BATRANETEA- Pagina de biblioteca

 Adi Buzău: ”Mie mi-ar placea ca statul sa infiinteze pensiuni ieftine pentru pensionari nu de turism, ci de interes local, sa aiba fiecare localitate una sau mai multe, dupa populatie), unde cei batrani, care nu isi mai pot gati singuri acasa, si nu au nici bani sa plateasca pentru asa servicii boieresti acasa, dar se pot deplasa singuri, macar sa poata sa mearga o data pe zi sa ia o masa calda, socializand cu altii de varsta lor, dar decent si demn, nu ca la cantina sociala pentru saraci. S-a gandit cineva la asta? Ca toti fac doar localuri scumpe de jupuit clientii, iar unii batrani, chiar si cei cu pensii mari, se chinuie la batranete abandonati de toti, chiar si de copiii lor ajunsi bogati...Si sa se infiinteze, asa cum e Protectia Copilului, pentru copiii orfani, si Protectia Batranului pentru batranii abandonati de copiii si rudele lor!*** Mizeria, în toată lumea, produsă de barosanii capitaliști care fac bani ușor din privilegii politice și șmecherii economice, este că oamenii simpli sunt educați să muncească din greu pentru a ajunge la o pensie bună ceea ce puțini pot), nu pentru a trăi o viață frumoasă!

Adriana Dragoi‎: ”Sper sa-i aduca in sapa de lemn si muritori de foame, sa-i sature pe toti pensionarii de votat ciuma rosie! Nu este popor mai indobitocit si mai analfabet pe planeta asta! Pensionari mai orbi si mai indoctrinati si oameni mai indiferenti! Nu existam ca  popor si toti ne trateaza ca pe niste carpe, pentru ca asta suntem! Nu suntem in stare sa avem vointa proprie si suntem intr-o continua stare de letargie!

Adriana Galatâr: "Daca nu ai cariera intr-un bloc de birouri, daca nu ai o familie care depinde de confortul orasului, daca ai fost la toate partyurile in ultimii 15 ani, atunci, marile metropole nu mai prea au ce sa-ti ofere 24/24. Cand esti tanar vrei sa stai in orase cat mai mari, cand esti mai batran si nu mai ai chef sa demonstrezi nimanui, nimic, vrei liniste si armonie pentru sufletul tau.

Akash Madhusha: ”Cum e să fii bătrân?Zilele trecute, un tânăr m-a întrebat: - Cum e să fii bătrân?Am rămas foarte surprins de întrebare, din moment ce nu mă consider bătrân. Când mi-a văzut reacția, imediat s-a făcut de râs, dar i-am explicat că e o întrebare interesantă. Și după reflecție, am ajuns la concluzia că îmbătrânirea este un dar.Uneori mă surprinde persoana care locuiește în oglinda mea. Dar nu-mi fac griji pentru aceste lucruri pentru mult timp. Nu aș da tot ce am pentru câteva fire de păr mai puțin gri și un stomac plat. Nu mă cert că nu am făcut patul, sau că am mâncat câteva "lucruri mărunte în plus. "Am dreptul să fiu puțin dezordonat, să fiu extravagant și să petrec ore întregi holbându-mă la florile mele.Am văzut niște prieteni dragi părăsind această lume, înainte de a se bucura de libertatea care vine odată cu îmbătrânirea.-Cui îi pasă dacă aleg să citesc sau să mă joc pe calculator până la 4 dimineața și apoi să dorm până cine știe la ce oră?Voi dansa cu mine pe ritmul anilor 50 și 60. Și dacă mai târziu vreau să plâng pentru o iubire pierdută... O voi face!Mă voi plimba pe plajă într-un costum de baie care se întinde peste corpul meu grăsuț și mă voi scufunda în valuri lăsându-mă să merg, în ciuda privirilor compătimitoare ale celor care poartă bikini. Vor îmbătrâni și ei, dacă au noroc...Este adevărat că de-a lungul anilor inima mea a tânjit după pierderea cuiva drag, după durerea unui copil, sau pentru că a văzut un animal de companie murind. Dar suferința este cea care ne dă putere și ne face să creștem. O inimă neîntreruptă este sterilă și nu va cunoaște niciodată fericirea de a fi imperfect.Sunt mandra ca am trait destul de mult pentru ca parul meu sa albeasca si sa imi pastrez zambetul tineretii, inainte ca brazdele adanci sa imi apara pe fata.Acum, ca să răspund sincer la întrebare, pot spune: -Îmi place să fiu bătrân, pentru că bătrânețea mă face mai înțelept, mai liber! -.Știu că nu voi trăi o veșnicie, dar cât voi fi aici, voi trăi după propriile mele legi, cele ale inimii mele.Nu voi regreta ceea ce nu a fost, nici nu îmi voi face griji pentru ceea ce va fi.Timpul care rămâne, pur și simplu voi iubi viața așa cum am făcut-o până azi, restul îl las în seama lui Dumnezeu.

Al. Dumas-fiul „Oricât de tânăr ai fi, în ziua în care îţi pierzi mama, îmbătrâneşti dintr-o dată.” *** „Ceea ce e trist nu e că eşti bătrân, ci că nu mai eşti tânăr.”

Al. Vlahuţă: „Bătrâneţea începe de când începi să te temi de ea.”

Ana Blandiana: ”Ar trebui să ne naştem bătrâni,/Să venim înţelepţi,/Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,/Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc/Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge./Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,/Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,/Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,/Să fim copii la naşterea fiilor noştri./Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,/Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,/Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,/Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

Andre Maurois: "Batrâneţea este mai mult decât păr alb, riduri, simţământul că este prea târziu şi că jocul s-a terminat, că scena aparţine unei noi generaţii. Adevăratul rău nu este slăbiciunea trupului, ci indiferenţa sufletului."**" Îmbătrânirea este un obicei prost pentru care un om ocupat nu are timp.”

Andrew Carnegie: "Pe măsură ce îmbătrânesc, sunt tot mai puțin atent la ceea ce spun oamenii. Urmăresc, însă, ceea ce fac. 

