fi o formă fără fond. El a continuat cu încăpățânare racilile predecesorului, motiv pentru care al doilea mandat al său a fost denumit „al patrulea mandat Băsescu”. După cinci ani de „prezidat” (citat din renumita frază prezidențială: „Nu mă joc, nici nu dictez, eu prezidez!”) el a generat rușine cât toți ceilalți trei laolaltă. Ca o consecință firească a sfielii noastre de a da de pământ cu acești saltimbaci, am ajuns să trăim vremea când, incredibil pentru un popor normal, ne-a fost rușine de noi înșine. În România, intelectualului i-a fost rușine că este intelectual, țăranului i-a fost rușine că este țăran, militarului i-a fost rușine că este militar, medicului i-a fost rușine că este medic, profesorului i-a fost rușine că este profesor, pensionarului i-a fost rușine că este pensionar… ba, în situații de excepție, chiar și unor politicieni le-a fost rușine că sunt politicieni. Rușinoși cu unchiul Sam, rușinoși cu Europa. Și n-am epuizat nici pe departe motivele reale a le rușinii ce ne inundă. Convinși că nu putem fi singuri pe lume, spășiți, am cerut voie să intrăm în vestita alianță militară vestică după ce tocmai ieșisem dintr-o alta, la fel de renumită și tot la fel de militară, dar estică. Ca și în alianța răsăriteană, aici, la apus, ne mândrim că avem un impunător „partener strategic”. Numai că, tot de rușine și încrezători până la prostie în onestitatea acestuia, nu am negociat în niciun fel frăția de arme. Jenați, am pus la spate înțeleapta zicală românească: „Frate, frate, dar brânza-i pe bani”. Ca urmare, el poate instala baze militare la noi acasă și chiar îi plătim pentru asta. El poate dispune unde să moară, pentru interesele lui, soldatul român. Și, rușinoși, noi nu crâcnim. Ba chiar ne plătim soldații pentru asta. El ne poate vinde, la preț de nouă, tehnica militară pe care ar trebui s-o arunce la gunoi și, tot din sfială, noi plătim, fără să ne tocmim, exact cât vrea el. El se zbenguie cum „vrea” mușchii lui prin toată România și noi suntem atât de rușinoși încât, nici după 16 ani de asociere strategică, nu avem puterea de a-i cere să-l putem vizita la el acasă fără o viză mofturoasă. O viză restrictivă pentru România. O viză pentru care trebuie să plătim bine și să așteptăm, cuminți, o veșnicie. O viză care, pentru fiecare român (partener strategic de nădejde!) lăudat public prin baterea prietenească pe umăr (şi o şapcă pe post de cadou - n.r.), rămâne incertă ca un vis frumos chiar și după ce ne-am spovedit la ambasada lui mai ceva decât la un duhovnic. Tot cu rușinea de dinainte, am fost acceptați cu chiu cu vai în Uniunea Europeană. Adică, după ce s-au convins că nu le mai putem fi competitori, ne-au primit acolo unde nouă ni se părea că laptele și mierea curg gratuit în gura deschisă a fiecărui cetățean european cu ștaif. Odată intrați, cu capul plecat, cu ochii în pământ de atâta onoare, ne-a fost rușine să ne cerem drepturile. Ne-a fost jenă să ne considerăm egalii lor și, ca urmare, după aproape 13 ani suntem tratați ca o națiune de mâna a doua, ca niște slugi supuse, ca prostul clasei din ultima bancă amenințat permanent cu așezatul în genunchi pe coji de nucă, ca necontenitul vinovat de ceva eteric, mereu altceva, nedefinit cu certitudine… Dar vinovat! Ne este bine așa. Culmea e că ne simțim bine așa. Nu crâcnește nimeni că am ajuns oaia neagră a Uniunii Europene. Iar, în raport cu N.A.T.O., nu mișcă nimeni în front. Politicienii care au mai mârâit pe ici pe colo, întâi i-am catalogat ca antieuropeni și antiatlantici apoi i-am aruncat în pușcării. Fiindcă, nu-i așa, nu poți fi antieuropean fără să fii hoț și nu poți fi antiamerican fără să fi fost corupt. Entuziaști, continuăm să ne alegem în frunte slugile cele mai plecate ale vestului eliberator și, la nivel guvernamental ori parlamentar, nu ne putem șterge la fund fără a privi întrebător spre Bruxelles sau Washington: e bine din față spre în spate, sau invers? Da, ne simțim bine așa! Ne-am obișnuit în postura de rușinosul perpetuu al Europei. Ne mulțumim cu statutul odihnitor de slugă preaplecată și dormim liniștiți cu ursul rusesc furios izbindu-se în ușă, convinși că, tocmai de dincolo de ocean, veghează pentru noi unchiul Sam. Nu ne deranjează, ba chiar salutăm fericiți M.C.V.-urile sosite în trombă prin care ni se fură „pas cu pas” din suveranitate. Adorăm să primin cu plecăciuni câte un Timmermans care ne înjură la noi acasă ca un birjar gras furios pe caii răpciugoși care s-au bălegat la poarta boierului din caleașcă și suntem deplin încrezători în binele pe care ni-l vrea un veșnic turmentat luxemburghez ajuns (ales de cine?) tocmai în fruntea Europei. Geaba ne cântă zilnic imnul național: „Deșteaptă-te române!”. De pomană ne îndemnau la demnitate un Ștefan, un Mihai, un Vlad, Eminescu, Vlahuță sau Coșbuc. Inutil există și azi câteva personalități lucide care atrag atenția asupra dezastrului iminent ce va urma unei lungi perioade de sfială națională. Noi, tot rușinoși rămânem! Și mulțumiți de starea noastră.Da, domnilor și doamnelor, ne-am obișnuit așa. Ne-am obișnuit să ne fie rușine că suntem români...

Tereza Iancu: "tara unde omul harnic și gospodar se cunoaște.

Tiberiu C.: ”Suntem o tara guvernata de legea “cunosc eu pe cine trebuie”. De sus pana jos, fiecare cunoaste pe cine trebuie, unde trebuie, ca sa-si rezolve problemele. Noi cunoastem medicii “care trebuie”, profesorii ”care trebuie”, cand iti inscrii copilul la scoala; daca ai o problema in trafic, imposibil sa nu ai o cunostinta care are cunostinte la politie; daca ai firma, este imposibil sa nu ai macar o cunostinta care are “pe cine trebuie” la finante; daca iti trebuie un pasaport urgent, e imposibil sa nu ai pe cineva care te poate baga in fata. Astfel ajung sa ne conduca oamenii care “trebuie”, pentru ca au ajuns acolo... cunoscand pe cine trebuie.

Tiberiu Foris: ”Săraca țară bogată e imaginea durerii,căci e jefuită-n Suflet de golanii, paralelii,de analfabeți cu soarta șmecherită pe maidan,ce se-nchină, cu ardoare, la copita lui Satan.Școala este mânuită, azi, de ticăloși orbeți,să educe pruncii noștri ca votanți analfabețicăci, în lumea care vine, după mintea lor tâmpită,cartea este desuetă, e hârtie murdărită.E istoria degeaba, cifre vechi și fără rost,pe care le ține minte căpățâna unui prostcăci, tot ceea ce contează, e-un prezent rotit mereu,cu un homo ce se naște închinat la curcubeu.Ce-am avut știință, artă, țara prinsă într-o hartă,pierdem azi prin umilință, închinați din poartă-n poartăși, împrăștiați prin lume, și cuprinși de disperare,am ajuns pribegi ca melcii, cu căsuța în spinare.Dar, veni-va ziua-n care Imnul îl vom ascultași, Românii-n conștiință, la un semn s-or deștepta Iar, în mersul omenirii, pe sub nori ori pe sub Soare,să ne bucurăm în pace, toți, în România Mare!

