TINERII

 A. Schopenhauer: „În tinereţe oamenii au adeseori simţirea că sunt părăsiţi de lume, iar la bătrâneţe că au scăpat de ea.” *** „Orele tânărului sunt mai lungi decât zilele bătrânului.”

A.M. Press: ”Creştem o generaţie de tineri cu mentalitate de victimă, hipersensibili şi obosiţi înainte de vreme, avertizează specialiştii -

Adrian Păunescu: ”Când suntem adolescenţi, parcă nici nu putem fi altfel.”

Angelica Alexe: ”La 20 de ani, pe vremea noastră, aveam deja serviciu, eram și căsătoriți, și cu rate la frigider, și cu grijă de chirie. Acum, la 20 de ani, ăștia nu știu nici să-și calce o cămașă, dar vor concediu în Grecia și mașină cu climă. M-au înnebunit cu atâtea fițe și figuri, că zici că-s salată Caesar: ba cu crutoane, ba fără, ba cu parmezan, ba fără. Unul vrea cafea cu lapte de migdale, altul paste cu sos de avocado. Pe bune? Nu știu să fiarbă două ouă, dar cer meniu de restaurant ca-n filme Una ,două îi auzi: "Aaa, e gol frigiderul, nu avem și noi nimic bun!" Deși ai mâncare gătită și tot ce trebuie, dar de.. nu e ca la restaurant ! Și stau cu părinții până la 35 de ani, cu mama bucătăreasă și tata șofer de Uber personal. Gunoiul nu știu să-l ducă, farfuria nu știu s-o spele. Dacă le spui: „ia vezi și tu, șterge masa!”, se uită la tine de parcă i-ai pus să care saci de ciment. Dacă îi trezești mai devreme de ora 13, vai de mine, tragedie! „Mi-ai stricat viața, eram obosit!” Păi obosit de la ce, mă? De la butonat telefonul până la 4 dimineața? Noi ne trezeam la 6, mergeam la muncă și tot aveam chef să râdem. Știu să ceară, dar dacă le ceri tu un mic serviciu: să aducă pâine, să plătească o factură , se victimizează de zici că i-ai trimis pe front. „De ce eu? De ce acum? Viața e nedreaptă!” Noi, la 25 de ani, făceam planuri cum să strângem bani pentru mobilă și aragaz. Ei, la 25 de ani, fac planuri cum să-și pună pozele pe Instagram din vacanță. Și culmea e că se cred „copii” până la 35 de ani. Copii? Nu sunt copii, sunt niște adolescenți cu buletin, crescuți direct cu telecomanda în mână și cu frigiderul plin, fără să știe că viața nu-ți pune buton de ‘treci peste muncă’ ca să ajungi direct la concediu.

Anonim: ”Cand prietenii incep sa-ti spuna ce tanar arati, sa stii ca aceasta este un compliment pentru unul care NU MAI ESTE tanar. -*** un copil care merge in alta tara va primi alocatia mai mare dintre cele 2 tari. * un copil institutionalizat are alocat 3000 lei/luna * Astăzi, „copiii revoluţiei” încep să înţeleagă cum li s-a furat viitorul. La Guvern, duminică, ei au strigat ”Ceauşescu n-a murit, este Ponta travestit”. Ei vor s-o ia de la zero. Istoria, confiscată şi ea 24 de ani, se răzbună * voce: observ o totala detasare a tineretului de politic si de problemele care ar trebuie sa ii intereseze pentru propriul lor viitor. * Un studiu la nivel european ne spune despre copiii români că ei se consideră a fi cei mai nefericiţi * victimele a ceea ce facem sau nu facem azi, sunt copiii.

Anton Pann: „Cei tineri spun ceea ce fac, cei bătrâni povestesc ceea ce au făcut, iar cei nebuni ceea ce vor sa facă.” — 

Arsene Elena: Tineretu a votat Comunismu deoarece au vazut diferenta traiului, nu uitati comunisti dadeau locuri de munca, case etc. Democratia inteleasa gresit ne-a distrus de tot familiile, suntem departe de cei dragi pentru a munci inafara sa ne mentinem copiii in scolii, tineretu nu se mai casatoreste, oamenii mor acum de foame. S-a incercat cu toate partidele, cred ca acum tineretu a incercat PSD, sa vada daca schimba ceva!