Anonim: Traieste o viata onorabila.Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara. *** „Cel ce se teme sa traiasca a inceput sa imbatraneasca.” ***"când părinții îmbătrânesc...Iubește-i, în timp ce îmbătrânesc, așa cum ei te-au iubit în timp ce creșteai.Lasă-i să vorbească, chiar dacă spun povești repetate și ai aceeași răbdare și interes la fel ca cel pe care îl aveau ei pentru tine atunci când erai mic și povesteai ceva...lasă-i să se bucure de prietenii lor, așa cum te lăsau ei pe tine...lasă-i să se bucure de discuțiile cu nepoții lor, pentru că te văd pe tine în ei...lasă-i să se simtă bine, să trăiască printre obiectele care i-au însoțit mult timp, pentru că suferă când simt că rupi bucăți din lumea lor...lasă-i să greșească, că de atâtea ori ai greșit și tu și nu te-au făcut niciodată de râs corectându-te... Lasă-i să trăiască și încearcă să-i faci fericiți pe ultima parte a drumului care le-a mai rămas de parcurs;dă-le mâna ta, așa cum ei ți-au dat mâna lor când ai început să faci primii pași.′′ Cinstește-ți mama și tatăl și zilele tale vor fi lungi pe pământ ".) *** "Creierul omului “bătrân” – studiile doctorului american nu pot să nu ne șocheze!Pe baza ultimelor cercetări în domeniul neurologiei, gerontologul american Gene Cohen, directorul Centrului de cercetări în domeniul Îmbătrînirii şi Sănătăţii din cadrul Universităţii George Washington, susţine că creierul unei persoane în etate este mult mai elastic decât se consideră a fi.Pe parcursul întregii vieţi creierul nostru codează gândurile şi amintirile, formând astfel noi legături neuronale. Mai mult ca atât, interacțiunea dintre emisfera dreaptă şi stângă ale creierului devine mai integrată, ceea ce duce la îmbunătățirea posibilităților noastre creative.Creierul unei persoane sănătoase înaintate în vârstă nu mai este atât de rapid ca în tinereţe, dar în schimb este foarte elastic. S-ar putea ca aceasta să fie una din cauzele pentru care la bătrâneţe oamenii trag concluzii mai precise şi iau decizii înţelepte. În afară de aceasta s-a dovedit că odată cu înaintarea în vârstă creierul reacţionează mai calm la emoţiile negative. De fapt el începe să funcţioneze la capacitate maximă la vârsta de 60-80 de ani. Apogeul activităţii intelectuale a omului are loc în jurul vârstei de 70 de ani. Cu timpul în creierul uman creşte cantitatea de mielină – substanţă datorită căreia semnalul neuronal se transmite mai rapid. Din această cauză capacitatea intelectuală generală a creierului creşte cu până la 3000% în comparaţie cu valoarea medie în categoriile de vârstă inferioare. Apogeul producţiei de mielină are loc în acelaşi interval de vârstă: 60-80 de ani.Dacă până la 60 de ani între cele două emisfere cerebrale există o separare strictă a funcţiilor, după această vârstă omul poate folosi ambele emisfere concomitent, reglând activarea lor prin înclinări uşoare ale capului într-o parte sau alta. În acest fel se pot rezolva probleme mult mai complexe.Cercetătorii au selectat voluntari din diferite categorii de vârstă şi i-au rugat să răspundă la un şir de teste de diferite grade de dificultate. S-a dovedit că oamenii din categoria de vârstă 60-75 de ani rezolvă mult mai simplu şi mai rapid cele mai dificile probleme. Participanţii mai tineri în situaţii critice, când aveau de rezolvat probleme dificile, mergeau pe calea calculului tuturor variantelor posibile, ceea ce, într-un final, crea o mare confuzie. Între timp oamenii trecuţi de 60 de ani alegeau cu o exactitate uimitoare 2-3 variante alternative, cu ajutorul cărora găseau uşor soluţia corectă.Profesorul Monchi Oury din Universitatea din Montreal afirmă: “Creierul unui om în etate alege calea cea mai ergonomică, excluzând variantele inutile şi luând în calcul doar variantele corecte ale rezolvării problemei”. În afară de aceasta îşi spune cuvântul şi experienţa de viaţă pe care au acumulat-o oamenii în vârstă de-a lungul anilor. Ei sunt expuşi într-o măsură mult mai mică decât tinerii la confuzii şi tulburări datorate unor informaţii cu încărcătură emoţională.  Profesorul Dilip Jeste de la Universitatea din California afirmă: “Creierul uman, în spatele căruia se află zeci de ani de viaţă, este mult mai puţin impulsiv şi mult mai raţional”. Anume asta numim noi “înţelepciune”: un amestec de cunoştinţe şi de experienţă, care permit luarea rapidă a unor decizii corecte.Particularităţile funcţionării creierului la 60-70 de ani· Neuronii cerebrali nu mor, ci pot dispărea conexiunile dintre ei atunci când omul nu practică o muncă intelectuală serioasă.· Odată cu înaintarea în vârstă creşte cantitatea de mielină în creier, apogeul acestei creşteri fiind după 60 de ani. În acest fel are loc accelerarea trecerii semnalelor de la un neuron la altul, iar capacitatea intelectuală creşte de 30 de ori.· Lipsa de concentrare şi memoria slabă sunt datorate excesului de informaţie în “memoria operativă”.· La această vârstă omul devine mult mai rezistent la stres şi poate lucra mult mai eficient în condiţii de solicitare emoţională.· Începând cu vârsta de 60 de ani omul începe să utilizeze concomitent ambele emisfere cerebrale.· În această perioadă a vieţii creşte considerabil ceea ce numim noi “intuiţie”.· Apogeul funcţiilor cognitive are loc în intervalul de vârstă 60-70 de ani.· Dacă se respectă un mod de viaţă sănătos, capacitatea intelectuală nu numai că nu scade odată cu vârsta, ci, dimpotrivă, chiar este în creştere şi poate atinge apogeul la 80 sau chiar la 90 de ani.***La o anumită vârstă, rujul îmbătrânește,/La o anumită vârstă, pentru a nu fi bătrână, trebuie să zâmbești mai des.../La o anumită vârstă, tinerii sunt mișcați de frumusețea nespusă a viselor lor,/La o anumită vârstă, nu trebuie să-ți ascunzi vârsta, ci rănile de pe inimă.../La o anumită vârstă, trebuie să crezi în viitor mai mult decât înainte,/La o anumită vârstă, nu trebuie să plănuiești ca și cum ai avea o sută de ani înainte.../La o anumită vârstă, uită-te la ridurile tale de parcă ar fi perle,/La o anumită vârstă, fă o selecție a oamenilor din jurul tău, dar nu exagera.../La o anumită vârstă, învață să iubești fără rezerve, fără a aștepta nimic.../La o anumită vârstă, trebuie să ai grijă de tine, de parcă ai fi un obiect fragil și prețios,/La o anumită vârstă, dansează, râzi, visează, cântă, răzvrătește... /De parcă ai fi o fetiță,/De fapt, mai mult decât o fetiță.../ La o anumită vârstă, nu te aștepta la clemență de la nimeni, așa că fii îngăduitor cu tine însuți,/ La o anumită vârstă, trebuie să te ridici, nu poți sta jos... Niciodata sa nu uiti/ La o anumită vârstă…vei ști să pui preț pe viața ta.***"Mulți dintre noi suntem între 60 ani și final.Un vechi prieten mi-a trimis această listă excelentă de a îmbătrâni și trebuie să fiu de acord , că sunt sfaturi bune de urmat...01 – Acum ai ajuns la timpul să folosesti banii agonisiți. Folosește-i și bucură-te de ei. Nu-i păstra doar pentru cei care s-ar putea să nu aibă nici o idee despre sacrificiile pe care le-ai făcut pentru a-i obține. Aminteste-ți că nu este nimic mai periculos decât o nora ori un ginere cu idei mărete pentru banii tăi câștigati din greu. Avertizare: aceasta vărsta nu nu mai este una bună pentru noi investiții, chiar dacă par grozave si fara riscuri. Ele aduc doar probleme și griji. Aceasta este varsta să te bucuri de liniște și pace.02 - Nu-ți mai fă griji pentru situația financiară a copiilor și a nepoților tai și nu te simțiți rău să-ti cheltuiesti banii agonisiti Ai avut grijă de copii mulți ani. Le-ai oferit o educație, mâncare, adăpost și sprijin. Responsabilitatea este acum a lor de a-si câștiga banii proprii03 - Menține o viață sănătoasă. Fă exerciții moderate cum ar fi mersul în fiecare zi), mâncă sanatos și dormi suficient. Este ușor să te îmbolnăvești și devine mai greu să rămâi sănătos. De aceea, trebuie să te menții în formă bună și să fi conștient de nevoile tale medicale și fizice. Ține legătura cu medicul, fă-ti analizele chiar și atunci când te simți bine.04 - Cumpără întotdeauna cele mai bune, cele mai frumoase articole pentru celălalt semnificativ din viata ta. Scopul cheie este să te bucuri de banii tăi alături de partenerul tău. Într-o zi unul dintre voi îi va duce lipsa celuilalt, iar banii nu vor oferi nici un confort atunci. Bucurați-vă împreună de ei.05 - Nu te stresa asupra lucrurilor mărunte. Ai reusit să treci peste multe în viață. Ai acumulat experiente bune și cele rele, dar lucrul important este prezentul. Nu lăsa trecutul să te tragă în jos și nu lăsa viitorul să te sperie. Trăieste pentru ziua de azi. Problemele mici vor fi uitate în curând.06 - Indiferent de vârstă, păstrează întotdeauna dragostea în viață. Iubește-ți partenerul, iubește-ți viața, iubește-ți familia, iubește-ți aproapele și amintește-ți: Un om nu este bătrân atât timp cât posedă inteligență și afecțiune.07 - Fii mândru, atât în spirit cât și în aparenta. Nu înceta să mergi la salonul de coafură sau la frizer, să-ți faci unghiile, să mergi la dentist, continua să-ti cumperi parfumurile și cremele preferate. Atunci când esti bine întreținut la exterior, aceasta se reflecta în interior, făcându-te să te simțiți mândru și in putere.08 - Nu pierde din vedere trendurile de modă pentru vârsta ta, dar păstrează-ți propriul stil. Nu este nimic mai lipsit de atractie decât o persoană în vârstă care încearcă să poarte moda pentru tineret. Ți-ai format propriul stil ce arată bine pentru tine - păstrează-l și fii mândru de el. Face parte din cine esti.09 - Rămâi mereu la informat. Citeste ziare, urmăreste știrile. Accesează online și citeste ce spun oamenii. Tine un cont de e-mail activ și încercă să utilizezii unele dintre rețelele de socializare Facebook, etc.) Vei fi surprins de vechii prieteni pe care îi vei reîntâlni. Să fii în contact cu ceea ce se întâmplă și cu oamenii pe care îi cunoști este important la orice vârstă.10 - Respectă generația tânără și opiniile lor. Este posibil să nu aibă aceleași idealuri ca tine, dar sunt viitorul și ei vor dirija lumea în direcția aleasă de ei. Dă-le sfaturi, nu critici, și încercă să le reamintesti că înțelepciunea de ieri se aplică și astăzi.11 - Nu folosi niciodată expresia “pe vremea mea”. Vremea ta este acum. Atâta timp cât trăiești, faci parte din acest acum. Candva ai fost mai tânăr, dar traiesti în continuare acum. De aceea, bucură-te de zilele pe care le ai.12 - Unii oameni își îmbrățișează anii de aur, în timp ce alții devin amărați și morocănosi. Viața este prea scurtă pentru a-ți pierde zilele cu acestia. Petrece-ți timpul cu oameni pozitivi și veseli. Timpul petrecut in compania celor morocănosi te va imbătrani inainte de vreme și vei deveni mai greu de suportat.13 – Să nu cazi preda tentației de a locui cu copiii sau nepoții dacă situatia financiara iti permite). Sigur, a fi înconjurat de familie sună minunat, dar cu toții avem nevoie de spatiul nostru. Ei au nevoie de al lor și tu ai nevoie de al tău. Dacă ți-ai pierdut partenerul cele mai adanci condoleanțe), atunci găseste o persoană care să se mute cu tine și să te ajute. Chiar și atunci, fă acest lucru numai dacă simți că ai nevoie cu adevărat de ajutor sau nu vrei să trăiești singur.14 - Nu-ți abandona hobby-urile. Dacă nu ai, creaza-ți. Călătoreste, plimba-te, găteste, citeste, ia ore de dans. Adopta o pisică sau un câine, crește o grădină, joacă cărți, șah, domino, golf. Pictează, fă voluntariat sau incepe o colectie de ceva. Găseste ceva cu care iti place sa-ti ocupi timpul15 - Chiar dacă nu iti place, încercă să accepți invitații la botezuri, absolviri, zile de naștere, nunți, conferințe. Încercearcă să participi. Ieși din casă, întâlneste oameni pe care nu i-ai văzut de ceva vreme, incearcă ceva nou sau ceva vechi). Iar când nu esti invitat, nu te supăra. Pentru toti exista limită de resurse și nu toată lumea poate fi găzduită. Important este să ieși din casă din când în când. Mergi la muzee, mergi in aer liber.16 - Fii conversaționist. Vorbește mai puțin și ascultă mai mult. Unii vorbesc prea mult despre ei si despre trecutul lor, fără să le pese dacă ascultătorii lor sunt cu adevărat interesați. Ascultă mai întâi și răspunde la întrebări, dar nu trece la povești mai lungi decât dacă ți se cere. Acesta este un mod eficient de a reduce dorința lor de a vorbi cu tine. Vorbeste pe un ton politicos și încercâ să nu te plângi sau să critici—mai ales dacă nu este nevoie. Încercă să acceptați situațiile așa cum sunt. Toată lumea trece prin aceleași lucruri, iar oamenii au o toleranță scăzută la tănguieli. Găseste întotdeauna și lucruri bune de spus.17 - Durerea și disconfortul merg mână în mână cu înaintarea în vârstă. Încercă să nu te lasi prada lor, acceptă-le ca parte a ciclului vieții prin care trecem cu toții. Încearcă să nu te găndesti prea mult la ele. Ele nu te reprezinta pe tine ca persoana, ci sunt ceva care ti s-au adăugat la viața. Dacă devin întregul tău focus, se pierde din vedere persoana care ai fost.18 - Dacă ai fost jignit de cineva - iartai-i. Dacă ai jignit pe cineva – cere-ți scuze. Nu te incărca cu resentimente. Nu servește decât la a te face morocănos și amar. Nu contează cine a avut dreptate. Cineva a spus odată: A fi mereu ranchios si răutacios este ca și cum ai lua otravă și a aștepta cealaltă persoană să moară. Nu te otrăvi. Iartă, uită și continuă-ti viața ta.19 - Dacă ai o credință puternică, savureaz-o. Dar nu-ți pierde timpul încercând să îi convingi pe alții. Ei vor face propriile alegeri indiferent de ceea ce le spui și asta nu îți va aduce decât frustrare. Trăiește-ți credința și dă un exemplu. Trăiește fidel credințelor tale și lasă memoria ta să-i convingă.20 – Râzi mult. Râzi la toate. Aminteste-ți că esti unul dintre cei norocoși. Ai reușit să ai o viață, una lungă. Mulți nu ajung niciodată la această vârstă, nu ajung niciodată să experimenteze o viață deplină. Dar tu ai reusit. Deci, de ce să nu râzi? Găsește umor în situația ta.21 - Nu băga de seama ce spun alții despre tine și cu atât mai puțin ce ar putea gândi despre tine. O vor face oricum și de aceea ar trebui să fii mându cu tine și de ceea ce ai realizat in viata. Lasă-i să vorbească și nu-ți face griji. Ei nu au idee despre istoria ta, de amintirile tale și viața pe care ai trăit-o până acum. Mai ai inca multe de scris in capitolul tau de viata, așa că nu pierde timpul cu ce ar putea crede alții. Acum este momentul să te relaxezi, să fii în pace și sa fii cât de fericit posibil!Și, aminteste-ti: Viața rămasa este prea scurtă pentru ca sa bei un vin de proasta calitate!!***in tinerete traim pentru a iubi, in timp ce la batranete iubim pentru a trai***Rușinea de a fi pensionar în România. Despre baubaul care anunță neputința, sărăcia, bolile și moartea …. Pensia în România este un baubau care anunță neputința, sărăcia, bolile, lipsurile și chinurile. Toate sosesc la pachet odată cu pensionarea. Vedem puțini pensionari fericiți, dar ne împiedicăm de nefericiții pensionari în piețe și farmacii, trăgându-și cărucioarele, cei în putere, ținând o sacoșă, cei mai firavi. Noi, care tot vorbim despre viitorul nostru statut de pensionari, habar n-avem despre ce vorbim. Pentru că nu știm cum va fi. Putem doar să întrebăm, să ne documentăm pe legislație), să ne facem „temele”, sunt destui pensionari în jurul nostru, ca să fim pregătiți când ne va veni rândul. …. Să ne pregătim măcar mental, pentru că oricum pensiile vor fi mici, de supraviețuire, de mizerie. Pensia pare să întruchipeze chiar moartea. Ai ajuns pensionar, ce urmează? Moartea. Dar nimeni nu știe cum e moartea ca să ne povestească. Vorbim despre pensie cu gândul că o să murim de foame, vorbim despre pensie ca despre moarte. Sigur că este și o variantă idilică, mi-a povestit-o un amic, văzându-se deja în grădina din fața casei de la țară, stând pe o băncuță la umbră și citind cărți, multe cărți, fără să-i pese de lume. L-am întrebat cu teamă dacă va avea puterea să mai citească, dacă o să mai vadă la vârsta aia, dacă va putea să fie atent, dacă o să-l mai ducă mintea, pentru că și cititul ăsta presupune un efort, nu cumva o să te apuce somnul? Nu contează! Importantă este viziunea. Câți copii au visat să ajungă aviatori sau medici când vor fi oameni mari? Foarte mulți. Puțini și-au îndeplinit visurile. Dar câți oameni mari visează tihna lecturilor sau a călătoriilor la pensie? Puțini. Mai bine te uiți la Antena 3 și România TV, televiziunile de știri cu cele mai mari ponderi de audiență cu vârste de peste 65 de ani, precum arată sondajele. Și ce-i rău să-ți pierzi vremea la televizor, deși ai depășit targetul comercial 18 – 49 de ani). Politicienii au grijă să-i bage în „target” pe pensionari, niciunul nu scapă ocazia să-și exprime „grija” și „sprijinul”. Mai bine să fii în afara publicului-țintă la televiziunile comerciale decât să ajungi „carne de tun” pentru partidele politice. Când ești în afara targetului TV parcă te simți mai liber decât atunci când „pui botul votul)” la politicienii care promit creșterea pensiilor. Și televiziunile, și pensiile sunt politizate în România, n-ai scăpare. …. Adică, un ramolit, un bășinos, unul care ne stă în gât, să-l scuipăm! Ar trebui amendați și cei care strigă în public: pensionarule! Nu e nicio diferență între disprețul față de pensionarii care au devenit nefolositori și consumatori de resurse și cei care își manifestă ura de rasă. Ar trebui băgată și aici o amendă. Nu-i mai puțin adevărat că sunt destui tineri care sunt obosiți, blazați, acriți și, dacă ar avea posibilitatea, și-ar băga fără ezitare dosarul de pensie. Pentru cei care mai muncesc în România, pensia este o temă îngrijorătoare, chiar înspăimântătoare, predispusă la depresie. Pentru că pensia se reduce la bani. După o viață de muncă, banii de pensie reprezintă o jignire, un pumn în bot care te face knockout.*** "Imbatranesc impreuna doar cei care  se iarta si se respecta reciproc".

