LUMEA - Pagina de biblioteca

 

== 

·         Abushokur Balkhi:  "Dacă priveşti cu băgare de seamă, această lume e o apă sărată; cu cât bei mai mult, cu atât eşti mai însetat."

·         Adela Onete: ”Doamne, cât de jos?A mai murit un om. Întâmplător, sau nu, era persoană publică. Dumnezeu să-l odihnească! Avea propria lui opinie și abordare despre ceea ce trăim acum și continuă să ne dea viața peste cap. S-a îmbolnăvit. S-a vindecat de virusul în care, se spune, nu credea. S-a suprainfectat în spital. Desigur, așa ceva este imposibil, pt. că raportările oficiale recente arată că este risc zero să mai contactezi în spitalele românești vreo infecție nozocomială! Ca urmare a acestui "risc zero", a murit. Jubilează cei care nu erau de acord cu opinia lui. Joacă hora bucuriei că "inconștientul" și-a primit pedeapsa pentru necredința lui și curajul de a gândi altfel. Doamne, până când și până unde? Cât de jos? Lumea asta miroase, din ce în ce mai mult, a putregai...

·         Adi Dogaru: ”Astă lume imprecisă ce se sparge-n cioburi mii/E de-a dreptul compromisă într-un fel ce tu nu-l știi!/Ura, bârfa și minciuna sunt la rangul de virtute, /Nimeni nu-ți întinde mâna, la necaz, să te ajute !/E o-ntreagă mascaradă-n care am intrat cu toții/Și dreptatea e corvoadă, fiindcă-o rânduiește hoții !/Sluții sunt râvniți de dive ce se bat pe portofel, /Vor vacanțe în Maldive și se străduiesc cu zel !/Școala parcă sărăcește și se leapădă de har /Iar odrasla-n casă crește lângă sticlă și pahar !/Mamă, tată ,fiu și fiică și-au pierdut în viață rostul/Și din toate se ridică ca să ne conducă prostul !/Totul e curvăsareală, înălțată la pătrat/Și-i de-a dreptul nimereală să găsești ceva curat !/Ne intrigă omenia și ne bagă în sevraj /Aclamăm injust prostia transformată-n avantaj !/Nu te lua după cireadă, ține calea ta mereu, /Că nu-i nimeni să te creadă, decât bunul Dumnezeu!/Nu lăsa să te înghită lumea asta fără rost, /Care întruna se agită și discerne ce-i mai prost !

·         Adrian Mihail: "Mie mi se pare că lumea cade a doua oară, că umblă beată la tabloul cu siguranțe al Creației și că mușcă cu sete din cotorul lăsat de Adam.

·         Adrian Paunescu: ”E totul numai interes/ Şi tot aşa va fi mereu,/ O lume fără sens moral,/ Ce l-a ucis pe Dumnezeu *** ”Teribil amurg de mileniu / cu Shakespeare în fiece piesă,/ trădări cât recoltele lumii/ și triste popoare în lesă .// E-un fel de esență de epoci,/ un singur blestem ne conjugă,/ cu cinica voce păgână/ să spună și ultima rugă.// Rezerve puține ,sub scoarță,/ și mult mai puține , în creieri,/ republica noastră devine/ regat al flămânzilor greieri.// Din amestecate familii, /barbarii se-ntorc, în cohorte,/ asupra popoarelor lumii/ cu biciul politicii forte// Cresc muguri ,ca pielea pe bestii// pe arbori lipsiți de lumină/ Mântuitoru-n icoană,/ divinei oglinzi se închină,/ Ce pâine puțină pe mese,/ și niște mușcate- n ferestre,/ bolnavi de mirosul vopselei ,/ rod carii , în lada de zestre .// Popoare, din nou sfărâmate/ sub roata cumplitei istorii,/ abia mai pronunță protestul/ spre judecători iluzorii.// Și, iarăși, le pierdem pe toate/ când vin conspirații nedemne/ și dreptul la foc ni se fură,/ Și iarăși frecăm două lemne.// Ultragiul comerțului tragic / jignește și trudă, și artă,/ sărim din extremă -n extremă / și plângem din poartă în poartă./ Nu țări vor rămâne, ci zone,/ prin partea aceasta de lume,/ci niște imperii duioase/ cedându -le propriul lor nume.// Suntem rezervația  însăși/ a tragicei pierderi de sine,/ iertată spre-a fi omenirea,/ când n-are nici mâini să se-nchine .// în est bat clopote de moarte ,/ toți mieii se duc nicăierea / și singura șansă e jertfa ,/ ... urmează , de paști, învierea.*** Aceasta e o lume nebunească,/Pe care noi n-o mai putem salva,/Menita si sa scadă si sa crească,/Purtând principiul rastignirii-n ea.***"In acest final de veac/In care dragostea/A ajuns atât de prost vandabila.***”Se-aliniază ştirile atroce,/Sub care omul bâjbâie înfrânt,/Şi, Doamne, cum peste această voce/Accepţi să pună un gropar pământ?/Neverosimil se întâmplă toate/ Furtunile au rupt pe străzi copaci,/În toate casele de sănătate/Nu mai există loc, pentru săraci./Asfixiaţi de epoca mizeră,Ne amăgim că vom scăpa în cer,/Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă/Şi taxe pentru ea ni se şi cer/De-a-ndoaselea e rânduit destinul,/E greu şi pe pământ, şi sub pământ/Şi între noi ne măcinăm/continuu/Şi nimenea nu e de neînfrânt./De-un timp încoace, farsa/ne îngână,/În permanentă stare de război,/Purtăm în palme propria ţărână/Şi ne mirăm că seamănă/cu noi/Şi, Doamne, se acutizează rana/Şi te-am ruga, ai grijă,/dacă vrei,/S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,/Punând pământ de flori/pe vocea ei./Pe-aici, e o dezordine cumplită,/Mor tineri mulţi şi îi/petrec bătrâni,/E, poate, cea din urmă reuşită/A Mioriţei scăpătând la stâni/Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,/Furtunile au dărâmat păduri/Şi merge în pământ această voce,/De ce de ea nu vrei să te înduri?/Învaţă însăşi ploaia să murmure/Un cântec trist, dar moartea-i spune "Taci",/Copacii rătăcesc fără pădure,/ Pădurea moare fără de copaci. ***”Vreau noapte cu intrare separată, / Nici să nu dau, nici nimenea să-mi dea.” *** ”Mai cred în primăvară, mai cred în amăgire,Mai cred în mine însumi, mai vreau să cred în voi,Prin mugurii aceştia ce crapă de iubire,Prin trunchiul care urlă de foame de altoi.E lumea încă-ntreagă, nu sunt pierdute toate,Mai cred în izbăvire, mai cred în adevăr,Mai cred în nebunie şi în virginitate,Mai cred în înviere şi-n florile de măr.Mai cred că-n orice ziduri va fi şi o fereastră,Mai cred că-n orice noapte va fi şi-un pic de zi,Că, de atâta ură, curând ne vom iubi.Mai cred în forţa noastră şi-n slăbiciunea noastră,Mai cred în alb şi negru şi tot nu cred în gri,Cum cred că o grădină nu-ncape într-o glastră.

·         Adriana Stoicescu: ”Trăim într-o lume a şerpilor cu care bei o cafea, liniştită şi senină, crezând că eşti cu un prieten. Tram într-o lume a şerpilor care, pentru a fi pe placul stăpânilor, îşi vând ultima brumă de demnitate. Trăim în lumea lor, dar cu principiile noastre, iar asta ei nu o pot înţelege. Ne pot hăitui, ne pot vâna, ne pot pune sub lupă şi analiza, ca pe nişte mici creaturi lipsite de apărare. Pot spune minciuni despre noi. Pot inventa poveşti. Iar şi iar. Dar, conştiinţa curată nu o vor putea niciodată sugruma. Sau încătuşa. Verticalitatea, onestitatea şi adevărul nu le vor putea niciodată ucide. Pot doar încerca.

·         Albert Camus: ”Lumea, în sine, nu e rațională, dar ea e tot ce avem.”

·         Albert Einstein: ” Lumea este un loc periculos în care să trăiești; nu din cauza oamenilor care sunt răi, ci din cauza acelora care nu fac nimic în legătură cu aceasta.”

·         Alberto Sordi: ” Dacă lumea ar arăta ca-n filme, ea ar fi un uriaș bordel.”

·         Alda Merini: ”Lumea când nu înțelege inventează, și ăsta e un lucru foarte rău *** când nu înțelege inventează, și ăsta e un lucru foarte periculos.

·         Alessandro Baricco: ”...să primești lumea cu privirile...s-o primești...fără întrebări, chiar și fără mirare...doar să primești cu privirile lumea...”

·         Alexandr Soljenițîn: „ Nu toate lucrurile au un nume. Unele ne duc într-o lume dincolo de cuvinte.”

·         Alexandru Macedonski: Ce-mi pasă dacă lumea a fost şi e tot lume?.../ Ce-mi pasă de rămâne cum e şi cum a fost?.../ Ce-mi pasă de se-ntreabă sau nu de al meu nume?.../ Prin moarte câştigat-am obştescul adăpost.*** ” lumea este-o casă de joc de stosărie/În care se despoaie prin orișice mijloc/Și se-ngăduiește să aibi prin pozunare/Cărți bine măsluite spre-a face bancul mare,/Destul să nu te prindă vreun altul mai excroc!

·         Alexandru Odobescu: "Lumea în genere e slabă de îngeri şi cei mai mulţi râd sau plâng când văd pe alţii plângând sau râzând."

·         Alfred de Musset: "Lumea nu este decât vârtejuri. .. .aceste vârtejuri diverse sunt traversate, de când există lumea, de şapte personaje, mereu aceleaşi: primul se numeşte speranţa; al doilea, conştiinţa; al treilea, opinia; al patrulea, dorinţa (invidia); al cincilea, tristeţea; al şaselea, orgoliul şi al şaptelea se numeşte bărbatul."

·         Alfred de Vigny: "Invizibilul este real. Sufletele au lumea lor."

·         Ama Valentina: "Atunci când bogații conduc, lumea se prăbușește 

·         Ana Blandiana: ”Lumea pe care am vazut o eu este, sunt sigura, mai frumoasa decat adevarata lume”

·         Anais Nin: ”Daca nu mi-as fi creat propria lume, probabil as fi murit in lumea celorlalti.

·         Anca Pintican: ”Lumea pe care am construit-o nu e aptă să susțină bunăstarea umană! Noi avem nevoie și de liniște, de plictis, de profunzime. Dar mediul din unele orașe e o bombă de stimuli care ne hiper excită și ne ard circuitele interioare.

·         Andre Malraux: ”Nu exista compasiune profunda pentru cei a caror viata nu are sens. Vieti inchise. Lumea se reflecta in ele deformat, ca intr-o oglinda stramba.

·         Andrei Păunescu: ”Pământu-i o partidă de șah sfârșit cu mat/ În care se câștigă prin haos și păcat,/ Dar toată lumea pierde în jocul fără legi,/ Ești condamnat la moarte când spui și înțelegi.

·         Anne Bronte; În lumea asta nebună există întotdeauna un ”dar”...

·         Anonim: ”Problema nu e lumea, ci tu, ca tot  incerci sa fii bun cu cei care nu merita. ***  Oricate calitati am avea, lumea se uita doar la defecte.*** Traim intr-o lume cu susul in jos, in care binele trebuie sa mearga la psiholog pentru a invata cum sa indure lucrurile pe care le face raul.***Problema este ca traim intr-o lume in care prostia este ascultata, inteligenta ignorata si educatia demodata *** ”Traim intr-o lume in care cel ranit iarta, iar cel care raneste este suparat…*** traim intr-o lume in care pretul ceasului de la mana este mai important decat timpul petrecut alaturi de cei dragi. Traim intr-o lume in care degetele ating mai des telefonul sim ai rar chipul celor pe care ii iubim*** "În lumea mea frumoasă oamenii nu au scopuri ascunse, nu găsesc o oportunitate în fiecare persoană şi nu iubesc din interes.În lumea mea frumoasă oamenii nu se bucură de necazul cuiva, nu fac rău pe ascuns, nu sunt prefăcuţi şi nici perfizi.În lumea mea frumoasă oamenii se ajută, dăruiesc și nu trăiesc doar pentru ei înșiși.În lumea mea frumoasă oamenii îşi spun „Te iubesc!”, se îmbrăţişează şi se ţin de mână.În lumea mea frumoasă oamenii sunt demni, nu se dedau la acte josnice și nu găsesc plăcere în răutăţi şi în acte mârşave.În lumea mea frumoasă o prietenie nu se sfârşeşte odată cu prima neînţelegere.... În lumea mea frumoasă oamenii iubesc adevărul şi n-au nevoie de complimente false şi linguşiri care să le hrănească orgoliile.În lumea mea frumoasă oamenii construiesc, nu distrug.În lumea mea frumoasă oamenii mângâie, nu lovesc. În lumea mea frumoasă oamenii iubesc…" ***"uneori suntem atât de prezenți încât devenim invizibili...Uneori a face atât de multe nu se adună, ci scade.Te străduiești atât de mult să fii pentru acea persoană, și ești, atât de necondiționat, încât devine normal.Pentru că ei știu că vei fi mereu... Fără excepție.Ei știu că vei fi acolo.Pentru că oricine poate rata, dar niciodată tu.Pentru că ești atât de mult încât se obișnuiesc, încât încetează să aprecieze ceea ce faci, că nu văd efortul tău.Devine un lucru obişnuit.Și e ironic, pentru că odată ce găsesc o persoană bună și pe deasupra au norocul să o poată avea lângă ei, să aibă grijă de ea, dar dimpotrivă o neglijează. De ce oamenii buni sunt tratați cel mai rău? Suntem în lumea cu susul în jos... În societatea asta trebuie să fii rău ca ei să te iubească, și bine ca ei să nu te iubească..E ceva ce nu voi înțelege niciodată.Îi mulțumesc celui care este acolo o dată ,dar tu care ești mereu acolo nu te vede.Asta dovedește că de multe ori ochii nu trebuie să vadă...."Orbi nu sunt cei care nu văd, ci cei care văd fără să știe să aprecieze. " *** Trăim într-o lume bazată pe nevoi individuale și minciună.***”Mai mult de 4 miliarde de oameni traiesc in saracie si un mic grup de bogati au acumulat, anual, zeci si zeci de miliarde de dolari din tarile in curs de dezvoltare. Asa se reprezinta lumea pe care unii domni ne indeamna s-o iubim: a inechitatii, a jafului, a asupririi” ***  Dacă ai obține o lume plină de oameni care au pace interioară, atunci ai o lume pașnică***functioneaza cel mai bine cand exista un plan. *** Oamenii iubitori trăiesc într-o lume care îi iubește. Oamenii ostili trăiesc într-o lume care îi urăște. Este aceeași lume: toţi cei care le-au succedat Ceauşeştilor după 25 decembrie ’89 au dovedit, în acest nenorocit sfert de veac românesc, că de fapt au fost orice, dar Nu Români, Nu Lideri, Nu Capacităţi!” Trăim într-o „lume a monştrilor”, unde putem îngloba numeroase exemple: de la şefii de stat, la deţinătorii portofoliilor ministeriale, la majoritatea covârşitoare a membrilor celor două cămări ale Parlamentului României şi la guvernatorul „pe viaţă” al B.N.R.!” ***"O lume care trebuie să moară! Corabia nebunilor. Sper să moară. Definitiv! Lumea în care trăim azi. Lumea asta nebună, smintită în care încercăm sa supraviețuim de 3 ani. Asta nu este lumea noastră. Este doar lumea din corabia nebunilor. De la plandemonie la tiranie au fost doar trei pași. Făcuți în trei ani cu acordul celor ce nu mai au simțul realității. Cu acordul celor îmbuibați de dorința de putere și bani. Inși mici cu gura mare, cu buzunarele până la glezne. Nesătuii! De putere! Vânduții, trădătorii, analfabeții puși în funcții de decizie peste tot în lume. Ca să moară o lume. Doar că nu toată lumea a murit. Unii sunt morții vii, alții sunt morții cu portofolii de președinți, miniștri etc.. Unii sunt morții care citesc pe la tv uri ce li se livrează, alții sunt ucigașii de serviciu. Asasinii în slujba comandantului corabiei nebunilor. Pentru că banii ăștia vin de la cineva, sau mai mulți nebuni care se cred dumnezei. Lumea asta trebuie să moară! Cu orice preț! E doar lumea lor formată din putregaiuri. Democrația nu există. E moartă de multă vreme! Moarte adusă din fundul iadului de ăia școliți în așa zisele facultăți cu ștaif ale vestului. Anticamerele iadului. Spălați pe creier, motivaționalii distrugerii, atotcunoscătorii răului perfid. Ăștia vorbesc de la tribune, dau legi demente, instituie dictaturi medicale, și răstoarnă orice rânduială! Lumea asta trebuie să moară! Cu orice preț! O lume plină de răutate și întuneric! O lume răsturnată în care albul trebuie să devină negru, bărbatul să fie femeie, libertatea să devină tiranie, firescul să devină nefiresc! O lume de smoală, sulf și perversitate, o Sadomă și Gomoră care a venit ca un tăvălug peste oameni. O lume în care cenzura e ridicată la rang de lege, crima e îmbrăcată în hainele binelui, răul prezentat drept bine. O lume de culoarea iadului, care vrea să treacă totul prin foc și sabie. Să fie totul distrus! O lume în care cel care mai are opinii argumentate este pus la zid și executat prin puterea vorbelor de mahala ce au pretenții de Cuvânt. Lumea asta trebuie să moară! Cu orice preț! O lume în care unul spune că pentru el Învierea Domnului este doar atunci când privește sateliții lui Musk! Corabia nebunilor este completă! Au reușit să se cațere în ea toți cei care au fost și sunt vrajmașii omului de ani de zile. Au dat din coate, s-au spetit în rolurile de slugoi și au lins toate pingelele dracilor bătrâni care sunt acum la conducerea lumii smintite. Nu ne putem decât bucura. Să îi privim fără nici un pic de milă sau compasiune. Ei au ales! Nimeni nu e vinovat pentru alegerea lor. Au ales cu bună știință răul! Le-a plăcut să fie răi, să facă rau, să se hrănească din plăți de osândă. Oameni mici cu gura mare! Nesătuii zilelor noastre. Ăștia sunt cei pe care Domnul ni i-a arătat. Nouă tuturor!  I-a urcat pe o corabie a nebunilor. Pe toțî!  Nu a rămas nici unul pe mal. Asta a însemnat Cernerea. S-au cernut singuri. Pe fiecare l-a pierdut patima lui. Unii cu puterea, alții cu averea, unii cu tirania, alții cu crima. Formația lor este completă. Pe corabia nebunilor! În războiul împotriva firescului, rânduielii lăsate de Dumnezeu!  O lume care trebuie să moară! Cu orice preț! Ne spuneau că lumea nu va mai fi la fel! Aveau dreptate. Vorbeau despre ei. Gura păcătosului întotdeuna va spune adevărul! Vor muri! Poate nu fizic! Că nimeni nu are de gând să-i execute, așa cum ne-au executat ei pe noi. Pentru că asta am trăit trei ani. Am fost majoritatea în fața unui pluton de execuție, format din dracii tineri scăpați din iad cu fețe de vip uri! Corabia nebunilor se va scufunda singură! Adică se vor mânca ei pe ei! Dintotdeuna așa a fost! Pentru că, ce să vezi?! Corabia nebunilor va fi prea mică pentru trufia lor!  Se vor decima unii pe alții așa cum șerpii își înghit cozile, și sunt într-un țarc care li se pare mult prea mic. Și pentru că șerpii nu mor decât dacă le zdrobește cineva capul, își vor zdrobi capul unul altuia, pentru că ei atât au învățat! Răul nu știe ce înseamnă milă, compasiune, empatie și iubire! Răul este deșertul singurătății incapabil de a iubi.  Nouă nu ne rămâne decât să așteptăm să se scufunde Corabia Nebunilor!  Și să ne bucurăm pentru faptul că se va scufunda în ape adânci. Departe de orice fâșie de pământ. Duși de mâna Domnului pe care L-au răstignit de trei ani în fiecare zi! Pe un pumn de arginți!  Să mai avem o Mare Moartă care să nu le păstreze nici măcar o amintire. Să rămână în urma lor doar amintirea întunericului celor Trei Zile în Iad!  Până la Înviere! A noastră, a oamenilor simpli!  De aceea lumea asta trebuie să moară!  Cu orice preț!  Chiar și cu cel al vieților noastre, pentru ca cei care vin în urma noastră, să audă toaca și clopotele care anunță Învierea lumii noi!"*** lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. *** Traim intr-o lume in care inmormantarea e mai importanta decat mortul, casatoria mai importanta decat iubirea, corpul decat sufletul. ***” Exista o lume mai buna… dar este foarte scumpa.”*** ”Lumea-i foarte generoasa, cand e vorba se te-mproaste cu laturi, foarte generoasa”*** "Există o zi în care ajungi să-ți fii ție însăți de ajuns!/ După zile și ani în care ai alergat după mai mult,/ În care te-ai luptat cu viața pentru o ciozvârtă de bucurie,/ În care te-ai plecat, în genunchi, și te-ai ridicat de tot atâtea ori,/ În care ai căutat fericirea în alții și ai pierdut-o într-o clipă,/ În care te-ai înfierat pentru tot ceea ce nu ai fost în stare,/ În care ai crezut în "eu" uitând de "eu sunt",/ În care ai murit pic cu pic și te-ai construit la loc, mereu altfel,/ După toate aceste zile și ani, vine o zi/ În care încetezi să mai privești în afară/ În care încetezi să te mai lupți, să mai condamni sau să mai judeci/ În care încetezi să mai alergi după dorințele născute din suferință,/ În care încetezi să mai fi așa cum trebuie.../ Vine o zi în care înțelegi că lumea ești de fapt tu./ Și în acea zi.. ajungi să-ți fii ție însăți de ajuns. "*** ” lumea te injura si te pupa cu aceeasi gura. Diferenta o face interesul. *** Lumea apartine celui care se bucura de ea. *** "Lumea nu-l satisface pe om si el se hotaraste s-o schimbe prin actiunea lui."

·         Anthony Hopkins: ,,Trăim într-o lume în care funerariile sunt mai importante ca și decedatul, căsătoria e mai importantă ca iubirea, aspectul e mai important decât sufletul. Trăim într-o cultură de ambalaj care disprețuiește conținutul."

·         Anton Pann: ”Asa e lumea asta, rade om de om si dracu de toti...

·         Arbatel Filotheanu: ”Într-un spaţiu de mult cer/Dintr-un timp liturghier,/Lumile apar şi pier/În adîncuri de mister./Într-o formă de neşters/Dintr-un strop de univers,/Lumile se nasc divers/Din scînteia unui vers./Într-un fel de contratimp/Dintr-un colţ de anotimp,/Se crează în răstimp/Sufletul ca spaţiu-timp!

·         Arthur Conan Doyle: ”lumea e plină de minunății mărunte, pe care, însă, prea puțini fac efortul de a le băga în seamă.”
Arthur Schopenhauer: "Lumea - precum s-a zis din vechime - este în proastă stare: sălbaticii se mănâncă unii pe alții, și civilizații se înșală unii pe alții, și aceasta se numește mersul lumii."

·         Arthur Schnitzler: ”Când spui că lumea e ciudată, nu uita că îţi aduci contribuţia la această ciudăţenie a ei, făcând ceva sau nefăcând nimic.

