FUGA - Pagina de biblioteca

 

 

Alexandra Mihalache: ”Leneşul nu oboseşte niciodată să fugă de muncă.

Alexandru Lincu: ”Caracatita numita timiditate ma urmarea pas cu pas, ma strangea in brate cu o forta invers proportionala cu distanta care ma separa de tinta, punandu-mi curajul pe fuga.

Alin Gheorghies: Plângea un om./Şi m-am apropiat de el cu fularul la gât/cu urme de apă pe ochi/cu mâna împreunată de gură/De ce plângi omule? De ce?l-am întrebat stupid şi fără remuşcare/din egoism/din silă şi din nepăsare./De tine plâng!/ Şi am fugit cât am putut de tare/râzând ca prostul la o arătare/şi aşezat pe stradă/rupt de fugă/am început să plâng/şi lumea să îmi zică/De ce?/De ce plângi oare?

Alin Ghiorghieş Fuge./Fuge iepurele cu foaia de frică în gură./Fuge./Fuge vânătorul cu puşca de scris în gură./Fuge./Fuge iarba cu pământul în verdele gurii./Fuge./Fuge umbra mea căutându-mă/de-ale gurii./Fuge./Fuge./Fuge./Ultimul dinte din nor.../Ultimul pom din grădină.../Ultimul/nuntaş din grajdul în care mă-nsor/cu moartea senină./Ultimul vis,/ultimul grai/fuge ultimul paradis/din ultimul Rai

Alina Celia Cumpan: ”Când nu sunt în fugă, fug gândurile prin mine. După ce? Ce caută? Data de expirare a viselor mele.

Amos: ”Nimeni nu se va izbăvi cu fuga şi nimeni nu-şi va salva viaţa.

Andrew MatthewsEşti în avion şi un motor explodează. Ce preferi? Ca pilotul să spună: "Păstraţi-vă calmul, puneţi-vă centurile de siguranţă. N-o să fie tocmai plăcut, dar cumva vom ajunge acasă." Sau Pilotul să o ia la fugă pe culoar şi să urle panicat "O să muriiim, o să murim cu toţii!" În care dintre cele două scenarii este mai posibil să ajungi la sol viu? Eşti pilotul vieţii tale. Ce abordare crezi că îţi va da mai multe şanse de reuşită? De asta gândirea pozitivă bate orice altă abordare. Nu îţi dă garanţii dar nu există cale mai bună.

Angel Ganivet García: ”Cel ce tinde catre ideal, sa fuga de tot ce-i josnic, sa priveasca doar inainte, sa-si lege intr-astfel viata de nazuinta aleasa, incat sa izbandeasca impreuna sau sa piara amandoua intr-aceeasi infrangere.

Anonim Fugi de tentatii… dar incet sa te poata ajunge. ***”Uneori îți vine să pleci fără să spui un cuvânt…”*** ”Noua Declarație a Drepturilor Omului. Eu nu vreau să mă iubiți, nici să mă îngrijiți! Imi iau o bucată de pământ în pădure într-un munte uitat de lume, unde să am copaci și izvoare. Nu cer nimic. Imi construiesc un adăpost cu familia mea, dar vreau să plec dintre voi pentru că nu vă mai suport dragostea nemăsurată. Vă las toate taxele și impozitele, asigurările, alocațiile si pensiile. O să trăiesc cu ce îmi oferă natura, căci este peste măsură de darnică. Puteți să puneți grăniceri și sârmă ghimpată ca să nu ieșim, dar să nu vă prind pe pământul meu. Nu am nevoie de iubirea voastră. Pot munci și pot să trăiesc în pace. Acolo nu îmi cere nimeni să port mască și nici declarație. Nu am pe cine să infectez cu virusul libertății mele. Acolo nu fac profit pentru care să vă plătesc vouă dijmă. Acolo îmi îngrijesc singur rănile și nu plătesc funcționari, guverne, armate. Știu că o să vă fie greu fără banii mei și ai celor ca mine. Erați obișnuiți să trăiți din munca mea, a noastră. Dar m-am născut cu acest drept de a alege cum trăiesc și cum mor. Nu mai vreau să mă păzească niciun avion militar și niciun jandarm, nu vreau medici -pe care oricum îi plăteam-, nu vreau agenții, autorități, direcții, instituții, secretariate, nu vreau autostrăzi, digitalizări, ronduri de panseluțe, tramvaie noi, nu mai vreau să plătesc nicio primărie, niciun paznic, nicio casieriță, nu vreau să mă asigurați social, nici să mă apropiați social.Nu am nevoie de iubirea voastră pentru care mi-ați luat toată munca de o viață și nu mi-ați dat nimic înapoi. Nici măcar o aspirină nu mi-au dat guvernanții statului. Eu am plătit ca să supraviețuiți voi toți cei care nu aveți nicio meserie în România, voi cei din guvern care ați trăit pe spinarea mea și a celor ca mine. Imi iau o bucată de pământ în sălbăticie să trăiesc așa cum m-a lăsat Creația și bunul Dumnezeu! Nu vreau să mă mai iubiți!!! Nu vă plătesc amenzi la taxe și amenzi la impozite, nu vreau să mai plătesc dobândă la mersul pe jos, nu vreau să-mi mai luați procente pe respirație, nu vreau să mă mai amendați dacă mi se vede gura, nu vreau să plătesc taxe și să am pașaport ca să îmi îmbrățișez copilul. Mașinile, vilele, amantele și vinul franțuzesc sunt plătite de noi nu de mamele voastre. Bordurile, parcurile, clădirile, hainele voastre, școlile copiilor voștri, tot ceea ce voi atingeți este plătit de mine și de cei ca mine în ani de trudă și sclavagism. Iubirea voastră costă extrem de mult, eroilor! Nu vreau să mă mai salvați!!! Dați-vă jos gecile ”top-gun” că sunt plătite de noi nu de mamele voastre ! Voi nu aveți meserie, voi nu știți să faceți nimic dacă vă las în pădure. Voi știți să mă "iubiți", dar eu nu mai vreau, mulțumesc ! ”Grija” voastră mi-a luat dreptul de a-mi ține de mână copilul și de a-i săruta fruntea. Distanțați-vă social de mine! Îmi iau libertatea să trăiesc și să mor cum vreau.”***Fuga de gânduri nu este decât amânarea deciziei de care eşti constrâns.***Fuga este un act nenatural, exceptând cazul când fugi la baie sau de duşmani.***Erou. Unul căruia i-a fost prea frică să fugă.

Anselm Grun: ”Unui om îi era frică de umbra corpului lui şi căpătase oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!

Ayda Pop: ”M-am îndepărtat de oamenii cu care nu am nimic în comun. Deși am acceptat întotdeauna personalități extreme, mentalități diferite, gusturi diferite, unii au fost atât de diferiți încât nu aveam niciun punct comun. Ba mai mult, aceștia au încercat într-un mod agresiv să își impună părerile și gusturile, nerespectându -mi personalitatea. M-am îndepărtat de oamenii lipsiți de ambiții și de valori, oameni pe care m-am săturat să-i trag în sus și să le înfrumusețez sufletele.  M-am îndepărtat de oamenii care doar m-au folosit, purtând măști prietenoase, de dragoste chiar dar după care se ascundeau scopuri proprii. M-am îndepărtat de oamenii care în fața mea defilau cu bune intenții, dar prin spate îmi nutreau sentimente de ură și invidie. M-am îndepărtat de oamenii răi, negativi, pesimiști, care strica mereu armonia din jurul lor, oameni care te indispun cu stările lor proaste, care au mereu ceva de reproșat și pentru care orice ai face nu este niciodată destul. M-am îndepărtat de oamenii egoiști, care trăiesc doar pentru binele propriu, care se pun mereu pe primul loc și care cred că li se cuvine totul. M-am îndepărtat de oamenii curioși, pe care-i preocupă mai mult amănuntul din viața mea decât persoana mea și ceea ce aveam de oferit. M-am îndepărtat de oamenii nesinceri, de prefăcuți, de ipocriți, de mincinoși, de bârfitori, de aceia care m-au judecat pentru felul în care mi-am administrat viața.  M-am îndepărtat de oamenii care m-au transformat imediat într-un dușman atunci când i-am contrazis și când nu le-am spus ceea ce le plăcea să audă. M-am îndepărtat de oamenii care au încercat să mă limiteze și să mă tragă în jos, oameni de la care nu am învățat decât partea urâtă a vieții. M-am îndepărtat de oamenii care doar îmi iroseau timpul pentru a-și umple singurătatea. Unii au rămas în urma mea privind cum mă distanțez și nu au făcut niciun efort ca să mă oprească. Alții m-au urât și trăiesc cu impresia că m-am schimbat, că evoluția mea m-a transformat într-un om încrezut , ceea ce nu este adevărat. Aceia care se întrebă de ce m-am îndepărtat, ar trebui ca înainte să mă acuze de indiferență și de înstrăinare datorită unor motive închipuite, să caute adevărul în caracterele lor, în purtarea lor, în sufletele lor.  M-am îndepărtat așa cum mi-a dictat inima dar mai ales rațiunea și-am păstrat aproape de mine doar oamenii care cunosc și prețuiesc valoarea prieteniei și a omeniei și curios nu mai e aproape nimeni. Prefer sa fiu o lămâie acră, decât un măr dulce mușcat de oricine.”

Bertolt Brecht: ”Iată în şiruri lungi cum trec cocorii! De-abia plecaţi, aveau deja în faţă, de parcă ar vrea să fugă şi ei, norii, acum dintr-o viaţă duşi în altă viaţă. Cu aceeaşi grabă şi înalţi la fel unul pe lângă altul trec.

Boethius: ”Libertatea voinţei scapă determinismului cauzal, nu există fiinţă raţională căreia să-i lipsească liberul arbitru, într-adevăr cel ce poate din firea sa să se folosească de raţiune, acela posedă judecata prin care are putinţa să aleagă, distinge prin sine deci ce să dorească şi de ce să fugă. De accea cei care au raţiune ai şi libertatea de a voi sau de a nu voi, iar Dumnezeu preştiutor a toate, rămânând privind din înalt şi eternitatea mereu prezentă a viziunii sale merge mână în mână cu calitatea viitoare a faptelor noastre, împărţind celor buni răsplăti, celor răi pedepse.

Boris Marian Mehr: ”Frica de necunoscut, fuga din faţa suferinţei, ce înjositor!

Breb Nicolae Popescu: ”Vrea unul Vrea unul sa Te uite si ce-a uitat injura Prostia-i unge zilnic cu musita la gura. Zadarnicia lui coltoasa are toane, Vrea chipul sa i-l ia cu japca din icoane. Credinta mea din neam in chinga nu te tine Sa-ti lauzi...