Anton Pann: „Cei tineri spun ceea ce fac, cei bătrâni povestesc ceea ce au făcut, iar cei nebuni ceea ce vor sa facă.”

Arthur Schopenhauer: „Trebuie să fi ajuns cineva la o adâncă bătrâneţe pentru a înţelege cât de scurtă e viaţa.” ***"La bătrânețe nu e mai frumoasă mângâiere decât a ne fi întrupat toată puterea tinereților în niște opere, care nu îmbătrânesc ca noi."

Benjamin Franklin: ”Un tânăr bătrân va fi un bătrân tânăr.

Bernard Pivot: „Nu, nu deloc”, a răspuns ea, stânjenită. M-am gândit că… ". – Eu:„V-ați gândit că…?” – „M-am gândit, nu știu, nu mai știu, că v-ar plăcea să stați jos.” – „Pentru că am părul alb?” – „Nu, nu e asta, v-am văzut în picioare și cum sunteți mai în vârstă decât mine, a fost un reflex, m-am ridicat în picioare.”– „Se pare că… se pare că sunt mult… mult mai în vârstă decât dumneavoastră?” – „Nu… da… un pic… dar nu e vorba de vârstă.” "Dar despre ce, de fapt?" "Nu știu, este o problemă de politețe, aș zice." Am încetat să o mai chinui, i-am mulțumit pentru gestul ei generos și am rămas lângă ea până la stația unde trebuia să coboare pentru a-i oferi un pahar. A lupta împotriva îmbătrânirii înseamnă, pe cât posibil, să nu renunți la nimic. Nici la muncă, nici la călătorii, nici la spectacole, nici la cărți, nici la plăcerile gastronomice, nici la iubire, nici la vis. A visa înseamnă să-ți amintești, de preferință, de orele excepționale. Să te gândești la întâlnirile frumoase care te așteaptă. Să lași mintea să rătăcească între dorință și utopie. Muzica este un puternic stimulent al visului.Muzica este un drog sublim. Aș vrea să mor visător într-un fotoliu, ascultând fie Adagio din Concertul nr. 23 în La major de Mozart, fie Andante-ul lui Mozart din Concertul nr. 21 în Do major, muzici în urma cărora se vor deschide în fața ochilor mei peisajele sublime din lumea de dincolo. Dar Mozart și cu mine nu ne grăbim. Ne lăsăm timp. Odată cu înaintarea în vârstă, timpul trece fie prea repede, fie prea încet. Nu știm cât de mare este capitalul ce ne-a rămas. Se măsoară în ani? În luni? În zile? Nu, nu trebuie să privim timpul care ne mai rămâne ca pe un capital. Ci ca pe o imensă favoare, cât timp încă suntem capabili, Trebuie să ne bucurăm fără restricții. După noi potopul?... Nu, Mozart."

Catalin Banica: "Nenorocitii dracului, credeti ca frica ma tine in casa? Nu imi e frica sa mor. Putin imi pasa. O fac pentru ca sunt disciplinat, responsabil, empatic si o viata intreaga am respectat regulile statului nu nevoile mele. Imi bag picioarele in toate regulile voastre. Pe cuvantul meu ca va fur cat pot de mult. La cat imi permite nivelul meu. Ca mi-ati luat deja tot si nu mai aveti nimic sa imi luati. Am imbatranit imbogatindu-va pe voi iar voi m-ati exploatat fara nici cea mai mica urma de regret. 

Cesare Pavese: „Există ceva mai trist decât a îmbătrâni, aceea de a rămâne cu minte de copil.”

Cicero: „Toată lumea doreşte să ajungă la bătrâneţe, dar când a ajuns se plânge de ea.”*** „Dacă-ţi doreşti întruna să fii bătrân, vei îmbătrâni prea repede.”

Costache Ioanid: "Ce şcoală-naltă-i bătrâneţea !/E cea din urmă facultate./În ea înveţi nu cum se-adună,/ci cum se lasă-n urmă toate./Talent, putere, frumuseţe,/tot ce te-mpodobea odată/se scutură ca trandafirii/muşcaţi de brumă şi de zloată"

Demetrius: ”Bătrâneţea este o mutilare a corpului, care rămâne întreg; toate le are şi la toate lipseşte ceva. 

Democrit: "Exista, fara indoiala, tineri cu judecata si batrani fara minte, caci nu timpul ne invata sa gandim, ci o educatie timpurie si predispozitia.

Didea Nuta: ”Tu şi eu, ca două umbre niciodată despărțite.../Părul alb, aduşi de spate, dar cu fețe împlinite./Astăzi eu te țin de mijloc, tu mă învălui după gât,/Fiindcă suntem împreună toate grijile se duc./E frumos la bătrânețe când ai omul potrivit.../Zilele îți sunt însorite, trăieşti mereu liniştit./Nu eşti singur niciodată şi de boală nu ți-e frică,/Are cine sā-ți dea mâna şi de cazi el te ridică./O plimbare-n pas domol ca atunci la tinerețe,/Ce dă vieții o savoare şi un strop de frumuseţe./O privire şi un zâmbet,le înțeleg ca un răspuns,/Că parcursul vieții noastre nu se află la apus./Strălucirea s-a pierdut, dar în ochii mei tu eşti../Chipeş cum în astă lume nici un altul nu găseşti./Ochii tăi căprui imi fac inima iar să tresară,/Din toți bărbații planetei,te-aş alege a mia oară./E frumos la bătrânețe, ce noroc să fiu cu tine!/Când nu poți iubirea mea te poți sprijini pe mine./Mulțumesc că eşti aici şi-mi faci viața mai uşoară!/Lângă tine toamna noastră e o nouă primăvară.