Circu Diana Elena: ”Împreună trăim acum într-o nouă epocă, într-o nouă eră cu multe riscuri, dar şi cu multe şanse! Până acum, oamenilor li s-a indicat ce trebuie să creadă şi, înainte de toate, ce trebuie să gândească. În ce priveşte credinţa în „Dumnezeu”, ceea ce bisericile propăvăduiau nu trebuia pus la îndoială. Însă astăzi trăim într-un alt timp. Este timpul în care morala, tradiţia, cultura şi altele asemenea nu mai au nici o valoare. Pe de o parte, aceasta înseamnă o mare nenorocire, pentru că aproape nimic nu mai este în „ordine”, însă pe de altă parte, reprezintă şi cea mai mare şansă, întrucât vechiul dispare, iar noul poate să apară. După vechiul codice al ritului scoţian al francmasoneriei, „Ordo ab chao”, se naşte o nouă Ordine din haos. Dacă se naşte noul, atunci ceea ce este vechi trebuie să dispară! Pe de o parte, condiţia prăbuşirii vechii lumi poate să fie cea mai mare şansă pe care a avut-o vreodată această planetă, pe de altă parte însă, poate să însemne şi sfârşitul absolut, în funcţie de direcţia în care este dirijată forţa eliberată: spre lumină sau spre întuneric – spre existenţă sau spre pieire. Împreună trăim acum într-o nouă epocă, într-o nouă eră cu multe riscuri, dar şi cu multe şanse! Până acum, oamenilor li s-a indicat ce trebuie să creadă şi, înainte de toate, ce trebuie să gândească. În ce priveşte credinţa în „Dumnezeu”, ceea ce bisericile propăvăduiau nu trebuia pus la îndoială. Însă astăzi trăim într-un alt timp. Este timpul în care morala, tradiţia, cultura şi altele asemenea nu mai au nici o valoare. Pe de o parte, aceasta înseamnă o mare nenorocire, pentru că aproape nimic nu mai este în „ordine”, însă pe de altă parte, reprezintă şi cea mai mare şansă, întrucât vechiul dispare, iar noul poate să apară. După vechiul codice al ritului scoţian al francmasoneriei, „Ordo ab chao”, se naşte o nouă Ordine din haos. Dacă se naşte noul, atunci ceea ce este vechi trebuie să dispară! Pe de o parte, condiţia prăbuşirii vechii lumi poate să fie cea mai mare şansă pe care a avut-o vreodată această planetă, pe de altă parte însă, poate să însemne şi sfârşitul absolut, în funcţie de direcţia în care este dirijată forţa eliberată: spre lumină sau spre întuneric – spre existenţă sau spre pieire.

Corina Zupcau: "fiecare zi e o cunună a fericirii/ tinerețea nu a plecat,/ a rămas să trăiască în mine/ negociez în fiecare zi/ să rămânem așa/ pentru că azi, abia azi m-am ridicat din visare și mă înclin/ în fața unui început!"

Emil Gârleanu: „Tinereţea, chiar în mijlocul mâhnirilor, are o lumină a ei.” — 

Emile Zola: „Cât de prostească ar fi tinereţea fără naivitatea ei frumoasă!” — 

Francois de La Rochefoucauld: ”Vârsta tineretii e ca o febra a ratiunii.

Franz Kafka: „Aceia care păstrează capacitatea de a aduna frumuseţea nu vor îmbătrâni niciodată.” —

G. Cesbron: „Înaintea mea, Potopul! Este maxima Tinerilor din toate timpurile.” *** „Tinereţea este un fluviu pe care se încearcă a-l prinde în diguri pentru ca el să devină util. Când el rupe aceste baraje, inundaţia provoacă câteva catastrofe; pe urmă îşi dau seama că a fertilizat pământul.”

G. G. Byron: „Celebritatea este setea tinereţii.”

G. Rovani: „Păcat de acea tinereţe care se aseamănă cu bătrâneţea.”

Gabriel Garcia Marquez: „Le-aș dovedi oamenilor cât greșesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.” —

Gh. Vodă: „Tinereţea este basmul cel mai frumos al Universului trăit în toată fiinţa umană. Tinereţea este sufletul şi sufletul este tinereţea. Tinereţea este Vedetot, Simtetot, Audetot.”

H. de Balzac: „Există o îndrăzneală a tinereţii care te face să săvârşeşti fie mari prostii, fie să dobândeşti mari succese.”

H. Sienkiewicz: ”Ne rămâne un singur lucru întotdeauna bun: tinereţea.

Harry Ross: ”Generaţia de azi ţine să retrăiască clipele de mulţumire sufletească pe care strămoşii le-au pierdut.