Tibi Fodorean: ”Eu susțin greva profesorilor. E nevoie mare de educatori buni în țara lui “eu cum îi explic copilului?”

Tibi Stoicescu: ”România... Cultura conflictuală În 2019, aproximativ 400.000 de români nu și-au luat "bemveu". O să zâmbiți crezând că ceea ce citiți e o simplă glumă. Nu este așa. În România există sărăcie și suferință extremă. România este singura națiune din Europa unde mai mult de jumătate din populația țării nu are acces la apă potabilă, la hrană difersificată și, mai grav, nu are acces la demnitate. Din cercetările pe care le-am efectuat pe tot parcursul anului 2019 reiese că, în medie, populația la care am făcut referire se hrănește cu aceleași alimente zi de zi. Alimentul de bază fiind pâinea și produsele malaxate. Românii săraci trăiesc cu 1- 8 lei pe zi. În 2019 cererea de medicamente în România a crescut cu 20%. Cele mai multe medicamente vândute au fost cele pentru sistemul nervos, apoi cele pentru sistemul muscular-scheletic, cele pentru sistemul respirator și, pe ultimul loc, cele pentru metabolism/altele. Sărăcia extremă înseamnă și dificultatea, tot din rațiuni economice, de a merge la medicul de specialitate. Spre exemplu, în țările civilizate o persoană de condiție medie cheltuie 800 de euro pe an pentru sănătate, în timp ce un român, de aceeași condiție, cheltuie sub 100 de lei. Totuși, în opinia mea, sărăcia materială este susținută cel mai mult de sărăcia culturală a angajaților Statului Român. Eu cred că acest tip de sărăcie culturală este cea mai vizibilă suferință a poporului român. Un alt motiv ar putea fi faptul că peste 80% din locuințele din Romania nu au amenajat un loc sau măcar un raft pentru cărți. Un alt adevăr extrem de îngrijorător este reprezentat de faptul că 99% din populația activă a României nu citește consecvent. În școli, în mass-media continuă să se practice o gândire medievală. România este singura țară din Europa unde, atenție, 24% dintre profesori/învățători sunt semianalfabeți. O altă gravă problemă o reprezintă diplomele obținute pe căi ilicite. E posibil ca 60% din diplomele emise în România în ultimii 30 de ani să nu aibă corespondent în concret. Totuși, adevăratul chip hidos pe care Romania îl poartă este acela al birocrației, al bugetarilor și al corupției din jurul banilor. Indiferent dacă vorbim de banii din fondurile interne sau externe banii sunt drenați către interesele subiective tocmai cu puterea autorității / autorităților de Stat. În mediul privat din Romania sunt sub un milion de angajați iar în mediul bugetat aproximativ 4 milioane de salariați. Propaganda nu o să prezinte curând sau poate chiar niciodată acest crunt adevăr. Știți de ce ? Pentru că România, de fapt, nici nu există ca Stat de Drept. Există doar 4 milioane de bugetari dezorientați. În fiecare zi 8 milioane de români suferă de foame. Foamea nu înseamnă numai lipsa alimentelor. Foamea mai înseamnă inclusiv lipsa unei alimentații variate, lipsa vitaminelor și a mineralelor. Lipsurile respective favorizează apariția bolilor de care, inclusiv noi, nu suntem feriți. Alimentația sărăcăcioasă din ultimii 30 de ani a dus la activitatea cognitivă slabă de care suferă în mare parte populația României de astăzi. Românii sunt ținuți să se învârtă într-un cerc vicios cu bună știință. Care sunt în realitate consecințele sărăciei ? Vă spun eu dacă îmi îngăduiți. Dincolo de mentalitatea malignă a multora dintre noi de a spera la un "bemveu", de a câștiga la loto sau de a convinge zeii-sfinții de nevinovăția ignoranței noastre, sărăcia poate înseamna inclusiv a nu avea posibilitatea de a studia, a nu avea posibilitatea de a crește/trăi armonios și de a nu avea respect față de mediu, față de semenii noștri și chiar față de noi înșine. Încrâncenarea din Romania nu este altceva decât urmările sărăciei pe care românii au suferit-o încă din timpurile otomanilor. În România sărăcia este accentuată și de faptul că factorii decidenți nu înțeleg cu exactitate ce este sărăcia și cine/ce provoacă sărăcia. Statul Român este unicul vinovat pentru numărul săracilor și pentru nivelul sărăciei din "societatea" românească. Venitul minim garantat nu este un merit, ci un drept, adică o obligație a Statului. O persoană cu un venit inferior asigurării minimului necesar unei vieți demne este o persoana săracă, adică o persoană abuzată. Săracii ar trebui să dea Statul în judecată, să ceară dizolvarea sa în instanță. Sărăcia e un fenomen complex. Sărăcia nu înseamnă numai lipsa locurilor de muncă, ci și lipsa accesului la oportunități. La noi sărăcia este produsă exclusiv de Statul Român fiindcă, fiind corupt, nu oferă posibilitatea tuturor cetățenilor de a participa la viața economică și socială a țării în mod egal. La începutul acestui articol spuneam de cei 400.000 de români care sunt "frustrați" din cauza faptului că nu și-au luat "bemveu" în 2019. Țin să menționez că respectivii sunt bugetarii de lux ai acestei țări. Aceștia sunt, de fapt, Statul Român. Aceștia sunt cei care produc și mențin sărăcia, ignoranța și încrâncenarea din viața socială a României. Cei 400.000 de alintați / privilegiați ai bugetului de Stat nu și-au luat "bemveu" în 2019 fiindcă n-au vrut să repete "greșeala" din 2018. Anul acesta au optat pentru Mercedesuri, vile și vacanțe exotice departe de neregulile din justiția plaiurilor mioritice. Între timp, noi, săracii, ne alinăm durerea oferind gânduri profunde suferinței noastre.”

Tirla Lucica: "Tara clanurilor!”

Tzucu: ”Apa plată este la acelaşi preţ cu berea. Brânza e mai scumpă decât carnea (brânză telemea 19 lei, brânza de burduf 28 lei, carnea de porc 16 lei). Carnea de pui este mai ieftină decât ciupercile. Nucile noastre mai scumpe decât nuca de cocos. Laptele simplu mai scump decât laptele bătut. Portocalele mai ieftine decât merele. Cărţile sunt mai ieftine decât revistele. Biscuiţii fără ciocolată sunt mai scumpi decât ciocolata. Muzica bună e mai ieftină decât muzica proastă. Măslinele umplute cu gogoşar sunt mai ieftine decât măslinele umplute cu propriul sâmbure. Ceasurile mici sunt mai scumpe decât ceasurile mari. Hârtia nescrisă (A4) este mai scumpă decât hârtia gata tipărită. Vinul este mai ieftin decât strugurii. Pixul cu mină este mai ieftin decât mina de pix fără pix. Şi se mai presupune că omul este o fiinţă raţională... Şi ca o încununare... : Oamenii neinstruiţi sunt mai „scumpi” decât oamenii valoroşi care, pentru a supravieţui, se „vând” ieftin.