·         Artin Side: ”Stăpânii lumiiCine credeți voi că stăpânește lumea? Voi??? Teoretic vorbind, asta ar trebui să însemne ca voi să votați niște politicieni care să vă reprezinte. Teoretic... asta e definiția democrației. În realitate lucrurile stau cu totul altfel. Dacă încă mai credeți bazaconia cu democrația, vă rog să nu citiți mai departe. O să vă ofensați... și o să-mi spuneți că sunt teoretician al conspirației. Nu mă supăr. O iau ca un compliment. Oricum, aproape toate teoriile conspirației s-au adeverit... Pentru ceilalți, pregătiți să privească lumea în toată oribilitatea ei, să analizăm puțin lucrurile. Deci... noi știm deja că toți politicienii sunt marionete. Bine, bine... Dar cine se află în spatele lor. Masoneria khazară! O să-mi spuneți cei mai mulți dintre voi... Iezuiții catolici! O să-mi spuneți alții, care ați studiat cât de cât problema și știți că toți fondatorii de loje au avut legături strânse cu Ordinul Iezuit al Bisericii Catolice. Mă rog... cei mai școliți dintre voi veți coborî în timp până la faraonii egipteni. Nu-i rău... Dar, dacă v-aș spune că ceva nu se leagă în toată povestea asta? Aveți voi idee ce înseamnă să controlezi o lume întreagă??? Eu sunt pasionat de jocurile de strategie. Ca să construiești o civilizație într-un prăpădit de joc PC, trebuie să te concentrezi la maxim! Trebuie să ții cont de o multitudine de factori: religie, economie, știință, cultură, educație, armată, sănătate, divertisment, etc. Acum, haideți să înmulțim cu un milion complexitatea jocurilor de strategie a civilizației... Probabil că nici măcar nu ne putem da seama la ce nivel de complexitate ajungem! Chiar și într-un amărât de joc PC e nevoie de inteligență și abilitate pentru a construi o civilizație stabilă... și de o inteligență de-a dreptul sclipitoare și înțelepciune pentru a construi o civilizație prosperă! Dar, mai ales, este nevoie de experiență! Un nou venit nu se poate compara în niciun fel cu un jucător experimentat. Sub nicio formă... Punct! Și voi vreți să-mi spuneți că masonii conduc lumea? În realitate? Unde este de un milion de ori mai greu??? Fără supărare... dar este imposibil! Sunt veniți prea târziu în structura civilizației pentru a înțelege cum funcționează lucrurile. Khazarii? Voi știți cine au fost khazarii? Un neam turcic semi-nomadic! Voi vreți să-mi spuneți că lumea se poate controla de pe șeaua calului de către niște șefi de trib? E cumva o glumă??? Pe la împărații romani mai pot înțelege... Pe la faraonii egipteni mai are logică... Pe la regii sumerieni devine probabil... Ăștia au avut timp să vadă civilizația cum crește, se prăbușește, renaște... și tot așa. Ăștia au avut timp să înțeleagă ce anume generează ascensiunea și decadența unei civilizații... și au avut timp să înțeleagă care-i sunt pârghiile de control. Mă scuzați, dar am avut ocazia să vorbesc cu masoni... sunt de-a dreptul idioți! Am văzut interviuri cu șefii de loje masonice și, în cele multe cazuri, m-a bușit râsul de obtuzitatea și ignoranța lor! Voi vreți să-mi spuneți că ăștia conduc lumea? Serios??? Nu prieteni! În spatele lor se află alți indivizi. Indivizi cu o inteligență sclipitoare și o experiență transmisă de mii și mii de ani! Altfel nu ar fi fost posibil ca civilizația noastră - mai bine zis; a lor! - să fie controlată atât de bine.V-ați întrebat vreodată, de exemplu, unde este tot aurul lmperiului Roman? Sau unde sunt bogățiile fabuloase ale faraonilor egipteni și regilor sumerieni? Dacă ați observat cu atenție, barbarii care au distrus marile imperii... tot săraci au rămas. Goții lui Alaric au rămas tot niște pârliți după ce au prădat Roma. V-ați întrebat vreodată de ce este Elveția atât de bogată? Elveția nu are aur, dar bancherii elvețieni au finanțat toate regatele europene formate după căderea Imperiului Roman. Toate! De unde naiba au avut prăpădiții de elvețieni aur? Poate că aurul Romei e acum în Elveția. V-ați întrebat vreodată de ce are Vaticanul gardă elvețiană? Poate că bancherii elvețieni sunt de fapt romanii care și-au mutat aurul în Alpii Elvețieni, unde nu-i vedea și nici nu-i putea ajunge nimeni...În concluzie, ceea ce vedem noi: masoni khazari, skull&bones-i, bilderbergi, rothschilzi, etc... și de doar niște paiațe. Pur și simplu sunt prea mici și necăjiți pentru a controla o lume întreagă. Nu-i ajută nici inteligența și nici nu au nici expertiza necesară pentru așa ceva. Obișnuiți-vă cu ideea că, pur și simplu, nu știm cine sunt aceia care conduc în realitate lumea.

·         Aurelian Silvestru: ”Lumea este imperfectă . Contează , însă , nu cum o găsești când vii , ci cum o lași când pleci . Încearcă să lași în urma ta lucrurile un pic mai bune decât le-ai găsit ! Și nu uita că Binele și Adevărul au fost și trebuie să rămână împreună ."

·         Bertrand Russell: “Timpul a arătat multe defecte în teoriile lui Marx. Dezvoltarea lumii a fost suficient de asemănătoare profeției sale pentru a-i dovedi un om de o penetrare foarte neobișnuită, dar nu a fost suficient de asemănătoare nici politică, nici economică, exact așa cum a prezis că va fi. Naționalismul, până acum de a se diminua, a crescut și nu a reușit să fie cucerit de tendințele cosmopolite pe care Marx le-a discernat pe bună dreptate în finanțe.

·         Bogdan Petriceicu Hasdeu: ”În lume talentul nu înseamnă nimic fără caracter.
Bogdan Tomos: "Acum toata lumea isi bate joc de toata lumea"

·         Boris Vian: ”Regret ca m-am nascut intr-o lume care ma sileste sa aleg intre a fi calau si a fi victima

·         Calatorul Descult: "Am așteptat cu nerăbdare/O altă lume sub alt soare/Am așteptat și mai aștept/Un anotimp să-mi cadă în piept*** "Am fost cuplu de îndoială/Arătat model/Într-o lume ca o boală/Îngeri fără cer./*** "Este greu să ajungi acolo, foarte greu. /Trebuie să-ți lași la garderobă toate măștile /Si să păstrezi doar dragostea de toate./Trebuie să știi că nu știi nimic,/Că orice prejudecată va lupta împotriva ta, /Că principiile-ți se vor schimba.../Toate acuzațiile vor fi retrase.../Am întâlnit doar propria-mi prăbușire -/Din om în om,/Din cuvânt în cuvânt...Ca o poezie în fața unui pluton de execuție,/Am ajuns la... capătul lumii/Și/Vă aștept!

·         Camelia Rugaci: "MESAJ pentru UN OM ,O GLOABĂ SI UN POLITRUC Lumea asta vreți voi ,sa o prăpădiți?Lumea asta in care se nasc prunci, mari visători- cu o destinație perfecta? Lumea asta în care " Coliba unchiului Tom " adapă sufleteLumea asta în care copilăria joacă din zori și până la apusLumea asta în care ura se topește- precum ghețarul- in brațe de copil Lumea asta in care zâmbetul stă tipărit pe chipuri scuturate de ani Lumea asta care plânge și râde,bocește si ironizează până si moartea Lumea asta in care pășesc zori și cad apusuri pe cerdacul fiecărei case Lumea asta in care frumosul și urâtul s- au imbrățișat, și- au semnat un pact al iubirii ?Lumea asta vreți voi ,sa o prăpădiți? Lumea asta in care pasărea aduce primăvara cu triluri divine Lumea asta in care florile își scutură podoaba la concertul vântului de varăLumea asta in care talpa piciorului bucura cărarea păduriiLumea asta in care norul vine și adapă trupul vieții cu ploi răcoroase Lumea asta in care dorul e cântat prin văi și munți Lumea asta in care stânca conversează cu privitorul atentLumea asta in care și viorile pling ,și duios se prind intr- o horăLumea asta cu izvoare zglobii tâșnite din rărunchi de munte Lumea asta in care țarina a inghițit pogoane de lacrimi și sânge, dar nu a uitat alchimia durerii Lumea asta in care lumina vrajește lacul și dealul , lunca si pădurea intreagă Lumea asta in care valul pășește zilnic- cu o eleganță dobândită in miliarde de ani - si fură câte un sărut țărmului? Lumea asta vreti voi ,sa o prăpădiți?Lumea asta in care până și raza soarelui dansează și vibrează la unison cu celula din trup Lumea asta care a plâns sânge,dar nu a uitat niciodată lumina Lumea asta in care muntele zâmbește semeț și ingăduitor fiecarei ființe care ii mângâie grumazul Lumea asta in care toată suflarea participă, in fiecare moment, la construcția unui imens univers Lumea asta in care cuvântul plutește in infinit și incărcat de podoabe, se intoarce pe pământ in straiele materialității Lumea asta in care tiparul vorbirii mângâie si fulgeră sub bagheta magică a unui dirijor nevăzutLumea asta în care valsul firelor de iarbă e acompaniat de muzici tâșnite, ca un ecou,din vieti ancestraleLumea asta în care saltă sufletul iubăreț al frumosului plin de har Lumea asta care imbracă fantezia in culori și imbăiază durerea in lacrimi după care o transpune in muzică. Lumea asta in care fabulosul geniului se intâlnește cu negura minții si o transformă până când abdică, și atunci se luminează ??Lumea asta bună si rea ,deopotrivă, dar cu o forță fantastică plămădită de Gândul Divinității?

·         Carnaru Catalin Dan: ”Nu se pot rezolva problemele omenirii cu același instrumente care le-au creat ! Dincolo de faptul că aceasta e declarația celui mai recunoscut învățat al secolului douăzeci, este o chestie de logică elementară. Adică nu prin politică se pot rezolva crimele și distrugerile create de politicieni.Nicolae Tudor: Dv vreti revolutie, adica varsare de sange, haos, guverne emanate din revolutie, alt inceput cu furturi, dictatura, ocultism etc. Politica este instrumentul mereu actual, democratic, la indemana oricui. Eu, daca as reusi inchegarea unei echipe din 10 lideri, in 10 zile schimb Romania. Problema este ca un om, atunci cand ajunge la o intelegere cat de cat a lumii actuale (faptul ca suntem manipulati, sclavi, ca politica este folosita pentru interese personale samd), devine orgolios si vrea sa fie centrul unei posibile miscari. Daca ii demonstrezi ca gandeste gresit, te paraseste. Eu am incercat "A treia cale", cu modestie si deschidere maxima pentru dialog constructiv, cu niste oameni care s-au dovedit mai mici decat membrii actualei clase politice, care ma impingeau la extremism, incat am abandonat proiectul pana cand voi intalni macar un om inteligent care sa vrea o lume perfecta fara ca el, personal, sa castige neaparat ceva. "Instrumentul" ca fiecare individ sa evolueze personal incat sa atraga si alti oameni spre evolutie, asta insemnand crearea unei lumi paralele care sa o inlocuiasca treptat pe cea existenta, mi se pare o utopie.Carnaru Catalin Dan: Dacă ar exista revoluții poate că afirmația dumneavoastră precum că aș voi revoluție ar fi îndreptățită. Dar în întreaga istorie a omenirii nu au existat niciodată revoluții. Cel mult ceva revolte locale. Iar exterminarea paraziților se poate face și prin alte metode decât cele sângeroase la care v-ați dus imediat cu gândul. Orice parazit prosperă acolo unde are condițiile propice de trai. Deci e simplu... : nu-i mai oferi condiții de trai. În altă ordine de idei, utopia despre care vorbiți în încheierea comentariului dumneavoastră, se petrece sub ochii noștri, doar că prea puțini sunt destul de inteligenți și de vizionari ca să o poată vedea.Nicolae Tudor: Da, utopia a oprit vanzarea tarii; da, utopia a impiedicat accederea la putere a infractorilor; da, utopia a facut ca in tara/lume sa dispara saracia si exploatarea... Treziti-va!Carnaru Catalin Dan: Utopia sunt toți cei care la țară, acolo în satul lor își văd de viața lor așa cum au făcut-o secole la rând indiferenți la existența criminalilor cu gulere albe din capitalele lumii... Viața majorității își urmează cursul indiferent de mașinațiunile criminale ale minorităților ! Utopia sunt toate acele comunități independente de pe tot cuprinsul planetei care au părăsit sistemul și s-au retras în afara civilizației... Utopia sunt toți aceia care meșteresc știuți și mai ales neștiuți dispozitive „free energy” care le asigură independența energetică și prin asta libertatea față de sistemul criminal instituit de așa zișii stăpâni ai lumii. Utopie sunt toți aceia care aleg să locuiască în case mobile care neavând fundație și putând fi mutate oricând din loc, nu sunt supuse legislațiilor criminale de impozitare instituite de paraziții planetei care trăiesc doar din taxe și impozite furate pur și simplu din munca celor mulți. Utopie sunt cei care în țări întregi cum ar fi cele din Asia, Africa, sau America de sud, folosesc pompe fără motor auto-antrenate, pentru a pompa cantități impresionante de apă pe terasele cu culturi agricole situate la sute de metri înălțime, ori în satele fără apă aflate la zeci de km de locul unde sunt instalate pompele acelea. Utopie sunt cei ca Ianto Evans, Bunker Roy, Jaque Fresco, John Searl și alții care au instituit adevărate mișcări globale de dezvoltare a comunităților independent de sistem... Dar dumneavoastră nu aveți cum să știți de aceștia atât timp cât folosiți ca sursă de informare presa oficială fie ea scrisă sau audio-vizuală care este în întregime aservită criminalilor cu gulere albe, care deși extrem de puternici sunt doar o minoritate...Nicolae Tudor: Dv propuneti ca omul sa fuga de lume (cu rulota, cu trotineta, cu orice!) pentru a se feri de impozite ori sa nu mai fie dependenti de sistem. Aceasta nu este o solutie. Noi suntem fiinte umane create de El si avem in stapanire pamantul. Eu vreau sa traiesc AICI, unde m-a trimis Dumnezeu, prin nastere, probabil am si o misiune, dar sigur am obligatia nescrisa sa ma implic in viata comunitatii, mai mult decat a o informa cu asiduitate, ci devenind o forta, impreuna cu ceilalti oameni, si a face echilibru cu orice pret.

·         Casian Balabasciuc;: ”Înghesuită-i omenirea/ Între teroare și suplicii/ Dar își ascunde rătăcirea/ Perfidă-n fel de fel de vicii.//Emancipată se proclamă/ Mai jalnic decât niciodată,/ De parcă n-a avut nici mama/ Și nici n-a ascultat de tată./ Pășesc cei tineri deopotrivă/ Pe drumul fals al rătăcirii/ Neștiutori cât de nocivă E moda împotriva firii., Devin din cugete curate,/ Cu timpul, suflete pierdute/ Au conștiințe cumpărate/ Și libertățile vândute. / Subtil mânați către dezastre/ Cad pradă viselor pribege/ Ratând menirea speciei noastre/ Pe care n-o pot înțelege./ Rostul familiei e să-nvețe,/ Cum păsările-nvață zborul. / Se poate doar la tinerețe./ De-acasă-ncepe viitorul. *** "Ce-a devenit de-o vreme / Întreaga omenire/Din cauză că se teme/Și-aleargă în neștire?/ Cum și-a pierdut pasivă/Decență, demnitate/Și ca alternativăPentru nimic se zbate./Se-abate amăgită/De bani și de plăcereCât e de fericită/Și fără de repere! / Capabilă să-și vândă/Și dragostea de frate,/O cloacă supurândă/Și plină de păcate,/Înalță efemerul/Să-l pună în lumină/Și otrăvește cerul/Credința prea puțină./Pe cine deranjează/Și-a uneltit mereu/Ca drumul să și-l piarză/Cel vrut de Dumnezeu?/vandut raiul pe un mar!/Câtă încrâncenare,/Ce luptă grea se duce!/Se-nvie și se moare./Nădejdea e în Cruce.

·         Călin Mărincuș: Nivelul de stres, cantitatea de negativ mental ,a atins în România un apogeu de neimaginat! Fiecare om cu gândirea funcțională simte asta! Pur și simplu mintea noastră și viața noastră sunt invadate de răul care are atâtea fețe! Frica, nesiguranța, nervii întinși, frustrarea, neputiința, grija, ura, repulsia, indignarea, regretul, agresivitatea mentală și declarativă, mi se par mai prezente ca oricând în viața acestei țări! Nu vi se pare că se muncește de zor la asta, din partea celor care chipurile ne conduc? Măi oameni buni, haideți să gândim logic! În orice structură de pe această Planetă sau chiar Univers , fie ea fizică sau spirituală, există o ierarhie, sau o ordine sau o rânduială,cum vrea fiecare să priceapă! În structura politică exsista ierarhii locale, municipale, de țară, de continent și de nivel planetar! Este obligatoriu ca în orice ierarhie să existe un șef, nu? În absolut orice structură este obligatoriu să existe un principiu al subordonării pentru a asigura funcționalitatea și scopul! Scopul atins este rezultatul voinței , muncii, și cel mai important!!! AL NEVOII și al NECESITĂȚII! Astfel, eu cred că în vârful decizional al acestei Planete se află niște entități, nu oameni, care se hrănesc din belșug cu negativul mental pe care-l generăm noi! Eu sunt ferm convins că ținta unică și finală a Negativismului nu este altceva decât partea spirituală din fiecare dintre noi! Eu asta cred! Dacă am înnebunit, iertați-mă, atât mă duce mintea, nu pot mai mult!

·         Călinescu Maria: "Pun inima între palmele timpului/să poată primi toată lumina necesară minții/în trecerea pe pământ/dau aripi gândului pentru a se hrăni cu frumusețea/ sentimentelor care înmuguresc în fiecare anotimp/cuprind întreaga lume cu brațele sufletului/s-o protejez de pâcla nopții/de furtuna distrugătoare a răului/de ploaia cu lacrimi amare/măsor timpul cu pasul apăsat/să-mi rămână urma în lutul sfânt/ca un ultim cuvânt /mărturie a iubirii de neam și țară/mă adăpostesc la umbra liniștii mele/pentru a mă proteja de propria durere/de slăbiciunea inspirației/continui mersul în cerc/mă voi opri când nimic/nu voi mai avea de spus.”*** ”lumea ce-i nelume.

·         Charles Dickens: ”În lumea mică în care îşi duc existenţa copiii, indiferent cine i-ar creşte, nimic nu este observat şi simţit mai bine ca nedreptatea.

·         Claudiu Serea: ”Lumea-i străină și-i frig,/ Și vezi prin gaura de la covrig/ Vise cum pleacă și te lasă...

·         Cleveland Amory: ”Ceea ce are nevoie lumea este un nou fel de armata: armata bunatatii.”

·         Conduraru Ioana: "Iubirea nu e un tandem!/E sentiment și un refren/Acestei vieți ce, omenesc,/Se pierde într-un râs prostesc."

·         Constanta Buciugan: "Lumea a inceput printr-o afacere proasta: Adam a vandut raiul pe un mar!

·         Costel Avrămescu: "O lume sufocată/ de durere și vulgaritate"

·         Costel Stancu: "Noii tăi stăpîni/beau numai vinuri albe aduse din ţara lor /dar nu se sfiesc să iubească femeile locului/a venit vremea bastarzilor a uriaşilor cu/cap de muscă a vitejilor din saloanele de dans/a femeilor mai frumoase cînd înşală /decît atunci cînd alăptează nimic nu mai e/aşa cum a fost