HotNews.ro: „Generatia Z”, o generatie zombi: Mai puțin educată, mai deprimată, fără valori, spune un profesor american. La fiecare început de nou an școlar, Jeremy Adams, profesor la Bakersfield, California, trăiește aceeași lecție. Când proiectează fotografii de celebrități ca Miley Cyrus sau Kendall Jenner, elevii îi recunosc pe loc. Dar la fotografii de politicieni ca Mike Pence sau Nancy Pelosi, ei privesc nedumeriți, scrie Adams într-un articol de opinie publicat de The New York Post. Adams nu ia în glumă ignoranța, spune el în noua sa carte, „Hollowed Out: A Warning About Americaʼs New Generation”. „Trebuie să ne pregătim pentru ce ne așteaptă. Scriu acestă carte ca semnal de alarmă ... un proiect născut din îngrijorare, preocupare și frustrare”. Nominalizat la National Teacher of the Year, Adams este speriat că tinerii de azi sunt „străini de comportamentul, valorile și năzuințele cărora ființele umane le-au dat tradițional mare însemnătate ... sau în care au găsit chiar și simplă împlinire”. Adam îi numește „goi de sine”, o generație care trăiește vieți solitare, hiperconectată la tehnologie, dar neatașată de familii, biserică sau comunități. El citează statistici care spun că depresia a crescut printre adolescenți cu 63% din 2007 până în 2017, iar sinuciderile cu 56%. Este tragic, scrie el, că sinuciderea a devenit a doua cauză de deces pentru cei tineri. În timp ce odinioară profesorii își ajutau elevii să devină mai buni punând acent pe curiculă, planuri de lecții și scoruri la teste, aceasta a făcut loc încercărilor de a-i „înțelege” pe tineri prin programe care urmăresc conștientizarea depresiei și suicidului, îngrijorarea față de traficul de ființe umane, agresivitatea, bandele de răufăcători sau armele de foc.  Pentru această schimbare, Adams dă vina pe disoluția familiei americane, prin scăderea numărului de căsătorii și de cămine biparentale tradiționale. Deși studii spun că mesele regulate în familie ajută la „reducerea fumatului, consumului de alcool și marijuana, violenței, problemelor școlare, dezordinii în alimentație și activității sexuale”, cei mai mlți dintre elevii lui Adams spun că iau singuri cina în fiecare seară, atenți nu la familie, ci la dispozitivul din mână. „Neglijarea familiei este una din cele mai mari cauze ale golirii de sine nu doar a elevilor, ci a vieții americane”, scrie Adams.  El este dezamăgit și de evaporarea vieții religioase. În 1984, doar 2% dintre americani se identificau drept „atei”, dar în 2020 numărul a crescut la 22%. Un profesor de religie notează că, atunci când vorbește despre evanghelistul Matthew Matei), mulți elevi cred că se referă la Matthew Perry din „Friends”, iar Luke Luca) este cel din „Beverly Hills 90210”. Religia a fost înlocuită de „o cultură de masă de <banalitate, conformitate și automulțumire>”, scrie Adams.  El notează că în anii ʼ70 peste 50% dintre liceeni ieșeu cu prietenii „în fiecare zi”, dar în 2020 numărul a scăzut sub 33%. Liceenii moderni renunță la activități tradiționale ca fotbalul de vineri seara cu prietenii pentru a sta acasă singuri, pe Netflix, Disney+ sau Hulu. Aceasta explică de ce 49% afirmau în 2012 că modul preferat de comunicare era „în persoană”, dar doar 32% în 2018. Studenții moderni scriu constant mesaje în timpul orelor, spune Adams, sau urmăresc servicii de streaming în timpul întâlnirilor online, trăind într-o stare pe care psihiatrii o numesc „atenție parțială continuă”. Studii arată că elevul obișnuit din Gen Z utilizează cinci dispozitive elctronice și are o capacitate de atenție de opt secunde, care are ca rezultat „note mai mici, putere de concentrare redusă și realizări academice modeste”. Adams prezice că tinerii de azi vor fi nepregătiți pentru viitor. În 2014, un general american a fost citat spunând că „a scăzut rapid calitatea oamenilor care doresc serviciul militar”, 71% dintre cei de 17-24 de ani nefiind eligibili din cauza obezității, cazierului, sănătății mintale și problemelor cu drogurile. Între timp, un recent sondaj a evidențiat că 70% dintre cetățenii seniori ar trece un test pentru cetățenia americană, dar numai 20% dintre cei sub 45 de ani, notează Adams. Nu înseamnă că le-ar păsa tinerilor de azi. „Nu mai aud oameni tineri mărturisind dragostea de țară”, scrie Adams. „Se întâmpla. Dar nu în ultima vreme. De aceea cred că profesorii au un rol important în declinul Americii”.

Jean de la Bruyere: „Cei mai mulţi oameni îşi folosesc tinereţea pentru a-şi ruina bătrâneţea.” —

Jean Jacques Rousseau: ”Tineretea e timpul de a invata intelepciunea, batranetea e timpul de a o aplica.

Jonathan Swift: „Daca ai tine un registru al tuturor opiniilor tale asupra dragostei, politicii, religiei, instructiunii, etc. – incepand de la tinerete pana la batranete – ce morman de inconsecvente si contradictii!”

Kurt Vonnegut: "Ce ar trebui să facă tinerii cu vieţile lor în zilele noastre? O mulţime de lucruri, desigur. Dar cel mai îndrăzneţ fapt ar fi să creeze nişte comunităţi stabile în care teribila maladie a singurătăţii să poate fi vindecată.

L. Blaga: „Eşti tânăr încă atâta timp cât admiri şi în măsura în care admiri.” *** „Pubertatea este vârsta când porii ar vrea să fie guri şi ochi în acelaşi timp.” 