Buddha: ”Lumea fenomenală este ca un foc continuu arzând, alimentat de flăcările cupidităţii, mâniei şi ignoranţei; omul trebuie să fugă cât poate de repede pentru a se îndepărta de un astfel de pericol, adăpostindu-se sub acoperişul înţelepciunii.

Calatorul Descult: "Hai să fugim în poem (.. .) Hai să murim în a Fi. ** nu e timp de stat toate se scufundă/ şi ne cere cinic viaţa o dobândă/ vom plăti cu vise, vom plăti cu sânge/ hai în ţara unde îngerul nu plânge. **" Voi pleca, cum am spus, mai departe/ Într-o țară de îngeri și zbor *** "Hai sa alergăm prin lume/ Pan' la capăt de visare/ Intr-o țară fără nume/ Să trăim din nepăsare.”***"vino fără preget, timpul este scurt./vom fugi în ţara făcută din lut,/unde nu există aur şi nu sunt averi./ia-ţi o amintire, să înveţi să speri./nu e timp de stat, toate se scufundă/şi ne cere, cinic, viaţa o dobândă./vom plăti cu vise, vom plăti cu sânge./hai în ţara unde îngerul nu plânge."

Calin Vlasie: ”Toate se uită la mine şi cresc Cerul râurile ramurile Toate o iau la fugă Vânturile valurile

Camelia Opriţa: ”A nu-ţi mărturisi cât eşti de singur trebuie să vezi în iubire purificare şi spiritualitate care nasc lumină în fuga nesăţioasă a vieţii. Viaţa!... care nu vede pământul sub tălpile ei, nici pasărea îmblânzitoare de timp.Din eroism pentru viaţă devii şi pasăre şi cerşetor de iubire.***Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om.***Se spune că atunci când întâlneşti dragostea vieţii tale, timpul se opreşte. Şi este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivităţii ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschişi. Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlineşti dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ţi-ai oferit propria viaţa pentru a fi trăită de celălalt.***Iubirea este nu numai un adevăr, este în acelaşi timp şi identitatea omului care îl defineşte ca om şi-l face unic în lucrarea divină. Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om, acestuia nu i-ar fi fost încredinţată iubirea.***Mărturisindu-ţi singurătatea în revelaţia autoizolării, îţi dă o senzaţie precisă: ştiind că viaţa nu-şi vede pământul de sub tălpi în fuga ei nesăţioasă prin labirintele timpului, iubirea este purificarea concretă care porneşte din rădăcinile sufletului. Pasărea îmblânzitoare de clipe din interiorul tău are nevoie de un zbor împlinit către pasiune şi gratitudine, dureros de frumoase. Efectul este incomparabil. Dincolo de bazele spiritualităţii tale capeţi o stare de spirit nouă, esenţială.

Carlos Ruiz Zafon: ”În visele mele de licean întotdeauna aveam să fim doi fugari călare pe o carte, dispuşi să se salveze prin lumi de ficţiune şi vise la mâna a doua.

Constanta Buciugan: ”De dragul tău eu m-am oprit din fugă,/De răul tău a trebuit să fug.../Măcar să-mi dai adresa ta din moarte/Și poate chiar și numărul de rug.

Constantin Anton: ”În fuga mea spre un alt destin/Se răscolesc cuvinte însângerate.../Spre Mănăstiri merg şi mă-nchin:/Doamne, iartă-mă de singurătate?!

Constantin Ardeleanu: ”Fuga de Bach; nicidecum fuga înspre Bachus!***Orice idolatrizare pământeană e o fugă de Absolut şi are parte abuziv de adoraţie. Doar lui Dumnezeu îi datorăm veneraţie.

Constantin Deneş: ”Inutil trăind în viaţă,/Între faptă, gând şi rugă,/Simt mândria că fac faţă/După ce o iau la fugă.

Constantin Enescu: ”Românul în patru zări/Este programat să fugă,/Să scape de taxe, dări/Si de acei ce îl subjugă!

Constantin Gheorghe: "Statul român, așa cum îl știm, nu va mai exista! Va deveni proprietatea unor privați, care au investit în Iohannis și în camarila lui, în distrugerea democrației. Așa am ajuns servitori în propria noastră țară, care nu ne mai aparține. Cum nici viața noastră nu ne mai aparține. Să nu ne amăgim! Și nici nu mai avem unde fugi! Suntem prinși în capcană! Și ne vom devora unii pe ceilalți! Pentru cei mai mulți dintre noi nu mai există viitor..."

Constantin Păun: ”Fugare intersecţii de lumini,/Ce cântec duceţi oare/Pornite de la cer din rădăcini?/Spre care neastâpăr pur,/Mărşăluiţi pierzare,/Fugare intersecţii de lumini?***Pe timpuri miliţianul,/Să nu fugă, o păzea.../Astăzi însă Gardianul,/O păzeşte doar, să stea!

Corina Mihaela Soare: ”Aştept să-mi scrii la marea cea albastră,/Acelaşi loc pe unde am umblat,/Nisipul ne frigea şi fuga noastră/Ne cuprindea în veşnicul păcat.

Corneliu Vornicu: ”Sărăcia: fuga omenirii...”

Costel Stancu: ”Fugi,/ șarpele casei a obosit să te însoțească./E plin pămîntul de pieile lui lepădate în grabă./ Fiecare zi - o capcană./Îi admiri perfecțiunea înainte de a păși în ea./Uite, acum intri în orașul/ construit împrejurul unui cuib de pasăre./Mine îl vei părăsi. La fel de gol./ Sufletul tău se strecoară mereu/ în alt corp și tot nu își găsește liniștea./ O temniță cu pereți lichizi de unde /încă nu ai evadat e viața. Un măr/fără conținut. O sferă căreia/ un geometru nebun îi tot mută centrul.”***Fugi fugi fugi/numai astfel te vei apropia de tine însuţi/cum piatra de mîna ce o aruncă. /Nu ştii încotro te îndrepţi,/toate stau nemişcate,/ doar aerul ţi se zbate în gît ca un peşte/dornic să iasă şi să înghită corabia./Tu eşti deasupra tuturor visînd/cu capul pe braţele unei femei din altă lume./Nu te opri nu te opri nu te opri nu privi înapoi/fiecare stă ascuns în propriu-i vîrtej/gata să-şi muşte călcîiul şi să se trezească, /deodată cînţi/de emoţie se umezeşte limba statuilor,/se agaţă de tine imagini necunoscute /aşteptînd să le scufunzi./În lucruri găseşti aceeaşi disperare a formei,/aceeaşi încetineală a morţii –****tobele bătute sub apă/de unul singur, pînă la absenţă./Vezi spaţiul şi timpul /alergîndu-se pe sub pămînt./Fugi fugi fugi doar astfel/te vei desprinde de propria-ţi coajă,/vei fi nepreţuit ca moneda din aur/ascunsă la subsuoara crucii/de unul dintre tîlhari.

Costel Zăgan: ”Familia este punctul de fuga al barbatului!***Iubirea mi-a pus inima... pe fugă!*** Hai odată explodează/ schije să-ţi arunce versul/poezia stă de pază/să nu fugă universul***Morala lupului sătul de toate Servesc copilăria îi execut toate ordinele şi capriciile întocmai de dimineaţa până iarăşi dimineaţa şi când dorm şi când iubesc şi mai ales când visez voinţa mea-i pre limba copilăriei şi când tac tot...***Steaua ca un zar Iarba camuflează primăvara în verde, un verde înțepător și dulce. Oamenii aleargă printre culori pe vârfuri. Cu bucuria pusă pe fugă. Să îmbrățișezi totul, fără să atingi nimic! Tandrețea acestui anotimp apropie cerul...***Tândală: Păcală, ai un vecin foarte... iubăreţ! Păcală: Da: îşi fugăreşte nevasta în jurul casei, de vreo două decenii! Tândală: Şi când se mai... odhnesc? Păcală: Atunci când... beau!***Iubirea mi-a pus inima... pe fugă!***Prima comandă a poetului: Melancolie, la mine fuga-marş!

Cristian Buica: ”Cine poate să despartă binele de rău?/ Roata vieții se-nvârtește tot mai măsluit,/ Numai unii au, pe viață, cotă din profit./ Alții sapă căutând norocul efemer/ Și au parte doar de cioburi triste de mister./ Visătorii cată apă dulce în ocean,/ Iar bancherii pun mereu dobânzi pe nenoroc./ Zațul vieții se topește-n dar dumnezeiesc./ Tot necazul zilei ce-a trecut îl vei uita,/ Vin artiștii și te vor fura din lumea rea./ Pregătește-te să evadezi!”

Culmea adolescentului rebel: ”Să locuiască singur şi să fugă de acasă.

Culmea melcului: Să fugă de acasă.

Dale Carnegie: ”Mâncaţi fugar înainte de a ţine o conferinţă.

Dan C. Mihailescu: ”Sărbătoarea, mai ales Crăciunul şi Paştele, trebuie să fie liniştire, bucurie plină, dar cuminte. Răgaz înţelept, reculegere şi comuniune familială, nicidecum fugăreală, fiţe, abureală, dezmăţ şi alienare.

Dan Puric: ”De obicei pasim prin lume prea grabiti pentru a vedea mai mult decat lucrurile evidente si proeminente....In zadar alergam dupa frumusete, dupa perfectiune, pentru ca daca nu purtam adevarata cultura in noi, n-o vom afla niciodata. ***Vin sărbătorile şi primul lucru pe care îl văd cred că e un stomac foarte mare, pe care îl supraîncarcă... Asta nu înseamnă să nu faci sărbătoare! Asta nu înseamnă să nu pui ceva pe masă! Dar faptul că ne lăsăm contaminaţi de o societate a...

Daniel Vişan-Dimitriu: ”E seară/ şi alte stele-s gata să apară,/dar două mă-nfioară c-o privire./Acum ard eu, mi-e sufletul o rugă,/dar tace şi închide-n el dorinţa -/n-o vrea dezlănţuită, o subjugă./Doar zâmbetul o-mpiedică să fugă.

David Boia: ”Fiecare acţiune/E o alergare/În goana stresului/Fiecare activitate/E o fugă alertÎn graba mare/De la o vreme/Timpul aleargăCel mai repede/Decât cei din jur/Încât nu mai/Poate fi ajuns./Încât trăim/Numai cu ţârâita/Cu vântul confraţDintr-o ficţiune/În altă închipuire/În ipostaze fugitive.***Unii mănâncă pe fugă alţii fug mâncând pământul.

Democrit: ”Oamenii, în timp ce fug de moarte, aleargă după ea. 

Diana Enachii: ”Nimic nu poate fi puternic/ Prin existenţă să distrugă,/Cuvântul trebuit să fugă/Dispărând din vorbă veşnic.