·         Damian Luca: ”Scoala, unde din nefericire reiese ca este implementata o strategie in a ne indoctrina si a ne tine limitati in a vedea adevarata realitate, iar noi cei ce am descoperit sau urmeaza sa mai descoperim pe ce principii ar trebui sa se bazeze scoala, realizam cu dezamagire ce efecte devastatoare poate avea neimplementarea unei adevarate strategii de invatamant. De aici si se leaga toate aceste probleme, lacune din societate, unde multi nu pot distinge diferenta dintre adevar si fals. Si mai grav este ca muti aleg falsul si minciuna, fiind convinsi ca au ales adevarul, neacceptand alta opinie. Multe cazuri cunoastem in scoli unde se vede clar ca mentalitatea este aceea precum: scapa cine poate, adica: “cei ce inteleg ceva……bine, ceilalti asta este, raman in urma, se v-or descurca ei cumva”. Nu spun ca nu sunt materii care nu ne ajuta, spun ca fiecare materie trebuie revizuita in asa fel incat sa se combine Teoria cu PRACTICA (degeaba teorie daca practica mai deloc). Rezultatul needucarii si nepasarii se vede atunci cand multi decid sa se lase de invatamant, cei ce reusesc sa termine nu stiu incotro s-o apuce, iar cel mai grav este atunci cand cei cu note bune si care se presupune ca vor fi de success, realizeaza ca ceea ce au invatat cu asa multa sarguinta, de fapt nu ii ajuta cu adevarat in ceea ce isi doresc si au visat. Vedem multe cazuri in care multe genii ne pleaca din tara si aleg sa serveasca alte tari, deoarece in tara lor s-au lovit de coruptia si neprofesionalismul din fiecare institutie.Atatea sunt de discutat pe aceasta tema incat este necesar o ampla discutie la care sa participe diferite personae cu viziuni oneste, in principal cadre din invatamant si nu numai.* Cateva solutii ce le vad a se implementa in administratia locala fiind prioritatea NR.1 ce tine de Scoli/Invatamant: Profesorii trebuie cu adevarat respectati, protejati, remunerati in asa fel incat sa le faca placere sa vina la locul de munca. Autoritatea Locala condusa de catre oameni meritocrati trebuie sa asigure profesorilor cele mai bune conditii din toate punctele de vedere, astfel:- In primul rand toate cadrele didactice ce deservesc scolile Municipiului, trebuie invitate la o dezbatere a Administratiei Locale incluzand reprezentanti din toate domeniile unde se va pune baza unui principiu comun si anume “Toti pentru unul si unul pentru toti”.- Noi, Institutia Locala, urgent trebuie sa aducem la cele mai noi standarde toate scolile si liceele, unde atat copii cat si profesorii sa nu duca lipsuri. Aici, noi toti cetatenii trebuie sa constientizam ca va trebui sa depunem eforturi enorme si sa venim cu un aport, fie el cat de mic in sustinerea oricarei cauze.• Institutia Locala prin totala transparenta, trebuie sa vina cu un plan onest, cinstit si realist astfel:- Bugetul se va stabili avand la baza transparenta, unde se va explicat concret si cu dovezi fiecare banut necesar pentru indeplinirea proiectelor.- Lucrarile se vor face exclusiv prin Cooperativa Constructorilor formata din cetateni ai Municipiului/Comunelor. Aceasta Cooperativa trebuie sa aduca laolalta muncitorii care de fel muncesc pe cont propriu si cei ce sunt nemultumiti de patronat. Prin urmare acestia vor primi salariile in mod direct, in functie de experienta si performanta, eliminand astfel acel “PATRON” care de fel astazi este un borfas ce cauta in primul rand sa faca propriul profit, iar mai apoi din ce ramane da si muncitorilor.Intr-un cuvant, fiecare muncitor din Cooperativa va fi chiar el insusi “Patron”.- Pentru o reala siguranta si sprijin, se va dezvolta un cartier rezidential (ex. construirea de locuinte tip ANL) in ideea de a atrage si oferi recunostinta fata de cadrele didactice unde acestea pot avea optiunea de a se stabili rapid, asigurandu-se astfel toate facilitatile. In modul acesta se incurajeaza o mai buna motivatie a noii generatii ( cei ce sunt la inceput de drum ) cat si celor ce deja profeseaza, de a se implica mai usor si rapid in a atinge unicul scop, acela de a pregati viitoarele generatii.- Urmatorul pas va fi acela de a implementa in incinta scolilor, desigur acolo unde si locul va permite, o cantina in scopul de a asigura atat cadrelor cat si elevilor o masa calda si sanatoasa. Bucatariile se vor construi in locatii de unde se poate distribui mancarea destul de rapid fiecarei scoli. Astfel eliminam pierderea acelui timp pretios in care profesorii / elevii trebuie sa se “descurce” cumva in a asigura aceasta nevoie. Se va putea in acest mod introduce mai usor, de ce nu si o ora sau doua de extra timp petrecut la scoala in ideea de a face si ceva practica, plus unele prezentari tip “meditatie”. Prin urmare se va cauta ca acei profesori ( ce au adevarata chemare spre invatamant si vor intelege cu adevarat ca trebuie sa ne sustinem reciproc) sa isi dedice catva timp probono / voluntar in scopul de a-i indruma cu adevarat pe elevi.Administratia Locala va sprijini ideea de a sustine profesorii in a implementa creearea lectiilor digitale, care sa aiba ca scop MEDITAREA copiilor. Adica profesorii prezinta lectii in format video si audio, ghidati de o echipa de specialisti in domeniul IT ( ex: Televiziunea locala ), prezentand astfel diferite lectii ce pot fi vazute de cate ori va fi nevoie ca si copii/parintii sa inteleaga. Astfel aceea practica in care doar cativa elevi isi permiteau luxul de a face meditatii, va fi acum accesibila tuturor elevilor pentru o suma modica. Avand in vedere efortul profesorilor noi, parintii, vom fi recunoscatori prin a dona/sprijini financiar ( suma necesara din partea parintilor va fi destul de modica, tinand cont ca de data aceasta vor fi destul de multi parinti interesati sa sustina acest demers ).- In concluzie mai avem multe de discutat pe aceasta tema, se va intelege si mai bine mesajul si ideea atunci cand se va dezbate mai profund aceasta ideologie. Prin discutii audio si video cu siguranta mesajul va fi mai clar.” Comentariu Nicolae Tudor: ”Solutiile sunt complexe si acestea tin de o strategie nationala, nu locala. Dv ati prezentat perspectiva altei lumi, una care combina tribul, comunismul si capitalismul. Numesc aceasta A TREIA CALE, concept filosofic care imi apartine. Tribal (pentru ca locuitorii sunt egali in supravietuire), comunist (implica Statul in activitatea economica si capitalism (se pregatesc elevii pentru o posibila implinire umana care sa le aduca oricat profit, dupa munca si harul fiecaruia) Programul meu politic are 3 eradicari: a hotiei, a saraciei si a analfabetismului. Pentru a fi implementate trebuie aduse in viata comunitatii ca Legi. Altfel raman deziderate particulare care tin de ceea ce nu exista: constiinta. Sau de impunerea prin forta a decidentului, temporar aflat la butoanele deciziei. Oamenii se supun prin doua cai: de frica sau respect. Intrucat toti decidentii postdecembristi, practicand hotia, nu au obtinut decat respectul complicilor, intrucat decidentii postdecembristi au avut ca lipsa in caracterul lor morala, acestia pot fi definiti ca bogati si destepti. Morala a fost si este de fatada, pentru ca sunt controlati de complici si nu de cetateni. Cu alte cuvinte, civilizatia actuala este salbatica. Progresul trebuie obtinut prin organizarea civica a localnicilor, dar nu in oferirea de solutii, ci in pedepsirea cu moartea prin spanzuratoare a decidentilor infractori, facuta discret, fara probe incriminatorii. Pentru a se realiza aceasta trebuie ca un om sau mai multi sa imbrace noaptea haina serifului din westul salbatic si sa-si puna la ochi esarfa lui Zorro. Daca se vrea progres. Daca nu, vom vorbi la infinit despre ce trebuie facut.

·         Dan Isaru (Dan Dadae): "Sînt legumă nestrivită, vegetînd în amorțire, /Într-un suc de gînduri moarte, fierte-n zeamă de torturi, /Iar tot ce văd clar cu ochii, mi se pare-nchipuire, /Într-o lume-n care mișcă inutile-adunături."

·         Dani Anton: "Nimeni de Adevăr nu mai ascultă- /În virtual e-atâta fericire./Sufletu-i ascuns în CD-ROM"

·         Daniel Alin: ”Cam asta este directia spre care ne indreapta guvernele marioneta actuale, desi nu ar fi rau sa ne intoarcem la triburi, in opinia mea este cea mai inalta forma de guvernamant cunoscuta iar seful de trib poate da socoteala in orice clipa de actiunile si deciziile pe care le ia. Traim vremuri cu cei mai incompetenti si idioti guvernanti si asta mi se pare adevaratul pericol, ca detin puterea exact cei care nu ar trebui sa o aibe niciodata. In trecut erau la marginea societatii acum sant in functii publice si fac legi si dau directive pentru cei sanatosi care muncesc si sustin cu adevarat societatea.

·         Daniel Luca: ”Planeta noastră cu parfum de mosc ne-a pregatit o nouă exilare.

·         David Orr: „Planeta are nevoie cu disperare de vindecători, aducători de pace, restauratori, povestitori și iubitori de toate cele. Are nevoie de oameni care trăiesc bine în locurile lor. Are nevoie de persoane care au curaj - dar nu orice curaj, ci curaj moral - și care sunt dispuse să se alăture luptei pentru a face lumea locuibilă și umană.” -

·         Declaratia de independenta a Americii, 4 iulie 1776: ”Intreaga istorie ne invata ca omenirea este mai degraba dispusa sa sufere atata vreme cat raul poate fi tolerat, decat sa-si faca dreptate prin abolirea formelor de guvernare cu care s-a obisnuit.”

·         Democrit: ”Celui înțelept îi este deschis înțelegerii tot ce vede, pentru că patria unui suflet liniștit e întreaga lume.”

·         Denis Diderot: ”Daca nu se rosteste aproape nici un cuvant pe lumea asta care sa fie inteles asa cum e spus, inca si mai rau e ca nu se face aproape nimic care sa fie judecat asa cum e facut.

·         Dimitrie Bolintineanu: ”Lumea are nevoie de speranta ca de lumina.”

·         Ducele de Levis: Lumea e atât de rea, încât cei care nu fac rău sunt consideraţi buni.

·         Elena Chiriac: ”Creștem orgolii azi, nu poezie,/sătui suntem de viață până-n gât./destinele se zbat în lumi umile,/ lumea  se schimbă în ruine /iubirii nu îi mai găsim motiv.

·         Elena Căruntu Bîrchi: ”Nu au vorbe, nu au brațe, nici n-au fețele umane,/Dar te apără mereu, chiar și-atunci când le e foame/ Pentr-o mângâiere seara și-o privire-n dimineață ,/ Stau acolo lângă ușă, credincioși întreaga viață./ Și nu-ți cer să împarți averea, nici pe umeri haine noi,/ Doar un zâmbet, bunătate și ne-așteaptă afară-n ploi/ Numai oamenii rănesc și prin fapte și cuvinte,/ De le faci o dată rău și-n mormânt te-ar ține minte!/ Și nu-i cale să te ierte, nici dacă le-ai da răsplată,/ Dintr-un prieten faci dușman și dușman e viața toată/ Ia priviți din când în când, la cei fără de cuvânt,/ Că mai oameni, mai cu suflet, câteodată ei ne sunt./ Am văzut rele pe lume și atâta răzbunare,/ Că păreau oameni frumoși, niște amărâte fiare/ Și din mâna celui bun, se hrănește câte-un monstru/ Fără ca să bănuim, ținem lupi în jurul nostru./ Și mănâncă și-apoi dorm, sub același coperiș,/ Dar te-ar vinde, te-ar ucide, precum hoții pe furiș/ Nu e junglă mai sinistră decât lumea dragii mei,/ Poți să închizi ușile toate, dar nu te ferești de ei./ În privirea unui câine poți citi mereu iubirea,/ Nedreptatea, falsitatea, ne-o întinde omenirea/ Deschizi ușa unui om și-are sufletul de câine, / Fără să privească-n urmă, e vrăjmașul tău de mâine!”

·         Elisabeta a 2-a: “Lumea în care trăim e departe de a fi ideală. Mai devreme sau mai târziu părinții te vor părăsi și nu va rămâne nimeni care să te iubească pentru simplul fapt că exiști.”

·         Emil Cioran: ,,O națiune, cand începe să se înarmeze, nu se mai poate opri. Saracia si mizeria nu constituiesc limite ale înarmarii. De sute de ani, omenirea privește cerul printr-o gaură de tun ***Lumea este alcătuită din cuvinte goale și din dureri mute. ***Lumea nu se îngrămădeşte decât în jurul negustorilor de iluzii.***"Societățile arhaice au dăinuit fiindcă nu cunoșteau nevoia de a se înnoi și a se prosterna înaintea altor și altor simulacre.Acolo unde idolii se schimbă cu fiecare generație, nu e de așteptat longevitate în istorie. Grecia antică și Europa modernă sint tipuri de civilizații atinse de o moarte precoce, rod al dorinței nestăvilite de metamorfozare si-al unui consum excesiv de zei și de succesoare ale lor.China și Egiptul de odinioară s-au lă-făit timp de milenii intr-o magnifică scleroză. a fel, societățile africane înaintea contactului cu Occidentul. Sint însă și ele amenințate, fiindcă au adoptat alt ritm.Pierzind monopolul stagnării, se agită din ce în ce mai mult și se vor prăbuși inevitabil, ca și modelele lor, ca și civilizațiile astea infrigurate neînstare să dăinuie mai mult de 10 veacuri.În viitor, popoarele ce vor accede la supremație, se vor bucura și mai puțin de ea: istoriei tihnite i s-a substituit, inexorabil, istoria gîfîită. Cum să nu-i regreți pe faraoni și pe colegii lor chinezi!" *** "Și ce mai pot aștepta de la lumea aceasta acei care sint dincolo de normal: viață, singurătate, disperare sau moarte? Oricit m-as fi războit eu în această lume și oricit m-aș fi separat de ea, distanța dintre mine și ea n-a făcut decît să mi-o facă mai accesibilă. Deși nu pot găsi un sens în lume, un sens obiectiv și o finalitate transcendentă, care să arate înspre ce evoluează lumea, la ce ajunge procesul universal, varietatea de forme a existenței a fost totuși în mine un prilej de veșnice încîntări și tristeți. Vreau să mor, dar îmi pare rău că vreau să mor *** ”𝗟𝘂𝗺𝗲𝗮 î𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝗿𝗲𝘇𝗼𝗹𝘃𝗮̆ 𝗻𝗶𝗺𝗶𝗰.  𝗠𝗮𝗶 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗲𝘃𝗮 𝗽𝗲 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗽𝗮̆𝗺𝗮̂𝗻𝘁 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗻𝘂 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗮̆ 𝗳𝗶 𝗽𝘂𝘀 𝗹𝗮 î𝗻𝗱𝗼𝗶𝗮𝗹𝗮̆, î𝗻 𝗮𝗳𝗮𝗿𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗺𝗼𝗮𝗿𝘁𝗲, 𝘀𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿𝘂𝗹 𝗹𝘂𝗰𝗿𝘂 𝘀𝗶𝗴𝘂𝗿 î𝗻 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮̆ 𝗹𝘂𝗺𝗲? 𝗔 𝘁𝗲 î𝗻𝗱𝗼𝗶 𝗱𝗲 𝘁𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗮 𝘁𝗿𝗮̆𝗶 𝘁𝗼𝘁𝘂𝘀̦𝗶 — 𝗶𝗮𝘁𝗮̆ 𝘂𝗻 𝗽𝗮𝗿𝗮𝗱𝗼𝘅, 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘂𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝘁𝗿𝗮𝗴𝗶𝗰𝗲, 𝗱𝗲𝗼𝗮𝗿𝗲𝗰𝗲 î𝗻𝗱𝗼𝗶𝗮𝗹𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗺𝘂𝗹𝘁 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝘂𝘁̦𝗶𝗻 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗻𝘀𝗮̆ 𝘀̦𝗶 î𝗻𝗰𝗼𝗿𝗱𝗮𝘁𝗮̆ 𝗱𝗲𝗰𝗮̂𝘁 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮. 𝗡𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗮𝗰𝘁𝗲𝗿𝗶𝘀𝘁𝗶𝗰 𝗳𝗮𝗽𝘁𝘂𝗹 𝗰𝗮̆ 𝘁𝗶𝗽𝘂𝗹 𝗰𝗲𝗹 𝗺𝗮𝗶 𝗳𝗿𝗲𝗰𝘃𝗲𝗻𝘁 𝗱𝗲 î𝗻𝗱𝗼𝗶𝗮𝗹𝗮̆ 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗲𝗹 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗯𝗿𝗮𝗹, 𝘂𝗻𝗱𝗲, 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝘂𝗿𝗺𝗮𝗿𝗲, 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗶𝗰𝗶𝗽𝗮̆ 𝗼𝗺𝘂𝗹 𝗻𝘂𝗺𝗮𝗶 𝗰𝘂 𝗼 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗳𝗶𝗶𝗻𝘁̦𝗮 𝘀𝗮, î𝗻 𝗱𝗲𝗼𝘀𝗲𝗯𝗶𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗶𝗰𝗶𝗽𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘁𝗼𝘁𝗮𝗹𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗼𝗿𝗴𝗮𝗻𝗶𝗰𝗮̆ 𝗱𝗶𝗻 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮𝗿𝗲? 𝗖𝗵𝗶𝗮𝗿 î𝗻 𝗳𝗼𝗿𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗼𝗿𝗴𝗮𝗻𝗶𝗰𝗲 𝘀̦𝗶 𝘀𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝘀𝗲 𝗮𝗹𝗲 î𝗻𝗱𝗼𝗶𝗲𝗹𝗶𝗶, 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗻𝘀𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗻𝗶𝗰𝗶𝗼𝗱𝗮𝘁𝗮̆ 𝗲𝗰𝗵𝗶𝘃𝗮𝗹𝗲𝗻𝘁𝗮̆ 𝗰𝗲𝗹𝗲𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮𝗿𝗲. 𝗨𝗻 𝗮𝗻𝘂𝗺𝗶𝘁 𝗱𝗶𝗹𝗲𝘁𝗮𝗻𝘁𝗶𝘀𝗺 𝘀̦𝗶 𝘂𝗻 𝗴𝗲𝗻 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗶𝗰𝘂𝗹𝗮𝗿 𝗱𝗲 𝘀𝘂𝗽𝗲𝗿𝗳𝗶𝗰𝗶𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗮𝗰𝘁𝗲𝗿𝗶𝘇𝗲𝗮𝘇𝗮̆ 𝘀𝗰𝗲𝗽𝘁𝗶𝗰𝗶𝘀𝗺𝘂𝗹 𝗳𝗮𝘁̦𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗳𝗲𝗻𝗼𝗺𝗲𝗻𝘂𝗹 𝗮𝘁𝗮̂𝘁 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗹𝗲𝘅 𝘀̦𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗶𝘂𝗱𝗮𝘁 𝗮𝗹 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮̆𝗿𝗶𝗶. 𝗠𝗮̆ 𝗽𝗼𝘁 î𝗻𝗱𝗼𝗶 𝗱𝗲 𝗼𝗿𝗶𝗰𝗲, 𝗽𝗼𝘁 𝗮𝗿𝘂𝗻𝗰𝗮 𝘂𝗻 𝘇𝗮̂𝗺𝗯𝗲𝘁 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗿𝗲𝘁̦𝘂𝗶𝘁𝗼𝗿 𝗮𝘀𝘂𝗽𝗿𝗮 𝗹𝘂𝗺𝗶𝗶, 𝗱𝗮𝗿 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮 𝗻𝘂 𝗺𝗮̆ î𝗺𝗽𝗶𝗲𝗱𝗶𝗰𝗮̆ 𝘀𝗮̆ 𝗺𝗮̆𝗻𝗮̂𝗻𝗰, 𝘀𝗮̆ 𝗱𝗼𝗿𝗺 𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗶𝘁 𝘀𝗮𝘂 𝘀𝗮̆ 𝗺𝗮̆ 𝗰𝗮̆𝘀𝗮̆𝘁𝗼𝗿𝗲𝘀𝗰. Î𝗻 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮𝗿𝗲, 𝗱𝗲 𝗮 𝗰𝗮̆𝗿𝗲𝗶 𝗽𝗿𝗼𝗳𝘂𝗻𝘇𝗶𝗺𝗲 𝗻𝘂 𝘁𝗲 𝗽𝗼𝘁̦𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘃𝗶𝗻𝗴𝗲 𝗱𝗲𝗰𝗮̂𝘁 𝘁𝗿𝗮̆𝗶𝗻𝗱-𝗼, 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗮𝗰𝘁̦𝗶𝘂𝗻𝗶 𝗻𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹𝗲 𝗱𝗲𝗰𝗮̂𝘁 𝗰𝘂 𝗲𝗳𝗼𝗿𝘁 𝘀̦𝗶 𝘀𝘂𝗳𝗲𝗿𝗶𝗻𝘁̦𝗮̆. 𝗡𝗶𝗺𝗲𝗻𝗶, 𝗽𝗲 𝗰𝘂𝗹𝗺𝗶𝗹𝗲 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮̆𝗿𝗶𝗶, 𝗻𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗻𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗹 𝗹𝗮 𝘀𝗼𝗺𝗻. 𝗗𝗲 𝗮𝗰𝗲𝗲𝗮, 𝗻𝗶𝗰𝗶𝘂𝗻 𝗱𝗲𝘇𝗻𝗮̆𝗱𝗮̆𝗷𝗱𝘂𝗶𝘁 𝗮𝘂𝘁𝗲𝗻𝘁𝗶𝗰 𝗻𝘂 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘂𝗶𝘁𝗮 𝗻𝗶𝗺𝗶𝗰 𝗱𝗶𝗻 𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲𝗱𝗶𝗮 𝗹𝘂𝗶, 𝗽𝗮̆𝘀𝘁𝗿𝗮̂𝗻𝗱 î𝗻 𝗰𝗼𝗻𝘀̦𝘁𝗶𝗶𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝗮𝗰𝘁𝘂𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗱𝘂𝗿𝗲𝗿𝗼𝗮𝘀𝗮̆ 𝗮 𝗺𝗶𝘇𝗲𝗿𝗶𝗲𝗶 𝗹𝘂𝗶 𝘀𝘂𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗲 𝗽𝗮̂𝗻𝗮̆ 𝗱𝗶𝗻𝗰𝗼𝗹𝗼 𝗱𝗲 𝗼𝗿𝗶𝗰𝗲 𝗺𝗮𝗿𝗴𝗶𝗻𝗶. Î𝗻𝗱𝗼𝗶𝗮𝗹𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗼 𝗻𝗲𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗲 𝗿𝗲𝗳𝗲𝗿𝗮̆ 𝗹𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗲 𝘀̦𝗶 𝗹𝗮 𝗹𝘂𝗰𝗿𝘂𝗿𝗶; 𝗲𝗮 𝗿𝗲𝘇𝘂𝗹𝘁𝗮̆ 𝗱𝗶𝗻 𝗰𝗼𝗻𝘀̦𝘁𝗶𝗶𝗻𝘁̦𝗮 𝗶𝗿𝗲𝘇𝗼𝗹𝘃𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶𝗶 𝘁𝘂𝘁𝘂𝗿𝗼𝗿 𝗰𝗵𝗲𝘀𝘁𝗶𝘂𝗻𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗺𝗮𝗿𝗶. 𝗗𝗮𝗰𝗮̆ 𝘀-𝗮𝗿 𝗿𝗲𝘇𝗼𝗹𝘃𝗮 𝗺𝗮𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗲, 𝘀𝗰𝗲𝗽𝘁𝗶𝗰𝘂𝗹 𝗮𝗿 𝗿𝗲𝘃𝗲𝗻𝗶 𝗹𝗮 𝘀𝘁𝗮̆𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗻𝗼𝗿𝗺𝗮𝗹𝗲. 𝗖𝗮̂𝘁𝗮̆ 𝗱𝗶𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝗳𝗮𝘁̦𝗮̆ 𝗱𝗲 𝘀𝗶𝘁𝘂𝗮𝘁̦𝗶𝗮 𝗼𝗺𝘂𝗹𝘂𝗶 î𝗻 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮𝗿𝗲, 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮𝗿𝗲, 𝗱𝗮𝗰𝗮̆ 𝘀-𝗮𝗿 𝗿𝗲𝘇𝗼𝗹𝘃𝗮 𝘁𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗲𝗹𝗲, 𝗻𝘂 𝗮𝗿 𝗳𝗶 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝘂𝘁̦𝗶𝗻 𝗻𝗲𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗶𝘁, 𝗱𝗲𝗼𝗮𝗿𝗲𝗰𝗲 𝗻𝗲𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗲𝗮 𝗹𝘂𝗶 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗿𝗮̆𝘀𝗮̆𝗿𝗶𝘁𝗮̆ 𝗱𝗶𝗻 𝘀𝘁𝗿𝘂𝗰𝘁𝘂𝗿𝗮 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻𝘁̦𝗲𝗶 𝗹𝘂𝗶 𝘀𝘂𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗲. 𝗗𝗶𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 î𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮𝗻𝘅𝗶𝗲𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝘀̦𝗶 𝗻𝗲𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗲𝗮 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗶𝗺𝗮𝗻𝗲𝗻𝘁𝗲 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻𝘁̦𝗲𝗶. 𝗡𝗶𝗺𝗲𝗻𝗶 𝗻𝘂 𝗲 𝘁𝗼𝗿𝘁𝘂𝗿𝗮𝘁, î𝗻 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮𝗿𝗲, 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗲, 𝗰𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘃𝘂𝗹𝘀𝗶𝗶𝗹𝗲 𝘀̦𝗶 𝗮𝗿𝗱𝗲𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗿𝗶𝗲𝗶 𝘀𝗮𝗹𝗲 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻𝘁̦𝗲. 𝗖𝗮̆ 𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝗿𝗲𝘇𝗼𝗹𝘃𝗮̆ 𝗻𝗶𝗺𝗶𝗰 î𝗻 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮̆ 𝗹𝘂𝗺𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗿𝗲𝗴𝗿𝗲𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹. 𝗡-𝗮 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗮𝘁 𝘀̦𝗶 𝗻𝘂 𝘃𝗮 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗮 𝗻𝗶𝗺𝗲𝗻𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗮̆ 𝘀𝗲 𝘀𝗶𝗻𝘂𝗰𝗶𝗱𝗮̆ 𝗱𝗶𝗻 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗺𝗼𝘁𝗶𝘃. 𝗔𝘁𝗮̂𝘁 𝗱𝗲 𝗽𝘂𝘁̦𝗶𝗻 𝗶𝗻𝗳𝗹𝘂𝗲𝗻𝘁̦𝗲𝗮𝘇𝗮̆ 𝗻𝗲𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗲𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲𝗰𝘁𝘂𝗮𝗹𝗮̆ 𝗻𝗲𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗲𝗮 𝘁𝗼𝘁𝗮𝗹𝗮̆ 𝗮 𝗳𝗶𝗶𝗻𝘁̦𝗲𝗶 𝗻𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗲. 𝗗𝗶𝗻 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗺𝗼𝘁𝗶𝘃, 𝗽𝗿𝗲𝗳𝗲𝗿 𝗱𝗲 𝗼 𝗺𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗼𝗿𝗶 𝗼 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝗱𝗿𝗮𝗺𝗮𝘁𝗶𝗰𝗮̆, 𝘁𝗼𝗿𝘁𝘂𝗿𝗮𝘁𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗱𝗲𝘀𝘁𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗲𝗶 î𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲 𝘀̦𝗶 𝗰𝗵𝗶𝗻𝘂𝗶𝘁𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘂𝗺𝗮𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗳𝗹𝗮̆𝗰𝗮̆𝗿𝗶 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗿𝗲, 𝗱𝗲𝗰𝗮̂𝘁 𝘂𝗻 𝗼𝗺 𝗮𝗯𝘀𝘁𝗿𝗮𝗰𝘁, 𝗳𝗿𝗮̆𝗺𝗮̂𝗻𝘁𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗲 𝗮𝗯𝘀𝘁𝗿𝗮𝗰𝘁𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝗮𝗻𝗴𝗮𝗷𝗲𝗮𝘇𝗮̆ 𝗳𝗼𝗻𝗱𝘂𝗹 𝘀𝘂𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗶𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶𝗶 𝗻𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗲. 𝗗𝗶𝘀𝗽𝗿𝗲𝘁̦𝘂𝗶𝗲𝘀𝗰, î𝗻 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮̆ 𝗴𝗮̂𝗻𝗱𝗶𝗿𝗲, 𝗮𝗯𝘀𝗲𝗻𝘁̦𝗮 𝗿𝗶𝘀𝗰𝘂𝗹𝘂𝗶, 𝗮 𝗻𝗲𝗯𝘂𝗻𝗶𝗲𝗶 𝘀̦𝗶 𝗮 𝗽𝗮𝘀𝗶𝘂𝗻𝗶𝗶. 𝗖𝗮̂𝘁 𝗱𝗲 𝗳𝗲𝗰𝘂𝗻𝗱𝗮̆ 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗼 𝗴𝗮̂𝗻𝗱𝗶𝗿𝗲 𝘃𝗶𝗲, 𝗽𝗮𝘀𝗶𝗼𝗻𝗮𝘁𝗮̆, î𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗹𝗶𝗿𝗶𝘀𝗺𝘂𝗹 𝗰𝗶𝗿𝗰𝘂𝗹𝗮̆ 𝗰𝗮 𝘀𝗮̂𝗻𝗴𝗲𝗹𝗲 î𝗻 𝘃𝗶𝗻𝗲! 𝗘𝘀𝘁𝗲 𝗲𝘅𝘁𝗿𝗲𝗺 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝗮𝗻𝘁 𝘀̦𝗶 𝗱𝗲 𝗱𝗿𝗮𝗺𝗮𝘁𝗶𝗰 𝗽𝗿𝗼𝗰𝗲𝘀𝘂𝗹 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗼𝗮𝗺𝗲𝗻𝗶 𝗶𝗻𝗶𝘁̦𝗶𝗮𝗹 𝗳𝗿𝗮̆𝗺𝗮̂𝗻𝘁𝗮𝘁̦𝗶 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗲 𝗽𝘂𝗿 𝗮𝗯𝘀𝘁𝗿𝗮𝗰𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗶𝗺𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲, 𝗼𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗶 𝗽𝗮̂𝗻𝗮̆ 𝗹𝗮 𝘂𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝘀𝗶𝗻𝗲, 𝘀𝘂𝗿𝗽𝗿𝗶𝗻𝘀̦𝗶 𝗱𝗲 𝘀𝘂𝗳𝗲𝗿𝗶𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗯𝗼𝗮𝗹𝗮̆, 𝗮𝘂 𝗳𝗼𝘀𝘁 î𝗻 𝗺𝗼𝗱 𝗳𝗮𝘁𝗮𝗹 𝗮𝗱𝘂𝘀̦𝗶 𝘀𝗮̆ 𝗿𝗲𝗳𝗹𝗲𝗰𝘁𝗲𝘇𝗲 𝗮𝘀𝘂𝗽𝗿𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗿𝗶𝗲𝗶 𝗹𝗼𝗿 𝘀𝘂𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗶𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶 𝘀̦𝗶 𝗮𝘀𝘂𝗽𝗿𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝘁𝗿𝗮̆𝗶𝗿𝗲 𝘀̦𝗶 𝗲𝘅𝗽𝗲𝗿𝗶𝗲𝗻𝘁̦𝗮̆. 𝗢𝗮𝗺𝗲𝗻𝗶𝗶 𝗼𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗶 𝘀̦𝗶 𝗮𝗰𝘁𝗶𝘃𝗶 𝗻𝘂 𝗴𝗮̆𝘀𝗲𝘀𝗰 𝗱𝗲𝘀𝘁𝘂𝗹𝗲 𝗲𝗹𝗲𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗿𝗲𝘀𝘂𝗿𝘀𝗲 î𝗻 𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮-𝘀̦𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗶𝗱𝗲𝗿𝗮 𝗱𝗲𝘀𝘁𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗮𝘁𝗮̂𝘁 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝗮𝗻𝘁 î𝗻𝗰𝗮̂𝘁 𝘀𝗮̆-𝗹 𝗽𝘂𝗻𝗮̆ î𝗻 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗮̆. 𝗣𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮 𝗳𝗮𝗰𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗱𝗲𝘀𝘁𝗶𝗻𝘂𝗹 𝘁𝗮̆𝘂 𝗼 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗮̆ 𝘀𝘂𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝘂𝗻𝗶𝘃𝗲𝗿𝘀𝗮𝗹𝗮̆ î𝗻 𝗮𝗰𝗲𝗹𝗮𝘀̦𝗶 𝘁𝗶𝗺𝗽, 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗰𝗼𝗯𝗼𝗿𝗶 𝘁𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘁𝗿𝗲𝗽𝘁𝗲𝗹𝗲 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗶𝗮𝗱 𝗹𝗮̆𝘂𝗻𝘁𝗿𝗶𝗰. 𝗗𝗮𝗰𝗮̆ 𝗻-𝗮𝗶 𝗮𝗷𝘂𝗻𝘀 î𝗻𝗰𝗮̆ 𝗰𝗲𝗻𝘂𝘀̦𝗮̆, 𝗮𝘁𝘂𝗻𝗰𝗶 𝗽𝗼𝘁̦𝗶 𝗳𝗮𝗰𝗲 𝗳𝗶𝗹𝗼𝘀𝗼𝗳𝗶𝗲 𝗹𝗶𝗿𝗶𝗰𝗮̆, 𝗮𝗱𝗶𝗰𝗮̆ 𝗼 𝗳𝗶𝗹𝗼𝘀𝗼𝗳𝗶𝗲 î𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗶𝗱𝗲𝗲𝗮 𝗮𝗿𝗲 𝗿𝗮̆𝗱𝗮̆𝗰𝗶𝗻𝗶 𝗼𝗿𝗴𝗮𝗻𝗶𝗰𝗲, 𝘁𝗼𝘁 𝗮𝘁𝗮̂𝘁 𝗱𝗲 𝗼𝗿𝗴𝗮𝗻𝗶𝗰𝗲 𝗰𝗮 𝘀̦𝗶 𝗽𝗼𝗲𝘇𝗶𝗮. 𝗔𝘁𝘂𝗻𝗰𝗶 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗲𝘇𝗶 𝗼 𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮̆ 𝘀𝘂𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗿𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆, 𝗰𝗮̂𝗻𝗱 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮, 𝗰𝘂 𝘁𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗲𝗶 𝗶𝗿𝗲𝘇𝗼𝗹𝘃𝗮𝗯𝗶𝗹𝗲, 𝗻𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝗲𝗿𝗶𝘁𝗮̆ 𝗻𝗶𝗰𝗶 𝗺𝗮̆𝗰𝗮𝗿 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗿𝗲𝘁̦𝘂𝗹. 𝗡𝘂 𝗳𝗶𝗶𝗻𝗱𝗰𝗮̆ 𝗮𝗶 𝗮𝘃𝗲𝗮 𝗼 𝗲𝘅𝗰𝗲𝗹𝗲𝗻𝘁̦𝗮̆ î𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲 𝘀𝗮𝘂 𝗼 𝘃𝗮𝗹𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲𝗼𝘀𝗲𝗯𝗶𝘁𝗮̆, 𝗰𝗶 𝗳𝗶𝗶𝗻𝗱𝗰𝗮̆ 𝗻𝘂 𝘁𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝗮 𝗻𝗶𝗺𝗶𝗰 î𝗻 𝗮𝗳𝗮𝗿𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗮𝗴𝗼𝗻𝗶𝗮 𝘁𝗮 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆.” Adrian Popescu: Acest citat nu cere simpatie, nici consolare. El expune luciditatea în stare pură, singura care poate simți întreaga greutate a propriei existențe. Solipsismul nu e aroganță, ci diagnostic: nimic din lumea exterioară nu poate concura cu intensitatea suferinței interioare. Filozofia lirică, adesea preocupată de exprimarea emoțiilor și de armonia estetică a suferinței, contrastează cu luciditatea impersonală a lui Cioran. În această mărturie a lucidității, suferința nu este ornament, ci instrument de gândire; nu servește frumuseții sau lirismului, ci relevă realitatea nemiloasă a existenței. Disprețul față de istorie și valori transvitale nu este nihilism, ci refuzul de a legitima suferința prin iluzii. Refuzul sacrificiului nu e resemnare, ci alegerea unei vieți trăite în acord cu propriul sine, chiar dacă chinuită. Tot ce rămâne — suferința transformată în gândire — devine singura modalitate de a face față imposibilului. Cioran nu vrea să ne învețe cum să trăim; ne arată ce se întâmplă când viața e privită fără decorațiuni, cu ochii neînduplecați ai lucidității. ***  ”Lumea aceasta a fost creată din frica lui Dumnezeu de singurătate. Cu alte cuvinte, noi, făpturile, nu avem alt sens decât să distragem atenția Creatorului. Bieții clovni ai absolutului, uităm că trăim drame pentru plictiseala unui spectator, a cărui palmele nu au ajuns niciodată la urechile unui muritor”*** "Odată tot se va prăbuşi şandramaua acestei lumi. În ce fel, nimeni n-o ştie. Şi este, la urma urmelor, indiferent. Căci din moment ce totul n-are nicio calitate şi viaţa este o piruetă în vid, începutul ca şi sfârşitul nu dovedesc nimic. O clipă imensă ca un cavou universal. Şi Dumnezeu? Piatră de mormânt, boltă peste nimicul nostru sau păstor al unei turme îngheţate." *** Acea societate, așa cum este acum, nu-mi place -  trăiesc în ea pentru că nu am de ales . O urăsc, am nevoie de ea pentru a supraviețui. ***Nu mai vrem să îndurăm povara "adevărurilor", nici să ne lăsăm păcăliți de ele sau să le devenim complici. Visez la o lume în care oamenii ar fi gata să moară pentru o virgulă.*** "Cu cât e mai vie pofta de putere a capilor spirituali, cu atât se silesc, și nu fără motive, s-o stăvilească la ceilalți. Oricare dintre noi, lăsat în voia lui, ar ocupa Pământul, chiar cerul, socotindu-se unicul lor proprietar. O societate ce se vrea perfectă ar trebui să aducă la modă cămașa de forță sau s-o declare obligatorie." ***"Întristat este sufletul meu in lumea în care oamenii traiesc spre a se face nefericiți unii pe alții.***Lumea nu se ingramadeste decat in jurul negustorilor de iluzii”***" Lumea nu-i decît un Nicăieri universal. De aceea, n-ai unde să te duci niciodată***" Nimeni n-a iubit mai mult ca mine această lume şi, cu toate acestea, dacă mi-ar fi fost oferită pe tavă, chiar copil aş fi exclamat: <<Prea târziu, prea târziu!>> ” ***Nimic nu ne separă de lume, deşi ea ni-i ostilă. Extazul şi groaza - atât de diferite - ne angajează în mod egal în ea."***” Numai un suflet care se sfasie de iubire mai poate reabilita lumea asta vulgara, meschina si dezgustatoare*** Simt în acest moment o necesitate de a striga, de a scoate un urlet care să îngrozească întreaga lume, să facă pe toţi să tremure, să plesnească într-o nebunie de groază. Un trăsnet teribil îl simt virtual în mine şi mă mir cum nu izbucneşte pentru a nimici lumea asta, pe care aş înghiţi-o pentru totdeauna în neantul meu. Mă simt fiinţa cea mai teribilă care a existat vreodată în istorie, mă simt o bestie apocaliptică plină de flăcări şi întunecimi, de elanuri şi de disperări. Sunt o fiară cu un zâmbet grotesc, ce se adună în ea însăşi până la iluzie şi se dilată până la infinit, ce moare şi ce creşte în acelaşi timp, încântată între nimic şi tot, exaltată între speranţa nimicului şi disperarea totului, crescută în parfumuri şi otrăvuri, arsă de iubire şi de ură, nimicită de lumini şi de umbre. Simbolul meu este moartea luminii şi flacăra morţii. În mine se stinge tot ceea ce e sclipire, pentru a renaşte în fulger şi în trăsnet. Şi întunericul însuşi nu arde el în mine? Tot ce ni se întâmplă, tot ce contează pentru noi nu prezintă nici un interes pentru ceilalți; ar trebui să ne elaboram regulile de conduită pornind de la această evidență."*** O societate ce se vrea perfectă ar trebui să aducă la modă cămașa de forță sau s-o declare obligatorie. Căci omul făptuiește doar ca să facă rău. *** Lumea se creeaza in delir, caci totul, in afara de el este o inchipuire. *** Obiecție împotriva științei: această lume nu merită să fie cunoscută. ***Nimeni n-a iubit mai mult ca mine lumea și cu toate astea, dacă mi-ar fi fost oferită pe tavă, chiar și copil fiind, aș fi strigat: „Prea târziu, prea târziu! *** Nimic nu ne separă de lume, deși ea ni-i ostilă. Extazul și groaza - atât de diferite - ne angajează în mod egal în ea. *** De multă vreme, dintotdeauna, simt că lumea aceasta nu e ce-mi trebuia și că n-aș putea să mă deprind cu ea; numai și numai așa am dobândit o fărâmă de orgoliu spiritual, propria-mi existență apărându-mi ca mutilare și secătuire a unui psalm. *** Nimeni n-a iubit mai mult ca mine această lume și, cu toate acestea, dacă mi-ar fi fost oferită pe tavă, chiar copil aș fi exclamat: "Prea târziu, prea târziu!"