La Rochefoucauld) „Tinereţea este o beţie necontenită: este febra raţiunii.”

M. Eliade: „Dacă eşti cu adevărat tânăr şi viu, e absurd să-ţi cauţi un sprijin în exterior, să-ţi legi dinamica personală şi creaţia de o bucată de pâine, de un confort oarecare, de un nume sau de o carte publicată.”

Magnus Ausonius: ”Culege trandafiri fecioară, cât timp floarea lor e nouă şi nouă tinereţea; şi ţine minte că la fel de iute trece şi viaţa.

Mihail Sora: ”Eu si tu presupune o diferenta si o armonie de a comunica. Tineretul are sansa de a se implini, daca-si cultiva vocatiile personale. Nu se poate omogeniza cei cu capacitate de initiativa sunt 10%) cu cei cu capacitate reproductiva. Maria Montessori: copiii sunt tot ce are umanitatea mai bun. copilul este esenta naturii umane, de la el trebuie sa invatam. copiii sunt ai celor ce-i iubesc, nu ai celor care le dau numele.

Napoleon Bonaparte: „Fiecare pas pierdut în tinerețe este o șansă de nefericire pentru viitor.” —

Nichita Stanescu: Puterea de a gandi si in cantec a omului il face sa poata fi un etern adolescent. ***„Tinereţea e cea mai dorită vârstă a omului! Şi-o doresc în egală măsură şi copiii şi bătrânii.”

Nicolae Iorga: ”Tinerii sunt sclavii visurilor, bătrânii, servitorii regretelor.***Cei mai mulți bătrâni nu știu să întrebuințeze tinerețea ce le-a rămas.

Nikolai Gogol: „Tinereţea e fericită tocmai pentru că are în faţa ei viitorul.” —

Omar Khayyam: ”O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum. / Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe. Tu află adevărul din adâncimi de cupe:   / Că totul pendulează între miraj şi scrum. / Khayyām, în astă lume până şi adevărul  / Hyperbolă doar este. Te chinuie mereu Această înjosire?  / Dă-ţi sorţii trupul tău  / Şi sufletu-ntâmplării. Ce-a scris - nu şterge Zeul. / O mână-ascunsă scrie şi trece mai departe.  / Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte / Nu vor îndupleca-o să şteargă vreun cuvânt. / Nici lacrimile tale nu pot să şteargă-un rând. / O, suflete, -mpreună suntem ca un compas  / C-un braţ în lut, iar altul pribeag în infinit.  / Un cerc imens înscriem în acest scurt popas.  / Dar într-un punct, alături, cădea-vom la sfârşit./ Ce este-aceastâ goană de umbre colorate?  / Fantastica lor fugă absurdă-i şi sublimă.  / Ea naşte dintr-o mare ce astfel se exprimă  / Şi în aceeaşi mare se-ntorc pe urmă toate. / Tot ce există fost-a marcat din prima zi.  / Absenţi pe chipul lumii sunt binele şi răul.  / Dintru-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.  / Să scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci zeul. / Când eşti sortită zilnic prin zodie cerească  / Mâhnirea şi durerea mereu să te lovească,  / O, inimă, poţi spune, în piept de ce-ai venit?  / Şi pentru ce pleca-vei rănită la sfârşit? / De-adolescenţă anii încep să mă dezveţe, / Se scurse primăvara cu farmecu-i curat.  / lar pasărea-ncântării numită tinereţe  / Nu ştiu nici când venit-a şi nici când a plecat

Oscar Wilde: ”Ca sa-ti mentii tineretea trebuie doar sa-i repeti nebuniile. ***„Tinereţea zâmbeşte fără pricină. Este unul din farmecele ei de căpetenie.” ***Cei tineri sunt mereu pregătiţi să ofere celor mai în vârstă beneficiul lipsei de experienţă *** Dacă cineva vrea să-şi redobândească tinereţea, n-are altceva de făcut decât să repete nebuniile de atunci.*** tare as vrea sa mai fiu iar tanar, ca sa stiu totul.*** Tinereţea este singurul lucru pe care meriti să-l ai.