Doina Filipescu: ”Mă uit la Ele.Statui umblătoare de carne înghețată și rugă fierbinte.Sunt Babele născute înainte sau chiar în timpul Războiului. Poate le-au fost răpiți tații ori frații de gloanțe.Sunt Babele care au dus Greul. Care au trecut prin foamete. Cărora li s-a furat averea.Babele care, pe când erau fete, n-au avut dosar bun și n-au mai făcut liceul ori vreo școală mai înaltă. Ai căror părinți, frați ori uncheși au înfundat pușcăriile comuniste.Babele astea au trăit în carnea vieții lor mărirea și căderea epocilor. Ele Știu. Ele sunt Memoria. Pe fața fiecăreia citești Istoria țării, mai abitir decât în manualele actuale.Babele astea au muncit la CAP-uri până la ultima sudoare. Babele au semănat, au prășit cu sapa, au cules, au cărat cu spinarea, au făcut snopi și au dat la dobitoace. Babele astea au mers pe lângă căruță sau car, să le fie mai ușor animalelor.Pe spinarea Babelor s-au clădit fabricile, uzinele, spitalele, grădinițele și școlile. Babele au pansat rănile bolnavilor, Babele au spălat murdăria din toate birourile, din toate w.c.-urile, din trenurile, din grădinițele și școlile prin care noi am trecut. Babele au fost lângă bărbați pe șantiere. Babele astea au ridicat copii și au dat țării ăsteia inteligență cât în alte zece țăriBabele au căutat găinile în fund să vadă dacă au ou să-l dea nepoților la oraș, ”să aibă oușor bun, de țară, maică…”.Babele astea au muls vacile și aduc la oraș brânză adevărată, ca să nu se mai spurce pruncii cu otrăvuri cu brand și preț din supermarket. Babele au făcut cozonacii cu iz de fum și pâinea bună, cu cruce deasupra, păștile de Paști și ouăle înroșite.Babele astea au adus pe lume miei, viței, pui de găină sau gâște fără număr, ele au dat la păsări, ele au dat la dobitoace, ele le-au gătit, ele le-au îngrijit. Și au grijit omul, copiii, casa și curtea, grădina, câmpul și cimitirul. Babele au zis ”Doamne ajută!” la vremi de grele încercări și au învățat să ceară ajutor de sus cu teamă și blândețe, pe când Omul lor suduia. Babele au învățat fetele să fie cinstite și cinstitoare. Babele au moșit femeile. Babele au lăut pruncii și i-au vindecat la ceas de cumpeni. Babele astea mai știu câte un leac din plante sau câte o poveste ori descântec. Babele astea au pus flori mirositoare în grindă: de curat, de leac și de frumos. În poala Babelor ăstora nepoții au primit o mângâiere aspră când părinții au plecat să spele domnești dosuri italiene.Babele astea au grijit vatra, casa, tinda, prispa și ograda, au vopsit gardurile, au albit ștergarele și au împodobit ferestrele și porțile. Babele au făcut masă mare cu zamă de cucoș, găluci cu carni și cuptioare de poali-n brâu și au așteptat oaspeți mari, copiii-domni, la hram ori la sărbători. Atunci și-au spălat mânurile mai abitir, numai că nu iese negreala, chiar cu sare de lămâie. Nu iese decât oleacî de sânge prin crăpăturile adânci, dar trece cu seu de oaie.Babelor ăstora le-au murit copiii în burtă sau în leagăn din lipsă de medici, de medicamente ori de cunoștințe, pile și relații. Le-au murit bunii și străbunii, iar ele se tot țin de calendar, de biserică și de cimitir. Babele astea nu mai au părinți, nu mai au alean. Doar dor. Babelor ăstora capitalismul le-a luat și ce le mai rămăsese după comuniști. Le-a luat serviciul, demnitatea, copiii și nepoții. Lor nu le-au mai rămas decât pomenile, rugăciunile, lacrimile și batistele cu noduri în care stau ascunși câțiva lei. Și câțiva biscuiți ieftini.Și niște sfinți. Cu care ele vorbesc, se sfătuiesc, la care se roagă și de la care nădăjduiesc ajutor. De la cine, altcineva, să aștepte? Copiii? Ocupați. Nepoții? Plecați după Pokemoni aka diplome.Statul?Care? Societatea civilă? Pe bune? Neamurile? Vecinii? Ei, da, neamurile și vecinii. Neamurile și vecinii de rând, la moaște. Să pupe un mort.Pentru că, pentru ele, morții și viii sunt tot o lume. Iar sfinții sunt mijlocitori. Babele pierd casele la inundații sau pământurile și pădurile, fraierite de primari. Dar ele mereu găsesc o încurajare pentru tine, cel venit cu Audi la țară, la fresh air. Pentru că ele, sărmanele Babe, de-atâta suferință, așteptare și credință, aproape că s-au sfințit așa, și ele, tot ținându-se de funia rugăciunii înălțate către Cer. Și s-ar duce în sus, să nu deranjeze ieșenii spilcuiți și miștocari…Iar dacă încă nu te vezi și pe tine, acolo, printre ele, nu crede că nu ești în pomenit în rugi. Nu scapi. Noi toți suntem în rugile lor ”mult folositoare”. Căci dintr-o Cale de Babe ne tragem toți. E Calea noastră Lactee. Dacă nu crezi, uită-te la bunele și străbunele tale. Mai sunt ele fete mari cu obrajii rumeni? Poate prin tablouri vechi.Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă. Statui umblătoare de carne înghețată și rugă fierbinte. În miroznă de aspru busuioc și dulce mir. Babele-Arhanghel circulă prin frig, ploaie, pe Calea lor, tăcute. O dată pe an. Se văd și Ele cu Sfânta lor-speranța lor. Apoi, ca niște biserici mici, călcând tot cu baticul înaintea frunții, streașină – acoperământ al feței, te întreabă, sfioase, în care parte-i gara. Se retrag. Ca Mieii. Vulnerabile, buimăcite, mulțănind în stânga și-n dreapta domnilor jăndari. Duc cu ele, în măruntul lor triumf, iconițe ieftine pentru cumătre și vecini, agheazmă pentru casă și animale. Și ne lasă singuri. Noi între noi. Ne lasă Iași-ul, trafic-ul, Facebook-ul, mișto-ul, Mall-ul. Și Halloween-ul! Rămânem fiecare cool, trendy, stylish, cu deadline-urile, income-urile și insight-urile noastre.Mă întreb, în termeni de management, dacă Babele astea, și-au atins, per total, ținta. Cât s-au căznit ele, cât au scos din carnea lor prunci, cât au zidit lut cu pleavă și balegă cu mâinile lor, cât au ridicat, cât au cărat, cât au stins jarul febrei vreunui om, cât s-au rugat, cât au plâns și au îngropat, totuși n-au putut clădi un strat cât de subțire de rușine care să stea pe veci în obrazul tuturor copiilor lor. Și asta, pentru că n-au cerut pentru ele nimic. Credeau că cineva va observa că li se cuvine un pic de onoare? Au așteptat ca buna educație să o dea școlile prin care copiii le-au trecut?Ei bine, ele au rămas așa, simple și singure, cu modestia de femei străine, necunoscătoare și trecute. Și cu nădejdea, credința și dragostea lor. Și cu Sfinții. Și cu Dumnezeu.Iar noi? Va trebui să reușim noi singuri să devenim o țară de oameni cuviincioși, care să le sărute mâinile și să își ridice pălăria în fața lor, a Babelor, oricine și oricare ar fi ele. Și să avem și noi atâta iubire, nădejde ziditoare, smerenie, bună-cuviință și putere câtă au Babele astea din viam senectute.Dacă vrei, întoarce-le un bob de respect. Căci rândul și rânduiala Babelor a ținut osia țării și chingile neamului. Până acum.Ganduri rascolitoare emise de fiica unei babe -

Dorina Insuratelu: ”Și bătrânii plâng câteodată … Plâng pentru ca se simt singuri, pentru ca se simt inutili, pentru ca societatea îi marginalizează si le spune ca nu mai are nevoie de ei, sau mai grav, ca sunt o povara pentru bugetul de stat sau pentru copii lor. Sunt triști pentru ca au acumulat o experiență de viață si profesională care nu le mai trebuie, dar pentru care au muncit din greu. Suferă pentru ca au făurit o familie care nu are timp pentru ei.Se vaită ca ii dor toate si nu ii mai ascultă corpul. Pentru ca descoperă ce înseamnă singurătatea si izolarea, pentru ca descopera ce înseamnă sa le tremure mâna, sa li se umfle genunchii sau sa nu mai deslușească scrisul. Amară mai este bătrânețea ...

Elena Căruntu: ”Și de-ai să vezi că nu ajung cu mâinile să mă îmbrac,/Copilul meu, să ai răbdare, c-atâtea-n sufletul meu tac/Și lingura îmi pare grea, cât o găleată la fântână, /Fii bun, fii bun puțină vreme, că pleacă mama ta bătrână/Și scaunul rămâne gol și castronelul pentru ciorbă,/N-auzi din patul mamei geamăt, căci cei ce mor nu scot-o vorbă/Și tu îmbătrânești curând și fii tăi la fel-or face/Și taci și tu, că n-ai decât, așa cum mama ta azi tace/Și nu au timp să stea cu tine, mai bine pleacă la vecin,/Iar tu gândești că-i ești povară și inima-i numai pelin./E viața asta dragii mei, doar o poveste sau un rând/Se duce omul ca-o șoaptă, de parcă n-a fost viu nicicând./În odăiță-n soba rece se vor desprinde cărămizi,/Ferestrele vor îngheța, le sparge vântul, să le-nchizi/Din când în când să dai pomană, o bucățică de ceva,/Nu pentru mine dragul meu, dar poate sufletul ar vrea/Să știe că mi-e amintirea, la tine-n inimă rămasă,/Nu fii prea aspru dragul meu, cât umblă mama ta prin casă/Mai scap pe jos din ce mănânc și sparg și eu o farfurie,/Și uit ce-am vrut să zic mereu și am pe mine-așa mânie/Dar viața îmi ia din putere și ce-am fost ieri, n-o să mai fiu/Privește-n ochii mamei tale, căci ai mai vrea și e târziu,/Și mâna ta, va căuta să sprijini trupul în ciomag/Să-ți amintești că tinerețea, nu doarme totdeauna-n prag,/De nu ajung cu mâinile, să-nod sub barbă o năframă/Ajută-mă, fii răbdător și cerul sfânt va ține seamă.*** "Argintul mi-e prieten, a coborât din stele,/S-a așternut în păr și-n visele rebele,/A pus liniște-n suflet și gândului capac./De argintiu și nea eu știu că nu mai scap./Și ninge cu argint și-n zilele ce vin,/M-asemăn cu bunica, puțin, câte puțin./Pe mâini, apar, albastre, atâtea vinișoare,/Dar, ce-i ciudat, o, Doamne, niciuna nu mă doare!/Oglinzile-și vorbesc și toate mă arată/Albită pe la tâmple. Privirea-i neschimbată./Surâsul face linii, așa...-mprejurul gurii.../Și parc-aduce, -n clipe, din izul strâmbăturii."

Emil Cioran: "Bătrânețea nu este, în definitiv, decât pedeapsa pentru faptul de a fi trăit.": ***"Bătrâneţea e o umilinţă de fiecare clipă."**"Cu cât îmbătrânesc, cu atât mă obişnuiesc cu realităţile cele mai sumbre sinuciderea, oroarea naşterii, etc.), fără umbra vreunui gând de mâhnire şi deznădejde. Concep ireparabilul fără tristeţe. Sunt până la gat în neconsolare obiectivă, evidentă, impersonală. Plâng cu ochii veşnic uscaţi."

Euripide Afroditei nu-i plac bătrânii. ***o, bătrânețe, ce pacoste ești tu pentru cei care te au. 

Feodor Dostoievski: ”A doua jumătate din viața omului se compune de obicei numai din deprinderile acumulate în prima jumătate. *** „Cel ce se teme să trăiască a început să îmbătrânească.”

G Cesbron: „Este mai frig decât ieri / şi eu sunt mai puţin bătrân decât mâine.” *** „Când un bătrân îşi plimbă câinele, care îl duce pe care?”

G. B. Shaw: „La nouăzeci de ani, ori te simţi splendid, ori eşti mort.”

G. Liiceanu: „Cum îţi dai seama că ai îmbătrânit? Constatând că ceea ce pentru tine a fost biografie, pentru alţii a devenit istorie. Devii bătrân când începi să le povesteşti celorlalţi ceea ce ai trăit tu.”

Gabriel Garcia Marques: ”Secretul unei bătrâneți bune nu este altceva decât un pact onorabil cu singurătatea

Gaius Plinius Caecilius Secundus Plinius Cel Tânar): ”Dacă îţi este rezervată o rămânere mai lungă printre oameni, trebuie să ai dureri, să suferi de sete şi de foame, să îmbătrâneşti, să fii bolnav, să pierzi ceva şi să pieri.

George Luis Borges: „Observ că îmbătrânesc; un simptom fără ambiguitate este faptul că nu mă interesează sau surprins de știri, poate pentru că avertizez că nu este nimic esențial nou la ele și că nu sunt altceva decât variații timide. "Când eram tânăr, eram atras de apusuri, de răsărituri înalte și nefericire; acum diminețile în centru și seninătatea. Nu mai joc Hamlet. "

George Burns: „Nu poţi evita să îmbătrâneşti, dar nu trebuie neapărat să fii bătrân.”