·          

·         Emily Bronte: „Atât de lipsită de speranţă e lumea din afară, încât de două ori mai preţioasă mi-e lumea din interior.”

·         Eugene Sue: ”Lumea isi schimba parerea tot atat de usor pe cat se entuziasmeaza si ii place sa aiba dreptulde a calca in picioare ceea ce mai inainte urcase inslavi,

·         Eugenia C. Crețu: ”Ai momente...Când lupţi, când tragi cu dinţii să te menții pe linia de plutire. Faci totul, urmezi fiece regulă, plănuiești, muncești, iar soarta îţi scapă printre degete. Pufnind în râs, râzând de tine, de eforturile tale. De fiecare în parte. Uneori o păcălești, ghicești ce va urma, dar în majoritatea cazurilor, destinul ne este scris. Iar al unora este scris cu sânge și lacrimi. Asta nu înseamnă că trebuie să te oprești, să renunți. Dimpotrivă. Trebuie să lupţi. Să lupţi pentru tine, pentru visurile tale, pentru oamenii care cred în tine. Da, anume pentru ei. Nu pentru cei care au așteptări de la tine, ci pentru cei care sunt acolo, cu tine.Ai momente..Când te simți atât de obosit și depășit de tot ce ţi se întâmplă, de tot ceea ce te înconjoară, încât singura ta dorință e să te așezi pe un petic de iarbă, să închizi ochii și să dormi. Să dormi o veșnicie, ca să nu mai fii nevoit să dai cu ochii și sufletul de toată mizeria și nenorocirea din lume.În astfel de momente, găsește peticul tău de iarbă, întinde-te pe el, dar nu închide ochii. Privește cerul. Vezi-i nemărginirea. Privește-i culoarea și măreția. Amintește-ți că, așa cum nu există chei fără lacăt, nu există nici probleme fără soluţii.Fii blând cu tine!Lasă-ţi sufletul să respire când se simte copleșit.Lasă-ţi corpul să se odihnească când este obosit.Lasă-ţi gândurile să se plimbe când sunt prea întunecate.Ai răbdare cu tine! Iartă-te! Iubește-te! Ajută-te!

·         Eugenia Spătaru ,,Adnana": ”Trăim într-o lume unde zâmbetul mușcă din carne și sânge,/Unde mândria ziduri înalță și sufletul la poartă îi plânge,/Unde păpuși de cârpă se plimbă pe alei, împăunate,/Cocârjate sub povara inimii de piatră ce-o cară în spate./Cu fețe triste și-un rânjet pus pe chip, la vedere, Își ascund neputința cerșind la vânt un strop de putere/Cu mâini sângerânde și unghiile rupte din carne,/Cu frenezie se agață de-un vis ce-n noapte de prea mult timp le doarme/Se agață de iluzii deșarte și-o clipă de bucurie efemeră, /Uitând că floarea iubirii crește în câmpie și nu într-o seră./Trăim într-o lume unde fățărnicia chipul își arată prea des/Și unde se cunoaște doar interesul ce-i pus în vârf de fes,/Unde zilele se scurg pe chipuri monotone și triste,/Unde nopți întunecate își joacă actul în suflete, ca niște artiste./Într-o lume unde întâietate are minciuna sfruntată,/Unde neputința dă vina pe noroc și pe soartă, /Unde adevărul și-a pierdut din mândra-i valoare, /De minciună fiind pus mereu la încercare /Într-o lume unde zâmbete se topesc sub masca de ceară,/Omorâte din fașă de-a indiferenței spoială /Sufocate de mâna urii ascunse,/De neîmpliniri și neiubire, rămân pe veci distruse./Pierdută într-o lume ce simt că nu-mi aparține, /Rătăcită printre dureri ce țipă în ochi, printre mii de suspine,/Printre suflete ce urlă închise într-o cușcă îmbrăcată în ură,/Printre suflete întunecate ce lumina c-o privire ți-o fură./Trăim într-o lume ce nu-și are leac,/Nici azi, nici mâine și nici într-un veacOchii îndrept spre cer, spre singurul loc ce de ură n-a fost atins,/Singurul loc unde iubirea stă la loc de cinste și adevărul minciuna a învins.

·         Farshid Moussavi: ”Lumea este așa cum o vezi tu. Nu lăsa perspectiva altuia să o determine pe a ta.” 

·         Florescu Marilena: "Popoarele indigene au acumulat întrebări faţă de civilizația modernă!*** De multe ori imi imaginez ce as schimba eu daca as fi un fel de zina/zeu...ceva acolo cu putere....ma limitez doar la Ro.E atit de frumos in visul meu, oamenii sunt sanatosi, fericiti, linistiti. Macar in visul meu sa fie asa....Nicolae Tudor: Puteti avea „puterea” implicandu-va in politica, dar... o refuzati! Florescu Marilena: ce e politica? un sistem inventat de elita si religie acum muuuulti ani. Pentru mine tot ce exista ca model de societate, cade...eu visez la o cu totul alta omenire, libera si frumoasa.Nicolae Tudor: Si eu visez o cu totul alta omenire, una perfecta. si nu se poate realiza acest vis decat prin politica. bineinteles ca pot scrie despre ea, pot trai cu imaginatia in ea refugiindu-ma acolo, dar bucuriile obtinute astfel sunt mici comparativ cu un pas miiic facut in real inspre acolo.

·         Florin Ionescu: ”Dacă există un lucru pe care pot să-l apreciez la lumea și societatea asta atât de strâmbe, este faptul că nu sunt într-atât de omogene încât să pierzi orice șansă de supraviețuire și de rezistență, deși poți în bunătatea ta, câtă o (mai) ai, să speri, poate în van, că vreodată va dispărea nevoia de ciur, de ciuruire, de traumatizare menită, chipurile, să ducă la „călire”. Nu există „călire”, doar rezistență și scăpare.

·         Florin Ursache: ”Pestera. Un grup de oameni care a trait toata viata intr-o pestera, nu ar accepta niciodata ca lumea este mult mai mare decat pestera in care a trait. Daca unul ar parasi grupul si ar iesi afara sa vada cat este lumea de mare, i s-ar narui toata realitatea si toate credintele. Daca s-ar intoarce inapoi si le-ar spune si celorlalti ce a descoperit, o parte nu l-ar crede, iar o parte l-ar urma pana la iesire din pura curiozitate. Din cei care l-ar urma, o parte destul de mare s-ar speria atat de tare la vederea unei lumi noi atat de mari, incat s-ar intoarce inapoi in pestera de buna voie sa traiasca in continuare alaturi de ceilalti, iar o parte foarte mica l-ar urma in explorarea lumii noi. O concluzie ar putea fi ca oricat ar fi lumea de mare, datorita propriei bariere mentale, unii tot in pestera isi doresc sa traiasca. Nt: .Oamenii care traiesc intr-o pestera ajung sa creada intr-un Creator. Acesta, daca nu-l gasesc prin cautari, cred ca este Soarele, cel care intretine viata. Oamenii vad pestera si vad Soarele puternic, vad orizontul, vad ca intre ei si orizont si soare mai este ceva. Apoi se supun marii puteri asumandu-si locul in care stau cape un loc al lor, ca pe o proprietate, si incearca sa traiasca in conditiile pe care le au. Numai nevoia de apa, de hrana, de un tinut mai calduros ii determina, liber, sa caute altceva mai bun. Daca nu sunt izgoniti de unul mai puternic. De ce ar vrea omul neaparat sa afle ceva, si este prost daca nu o face, cand oricum cele mai importante lucruri din viata ni se intampla? Azi, prin biblioteci si virtual poti calatori oriunde, poti cunoaste orice. Ca si atunci si asa cum va fi  cat va fiviata, cea mai buna calatorie o facem visand. Eu, in trei ani, am iesit din ograda de trei ori, sa votez si ies in calea cuiva. Si nu sufar, fiindca stiu tot ce este in lume. Stiu chiar si ce face Dumnezeu in clipa aceasta. Dv... stiti?*** Pe masura ce am evoluat, au aparut tot felul de studii care sustin ca omenirea ar avea 100 000 de ani, altii spun ca ar avea 900 000, altii spun ca ar avea peste cateva 3-4 milioane de ani, altii se intind pana la cateva zeci de milioane de ani...Deci, e la mintea cocosului, ca nici unul dintre ei, habar nu are de fapt de cati ani existam. Absolut toti speculeaza diverse cifre, dar realitatea este una singura. Nu stie nici dracu, nici de unde am aparut, nici cum am aparut, nici de ce, si nici de cati ani existam. Asadar, nici nu imi bat capul cu asta, daca nu au descoperit altii cu toata tehnologia lor, este evident ca eu sau voi, nici atat nu am avem cum sa stim sau sa descoperim.Dar hai sa va spun ce stim. Indiferent de cate mii, zeci de mii, sute de mii sau milioane de ani existam, nu i se pare nimanui suspect ca in doar 50 de ani am evoluat tehnologic cat nu am evoluat in toata existenta? Adica, la bune, mai abia acum ceva vreme se ara cu un plug cu doi boi si deodata pac! Internet, avioane, rachete, inteligenta artificiala, nave spatiale, explorari interplanetare...Stiu ca nu ma duce mintea mult, dar totusi...este o probabilitate matematica aproape imposibila. Un exercitiu simplu de logica imi spune ca pe o scara a existentei de miloane de ani, 50 de ani inseamna 0. Zero barat mai exact. Deci, cum este posibil sa faci doar in 50 de ani ce nu s-a putut face in atatea sute de mii sau milioane de ani? Singurele explicatii pe care le-am gasit ar fi astea...Ori anumite tehnologii existau de cand henchi de la civilizatii stravechi si au fost descoperite informatii despre ele in timpul explorarilor din ultimul secol, ori sunt ciordite de pe la diverse ozn-uri care s-au prabusit pe pamant (pentru ca exista mii de dovezi in acest sens), ori cineva din alta parte ni le-a dat la schimb. Dar conspirationistul din mine exclude cu toata fiinta posibilitatea ca noi am fost capabili sa descoperim singuri in doar cateva zeci de ani, tot ce nu s-a descoperit in zeci de milenii, pentru ca nu are nici logica, nici sens dintr-un singur motiv. Evolutia a fost extrem de rapida, dubios de rapida, mult prea rapida. Vorbim in multe cazuri despre tehnologii extrem de complexe despre care nu stie nici dracu cine le-a inventat. Iar asta doar in cazurile pe care le stim. Imaginati-va ce tehnologii exista de care habar nu avem. Imi aduc aminte cand Barac Obama facuse un apel la desecretizarea tehnologiilor de larg consum pentru populatie. Cand imi zici de tehnologie de larg consum, imi este clar ca exista nspe alte tehnologii, despre care eu, prostul de rand, nu am voie sa stiu ca exista. De unde vin toate tehnologiile astea? Cine le-a inventat pe toate asa gramada intr-o secunda pe scara timpului? Nop, nu se leaga.