Dumitru Gherghina: ”ai fugit ca un laş/din trecerea timpului/şi te-ai salvat,/pentru o clipă./Oare, când te vei salva definitiv?/Nimeni nu poate şti niciodată...Eu am încercat, doar o dată/şi m-am poticnit mortal/poate din nepricepere, de nemurire/sau din lipsă de antrenament asiduu.../dar, când nu mă mai aşteptam,/am fost strivit fulgerător/între două clipe.

Edgar Lee Masters: ”O mamă vitregă m-a alungat de acasă, înrăindu-mă. O lepădătură de om, un pierde vară şi un diletant, m-a făcut femeie. Ani de zile, fără să ştie nimeni, i-am fost metresă. De la el am învăţat şmecheriile parazitului, Arta de a mă...

Elbert Hubbard: ”Un conservator este un om care este prea laş ca să lupte şi prea gras ca să fugă.[..]

Elena Stan: ”În cursa vieţii, urâţenia pune mereu frumosul pe fugă.

Elisabeta Isanos: ”Cuvantul Chiar daca grai de inger as cunoaste, De multe ori nu ma indur sa spun, Daca vorbesc e ca si cum as naste Cand ceasul nu-i suficient de bun. Cand vad cuvantul repezit in iarna, Nici trup carnos, nici tare ca al ghetii: Un...

Emil Cioran: ”Adolescent, perspectiva morţii îmi trezea o spaimă cumplită; ca să scap, dădeam fuga la bordel sau îi chemam în ajutor pe îngeri. Dar, cu vremea, ne obişnuim cu propriile temeri, nu mai facem nimic ca să scăpăm de ele, ne îmburghezim în Abis. –...***De când viaţa a vrut să fie mai mult decât simplă potenţialitate şi s-a actualizat în indivizi, de atunci s-a născut teama de unicitate şi frica de a fi singur, iar dorinţa fiinţei individuale de a depăşi acest blestemat proces nu exprimă decât...*** În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un...***Am citit enorm toată viaţa, am citit ca un fel de dezertare. Am vrut să intru în filosofia, în viziunea altuia. Este o fugă, în cărţi, un fel de a scăpa de sine.***Prozatorul trebuie să fugă de poezie ca de ciumă. Poezia trebuie să rămână pentru el o ispită pe care se străduie s-o biruiască. Trebuie să simţim la el posibilitatea - sau regretul - poeziei. Altminteri, cădem în meteahna lui Voltaire.***Iubirea este o fugă de adevăr. Şi iubim cu adevărat numai când nu vrem adevărul. Iubirea împotriva adevărului, iată o luptă pentru viaţă, pentru propriile extazuri şi pentru propriile greşeli.***Melancolia exprimă toate posibilităţile de cer ale pământului. Nu-i ea apropierea cea mai îndepărtată de Absolut şi nu-i ea o realizare a divinului prin fuga de Dumnezeu? În afara ei, ce-am putea opune Paradisului, când de lume nu ne mai leagă...***Adolescent, perspectiva morţii îmi trezea o spaimă cumplită; ca să scap, dădeam fuga la bordel sau îi chemam în ajutor pe îngeri. Dar, cu vremea, ne obişnuim cu propriile temeri, nu mai facem nimic ca să scăpăm de ele, ne îmburghezim în Abis. – Şi, dacă a fost o vreme în care invidiam pe schimnicii din Egipt care-şi săpau mormântul spre a-şi picura apoi în el lacrimile, acum, de mi l-aş săpa pe al meu, n-aş lăsa să cadă în el decât mucuri de ţigară***”În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Şi risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri şi niciunei renunţări, ci să însenineze viaţa cu câte tristeţi ea a întunecat-o.”***Am citit enorm toată viaţa, am citit ca un fel de dezertare. Am vrut să intru în filosofia, în viziunea altuia. Este o fugă, în cărţi, un fel de a scăpa de sine.***Prozatorul trebuie să fugă de poezie ca de ciumă. Poezia trebuie să rămână pentru el o ispită pe care se străduie s-o biruiască. Trebuie să simţim la el posibilitatea - sau regretul - poeziei. Altminteri, cădem în meteahna lui.***De când viaţa a vrut să fie mai mult decât simplă potenţialitate şi s-a actualizat în indivizi, de atunci s-a născut teama de unicitate şi frica de a fi singur, iar dorinţa fiinţei individuale de a depăşi acest blestemat proces nu exprimă decât fuga de singurătate, de singurătatea metafizică. Muzica, ea singură, sparge barierile individuaţiunii.***În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi, în progresul oboselii, uită de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut să le îmbrăţişeze. Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă. Şi risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri şi niciunei renunţări, ci miile de sărutări să însenineze viaţa cu atâtea zâmbete, cu câte tristeţi ea a întunecat-o.***Melancolia exprimă toate posibilităţile de cer ale pământului. Nu-i ea apropierea cea mai îndepărtată de Absolut şi nu-i ea o realizare a divinului prin fuga de Dumnezeu? În afara ei, ce-am putea opune Paradisului, când de lume nu ne mai leagă decât faptul de a trăi în ea şi golul pozitiv al inimii.

Emil Garleanu: ”Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce...***Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai... ***Dintr-o săritură motanul a fost cu laba deasupra lui. Bietul şoricuţ n-avusese vreme nici să treacă dincolo de sobă. Îl apasă puţin cu unghiile, apoi, repede, îl ia între labele de dinainte, îl strânge, de drag ce-i, îl răsuceşte în aer şi-l lasă...***Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire...Aşa, furnica îşi luă inima în dinţi şi, uşoară, se coborî în buzunar. Scotoci încolo şi-ncoace; într-un colţ dădu peste câţiva bani de aramă. Îi pipăi, îi mirosi — întrebuinţare nu le putu găsi! Ce-o fi făcând oamenii cu lucruri care, după cât se...***În aer, un popor întreg de rândunele se pregăteşte de plecare; s-au adunat rând pe rând de prin părţile acestea şi, de bucurie, în zbor nebun, străbat văzduhul ca nişte săgeţi. Atrase de întinsul sclipitor al iazului, ele se lasă deasupra lui, ca...

Emile August Chartier: ”Dragostea nu rezistă mult când o pui să alerge. Dar la braţ te însoţeşte până la bătrâneţe.”

Epictet: ”De dragostea oamenilor răi şi de ura celor buni să fugi.***Dacă cineva vrea să-şi rupă lanţurile şi să fugă, nu există piedici: natura ne ţine într-o temniţă deschisă. Când împrejurările ne-o îngăduie, se poate căuta o cale de ieşire după plac;dacă însă cineva are la îndemână puţine posibilităţi, să aleagă şi să vadă care este calea cea mai bună de a scăpa. Lipsesc prilejurile? Atunci să se agaţe de primul care-i iese în cale de parcă ar fi cel mai bun, chiar dacă e ciudat şi neobişnuit.

Eseu:  „La France contre les robots”: „Dar ce rost are să vă spun ce fel de om creează ei? Nebunilor! Nu sunteți voi oare fiii sau nepoții acelor nebuni care au fost atât de uluiți, în vremea când eu eram doar un copil, de acel Bazar gigantic, așa numita Expoziție Universală de la 1900, care se dădeau în vânt după nobila emulație născută din concurența comercială, după pașnicele bătălii ale Industriei?… Ce rost are să vă vorbesc când experiența lui 1914 nu a fost de ajuns pentru voi? Probabil că nici experiența lui 1940 nu vă va fi nici ea de vreun folos.Of! Nu pentru voi, nu pentru voi scriu! 30, 60, 100 de milioane de morți nu vă vor convinge să vă lepădați de ideea vostră fixă: ‘Viteză! Trebuie să merg mai repede cu orice preț!’ Să mergi mai repede, dar unde? Nebuni blestemați, nu vă pasă vouă unde mergeți! În timp ce citiți „Mai repede” oricât v-aș insulta spunându-vă nebuni blestemați, atenția voastră începe să se evapore; ochii încep să vă pâlpâie, iar o privire vagă, încăpățânată își face loc, precum aceea a unui copil vicios care așteaptă să se întoarcă la reveriile lui solitare… ‘Micul dejun în Paris, cocktailurile în Chandernagor, cina în San Francisco, gândiți-vă numai!…’ Of! În următorul război inevitabil, din punctul vostru de vedere, aruncătoarele de flăcări pot să arunce foc la 2000 de metri în loc de 50, fețele copiilor voștri pot fierbe pe loc iar ochii pot să le fie smulși din orbite, câini murdari ce sunteți! Când va veni pacea vă veți felicita din nou unii pe alții pentru progresul științei mecanice. ‘De la Paris la Marseille într-un sfert de oră! Prea minunat…’ Fiii și fiicele voastre pot să putrezească. Singura problemă care vă frământă pe voi este cum să vă mișcați mai repede leșul dintr-un loc în altul. Nebunilor! De cine fugiți? Vai! Fugiți de voi înșivă – fiecare dintre voi încearcă să scape de el însuși ca și cum ar crede că printr-o viteză mai mare și mai mare ar putea, în cele din urmă, să scape din strânsoarea pielii…Nu vei pricepe nimic din civilizația modernă dacă nu vei realiza că, în primul și în primul rând, este o conspirație universală pentru a distruge viața interioară. Și vai, nebunilor, nu există libertate în afara celei din sufletul vostru! ”

Feodor Mihailovici Dostoievski: ”E bine ca fiecare să avem un loc în care să #fugim. Pentru că vin clipe în care trebuie neapărat să fugim undeva.” *** "Fiecare om trebuie să aibă măcar un loc pe lume unde să se poată duce... Fiindcă vine o clipă când îți trebuie neapărat o ieșire...!"

Floare Petrov: ”Românii toţi se luptă cu biruri infernale/n-au unde să mai fugă din calea hoţilor.

Francois Mauriac: ”Când ai un picior în groapă, ai unul şi afară. Dar nu mai poţi să fugi.”

Frederic Beigbeder. ”Să fugi de fericire de teamă să nu fugă ea de tine.

Friedrich Wilhelm Nietzsche: ”Omul sensibil la artă se află faţă de realitatea visului în acelaşi raport în care se află filosoful faţă de realitatea vieţii; el se complace în a privi totul cu un interes acut, căci îşi tălmăceşte viaţa tocmai prin aceste imagini; astfel îşi...***Mi-i teamă de tine, când eşti lângă mine; te iubesc când eşti departe de mine; fuga ta mă atrage, cântările tale mă opresc locului: sufăr, dar pentru tine, ce n-aş suferi eu bucuros!***Atunci când femeia are virtuţi masculine, îţi vine s-o iei la fugă; şi atunci când nu are nici una din aceste virtuţi, fuge ea singură.