Un cetăţean european second-hand: ”Numele meu nu are importantă, aşa că nu mă întrebaţi cum mă cheamă, n-am să vă spun. M-am născut în România. În copilărie eram tare mândru că sunt român. Învăţăm la şcoală că o ţară ca a noastră nu-i, că avem păduri bogate, pământul roditor şi o industrie puternică. Apoi a venit lovitura de stat pe care unii încă o numesc „revoluţie” şi atunci s-au schimbat toate. Atunci am auzit de la cei care s-au autoproclamat „lideri” ai României că tot ce ştiam până atunci era o minciună. Am învăţat astfel că de fapt pădurile noastre degeaba sunt bogate dacă nu le tăiem să le vindem la export. În câţiva ani defrişările au ras munţi întregi, pământul a luat-o la vale, apele au început să măture casele oamenilor şi clima s-a schimbat. Acum era „bine”… Am mai învăţat că şi pământul degeaba este roditor, dacă nu îl cultivă străinii. Dar pentru ca să-l cultive, era nevoie mai întâi să îl cumpere. Acum jumătate de ţară aparţine arabilor, italienilor, danezilor, evreilor şi altor câteva naţii care ne exploatează pământul şi ne vând produsele obţinute sau le duc la export, de unde se întorc tot în România cu valoare adăugată şi cu preţuri pe măsură. Acum era „bine”… Am mai învăţat că degeaba aveam industrie puternică dacă nu o retehnologizam. Dar, ca să o retehnologizezi nu puteai decât dacă aduceai investitori străini. Capitalul românesc era alungat şi huiduit prin celebra întrebare retorică „Unde-ai fost în ultimii cinci ani când noi mâncam salam cu soia?”, în timp ce „investitorii” străini cumpărau fabrici întregi pe 1 euro, le tăiau şi le duceau la fier vechi. În locul fabricilor au apărut proiecte imobiliare, iar România a ajuns acum la coada Europei în ceea ce priveşte industria de orice fel. Dar avem blocuri. Acum era „bine”….Apoi a apărut moda cu NATO şi cu Uniunea Europeană. Voiam şi în NATO, şi în UE, dacă se putea, pentru că aveam noi impresia că ţările bogate din Vest ne doresc binele. Văzusem noi pe-afară, care merseserăm, ca ăia de acolo au ce mânca şi ce bea, ba le mai rămâneau bani şi să îşi cumpere câte o „maşină mică”. Ni se părea nouă că dacă Occidentul ne trimisese blugi şi conserve drept „ajutoare” la „revoluţie” ne vor ajuta şi să îi ajungem din urmă din punct de vedere economic. Apoi am intrat şi în NATO şi în UE. DEZASTRU! România a fost atacată economic şi financiar din toate părţile de către un Occident determinat să ne transforme într-o uriaşă piaţă de desfacere pentru produsele lor second-hand. Acum mâncăm produse de import, de calitate inferioară, pline de E-uri şi otrăvuri, şi ni se pare că avem ce mânca, deşi nici măcar fructele nu mai au acelaşi gust. Acum cumpărăm de la occidentali, pe bani frumoşi, toate tehnologiile învechite şi ni se pare că avansăm din punct de vedere tehnologic. Acum le cumpărăm avioanele F 16 care începuseră să scârţâie din încheieturile de sub aripă şi ni se pare că avem cu ce zbura! Şi pentru toate astea ne ploconim şi ne căciulim pe la uşile Înaltei Porţi mai penibil decât o făceau boierii pe la turci în vremea Imperiului Otoman; dar ne simţim „apăraţi”, „hrăniţi”, „retehnologizaţi” şi… „europeni”. NU, nu suntem doar „europeni”, acum suntem cetăţeni europeni de mâna a doua! Nu avem niciun drept, doar obligaţii. Însă, între atâtea obligaţii pe care le avem în calitate de cetăţeni europeni second-hand, sunt şi obligaţiile de a şti despre ce este vorba în UE şi NATO. În calitate de cetăţean european second-hand…- Am obligaţia de a cunoaşte că pe preşedintele ţării nu îl mai alege votul popular ci doar voinţa Occidentului, aşa că degeaba merg la vot.- Am obligaţia de a cunoaşte că degeaba merg la vot şi aleg un anumit partid sau un anumit candidat, pentru că soarta acestei ţări este deja pecetluită iar legile sunt dictate de la Bruxelles şi nu de la Bucureşti. De aceea nu mă las prins în „jocul politic” şi ştiu că atunci când merg la vot nu fac decât să legitimez în funcţii aceeaşi clasă politică ce ne-a adus țara în halul în care o vedem cu toţii.- Am obligaţia de a cunoaşte că dezmembrarea României se va realiza indiferent că ne dorim noi – cu ardoare – să ne păstrăm ţara sau nu, iar regionalizarea şi federalizarea bat la uşă în foarte scurt timp dacă vom rămâne în UE. De aceea mă informez şi semnez petiţiile pentru a solicita ieşirea României din Uniunea Europeană.- Am obligaţia de a cunoaşte că nu întotdeauna prietenii sunt cei care se prefac că îţi întind o mână în timp ce îţi cotrobăie în buzunare cu cealaltă. De aceea nu îmi plac străinii care sunt plini de bune intenţii dar care abia aşteaptă să te jupoaie de viu.- Am obligaţia de a cunoaşte că prieteni nu îţi sunt nici cei care te cheamă la masa lor să te ospătezi, iar acolo te pun să te baţi cu cel mai corpolent intrus care doreşte să le intre lor în casă. De aceea nu îmi plac sub nicio formă americanii.- Am obligaţia de a cunoaşte că nicio țară de pe lumea aceasta nu ne-a vrut şi nu ne va vrea binele şi că toţi sunt interesaţi doar de bunăstarea lor. De aceea am încetat de mult să mai cred în poveştile despre alianţe economice şi militare.Ca o concluzie: Voi, occidentalilor! Păstraţi-vă cetăţenia asta a voastră europeană second-hand pe care mi-aţi dat-o şi cu alianţele voastre militare! Bateţi-vă între voi şi mâncați toate deşeurile pe care ni le serviți pe post de hrană și care ne otrăvesc, pe noi şi pe copiii noştri!

Valentin Mazilu: "Romania e un cal pe a carui sa se urca, din cand in cand, un alt calaret. in slujba semenilor: țară condusă de indivizi cu grave probleme judiciare și morale avizi de îmbogățire , acoperite de licurici care mai de care interesați de bogățiile și îndatorarea României pe termen lung *** „Vă mirați că vă conduc bețivi sau drogați (sau și un și alta), că „liderii” sunt atât de proști și inadecvați încât nu știu să ducă o frază până la capăt, că inversează postura cu păgubiții și abuzații, pozând în victima (ca orice psihopat care se respectă), că totul este invers decât ar reclama logica și rațiunea, ca și când am fi alunecat toți, odată cu Alice, pe gaura de iepure, și am fi ajuns în ”Țara Minunilor”, unde se întâmplă numai lucruri fantastice pentru toți românii?

Valentina Kristinsson: "Suntem cei mai tari la prostie.”