·         Francesco Silvestre: ”Poate nu-ți dai seama că pentru mine lumea nu există, cel mai important lucru ești tu.”

·         Francois-Rene de Chateaubriand: ”Faptul că afirmi că lumea e rea nu înseamnă că tu ești bun.”

·         Franz Kafka: ”Sau lumea e foarte mică sau noi suntem enormi de reușim s-o umplem toată.... *** ,,Cum să te bucuri de lume dacă nu-ți găsești refugiul în ea?

·         Frederic Beigbeder: ”Lumea e ireală, cu excepția momentelor când devine o pacoste.”

·         Friedrich Hegel: ”Marea înţelepciune este să iei lumea aşa cum e.

·         Friedrich von Schiller: „Lumea nu-ți poate dărui ceea ce nu primește de la tine.”*** "Istoria lumii este tribunalul lumi." ***”Lumea e duşmănoasă şi cugetă fals. Fiecare se iubeşte numai pe sine

·         G. Cesbron: "Absurditatea lumii îi este imputată Creatorului său. Fie! dar ridicolul ei nu se datorează decât oamenilor."*** "Am adesea impresia că trăiesc într-o lume din care au dispărut demult oamenii mari şi în care s-au instalat copii depravaţi."*** "Că această lume e "absurdă", este treaba filozofilor şi a umoriştilor. Dar că ea este nedreaptă, este treaba noastră a tuturor."*** "În apă, poţi fi o piatră ori un burete. În lume de asemenea."

·         Ganduri catre cer: "În lumea mea frumoasă oamenii nu au scopuri ascunse, nu găsesc o oportunitate în fiecare persoană şi nu iubesc din interes.În lumea mea frumoasă oamenii nu se bucură de necazul cuiva, nu fac rău pe ascuns, nu sunt prefăcuţi şi nici perfizi.În lumea mea frumoasă oamenii se ajută, dăruiesc și nu trăiesc doar pentru ei înșiși.În lumea mea frumoasă oamenii îşi spun „Te iubesc!”, se îmbrăţişează şi se ţin de mână.În lumea mea frumoasă oamenii sunt demni, nu se dedau la acte josnice și nu găsesc plăcere în răutăţi şi în acte mârşave.În lumea mea frumoasă o prietenie nu se sfârşeşte odată cu prima neînţelegere....În lumea mea frumoasă oamenii iubesc adevărul şi n-au nevoie de complimente false şi linguşiri care să le hrănească orgoliile. În lumea mea frumoasă oamenii construiesc, nu distrug.În lumea mea frumoasă oamenii mângâie, nu lovesc.În lumea mea frumoasă oamenii iubesc…

·         Garbo.ro: ”Cum vede un OM SPIRITUAL lumea V.S. un OM OBISNUIT. "Tot mai multi oameni, in zilele noastre, experimenteaza o schimbare de perspectiva cu privire la realitatea inconjuratoare. Sunt multe voci celebre, ca lideri spirituali si chiar vedete care vorbesc despre o revolutie spirituala pe care o observa in lume. De exemplu, Eckhart Tolle povesteste adesea ca nu se astepta ca prima sa carte, Puterea prezentului, sa fie inteleasa si sa aiba succes. Totusi, aceasta este un best-seller international, semn ca tot mai multi oameni incep sa inteleaga altfel viata. Aspecte spirituale intalnim la multi formatori de opinie contemporani: psihologi, filosofi, speackeri motivationali, oameni de stiinta, cosmonauti, medici, muzicieni, artisti, regizori, maestri zen etc. Astfel, spiritualitatea despre care vorbim, nu are legatura cu afilierea la vreun sistem religios, ci mai degraba cu o anume perspectiva asupra vietii, caracterizata de multa deschidere. Multi oameni percep insa aceasta revolutie spirituala mai degraba ca fiind o utopie sau mistica fara fundamente. "Cei care danseaza sunt considerati nebuni de catre cei care nu aud muzica." Friedrich Nietzsche Ti s-a intamplat si tie sa te afli in situatii sau medii unde sa nu poti sa iti exprimi viziunile cu lejeritate de teama ca nu vei fi inteles/asa? De aceea vrem sa trecem in revista cele doua moduri de a interpreta lumea. Acest lucru ne ajuta si pe noi sa intelegem mai clar de ce unii oameni par sa ne inteleaga mai usor, iar altii deloc. Chiar si la nivel individual, cei aflati mereu intr-o continua transformare, pot pendula intre cele doua perspective atat de diferite:1. INTUITIE SAU RATIUNE? Cum vede un om spiritual lumea: Un om spiritual isi bazeaza alegerile pe intuitie. Este in conexiune cu sinele sau profund, astfel incat va asculta de fiecare data mesajul subtil al intuitiei si al presentimentelor. Cum vede un om obisnuit lumea: Un om obisnuit isi bazeaza alegerile pe logica. Un om obisnuit va pune mereu pe primul loc ratiunea. Va cauta mereu argumente logice pentru ceea ce are de facut. Adesea, faptul ca si-a incalcat vocea spiritului prin intermediul mintii, il duce in situatii conflictuale inconstiente. Se va surprinde adesea in locuri unde nu se simte bine neaparat, va rata oportunitati sau va fugi de oameni care l-ar fi ajutat in calatoria sa, in baza unor argumente de tip logic sau al mecanismelor psihologice inconstiente.2. CONSTIENTA SAU INCONSTIENTA? Cum vede un om spiritual lumea:Un om spiritual a avut revelatia propriului sine psihologic si astfel va cauta mereu sa se priveasca din exterior cu obiectivitate, oricat de dureros ar fi adevarul. Un om spiritual va cauta mereu sa se cunoasca pe el insusi, va vrea sa isi inteleaga programarile mentale din subconstient. Practic, incet, incet, un om spiritual incepe sa nu mai functioneze "pe pilot automat", ci constient de el insusi. Iar motorul principal al acestui impuls de auto-actualizare continua, porneste in primul rand din dorinta de a fi mai bun cu el insusi si cu ceilalti. Acest om intelege ca adesea, oamenii isi fac rau unii celorlalti, din cauza traumelor neconstientizate, ascunse in subconstient si care ies la iveala sub forma furiei, victimizarii, violentei, fricii, etc. Ca sa fii compasiv si empatic, trebuie in primul rand sa te cunosti. Cum vede un om obisnuit lumea: Un om obisnuit traieste in 70% din timpul sau pe pilot automat, condus de mintea lui subconstienta si de ritmul alert al vietii de zi cu zi. Se multumeste cu bucurii sporadice si uneori cu iluzia succesului, fara sa isi dea seama ca acestea nu ii aduc adevarata liniste. Fara sa stie, cauta mereu fericirea in exteriorul sau, in experiente, in oameni, in intamplari. Iar pentru el, aceasta goana nu ia niciodata sfrasit. Depinde doar de starea de spirit a altora sau de reusite ca sa se simta bine.3. VIBRATII SAU SIMTURI OBISNUITE? Cum vede un om spiritual lumea: Un om spiritual vorbeste despre, identifica si traieste in functie de vibratii pe care le simte in jur. Si-a dezvoltat practic o sensibilitate care este tuturor acceseibila. Un om spiritual va alege astfel oamenii, situatiile, culorile, locurile, mancarea, care ii transmit o vibratie pozitiva sau confortabila. 'Sa iubesti inseamna sa te recunosti pe tine in celalalt'  Doar 1% dintre oameni au aceste trasaturi. Esti si tu o persoana cu frecventa inalta? De asemenea, un om spiritual recunoaste sincronicitati si alte abilitati metafizice cum ar fi clarvederea, clarsimtirea, clarauzul, telepatia, etc. Cum vede un om obisnuit lumea: Cu siguranta, daca te aude vorbind despre asa ceva, o sa iti spuna ca „vorbesti prostii”, sau ca "ai luat-o razna" pentru ca un om obisnuit se va rezuma la a interpreta lumea doar in baza simturilor universal acceptate: auz, vaz, miros, pipait, gust si in baza argumentelor de tip rational.4. LUME INFINITA SAU LUME FINITA? Cum vede un om spiritual lumea: Un om spiritual incepe sa vada lumea ca pe un infinit, un tot unitar, din care cu toii facem parte, asa cum celule corpului compun trupul. Un om spiritual o sa iti vorbeasca despre fractali si despre Cosmos, despre un spatiu infinit pe care il percepe peste tot in jur, despre o infinitate de posibilitati. Unii dintre acesti oameni au norocul de a experimenta experienta infinitului in timpul ritualurilor de meditatie. Cum vede un om obisnuit lumea: Pentru un om obisnuit, geometria Euclidiana si fizica Newtoniana raman adevaruri absolute care descriu lumea finita asa cum el o cunoaste.5. LEGEA IUBIRII SAU FRICA? Cum vede un om spiritual lumea: Un om spiritual a inteles ca frica este parte a umanitatii noastre si opusul iubirii nu este ura, ci frica. Nu isi va nega niciodata umanitatea si vulnerabilitatea, dar va alege cu fiecare pas, ori de cate ori ii este posibil, legea iubirii, iar nu frica. Iubirea il face sa nu mai simta granite, diferente, si ierarhii. Acest om va recunoaste spiritul din fiecare fiinta umana. Un om spiritual intelege ca iubirea este cea mai importanta lege a Universului, ca este hrana spiritului si ca absolut fiecare fiinta sau obiect de pe Pamant are nevoie de vibratia aceasta ca sa supravietuiasca, sa evolueze si sa se bucure. Cum vede un om obisnuit lumea: Un om obisnuit va reactiona adesea dintr-o frica neconstientizata si stocata la nivel inconstient, niciodata decodificata. Iar aceasta frica care initial, in mod justificat (in momente ale deprivarii de atentie si iubire din copilarie) s-a instalat acolo, va iesi adesea la iveala sub forma urii fata de ceilalti, dispretului, discriminarii, lipsei de empatie pentru suferinta altuia, agresiunii, indiferentei, intolerantei…6. PACE interioara sau SUCCES SOCIAL? Cum vede un om spiritual lumea: Un om spiritual are revelatia ca nicio manifestare din plan exterior nu este la fel de valoroasa precum linistea interioara, pe care o poate gasi indiferent de momentele de tristete sau bucurie. Succesul nu mai este masura valorii sale ca fiinta, fiindca a inteles ca toti oamenii sunt valorosi pentru simplul fapt ca exista si ca nimic din ceea ce ar reazliza sau nu ar realiza, nu ar sterge aceasta valoare. De asemenea, momentele simple, petrecute in conectare cu cei dragi ii aduc mai multa fericire decat orice altceva. Ii este firesc sa se angajeze in diverse practici de conectare la momentul prezent si la pacea care vine odata cu aceasta conectare, fie cele traditionale cum ar fi yoga sau alte tipuri de meditatie, post si rugaciune, fie practici simple: cum ar fi plimbatul in natura, ascultarea respiratiei, contemplarea cerului, conectarea cu animalute, etc… Cum vede un om obisnuit lumea: Un om obisnuit isi investeste toata energia spre a obtine succesul social, iar daca nu l-a obtinut, aceasta ii provoaca tristete si conflict interior. Un om obisnuit se raporteaza tot timpul la paradigmele exterioare, la ce zice lumea, practic la normele stabilite de societate despre ceea ce ar trebui sa ii confere valoare, apreciere si…. implicit, dreptul la iubire. Fara sa isi dea seama, ii invinuieste pe ceilalti pentru nereusite.7. REGIZOR SAU ACTOR?Cum vede un om spiritual lumea: Un om spiritual incepe sa inteleaga ca el nu este doar un receptor de intamplari si situatii in viata sa, ci un regizor. Cunoscandu-se pe sine insusi mai bine, el capata autonomie. Practic, este puterea de a alege in ce tip de situatii se aseaza si de ce fel de oameni se inconjoara. Isi asculta chemarea inimii si va alege sa faca mereu tot ceea ce este in aliniere cu fiinta sa, fara compromisuri.Mai intelege ca orice eveniment din viata sa este un rezultat al unor proiectii si alegeri din trecut. Incet, incet, desprinzandu-se din captivitatea conditionarilor mentale, incepe sa renunte la atasamente si sa se abandoneze, acceptand prezentul exact asa cum este el.Cum vede un om obisnuit lumea: Un om obisnuit se auto-percepe mereu mai degraba ca un actor in viata sa, fara autonomie si control asupra situatiilor in care se afla. Lui i se intampla lucruri si crede in noroc. Intotdeauna vede Viata sau pe Dumnezeu ca pe o forta Universala superioara care ii scoate in cale fericire sau nefericire. Situatiile sunt intotdeauna generate de forte exterioare si arareori isi recunoaste propriul rol in ceea ce se intampla, fie ca este un succes sau un esec."

·         Gela Enea: ”Lumea e un parbriz pe care trebuie/ să-l șterg cu blândețe să nu se spargă

·         George G. Asztalos: ”O dăm pe rele/ și facem pe deștepții/ lumea e plină de lucruri îndrăgite/ care la modul trist nu ne au/ și de oameni folosiți/ ici-colo se mai inversează rolurile/ suntem aici să facem și să dregem greșeli/ nu să ne specializăm în falseturi/ ale perfecțiunii/ nu e nicio problemă suntem predestinați să cărăm

·         George G. Byron: "Lumea nu poate dărui nici o bucurie asemănătoare cu cea pe care o răpeşte."

·         George Petrovai: ”Dumnezeu a făcut lumea din preaplinul dragostei Lui; politica preface lumea din preaplinul egoismului ei.

·         George Sand: "Trebuie prea multă energie ca să rupi cu lumea, prea multă suferinţă pentru a dobândi această energie."

·         George Stancu: ”Poți să iubești pe cineva până la nebunie. / Poți să-ți dai viața pentru ea. / Dar dacă ea nu simte la fel... totul e degeaba. / E o luptă pe care tu ai pierdut-o deja. / Unii oameni nu dau doi bani pe sacrificiile tale. / Fiecare trage pentru el. / Fiecare își poartă singur de grijă. / Și-i păcat să lupți pentru cineva care ți-a demonstrat că nu merită. / Dacă i-ar păsa... ar lupta și ea pentru tine. / Dar asta-i lumea noastră, o generație stricată. / Fiecare pentru el. / O luptă pentru supraviețuire fără sens.”

·         Ghamari Giurgiani: "Lumea noastră e asemănătoare cu vinul, iar noi cu beţivii; în ea veselia e însoţită de amărăciune, bucuria de mahmureală."

·         Gheorghe Gurău: ”O lume-n care totul nu e/ Decât chiul, înavuţire şi dispreţ,

·         Gica Chiroiu: "Și vom lăsa în urmă aceste falsuri care/au fețe ce ne-arată că se ascund sub măști./Pentru că, orice am face, n-ai cum să îi iubești!/E-atâta falsitate, invidie, minciună.../E tristă omenirea și lumea e nebună!/Nu se mai rabdă nimeni, sunt lupte, e război,/de-aceea am plecat in lume. Atât, doar amândoi!/Și-o să rămânem, poate, pe-o insulă pustie,/în care doar natura,-n splendoarea ei, să fie." 

·         Gina Zaharia: "Nu m-ai lăsat să iubesc niciodată./Nici să te caut/între petale de crini. De la post-restant am aflat/că lumea noastră e-o artă/pentru străini.

·         Heinrich Heine: ”Fiecare om în sine este o lume care se naşte şi moare odată cu dânsul; sub fiecare piatră funerară zace o istorie a lumii.

·         Hermann Hesse: "Cum să nu fiu un lup steparian, un pustnic dezonorat, dacă sunt scufundat în această lume ale cărei scopuri nu le împart, ale cărui bucurii nu le atrag. Nu mai rezist mult la teatru sau la cinema, abia pot citi un ziar, rar mă uit la o carte modernă: nu pot înțelege care este distracția și fericirea pe care o caută bărbații în trenuri și hoteluri pline, în cafenelele pline de oameni cu muzică tare si sufocant, in barurile si varietatile elegantelor orase de lux, in expozitiile mondiale, in Corsos, in conferintele pentru insetati de cultura, in marile terenuri de sport. Nu pot sa inteleg sau sa impartasesc acele bucurii care mi-ar sta la indemana si pentru care sunt mii care se straduiesc si acumuleaza. Și ceea ce, dimpotrivă, se întâmplă în cele câteva ore de fericire, care pentru mine reprezintă plăcere, aventură, extaz și înălțare, este ceva ce lumea știe, caută și iubește în poezie, dar care în viață pare o nebunie. Și de fapt dacă lumea are dreptate, dacă muzica în cafenele, dacă divertismentul în masă, dacă americanii ăia cu atât de puține pretenții au dreptate, atunci mă înșel, sunt nebun. Atât de serios sunt Lupul Stepar, așa cum m-am descris de câteva ori: animalul pierdut într-o lume ciudată și neînțeleasă care nu-și mai găsește casa, aerul, hrana. "

·         Howard Philips Lovecraft: ”Odată visam și, pentru mine, lumea viselor era mai reală decât lumea reală, era o lume cu scumpe comori.”

·         Ilarion Dan: ”Există o suferință sufletească, o lipsă de iubire care domină lumea. O lipsă care ne duce într-un egoism, într-o solitudine. Trăsătura fundamentală a lumii de astăzi e această îndepărtare a omului de om, nu numai de Dumnezeu. Pentru că, după ce omul se îndepărtează de Dumnezeu, se îndepărtează și de cel de lângă el.”

·         Ileana Adriana: ”Nu evitati postarile de politica externa, evenimentele internationale, analizele complicate, greoaie ale analistilor de calibru de la noi sau strāini. Stiu cā este greu, dificil, pare la început greu de inteles. Ai senzatia ca nu pricepi nimic. Însa dupa ce insisti cu vreo 50-100 de materiale se face declickul. Încep sā aibā sens. Asa am început si eu acum vreo patru ani, cateva luni înainte sa înceapā razboiul din Ucraina. Nu intelegeam mare lucru, iar despre Republica Moldova nu stiam nimic. Încet, încet, am inceput sā înteleg mai mult si cu cât întelegeam mai mult voiam sa stiu si mai multe lucruri. Nu disperati, nu intrati in panicā, nu evitati, ci insistati sa cititi, sa urmariti analisti si materiale. E singurul mod de a întelege lumea complicatā în care trāim. Nu ne ajutā sā stām ca strutul cu capul în nisip.Recunosc cā am ridicat mult standardul postārilor în ultima vreme pentru ca e plictisitor sa tot pui aceleasi mesaje simple, de grādinita, pentru marea masā, în timp ce tu parcurgi analize sofisticate pe care nu le poti împārtāsi pentru ca standardul e prea jos. E cazul sā ne ridicām cât mai multi standardul, vremurile nu ne iartā pe niciunul. Trāim vremuri extrem de complicate, periculoase si grele, refuzul de a întelege se traduce prin dezavantaj.Dacā nu ne batem capul sā pricepem ce se întâmpla în jurul nostru vom sfârsi ca mucusoristii depāsiti de situatie si în derutā. Sā nu credeti cā le stiu pe toate. Nu. Învāt în timp ce postez. Învāt si eu continuu. Cu fiecare postare mai învāt câte ceva si e pācat sa nu dau mai departe, sa tin doar pentru mine. Cu cât suntem mai multi la zi, cu atât mai bine.

·         Ileana Mălăncioiu: ”Lumea e tot mai tristă și mai grăbită/ pâinea e tot mai scurtă si mai turtită/ fără ca nimeni s-o vadă/ Poezia a coborât în stradă.”

·         Ioana Daniela U Badea: ”Dilemă Cum să-ți crești ,protejezi și educi copilașii într-o lume atât de murdară și isterică după bani , îmbâcsindu-te și îmbâcsindu-i ....cu țigări, tatuaje ,aburi de marijuana și videochaturi, sub pretextul că "așa am hotărât eu ,ca tânără mamă, să le asigur un viitor " ?Pe bune? Care viitor ? Ii trimiți pachet direct în iad ? In iadul în care te aflii de atâta vreme și din care nu ai nici o intenție să ieși ?Alo tăticule al acestor copilași.....unde ești, măi nene ? Dormi în post sau numai închizi ochii ?

·         Ioana Ilie: ”Trebuie să fim TOȚI-HOȚI?Lumea este un BORDEL, numit EU-RO-PA, în care fiecare este un EU, individ distanțat, ștanțat. Nimeni nu te întreabă ce te doare.

·         Ion Brătianu: ”Voim ca Românul să se restabileze în înşişi ochii săi ca om şi să se întroneze în toate drepturile sale, ca să poată trăi după legile naturei sale, desvoltându-se, perfecţionându-se şi împlinându-şi misia sa în societate, cu toată gloria şi virtutea de care este capabil. Voim să aibă o patrie, unde toţi să aibă aceleaşi drepturi şi aceleaşi datorii şi o parte întreagă şi deopotrivă la viaţa naţională, – o familie, de vor merita-o prin iubirea şi moralitatea lor – o proprietate, de vor voi să muncească. Voim ca fiecare să fie stăpân pe roadele muncii sale, fără a putea să-i ia un pai măcar trântorii omenirei.

·         Ion Corbu: ”Degeaba le arăți unora luna și stelele! Ei vor vedea fărâma de negru de sub unghia degetului cu ajutorul căruia le arăți!

·         Ion Creangă: „Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos; puţini suie, mulţi coboară, unul macină la moară”

·         Ion Luca Caragiale: ”Lumea asta se aseamănă cu un vast bâlci." ***  ”Vrei sa cunosti lumea? Priveste-o de aproape. Vrei sa iti placa? Priveste-o de departe”

·         Ionut Caragea: ”Nimic nu este interzis visătorului, dar lumea aceasta nu este un vis, ci întreruperea lui.