Gabriel Hasmaţuchi: ”Totul e pe fugă,/nu mai curge ca altădată./Atârnăm unii de alţii/legaţi cu sfori//nu cu nodurile solidarităţii./Cine ajunge primul,/cine pune mâna primul pe armă,/cine loveşte letal din prima/cu sau fără argument/este învingătorul./Socrate e mut.

Gabriel José García Márquez: ”Au continuat să trăiască astfel într-o lume fugară, deocamdată ţintuită în cuvinte, dar care n-avea să întârzie să le scape fără întoarcere de îndată ce vor fi uitat însuşi înţelesul scrierii.

Gabriel Petru Baetan: ”Fuga de responsabilitate nu evaporă sentimentul de vinovăţie, ci îl sedimentează!

George Adrian Popescu: ”Fiecare are un bagaj al său și nu are unde fugi.”

George Bacovia: ”Toamna a ţipat cu un trist accent, Văzul cade neatent, Vântul sună lemnăria, Bate gol, în poloboace, butnăria. Lângă uşă frunzele s-au strâns. De departe vin ecouri vechi de plâns, Brumă, toamnă literară, Pe drum prăfăria se...

George Budoi: ”Justiţia noastră are picioare de lut când e vorba să-i aresteze pe marii infractori care fug din ţară ca să scape de puşcărie (ca Sebastian Ghiţă, Radu Mazăre, Elena Udrea) şi îi face scăpaţi, dar are aripi când un mare infractor fugar*** Nu face sex pe fugă şi nu bea cafeaua pe fugă! Şi sexul şi cafeaua trebuie savurate pe-ndelete.

George Petrovai: ”E mult mai greu să te oprești decât prin viață să gonești/ Cumpătarea este cartea de identitate a modestiei.

George Sand: ”Omul trebuie să fugă, altminteri piere - vântul, fulgerul, torentele revărsate îi răstoarnă şi îi duc cu ele coliba, ogoarele, turmele.

George Nina Elian: "Cândva iubeam cu magnificența furtunii acum ne tragem îndărăt în ochiul propriei spaime ca-ntr-un ochi de apă negru-turbionar. vor veni amarele secile ploi vei/ citi ordinea clipelor de la sfârşit către/ margini: unul câte unul cuvintele vor dispărea. deci: fugi cât încă e timp, acum/ când se schimbă gărzile la intrarea în/ dimineață, şi nu uita că şi tu eşti făcut/ tot din inspirația de moment a cuiva/ printre insecte aer şi/ microbi care nu se/ mai văd de atâta lumină, deşi totul e mai/ mult decât previzibil, inclusiv noi,/ necunoscuții care cândva (ni se povesteşte) iubeam. astăzi din noi mai răsare doar sarea"

Georgeta Șuta: ”aş fura din clopotul vieţii,/clipe ce dăngăne a viaţă ce fuge,/limbi ce se bat de sufletul din noi/când fuga prin viaţă/ne risipeste prin destine/ca la final să rămânem..... goi!

Georgian Ionut Zamfira: "O să fugim de tot ce nu e bine/Să nu mai știm de nimeni și nimic/Ne vom ascunde-n palmele Divine/Să ne trăim povestea-ntr-un ibric"

Getuta Z Corbu: "nu mai e bun simț în lume./m-aș îndepărta de toate,/să rămân cu ce mai am."

Gica Chiroiu: "Și vom lăsa în urmă aceste falsuri care/au fețe ce ne-arată că se ascund sub măști./Pentru că, orice am face, n-ai cum să îi iubești!/E-atâta falsitate, invidie, minciună.../E tristă omenirea și lumea e nebună!/Nu se mai rabdă nimeni, sunt lupte, e război,/de-aceea am plecat in lume. Atât, doar amândoi!/Și-o să rămânem, poate, pe-o insulă pustie,/în care doar natura,-n splendoarea ei, să fie." 

Groucho Marx: ”Înţelegi? E aşa de simplu că şi un copil de patru ani înţelege. Repede, să dea cineva fuga şi să-mi aducă un copil de patru ani.

Hans Christian Andersen: ”Fetiţa de tâlhar a luat-o pe Gretchen şi a urcat-o pe ren, a legat-o de spinarea renului şi i-a dat şi o pernuţă să şi-o pună dedesubt. Gretchen a luat-o la fugă peste râpe şi prin ponoare, prin pădurea cea mare, pe câmpii şi ape îngheţate. Lupii. ***Tot pieptănându-i baba părul, Gretchen a uitat de prietenul ei Karl, fiindcă baba făcea farmece, dar nu era o vrăjitoare rea. Vrăjea numai aşa, ca să-şi treacă vremea şi să trăiască mulţumită. Şi ar fi vrut să rămână Gretchen la dânsa, fiindcă îi...***Gretchen şi-a pus poalele în brâu, ca să poată să meargă mai repede, şi a luat-o la fugă până în fundul grădinii. Portiţa era închisă, dar ea a apăsat pe clanţa ruginită şi clanţa s-a ridicat, portiţa s-a deschis şi Gretchen a pornit în lumea largă, desculţă cum era. S-a uitat de câteva ori înapoi, dar n-o urmărea nimeni. ***Renul a ţinut-o tot într-o fugă până la copăcelul cel cu poame roşii. A pus-o pe Gretchen jos, a sărutat-o pe frunte şi pe obrajii lui s-au prelins câteva lacrimi; apoi a luat-o la fugă înapoi. Biata Gretchen a rămas aşa fără pantofi şi fără...

Honoré de Balzac: ”Un tânăr are, din fericire, dreptul să-şi facă din plăceri unica lege, să caute numai locurile vesele şi să fugă de ungherele întunecoase, unde se ascunde durerea

Ignacy Krasicki,A fost odată-un băiat care nu făcea nimic pe fugă,/ şi-un preot care trăia cum predica,

Ioan Daniel Balan: ”Căderea/nu-i dată spre moarte/ci iar/să te ridici/o fugă să fii/până la ape

Ioan Daniel Bălan: ”prin oraş se ţes doar paşi/umblete mereu în fugă/şi cu mersu până-n dungă alături să nu te laşi

Ioan Hapca: ”Când te îmbrăţişează lenea, simţi plăcere nu durere... mai târziu doare plăcerea şi-ai fugi,

Ioan Petru Culianu: ”Ministrul de finanţe, a cărui administraţie, în buna şi vechea tradeţie jormană, n-a excelat prin onestitate, se întoarse în ţara al cărei cetăţean devenise, descoperind deodată că în Jormania nu beneficia nici măcar de drept de vot, fiindcă...***Prin pădure hălăduiau smintiţi, asasini şi necromanţi; călugări negri, magicieni imprevizibili; foste Scufii Roşii, călugări din secta Nin-ma-pa; unii călugări galbeni, Gelugpas vagabonzi, care erau dintre cei mai primejdioşi (soldaţii şi oamenii... ***Am priceput pe-ncetul că Mekor Hayyim nu făcea parte din speţa noastră: era o zeiţă. Era ca zorii deasupra unui lac: tu, scufundat, începeai deodată să vezi. Era ceea ce împinge iepurele să scape de vulpe şi de puşcă. Sălăşuia în inima şi în pasul...De astă dată, on-po se înşelase: mai mult decât fugarii care s-au stabilit aiurea, rTe-hu fusese teribil de important în istoria ţării sale, în aşa măsură chiar încât unii sunt înclinaţi să facă din el un Buddha Tăcut, un Pratyeka Buddha. Prin...***Ca în toate experimentele primitive, situaţia în cazul cursei de şoareci a Doctorului Mayow e mai simplă: capcana se află în afara şoarecelui, iar ca să scape, şoarecele ar trebui să iasă din cuşcă, să înoate în apa care se ridică şi să spargă...

Ioan Slavici: ”Când a simţit spuza de copii că se apropie tata lor, au dat iuruş prin sat, au adunat toate cuţitele şi toate furculiţele şi, luându-şi fiecare câte un cuţit şi câte o furculiţă, le-au ieşit în cale şi, frecând cuţitul şi furculiţa, au început să...

Ion Creanga: ”Ipate, ca cel cu grija în spate, se frământă el cu mintea cât se mai frământă şi, obosit fiind, se lăsă oleacă jos pe iarbă şi adormi dus. Chirică atunci, el ştie ce face şi cum face, că într-o clipă adună toată drăcimea şi-o pune la lucru pe...***..si eu fuga si ea fuga, si eu fuga si ea fuga pina am calcat toata cinepa in picioare" ... ***Moşneagul, sătul şi el de-atâta singurătate şi dorit să aibă copii, se scoală a doua zi dis-dimineaţă, îşi ia traista în băţ şi face cum i-a zis baba... Porneşte el şi se duce tot înainte pe nişte ponoare, până ce dă peste un bulhac. Şi numai iaca...***Nu trece mult şi, venind o slujnică să ia apă, cum vede o femeie necunoscută şi furca cea minunată torcând singură fire de aur, de mii de ori mai subţiri decât părul din cap, fuga la stăpână-sa şi-i dă de veste! Stăpâna acestei slujnice era...***Baba iesă cu bucurie înaintea găinei. Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă babă şi se pune pe cuibariu; şi, după vrun ceas de şedere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina!... Şi, când se...***Despre ziuă, Tălpoiul a venit posomorâtă, a scos pe necunoscuta de acolo şi i-a zis cu ciudă să iasă din ogradă şi să meargă unde ştie. Şi nenorocita, ieşind cu nepus în masă şi necăjită ca vai de ea, s-a dus iarăşi la fântână şi a scos acum...***Acasă, boierul zice unei babe de la bucătărie să ia cucoşul, să-l azvârle într-un cuptor plin cu jăratic şi să pună o lespede la gura cuptorului. Baba, cânoasă la inimă, de cuvânt; face cum i-a zis stăpânu-său. Cucoşul, cum vede şi astă mare...***Mezinul se vâră iute în horn şi, sprijinit cu picioarele de prichici şi cu nasul de funingine, tace ca peştele şi tremură ca varga de frică. Dar frica-i din rai, sărmana! Asemene cel mijlociu, tuşti! iute sub un chersin: se-nghemuieşte amlo cum...***Însă în această noapte credinciosul împăratului, simţind ce s-a petrecut şi făcându-i-se milă de nenorocita de străină, ş-a pus în gând să descopere vicleşugul babei. Şi cum s-a sculat împăratul şi s-a pornit la vânătoare, credinciosul i-a spus cu...***Când se duceau amândouă fetele în sat la şezătoare seara, fata moşneagului nu se încurca, ci torcea câte-un ciur plin de fuse; iar fata babei îndruga şi ea cu mare ce câte-un fus; şi apoi, când veneau amândouă fetele acasă noaptea târziu, fata...***Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei şi-şi vâră-n apă toată coada!... În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheţa limba-n gură şi chiar cenuşa de sub foc. Îngheaţă zdravăn şi apa din...