Valer Donca: "Mulți vor O ȚARĂ CA AFARĂ... io, NU...mie mi-e dor de România aia simplă a mea, cu oameni faini și plini de Dumnezeu!

Valerica Epure: "ROMANI NU STIU SA SE RESPECTE INTRE EI.Nu vor BINELE tarii. NU inteleg ce vor de la viață! nu stiu pe ce lume traiesc

Valeriu Butulescu: ”Avem multi oameni inteligenti, dar putini oameni cu caracter. Acest paradox explica drama perpetua a Romaniei, indiferent de regimul ei politic.

Vasile Munteanu: ”Dacă ţara este aşa cum este, este în egală măsură vina şi a mea, ca şi a voastră; dv... ştiţi singuri ce aţi preferat în locul realităţii sociale; cert este că ne-am complăcut în căldicel; şi, ca într-o casă în care nimeni nu mai pune în foc peste noapte, ne trezim dimineaţa în ger, iar nesimţiţii încep să strige la ceilalţi că au dormit ca porcii şi au lăsat focul să se stingă.

Vasile Vasluianu: "Rominii nostri au vindut tot si, ce le-a mai ramas, sanatatea, si pe aia o vind pe 100 de lei.

Vasy Zmău Tibil: "Cât de proști putem oare să mai fim? Dacă vreun popor o să atingă limitele prostiei atunci e clar că noi suntem!!!

Victor Deleu: "M-am saturat de-o Romanie fara vise"

Victor Nafiru: ”O Românie dezbinată este, însă, o realitate în care trăim de un sfert de veac.

Vintila Mihailescu: "Românul nu are cum să fie fericit fără ciorba potrivită, la momentul potrivit!"

Viorel Boldis: De la Dictator încoace/ numa curve şi lichele/ şi-au lins buzele hidoase/ de dulceaţa ţării mele./ (...)Comunişti de promenadă/ şi capitalişti balcani/ au ca ţintă doar dorinţa/ de-a se îngropa în bani/ (...)Niciodată ţara noastră/ n-a avut mai cruntă soartă,/ tristă stă în buza lumii,/ ca o lacrimă pe hartă./ **"Romanii - oameni care știu să se bucure de viață și când au, și când n-au!" *** "Deşteptaţi-vă odată/ Timpul a trecut şi parcă/ ţara asta n-are pace,/ în iluzii şi minciună/ viitorul nostru zace./ Se perindă parlamente,/ preşedinţi unu şi unul,/ de-ţi vine să-i pui în poză/ şi să tragi în ei cu tunul./ De la Dictator încoace/ numa curve şi lichele/ şi-au lins buzele hidoase/ de dulceaţa ţării mele.Doar scursori analfabete,/ doar şacali de meserie/ am votat în fruntea ţării.../ Oh, săracă Românie,/ Scutură-ţi odată fruntea/ şi izbeşte-i de pământ,/calcă-i dracu' în picioare,/ spulberă-i ca pleava-n vânt!/ Comunişti de promenadă/şi capitalişti balcani,/ au ca ţintă doar dorinţa/ de-a se îngropa în bani./ Te-au vândut ca pe o curvă,/ ţară dragă, orişicui,/de-am ajuns de râsul lumii,/ parcă-i ţara nimănui./ Doar burtoşi cu cefe groase/ -n parlament se-mping buluc,/ aroganţi ne râd în faţă,/ ne fac legi şi ne conduc./ Doar scursori îmbolşevite,/ doar patroni născuţi din jaf/ au muşcat din tine, ţară,/ ţi-au făcut bugetul praf./ Timpul trece, n-are milă,/ nu îi stă nimic în cale,/ nu vă mai plecaţi urechea/ la minciuni electorale./ Nu le mai daţi înc-o şansă,/ nu îi mai votaţi o dată,/ daţi-o dracului de treabă,/ spulberaţi această gloată!/ Politruci cu inimi hâde,/doar gunoaie şi mişei,/ jos cu ei în ghena ţării,/ trageţi apa după ei!/ Ne-a ajuns la os cuţitul,/ ţării sufletu-i amar,/fiii i-au plecat prin lume/ sa trudească-n alt hotar./ Niciodată ţara noastră/ n-a avut mai cruntă soartă,/ tristă stă în buza lumii/ ca o lacrimă pe hartă./ Murmuraţi în gând şi-n suflet/ versul imnului ce spune/ să vă deşteptaţi odată:/ Hai, Deşteaptă-te române!” *** ”De la Dictator încoace/ numa curve şi lichele/ şi-au lins buzele hidoase/ de dulceaţa ţării mele. (...) Comunişti de promenadă/ şi capitalişti balcani/ au ca ţintă doar dorinţade-a se îngropa în bani (...) Niciodată ţara noastră/ n-a avut mai cruntă soartă,/ tristă stă în buza lumii,/ ca o lacrimă pe hartă.” *** "Sînt ţăran. Mă uit în jurul meu: nu mai am pământ, l-am vândut unui străin pe nimica toată pentru că nu aveam posibilitatea să-l lucrez... nu mai văd păduri, pentru că le-au tăiat care cum au putut... satul e aproape gol, doar bătrâni şi câte-un copil, cei tineri au plecat prin străinătate la muncă... Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sînt ţăran prost, retardat care nu ştie să stea în pas cu noile vremuri. Sînt orăşean. Mă uit în jurul meu: nu mai am loc de muncă pentru că fabricile au cam dispărut... vitrine sclipitoare cu de toate în ele dar scumpe, iar bani puţini... abia cât să plătesc asociaţia... maşina o folosesc doar de sărbători pentru că şi benzina costă... peste tot plin de baruri şi restaurante şi farmacii, librării aproape niciuna... vecinii de scară abia de-i mai cunosc, nu mai e ca pe vremuri, acum fiecare cu ale lui... Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sînt nostalgic comunist, un retardat care nu ştie să stea în pas cu noile vremuri.Sunt pensionar. Mă uit în jurul meu: nu mai am apartament, l-am schimbat cu o garsonieră mică mică, pentru că nu îmi puteam permite cheltuielile de întreţinere... sînt singur, copiii mi-au plecat la muncă prin străinătate... de ieşit nu ies aproape niciodată pentru că nu am bani să cheltui, nu-mi ajung nici de medicamente... Dacă mă plâng de toate acestea mi se spune că sînt o rămăşiţă a vechii orânduiri şi că ar fi mai bine să mă grăbesc să mor, că oricum fac umbră pământului degeaba. Sînt militar. Mă uit în jurul meu: nu mai am uniformă, am fost trecut în rezervă... armata României a trecut aproape toată în rezervă... acum ne apără NATO şi UE... Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sînt nostalgic securist care nu ştie să se adapteze noii orânduiri. Sînt absolvent de facultate.Mă uit în jurul meu: nu găsesc un loc de muncă în domeniul pentru care m-am pregătit, aşa că lucrez la McDonalds... locuiesc singur pentru că părinţii lucrează în străinătate, fără banii primiţi de la ei nu ştiu cum m-aş descurca... aş vrea să-mi găsesc un loc de muncă aici în România, în ţara mea, să mă căsătoresc şi să-mi fac o familie, dar nu prea sunt şanse, aşa că, probabil voi emigra şi eu... Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sunt un looser care nu ştie să se descurce.Sînt român.Mă uit în jurul meu: văd o ţară tot mai tristă, cu oameni tot mai necăjiţi... cu sate pustiite, cu păduri tăiate... fără fabrici... cu bătrâni singuri şi bolnavi... cu mulţi copii singuri şi trişti... cu tineri fără locuri de muncă şi fără viitor... cu armata redusă la minim... fără suveranitate, pentru că aceasta a fost cedată UE... Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sînt nostalgic comunist, populist, securist, legionar, naţionalist... Sint Viorel Boldis ... Mă uit în jurul meu: sîntem tot mai mulţi.... tot mai mulţi... tot mai mulţi...”*** Deșteptați-vă odată!/Timpul a trecut si parcă/țara asta n-are pace, /în iluzii și minciună/ viitorul nostru zace./Se perindă parlamente, / președinți unu și unu,/de-ți vine să-i pui în poză/și să tragi în ei cu tunu./De la Dictator încoace/numa curve și lichele/și-au lins buzele hidoase/de dulceața tării mele./Doar scursori analfabete,/doar șacali de meserie/am votat în fruntea țării.../oh săracă Românie,/Scutură-ți odată fruntea/și izbește-i de pământ,/calcă-i dracu' în picioare,/spulberă-i ca pleava-n vânt./Comuniști de promenadă/și capitaliști balcani/au ca țintă doar dorința/de-a se îngropa în bani./Te-au vândut ca pe o curvă,/tară dragă, orișicui,/de-am ajuns de râsul lumii,/parcă-i țara nimanui./Doar burtoși cu cefe groase/-n parlament se-mping buluc,/aroganți ne râd în față,/ne fac legi și ne conduc./Doar scursori îmbolșevite, /doar patroni născuți din jaf,/au mușcat din tine țară,/ți-au facut bugetul praf./Timpul trece, n-are milă,/nu îi stă nimic în cale,/nu vă mai plecați urechea/la minciuni electorale. /Nu le mai dați înc-o șansă,/nu îi mai votați odată,/dați-o dracului de treabă, / spulberați această gloată,/Politruci cu inimi hâde,/doar gunoaie și mișei // jos cu ei în gheena țării,/trage-ți apa după ei./Ne-a ajuns la os cuțitul,/tării sufletu-i amar.../fiii i-au plecat prin lume/să trudească-n alt hotar./Niciodată țara noastră/n-a avut mai crunta soartă/tristă stă în buza lumii,/ca o lacrima pe hartă. /Murmurați în gând și suflet/versul imnului ce spune/sa vă deșteptați odată, /Hai, Deșteaptă-te romane/Să ne ierți, Măria Ta!