George Călinescu: "Bătrânii au experiență, respect de trecut și de tot ce este măreț, cruțare față de semeni și statornicie , fiindcă ei înșiși au învățat a prețui legământul trainic între oameni.

George Enescu: "Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău.”

George Pruteanu: „Bătrânețea începe de când începi să te temi de ea.”

Gr. Vieru: „Vai de bătrâneţea rezemându-se numai în toiag.”

H. de Balzac: „Un bătrân este un om care a stat la masă şi care priveşte la cei ce sosesc ca să mănânce şi ei.” *** „Lumea are oroare de bătrâneţe şi de sărăcie: două lucruri urâte.”

Herman Melville: "Bătrâneţea este întotdeauna trează; ca şi cum, cu cât mai mult este legat de viaţă, cu atât mai puţin un om are de a face cu orice aduce a moarte."

Herodot: ”Pe măsură ce creşte corpul, creşte şi mintea şi pe măsură ce îmbătrâneşte acela, îmbătrâneşte şi ea şi îşi pierde ascuţişul în toate chestiunile.

Horaţiu: „Deshamă calul care a îmbătrânit la timpul potrivit.”

Horia-Roman Patapievici: "Când ai înţeles că nu este nimic degradant în a fi fost îngenunchiat de iubire, deja în tine s-a născut ceva care nu îţi va putea fi smuls niciodată. Nici tortura, nici decrepitudinea bătrâneţii, nici moartea violentă, nici măcar senilitatea nu pot anula demnitatea fundamentală a omului care a fost iubit, şi care a dăruit iubire.

I.Stone: „Un om e tot atât de bătrân cât e şi forţa creatoare dintr-însul.”

Ioan Usca: "Așa, mai la bătrânețe, m-am prins că toate pe lumea asta-s fleacuri!"

J. Swift: „Fiecare om doreşte un trai îndelungat, dar nici unul nu vrea să fie bătrân.”

Jean de la Bruyere: „Cei mai mulţi oameni îşi folosesc tinereţea pentru a-şi ruina bătrâneţea.”*** „Ne temem de bătrâneţe, la care nu suntem siguri că vom ajunge.”

Jean Rostand: „Un om nu este bătrân atâta timp cât caută ceva.”

Jean-Jacques Rousseau: ”Tineretea e timpul de a invata intelepciunea, #batranetea e timpul de a o aplica.

Johann Wolfgang Goethe: ”Bătrâneţea nu ne face copilăroşi, cum se spune; ea numai ne găseşte adevăraţi copii.

John Barrymore: „Un om este bătrân doar atunci când regretele au luat locul viselor.”

Jonathan Swift: „Daca ai tine un registru al tuturor opiniilor tale asupra dragostei, politicii, religiei, instructiunii, etc. – incepand de la tinerete pana la batranete – ce morman de inconsecvente si contradictii!” ***Toti oamenii vor sa traiasca mult, dar nimeni nu vrea sa fie batran

Laurentiu Ulici: ”Sunt batran, batrane, timpul nu ma iarta/Anii - nu stiu bine cand - s-au adunat:/Mai iubind o fata, mai ratand o carte,/Mai plesnind din biciul rasului, cifrat;/Mai lovit de soarta, cateodata-n fata;/Mult mai des, din spate - de prieteni buni;/Mai uitat in somnul alb, de dimineata;/Mai plangand in zborul unor vagi lastuni;/Mai sedus de glorii care n-au sa vina;/Mai tratandu-mi clipa pentru-un ceas fictiv;/Mai stingand lumina tamplelor, alpina;/Mai cerand ninsorii tainicul motiv;/Mai purtand pe umeri muntii iluzorii;/Mai glumind cu mine ca sa nu ma dor;/Mai cazand din saua certa a rigorii;/Mai cutremurat de un frig interior;/Mai mintind de dragul unui alt dor - sudic;/Mai visand la umbra morilor de vant;/Mai pandind amurgul simturilor, ludic;/Mai crezand in rima plansa de cuvant.../Sunt batran, batrane, timpul imi imparte/Anii pe din doua, lenes alternand:/Mai ratand o fata, mai iubind o carte.../Pana unde, totusi, pana unde? Cand?

libertatea.ro: "Tinerețe contra bătrânețe. Când alții beneficiază de înțelepciunea celor în vârstă, noi le punem eticheta de „dinozauri” Nu știu pe ce argumente se sprijină convingerea noastră că lumea rurală tradițională includea negreșit un Sfat al Bătrânilor. Probabil că așa a fost – există totuși surse istorice în acest sens. Oricum, ideea e universală: „bătrânii” sunt posesorii unei îndelungate experiențe de viață, care-i face înțelepți. A fi înțelept înseamnă, mai peste tot, a fi moderat, realist, capabil să alegi răul cel mai mic, dar și să recomanzi maxime morale verificate în trecut, pentru a preveni sau soluționa conflictele prezente. Simpla observație empirică ne dovedește că tinerețea e vârsta avântului idealist, a radicalismului adesea anarhist) și a impulsurilor umorale necontrolate. Cunoaștem valorile primelor vârste – fantezia romantică, asumarea energică a nevoii de progres, sau curajul de a-ți dedica timpul și uneori viața) pentru o „cauză” îmbrățișată cu tipic entuziasm juvenil. Cunoaștem și valorile vârstelor mature: ai trecut prin multe, ai fost martorul istoriei, ai tras concluzii sapiențiale, care pot servi echilibrul comunitar. Sfatul Bătrânilor întruchipa un soi de protoconsiliu local: o structură încă neinstituționalizată, în fazele premoderne, când separația puterilor nu funcționa și justiția întrunea un caracter cutumiar. …. În poliedrica societate postmodernă, găsim supraviețuiri instituționalizate, în genul amintitelor Consilii locale sau, la scară națională, forumuri de tipul Academiei Române și al Consiliului Economic și Social – care funcționează regulator, ca bazine de expertiză, mediere și bune practici. …. Dacă în țările „bătrâne” prin adâncimea tradiției lor culturale) longevitatea e asociată cu prestigiul cugetării temeinice, în cele „tinere” avem doar un secol de la Marea Unire!), prevalează experimentul, improvizația și instabilitatea, adică exact psihologia adolescentină, proiectată social. În țările Europei apusene, personalitățile publice ajunse la vârsta de 70, 80 sau 90 de ani sunt celebrate ca simboluri patrimoniale și izvoare de inspirație: sunt cei care au rezistat, au străbătut convulsiile veacului, dețin memoria națiunii și i-au articulat faima internațională, prin creații ori „fapte de arme” redutabile. Pe meleagurile noastre, cu mici excepții, categoria respectivă e blamată, pentru că – orice ar fi înfăptuit – nu a izbutit să elimine complexele de inferioritate acumulate de-a lungul secolelor obscure și poartă vina adaptării prin compromis la succesivele dictaturi de care ne-am „învrednicit”, în speranța că vom „intra în rândul lumii civilizate”. Nemulțumirea de noi înșine este mai ales reflexul impresiei că părinții și strămoșii noștri au eșuat. De aici provine, în România, exaltarea tinereții ca virtute intrinsecă o atitudine cu potențial totalitar, prin substratul său de rasism generațional). În Franța, bunăoară, Curtea Constituțională e poreclită le Conseil des Sages Sfatul Înțelepților) și se bucură de stima suprapartizană a societății civile. La noi, orice organism similar e discreditat, tocmai pentru că e populat cu presupuși „dinozauri”, care nu apără binele comun, ci agenda unor partide, sau privilegii de coterie. Conservatorismul antimodern al României profunde își găsește în cultul ipocrit al tinereții cel mai perfid alibi: nu ne dorim evoluția reală, cât aparența ei scenografică, alimentată prin demonizarea unor „fosile” care se dovedesc, de fapt, inamovibile .

Licuta Pântia: ”Nu-mi da Doamne viată lungă/Să ajung o babă bleagă,/S-ascund bani prin câte-o pungă/Şi să-i caut luna-ntreagă!Să mă-mpiedic prin odaie/Şi să bombănesc întruna,/Iar moşneagu' la bătaie/Să îl iau că nu-mi dă mâna!/Să-mi pierd dintii prin mâncare/Şi la molfăit viteza,/Iar păr s-am cât oul are,/Să-mi dea liber coafeza!/Să-ncurc zahărul cu sarea/Viii să-i aşez cu mortii,/Şi să fac cu lelea Floarea,/Spionaj în fata portii!Să-ncui uşa la plecareCa tot omu' vorba 'ceia,Iar când vin de la plimbare,/Să nu ştiu unde-am pus cheia!Să surzesc ca toată baba/Când moşneagu nu-i dă pace,/Da' să-nvârt eu bine treaba/,Şi s-aud numa' ce-mi place!/Ia-mă Doamne cât sunt verde,/Nu o babă artăgoasă,/S-o ia fuga cin' mă vede/Şi s-adorm cu limba scoasă!/Mai bine plângând să zică/De-ar mai fi trăit oleacă,/Nu să tremure de frică,/Baba asta nu mai pleacă...?

Lili Sipoteanu: ”În viață-am învățat că alb la tâmplă/Nu-nseamnă bătrânețe, haină grea,/Ci, primăvara cu floarea-i ce inundă/Sufletul nostru, cu puritatea sa.

Lona State: ”Am atenționat că nu mai mângâi pe creștet. Am făcut-o ani la rând, acum nu mai este timp de pierdut.Pentru descurajarea oricărei rezistente populare este trâmbițată o mare prostie.Spre exemplu, când caută unii să ne convingă: în România au rămas doar tinerii, funcționarii și pensionarii. Nu are cine să se revolte.Să mori tu, perversule?Pai este suficient să urmărim pe internet imaginile de la spectacole, dar îndeosebi de la nunti.Sar la joc pensionarii mai abitir decât tinerii care încurcă pașii! Și nu ar putea să protesteze două-trei ore, tranșant?Clar, altele sunt motivele pentru care pensionarii stau momâi cum au stat și în anii '90 când câțiva golani au șterpelit de sub nasul lor avuția publică. Tot actualele generații mai mari i-au învățat pe tineri să fie umili, fricoși, lași, turnători, supuși slugarnici. Dar nu-i bai, că și generația mea, decrețeii tot pe aici o scaldă.Are cine să se revolte!Drama poporului român este alta, ține de educația insuficientă!Nu a avut mentori, nu a știut să-i identifice. Când i-a avut, i-a abandonat pradă inamicilor.Toate pleacă de la "aaa, dar eu nu citesc".Doare? Să doară! Poate ne dezmeticim!Luati-o vă rog ca temă de serioasă reflecție. O vom mai dezvolta.Cu respectul cuvenit părului cărunt, dar fără false menajamente!