Ion Luca Caragiale: ”Mai mulţi prietini – impiegaţi în diferite administraţii publice – stau de vorbă, la masa lor obicinuită într-o berărie, despre chestiunile la ordinea zilei. Firesc lucru ca, dintre toate, să-i intereseze una mai cu seamă: e vorba de nenorocirea...

Ion Pillat: ”Nu pot să lupt cu zeul: el dă şi el culege;/De el nebunu-ncearcă să fugă în zadar./Eu mă supun, cuminte, la ne-ndurata lege.***Scandat pe drumul vremii copita lui răsună, Umplură tot pământul fugarii semizei... Dar noaptea câteodată, în nopţile cu lună, Când fiecare rază e ploaie de scântei, îndrăgostiţi poeţii, atunci când îi adună Iubirea sau norocul prin...

Ion Untaru: ”Trece noaptea ca un hoţ călare/Peste casele săracilor în fugă

Ionel Teodoreanu: ”Pe plaja vanata a cerului, fuga luminii scaldata spre apus in insule de margean risipise scoicile trandafirii ale norilor de seara.

Ionuț Caragea: ”La intrare mergi de-a busilea. Curand viata va pune biciul pe tine si o vei lua la fuga in acest labirint cu o singura iesire.***la intrare/mergi de-a buşilea/curând viaţa va pune biciul pe tine/şi o vei lua la fugă/în acest labirint/cu o singură/ieşire/eşti obosit/probabil te-ai născut aşa/destinul te urmăreşte/bătăile inimii te dau de gol/iar respiraţiile/sunt repetiţii pentru ultima scenă/în care-ţi vei da sufletul

Ionuţ Popa: ”Goana după originalitate coincide uneori cu fuga de adevăr.

Iulia Dragomir: ”E tot o fugă, fuga din coşmarul pierderii coloanei infinitului./viaţa se scurgea în palpitaţii./ aruncându-mă în fuga de furtul de suflet cu ţâfna privirii/paraşutată pe bunăstarea clipei,/să fiu cât mai greu de atins de fulgere cotropitoare./Există o tandreţe în care se dăruieste ce e de neîmpărţit./Am fugit să mă găsească norocul luminii/Odată vândută la talciocul îngândurării,/Greu de explicat de ce fuga e rugă./Greu de explicat de ce se/încorsetează coastele în tăcere,/când nu aud nechezatul viselor./Fug de abandonul mângâierii lipsite de mângâiere,/ca un ţântar care fuge de palma care dintr-o mişcare,/îi retează viaţa.Încă am coşmaruri, încă mă cutremură alunecarea în crema pierderii./Fug de fuga care se varsă în mine apoteotic cu o trezire./E tot o fugă.

Iuliana Şerban. ”Traim in fuga./Mergem atat de departe/spre acel nicaieri/masurat intre doua priviri/grabite la ceas,/incat nordul sentimentelor/o ia razna printre jumatati de noi,/prin franturi de gesturi./Inchisi intr-un sambure/de simturi/ neidentificabile,/unica portita de evadare spre real/ne arunca uneori/in propriile panze de paianjen/tesute cu grija/de clipe ce si-au razbunat/ singuratatea,/de fiecare data cand ai crezut/ca-ti poti permite/sa parasesti jocul acela straniu

Iurie Osoianu: ”tu mă iartă că vocea o crispam uneori/goliciunea din fire o sfidam ca pe-o taină/că mereu agăţăm de cuvinte fiori/încheindu-i din fugă toţi bumbii la haină/tu mă iartă că azi după lungi veşnicii/îndrăznesc să încerc să mă simt fericit/însă una e cert-am făcut-o să ştii/că, deşi nu ştiam, eu cândva te-am iubit...

Jalal al Din Muhammad Rumi: ”Abandoneaza viata si lumea, si gaseste viata lumii.” *** Fii cerul./Ia un topor şi loveşte zidul închisorii./Evadează./Păşeşte-afară/Asemeni cuiva care s-a născut brusc în culoare. Fă asta acum.

James Clavell: ”Ce este viaţa, decât o fugă de moarte?***Ce sunt norii, decât un pretext pentru cer? Ce este viaţa, decât o fugă de moarte?

James Joyce: "Când crezi că ai scăpat de toţi, dai de tine, şi nu mai ştii încotro s-o iei..."

Jean Jacques Rousseau: ”Fericirea n-are semne exterioare; pentru a o putea vedea ar trebui să ştii să citeşti în inima unui om fericit; mulţumirea însă o poţi citi din ochi, din ţinută, din tonul vorbelor, din mers şi pare a se comunica de la sine celui ce-o zăreşte. Ce...***Adesea, n-am pregetat să pun pe fugă sau să arunc cu piatra într-un cocoş, o vacă, un câine sau orice alt animal ce vedeam că-l chinuieşte pe altul numai fiindcă se simţea mai puternic. Această pornire poate să-mi fie firească, şi cred că-mi şi...***”In zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea sa, mai iute decat marea si vanturile, ne urmareste pana la capatul lumii; si oriunde am merge, ducem cu noi ceea ce ne ajuta sa traim.”

Jean-Paul Sartre: ”Vizitatorii plecau, eu rămâneam singur, evadam din acest cimitir banal, mă duceam să regăsesc viaţa, nebunia, în mijlocul cărţilor. Îmi era de ajuns să deschid numai una ca să redescopăr o gândire inumană, neliniştită, ale cărei deşertăciuni şi...

Joanne K. Rowling: ”Dar James se mulţumi să râdă; o lăsă pe mama sa să îl pupe, îl îmbrăţişă repede pe tatăl său, apoi sări în trenul care se umplea cât vedeai cu ochii. Le făcu semn cu mâna şi apoi o luă la fugă de-a lungul coridorului, căutându-şi prietenii.

Johann Wolfgang von Goethe: ”Stă scris: La început a fost Cuvântul. Mă şi opresc. Cine m-ajută să fac pasul? Cuvântul? - Nu pot să-l preţuiesc aşa de mult! Altfel va trebui să-l tălmăcescDacă de spirit eu ascult. Stă scris: La început a fost Ideea. Dar cântăreşte bine-ntâiul...***În văi adânci, pe munţi înzăpeziţi, Vedeam eu chipul tău, Pe norii lunecând grăbiţi -Cu ochiul inimii – mereu. Au nu pricepi, iubita mea, A inimilor rugă, Că dragostea zadarnic vreaDe dragoste să fugă?

Jorge Luis Borges ”Viaţa mea e astfel o fugă, în care pierd totul, iar totul merge în uitare sau către Celălalt.

Joris-Karl Huysmans: ”Supliciul fusese cumplit; agonia îi îngrozise, punându-i pe fugă, până şi pe călăi.

Jose Santos Chocano: ”Cine trăieşte pe fugă, nu trăieşte cu adevărat.

Klara Papuc: ”Tu eşti iscodire/ Eu sunt fugă

Lucia Olaru Nenati: ”Bucurie de fulgi - bucurie Izvorata din cer. Atunci cand ninge Tragem o fuga in copilarie Sa mincam un mar.

Lucian Preda: ”dacă n-ai fi înţeles/că ochii-mi doreau/lacrimi de iubire
totul ar fi răma/pe veci,/o fugă din rai.

Luminiţa Potîrniche: ”Şi copacului îi veni în gând să fugă/Dar avea un cuib la subsuoara stângă.

Marcus Tullius Cicero: ”Urmarindu-ne in fuga, nu demult copii, nu demult tineri, pe negandite ne-a ajuns din urma batranetea.

Maria Calinescu: ”Sunt lut/ mă reconstruiesc în ploaia de stele/o fărâmă dintr-un nimic cu chip de ecou/se risipeşte peste umbre şi tăceri/încetineşte fuga din nesomn

Maria Pal: ”Înainte de-a o lua la fugă să îndeplineşti ceva, e mai important să mergi la pas; în acest fel vei avea timp să alegi calea cea mai potriv**ită situaţiei.

Maria-Aurelia: "Sa ziceți merci daca scapam doar cu atat. Vine din urma generatia de copii prostiti si mult prea rasfatati. Acum au 14-15 ani. Ăia care rad ca prostii tot timpul, dau cu petarde de sarbatori sub nasul tau si rad isteric de parca au făcut o gluma buna. Sunt urmasii parintilor fara carte care si-au lasat copiii sa se infrupte cu toate prostiile pe net. Desi unii romani urla ca simt nevoia sa se intalneasca si imbratiseze, eu simt din ce in ce mai mult ca vreau sa ma izolez. Nu de frica virusului. De uratul lumii ce ne inconjoara. Din fericire, este si o lume frumoasa, cu oameni si copii frumosi. Sper ca aceasta sa invinga si sa se extinda.

Marian Popescu: ”Adormind la datorie A visat - ce vis fugar: Construia o Puşcărie Şi Parchetul Militar.

Mariana Didu: ”am citit ca un fel de dezertare,/ca un fel de răzbunare a omului din carapace./am vrut să intru în tratate de filosofie,/să intru în viziunea altora/era o fugă, în cărţi,/un fel de moarte ***am să-ţi fac patul în mine,/şi-am să te îmbăt, în fiecare seară,/cu mirosuri tari de crizanteme/şi de busuioc ca să fugă moartea afară din noi,/păcătoşii, care ne tot căutăm/şi ne tot întâlnim în iluzii,/aiurea şi pe podul veşniciei.

Marilena Tiugan: ”sublimă schimbare în fuga continuă/cerc/altfel osândă a unui nou proteu/hrănită din negare

Marilyn Monroe: ”Înainte să fac duşul de dimineaţă, îmi încălzesc o cană de lapte. Când acesta e fierbinte, adaug două ouă crude, le amestec bine cu o furculiţă şi beau combinaţia în timp ce mă îmbrac. Mai iau şi o pastilă cu multivitamine şi sunt sigură că orice...

Marioara Nedea: "Nu te mai opri din fugă, timpu-ncearcă să te-ajungă, să te facă sclav./ Prinde iute răsăritul și aprinde-l cu chibritul veacului bolnav.”

Mark Twain: ”Dacă vine muntele la tine şi nu te cheamă Mohamed, mai bine fugi, sigur e alunecare de teren.”

Matei Visniec: ”Nu trebuie văzut nimic ontologic sau metafizic în goana sa (a omului) după începuturi, ci doar o fugă de responsabilitate, o evitare a implicării în profunzime, o plăcere de a surfa pe suprafaţa vieţii.