Viorel Ilisoi: „Tara noastra se imparte/ între cei cu traiste sparte.”

Viorica Dragomir: "Tara minunilor.”

Visarion Alexa: "România trece printr-un dezastru, iar una din principalele cauze ale acestui dezastru este aceea că nu ne facem meseriile cu pasiune, cu drag, nu ne place ceea ce facem. Nu avem curajul să plecăm din locul în care simțim că nu ne mai este bine. Principala problemă pe care o întâlnesc la scaunul spovedaniei este „ job-ul”. Românii sunt frustrați, dezinteresați de munca pe care o fac. Nu muncesc din pasiune pentru ceea ce fac, ci din conjunctură, pile, obligații, „că de acolo vin banii”. Puțini mai sunt cei care muncesc ce au învățat. De ce să te faci asistent medical, dacă ți-e silă de oameni? Sau profesor, dacă nu-ți pasă să formezi și sufletește un copil? Sau polițist, dacă dorința ta nu este să protejezi omul? Sau preot, dacă te interesează mai mult cele lumești, decât cele duhovnicești?! Dați-vă demisiile, oameni buni, din joburile care nu vă aduc bucurie, ci doar frustrări, și prin care nu aduceți bucurie celor din jur. 10 milioane de români au plecat de furie și neputință, nu știm ce va urma, însă în acest moment România este o țară captivă, furată. Ține de fiecare dintre noi, în primul rând! Ține de cât de responsabil ești, de cât de mult te implici în ceea ce faci, de cât de asumat ești.Ține de educație, de cum ne creștem copiii. Cum poate fi România civilizată, dacă în primii ani de școală transmitem copilului, prin „banalul” cadou pentru doamna învățătoare, că lucrurile așa funcționează, cu „atenții”?! Noi îi stricăm, noi îi învățăm că pentru a câștiga simpatia cuiva trebuie să plătești un preț. Invidia este o altă boală grea a acestui popor. Suntem mâncați de invidie, de dorința morbidă de a scormoni în viețile altora. Nu ne pasă dacă se află în suferință, dacă îl putem ajuta, ci doar dacă o duce celălat mai bine decât noi. Zilnic, zilnic primesc zeci de mesaje. Știți care e tema principală? CELĂLAT! Nu eu, nu vina mea, nu păcatele mele, ci ale celuilalt! Celălat e/ceilalți sunt întotdeauna vinovat/ vinovați de nefericirea mea. Și nu cei de departe, ci cei din apropiere, cei „dragi”, cei din casa lui, din proximitatea lui. De aici începe strâmbarea omului, de la lucrurile elementare ce lipsesc din educația lui, din trăirea sa sufletească. După ani și ani de venit la biserică, omul nu se transformă. Nu există în om o transformare reală. Pe de-o parte din vina Bisericii, a „analfabetismului spiritual”, iar pe de altă parte, din cea a omului, a împietririi inimii lui. Cum poți pune o scânteie în om, cum poți trezi un om sufletește, dacă el nu este conștient de întunecimea în care se află? Iisus reușește lucrul acesta. Iisus trezește și motivează interior omul! Omul e mult mai mult decât trăiește el în fiecare zi, limitat la existența pământească. Dumnezeu a pus în fiecare om, fără excepție, puterea de a se trezi spiritual. Fiecare dintre noi avem puterea de a realiza că avem o singură viață, pe care o trăim ACUM! Nu peste o lună, nu peste 10 ani. Am întâlnit și în țară, și în străinătate comunități frumoase, Biserici vii. Unii oameni s-au deșteptat sufletește acolo, în țară erau prea copleșiti de griji și de nevoi. Nu locul, nu geografia te mântuiesc. Nu rămâne însă într-un loc în care nimic, nimic nu te mulțumește. Avem dreptul să plecăm la capătul lumii, încercând să trăim mulțumiți pe pământul acesta. Unii oameni pot rămâne aici, să lupte, să facă ceva, însă alții chiar nu mai pot. Nimeni nu este de condamnat, fiecare știe ce-și dorește, ce este mai bine pentru el. Sigur că mi-ar plăcea, m-aș bucura ca cei 10 milioane de români plecați din țară să se gândească să facă ceva pentru România. Îmi amintesc de un român plecat de ani buni dintr-un sat de lângă Vaslui și, simțindu-se într-un fel dator spiritual față de locul în care s-a născut și a crescut, a obținut niște fonduri cu care a refăcut infrastructura satului. Cred că Biserica este locul în care încă îți mai poți păstra echilibrul, în care poți trăi asumat, într-o comunitate. Aici, în comunitate, poate purta omul cea mai sinceră luptă cu răutățile sale: cu invidia, cu lăcomia, cu toate cele care ne surpă sufletele. Aici poți practica milostenia, iubirea, empatia pe care apoi să le răspândești în juru-ți. Nicăieri altundeva, în niciun mediu, în țara aceasta, nu funcționează legile creștinești: nici în politică, nici în justiție și se pare că imposibil este pe stradă, unde riști să fii răpit și vândut, abuzat, omorât. Iubirea, iertarea, prietenia, încrederea te pot omorî pe străzile din România. Cred că aceasta este o soluție: să încercăm să formăm comunități parohiale vii, în care oamenii se trezesc și se formează sufletește. Comunitățile parohiale sunt fermentul normalității. Aici oamenii își pot lăsa cheia de la casă fară teamă. Pot să-și lase copii în grijă, se pot ajuta unii pe alții cu drumul până la școală… așa cum e normal. Experimentați ce înseamnă viața de comunitate și experimentați cum e să te lipsești de ea. Cunosc oameni care au trăit asta. După câțiva ani de viețuire într-o parohie, au plecat o lună, două, trei și la întoarcere au spus că tare repede te cuprinde depresia când trăiești departe de oameni dragi, când viețuiești mai mult singur, fără să ai cu cine schimba o vorbă, când trăiești parcă fără sens. Nicăieri în lume nu este totul minunat. Corupție, criminalitate, trafic de droguri, prostituție există peste tot. Pe pământ, am mai spus, suntem în exil. Aici lucrurile sunt la voia întâmplării. Iisus a venit între noi, a trăit în acest exil. Și El a trăit tot ceea ce trăim azi fiecare dintre noi: trădare, înfometare, ispitire („Dacă îți dau lumea întreagă, te închini mie?”), moarte. Dar El ne-a arătat SOLUȚIA, modul de a evada din acest exil, din iad. Calea către El este singura variantă de a ieși din iadul acestei lumi. Schimbarea țării vine din schimbarea fiecăruia dintre noi, din asumare și responsabilizare, din trezirea spirituală, trezire ce așază în om valorile unei vieți normale și civilizate."