Radu Iacoboaie: ”Tinerii nu sunt lăsați să cunoască adevărul istoric! ”Mărturisesc că după ani în care am reflectat pe marginea  acestui subiect fierbinte sau delicat al reeducării tinerilor din societatea contemporană, noi putem rosti acum adevărul fără teama de a greși. După lovitura de stat neocomunistă din decembrie 1989 a câta oară în istoria României?!), anumite teme foarte importante au constituit mereu subiecte tabu, altele au fost marginalizate ori falsificate cu bună știință atât în învățământul de stat sau particular, cât și cea mai mare parte din mass media. Este vorba de teme precum globalizarea, comunismul, Mișcarea Legionară din perioada interbelică, pan-ereziile ecumenismului și francmasoneriei, actele cu cip și adevăratele scopuri urmărite de oculta mondială. Nu îmi permite spațiul să sintetizez aici chiar și pe scurt toate acestea. Voi preciza doar că, la ordinul expres al evreilor sioniști masoni), tinerii învață și astăzi aceeași istorie falsificată de către iudeo-comuniști. Anul acesta, datorită în primul rând a popularizării tot mai mari pe calea internetului accesibil tuturor a unor asemenea adevăruri și informații, care în mod evident au iritat cercurile masonice cu peste patru milioane de membri în toată lumea), s-a trecut la utilizarea forței, adică la campania antilegionară în curs de derulare cu schimbarea hotărârilor Comisiei juridice și Comisiei Apărării din Senat și votarea în unanimitate în Senat a incriminării și pedepsirii organizațiilor și simbolurilor legionare!), dar mai mult s-a supralicitat prin presiuni de la cel mai înalt nivel pentru ca noi, românii, să acceptăm teza complet falsă și absurdă a Holocaustului evreilor în România! Ne întrebăm firește de ce oare? Pentru culpabilizarea cu totul nedreaptă a poporului român tolerant și a ni se pretinde în consecință nouă, românilor, daune morale și materiale de zeci și zeci de miliarde de euro. Scopul scuză mijloacele, nu-i așa? Un principiu de bază al francmasoneriei… Cine este până la urmă autorul legii profund nedemocratice care s-a folosit de liberalul Crin Antonescu și cei doi colegi ai săi, care au depus proiectul legii antilegionare? Cine altcineva decât Institutul Național de studiere a Holocaustului „Ellie Wiesel”, cel care a mai implementat la noi și legea care îi pedepsește cu închisoare pe cei care neagă în public Holocaustul… Observăm în mass media tot mai multe reacții negative și nervoase în acest sens la adresa internetului, preludiu al unei viitoare cenzuri a acestuia. Ca exemple putem să dăm în primul rând pe directorul revistelor Lumea credinței și Lumea monahilor, Răzvan Bucuroiu, postul de televiziune al Patriarhiei Române Trinitas unele emisiuni), pseudo-istoricul Adrian Cioroianu. Ei se tem ca masele pot să iasă din starea de ignoranță în care este menținută de zeci de ani, dar se mai tem și de reabilitarea adevărului istoric și de reînvierea naționalismului românesc…