Mălin Dumitru: "Lăsați deschisă poarta să mă duc/Acolo unde lumea nu-i amară"  

Michael Teal: ”Găsește-ți aripile și lasă-ți sufletul să zboare peste podul curcubeului grației divine și al armoniei către un loc unde dragostea este viața și viața, dragoste.

Michel de Montaigne: ”Câteodată însăşi fuga de moarte ne face să alergăm către ea.***Filosofia nu e împotriva desfătărilor naturale şi predică moderaţia şi nu fuga.***Vă recomand moderaţia, cumpătarea şi fuga... de straniu, atât în păreri, în idei, cât şi în purtări sau altceva***Omul nu e bine nici să fugă întotdeauna de durere, nici să alerge întotdeauna după plăcere.***Vă recomand moderaţia, cumpătarea şi fuga... de straniu, atât în păreri, în idei, cât şi în purtări sau altceva.***Dacă există cu adevărat o lege naturală, cum ar fi grija pe care şi-o poartă fiecare animal să se apere şi să fugă de cele ce îi dăunează, apoi dragostea născătorului pentru prăsilă stă pe locul doi.

Miguel de Cervantes: ”Retragerea nu este fugă şi aşteptarea nu este prudenţă, atunci când primejdia este mai mare decât speranţa.

Mihaela Banu: ”Printre bălţi cuibărite-n căuşul de lut,/Printre frunze chircite sub pasul pierdut /Alergam despletită, cu pletele-n vânt,/.Printre lacrimi de ploaie, cu sufletul frânt./Dar timpul mă prinde de mână şi-n fugă,/Alături de mine minutele-njugă./Secunde rebele din timp ricoşează,/ Sub greaua povara a vieţii oftează./Doar clipa se-opreşte, scăldată-n sudoare,/ Cuprinsă de spasme şi-adâncă mirare/Şi-mi susură-n taină, şoptind către mine:/-Aici sunt, copilă, alături de tine!...***Ascultă-a inimilor rugă,/Suflet de suflet să nu fugă.

Mihaela Borzea: "Din tine fug și-n tine cu pași domoli revin, ***Nu-mi bate-n carapace, mai bine fugi departe,/ Nu-i lumea pentru tine, nici mărginirea ei,/ Ia-ți litera în suflet, frământ-o într-o carte/ Și-o-mprăștie-n istorii, să-i faci bogați pe zei!” **"Nu-mi bate-n carapace, mai vreau să mor o dată,/ Din lumea asta hâdă un pic să evadez,/ Să tac preț de-o eclipsă în Luna destrămată,/ Să plâng pe tâmpla clipei și cerul să-l brodez!”*** "Alerg să șterg pe frunte dimineți/ De poezia oglindită-n rouă" *** "Mai stau un veac în lanul de nebuni/ Și dacă nu mă-ntorc, poate-i mai bine.”

Mihaela Rădulescu: ”Intra cu spatele drept la tine, dar ieşea fugarită de cât de tare te-ar fi iubit dacă nu te-ar fi ştiut atât de bine... atât de rău, de fapt.

Mihai Beniuc: ”Şi când viața va fi rea cu tine,/ Când au să te-mproaşte cu noroi,/ Tu fugi în lumea visului la mine,/ Vom fi atuncea singuri amândoi./ Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,/ Cu versuri nemaiscrise te mângâi,/ În dulcea lor cadență legănată/ Te vei simți ca-n visul tău dintâi.”

Mihai Cosmin Pamfil: ”Vreau doar să fug,/De tainele iubirii.

Mihai Eminescu: ”Ocazia e iute la fugă şi leneşă la întors.

Mircea Eliade: ”Dac-ai sti cat am fugit de tine, pana te-am intalnit… ”***Visul, supapa de siguranţă a setei de transcendere, arta, magia, dansul- iar, pe de altă parte, dragostea şi mistica - mărturisesc din atâtea unghiuri diferite instinctul fundamental şi ursit al firii omeneşti: ieşirea din sine, contopirea cu...***E groaznic cât de caraghios ne îmbrăcăm noi. Nu numai că nu e igienic, nu e confortabil, nu e decent - dar e cât se poate de urât. Aţi privit un bărbat alergând pe stradă, după tramvai sau după pălărie? Cea mai slută fată pare o Diană,...

Molière: ”Primul lucru pe care trebuie să îl facă o femeie când vrea un bărbat este să o ia la fugă.

Monica Bârlădeanu: ”Comediile au mai mare trecere din start la public pentru că tendinţa naturală a omului e să fugă de durere şi să aleagă plăcere.

Monica Diana Vișa: „Fiecare dintre noi are nevoie de un refugiu sănătos în care să se retragă, la un moment dat. În care să evadeze măcar din când în când. Iar dacă fizic locul acela nu există, putem să ni-l imaginăm, să-l desenăm în mintea noastră.” "Este necesar, „strict ne-ce-sar” să ai un loc al tău și numai al tău, un loc sigur în care să poți „fugi” ori de câte ori simți nevoia! Un loc de unde să vezi și să simți, ce-o fi dincolo. De-asta sunt foarte importante și amintirile, fiindcă ele devin, în timp, cel mai la-ndemână remediu pentru câte-un „of” sau „vai”.

Napoleon Bonaparte. ”Victoriile asupra femeilor sunt singurele care se obtin scapand prin fuga.***În dragoste, singura victorie e fuga.

Neale Donald Walsch: ”Frica este energia care contractă, închide, se strânge în sine, o ia la fugă, se ascunde, acumulează comori, face rău.

Nichita Stănescu: ”Te-aş fi răsturnat cu o privire, draga mea, de-aş fi avut vederea de-a vedea, te-aş fi ridicat în aerul cu nori de-aş fi avut eu aripi de la sicomori! Ah, iubito, tu, de draga mea, în secundă te-aş şi îngheţa, dar mi-e timpul meu...***Ah, din fugă săream sub arţar, smulgându-i o frunză cu dinţii! (Pieile Roşii, pe sub arţar, goneau, arătându-şi toţi dinţii! ) Iată, lassoul, mâna, atentă, ocheşte bizonul de aer... Ah, din fugă săream sub arţar, smulgându-i o..**Fuga este o apăsare peste capetele zdrobite/gândul este o apăsare peste natură,/cum tu, dragostea mea/eşti o apăsare./Ar fi, vă suflu, dragii mei hoţi, călăi şi criminali,/ar putea fi o salvare!/Când substantivul solemn/nu se potriveşte cu verbul bezmetic/ne-am putea salva prin bâlbâire.

Nicolae Mareș: ”Dacă vrei ca fericirea să nu fugă nu-i spune fericirii pe nume.

Nicolae Valareanu Sarbu: ”ea fuge din faţa tristeţii.*** În mâinile tale am legat iernile cu noduri,/erau rămase pe drumuri/şi nu le-am lăsat să fugă dintre noi.***”Poate că vara mă alungă,/ plec undeva sau rămân pe dinafară./ Când mi se aprind felinarele de noapte,/ fug burduşit de întâmplările trăite/ unde mă cheamă destinul corupt/ şi las totul pe seama lui./ Întotdeauna până nu văd cu ochii prăpastia/ nu ştiu că există.”*** Întunericul s-a spânzurat într-o noapte ploioasă,/nu suporta umezeala sfârşitului de toamnă,/dimineţile i se puneau pe inimă,/fuga s-a zbătut în el apoi a încetat/învinsă de lumină.*** Cu aripile învinse/Pe drumuri lungi/stau gata ca să trec/Iarăşi s-aduc lumina lunii/la ferestre-n geam,/Prin lume caii pământului la fugă se întrec,/Se scutură pe dealuri prunii/Nimic să beau nu am

Nucu Morar: ”Departe-i dimineaţă, cu abur şi pustiu/Aproape e doar frigul, şi-un cer de cenuşiu/ Departe e chemare, e fugă şi dorinţă/Aproape e visare, căldură, neputinţă.../Departe sunt întruna, mai mult decât aproape/Cu ochi întorşi-năuntru, cerneală peste pleoape/Aproape sunt în vis, mă caut, mă privesc/Mă-ating cu mâini febrile, mă simt şi mă trăiesc...

Oana Frenţescu: ”taie-mi fuga din albastrul acela închis/ce visează primăvara la capăt,/şterge iubirea pictată pe pânza albă a amiezii,/falsul vis dezlănţuit de necuvintele ascunse prin mâneci suflecate. /lasă timpul să fugă într-o existenţă uitată./mută pereţii albi şi verzi ce-mi tulbură plecările din ochi/şi lasă-mă cât mai departe de albastrul tău!/toate lucrurile răsărite din vid mă vor lega de spaţiu,/chiar de vei fi închis sub geana mea îndărătnică/luând cu mine singura vocală din albastru,/ca o neplecare din timpul scrijelat cu noi.*** cu ochii închişi inima mea pusă pe fugă simte ochiul lunii curioase/ zdruncinând materia ocultă.***drumuri paralele mergând spre infinit,/orizont expulzat în descreştere,/cu imagini inocente, redă liniştea stelelor./o haină din cuier, trezită din adormire,/a dominat câteva clipe ochiul frunzei/şi-a închis fereastra ca timpul să nu fugă./cântecul de ieri,/ nehotarât să intre în auz,a rămas pe marginea singurătăţii./oraşul abandonat îşi extinde pustiul/pe-o spirală de gând, cu rătăciri absurde./clipele serii încep să plonjeze între uşile închise,/ca nişte cicatrici nevindecate, venind din veşnicii ascunse.*** nu mai e timp de aripi,/de fugă, de mers în nori,/de altă curbă fără ieşire,/altă cortină trasă deoparte,/altă apocalipsă venită brusc/ca o cascada justiţiară./nu mai e timp de gemete,/păreri zâmbind, aşteptând degeaba,/ochii sunt spălaţi de iluzii,/nonsens de zbor căzut între oglinzi./nu mai e timp de îngeri în cuvinte/şi de iluzii pe frunza îngălbenită./sunt într-o absenţă, pedepsită de viaţă,/vârtejuri înrămate încremenesc în spaţiu,/ziua fuge în spasme, /împăcarea pluteşte în gol,/miracolul trece mai departe*** nu ne vom spune nimic/voi plonja în târziul inutilîntr-o libertat/în propria mea fugă spre roşu

Oana Pellea: ”Fuga noastră prin timp. Nu mai avem când să ne întâlnim cu noi.

Octav Bibere: ”Într-o lume pe fugă, doar nebunii mai pot fi serioşi.