·         Ioseph Joubert: ”Lumea nu e a cui o străbate cu piciorul, ci a cui o înţelege cu gândul. În ultimele decenii, popoarele amazoniene, indiene sau australiene indigene au acumulat foarte multe întrebări.Acestea întreabă, de exemplu, de ce munciți atît de mult împotriva voinței? Sînteți robi? Noi lucrăm doar cînd dorim și foarte rar cînd este nevoie foarte tare, dar dacă ne e lene, nu lucrăm. De ce femeile voastre merg la medici pentru a naște, ele sînt bolnave? De ce aveți nevoie de case pentru care trebuie să lucrați 20-30 de ani, iar apoi oricum trebuie să plătiți pentru ele? Ele sînt din aur?De ce copiii voștri merg la școli și grădinițe unde nu le este interesant? De ce cheltuiți atîta timp și sănătate pentru a cîștiga bani, pentru ca apoi să achitați tratamentul bolilor, venite în urma acestui mod haotic de viață? De ce educați în băieți supunere și ascultare, iar în fete prețuiți puterea și independența? Oare nu trebuie să fie invers?De ce învățați copiii formule matematice complicate, dar nu-i învățați proprietățile numeroaselor plante medicinale, meșteșugurilor, abilităților de viață în natură? De ce să cîștigați bani și să procurați jucării ce dezvoltă motorica, cînd există mii de pietricele și crenguțe în orice poiană din pădure? De ce vă tratați cu medicamente scumpe, sintetizate de farmacologie iar ulterior vă tratați reacțiile adverse la aceste medicamente, iar cu altele, restabiliți imunitatea distrusă, rinichii și microflora din stomac și intestin?Nu știți despre medicamentele dăruite de natură? Noi, indienii aborigeni, precum ne numiți, avem zeci de metode de a trata, spre exemplu, același cancer în faze incipiente timp de o săptămînă absolut gratuit, cu ajutorul sucului de bananier. Dar se pare că sînteți atît de zombați, încît nici nu presupuneți că acest lucru e posibil și dați zeci de mii de dolari pentru un tratament cu efect dubios. În același timp, tăiați junglele cu sute de plante medicinale prețioase, lipsind de casă mii de specii de animale, care au trăit acolo cu mult timp înainte voastră. Sînteți stranii, spun ei. Sînteți bolnavi spiritual, trebuie să restabiliți legătura cu natura, cu spiritul inițial. Și trebuie să începeți chiar acum. 

·         Irina Binder: ”Am citit un comentariu scris de o cunoștință (la postarea cuiva) și m-a întristat să văd cât de urât pot unii oameni să simtă și să se poarte...Trăim într-o lume în care imaginea contează mai mult ca oricând. Ne filtrăm viețile prin ecrane, edităm cu grijă fiecare fotografie, ne asigurăm că unghiul este perfect, lumina potrivită, iar expresia feței - impecabilă. Doamne ferește să postăm o poză în care nu arătăm așa cum am vrea să fim percepuți!Și totuși… cât de mult ne preocupăm de ceea ce nu se vede în poze? Cât timp investim în frumusețea sufletului, în bunătate, în autenticitate? Uităm adesea că, dincolo de chipul pe care îl arătăm lumii, ceea ce ne definește cu adevărat este felul în care trăim și iubim, lumina pe care o purtăm în noi. Frumusețea exterioară poate atrage o privire, dar frumusețea interioară este cea care atinge suflete. Ce rost are un chip atrăgător, dacă în spatele lui se ascunde un suflet lipsit de blândețe? Ce folos să fii admirată pentru trăsăturile tale, dacă faptele tale rănesc, umilesc și strivesc încrederea altora? Răutatea este cea care urâțește cu adevărat un om.Nu există nicio justificare pentru ca o femeie să batjocorească o altă femeie, să o umilească, să îi strivească demnitatea. Prietenele mele adevărate nu ar face niciodată așa ceva. O femeie cu adevărat puternică nu simte nevoia să înjosească pe altcineva pentru a părea superioară. Dimpotrivă, puterea ei stă în a ridica, în a încuraja, în a lăsa o urmă de lumină acolo unde altcineva ar fi pus întuneric.Nu am înțeles niciodată de ce unii oameni găsesc satisfacție în a expune pe cineva rușinii publice, în a-l răni, în a-i face viața mai grea. Poate că această răutate le dă un fals sentiment de superioritate, dar adevărul este că niciun suflet frumos nu simte nevoia să distrugă un alt suflet.Cineva mi-a spus, cândva, încercând să mă mângâie în fața unor răutăți îndreptate spre mine, că universul îi va pedepsi pe cei care fac rău. Dar eu cred că nu mai este nevoie de nicio pedeapsă divină sau cosmică, pentru că acești oameni trăiesc deja în propria lor nefericire. Cel mai mare blestem nu este să primești o pedeapsă din afară, ci să trăiești zi de zi în veninul propriei tale inimi: mereu nemulțumit, mereu în competiție cu umbrele tale, mereu în căutarea unui vinovat pe care să-l rănești.Adevărata putere stă în bunătate, în blândețe, în capacitatea de a ridica pe cineva, nu de a-l doborî. Adevărata frumusețe nu este doar în ochii care strălucesc la blitzul aparatului, ci în ochii care se luminează atunci când aduc alinare, când iubesc, când inspiră.

·         Italo Calvino: ”Lasă lumea care te înconjoară să se piardă în zare...

·         Ivona Ifigenia: ”Oare cum ar fi lumea dacă ne-am putea privi și ne-am putea vedea propriile suflete, nu propriile chipuri?Oare cum ar fi lumea dacă am putea simți pe propria piele răul pe care îl facem altora? Oare cum ar fi lumea cu mai mulți oameni buni în ea?Oare cum ar fi lumea dacă toți ne-am aduce aminte că toți suntem la fel, că toți suntem oameni?Oare cum ar fi lumea asta dacă, în fiecare zi, s-ar auzi mai mult cuvinte bune și dacă s-ar vedea mai multe fapte bune? Oare cum ar fi lumea asta dacă binele ar învinge răul și în realitate, nu numai în basme? Oare cum ar fi lumea asta dacă iubirea ar fi lăsată să trăiască? Ratăm, din ce în ce mai des, șansa să trăim frumos pentru că preferăm, din ce în ce mai mult, să trăim obsedant în răutate, în minciună, în ipocrizie, în ură, în răzbunare. DAR... NE NUMIM OAMENI!!! Oare și suntem oameni???Poate că nu gura ar trebui să o deschidem atât de des...Ci...inima

·         Jalal al Din Muhammad Rumi: ”Abandoneaza viata si lumea si gaseste viata lumii.”

·         Jet Li: ”Lumea este o mare familie si trebuie sa ne ajutam reciproc.

·         Jiddu Khrishnamurti: „Nu este semn de sănătate să fii adaptat unei societăți profund bolnave.”***“Omul inca este la fel cum a fost. Este inca brutal, lacom, competitiv. Si… a construit o societate dupa aceste trasaturi.”

·         John (Focul) Lame Deer: Tribul Sioux Lakota: „Înainte să sosească fraţii noştri albi să ne facă oameni civilizaţi, nu aveam nici un fel de închisoare. Din această cauză, nu am avut delincvenţi. Fără închisoare, nu pot exista delincvenţi.Nu aveam încuietori sau chei şi, prin urmare, printre noi nu erau hoţi. Când cineva era atât de sărac încât nu-şi putea permite un cal, un cort sau o pătură, el ar fi primit, în acest caz, totul cadou. Eram prea necivilizaţi pentru a acorda o mare importanţă proprietăţii private. Nu cunoşteam niciun fel de bani şi, în consecinţă, valoarea unei fiinţe umane nu era determinată de averea ei. Nu aveam legi scrise, nici avocaţi, nici politicieni, de aceea nu am fost în stare să ne înşelăm şi să ne escrocăm unii pe alţii. Eram într-adevăr într-o formă proastă înainte să sosească albii şi nu ştiu cum să explic cum ne-am descurcat fără aceste lucruri fundamentale... care sunt atât de necesare pentru o societate civilizată...”

·         John Steinbeck: ,,Fiecare zi e o altă lume.,,

·         Jorge Luis Borges: ”Lumea cuprinde și plăcutele noastre mici greșeli.

·         Jules Renard: "E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra."

·         Julien Matei: "concret, trăim intr-o lume care nu e tocmai "ideală". Ai datoria sa te indoiesti. Sa-ti asculti instinctul. Naivitatea este letală***  "Ne este teamă să recunoaștem că lumea în care am investit este greșită *** "Nicio schimbare nu e posibilă dacă nu admitem că ne-am investit într-o versiune cu totul falsă a realitații...Nicolae Tudor: "Cum arata o lume nefalsa? Julien Matei: ceea ce ar face o lume reală este primordial asumarea, transparența și angajamentul propriei umanități. Și relația funcțională cu umanitatea "celuilalt". Dar asta presupune responsabilitatea adevăratei vocații - lucru de care fug cei mai mulți...

·         La Rochefoucauld: "Cel care crede că poate găsi în el mijlocul de a se lipsi de toată lumea se înşală tare; dar acela care crede că lumea nu se poate lipsi de el se înşală şi mai tare."

·         Leonard Ancuta: ”Lumea a fost făcută să fie pictată și să fie cîntată. nu e timp, asta e./lumea nu se mai măsoară în kilometri, ci în bani. cu cît/ai mai mulți bani lumea e mai mare și mai frumoasă.*** lumea asta muribundă în care existăm ca o scînteie/ în noapte. dar una care luminează pretutindeni.

·         Lewis Carroll: ”Daca fiecare si-ar vedea de treaba lui, lumea s-ar invarti mult mai repede decat se invarte

·         Lidia Sandu: ”Acum, e un dezastru si o controversa / E totul cu susul in jos  / O lume nebuna, inversa... (...) Esti ieftina femeie care-ti pui o cheie...

·         Liviu Ioan Stoiciu: ”Lumea merge mai departe, au apărut noile generaţii de visători şi de vizitatori pe această lume, ale lor sunt iluziile… Cu de-al de mine nu mai e nimic de făcut. Deşi e ceva în mine profund nemulţumit, care nu mă lasă să trăiesc oricum, motiv pentru care continui să stau la masa de scris şi citit…”

·         Lorena Craia/viorel muha? – ”Lumea nu-i numai din otravă făcută iar viaţa nu-i povară decât pentru oameni... iar iubirea nu-i frânghia cerului fără a-ţi da osteneala pentru ca să ajungi la ea!

·         Lubbock: "Fiecare isi creeaza propria sa lume."

·         Lucian Blaga: "Toţi oamenii de ştiinţă, împreună, sunt autorii unei singure lumi. Fiecare filozof, care-şi merită acest nume, este autorul unei lumi singulare, a sa. Poetul este autorul unor lumi, la plural, căci fiecare poem poate fi o lume pentru sine."

·         Lucian Fere: Traim intr o lume, in care altii manipuleaza si am devenit exact ce si au dorit, o masa de manevra plina de analfabeti functionali, curvasareala si betivaneala.

·         Luminița Voineag Ursu: ”Nu privi în jur la nimeni, N-aştepta salvări, noroc,Lumea e răutăcioasă, Mulți vor să te vadă rău,Se citeşte pe-a lor față Bucuria când ți-e greu!Râzi când sufletu-ți oftează De ți-e greu să nu le-arățiPrietenia-i mai mult falsă Fericiți sunt când nu poți!

·         Marcus Aurelian: ”Gândeşte-te mereu că toate lucrurile, aşa cum se întâmplă acum, s-au întâmplat şi în trecut; şi mai gândeşte-te că tot astfel se vor întâmpla şi în viitor.

·         Maria Iorgulescu: ”Lumea-i un izvor de amănunte.

·         Maria Luca: ”Mai toarnă-mi viață-n ceașca de cafea/ Să nu mai simt cum teama mă doboară/Când văd în jur o lume ce se zbate...

·         Maria Rugina: "Avem numai „Stat de drept” - bazat pe Lege votată !/„lume de drept” nu există, pentru a nu fi-ntrebată/cum și-ar dori să trăiască, pe-un Pământ al tuturor -/DUPĂ VOIA UNORA sau TOȚI, DUPĂ VOIA LOR ?!"

·         Mariana Zorița Turda: "Uneori îmi vine.../Să rup bucăți de lume/Și să le rearanjez!/Pe cele bune,/Să le păstrez,/Iar pe cele rele.../Să le pierd!"

·         Mariana Alexandru: ”Mi-e zâmbetul cu totul interzis,/Și-n toate mi se cere o parolă, /Iar pentru îndrăzneală, un permis,/De-acces, într-o trăire prea frivolă./Mi-e zâmbetul etichetat și stins,/De-amprenta unei lumi fără culoare,/În care mori visând, dar fără vis,/Și-n care râde doar cel care moare.

·         Marilena Laoneanu: E”minescu a suferit singur într-o lume pierduta de la ADEVAR și VALOARE. Nimeni nu-i va putea înțelege suferința legata de luptă lui de a îndrepta aceasta lume strâmbă care a rămas tot în întuneric. Eminescu este Lumina care a deranjat întunericul si a fost eliminat .

·         Marin Sorescu: ”Uitatul pe fereastră a devenit un tic,/toată lumea se uită pe fereastră./Citește, spală, iubește, moare/și din când în când dă fuga/și se uită pe fereastră./Ce vreți să vedeți?/După cine priviți?/Luați-vă gândul, cine a fost de venit a venit,/cine a fost de plecat a plecat,/ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut./Lăsați perdelele,/trageți obloanele/și mai luați-vă o dată tensiunea./După ce a văzut totul - ploi, războaie,/soare, cârtițe, evenimente,/repetate mereu aidoma,/omenirea nu cred că mai dorește serios/să mai vadă ceva./totuși uite-o lipită de ferestre,/în ochi cu un gol.

·         Marino Collecchia: ”Lumea e colorată ca să nu ne plictisim.”

·         Marius Torok: ”Traim intr-o lume in care ultima descoperire este omul.”

·         Matei Mircioane: ”Aşa e lumea de astăzi, cinică, totul, şi sănătatea şi educaţia şi cultura se raportează la bani. Totul are un preţ, şi munca şi sexul şi viaţa şi moartea! Evident şi protecţia socială şi pensiile. Ce să mai vorbim de campania electorală!

·         Meg Ryan: ”Unii vor sa ma vada într-un singur fel.

·         Mihaela Borzea: "Mă strigă din trecut doar un prieten ce-a știut să-mi rupă clipa-n șase, Nu știu ce cheie o avea, dar tot croiește lumea mea și-i pune haine groase.*** "Alerg fără noimă din lume spre mine *** ”Trupul meu se pierde-n spume șerpuind pe-un drum de mare/ Și din cap până-n picioare simt cum divorțez de lume.

·          Mihaela Patricia Macelaru: ”Într - o lume Tot mai cocoșată de minciună / Putini au rămas / Să mai poarte adevărul/  Pe brațe, Ferindu-l /  De prostia mulțimii vide.

·         Mihai Eminescu: "În lumea asta prost făcută...." ***E împărțită omenirea/În cei ce vor și cei ce știu./În cei dentâi trăiește firea, /Ceilalți o cumpănesc ș-o scriu.***"În orice om, o lume își face încercarea" ***”Ah! Cine ar mai vrea să trăiască când i s-ar spune de mic încă în loc de povești faptul că nu se minte în școală, în biserică, in stat, că intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfințenie, pentru a vedea când murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură. Omul cuprinde un loc în vreme, Dumnezeu a însăși vremea, cu tot ce se întâmplă în ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, are asemenea roți ce deodată cuprinde toate spițele ce se-ntorc veșnic. ***”in fapt lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp,  nici spațiu - ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul  asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. *** In orice om o lume isi face incercarea ***  ”Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă, / Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi! / Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, / Egală, fiecare…” *** ”O convenţie e totul. / Ce-i azi drept mâine-i minciună!/ Firile vizionare, ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi, / Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,/ Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar. / Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte…/ Numesc ”sunt”, ”frumos” şi ”bine” ce nimic nu însemnează,/ Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, / Toate-s praf…”

·         Mihail Bulgakov: "Lumea, oarecum, farmecă, fascinează şi ea pe Dumnezeu: şi-a dat pe singurul lui Fiu pentru lume."

·         Mihail Neamțu: "Istoricii vor consemna și posteritatea se va cutremura. În 23 aprilie 2023, pășind pe urmele Sfântului Gheorghe în lupta cu balaurul, Ortodoxia românească a biruit. Am învins toate fricile și toate barierele psihologice care ne țineau înapoiați. Am triumfat în lupta cu păcatul. Am înfruntat curajoși fiara. Statisticile ne spun c-am convins poporul de gravitatea hoției, de înșelarea beției, de minciuna curviei și sminteala avortului. Avem destule cateheze-n bisericile parohiale și am eliminat pornografia din școli. Nu se mai înjură pe stradă și la televizor, am stopat flagelul divorțurilor, ne ocupăm cu zel filantropic de văduvele însingurate, avem licee creștine de top, suntem campioni la homeschooling și am clădit numeroase gimnazii confesionale. Facem misiune ortodoxă-n lumea a treia, ne lăudăm cu o viguroasă mișcare pro-vita, am ieșit din iarna demografică și nici criza vocațiilor sacerdotale nu ne atinge. Stăm chiar bine și stăm cu frică-n fața Domnului. Am restaurat frescele bizantine ale vechilor biserici domnești aflate-n paragină iar învățământul teologic merge strună. Avem politicieni creștin-democrați care, la București sau Bruxelles, slujesc interesul național.Sunt o duzină de fundații private care oferă burse elevilor săraci. Producem pentru copiii preșcolari cărți colorate despre eroii credinței și desene animate cu „Sfinții Închisorilor”…Alergăm serafic pe pajiștile duhovnicești ale Ortodoxiei alpine, urcăm zilnic treptele virtuților predicate de sfântul Ioan Scărarul iar simonia și curvia au dispărut din mediul artistic, politic, intelectual sau bisericesc.Românii citesc Biblia sub povața luminoasă a cărturarilor evlavioși, bisericile marilor orașe debordează de tineri, viața euharistică a comunităților locale e sănătoasă și chiar înfloritoare. Și pentru că fondul teologic al problemei s-a rezolvat, ne putem ocupa de formele astronomice. Nu lipsesc experții. Îi găsiți la Digi24 sau prin facțiunile USR. Dacă vom întâmpina dificultăți, BOR poate convoca niște redacții de reviste literare și lotul de olimpici la matematică.Chestiunea zilei? Eliminarea naționalismului (și a pericolului neo-legionar) prin schimbarea datei pascale! A sosit momentul să arătăm că suntem europeni, nu asiatici (ca Pavel din Tars) sau africani (precum Atanasie al Alexandriei). Știm acum și metoda de trezire spirituală a românilor: petiția online. Creștinii din primele secole strângeau bani pentru cei nevoiași. Noi strângem semnături, știind că așa, iar nu altfel, se revarsă-n sufletele noastre pacea lui Hristos și râvna sfinților. Viața noastră religioasă a căpătat, în sfârșit, un sens istoric vertical, o direcție culturală mântuitoare!Ostoiți de post și rugăciune, spovediți și împărtășiți duminical, împăcați cu semenii pe care i-am tulburat, vindecați de narcisism și pocăiți de fariseism, lepădați de orice patimă lumească, aflați pe intangibile piscuri ale contemplației isihaste, văzători cu Duhul și hristofori în trup, acum putem da marea bătălie pentru sincronismului neo-lovinescian al Ortodoxiei valahe care trebuia, cumva, cândva, să intre-n rând cu lumea. E adevărat: am aderat la UE și NATO, însă știam că nu ne-am integrat cu adevărat. Ce ne lipsea? Paștele sărbătorit după calendarul gregorian. Și cum ne-a venit ideea? Așa cum ne-a spus Caragiale. „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi nimica mişcă.“ Așa cum vă spuneam la începutul acestei cronici modeste, Ortodoxia românească a triumfat. Când? În 23 aprilie 2023, de ziua Sfântului Gheorghe. Cu fandacsia pe fandacsie călcând."

·         Mijaela Matei: ”Adevărat. Cei care înțeleg ca nu fc parte din lume trăiesc ptr împărăția lui Dumnezeu. Eu simt ca nu mai fac parte din aceasta lume și chiar nu ma reprezintă. Simt haos, simt o lume fără discernământ, alergând continu după lucruri materiale. Simt ca aceasta lume nu ma reprezintă. Chiar și in plandemie, deși vb cu persoane ca totul este o minciuna și sa nu se vaccccc ...... ze, ei practic erau indiferenți le ce le spuneam. Pe mine chiar ma îngrozește aceasta lume care nu le pasa de nimic. Totul contează ptr ei viața asta și lucrurile materiale. Majoritatea nu își dau seama ca încet, încet vor trai in cea mai mare dictatura. Parca sau prostit cu toții, nu mai gândesc. O lume slaba dtpv. O lume fără raționament. Chiar dacă vd ca este dictatura , ei vor spune ca este normal. Deci ptr oameni, normalul a devenit anormal, răul este bn, adevarul este minciuna. La ce sa aștepți de la aceasta generație? Nimic .

·         Mircea Eliade: "Lipsa de omenie a lumii moderne se datorează faptului că e cârmuită de sferturi de oameni. Foarte bine intenţionaţi, câteodată; dar niciodată oameni întregi."

·         Mirela Moșneagu: "fara indoială ca și imperialismul si comunismul nu sint formele de organizare socială care sa permită dezvoltarea omului. Societatea umană a suferit mereu pînă acum. O mare perioadă omenirea s-a ,,dezvoltat" prin cuceriri teritoriale, prin trafic de oameni, deci nici urma de progres uman. Acum omenirea îsi cauta cu disperare o soluție. Unii speră sa domine in continuare, sa controleze total populatia unei țări (de exemplu in China). Alții cauta sa înlăture tot ceea ce ne-a stăpînit. E momentul unei mari schimbari de mentalităti. Solutia este in dialog, in colaborare, in diplomatie, in negociere, in empatie, in increderea in valorile umane. 

·         Moliere: Trăim într-o lume unde un defect eclipsează o sută de calități. Poate de aceea oamenii mari rămân mari: pentru că au învățat să meargă mai departe, chiar și atunci când privirile se opresc doar la ce nu le convine. *** ”De-ai avea o sută de însuşiri frumoase, #lumea vede numai răul.*** Oricâte #calități am avea, lumea se uită numai la defecte.

·         Montaigne: "Lumea nu-i decât o şcoală a căutării."

·         Napoleon Bonaparte: ”Lumea nu se schimbă măgulindu-i pe conducători, ci înlocuindu-i.”