Viteazu Traian: ”Vai de steaua voastra, prunelor. Sunteti platiti sa taceti, ori sunteti prosti gramada. Urland 12/24 ca va iubiti tara, e ca ala care zbiara ca-si iubeste nevasta, da nu face nimic pt ea si mai rau, o cafteste si o scuipa incontinuu. Iubiti si dvs un catel, un copil al strazii, un boschete in ghiveci, ca ne-am saturat de iubirea voastra de tara. Cu sau fara voi, e acelasi lucru. Romania se va dezvolta in viitor, insa, fara prezenta dvs, oricum inutila.

Vlad Alexandrescu: ”Un băiat abia ieșit din sistemul de plasament s-a sinucis aruncându-se de pe pod în lacul din Parcul Marghiloman din orașul Buzău. Era nepregătit pentru viața independentă, nu mai avea nicio susținere din partea statului. Nu avea părinți și nici rude. Fiecare lună în care nu luăm măsurile urgente pentru reformarea radicală a sistemului de protecție înseamnă o lună în plus în care acești copii se sinucid sau suferă traume ireversibile.

Vlad Tărlungeanu: ”Știați că există mulți care în toată viața lor n-au înfruntat, nici măcar chestionat pe cineva, vreo așa-zisă autoritate? Inși care cred că șeful e șef pentru că merită, patronul e patron pentru că așa l-a fătat mă-sa, cutare a ajuns premier de capabil ce este sau cutare e președinte pentru că așa i-a fost hărăzit? Sunt inși care trăiesc într-un soi de darwinism meritocratic. Sunt inși care se laudă că au stat in pătrățica lor, înțelegând prin asta conformism si capul plecat. Aceiași inși care sunt pe scara corporatistă si strâng din dinți să nu i-o zică superiorului, doar mai scapă vreo grimasă pasiv-agresivă. Au tot strâns din dinți chiar si in pandalie, iar atunci când rabufnesc, ghici impotriva cui o fac: împotriva rudelor, a semenilor de la metrou sau a celui de pe stradă fiindcă nu poartă mască, nu se vaccinează si nu păstrează distanța față de pătrățica lor prețioasă, mă. Sunt inși care nu se uită niciodată cu mânie sau măcar chiorâș in sus. Nici nu îndrăznesc să se uite-n sus. Nu, nu, cum se întâmplă vreo belea, caută in jurul lor vinovații, cu precădere pe cei de sub nivelul lor. Așa i-a dresat sistemul. Sunt rotițele perfecte din mecanism, piesele de bază ale corporatismului si ale oricărui regim oricât de discreționar, nedrept si dictatorial. Sunt idioții futili care intră pe pagina vreunui ministru sau a unei vedete să-i lase inimioare si s-o laude mai rău ca pe vremea lui Ceașcă. Sunt sclavii perfecți care adoră autoritatea. Sunt cei care cred că doar cei de sus au drepturi, in timp ce restul doar responsabilități. Se cred evoluați, dar sunt fix piedica din calea evoluției.”

Vlad Voiculescu: ”18 ani de la aderarea României la Uniunea EuropeanăCe ne-au adus acești ani? În primul rând, oportunități fără precedent:• 99 de miliarde de euro în fonduri europene care au susținut agricultura, infrastructura și dezvoltarea comunităților.• PIB-ul României aproape s-a triplat, de la 112,1 miliarde de euro în 2007 la 320 de miliarde de euro în 2023. • Creșterea standardului de viață: de la 38% din media UE la 80%, depășind țări precum Grecia, Ungaria sau Croația.• Libertatea de a circula, lucra și studia oriunde în Europa.Acest drum nu a fost lipsit de provocări și nu „totul este lapte și miere”. Însă, impactul aderării a fost „uriaș”. Europa ne-a adus stabilitate, progres și o direcție comună.Prin declarația de la Snagov întreaga clasă politică și-a setat aderarea la UE drept proiect de țară. Acest proiect nu s-a încheiat însă odată cu aderarea din 2007 sau cu integrarea noastră deplină în Schengen în urmă cu câteva zile. Proiectul de țară al României europene continuă. Viitorul României este în Uniunea Europeană. Mai binele ne vine din Europa, iar datoria noastră este să continuăm această cale cu mai multă responsabilitate, transparență și solidaritate.

Web: ”Din 10 decizii 9 sunt proaste si mai grav e ca se iau si cu entuziasm**** nimeni nu mai e înțelept/înțelegător, doar cititor fără reflex, amorțit de al său ușuratic, gând ca nimeni nu mai e, ca doar el e. Generația regală a amuțit de ieri încoace, a murit.Au murit și cei ce le-au nesocotit înțelepciunea.Este o generație care acum vorbeste despre ce au făcut ceilalți iar mâine nu mai are despre ce.*** suntem singura tara de pe planeta ANTI NOI!