Stelian Gomboș: ”Despre tinerii de astăzi şi morala creştină, precum şi despre primenirea lor în Biserică… Pe tot parcursul vieţii pământeşti trebuie să trăim cu credinţa şi convingerea că în Biserică toţi suntem tineri, căci una este vârsta tinereţii – cu aspiraţiile şi asperităţile ei inerente şi fireşti – şi altceva înseamnă a fi tânăr şi receptiv din punct de vedere spiritual, adică în stare să primeşti mereu noi impulsuri, care te îmbogăţesc şi te împlinesc duhovniceşte!…Tinerii vin întotdeauna cu prospeţimea şi sinceritatea lor în modul de a aborda adevărurile vieţii, ceea ce ar putea fi un important ajutor acordat societăţii pentru a se putea elibera de servituţile dedublării. Puritatea, curăţia, sinceritatea, spontaneitatea şi curajul tinerilor în analizarea, cu multă obiectivitate şi imparţialitate, a problemelor lumii post – moderne pot veni în sprijinul maturilor şi al vârstnicilor – care sunt generaţii rănite de atâtea experienţe negative şi dureroase. Aceştia, la rândul lor, i-ar putea apăra pe tineri de a mai trece din nou prin astfel de experienţe!…Tinerii trebuie să fie chemaţi să facă parte din viaţa de zi cu zi a slujirii Bisericii, căci fără ei cu siguranţă că multe aspecte ale împlinirii şi înaintării misiunii în social, de pildă, s-ar face cu mai multă dificultate!… Ei trebuie să vină la un soroc firesc al existenţei în cetatea creştină şi-n Biserică, cu un „snop” şi un „buchet” de fapte strâns legate cu firul de cicoare al dragostei de Dumnezeu şi de semeni şi să ni se prezinte ca parte a întregului Ecleziei!…Tinerii, cu a lor tinereţe spirituală – care trebuie să fie o stare a „duhului” iar nu doar a vârstei, sunt chemaţi să reevalueze atitudinea apologetic–mărturisitoare şi misionară în aceste vremuri de acţiuni prigonitoare, concertate împotriva Bisericii într-un număr mare şi variat dintre care amintim câteva cum ar fi: desacaralizarea, secularizarea şi laxismul religios, arghirofilia şi hedonismul precum şi iconoclasmul post-modern, cu care ne confruntăm în aceste zile!… Toate acestea duc la înmulţirea păcatului şi a patimii, care ajung să fie considerate drept „fireşti” şi „normale” ori ele, de fapt, ne secătuiesc şi ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!… Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufleteşti şi trupeşti ale omului, cu mult discernământ, bineştiind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită, şi să facem toate acestea convinşi fiind că suntem membrii Bisericii lui Hristos, pe care, potrivit asigurărilor Sale, nici porţile iadului nu o vor birui!… Vorbind, aici, de primenirea duhovnicească a tinerilor în Biserică, ne referim la purificarea noastră duhovnicească ce trebuie să urmeze şi să împlinească, în mod integral, învăţătura Bisericii lăsată nouă moştenire de către Mântuitorul Iisus Hristos, Care, prin glasul Scripturii şi al Sfinţilor Părinţi, ne arată nouă calea unică şi autentică) ce duce la mântuire, parcurgând drumul de la „Chip” la „Asemănare”, adică de la „Biserica luptătoare” spre „Biserica Triumfătoare” a Împărăţiei celei veşnice a Cerului, care nu este din lumea aceasta a păcatelor) dar este pentru lumea aceasta a păcătoşilor)!… Propovăduirea şi mărturisirea noastră nu trebuie să fie una de „ghetou” ci una săvârşită în tot locul şi în tot ceasul, cu timp şi fără timp, pentru a ajunge la o curăţire şi o desăvârşire a lăuntrului nostru şi al interiorului sufletesc al aproapelui nostru, oricare sau ori de unde ar fi acesta!.. Zic toate acestea pentru că, mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei şi a păcatului comodităţii, a triumfalismului şi a autosuficienţei, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei şi a slavei deşarte!… Energia rămasă după toată răvăşirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea şi alimentarea patimii curiozităţii, a vanităţii, a satisfacerii plăcerilor şi a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de droguri, ori la cea a sinucigaşului – toate acestea din cauza diavolului care a reuşit să ne înrobească, din punct de vedere psihic, moral-duhovnicesc, sufletesc şi trupesc prin anihilarea pazei asupra celor cinci simţiri!…Tendinţelor bine cunoscute de  instituţionalizare sau elitism, tinerii creştini trebuie să le opună smerita participare la suferinţele, încercările şi bucuriile celor mulţi, acceptând să aibă puterea, dreapta socoteală şi capacitatea de a dori să rămână mereu tineri, pentru a avea interesul şi entuziasmul de a fi permanent în comuniune cu oamenii, în şi prin Biserică!… În tot acest răstimp acordat, din bunătate divină, dobândirii mântuirii noastre, trebuie să învăţăm foarte multe lucruri, în primul rând că nu suntem niciodată singuri, că Dumnezeu este mereu asupra fiecăruia dintre noi; să învăţăm că trebuie să fim recunoscători celor care ne-au învăţat, ne-au îndrumat şi ne poartă de grijă şi să nu-i judecăm pe cei care nu au putut fi alături de noi atunci când aveam nevoie!… În altă ordine de idei, referindu-mă, în rândurile de mai jos, la relaţia şi raportul tinerilor de astăzi cu morala creştină, aş vrea să precizez faptul că, noi, tinerii, şi în general creştinii n-ar trebui să înţelegem problemele de morală ca un scop în sine. Evanghelia are, într-adevăr, un conţinut moral, dar moralitatea nu-şi este suficientă ei însăşi. Putem întreba unde este “moralitatea” atunci când însuşi Atotdesăvârşitul Dumnezeu îndură răstignirea? Noi, tinerii, ne răzvrătim adeseori împotriva legilor morale, fiindcă instinctul nostru spiritual trezeşte în noi dorinţa de a ne lăsa călăuziţi de iubire într-orelaţie liberă şi personală cu Adevărul. Problemele morale trebuie prezentate întotdeauna în aşa fel încât acest instinct spiritual să fie favorizat să se dezvolte şi nu sufocat, căci un mare scriitor bisericesc a subliniat faptul că “virtutea există pentru adevăr, nu adevărul pentru virtute” – Sfântul Maxim Mărturisitorul. Noi înşine trebuie să dăm un exemplu de morală creştină sub toate aspectele ei: poate că, dintr-un anumit punct de vedere, viaţa noastră este curată, dar suntem noi oare întotdeauna generoşi cu cei aflaţi în nevoi? Ne-am eliberat oare de spiritul agoniselii? Încercăm oare să ne trăim toată viaţa noastră întru Domnul? Poate că viaţa noastră este în felul ei “imorală”.Când discutăm probleme morale, trebuie să ne manifestăm convingerea că, reduse la ele însele, principiile etice n-au valoare veşnică şi-ar putea duce la fariseism, la ipocrizie, chiar dacă ar fi înveşmântate într-o terminologie creştină. Există desigur etaloane de comportament proprii vieţii creştine – le găsim în Sfânta Scriptură şi în învăţăturile sfinţi1or – dar, strict vorbind, ele nu sunt etaloane etice; sunt reflectarea vieţii dumnezeieşti în existent umană. Creştinismul trebuie experimentat nu