Ludovic Orban: ”S- a așezat praful pe proiectul de lege de interzicere a cumulului pensiei cu salariul la stat, uitat prin nu știu ce sertar, din nu știu ce birou, din nu știu ce comisie a Camerei Deputaților. Deputații PNL se fac că plouă când le readuci aminte că au promis, nu de mult, adoptarea acestui act normativ, inițiat chiar de guvern și adoptat de Senat.Saga interzicerii cumulului a început în 2008, prin adoptarea OUG 230 de către guvernul Boc. Această primă încercare s- a izbit, precum Titanicul de aisberg, de CCR, ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate de către Avocatul Poporului.O nouă încercare de a elibera sistemul public de pensionarii cumularzi  mai ales cei "tineri și speciali" ) a fost din nou oprită din traiectoria adoptării de CCR, ca urmare a sesizării depuse de parlamentarii PSD în procedura de angajare a răaspunderii guvernului pe care l- am condus, demarată în decembrie 2019.După alegerile din decembrie și formarea guvernului de PNL- USR-UDMR, noul guvern a inițiat un proiect de lege care prevede, printre altele, imposibilitatea cumulului pensiei cu salariul în sectorul public. Deși a fost votat de Senat și urma să fie adoptat șe de cameră, odată cu formarea monstruoasei coaliții, peste subiect s- a așternut o tăcere asurzitoare.Odată ce s- a înhăitat cu PSD, conducerea PNL a fost lovită de amnezie cu privire la cele mai multe promisiuni făcute către cetățeni. PNL s- a colorat în mod cameleonic în roșu și s- a aliniat pozițiilor retrograde ale PSD pe aproape toate temele importante. Nu mai susține alegerea primarilor în două tururi, desființarea secției speciale, reducerea taxării muncii, desființarea pensiilor speciale, sistarea ajutoarelor sociale pentru cei care refuză un loc de muncă, eliminarea regimurilor fiscale discriminatorii, listarea la bursă a companiilor statului, interzicerea cumulului pensiei cu salariul la stat etc.Doar nu o să fluiere a pagubă în curtea întâistătătorului PNL și al guvernului, cel mai cumulard dintre cumularzi.

Marcus Tullius Cicero: ”Trebuie să luptăm împotriva bătrâneţii ca împotriva unei boli. ***"Sfatul oferit la bătrânețe este o prostie; nimic nu poate fi mai absurd decât să ne crească proviziile atunci când aproape am ajuns la finalul călătoriei

Maria Nechifor: "Îmbătrânesc iubite şi nu mai am scăpare,/Îmbătrânesc în mine cuvinte nerostite, pe care n-am curaj să le rostesc plângând

MEMENTO: ”12 lucruri pe care să NU le fac atunci când voi îmbătrâni!Am decis să-mi scriu această scrisoare de viitor, nu pentru a-mi păcăli scleroza sau pentru a preveni alte boli de memorie. Nu cred că mă va ajuta să ocolesc aceste afecțiuni, dar e posibil să mă ajute să evit unele greşeli…Când eram mică, iar după – adolescentă, ascultând lecţiile interminabile ale maturilor, observând cum se ceartă părinţii sau cum se comportă bătrânii mă gândeam: „Când voi fi matură, niciodată NU mă voi purta asftel cu copiii mei! NU voi arăta atât de caraghios! NU voi repeta greşelile părinţilor mei!” Apoi, peste ani mă prindeam la gândul că fac exact acelaşi lucruri: strig la copii, spun banalităţi, adun supărări, cer insistent atenţie şi recunoştinţă… În acele momente uitam cât de mult uram aceste lucruri…Reieșind din experiența și observațiile mele, am decis să notez aceste lucruri pe care să nu le fac atunci când voi îmbătrâni. Sper că aceste notiţe mă vor ajuta să evit anumite situaţii stupide și că vor fi de folos și altora.Așadar, draga mea, atunci când vei îmbătrâni…1.Niciodată nu da lecţii altora. Chiar dacă eşti sigură că ai dreptate. Amintește-ți cât de mult te irita acest lucru pe tine și dacă ascultai sfaturile celor mai mari…2.Nu încerca să ajuţi dacă nu ţi se cere. Nu insista. Nu încerca să-i protejezi pe cei dragi de toate calamitățile lumii. Pur şi simplu iubeşte-i.3.Nu te plânge! Pe sănătate, vecini, guvernare, pensie! Nu te transforma în bunicuţa mereu nemulțumită din fața blocului.4.Nu aştepta recunoștință din partea copiilor. Reţine: nu există copii nerecunoscători – există părinţi care aşteaptă această recunoştinţă.5.Nu spune fraze genul: ”Eu la vârsta ta…”, ”Ţi-am dedicat cei mai buni ani din viața mea…”, ”Sunt mai mare și ştiu mai bine…” Acestea sunt insuportabile!6.Dacă vei avea nepoţi nu insista ca ei să nu-ți zică bunica, ci să-ți spună numele. E caraghios!7.Nu cheltui ultimii bani pe proceduri de întinerire. Este inutil. Mai bine călătorește cu acei bani.8.Nu te privi în oglindă şi nu te machia în încăperi întunecate. Nu te autoamăgi. Încearcă să arăţi cât mai elegant, nu cât mai tânăr. Aşa va fi mai bine.9.Ai grijă de bărbatul tău, chiar dacă i-au apărut riduri și a devenit un bătrânel iritabil și neajutorat. Nu uita, cândva el a fost tânăr, puternic şi vesel. Și probabil el e unul din puţinii care te ţin minte tânără, frumoasă şi plină de viaţă. Şi probabil mai este și unicul care acum are nevoie cu adevărat de tine.10.Nu încerca să ții cu orice preţ pasul cu timpul: să asimilezi noile tehnologii, să urmăreşti toate noutăţile, să tot înveţi ceva nou, pentru a nu rămâne în urmă de ceilalți. E carghios și asta. Fă ceea ce îţi place ţie!11.Nu te învinui de nimic. Oricare ar fi viaţa ta sau viaţa copiilor tăi – ai făcut tot ce ţi-a stat în puteri.12.În orice situaţie păstrează-ţi demnitatea! Până la sfârşit. Încearcă draga mea, este foarte important. Dacă încă eşti vie, cineva are nevoie de tine.

Menandru: ”Adu-ți aminte când ești tânăr, că vei fi și tu odată bătrân.

Mircea Vintilescu: "Îmbătrânirea organismului începe de la picioare! Să înțelegem de ce.Întărirea picioarelor și stoparea procesului de îmbătrânire sunt posibile! Acest fapt a fost cunoscut dintotdeauna datorită medicinei chinezești, iar descrierile exercițiilor pentru picioare pe care le-au oferit chinezii încă din antichitate sunt relevante și până acum!Primul lucru care trebuie să-l faceți pentru a încetini procesul de îmbătrânire este să vă îngrijiți picioarele! Nu se promite că veți scăpa de toate bolile și veți întineri! Dar puteți ușura semnificativ starea Dvs. folosind următoarele tehnici:1. În primul rând trebuie să acordați atenție mersului pe jos. Dacă nu aveți timp să mergeți pe stradă, atunci cel puțin prin casă trebuie să mergeți suficient. Chiar dacă podeaua este rece, trebuie să vă descălțați de ciupicii confortabili, la piciorul gol, de cel puținde trei ori pe zi. Dacă aveți o casă la curte, atunci vara trebuie să faceți plimbări zilnice, desculț prin grădină sau pe gazon.2. Este foarte bine să mergeți pe călcâie, pe vârfurile picioarelor și pe părțile laterale ale tălpilor interioare și exterioare). Un astfel de exercițiu va avea un efect benefic asupra stării mușchilor și a organelor interne.3. Bateți tălpile! Fără fanatism, ușor, inclusiv și în regiunea degetelor de la picioare. Puteți folosi în acest scop un ciocănaș din lemn, din cauciuc sau un sucitor. Începeți să vă bateți tălpile chiar din această zi, și faceți acest lucru zilnic. Această metodă îmbunătățește circulația sângelui și are un efect de liniștire.4.Problemele cu vederea sunt rezolvate astfel: timp de câteva minute, în fiecare zi masați degetele picioarelor, mai ales al doilea și al treilea deget. Aici sunt localizate punctele care sunt legate de ochi, astfel veți influiența pozitiv vederea.5. Este obligatoriu să vă masați talpa piciorului. Astfel veți relaxa mușchii și veți stimula circulația sângelui. Este mai bine să le masați de două ori pe zi masaj uscat). Sau puteți face un masaj umed, după ce înmuiați picioarele în apă caldă.6. În cazul durerilor matinale și a senzației de amorțeală în picioare trebuie să vă adresați unui medic. Medicamentele prescrise de medic trebuie să le folosiți luând în considerare tehnicile de masaj menționate mai sus – astfel rezultatul va fi mult mai eficient.Cel mai important lucru care trebuie să-l faceți pentru a evita îmbătrânirea picioarelor și a întregului organism – este mișcarea! Nu vă permiteți să leneviți și veți reuși pentru mult timp să evitați îmbătrânirea."

Montaigne: „Bătrâneţea mărturisită e mai puţin bătrână şi mai puţin urâtă decât alta fardată şi cu pielea întinsă.”

Mugurel Rosca: "Bătrâneţea este vârsta la care, deşi ştii toate răspunsurile, nu te mai întreabă nimeni nimic."

New England Medical Journal: bătrânețea cu tainele și foloasele ei nebănuite Directorul Colegiului de Medicină de la Universitatea George Washington susține că mintea unei persoane în vârstă este mult mai plastică decât se crede de obicei. La această vârstă interacțiunea dintre emisferele dreapta și stânga ale creierului devine armonioasă, ceea ce extinde posibilitățile noastre creative.Prin urmare, printre persoanele cu vârsta de peste 60 de ani veți găsi mulți oameni care tocmai au început activitățile lor creative. Desigur, mintea nu mai este la fel de rapidă ca în adolescență. Cu toate acestea, câștigă flexibilitate.Prin urmare, odată cu vârsta, suntem mai predispuși să luăm decizii corecte și mai puțin predispuși la emoții negative. Vârful activității intelectuale umane are loc la aproximativ 70 de ani, când creierul începe să lucreze la putere maximă.În timp, cantitatea de mielină din creier creșteo substanță care permite transferul rapid de semnale între neuroni). Drept urmare, abilitățile intelectuale cresc cu 300% comparativ cu media. Și vârful producției active a acestei substanțe vine la vârsta de 60-80 de ani. De asemenea, interesant este faptul că după 60 de ani, o persoană poate folosi două emisfere în același timp. Acest lucru face posibilă rezolvarea unor probleme mult mai complexe.Profesorul Monchi Uri de la Universitatea din Montreal crede că mintea unei persoane în vârstă alege calea cea mai puțin consumatoare de energie, reduce activitățile inutile și lasă doar opțiunile corecte pentru rezolvarea problemei. A fost realizat un studiu la care au participat diferite grupe de vârstă.Tinerii au fost foarte confuzi când au trecut testele, în timp ce persoanele de peste 60 de ani au luat deciziile corecte.Particularitățile creierului la vârsta de 60-80 de ani sunt într-adevăr roz. Iată ce prezintă creierul unei persoane în vârstă:1. Neuronii creierului nu mor, așa cum se spune. Conexiunile dintre ele dispar pur și simplu dacă o persoană nu este angajată în munca mentală.2. Disconfortul și uitarea apar din cauza excesului de informații. Prin urmare, nu trebuie să vă concentrați întreaga viață pe lucruri mici inutile.3. De la vârsta de 60 de ani, o persoană care ia decizii nu folosește o emisferă la un moment dat, ca tinerii, ci ambele emisfere.Concluzie: Dacă o persoană duce un stil de viață sănătos, în mișcare, are activitate fizică reală și are activitate mentală deplină, abilitățile intelectuale nu scad odată cu înaintarea în vârstă, ci cresc doar și ating un vârf în perioada 80-90 de ani.Deci, să nu vă fie frică de bătrânețe. Străduiți-vă să vă dezvoltați intelectual. Aflați meserii noi, faceți muzică, învățați să cântați la instrumente muzicale, desenați, pozați! Dansați! Interesați-vă de viață, întâlniți-vă și comunicați cu prietenii, faceți planuri pentru viitor, călătoriți cât mai mult. Nu uitați să mergeți la magazine, cafenele, concerte. Nu vă încuiați - este distructiv pentru toată lumea. Trăiește cu gândul că toate lucrurile bune trebuie să vină!Un studiu mai amplu efectuat în Statele Unite a constatat că cea mai productivă vârstă a unei persoane este între 60 și 70 de ani. A doua etapă umană cea mai productivă are vârsta cuprinsă între 70 și 80 de ani. A treia etapă cea mai productivă este între 50 și 60 de ani.Înainte de acel prag, omul încă nu a atins apogeul. Vârsta medie a laureaților Nobel este de 62 de ani, iar vârsta medie a președinților celor mai mari 100 de companii din lume este de 63 de ani.Vârsta medie a pastorilor din cele mai mari 100 de biserici din Statele Unite este de 71 de ani. Vârsta medie a taților este de 76 de ani. Aceasta confirmă faptul că cei mai buni și mai fertili ani ai unei persoane sunt între 60 și 80 de ani.Acest studiu a fost publicat de echipa de medici și psihologi în New Journal of Medicine din New England, unde s-a descoperit că la vârsta de 60 de ani atingi vârful potențialului tău emoțional și mental și asta durează până la vârsta de 80 de ani.Prin urmare, dacă ai 60, 70 sau 80 de ani, ești la cel mai bun nivel din viața ta.