www.vrempace.ro MISCAREA PENTRU PACE!: ”Anul trecut în ianuarie eram la apogeul nebuniei. Imbecilii din Parlament se pregăteau să introducă vaccinarea obligatorie. simţeam şi eu întrucât aveam parte de diverse acţiuni de intimidare.Dincolo de imbecilii trimişi „la comentat pe blog”, care se înmulţeau precum puricii şi deveneau din ce în ce mai violenţi, mă confruntam cu atacuri informatice extrem de complexe. Am ajuns atunci într-un asemenea hal încât aveam trei rânduri de echipamente identice pentru a putea să le schimb după fiecare atac şi să văd ce anume e compromis. Vă amintiţi probabil revelaţiile lui Ciolacu, cel care spunea într-un interviu „că-şi simte ameninţat dreptul la viaţă din cauza nevaccinaţilor”. Sper că nu aţi uitat atât de repede! Presiunea pe care o făcea sistemul asupra noastră devenise insuportabilă. A existat însă ceva, anume o magică mobilizare care a oprit nebunia. După ce s-au răspândit liste cu telefoanele parlamentarilor, toţi au fost înecați cu mesaje împotriva vaccinării. Şi s-a petrecut miracolul: s-au speriat! Ştiu din interior cât de rău s-au speriat. La un moment dat un idiot de la PNL cerea pază SPP pentru el şi familia lui deoarece se simte nesigur întrucât e vaccinist şi adept al obligativităţii vaccinării. Prostul avea şi de ce să se sperie întrucât i se confirmase că în spatele mesajelor stăteau oameni normali care-i transmiteau că „dacă din cauza ta cineva din familiile noastre va avea vreo problemă de sănătate, n-o să mai aşteptăm ca justiţia să ne facă dreptate, mai ales în condiţiile în care tu, ca parlamentar, nu ai nicio răspundere legală”. Imaginaţi-vă aceleaşi mesaje multiplicate de zeci de mii de ori. S-au primit cantităţi imense de SMS-uri, presiunea a fost una reală. Şi ceea ce a vrut să ne facă sistemul s-a inversat, transformându-se în presiune inversă, dinspre mase spre sistem. A fost moment limită, în care Plăvanul a bătut cu pumnu-n masă să se introducă obligativitatea vaccinării iar cei de la PSD au avut curajul să-i spună în faţă că parlamentarii lor nu vor asculta deoarece le e frică. De fapt, frică le era şi liberalilor, iar mulţi dintre ei deja îşi aranjaseră să nu fie prezenţi la votare. Ultimul atac s-a dat cu ocazia mitingului AUR de la Parlament. S-a dorit ca totul să se transforme într-o mascaradă similară celei din SUA, care apoi să fie dramatizată prin intermediul televiziunilor de casă. N-a fost să fie, s-a fâsâit totul întrucât masa de participanţi de la miting nu s-a lăsat păcălită de aparenţe, nefăcând jocul securiştilor. Tot atunci a venit un raport secret dinspre servicii conform cărora se cam ajunsese aproape de momentul exploziei. Conform raportului, mai bine de 25% din populaţia ţării era „în stare radicalizată” astfel încât pericolul unei răscoale era la cote maxime. Nervos, Plăvanul a spus cu subiect şi predicat că „asta nu va rămâne aşa!”. Doar că s-au rostogolit evenimentele peste el. Între altele, mafia mondială a simţit că peste tot prin lume coarda era întinsă la maxim, astfel încât s-a dat drumul următoarei nebunii, cea a războiului din Ucraina. Astfel, tot narativul COVID a picat, iar imbecilul a ieşit să ne spuă că are „o surpriză plăcută pentru noi, anume ieşirea din starea de alertă”.Într-adevăr, atunci am scăpat ca prin urechile acului. Nu trebuie însă să uităm că presiunea populară a fost esenţială. Dacă n-ar fi existat presiunea, imbecilii erau setaţi să dea legea, iar majoritatea populaţiei ar fi picat în capcana lor. N-a fost să fie! De ce vă amintesc toate aceste evenimente? Pentru că şi acum suntem într-o situaţie similară. La mine pe blog au revenit imbecilii radicali, odată cu atacurile informatice complexe. E semn că se coace ceva nasol. Ticălosul din capul statului a primit ordine clare să ne bage în război. Metoda e de-a dreptul banală: vom interveni pentru a apăra Moldova, colizionând direct cu interesele ruse din Transnistria. Vaca sorosistă din Republica Moldova îşi face treaba ca la carte, jucând exact cum i se cere. Aici, la noi, idioţii deja proiectează declanşarea procedurii de concentrare a populaţiei la momentul oportun. Prima dată închid graniţele „din raţiuni de securitate”, după care vor lua oamenii cu arcanul. Nu-i exclus să auziţi din gura spurcată a Plăvanului „Români, vă ordon, treceţi Prutul!”. Este un scenariu de coşmar, în care ţările vasal din flancul estic vor merge direct la confruntarea cu ruşii. Motivul?Americanii ştiu bine care le sunt limitele şi că, mai devreme sau mai târziu, trebuie să se întoarcă la tratatele de bază, asta dacă vor mai dori să fie vreodată parte a ecuaţiei puterii de pe Terra. Tratatele sunt limpezi. Ele, într-adevăr, pot fi schimbate prin război. Însă nimeni nu e pregătit de război. Ceea ce vor să facă prin farsa ucraineană este să fragilizeze Rusia până la colaps, după care să danseze pe cadavrul său profitabil. Atât englezii cât şi americanii sunt convinşi că acum sunt la momentul „Războiului Crimeei” şi cred că prin războiul-proxy vor câştiga. Dacă nu va fi aşa, vor da foc flancului estic al NATO. Strategia face parte din ADN-ul lor: chiar dacă ştiu că nu vor câştiga, vor dori ca în retragere să provoace cât mai multe pagube. Trebuie să înţelegeţi limpede că modul de acţiune al occidentalilor în general şi al americanilor în particular este similar celui de după Război. Cu toate că ei semnaseră cedarea criminală a României, tot ei au demarat acţiuni propagandistice în ţară, care includeau chiar şi aruncarea de fluturaşi din avion. Românii trăiau cu impresia că „vor veni anglo-americanii să-i elibereze”, în condiţiile în care acei diavoli îi vânduseră. Mai mult, jigodii alogene ca Neagu Djuvara le băgau în cap legionarilor din diasporă că trebuie să lupte în România deoarece vor avea sprijin occidental. Aşa au fost trimişi la moarte sigură o grămadă de români care reuşiseră să scape de infernul comunist! De fapt ce pregătesc americanii în Est? Pur şi simplu, dacă se va da semnalul, sub aparentul contraatac „sprijinit solidar de NATO”, vor organiza o retragere care să provoace pagube cât mai mari inamicului. Asta în timp ce ei îşi vor pune cu nonşalanţă semnătura pe „noile sfere de influenţă”. Şi, din nou, proştii vor pica de proşti. Cred că n-aţi uitat cât am suferit după Război! să vă întreb sincer: credeţi că are rost să mergeţi să luptaţi într-o ţară în care majoritatea covârşitoare este împotriva unirii cu România? Merită să luptaţi într-o ţară care, într-o majoritate destul de mare, e mai degrabă de partea Rusiei? Are sens să stârnim furia Rusiei doar pentru că nişte trădători alogeni vor să ne transforme în carne de tun? Într-un mod mult mai periculos, acum suntem împinşi fix spre această capcană. Desigur, pe moment nu ştim ce se va întâmpla. Dacă Ucraina va ataca în Transnistria, iar ruşii vor riposta, Plăvanul nu va avea niciun stres să ne bage într-un război aparent de „apărare a Moldovei”, dar care se va transforma într-o confruntare directă cu Rusia. Se fac planuri incusiv pentru o „acţiune unilaterală a României”, astfel încât aceasta să nu implice NATO. Înţelegeţi ticăloşia?Suntem din nou într-un moment limită, similar celui de acum un an.