ca îmbrăcarea unei “cămăşi de forţă” morale, ci ca “trăirea plenară a vieţii dumnezeieşti, a iubirii dumnezeieşti, a atotadevărului dumnezeiesc” . Desigur, trebuie să ne luăm în serios păcatele morale şi să nu subestimăm primejdiile suf1eteşti, spirituale, la care ne expun, dar nu trebuie să înţelegem moralitatea în termenii păstrării unei conştiinţe confortabile în această lume, ori a păstrării unei reputaţii intacte în ochii celorlalţi, ci în termenii de mântuire scopul vieţii creştine este dobândirea vieţii veşnice; în relaţie şi comuniune cu Dumnezeu, scopul este dobândirea mântuirii persoanei umane). Noi, tinerii, suntem aproape de Evanghelie prin aversiunea şi dispreţul faţă de ipocrizie şi faţă de mulţumirea de sine. Hristosul care ne va atrage este cel care i-a certat pe evrei, pe farisei pentru făţărnicia şi ipocrizia lor. Trebuie să înţelegem păcatul într-un mod autentic ortodox. Păcatul este judecat prin pierderea harului pe care îl suferim când ne depărtăm de la izvorul voinţei dumnezeieşti. Acceptăm autoritatea canoanelor, învăţăturilor şi principiilor bisericeşti, dar când vedem un tânăr care refuză să accepte îndrumările ei s-ar putea să trebuiască să-i îngăduim aceluia să redescopere autoritatea spirituală a Bisericii prin experienţa lui personală; adeseori nu există altă cale, deşi ea poate fi dureroasă. Relaxarea moravurilor în zilele noastre este o mare ispită pentru noi tinerii, şi nu numai. Societatea noastră este mult prea permisivă si uşuratică. Toate perversiunile sunt acceptate şi justificate, iar faptul de-a rămâne credincios căii lui Iisus Hristos este foarte posibil să fie văzut şi el ca o “perversiune”. Noi ştim şi purtăm aceasta în mintea şi inima noastră şi totuşi nu-i mai puţin adevărat că ispita de a părăsi credinţa creştină însăşi influenţaţi fiind de tot felul de curente venite de oriunde şi de fapt de nicăieri – este mai puternică şi mai gravă, şi că trebuie să fim foarte atenţi atunci când avem de-a face cu astfel de tineri. De exemplu, adeseori o relaţie păcătoasă se naşte pentru că inima cuiva e deja relative indiferentă la chemarea lui Hristos făcută fiecăruia personal. Când încercăm să îndreptăm pe cineva trebuie să încercăm să venim la miezul problemei, şi atunci când înfruntăm problemele de ordin moral ce ne privesc pe noi tinerii, trebuie să avem grijă să păstrăm ordinea priorităţilor. Avem nevoie de mult tact şi discernământ când experimentăm idei noi, şi nu trebuie să ne creăm problem mai mari numai pentru că, de teamă, pierdem din vedere esenţialul. Mulţi dintre tinerii care se droghează astăzi se răzvrătesc împotriva prea multor reguli şi obiceiuri în care ei nu mai văd niciun sens profund sau se răzvrătesc împotriva principiilor şi învăţăturilor sănătoase dar prezentate şi chiar impuse într-o manieră cu totul deficitară, adică ostilă. O broşură publicată recent de către guvernul britanic în legătură cu abuzul de droguri, constată că cea mai bună măsură preventivă împotriva drogurilor este o relaţie bună între tineri, mai ales între adolescenţi şi părinţi, bazată pe comunicare, deschidere şi încredere reciprocă. În cazul unor dileme de ordin moral, tinerii trebuie să se roage, să continue acest lucru şi să caute cât mai devreme cu putinţă sfatul unui preot duhovnic. Părinţii trebuie şi ei să se roage şi să urmeze sfatul duhovnicului. Nu trebuie neglijate nici prieteniile curate şi sincere. De fapt, atât preotul duhovnic cât şi părinţii trebuie abordaţi ca nişte prieteni – dar şi invers. Aş vrea să subliniez ca o constatare, că multe dintre problemele pe care tinerii le ridică preoţilor şi educatorilor trebuie să fie discutate cu tinerii înşişi. Dacă despre toate aceste problem se vorbeşte în mod firesc şi din timp acasă, adolescentul de pildă, este pregătit pentru hotărârile ce le va avea de luat. Cel mai adeseori însă, din nefericire, problemele sunt de obicei ridicate abia când s-a creat deja o barieră între generaţii. Ar fi de dorit ca pe măsură ce copiii se apropie de vârsta adolescenţei să înceapă să discute cu părinţii despre ispitele cu care se vor confrunta mai târziu. Ca o concluzie, aş dori să subliniez faptul că, în calitate de adulţi creştini, trebuie să arătăm pentru tinerii noştri aceeaşi dragoste ca aceea a fiului risipitor, care, este de fapt a lui Dumnezeu însuşi. Să ne deschidem braţele spre a-i îmbrăţişa la piept cu dragoste pe fiii noştri, chiar dacă şi-ar lua moştenirea şi-ar pleca într-o ţară îndepărtată unde ar risipi-o în păcat. Întâlnim, deseori, foarte multe categorii de tineri: unii smeriţi, alţii orgolioşi sau nerăbdători, unii foarte entuziaşti alţii foarte timizi, cu prejudecăţi ori fără, şi fiecare vine cu viaţa sa personală şi cu o anumită personalitate la care noi acolo unde este cazul) suntem chemaţi să contribuim la încreştinarea, la catehizarea, la împlinirea sau la desăvârşirea acesteia, având convingerea fermă că toţi vor dobândi – în timp – ceva comun, şi anume dragostea pentru Iisus Hristos şi pentru aproapele, dragoste care trebuie să se materializeze în fapte concrete. Pot părea cuvinte mari, însă credem că fiecare dintre cei care aspiră la înfăptuirea şi împlinirea acestui deziderat sacru păstrează mereu rugăciunea pe care o spunem ca un salut: „Doamne Ajută!” Acum, în încheierea acestui articol, voi afirma şi susţină că, cu toţii suntem pelerini pe faţa acestui pământ şi, iată, ne-am oprit, în aceste zile şi vremuri, la tinerii, mereu alţii, care vor prelua pe mai departe activităţile şi acţiunile Bisericii şi vor creşte şi ei, aşa cum am crescut şi noi, vor zâmbi şi ei aşa cum am zâmbit şi noi, vor de)săvârşi mereu noi şi folositoare fapte, şi, astfel, societatea creştină ori încreştinată va avea în viitor familii credincioase şi monahi adevăraţi; rugându-ne ca toate să se întâmple cu voia lui Dumnezeu şi cu nădejdea că vor fi spre mântuire!… COM: Gheorghe Nyergheş Cam asa stau majoritatea tinerilor din ziua de astazi pe banii parintilor. Am vazut ieri un clip pe Facebook in care copiii acuzau guvernul ca fura si ca ei nu au nici un viitor. Am ras cu lacrimi. O generatie de oameni cu blugi rupti, fite in cap si cu nasul pe sus . Vor case dea gata, vor cea mai usoara munca si cea mai bine platita si asta tarziu de tot dupa ce sta vreo 30 ani pe banii parintilor sa ii intretina cu tigari si prezervative. Eu cand eram in scoala munceam in constructii ca sa ma intretin . Nu am asteptat totul dea gata. Ei merg la sala si trag de fiare aiurea tot pe banii parintilor. Ori alearga prin parc cand se vad obezi.Parintii nostri cum au muncit si si-au facut case pe vremea comunismului cand era saracie , ei nu pot nici acum sa faca nimic . Baietii se epileaza si fetele cauta batrani dincolo ca sa nu munceasca si apoi da vina pe guvern ca tara asta o duce rau.