Nichita Stanescu: ”Nu sunt batran, sunt stravechi.

Nicolae Iorga: "Cei mai mulți bătrâni nu știu să întrebuințeze tinerețea ce le-a rămas.***” Tinerii sunt sclavii visurilor, bătrânii, servitorii regretelor.

Nuta Craciun: ”îmbătrânesc altfel cum mă inundă râul ăstade dincolo de moarteunde mi-e oare sufletul de nu e la locul lui?

Oana D. Botezatu: "Bunicile noastre care ne făceau gogoși și turte în untdelemn și nimeni nu le întreba dacă au pus zahăr, sirop de agave sau stevia.Bunicile care ne domoleau foamea cu lapte cu fidea, orez cu lapte și un strop de dulceață de cireșe amare, ouă jumări, borș de fasole cu ceapă roșie frecată cu sare, cartofi pai prăjiți în tuci, mămăligă cu brânză și smântână, lapte chișleag, brânză de la sare și-o roșie coaptă la soare.Care ne așteptau dimineața, în vacanțele de iarnă, cu ceai de izmă și pâine cu magiun de prune, în timp ce ele mâncau mămăligă prăjită pe plită, frecată cu un cățel de usturoi, că era post.Bunicile noastre care nu se plângeau niciodată că nu mai știu ce să gătească. Așa că găteau mereu diversificat și echilibrat, atât de echilibrat că ar fi invidiate azi de orice coach în ale mâncatului bine și bun.Și când chiar nu mai știau ce să gătească, deși, repet, asta nu prea se întâmpla, mergeau în grădină și-și umpleau pestelca sorțul, cum ar veni) cu fasole, morcovi, păstârnac, pătrunjel, ceapă, un ardei, vreo două roșii, pătrunjel, leuștean. Făceau o ciorbă adevărată, doar din legume, acrită cu aguridă sau cu borș proaspăt, și nimeni nu întreba dacă mâncarea are destulă proteină, căci era bună și noi eram recunoscători că suntem sănătoși și o putem mânca.Bunicile astea minunate care, de Paști și de Crăciun, frământau colaci și pâini și mai ales cozonaci cum nu face nici mama lui Jamie Oliver. Aveau ele rețetele lor și, habar nu am cum, deși nu aveau cântare de bucătărie inteligente, cum avem noi, nici roboți deștepți, cozonacii lor erau mereu niște Dumnezei bine crescuți, cu aluat dulce și umplutură de ținut minte o viață. Înghit în sec.Bunicile astea ale noastre munceau ziua întreagă și nu-și luau niciodată liber de la nimic, căci nu aveau încotro. Nici ani sabatici nu au avut, nici nu știu ele ce sunt acești ani sabatici. Doar duminica le era sfântă și liberă. Atunci se așezau pe prispă și își trăgeau sufletul, atunci le veneau rude în vizită, atunci scoteau o carafă de vin rece, din beci, și puneau pe masă o plăcintă cu brânză fără stafide, căci se găseau rar și greu, nu erau pe toate drumurile, ca acum). Nimeni nu strâmba din nas la zahărul pudrat deasupra plăcintei, și toată lumea zicea „Sărut mâna, foarte bune!”. „Să trăiți ani mulți”, așa ne răspundeau.Bunicile astea, multe dintre ele, nu și-au părăsit satul decât, poate, când au mers în vizită la copii, la oraș, dacă aveau, sau în vizită la medic, tot la oraș, dacă nu se putea rezolva la dispensar și de obicei nu se putea).Femeile astea care ne-au luat cu ele pe dealuri, când mergeau la prășit și ne-au bătut la cap mereu să punem mâna pe carte, să învățăm, să avem o școală, să fim oameni la casele noastre, să nu ajungem la sapă.Care ne pupau și, dacă avem noroc, pe unii dintre noi încă ne pupă) pe ambii obraji, apăsat, uneori zgomotos, dar cu drag și cu dor. Și ne strângeau și ne mai strâng încă, pe unii) în brațe și uneori aveam impresia că nu vor să ne mai dea drumul. „Vă iubește mamaia!”, ne spuneau, iar noi, ca proștii, habar nu aveam să răspundem cu un „Te iubesc, mamaie!”.Bunicile astea enervante, uneori, mai ales când ne puneau să adunăm gândacii roșii de pe frunzele de cartofi din grădină. Și ne mai enervau și când ziceau să nu mâncăm toate merele/ prunele/ perele/ caisele/ avramele/ piersicile înainte de coacere. Bine, noi oricum nu le ascultam mereu, drept pentru care mâncam toate gorgoazele. Uneori, de cele mai multe ori, nu le mai spălam, că oricum le ștergeam de tricou. Și ne mai enervau când ne chemau la masă fix când eram în plin elan cu elasticul, rațele și vânătorii, nouă pietre, țară, țară, vrem ostași, flori, fete și băieți, frunza, lapte gros și alte minuni.Bunicile astea ale noastre, care se purtau frumos cu animalele și le vorbeau, că doar și ele sunt suflete, ne spuneau mereu, și de la care noi am învățat că, fără nicio excepție, și animalele sunt un fel de oameni. Care nu se supărau niciodată că nu le sunam mai des.Care tăiau mămăliga cu ață albă. În semnul crucii, că așa apucaseră de la mamele lor.Femeile astea bune care, dacă făceau un blid de mâncare, nu-l țineau doar pentru ele, ci împărțeau. Unde mănâncă o gură, mai mănâncă una, zicea mamaia, și mereu gurile erau mai mult de două, dar tot mai rămânea.Bunicile astea care țineau post intermitent înainte de a se fi scris despre acest concept. Țineau post miercurea și vinerea și nu numai fiindcă așa zicea preotul în biserică, ci fiindcă și stomacul mai are nevoie de câte o pauză, când și când, așa credeau. Mâncau mereu doar la masă și nu ronțăiau aproape niciodată nimic între, așa că nu au avut nevoie niciodată de vreo cură de slăbire.Bunicile noastre care ne spuneau mereu, când ieșeam pe poartă, „Aveți grijă acolo, la București, să nu mă faceți de râs! Fiți oameni!”.Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă.Nu că n-aveau tocător din lemn, dar le era mai ușor așa, nu mai pierdeau vremea: tăiau ceapa în podul palmei, deasupra castronului cu salată de roșii, în doi timpi și trei mișcări, căci lumea era deja în jurul mesei mici, din lemn, și aștepta cu furculițele pregătite.Bunicile astea ale noastre sunt unele dintre cele mai prețuite comori și, dacă ne-am aduce aminte, din când în când, să ne întoarcem la ele și la lecțiile pe care ni le-au dat, fără să ne scoată vreodată la tablă, tare bine ne-ar mai fi.Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă; de bunicile astea ne va fi mereu dor."

Octavian Paler: ”Batranetea incepe ca toamna, cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii si doruri vagi.

Oscar Wilde: ”Sufletul se naşte bătrân, dar devine tânăr. Asta este comedia vieţii. Iar corpul se naşte tânăr şi devine bătrân. Asta este tragedia vieţii.***„Dramatismul bătrâneţii nu constă în faptul că devii bătrân, ci că rămâi tânăr.”

Pancatantra: ”la cei înţelepţi bătrâneţea se iveşte mai întâi la minte, apoi la corp; pe când la cei neînţelepţi ea se iveşte la corp, dar niciodată la minte. 

Paul Newman: „Îți dai seama că ai îmbătrânit când lumânările de pe tort costă mult mai mult decât tortul.”

Raluca Pruna, fost ministru al Justitiei: Chestiunea varstei de pensionare trebuie rezolvata in bloc, pentru toate profesiile unde exista derogari, nu pe bucatele ….“Despre pensiile speciale si varsta de pensionare, as avea de spus intai ca este o ipocrizie politica si sociala maxima sa vorbim numai de magistratura. Reamintesc ca in vreme ce din magistratura se poate iesi la 48 de ani in cazul cel mai fericit, la Interne se poate iesi la 39 de ani.Chestiunea varstei de pensionare trebuie rezolvata in bloc, pentru toate profesiile unde exista derogari, nu pe bucatele”, a scris Raluca Pruna joi seara, intr-o postare pe pagina sa de facebook. Ea adauga ca in magistratura pensionarea trebuie sa fie permisa exclusiv pentru anii de munca din sistemul judiciar si ca magistrat. “Adica 25 de ani vechime ca judecator sau procuror – nu in avocatura, nu in diplomatie, nu la invartit hartii prin CSM in functii care nu necesita mai mult decat un bacalaureat luat pe bune. Daca anii din avocatura continua sa fie considerati vechime in magistratura, vom avea in continuare magistrati deveniti avocati si reintorsi in magistratura exact cat sa iasa la pensie de acolo si sa ia pensia speciala. Bun simt nu exista – de la avocati trecuti vreo cateva luni pe la ICCJ inainte de pensionarea din magistratura, la avocati reintorsi la parchete de pe langa judecatorii am vazut totul. Si este un afront pentru magistratul de cariera”, evidentiaza fostul ministru al Justitiei. Pruna mentioneaza si ca daca avocatura ramane vechime calculata in magistratura se pune si intrebarea unei contributii in parte de la casa de pensii a avocatilor. “Este profund imoral ca un avocat a carui vechime conteaza ca vechime in magistratura sa ia pentru anii de avocatura doua pensii cum ar veni”, subliniaza ea. Fostul ministru in guvernarea Ciolos concluzioneaza ca “chestiunea pensionarilor din magistratura ramane marea provocare pentru 2021, cuplata cu chestiunea nerezolvata a absolventilor de INM”. “Nu putem astepta minuni acum de la niciun guvern. Trebuie sa nu uitam cine a produs acest haos in timpul guvernarii PSD unul Toader si cu altul Iordache) si nici cine a stat frumos in mandat si nu a facut mare lucru in ultimul an. Ca asa e cu mandatul de la Justitie, daca faci atragi critici, daca stai se numeste ca esti un ministru foarte bun”, mai spune Raluca Pruna.