·         Nela Boca: ”Uneori, m-am înăltat prea sus, în dansul meu/Crezând intr-o lume ideal de senină/Dar am aflat curând cât e de greu/Să zbori spre lumină prin nori și furtună.../Și m-a cuprins, acea stare de silă/Aripile m-au întors în începuturi/ Până și ele, mă priveau cu milă

·         Nicolae Steinhardt: "Lumea oamenilor simpli este o lume complicată, iar lumea oamenilor complicaţi este o lume simplă."*** "Întrebat spre finele anilor 1980 cum vede orizontul începutului de mileniu III, Nicolae Steinhardt s-a exprimat astfel: „Groaznic. Ca triumful haimanalelor, haidamacilor, teroriştilor, fanatismului fundamentalist. Ţările occidentale devenite ori pe cale de a deveni vasalele statelor din Orientul apropiat. O anarhie feudală bazată pe violenţă, brutalitate, neruşinare şi înrobirea popoarelor civilizate, bolnave de angelism şi laşitate. Un coşmar de pe acum în curs de înfăptuire. Asta cât priveşte statele. Cât priveşte indivizii, ei se vor împărţi în două clase: a purtătorilor de revolver şi a nepurtătorilor. Primii vor fi oameni liberi (în sens feudal) ceilalţi vor deveni iobagi. Curajul şi arma vor fi criteriile: resemnaţii, fricoşii, sedentarii vor constitui noua clasă servilă.” Ce este angelismul occidental? Iluzia păstrării binelui în absenţa luptei. Cum se produce înrobirea? Prin confundarea toleranţei cu indiferenţa.

·         Nicolae Tudor: ”Este mai bine azi decat la inceput? Pradatorii de azi nu sunt gainari, oamenii nu isi pot face dreptate singuri, libertatea este aparenta, conditiile de existenta fragile si minimale, o mare parte a membrilor cetatii sunt cersetori si se hranesc cu ce arunca cei care au, preamulti nu au pamant nici cat un mormant, s-au refugiat in canalele de sub pamant.Cei de deasupra ii urasc, ii vor morti, in timp ce cauta portite sa acceada in lumea luxului celor lipsiti de griji. Adica a neoamenilor. Intr-o lume perfecta inteligenta cunoastere si creatie, cu care iti faci rai unic in patratica ta, de la constructie si innobilare cu obiecte de mobilier si arta. Iti procuri cu mainile tale tot ce iti trebuie vietii, cultivi ciuperci cate ai nevoie sa le mananci. Vasile Anton Ieșeanu: Corect, este discutabil, dar Tofller nu se referă la individul concret ( sunt mulți cu fruntea înaltă care duhnesc a prostie), ci la inteligența înaltă, la ceea ce numește știința de carte. Când ai bani ai și slugi. Cineva deștept a făcut acești bani. A, că unii au furat ca tâlharul Băsescu și escrocul Johannis, nu la aceștia se referă Toffler în conceptul său de „frunte înaltă” și „frunte îngustă , ci la faptul că „fruntea înaltă” este creativă și eficientă economic, pe când fruntea îngustă a rămas sclerozată prinsă în epoca coșului de fum. Dacă mă trimiți în Bărăgan, evident că pot fi deșteptul care produce plus valoare, dacă reușesc să fac dintr-un petec de pământ de pildă o ciupercărie. Am văzut că ești om citit atunci de ce reduci totul la un exemplu din vremea primului val. Trăim totuși în al treilea val - computerul, mintea, ideea crează plus valoare, cu vorba lui George Enescu 99% muncă și 1% talent. Citește-l pe Tofller, eu îl recitesc - Puterea în mișcare , toți marii bogați ai Americii au fost și mari hoți sau li s-au intentat procese tocmai pentru că era prea bogați și sfidau concurența. Nicolae Tudor: . Afacerile si aparitia statului mi se par relele civilizatiei. Biblia spune: cultivi struguri dar nu sa manance altcineva strugurii, ci fiecare sa se bucure de rodul muncii mainilor proprii. Nu m-ati convins. Vasile Anton Ieșeanu: Ceea ce afirmi e o idealitate imposibilă, o utopie ”Intr-o lume perfecta inteligenta nu inseamna afaceri, ci cunoastere si creatie, cu care iti faci rai unic in patratica ta” Nu există lume perfectă, nici chiar dacă oamenii ar retrăi fericiți în Eden. O lume perfectă înseamnă o lume aliniată după Patului lui Procust, o lume orwelliană ca cea descrisă de autorul englez în romanul său profetic 1884. Inteligența impune automat și exprimarea puterii asupra prostimii, e sinergică cu puterea . Omul mai deștept cu o secundă de altul îl domină pe celălalt. Afacerile și apariția statului au fost relele pe care omul și le-a impus, după ce a mâncat din pomul cunoașterii binelui și răului. De altfel privită cunoașterea prin evoluția copilului și cred că din această evoluție s-au inspirat autorii Bibliei ( Geneza), a mânca din pomul cunoașterii înseamnă a conștientiza binele și răul și a te rușina pe cale de consecință de primele tale acte rele pe care le conștientizezi. O demonstrează Plotin , care la opt ani, i-a cerut doicii sale , sub impulsul hormonal al pubertății să-l lase să sugă la sânul ei. Doica l-a certat și i-a spus că e un lucru rău și e rușine ceea ce îi cere. Abia atunci Plotin a conștientizat binele și răul. Băieții, conform cercetărilor genetice, în comparație cu fetele se maturizează cu cel puțin 2-3 ani mai târziu decât acestea, - un argument care justifică științific de ce Eva a fost prima care a mâncat din pomul cunoașterii binelui și răului și l-a îndemnat și pe Adam, conștientizând totodată și faptul că viața este limitată de moarte. Căci imediat după alungarea din rai,eu afirm că a fost o înălțare, recunoscută de creator (Vezi Geneza „Iată că omul a ajuns ca unul din noi! (adică un dumnezeu) cunoscând binele și rău) deși mulți dogmatici susțin că a fost o cădere - cunoașterea îl proiectează pe om spre dumnezeire sau cel puțin spre zeificare olimpiană grecească, conform mitologiei grecești, când omul ajunge să stăpânească în egală măsură binele și răul. Și omul asemenea lui Dumnezeu a ajuns sau al lui Zeus a ajuns să stăpânească Binele și Răul, ba mai mult vrea și viață veșnică, căci din acest motiv a fost alungat din Rai. „Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna să ia și din pomul vieții să mănânce din el și să trăiască în veci.” Omul tocmai și -a întins mâna la pomul vieții și nimic nu-l va împiedica, nici măcar Coronavirus, să devină zeu nemuritor.” Binele și răul coexistă în fiecare proiecție sau creativitate umană , afacerile au adus prosperitate, bogăție și plăceri hedoniste, statul protecție și siguranță. Primul pas în cunoaștere a adus omului un bine mai mare , dar și un rău, căci odată cu prima unealtă agricolă a descoperit că poate face din ea și prima armă. Aceeași Biblie, Noul testament, Isus ne învață despre cum cei care se îmbogățesc se vor îmbogății și prin ceea ce vor lua de la cei care nu au. Și tot Biblia ne dă o prim lecție de economie financiară, despre cei care îngroapă talantul și cei care îl învestesc eficient. Nicolae Tudor: Lumea perfecta exista, altfel viata nu are sens. Exemplele in care cel puternic trebuie sa isi exercite puterea asupra unuia mai slab tin de lumea animalica. Recunoasterea si asumarea acestui fel de a fi prin care a avea inseamna a lua de la cineva a condus la ideea NOM prin care tot ce se produce ajunge in buzunarele catorva, oamenilor li se iau dreptul de a procrea si sunt controlati prin cip incat nimeni sa nu mai gandeasca impotriva. A existat inainte vreme armonie cosmica. Atunci fiecare stapanea cat pamant putea sa munceasca si putea lua fara sfiala tot ce oferea natura. Acest echilibru a fost distrus de cel care si-a folosit puterea sa aiba mai mult fara sa merite. Lumea perfecta este nu inainte, ci aceea lasata in urma. Eu cred in ea si acest crezamant imi da echilibru si fericire. Se poate reconstrui aceasta lume fugind din civilizatie cumparand partea de pamant la care ai dreptul din creatia divina. A munci pentru tine este mai fericit decar a munci altuia, cum si a darui este mai fericit decat a primi. inchipuiti-va ca pot exista astfel de oameni. ei pot construi o lume perfecta. nu azi sau maine. candva. Vasile Anton Ieșeanu: Nicolae Tudor, e o utopie acest concept numit de tine „lumea perfectă” .Să-l luăm ca exemplu pe Iov. Am putea crede că lumea lui era perfectă, dar întotdeauna apare din neant cum spune Nicolas Taleb, „lebăda neagră”.Nu, nici lumea primului val a parcelei agricole, nu a fost o lume perfectă, pentru că îți amintești ce-au făcut frații lui Iosif din lumea lor perfectă la care visezi ca la o întoarcere în grădina Domnului? L-au vândut ca sclav. Dar de lumea lui Abel și Cain, cu certitudine știi. Părea o lume perfectă, dar invidia stârnită de laudele jerfei aduse lui Abel, l-a determinat pe Cain să-și omoare fratele. Noi , dacă judecăm etnogeneza omului în cheia mitului genezei biblice, avem cu toții gena lui Cain, suntem biologic urmașii lui, deci în fiecare din noi există gena asasinului de frate. Nicolae Tudor: imperfectiunea lumii actuale este data de exercitarea puterii asupra celor nevinovati si umilirea acestora prin exploatare si inselaciune, prin creerea unor organisme care doar promoveaza egalitatea ( in fata legii, de afirmare, de cunoastere), insa cei puternici beneficiaza de protectie si sustinere. Cei puternici sunt si hotii banului public si beneficiarii tuturor oportunitatilor, ei sunt in toate punctele cheie ale sistemului si controleaza viata si moartea tuturor. O lume perfecta inseamna o lume etic alcatuita in care oamenii, chiar daca nu pot fi matematic egali sunt tratati ca egali. Acest lucru se poate intampla pe 2 cai: fie statul acorda fiecarei fapturi umane vii un venit neconditionat de supravietuire urmand ca aceia care vor sa fie fericiti prin acumulari materiale sa munceasca iar cei care vor sa fie fericiti stand sau practicand diferite pasiuni nu muncesc decat cand munca le produce placere si nu suferinta. A doua solutie a lumii perfecte, dupa opinia mea, este reimpartirea pamantului la numarul de traitori, pamant care nu trebuie instrainat niciodata, si fiecare traieste sau moare in patratica lui, fara sa aiba vreo obligatie fata de cineva. Faptul ca vor exista oameni care vor fura, viola, omori nu tulbura semnificativ aspectul de lume perfecta. Cu hotia se poate termina si maine dand o lege prin care cine fura de la 1 leu in sus este gonit pe viata din Cetate si exilat pe o insula fara posibilitatea de a evada. Perfectiunea inseamna posibilitatea reala ca geniul cu care se naste orice copil sa se poata manifesta. Acest lucru este posibil prin fuga din cetate sau organizarea civica si politica a cetatenilor.

·         Nicolae Tudor: ”Lumea-i împărţită în două: o parte femei/ şi cealaltă tot femei.*** "aceste vremi/încă miros a trabucul lui churchill,/aşa că nu e uşor de iubit cineva/pe care nu-l înţelegi/(când inima nici nu mai e punctul cel slab!)/observ nepăsări şi târâri spre-un ţăruş,/devenit imaginar,/înfipt tare demult într-un/"nu!"/strigat de bărbat/şi nu pot să apăr măcar/cu privirea./despicată-ntr-o mie de fire-/pentru a i se pipăi ADN-ul cu limba-,/spusa uneşte în haite, mai abitir./aş putea să răstorn/inutile rafturi cu slove,/dar îmi ard fulg după fulg propriile aripi/şi trec mai departe/cu o scânteiuţă tristă în ochi. aceiaşi./eu mi-ar fi plăcut, totdeauna, la lume./ sa fiu*** "Uneori cred/că omenimea este un aluat cu stafide -/dacă nu o trânteşti, cozonacul iese tizic./Maimarii strigă celor care caută/ce se aruncă şi se mănancă:/ „fir-aţi ai dracului de puturoşi, mergeţi la muncă!”/Un vecin strigă şi el pereţilor groşi, din beton/(dacă ştiam că-l aud,/zugrăveam casa în altă culoare):/„De ce, de ce-mi tot ceri să plătesc?”/şi-i răspund vrăbiile, pe la 5 dimineaţa/(dar cine să aibă timp să le-audă?):/„Fiindcă are cuţit! Statul are cuţit!”/*** "a uf-uri/sugrumate-ntre degete,-n faşă,/totul miroase./*** "mi-am luat gândul de la o/simplă lume perfectă/,chiar imaginară fiind. *** ”Va rog sa participati la un mic experiment. Sa presupunem ca primiti misiunea sa organizati viata locuitorilor de pe o planeta indepartata, locuitori care seamana cu cei ai planetei noastre. Ma intereseaza daca propuneti masuri prin care ei sa fie cat mai egali, sa fie sclavii catorva sau sa fie liberi incat mor sau traiesc in functie de cat muncesc/ stiu. Veti reveni acasa fara nimic asupra dv care sa apartina acelei planete. Daniel Stanciu: Daca eu propun masurile, optez pentru oligarhie, ii pun pe sclavi sa munceasca pentru mine si apoi ma retrag cu averea cu planeta pamant unde voi apara prin cuvant si fapta democratia.

·         Nicolae Valareanu Sarbu: ”Lumea noastră e dincoace/ răzbate cu greu prin straturile cunoaşterii/ şi tot rămâne în urmă/ ruptă de realitate/ se deschid porţi închise cu zăvoare nevăzute/ tot ce ştim se constată relativ/ viaţa n-are control/nepăsarea este  mare/ totul se-nvârte în jurul avuţiei/ şi ea se dobândeşte de la cei săraci cu duhul *** "trăiesc într-o lume de care nu mă pot dezice, mi-am părăsit sufletul pentru oraşul eterogen şi anost, înghiţit de singurătate"

·         Nicolaie Dinca: ”Într-o lume strâmbă și ciudată Dreaptă-i doar credința-n Tine, Tată” 

·         Nicole Sere:"în bătălia slovei și-a neființei, lumea a rămas o Hiroshimă târzie...

·         Novalis: ”Cobor în mine să descopăr lumea.”

·         Octavian Lupascu: ”Hidoasă-i Lumea! prea apucătoare,/ Prea plină de dureri și sânge...Prea / strânge bani și non-valoare/ Și-apoi se miră că se frânge!?// Prea fabricăm întruna știri/ Despre urât și ne-iubiri,/ Și promovăm miliardari/ Făcând credințe din dolari!// Cât e de simplu: în esență/ Ce-i necesar în existență?/ Un codru mititel de pâine,/ Și ochi în floare pentru mâine!”

·         Octavian Paler: ”Niciodata n-ai avut suficienta imaginatie pentru a-ti inchipui lumea fara tine. Chiar daca n-ai mers cu vanitatea pana la paranoia de a crede ca lumea se invarte in jurul tau, ca e nerabdatoare sa auda ce spui, ti-a lipsit inteligenta, sau puterea de a accepta ca nu insemni mai mult decat fotografiile ingalbenite pe care cineva, dupa tine, le va arunca la gunoi.”

·         Octavian Petrescu: "Caci dintr-o lume plina de orori/ Iubirea ne-a ramas sa ne salveze/ Sa scoata tot pamantul dintre noi/ Cand sufletul mai uita sa viseze"

·         Omar Khayyam: ”Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,/Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea./Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:/Ce rost avu venirea? Şi-acum, ce sens plecarea?

·         Oscar Wilde: ”Lumea întreagă e o scenă, dar nu toate rolurile sunt bine distribuite

·         Ovidiu Lazar: ”În jurul meu, o lume buimacă - vede, aude, nu înțelege...

·         Oxsana Mira: ”Lumea in care nu sunt promovate valorile, risca sa dispara.”

·         P.F. Thomese: ''Lumea noastră a devenit o lume lăuntrică. Păstrăm acolo ceea ce afară și-a pierdut dreptul la viață. Tot mai mult din ce căutăm nu mai poate fi regăsit și recuperat decât în gândurile noastre, nu în lumea dimprejur... ''

·         Panait Istrati: ”Cum ati putea voi banui cate lumi misuna intr-o raza de soare, cate lupte se dau intr-o gaura de furnici, cate dureri ascunde o inima de mama trudita si cate daruri se pot naste intr-un suflet de copil!”

·         Papa Ioan Paul al II-lea: ”Asa cum merge familia, asa merge natiunea si asa merge toata lumea in care traim.”

·         Patricia Cornwell: ”Nu fa rau nimanui si lasa lumea mai buna decat ai gasit-o. –

·         Patricia Kaas: De multe ori lumea face din mine femeia care nu am fost niciodată.

·         Paul Purea: ”Lume, lume, încotro? Elon Musk, doar acest individ singur, are o avere de 450 de miliarde de dolari. N-are importanță cum a obținut acești bani, ce bine a făcut omenirii, important este că el, ca persoană fizică deține o astfel de avere, una cât a cincea parte din PIB-ul întregii Africii...Peste 1 miliard de oameni de pe planetă nu beneficiază de apă potabilă, 1,5 miliarde fără curent electric, 3 miliarde fără canalizare, peste 4 miliarde nu au acces la servicii medicale, 20 000 de copii mor în fiecare zi din cauza sărăciei, 10 milioane de suferinzi mor de cancer anual, sute de milioane de oameni mor de foame, s.a.m.d. Numai necaz, sărăcie, durere, suferință, agresiune, moarte. În multe regiuni ale planetei sunt groaznice războaie. Și noi aplaudăm, și noi ne certăm care-i mai bun dintre monștrii planetei, execrabili răspunzători de existența celei mai „negre și nedrepte etape” ale omenirii; care-i mai de admirat între națiunile lumii, din care ei fac parte, conducându-le! Niciodată Pământul n-a fost mai în pericol, n-a fost pradă în colții haitei lupilor politici și a oligarhilor nesățioși de bani și averi, ca astăzi. Unde întorci ochii, unde îți îndrepți acuitatea urechii, întâlnești aceleași hidoase personaje conducătoare, aceeași mizerie de caracter și imoralitate; aceleași histrionice malefice duhuri ale nemerniciei, ale agresivității, ale intereselor mafiotice personale, de gașcă, de stat ori de uniune. Dispariția conștiinței, a moralei (sociale și creștine), a empatiei, a responsabilității civice și a integrității antropologiei umane sunt caracteristici unice și esențiale definind conducătorii actuali ai omenirii (cu foarte mici excepții). Faptic, oricât ai căuta, nu mai poți găsi personaje într-o funcție decidentă – națională, continentală, mondială – în care să mai poți avea încredere deplină, pentru care să mai ai respect, admirație ori accept, fără justificate îndoieli, în politica și acțiunile lor.Toți nu sunt decât niște măscărici, adipoase măști murdare, inumane, manifestându-se într-un hidos carnaval, clovni în manajul permanentului circ inițiat de ei. Aroganți, fățarnici, goi lăuntric (spiritual și cultural), fără valoare reală în gândire și fapte. Mincinoși și farseuri, netrebnici și farisei, agresori și chiar, criminali. Fiecare după puterea națiunii în vârful căreia este urcat, după dorința mefistofelică de sânge și omor, a lui, personal, sau a găștii din care face parte. În fiecare, de fapt, dominând dorința de supremație absolut aberantă, dictatorială, agresiv-ucigașă. Fiecare – în felul propriu – o termită execrabilă, flămândă de putere, manifestându-se într-un mușuroi mai mare ori mai mic de putere, de influență ori de „bază materială” a forței de agresiune (militară, economică, de amenințare) asupra altor națiuni, adeseori chiar asupra propriului popor. Toți vorbesc de înarmare, de apărare, de mărire a cheltuielilor bugetare privind industria de război – aspecte îngrijorătoare, de o mojicie și o periculozitate nemaiîntâlnite în istoria lumii, la o asemenea extindere globală precum cea din contemporaneitatea prezentă și manifestă. Adevărată rușine exorbitantă, indiferent de personajul iresponsabil, de țara ori de organizația din care face parte acel individ împreună cu clica sa. Cine-i mai bun ori mai rău, Putin, Trump, Xi, Kim Jong-um, Pezeshkian... și încă o sută ca ei? Ce țară e mai dreaptă și neagresivă: Rusia, China, America, Coreea de Nord, Iran, Pakistan, Afganistan, etc? Care e mai nobilă și democrată, SUA ori EU? Dreptatea e de partea Israelului ori a Hamasului? Cine are dreptate, și e mai inteligent, Trump, Putin ori Zelenski? Comediantul, criminalul ori psiho-arogantul? Poate Xi, în pașii săi spre timona Lumii?Poate Macron agresat de Brigitte? Și tot așa. Vă dați seama unde a ajuns omenirea și noi odată cu ea? Ce personaje îi/ne dictează viitorul? Pentru cine ne certăm noi, pentru cine am ajuns să ne dăm în cap și să ne omorâm?Să amintesc și de ai noștri? De politicienii noștri execrabili? Îmi este la fel de frică și rușine... Nu sunt ei un fel groaznic de braconeri în pădurile întunecoase ale politicii românești?

·         Paul Virilio: „Vai, în lumea noastră modernă făcută din zgomot și viteza, tăcerea devine o raritate și o dimensiune pe care riscam să o pierdem pentru totdeauna”. Paul Virilio Zgomotul a invadat lumea artelor la fel cum a devenit asurzitor în viața noastră cotidiană. A venit timpul să ne punem întrebări despre întoarcerea la liniște.

·         Paulo Coelho: "Sufletul Lumii se hrăneşte cu fericirea oamenilor. Sau cu nefericirea, cu invidia, cu gelozia lor."

·         Pensio Pensionarus: ”Lumea nu s-a schimbat niciodata de jos in sus, dovada e ca hotia si saracia auinflorit exploziv. S-ar putea, dar nu se poate!

·         Petre Comarnescu: "Putand recunoaste cu adevarat lumea, nu o poti decat iubi."

·         Platon: ”Lumea este o scenă, viaţa un act, ai venit, ai văzut, ai plecat. 

·         Proverbe: ”Daca exista lumina in suflet, persoana va fi frumoasa. Daca exista frumusete intr-o persoana, va fi armonie in casa. Daca in casa este armonie, va fi ordine in tara. Daca in tara va fi ordine, atunci va fi pace in lume.*** Omenirea nu a împletit pânza vieţii. Noi nu suntem decât un fir de aţă din ea. Orice îi facem pânzei, ne facem nouă înşine. Toate lucrurile sunt strânse împreună. Toate lucrurile sunt legate între ele.

·         Radu Iliescu: ”Günther Anders afirmă în Obsolescenţa omului că „imaginea” este noua categorie principală, iar tehnologia a devenit scopul istoriei. În Organon, Aristotel a dat lista categoriilor relevante despre lume: esenţa, cantitatea, calitatea, relaţia, locul, timpul, poziţia, posesia, acţiunea, pasiunea (Topica I, 9, 103b). În lumea lui, care a durat până la cea de-a treia revoluţie industrială despre care vorbeşte Anders, adică cea care a înlocuit lumea cu tehnica, instaurând obligativitatea a tot ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic, aceste concepte fundamentale erau singurele calităţi atribuibile unor obiecte ori modalităţi de afirmare a Fiinţei. În lumea noastră, conceptul de imagine le surclasează: dacă ceva/cineva nu este imagine, atunci nu este pur şi simplu. Cât despre scopul istoriei, acesta este întotdeauna învingătorul. În doctrina marxistă, scopul istoric era clasa muncitoare, pe lângă care toate celelalte puteau fi tolerate dacă nu contestau statutul ei de învingător. Dacă scopul istoriei este acum tehnologia, înseamnă că aceasta a învins omul, a cărui existenţă mai poate fi admisă doar dacă o deserveşte, adică dacă îşi internalizează statutul de servitor. Aceste două afirmaţii, aceea că imaginea a devenit condiţie ontologică şi aceea că statutul tehnologiei este noul tabu sunt încărcate de consecinţe teologice în privinţa cărora încă nu există o reflecţie strunită. Trebuie să vedem în iconomanie păcatul adorării imaginilor. Înainte existaseră imagini în lume, astăzi există lumea ca imagine. Imaginile alcătuiesc masa principală a consumului nostru. Lumea fără reflectările sale ar apărea azi ca o lume goală şi cei dependenţi de ele ar fi invadaţi de oroare dacă ar fi privaţi de imagini (ca orice narcotic, imaginile creează dependenţă). Efectele foamei de imagini sunt atât de devastatoare pentru intelect încât putem punem pe seama lor distrugerea până la anulare a discernământului (pe scurt, consumul de imagini tâmpeşte). Pe de altă parte, tehnica este rădăcina lipsei de sens (procedurile nu suportă să fie chestionate, de aceea trebuie trecute la categoria violenţă soft). Trebuie să vedem în imagini şi tehnologie cele mai mari agresiuni la adresa mântuirii, pentru că modelează omul într-un fel incompatibil cu exerciţiul spiritual. Ar trebui să postim de la imagini şi de la tehnică aşa cum ne abţinem de la carne, lapte, ouă şi gânduri pătimaşe. Concomitent, evitarea imaginilor şi privarea de tehnologie ar trebui numărate printre virtuţi.”