Octavian Paler: ”Mitologia este pentru mine un refugiu, un fel de fugă în istorie. Faptul că omul a ieşit din timpul mitologic şi a intrat în timpul istoriei nu este în avantajul său. Eu sunt un reacţionar. ***Eternitatea nu e altceva decât murmurul indiferent al tăcerii, golul prin care alergăm, pe care îl întrerupem o clipă cu fuga noastră, dar în momentul în care ne-am prăbuşit se reia...

Ovidiu Cristian Dinică: ”întunericul/te copleşeşte,/pierzi încrederea/prin cutele sufletului,/devii o sumă de fricii,/zâmbetul dispare,/ca să respiri te uiţi pe geam,/amintiri îţi deschid ochii închişi înăuntru,/prizonier tăcerii petreci ziua în fugă,/inconştientă alergare/treci de obstacole, te impidici în idei/ca un elev corijent/intri în toamna repetării.***În sângele învolburat frica bântuie/în perfuzii./Văzduhul înghite suflarea./se aşterne tăcerea în copaci./Ninge peste apa interzisă/Umbra vieţii miroase a duhoare,/fuga continuă din timpul suferind/spre colindul de iarnă.

Ovidius: ”Cel care iubeşte carnal să fugă de dragoste.

Paisie Aghioritul: ”Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poți, fugi de agitația, zgomotul și zarva lumii!Linişteste-te! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îți pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Să faci atât cât este nevoie. Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consuma cu toate problemele ei și, de multe ori, uităm ca nu trăim o mie de ani.”

Patrick White: ”Salvându-se cu fuga, românul transformă orice înfrângere într-o victorie.***Poftiţi la atac împotriva terorismului, românii au atacat mai întâi o fugă de Bach.

Paul Avram: ”Când din interior răsare ceva ce nu îţi place, nu fugi şi nu lupta. Nu vei scăpa nici prin fugă si nici prin luptă, pentru că oriunde te vei duce, starea te va urma. Este în tine, se hrăneşte cu energia ta. Cu cât fugi sau lupţi mai mult, cu atât va deveni mai puternică. Fă invers, fă jocul tău, nu al minţii. Ajut-o să se consume, să ardă mai repede. Dacă e furie, fii furios intenţionat. Dacă e tristeţe, fii trist intenţionat. Dacă este dispreţ, la fel. Accelerează în mod conştient starea până se consumă. Dacă te va bufni râsul, să nu te mire.

Paulo Coelho: ”Nimeni nu reuseste sa fuga de propria inima, de aceea e mai bine sa asculti ce spune, pentru ca niciodata sa nu vina o lovitura pe care n-o astepti.***Sunt fericită numai când mă gândesc că Dumnezeu există şi mă ascultă; dar asta nu e de ajuns ca să continui să trăiesc, şi nimic nu mai pare să aibă vreun sens. încerc să arăt o bucurie pe care n-o simt, îmi ascund tristeţea ca să nu-i îngrijorez...

Petre Anghel: ”Inima de portelan: Numai doi intr-un castel infim Pe care nici o umbra nu-l mai sparge La ceasu-n care e ales sa fim Cu-o dragoste peste catarge. Iata drumul nu vine sau astazi vine Ca si cand n-am scapa de apus Nici tu nici eu, dar...

Petre Gigea-Gorun: ”E viaţa ca o fugă neîntreruptă,/Dar oare până unde alergăm?/E-aceiaşi veche şi eternă luptă/Şi greu tribut va trebui să-i dăm./Că este aşa şi altfel nu se poate,/O ştim de mult, din veacuri ancestrale,/Rămase-n noi şi în eternitate,/Ca nişte judecăţi sacerdotale.

Petre Got: ”Asteptare Doi porumbei isi soptesc dragostea Pe dulapul cu carti din balcon. Si-au facut cuib discret, Seamana intr-un fel Cu odaia mea. Povestea lor de iubire N-o cert, n-o fugaresc, Dureaza de cateva nopti. Astept sa vad, nu...

Petre Ţuţea: ”Fuga de concret este produsă de înţelegerea lucidă a lucrurilor;în zona concretă stăpânind: incertitudinea, neputinţa, suferinţa fără ieşire şi moartea.

Proverbe: ”Peştele, ca să nu fugă, trebuie să-l ţii de cap***Când să fugă şi el, s-a terminat pământul.

Publius Ovidius Naso: ”Cel care iubeşte carnal să fugă de dragoste.

Radio Erevan: ”Ascultător: Se poate face dragoste în fugă?/Radio Erevan: Nu! Pentru că o femeie cu poalele-n cap aleargă mai repede decât un bărbat cu pantalonii în vine.

Radu Satcau: "Fugă...refugiu... De acord. Dar: Unde? La țîța naturii...zici. Natura asta e fata morgana, după cum ai obsevat deja. Nodul gordian nu se află în față, dinainte, ci e nodul unui laț care se strînge la beregată. Riscul constă în a tăia propriul gît, jugulara. Dar nici nu ai de ales. Pare că moartea amenință fie prin strangulare, fie prin hemoragie. Cerul, copacii primăverii se văd. Ochii devin impersonali. Privirea lucește ca diamantul. Unde să fugi? Să faci fețe, fețe? Nu prea... Astea nu mai sînt valurile vieții, ci un țunami ucigaș. Existența personală e pusă sub semnul întrebării și războiul ăsta, armatele nu mai iau prizonieri și ucid și pe cei care încearcă un refugiu, undeva între țîțele otrăvite ale unei mame sleită de puteri. Nu natura, ci o oglindă stăruie pe dinainte. Ce se vede? Ce se distinge? Ochiul e delicat, sensibil. Oglinda? Haosul apare frumos ordonat. În spatele ordinii și liniștii, se zărește un munte de cadavre puțind oribil, plutind într-un ocean de sînge, gunoaie, puroi, pestilență zvîrlită peste lume de la ferestre mari, ale unor reședințe luxoase. O splendoare! Toată zburătăceala asta de păsări de pradă omnivore, bezmetice, îmbătate, drogate cu o sumă de bani....Peisajul e abstract, cifrat...codificat și lațul se strînge. Pînă cînd?”

Ralph Waldo Emerson: ”Nu există văgăună în toată această lume care să ţină ascuns un fugar. Comite o crimă şi întregul pământ va fi făcut din sticlă.

Renata Verejanu: ”Toţi bărbaţii Care au trecut prin inima mea – Unii în fugă, Alţii reţinându-se îndelung - Ar putea şi azi să mai revină Cel puţin Pe frunte să lase un sărut. Toţi bărbaţii Din vina cărora Inima mi-e palidă deseori

Robert Louis Stevenson: ”Deodată izbucni o năprasnică explozie de suduieli şi alte zgomote, scaunele şi masa zburară pârâind, urmă un zăngănit de oţele, apoi un strigăt de durere şi după o clipă Câine Negru o rupse la fugă cât îl ţineau picioarele, hăituit de căpitanul...

Robert Schumann: ”Arta va fi marea fugă în care diferite popoare alternează în cânt.

Rodica Draghincescu: ”Intre patru pereti singuratatea imi da senzatia de familie unita careia ii pot cere iertare in fiecare duminica pentru toate trenurile rasturnate pe camp Cot la cot cu mireasa fugara

Rodica Elena Lupu: ”Totuşi unii oameni mor firavi. Nu noi!/ Libertatea supremă e o temniţă/ Trecutul o oglindă care stă cu spatele/ O locomotivă. Oamenii fug/ să o ia de la capăt.”

Rodica Larie: ”Aș pleca în lumea unde, nu se războiesc bogații,/Unde oamenii sunt sinceri și toți se iubesc ca frații,/Unde soarele și luna sărută cu drag pământul,/Iar bărbatul și femeia își respectă jurământul./As pleca acolo unde, banul nu are valoare,/Unde nimeni nu te-ntreaba cât ai strâns în buzunare,/Unde pacea și iertarea se unesc cu armonia,/Iară omul și natura își arată măiestria./Unde visele-s aievea și se nasc din lucruri simple,/Unde valurile mării te mângâie pe la tâmple,/Unde plouă cu iubire și pământul înflorește,/Unde noaptea e ca ziua, iar apusul strălucește./Într-o lume de poveste, unde nu există ură,/Unde omul dăruiește dragoste fără măsură,/Unde-i leagăn curcubeul, unde stelele sunt flori,/Ce ne mângâie privirea, în mii și mii de culori./As pleca în locuri unde, nu există-ngrijorare,/Unde ziua cea de maine, o cunoaște fiecare,/M-aș întoarce doar când omul, va uita de tot ce-i rău,/Va fi drept și bun la suflet și va crede-n Dumnezeu.

Romulus Vulpescu: ”Speram cu disperare amandoi/Ca ni-e deajuns o-mbratisare-n fuga/Noi ne iubim visandu-ne-n secret/Traind in moarte, fara de regret

Selma Lagerlof: ”Mai mulţi mor în fugă decât în luptă.

Sfântul Vasile cel Mare: ”Fuga de păcat este apropiere de Dumnezeu.

Sigmund Freud: ”Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraş morav Bisenz şi analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi faţă de acest oraş, ci că amnezia ţinea mai degrabă de asemănarea care există între...*** Există tendinţa de a afirma că angoasa nu este niciodată raţională. În cazul în care spaima devine prea intensă, constituie un obstacol care paralizează acţiunea şi chiar fuga. De cele mai multe ori, reacţia la pericol este un amestec în care se include sentimentul de teamă şi acţiunea de apărare. Animalul speriat încearcă frica şi fuge, dar singură, doar fuga corespunde scopului şi nu frica.***Analizând angoasa reală, am redus-o la acea stare de atenţie senzorială şi de tensiune motrice pe care o numim dispoziţie către angoasă, din care decurge reacţia de angoasă. Această reacţie poate avea două consecinţe alternative: sau formarea...***Bolnavul operează o deplasare în fobia sa şi se nelinişteşte de o situaţie exterioară. El crede cu siguranţă că astfel îşi asigură o protecţie mai eficace. De un pericol exterior se poate scăpa prin fugă, dar cum să fugi de un pericol interior?***De un pericol exterior se poate scăpa prin fugă, dar cum să fugi de un pericol interior?***Există tendinţa de a afirma că angoasa nu este niciodată raţională. În cazul în care spaima devine prea intensă, constituie un obstacol care paralizează acţiunea şi chiar fuga. De cele mai multe ori, reacţia la pericol este un amestec în care se...***Există tendinţa de a afirma că angoasa nu este niciodată raţională. În cazul în care spaima devine prea intensă, constituie un obstacol care paralizează acţiunea şi chiar fuga. De cele mai multe ori, reacţia la pericol este un amestec în care se include sentimentul de teamă şi acţiunea de apărare. Animalul speriat încearcă frica şi fuge, dar singură, doar fuga corespunde scopului şi nu frica.****Putem vorbi îndelung despre angoasă, fără a aminti nimic despre nervozitate, în general. Angoasa reală (manifestată în prezenţa unei primejdii reale), spre deosebire de angoasa nevrotică, apare ca fiind un termen foarte rational şi comprehensibil....***Un bărbat încă tânăr îmi povesteşte: «Acum câţiva ani, în menajul meu au intervenit neînţelegeri. Găseam că soţia mea era prea rece şi trăiam unul lângă altul lipsiţi de tandreţe, ceea ce de altfel nu mă împiedica să-i recunosc calităţile sale...