Zamir Awan: ”DECALAJUL GEOPOLITIC. Geopolitica se schimbă rapid, iar SUA nu o pot recupera. Renașterea Rusiei și ascensiunea Chinei au transformat lumea unipolară într-una multipolară. Rusia și China echilibrează puterile. SUA nu mai este o superputere unică în lumea unipolară. SUA trebuie să înțeleagă realitățile și să-i accepte și pe ceilalți. Cu toate acestea, SUA caută mereu instrumente învechite din setul de instrumente al Războiului Rece, discreditându-i frecvent pe alții și provocând conflicte cu minciunile pe care le-au fabricat. SUA folosește prejudecățile și mass-media perceptibilă ca instrument de promovare a propriei narațiuni, care se bazează pe știri false, fabricarea de povești și denaturarea faptelor și realităților. O astfel de practică periculoasă reflectă înțelegerea inexactă a Washingtonului cu privire la China și a relatiei China-SUA și reflectă ignoranța acestor politicieni americani cu privire la situațiile internaționale. Aceasta va duce doar la o pierdere de toate părțile și va fi abandonată in uitare. În mod similar, mass-media este, de asemenea, supra-angajată în propaganda anti-Rusia, vaduvindu-și propriul popor de realitățile terestre și distorsionând imaginea rusă. Ei ascund imaginea pozitivă a Rusiei și subliniază doar aspecte negative. De fapt, ei proiectează Rusia ca pe o amenințare și defăimează contribuția Rusiei la evoluțiile globale și la umanitate. Cea mai mare dorință a lor este să despartă Rusia și China și apoi să le învingă unul câte unul. Ei încearcă să creeze o neînțelegere între Rusia și China. De asemenea, se incearca cu stimulente sa atraga pe fiecare dintre ele separat pentru a le slăbi cooperarea și a le izola una de celălalta. Congresmanul american Michael McCaul a emis recent un așa-numit raport care a făcut din nou furori, despre „teoria scurgerilor de la laborator Wuhan”. Raportul a exagerat bugetul Institutului de Virusologie din Wuhan pentru aerul condiționat centralizat de cca. 1.000 de ori numai pentru a demonstra că există ceva „neobișnuit” în acest sens. În timp ce, există rapoarte despre originea COVID-19 care arată că acesta a fost originar din America și apoi transportat în China în mod intenționat. Secretarul american al Comerțului a sărbătorit primele zile ale răspândirii virusului în China, deoarece va crea oportunități pentru America, este la dosar că el sărbătorea cu bucurie pandemia în China. Într-o scrisoare deschisă, fostul secretar de stat adjunct al SUA Christopher Ford a confirmat că, din decembrie 2020 până la începutul lunii ianuarie 2021, sub conducerea fostului secretar de stat american Mike Pompeo, Biroul de Planificare a Politicilor din cadrul Departamentului de Stat al SUA a instruit oficialii relevanți să ocolească oamenii de știință, biologi pentru a raspandi acest argument fals în interiorul Departamentului că coronavirusul este un agent biologic dezlănțuit în mod deliberat asupra lumii de către guvernul chinez. Există mai multe astfel de cazuri. Într-un cuvânt, fabricarea și răspândirea zvonurilor de către acești politicieni americani sunt total imorale. În plus, unele organizații media americane s-au alăturat, de asemenea, „spectacolului de urmărire a originii” al acestor politicieni americani și au jucat un rol foarte indecent, citând frecvent in așa-numitele rapoarte de informații și oficiali anonimi cu insinuări. Pentru a începe un nou Război Rece împotriva Rusiei și Chinei, unii politicieni americani fac probleme cu toate mijloacele posibile. Unele întreprinderi chineze au fost listate ca companii militare chineze comuniste doar pentru că guvernul chinez a acordat distictii si medalii vre-o dată fondatoriilor lor. S-a spus că unii studenți chinezi au un trecut militar și au fost repatriati din SUA doar pentru că au pastrat fotografii ale pregătirii militare pe telefoanele lor, un curs obligatoriu pentru studenții chinezi,. Sancțiunile pentru motive false sunt impuse Rusiei cat și interzicerea exporturilor rusești pentru a afecta economia în creștere. În special, prevenirea aprovizionării cu gaze a Rusiei către UE. Folosind scuze șchioape, companiile rusești sunt puse pe lista neagră cat și persoane fizice, pentru a le împiedica să călătorească sau să exporte. Folosind povești fabricate pentru a da vina pe Rusia pentru încălcări ale drepturilor omului doar pentru a-și justifica sancțiunile. Pentru a convinge mai mulți cetățeni americani și oameni din întreaga lume să creadă că Rusia și China sunt adevărați dușmani ai SUA și să bage discordie între Rusia și China și celelalte țări. Ei nu numai că au cerut Washingtonului să extindă Fondul de Contraatac de Influență impotriva Rusiei și al Chinei, dar au mobilizat și mass-media, think tank-urile și întreprinderile pentru a lansa un război mediatic cuprinzător împotriva lor. Chiar în SUA, voci raționale avertizează pericolul de a aliena cu amenințarile Rusia si China. Bruce Jentleson, William Preston si alti profesori de Politica Publica și Științe Politice de la Universitatea Duke, au remarcat că amenințarea Rusia-China este umflată în mod contraproductiv pentru strategia de politică externă și denaturează politica internă în mod periculos. Ar fi absurd și periculos să aplicăm „cartea de joc a Războiului Rece” în lumea în schimbare de astăzi. Accesul la informații a schimbat percepția publică, iar atunci când, oamenii înțeleg că Guvernul lor denaturează în mod deliberat faptul, pentru a maligniza Rusia-China, efectul s-ar putea întoarce împotriva lor. Exagerarea excesivă ar putea deveni contraproductivă, chiar le afecteaza și credibilitatea. În lumea de astăzi, unde globalizarea economică are loc într-o manieră profundă, țările văd interese integrate. Cererea de cooperare între toate națiunile este în creștere, mai degrabă decât să scadă atunci când lumea se confruntă cu riscuri din ce în ce mai mari. Ideea noului război rece nu este acceptată de nicio națiune civilizată, iar oamenii din întreaga lume resping o astfel de abordare. În schimb, cooperarea, respectul reciproc, coexistență și evoluțiile colective și prosperitatea reprezintă o opțiune optimă disponibilă. Sper, ca conducerea din SUA, poate înțelege sentimentele publice și isi va schimba comportamentul său coercitiv, bazat pe conspirație distorsionata tipic Războiului Rece.

Zlavog Sanziana: "Tinerii nu iși cer drepturi în țara lor că oricum nu li s-ar da. dorel visan: Sufletul este singurul lucru pe care poţi să-l pierzi fără să-ţi dai seama. Orice pierzi, fie o carte, un copil, o iubită, un iubit, un părinte, se simte. Sufletul poţi să-l pierzi fără să simţi nimic, să trăieşti ani de zile, să ai şi funcţii de răspundere, să ai familie şi să trăieşti fără suflet.”

Zob Gheorghe: ”Activitatea spirituală a romînilor: mîncare-căcare, bere-pișare, futere-fătare.***”Rromînii iubesc Republica Capitalizdă Rromânia.”

mzxkscy2y (bibliotecă virtuală)

vineri, 5 ianuarie 2024

ROMANIA/romanii - Pagina de biblioteca

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

tablou de bord