·         Raducan Jani: ”în fapt, TREBUIE găsită acea societate umană care NU permite îmbogățirea FĂRĂ MĂSURĂ și nu permite SĂRĂCIA!!!! Aceasta ar putea fi: Societatea Național-Unitară, Educațională și Evoluționistă bazată pe Comunități Locale cu largi autonomii economice, culturale și științifice și pe un Stat Național Puternic!

·         Ralph Waldo Emerson: ”Omenirea, la fel ca fiecare om în parte, se îmbolnăvește, cu vârsta, de diferite boli.***”Lumea face loc persoanei care stie exact unde merge.”***Raman la ideea ca mare parte dintre ele ori au apartinut unor civilizatii stravechi, ori au fost gasite prin navele "vecinilor" ori ne-au fost date la schimb de "vecini" pentru altceva. Dar posibilitatea ca le-am inventat noi pe toate in ultimii cativa zeci de ani, o exclud in totalitate.

·         Raul Constantinescu: "La cumpăna-n zbor dintre ani/stau și prieteni și dușmani/„Sunt pur, nepătat, preacurat!”/strigă drepți și strâmbi deodat'/Ucigașii cu cuvântul/ce-și încalcă jurământul/ce-și cred mai presus de lege/ hâda lor fărădelege/când putreda procedură/drepții nesfârșit o-ndură.../într-o lume anormală/totul e de mântuială,/nu-i mai omul de cuvânt/ „După noi potop să vină!”/zic cei cu neagră lumină."

·         Razvan  Constantinescu: ”O lume fara Dumnezeu este gradina zoologica,  nu societate"*** "LUMEA ÎN CARE TRĂIM - Amnesty Internațional și-a cerut scuze că a spus adevărul.

·         Remus Constantin Raclău: ”Cum văd eu societatea ideală… De când e lumea şi pământul omenirea încearcă să se organizeze într-un mod care să satisfacă o parte cât mai amplă dintre componenţii ei. A-i mulţumi pe toţi, cel puţin în momentul de faţă este o utopie! Dar noi putem oricum să visăm. Aşa că din acest moment lansez pluta la apă şi mă las dus de valuri…Să ne gândim puţin la modul cum a evoluat societatea umană.În societatea primitivă, sălbatică, omul trăia pe cont propriu. Lua de-a gata resursele oferite de natură: era fie culegător fie pescar, fie vânător. Totul în mod natural, fără a munci pentru profit: pescuia, vâna sau culegea atât cât să-şi potolească foamea şi să-şi procure blănurile pentru îmbrăcat sau încălţat.În zilele noastre, numărul populaţiei fiind acela care este, dacă s-ar apuca toată lumea de vânătoare, s-ar produce niscaiva deranj… Şi dacă ar fi să analizăm lumea modernă, cu toate cuceririle sale ştiinţifice, cu toate automatizările, cu robotizarea, computerizarea şi toate celelalte utilităţi, fructe ale neastâmpăratei minţi omeneşti, menite a facilita şi chiar a înlocui munca omului şi în special eforul său fizic, îi vom da cu siguranţă dreptate lui Dalai Lama care susţine că “omul nu a fost proiectat ca să muncească”…Să încercăm să ne imaginăm o posibilă alternativă la lumea de astăzi, care s-ar putea baza pe această filozofie. Conform acestei teorii, omul ar putea să trăiască foarte bine cu un minim necesar legat de nevoile sale primordiale: hrană, adăpost, îmbrăcăminte, pe care şi le poate procura direct din natură, precum omul primitiv sau cu un minim de efort, muncind un timp limitat şi în interes propriu, până la obţinerea celor strict necesare vieţii.Dar ce ne facem cu cei care nu vor să arunce la gunoi toate cuceririle şi invenţiile care au construit societatea modernă? Ce ne facem cu cei care vor să profite de aceste utilităţi, nemulţumindu-se cu trăirea unei vieţi minimaliste?În acest caz, lumea ar urma să fie împărţită în două categorii: existenţialişti şi progresişti.Deşi ştiu că o astfel de idee este imposibil de acceptat în zilele noastre de către o societate umană egoistă, puternic condiţionată de o educaţie care a avut ca pilon central munca, profitul şi succesul personal, ridicate la rang de scop în viaţă, să încercăm totuşi să ne imaginăm cum ar putea să fie organizată şi să funcţioneze o astfel de societate.Aşadar, odată născută orice persoană umană are dreptul divin la viaţă liberă şi fără constrângeri. În virtutea acestui drept ea ar urma să primească cele strict necesare vieţii în locuri comune de tip “Cămine de Asistaţi”: hrană de subzistenţă, un pat de dormit şi un minim igienic de îmbrăcat, toate ambientate într-un loc amenajat astfel încât să ofere un confort minimalist.Posibilităţile de deplasare a unei astfel de persoane ar urma să fie limitate la transportul în comun subvenţionat pe raza localităţii de reşedinţă, fără să fie obligaţi în schimb să presteze nici un fel de muncă.Acum sunt sigur că or să fie persoane care or să sară ca arse: Cum se poate una ca asta? De ce să trăiască aceşti aşa-zis “existenţialişti”, asistaţi şi întreţinuţi ca nişte paraziţi! Şi pe spinarea cui?Astfel de reacţii sunt normale de la nişte persoane care au fost condiţionate de mici să raţioneze în acest fel. Şi au perfectă dreptate să gândească aşa, conform sistemului de valori care le-a fost inoculat din fragedă pruncie, în care munca se află la baza societăţii şi nu persoana umană şi dreptul ei la viaţă.Bun şi dacă toată lumea alege să trăiască minimalist refuzând să muncească în virtutea “dreptului divin” la viaţă liberă fără constrângeri, cine va mai construi Căminele şi cine va asigura toate cele necesare confortului minimalist: hrană, îmbrăcăminte, căldură, apă etc… Cineva tot trebuie să facă ceva! Cineva tot trebuie să muncească şi să se pună în slujba persoanelor asistate. Dar cine să o facă?Dacă toată lumea beneficiază de cazare, de îmbrăcăminte, încălţăminte şi masă gratis, atunci dispare stimulentul pentru muncă. Perfect adevărat! În acest caz nu or să se găsească persoane disponibile care să construiască adăposturile pentru asistaţi, paturile pe care aceştia să doarmă, care să le prepare hrana, care să producă îmbrăcămintea şi încălţămintea pentru ei, care să se ocupe de crearea şi menţinerea ambientului civilizat în care aceştia să-şi desfăşoare viaţa… Am masă, am casă, am ce îmbrăca! De ce să mă mai agit ca să fac ceva? Stau bine-mersi ca trântorul şi mă bucur de viaţă… Râd, glumesc, fac sport şi mă distrez de dimineaţa până seara şi a doua zi o iau de la capăt!…În acest caz va trebui să ne gândim la o formă de stimulare a persoanelor dornice să-şi ajute semenii. Şi aceste stimulente vor consta în bani. În bani adevăraţi. În monedă forte, cu acoperire în metal preţios depozitat în Trezoreria Băncilor Naţionale, emitente de monedă.Aşadar în acest model de societate vor coexista pe deoparte “existenţialiştii”, persoane asistate care se bucură de dreptul la viaţă în mod minimalist, liber şi fără constrângeri, iar pe de altă parte – “progresiştii”, muncitorii dispuşi să lucreze contra-cost şi care îşi vor putea astfel permite un nivel de trai superior şi mai diversificat.După depăşirea unui anumit stadiu de dezvoltare al unei astfel de societăţi, atât” existenţialiştii” cât şi” progresiştii” vor putea beneficia pe lângă strictul necesar “în regim de cot㔺i de o anumită sumă de bani, un fel de”venit minim garantat” din partea statului, exprimat în monedă strict electronică, care le va permite un minim de personalizare a propriei vieţi.Muncitorii – progresiști, cei plătiţi cu monedă reală, vor trăi ca orice om din zilele noastre: vor putea să-şi cumpere o casă, maşină proprie, haine şi încălţăminte după gust, hrană după pofte. Se vor bucura de mobilitate teritorială pe care şi-o vor permite susţinând toate aceste consumuri atât cu moneda electronică din venitul minim garantat, cât şi cu moneda reală, obţinută prin muncă.Va fi o societate normală, foarte asemănătoare cu cea din zilele noastre, bazată însă pe altruism, pe grija faţă de om, pe respectul faţă de viaţă şi pe compensarea reală şi corectă a celor care se pun în slujba societăţii. Oamenii nu mai trebuie să lucreze pentru îmbogăţirea semenilor mai şmecheri ci pentru bunăstarea comunităţii în care trăiesc.Fiecare cămin de asistaţi va avea la dispoziţie o anumită sumă de ”credite sociale” în monedă electronică, în funcţie de numărul de asistaţi. Persoanele care deservesc aceste cămine vor fi recompensate cu bani reali. Pe de altă parte, nimeni nu-i opreşte pe asistaţi să se unească în cooperative care să le permită să se auto-administreze şi să-şi împartă între ei sarcinile referitoare la viaţa în colectivitate, beneficiind astfel în interes propriu atât de creditele sociale cât şi de sumele de bani reali pe care statul le-ar cheltui cu întreţinerea şi asistarea lor.Vor exista bineînţeles persoane cu iniţiativă şi vor fi recompensate pe măsura importanţei şi utilităţii sociale a iniţiativei lor. Se va găsi un sistem economic echilibrat în care rezultatele să se distribuie în mod just între persoanele cu iniţiativă şi cu spirit organizatoric pe deoparte şi persoanele care muncesc în mod efectiv pentru a pune în practică cu efort, sacrificii de timp, energie umană, dedicație şi inteligență, ideile întreprinzătorilor. Practic acest sistem va permite existenţa şi funcţionarea unui sistem de tip comunist în paralel cu un sistem bazat pe iniţiativa privată. Era să spun un sistem capitalist, dar n-ar fi definit corect, ci un sistem competitiv, şi cum nici competitiv nu ar fi corect întrucât consider concureța o enormă risipă de resurse, acest sistem se va baza pe iniţiativă, colaborare, cooperare și pe grija faţă de utilizarea raţională a resurselor, pe principii ecologiste, etc, şi atunci cea mai corectă definiţie cred că ar fi aceea de ”Sistem Inventiv-Meritocratic”. Existenţa în paralel, într-un spaţiu teritorial relativ restrâns a unui sistem de întreţinuţi, a unuia de tip comunist-cooperatist şi a unuia Inventiv-Meritocratic, cred că ar reprezenta cel mai puternic stimulent pentru întreţinuţii cu capacitate de muncă să treacă în mod individual, fie la sistemul de tip comunist-cooperatist, fie la cel inventiv-meritocratic. Astfel fiecare fiinţă umană va avea posibilitatea să decidă la momentul oportun dacă va dori să fie întreţinut, cooperatist, muncitor, sau persoană cu iniţiativă.Aceasta nu este o societate egalitaristă ci una meritocratică pe deoparte, pentru că stimulează şi răsplăteşte atât iniţiativa cât şi munca la adevărata ei valoare socială, şi umanist-altruistă pe cealaltă parte, întrucât pune în centrul său grija faţă de persoana umană, dreptul ei la viaţa liberă şi la libera alegere a drumului acesteia în viaţă.La un moment dat s-ar putea întâmpla exact contrariul. Adică să fie prea mulţi cei care vor dori să muncească (pentru a beneficia de un nivel superior de trai), în raport cu necesarul social de muncă.În acest caz nu se va întâmpla ca în zilele noastre, când se produce tot mai mult, doar de dragul profitului şi nu pentru a satisface unele nevoi sociale. Acest fapt generează o imensă risipă, creează stocuri imense, cantităţi imense de produse care se aruncă, devenite inutile în caz de ne-vânzare sau de scadență a termenului de garanţie, și acest lucru va trebui să înceteze. Cantitatea de muncă per persoană se va limita până când aceasta va atinge un prag superior al bunăstării materiale personale şi familiale, dincolo de care obţinerea de bani devine un viciu, şi aduce atingere altor persoane care vor să trăiască şi ele mai bine şi nu au unde…Vom avea pe deoparte un prag de jos –de subzistenţă, depăşit de către asistaţi cu ajutorul venitului minim garantat, şi un prag superior de bunăstare, pentru cei care muncesc, dincolo de care munca nu va mai fi posibilă decât în cazul în care nu se mai găsesc doritori să muncească pe acel post…Dar viitorul şi progresul tehnologico-stiințific ne mai ridică în faţă o problemă.Munca persoanei umane este din ce în ce mai mult înlocuită de maşini, utilaje şi roboţi. Automatizarea înlocuieşte din ce în ce mai mult munca fizică iar computerizarea, din ce în ce mai mult creierul uman. Şi cum am convenit de la început că sunt “dus cu pluta”, să ne urcăm cu toţii pe ea şi să ne imaginăm un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, în care omul va fi complet înlocuit de roboţi.Într-o lume axată pe concurenţă şi profit, în care doar roboţii vor munci, vor avea cu ce trăi doar proprietarii de roboţi!… Bun, şi ceilalţi? Oamenii de rând? Ei din ce vor trăi? Cum îşi vor asigura ei sursa de existenţă în competiţie cu neobosiţii şi super-productivii roboţi? Oamenii n-au piese de schimb, şi mai au nevoie şi de odihnă şi de refacere şi de hrană, ba se mai şi îmbolnăvesc uneori şi mai au nevoie şi de asistenţă medicală. Ce să mai spunem despre ei atunci când vor ajunge la bătrâneţe! Care va mai ajunge… De unde pensie? De unde bani de medicamente?…Minţi bolnave prognozează drept soluţii scăderea drastică a populaţiei prin provocarea de războaie genocidice, infestarea populaţiei cu molime exterminatoare provocate de viruşi fabricaţi în laboratoarele stăpânilor de roboţi,împuţinarea rasei umane prin otrăvirea cu ”E”-uri în “pâinea noastră cea de toate zilele”, în apă şi în aer, prin poluare, prin scăderea natalităţii datorate homosexualităţii şi sterilizarea radioactivă a populaţiei şi câte-şi-mai-câte!… Totul până la un prag de control, dincolo de care vor rămâne puţini, înrobiţi şi… robotizaţi! Pentru că de o soluţie cu logică umanistă şi altruistă de tipul utilizării raţionale a resurselor şi a repartizării echitabile a rezultatelor obţinute nu prea îi văd în stare…

·         Ricardo Oda: ”Nu spune lumii ce ştii să faci, fă-o şi gata.

·         Richard Armour: ”Initial a fost o lume a barbatilor. Apoi, a aparut Eva.

·         Robert Brault: ”Lumea redevine noua cu fiecare copil care intra in viata noastra.”

·         Roberto Benigni: "Lumea vede, ascultă, vorbeşte... Dar, din păcate, vede greşit, ascultă puţin şi vorbeşte mult."

·         Rodica Larie: ”Aș pleca în lumea unde nu se războiesc bogații,/Unde oamenii sunt sinceri și toți se iubesc ca frații,/Unde soarele și luna sărută cu drag pământul,/Iar bărbatul și femeia își respectă jurământul.//Aș pleca acolo unde banul nu are valoare,/Unde nimeni nu te-ntreaba cât ai strâns în buzunare, /Unde pacea și iertarea se unesc cu armonia,/Iară omul și natura își arată măiestria.//Unde visele-s aievea și se nasc din lucruri simple,/Unde valurile mării te mângâie pe la tâmple,/Unde plouă cu iubire și pământul înflorește, /Unde noaptea e ca ziua, iar apusul strălucește.//Într-o lume de poveste, unde nu există ură,/Unde omul dăruiește dragoste fără măsură,/Unde-i leagăn curcubeul, unde stelele sunt flori,/Ce ne mângâie privirea, în mii și mii de culori.//Aș pleca în locuri unde, nu există-ngrijorare,/Unde ziua cea de mâine o cunoaște fiecare,/M-aș întoarce doar când omul, va uita de tot ce-i rău,/Va fi drept și bun la suflet și va crede-n Dumnezeu.

·         Rupert Murdoch: "Lumea se schimbă rapid. Nu va mai fi că cel mare îl va învinge pe cel mic, ci va fi că cel rapid îl va câștiga pe cel lent. 

·         Saint-John Perse: "Lumea-i ca o pirogă, care, rotindu-se şi rotindu-se, a uitat dacă vântul voia să râdă sau să plângă..."

·         Seneca:  "Amintirea unei fericiri este mai de durată și mai de încredere decât a fost prezența ei... Căci soarta nu ştie ce este liniştea; îi place să înlocuiască bucuria cu amărăciunea sau, oricum, să le amestece. Nimeni, prin urmare, să nu fie încrezător în momentele de fericire şi nici să nu se lase doborât de necazuri: acestea sunt cele două feţe ale lumii."

·         Sf. Paisie Aghioritul: ”Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îți pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Să faci atât cât este nevoie. Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consuma cu toate problemele ei și, de multe ori, uităm ca nu trăim o mie de ani,

·         Sima Ion: ”Lumea mea prea plină de ispite/ și de poverile păcatului lumesc

·         Silviu Iliuta: "Cred ca omenirea a luat-o definitiv pe panta indiferentei crase, a nesimtirii totale.

·         Stoian G. BogdaN: "Pe lumea asta considerată infern de înțelepți, e ca-n orașele controlate de lumea interlopă, marii interlopi sunt imperiile, iar civilii sunt sclavii care se cred liberi

·         Tennessee Williams: "Lumea este un ziar haios citit invers. Şi astfel nu este prea distractiv." 

·         Tiberiu Foris: ”Într-o lume cârmuită de analfabeți șmenari/ cu inteligențe strâmbe, puse-n țeste de măgari,/ cei cu școli se-ascund în peșteri, cât de-adânc și de departe, umiliți pentru păcatul - primii de-ar fi fost la carte.// Șeful cel suprem, pe vremuri, a călcat și el prin școală/ însă a fugit de dânsa ca de cea mai cruntă boală,dar și-a / angajat consoarta să vorbească limbi străine/ la catedră, într-o școală, să câștige mult și bine. După vot - el e stăpânul, țara e a lui feudă,/ lumea toată o străbate ca să crape toți de ciudă/ și, la braț cu dăscălița deghizată-n doamnă-primă/ dovedesc că leafa-n școală nu-i nici mică, nici puțină.// După mintea lui e Zeus, cel mai drept și cel mai cult,/ iar, de profii fără minte - au chiulit puțin cam mult,/ dacă-n foame, fără pâine, umiliți cu toții zac,vine el cu sfatul logic: să mănânce cozonac!/ De mai investești în case banii de la meditații,/ de te-abții să cumperi cartea și de proastele tentații,/ faci avere adunată zi de zi și ceas de ceas,/ urmărindu-ți interesul, ghinion, pas după pas.// Iar sloganul de odată, ce a fost ca niciodată,/ cel cu textul din poveste - România Educată,/ îl mai ține minte unul cu figura lăbărțată,/ ce i-a adaptat finalul - România Eșuată!”   

·         Tom Hardy: "Una din marile probleme ale lumii este ca oamenii te intreaba cu ce te ocupi pentru a putea calcula gradul de respect pe care ti-l acorda.”

·         Tom Wilson: ”Lumea asa cum e de-abia merita sa cobori din pat. Ar trebui sa imbunatatim o gramada de lucruri, si inca rapid. Dar oricat de dreapta ar deveni societatea noastra, oricat de mult am medita, oricate gadget-uri am cumpara, oricat am crede intr-o zeitate anume, viata „in sine” ar fi aproape identica cu cea de acum.

·         Valentin Coman: ”In lumea oamenilor exista doar ura, dusmanie, invidia, dorinta de a-l ucide pe celalalt, coruptie, saracie si toate relele din lume.

·         Valeriu Butulescu: ”Un adevar in plus, intr-o lume sufocata de veridicitate.***

·         Vasile Voiculescu: “Blestemul lumii nu se poate indica altfel: trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se întâlnească odată; ca mila cea mai desăvârşită să se reverse peste vina cea mai fără de iertare şi să o copleşească; omul cel mai josnic şi Dumnezeu să sufere aceleaşi chinuri la un loc... “ *** “Poposită-n stele – taină călătoare –/ Lumea ia imensul chip al rugăciunii”  *** “Nu ne uita în aceste tărâmuri cu vină / Strămută-ne-n baştina noastră cea din-nainte / În oceanele nesfârşitei fericiri din sânul/ Tău, / Părinte.” *** “Lut fără slavă, umed absurd. Umblu-n ne-lume” ; ***“Verdele fără prihană/ Stingă-ne epoca vană.”6. “Un cer cum trebuie să fie ne mai surâde la sfârşit.”*** “Un cer cum trebuie să fie ne mai surâde la sfârşit.”

·         Viorel Boldis: ”E toamnă mai mereu şi stau să cad,/ Urâciunea lumii mă doboară.”

·         Viorel Gongu: "Nimic nu e cum trebuie să fie"  

·         Vittorio Sgarbi: Lumea e atât de coruptă, e fraier cine nu profită de asta.

·         Will Foley: ”Lumea este plina de cactusi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne asezam pe ei.”

·         William Shakespeare: ”Întreaga lume este o scenă, iar toţi bărbaţii şi toate femeile, simpli actori.*** Acolo unde esti se afla lumea intreaga.*** Mă uit scîrbit la tot şi-aş vrea să mor,/Decît să-l văd slăvit pe ticălos,/Iar pe sărman de rîsul tuturor./Să-l văd tăgăduit pe credincios,/Pe vrednicul de cinste oropsit,/Şi pe femei batjocorite crunt,/Pe cel făr' de prihană pedepsit/Şi pe viteaz răpus de cel mărunt,/Şi artele sub pintenul despot/Să văd prostia doctor la deştepți,/Iar adevărul "vorbă de netot"/Şi strîmbul poruncindu-le la drepți./Mă uit scîrbit la tot şi.. Bun rămas!/Dar, dacă mor, iubirea-mi cui o las?

·         Wolfgang Amadeus Mozart: „Da! Cam așa stau lucrurile în lume: unii sunt plini de bani, alții au straița goală.”

·         Zaharia Stancu: ”Hai cu mine pana la capatul lumii, poate lumea are totusi un capat.”

·         Zob Gheorghe: ”O investigație ar evidenția că lumea dorește să mînce să bea, să cace, să pișe să se fută și să fete. Procentul mogîldanilor este de 90.”