Ramayana: ”Când dispare mintea, toate simțurile pier și ele, ca razele  reunite ale lămpii, în care se isprăvește uleiul. 

Ray Meritt: ”Batranii pot face razboi, dar numai copiii vor face istorie.

Richard Gere: "Să nu regreți că îmbătrâneşti, e un privilegiu pe care mulți nu-l au"

Sanda Tulics: "Mă doare demult țara mea/ Cu fețe de bătrâni arși în soare,/ În fața pământului aplecați,/ Ca-n fața unei icoane."

Seneca: ”Nimeni nu este atât de bătrân încât să nu spere pe drept incă o zi de viaţă. ***Nu te plânge că ai ajuns la bătrâneţe. La mulţi li s-a refuzat acest privilegiu. 

Serban Ionut Catalin: ”B ă t r â n e ț e a nu există în adn-ul nostru. Ei ne mint spunându-ne că oamenii mor de bătrânețe; nu există boală numită „bătrânețe”!Celulele corpului se reînnoiesc continuu, chiar și la persoanele în vârstă.În reproducerea celulelor se acumulează multe erori, dar există întotdeauna o cauză a morții.Nu este atât de ușor să ucizi o persoană, să oprești inima și plămânii.Oamenii nu mor de bătrânețe, ci de bolile gândurilor lor.Bătrânețea nu există. Am fost îndoctrinați cu o anumită durată de viață. Dar dacă celulele se reînnoiesc constant, de ce bătrânii nu au piele de bebeluș? Totul vine din gândirea negativă.Unghii care continuă să crească.Pielea noastră se reînnoiește la fiecare 2-3 luni.Sânge la fiecare șase luni.Inima este reînnoită la fiecare 20 de ani.Plămânii sunt reînnoiți în fiecare an. Ficatul revine în câteva luni./De asemenea, creierul își reînnoiește celulele.Pe parcursul a 10 ani, scheletul se regenerează singur.În 15 ani, toți mușchii și țesuturile se regenerează.De asemenea, personalitatea se schimbă la fiecare 7 ani.Pentru ca regenerarea să aibă succes, trebuie să ai grijă de tine în toate privințele, iar prin aceasta mă refer la hrană, aer, apă și, de asemenea, informații. Secretul este că ADN-ul nostru nu conține informații despre îmbătrânire și moarte. Programul de îmbătrânire este în capul nostru. Așa am fost programați să credem că acesta este modul normal de a muri.Realitatea este cu totul alta.Nu este un secret pentru nimeni că atunci când ne pierdem în trecut, suntem intorsi cu fundul spre viitor.Este important să lăsăm trecutul în urmă și să ne îndreptăm spre viitor schimbând prezentul, în capul cuiva.”

Sima Ion: "BĂTRÂNII: Despre noi tăcere, nimeni nu vorbește,/c-am trăit prea mult suntem vinovați ;/pentru noi nu-s legi, nimeni nu gândește,/suntem dați uitării ca niște ciumați./Ne-a scăzut puterea dar stăm încă drepți,/știm multe secrete și taine ascunse, /cunoaștem psaltirea celor înțelepți,/vorbim limbi uitate din cetăți distruse./ Lucrăm cu emoții nu cu ecuații,/știm codul ascuns într-un sentiment ;/noi avem cu trupul altfel de relații/iar când suferim, suferim decent./Voi ne-ați dat uitării fără remușcări,/nimeni nu ne știe drumul spre apus,/nimeni nu ne-aude când strigăm de sete.../suntem doar o gură de hrănit în plus./Nu ne este teamă de-al morții veșmânt/dar ne-apas-o vină încă de demult, /până la mormânt ne doare păcatul/că-n această viață n-am iubit mai mult.*** VÂRSTA **"Te-ai cuibărit în trupul meu fără sfială,/cred c-ar trebui să-ți cer de-acum chirie,/devii din ce în ce mai grea, fără-ndoială/între noi nu mai există armonie./Ca om, prezența ta mă onorează/deși ai prins în mine rădăcini adânci,/noroc că am privirea încă trează,/ noroc că oasele îmi sunt ca niște stânci./Îmi spui că fără tine n-aș putea trăi,/că n-ar avea cine să-mi dea înțelepciune,/n-aș sesiza cum trece timpul și n-aș ști/să prețuiesc ce inima îmi spune./Demult ți-ai făcut cuib în trupul meu/adunându-ți an cu an fără de număr ;/știam că o să-mi fie din ce în ce mai greu/dar nu poți să mă-nvingi ! Sunt încă tânăr !

Stefan Maties: ”Suntem de o vârstă foarte elegantă. Avem aproape tot ce ne doream acum 60 de ani:- Nu mai mergem la școală sau la muncă.- Avem cazare decentă.- Nu trebuie să venim acasă la timp.- Mulți dintre noi avem permis de conducere și chiar mașina noastră.- Oamenilor de vârsta noastră nu le este frică să moară, pentru că deja suntem norocoși să fim aproape bătrâni.Deci viața este frumoasă! Cel mai important: suntem incredibil de deștepți! Creierul nostru este mai lent doar pentru că este supraîncărcat de cunoștințe. Nu suntem deloc proști, trebuie doar să căutăm mai mult faptele necesare printre tonele de cunoștințe și experiență. Există o mulțime de lucruri acumulate în creierul nostru, care, apropo, pun presiune asupra urechii interne. Acesta este motivul pentru care uneori suntem greu de auzit. Este ca un hard disk de computer care încetinește pentru că este plin de fișiere. Creierul nostru nu este mai slab, dar a acumulat mult mai multe informații.Se spune că oamenii de vârsta noastră intră adesea într-o cameră și nu-și amintesc pentru ce au venit. De ce nu ne amintim unde am pus asta sau aia? Nu este o problemă de memorie. Natura ne cere doar să ne mișcăm măcar puțin mai mult.PENTRU TOȚI PENTRU 60 de ani:*Putere necesară:*1. Legume, fructe2. Leguminoase3. Nuci4 ouă5. Pește, carne de câteva ori pe săptămână)6. Ulei vegetal presat la rece nerafinat).*Trei lucruri pe care să încerci să le uiți:*1: vârsta ta2: trecutul3: reclamații.*Trei lucruri importante:*1. prieteni2. gânduri pozitive3. o casă liniştită şi primitoare.*Cele mai importante acțiuni ale tale:*1. Zâmbește și râzi mult!2. exerciții fizice, dar în ritmul tău3. petrece mai mult timp cu prietenii nu doar părinții, copiii sau nepoții, ci prietenii).*Șapte lucruri esențiale:*1. Nu aștepta până ți-e sete să bei apă. Bea mai des.2. Nu aștepta până ți-e somn pentru a dormi. Dormi suficient.3. Nu așteptați până când ești obosit să te odihnești. Odihnește-te din când în când.4. Nu aștepta până când ești bolnav pentru a-ți face un examen medical. Prefer să mergi regulat la medic!5. Nu aștepta miracolele divine, realizează-le. Roagă-te des.6. Nu-ți pierde niciodată încrederea!7. Rămâi pozitiv și speră mereu la ce este mai bun!

studiu amplu in SUA a relevat cã:• Cea mai productivã vârstá a vieti mane este cuprinsa intre60 si 70 de ani;- A doua etapa cea mai productiva a fintei umane are vârsta cuprinsã intre 70 si 80 de ani;• A treia etapã cea mai productivã are vârsta cuprinsã intre 50 si 60 de ani.• Inainte de aceasta, fiinta umanã nu a atins Inca apogeul.• Varsta medie a câstigatorilor Premiului Nobel este de 62 de ani;•Vârsta medie a presedintilor celor mai mari 100 de companii din lume este de 63 de ani;• Vârsta medie a pastorilor din cele mai mari 100 de biserici dinSUA este de 71 de ani;•Varsta medie a papilor este de 76 de ani.• Aceasta confirmã faptul cã cei mai buni si mai productivi ani ai fintei umane au vârsta cuprinsã intre 60 si 80 de ani.•Acest studiu a fost publicat de o echipa de * medici si psihologi din NEW ENGLAND JOURNAL OF MEDICINE.• Au descoperit cã la 60 de ani atingi vârful potentialului tãu emotional si mental si acest lucru continua pânã la 80 de ani.• Prin urmare, daca ai 60, 70 sau 80 de ani, esti la cel mai bun nivel al vieti tale.

Thomas Carlyle: „Bătrâneţea nu are de-a face cu regretul. Ea are de-a face cu mulţumirea că am lăsat în urma noastră ceva bine făcut.”

Tudor Muşatescu: ”Copiii unor părinţi mai bătrâni sunt întotdeauna bătrâni înainte de vreme.

Vasile Voiculescu: 1. “această bătrâneţe se arăta cu totul nouă, un alt chip al vieţii... O îmbogăţire a ei cu nemăsurate lărgimi înapoi şi înainte, o scumpă atotînţelegere, o dezinteresare împărătească, o nepăsare plutind binevoitoare deasupra tuturor. Bătrâneţe grea de har şi puteri, dezbărate de carne, strânse, încordate în ele însele ca pentru o înălţare 2. “Îndură-te, coboară şi vino de mă vezi- Pân' nu s-aştern pe mine solemnele zăpezi.”3. “Pe râpile uitării, însingurat, mă-ntomn. /...Grăbită, cărunteţea mă-mbracă-n promoroacă”4. “Vine-oboseala aceasta din faptul c-am îndurat / pustiirea fără de seamăn a unui poem,/ în care suferinţele omului gem, / şi care nici unul din zbuciume nu m-a-mpăcat?”

Victor Hugo: ”Patruzeci este vârsta bătrâneţii pentru cei tineri, cincizeci este vârsta tinereţii pentru cei bătrâni

Viorel Ionita: "Într-o gară…/Domnu hamal, vă rog, povara luați-mi,/Căci bacșiș vă dau și eu./Pantofi să meargă singuri dați-mi,/Luați-mi anii din bagajul greu./Luați-mi zilele de artrită pline,/Și grele nopți de insomnii,/Și dă-mi ce crezi că-mi face bine,/Măcar, dracului, o zi!/Acu, nu tot, te rog, să-mi iei,/Lasă-mi mintea cum e ea,/Și s-o prinzi pe ea, de vrei,/Mâner la valiza-mi grea.

Woody Allen: „Omul nu ajunge niciodată atât de bătrân încât să nu poată face încă o prostie."

ziarul Adevărul: ”Criza pensiilor „decreţeilor". CEO-ul Terapia Cluj crede că vârsta de pensionare va creşte deoarece statul nu va putea susţine pensiile tuturor celor născuți începând cu 1967.