Silvana Andrada Tcacenco: ”Fug într-o calmă fugă, ce parcă încă-mi pare,/O fugă fără ţintă sau şansă de scăpare,

Silvia Goteanschii: ”melcii au luat-o la fugă care-ncotro.../Pompierii trag de ploaie/aşa cum amanţii/trag de sânii femeilor înfierbântate,nimic din ce-am visat -/doar geamul deschis către moarte./Ieşi, îţi spun, din inima mea,/şarpe cavernos,/trag de cravata cu picăţele, se-năbuşă,/acesta este spasmul neruşinării/celor ce trec/prin sângele hoaţelor de bărbaţi,/mă opresc să respir/şi toate lucrurile devin inutile,

Simon jack: ”Fuga primară din tot mă împarte în zile/ capitonate cu mosc în fiece clipă mă am/ paralel cu cel care-am fost,

Sorin Cerin: ”Nu fugi niciodată de cuvânt. Și fuga este tot un cuvânt!

Stanislaw Jerzy Lec: ”Literatura este deseori acuzata de faptul ca faciliteaza fuga prizonierilor de realitate.

Stefan Marinescu: „De ai în intelect un nod/să fugi încrezător în cord;/fugar prin inimă şi gând/te mută-n suflet alergând./Tristeţea fiind pe urma ta/în spirit te mai poţi muta;/prin meditaţie, prin rugă/eşti neatins, scăpat de fugă.

Stefan Petrea: ”Pe fugă-i viaţa, mâine tace-n racle...

Stefan Zweig: ”Poti fugi de orice pe lumea asta, numai de tine insuti nu.”***Eram veşnic în preajmă-ţi, veşnic în aşteptare şi agitată; tu însă nu simţeai asta, după cum nu simţi tensiunea arcului de la ceasul ce-l porţi în buzunar şi care în întuneric îţi măsoară şi îţi numără cu răbdare orele, care te însoţeşte cu bătăi...

Stefano Benni (12 august 1947 - ): ”Ca să alergi mereu în spatele viselor tale trebuie să ai o pregătire fizică deosebită.”

Stephen Crane: ”Un om a ajuns în faţa unui Zeu ciudat –/Zeul multor oameni, cenuşiu de înţelepciune./Iar zeitatea a strigat cu glas de tunet,/Pufnind, plin de mânie:/"Îngenunchează, muritorule, şi smereşte-te,/Şi înfricoşează-te, şi adu omagiu/Maiestăţii Mele Unice şi Sublime."/Omul a luat-o la fugă./Apoi a mers la alt Zeu –/Zeul gândurilor lui lăuntrice./Iar acesta l-a privit/Cu ochi blânzi,/Luminaţi de o infinită inteligenţă,/Şi a exclamat, "Sărăcuţul meu copil!"

Ştefan Mîrzac: ”Graba este o fugă după eşecuri.***Când devenim campioni la fuga de noi, am pierdut o viaţă.

Ştefan Radu Muşat: ”Sinuciderea nu este o dovadă de curaj, este fuga lașului din fața vieții. El nu iubește viața pentru că vorbește limba întunericului. Lașul e un decadent înnăscut având inimă bolnavă; e golul întunericului.

Teodor Dume: ”Despic o linie în patru să aud tăcerea cum usucă cuvântul ca o arşiţă fără zi în care nu vine şi nu pleacă nimeni în spatele umbrei stau paşii rânduiţi pe mijlocul drumului gata de fugă acolo unde se rup.....***. şi ce dacă la noapte/îmi înlocuiesc somnul/şi ies din realitate puţin/de fapt poate dau o fugă/până dincolo.../oricum nu mai am timp să/împart cu nimeni nimic***Fuga de trup se măsoară în bătăi de clopot şi indiferenţa în tăcere...

Thomas B. Macaulay: ”Imaginaţia unora poate fi asemănată cu aripile de struţ: îi ajută

Thomas Fuller: ”Unii sunt consideraţi curajoşi doar pentru că le-a fost teamă să fugă.

Tonino Guerra (1920 - 21 martie 2012): ”sunt unii care nici nu știu unde să se ducă, dar aleargă să ajungă cât mai repede.”

Traian Tandin: ”Eugen Alimănescu a găsit o metodă radicală de a scăpa Bucureştii de infractori. Cum îi prindea, el nu-l mai aresta. Îi împuşca pe loc. După care făcea raport că individul încercase să fugă de sub escortă, că nu se supuse la somaţii, că ripostase cu arma în mână şi aşa mai departe.

Tristan Tzara: ”Fugă de cal vioi mi-a fost viaţa.

Tudor Arghezi: ”Prin undele holdei şi câmpi de cucută, Fugarii-au ajuns în pustie La ceasul când luna-n zabranice, mută, Intră ca un taur cu cornu-n stihie, Şi gândul meu gândul acestora-l ştie: In împărăţie de bezna şi lut să se facă Grădina...

Umberto Eco: ”Ce-i viața, dacă nu umbra unui vis care fuge?”

Valeriu Barbu: ”Iisus la secănhend. am pus mâna pe el şi am dat fuga/să-l vând/îmi zic/nu ar strica *** o dâră subţire de lumină se furişează/fuge din nimicul de aici/afară/se pierde-n marele ocean de lumină

Valeriu Butulescu: ”Din fuga Ta se naşte necredinţa.***Grivan (rămâne în dreptul uşii, gâfâind): Urâtă meserie! Să fugăreşti un om pe care nici măcar nu-l cunoşti! Poporan: Aşa cere protocolul! Aşa procedează şi cei de la interne! Grivan: Dar e penibil... Poporan: Sigur că e penibil! De aceea...***Vă sperie stilul aberant? Înseamnă că n-aţi auzit de aberaţia luminii. Fuga de cenuşiul cotidian nu trebuie privită ca o aberaţie.***Frica paralizează. Fuga implică un mare curaj.***Îi fugăream pe turci până la Dunăre apoi ne întorceam repede pe plaiuri să nu ne prindă norii negri ai istoriei cu fânul nestrâns pe tătari îi alergam până la Nistru îi mai puneam la jug să are să semene ghindă parcă văd...***Hoţul: Am urcat scările într-o fugă. Pe urmele mele aleargă o bandă de oameni cinstiţi.***Jogging istoric. Pentru noi, indiferent de epocă, fuga a fost mereu sănătoasă.***Am fost şi eu şacal parlamentar. Dar m-au fugărit repede tigrii, vulturii şi leii.***Animalele a căror unică formă de apărare este fuga au fost desemnate ca simboluri ale păcii.***Fuga noastră a avut mereu caracter defensiv. Cândva fugeam de duşmani. Acum, de răspundere.***În toate religiile vine o zi in care proorocii isi iau zborul: apoteoza, fuga de raspundere, in maxima ei splendoare.***Vanatoare sportiva, patruzeci de magari inarmati, fugarind un amarat de iepure.

Vali Nitu: ”în arcul trăirii mi-am îmblânzit pasul/în punctul de fugă al vieţii am sculptat solfegii

Vasile Culidiuc: ”Fuga ochilor/enigmă suicidară/sau/o simplă stratagemă (?!)/ câteva/ secunde  de mozart /o fugă muzicală/cu flăcări şi lacrimi/jurământul citit din ochii ei
direct cu proprii mei/ochii au genele pliate/după revoluţia culturală/secundele fac zarvă/fug ochii noştri fuga/în c minor executată/de doi ochi frumoşi

Vasile Ghica: ”Şi din iubire scapă unii cu fuga.***Există şi cărţi care pun pe fugă Absolutul din noi.***Important e ca, în lupta cu destinul, să te menţii în şa. Să nu-ţi fugă calul de sub tine.

Vasile Ghinea: ”Niciodată realul nu a avut aceleaşi dimensiuni cu adevărul. Trăim pe muchie de cuţit, la confluenţa dintre două lumi: lumea lor şi lumea noastră. De aici răutatea din noi şi toată gama: stres, angoase, neîmpliniri şi căderi pe diverse planuri, psihopatologic sau plecarea ca o fugă de sine.

Vergalis: ”Cu cât o zi e mai bună, cu atât fuge mai iute din viaţa sărmanilor muritori. 

Victor Hugo: ”Timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip, dar noi nu simtim fuga asta, mai ales in unele clipe supreme.”

Viorel Birtu Pîrăianu: ”tăcem, atent, cu grijă, cu sfială/să nu tulburăm miasmele din jur/ne-am legat gurile cu lanţuri/să nu fugă pomana zilnică/trăim în zoaie, murim în gunoaie
VIvian Ryan Danielescu: Dă drumul inimii să fugă/ Acolo unde vrea ea să se ducă

Viorel Muha: ”Eram piatră aruncată pe stradă nici frumoasă măcar am luat cerul şi l-am pogorât în mine relaxat priveam corăbiile timpului pe oceane de lumi străjuiam o bordură de timp să nu o ia la fugă dar deodată un cui m-a acroşat...

Viorel Ploesteanu: ”tu eşti oraşul meu cât o lume/din care nu ies decât/pe fugă/când tu dormi/merg să caut portocale/cu coaja groasă şi parfumată

Vlad Georgescu: ”Este o carte ingrozitoare, fiindca descrie o lume murdara, de gunoaie, si de multe ori rosesti citind tot ce scrie generalul. Nu inseamna ca tot ce scrie este adevarat. Cartea e scrisa la zece ani de la fuga sa in Occident, e scrisa din memorie

Vladimir Potlog: ”Pământul de întuneric este cuprins!/Oamenii trăiesc ca într-un groaznic vis/Şi vor să fugă în paradis.

Will Rogers: ”In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun- Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma.

Will Rogers: ”Pe drumul bun, dacă nu alergi repede, te calcă cei care vin din urmă.”

William Shakespeare: ”Falstaff: Când seara câinii îi slobozi, cerbi de tot felul sunt puşi pe fugă.

Woody Allen: ”După o femeie sau după o maşină nu se aleargă niciodată: întotdeauna mai vine una.***Sonja: Şi ce propui, rezistenţă pasivă? Boris: Nu, fugă activă.

Yukio Mishima: ”Reveria nu este, cum s-ar crede, un efect al sufletului. E mai degrabă o fugă de suflet.