Tudor Arghezi: ”Ţara noastră nu are ce face cu tineri îmbătrâniţi; ei îi trebuiesc bătrâni, mulţi bătrâni, însă tineri.” ***Tinerii au nenumărate calităţi şi dintre acestea cea mai certă este tinereţea.”

Theognis: „Zeii nu vor îngădui să parcurgi de două ori vârsta tinereţii.”

Un Batranel: "-cu coronavirusul o  să fie mai greu ca pe-atunci când era războiul, foametea, tifosul...Că acuma toți ne-am învățat cu binele și- am uitat sau unii chiar nici n-o simțit ce-i greul pe lumea asta. De trecut o să trecem peste, Cu toții, că suntem slabi de fire, slabi în credință, slabi în toate. Numai tari în gură am rămas.O să fie greu, mă baiete. Și nu mă tem pentru mine, că am 90 de ani, da mi-e milă de voi, de ăștia tineri, că-i păcat de tinerețile voastre. Nici căliți nu sunteți, nici nu știți ce-i greul și nici credință nu aveți, ca să sperați la mai bine. Și peste toate astea, dacă vine vremea să aveți grijă unii de alții, mă tem că mai degrabă vă mâncați, decât să vă ajutați." 

V. Banani: „Tinereţea nu e vârsta, ci intensitatea trăirilor.”

Victor Deleu: ”Lipsit de Cunoașterea integrată, oricare tânăr e sătul de educația de tipul: Ce e bine și ce-i rău? Totul e pe fragmente, de la caz la caz, pe bucăți. „De după copacii indicați studiului, pădurea reală nu se mai vede!” De fiecare dată, punctele pe „i” le pun ei, educatorii: individualismul este egoism, izolare. Individualist, asta e o persoană opusă contradictoriu societății „socialiste”), răul. Oricum, trecut prin diferite experimente sociale, capitalism, fascism, comunism sau socialism, răul e aici, stă în umbră, dăinuie, ne atinge neașteptat când iubim sau urâm, aduce indignare. De obicei, trăim cu „răul cel mai mic”. Ne-am deprins. Deci, noi toți, împreună, suntem individualiști, producem „răul”. Mai mare, mai mic... În comun!