RAIUL- Pagina de biblioteca

 

Adela Onete *** "Ce-ar fi, dacă într-o zi,/ m-ai chema și n-aș mai veni?/ Dar, ți-aș lăsa însăilat pe-o floare de cais/ că am fugit un pic în paradis.../ Ce-ar fi, dacă m-ai chema și nu aș mai răspundeși nu aș mai apărea, de / niciunde?Dar, ți-aș lăsa, pe-o aripă de fluture, în scris, / că am fugit un pic în paradis.../ Ce-ar fi, dacă, într-o zi,/ atât de mult aș obosi/ și ți-aș veni numai în vis,/ fugind un pic din paradis?

Adrian Paunescu:*** "V-am spus şi am puterea să mai spun/ Ca nu încape muntele în seră/ Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad/Şi de la căprioară la panteră."/  **"Alunec pe zăpadă, mai și cad,/ Am calendarul mortilor in oase,/ Incert, pe puntea dintre rai și iad,/ Care a crin și-a flacără miroase.

Alain Fournier (1866 - 1914) *** "Uneori mă înspăimânt că aș putea rata raiul din cauza acestui oribil iad pământesc.

Albert Einstein, Lumea este un loc periculos în care să trăiești; nu din cauza oamenilor care sunt răi, ci din cauza acelora care nu fac nimic în legătură cu aceasta.

Aurora Liiceanu *** "Trăim în Paradis. Nimeni nu cade. Ești împins de la spate spre tot mai mult." ***"Vrei mereu mai mult."***"S-a ajuns să ai înainte de a dori..."  

Autor neidentificat *Dacă fiecare ar acționa fără gândul recompensei, pământul ar fi un #rai. *** "in timp ce inteleptul este fericit si in iad, prostul sufera si in rai" *** "Să privești fară să înțelegi, acesta-i Paradisul. Prin urmare, infernul ar fi locul în care înțelegem, în care înțelegem prea mult..." *** "Voiai să-nalți cu trudă o altfel de cetate,/ Dar a-nflorit o umbră sub coastele luminii/ Și-nghite pui de îngeri muriți pe jumătate/ În Raiul ce-și așază pe socluri asasinii.*** Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi/ de n-ai fi plâns, n-ai duce-n #ochi lumină./ Şi dacă singur rana nu-ți legai/ cu mâna ta n-ai unge răni străine/ N-ai jindui după un colț de #rai ***de n-ai purta un strop de #iad în tine./ Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazi/ cu fruntea grea în pulberea amară./ Și dacă-nvii cu cântecul de azi/ e c-ai murit cu lacrima de-aseară. *** Vă rog să-mi eliberați o carte funciară pentru raiul meu. Drumul spre pierzanie este construit din dorințe. Uite așa dorul devine negativ. Sunt o clipă prăbușită din timp, de aceea iubesc zborul. Eu sunt o clipă.

Bumbac Ramona: Nu alunga iubirea-n depărtare/Și urcă-mă în raiul tău s-ajung/Să pot răspunde dorului, chemare/ Să nu mai rătăcesc pe drumul lung.

Calatorul Descult: "Tainelor le-am făcut parte/ Un alt adevăr/ Raiul l-am închis în carte/ Să miroase a măr.*** Sunt doar o clipă evadată din timp. Îmi strâng gândurile în palme și le dăruiesc oamenilor.Timpul... ce amăgire știm că există, dar nu-l putem demonstra în viață. ***nimerește asemănător nouă. Ne dezvoltăm? Am primit câțiva rami în plus o memorie mai extinsă, și tot nu știm cine suntem. Iubim convenabil la fel cum și mâncăm, și pe cine. Iubirea seamănă izbitor demult cu un meniu de restaurant de fițe. Nu alegi din meniu decât ce-ți face plăcere, ce-ți satisface instinctele primare. #Dragostea trece prin stomac și-n zi de post. Iubirea pe unde o trece? Ce și cum catalogăm iubirea? Satisfacția? Plinul de sine? Drumul spre raiul personal? #Raiul cu un cod numeric personal... Ghișeu îngerilor căzuți este deschis.

Costel Stancu *** "Stăm la masă cu creioane în mîini./ Dumnezeu aşază între noi o foaie/de  hîrtie. Sîntem mai nedumeriţi/ decît după alungarea din Rai./ Nu ştim dacă e dar ori pedeapsă./ *** "Atunci, mi-am amintit cuvintele mamei:/ ai grijă, pentru a desfereca poarta raiului,/ trebuie să rotești cheia de trei ori. Fin. În numele Tatălui, al Fiului și al Sfîntului Duh./ Amin!

Dante Alighieri: "Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopţii, florile zilei şi ...ochii copiilor."

Dumitru Istrate Ruseteanu: "Și mă doare, mamă, doare/ când raiul când iadul"  

Elena Caruntu: "viața-i raiul meu!

Emil Cioran: "Niciodată viaţa nu mi-a părut demnă de a fi trăită. Ea merită uneori prea mult şi alteori prea puţin. Insuportabilă în amândouă cazurile. Sinuciderea din dragoste de viaţă nu e cu nimic mai neîndreptăţită decât cea oficială şi curentă. Ba e chiar mai naturală... Raiul este o stare de sinucidere continuă, ca şi iadul. Între ele se intercalează starea de nesinucidere numită a fi." *** "Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii. De-abia s-au deschis si incepe drama. Sa privesti fara sa intelegi, acesta-i paradisul. Infernul ar fi deci, locul in care intelegi, in care intelegi prea mult." *** ”Ceea ce face orasele mari atat de triste este ca fiecare om vrea sa fie fericit, iar sansele scad pe masura ce dorinta creste. Cautarea fericirii indica distanta de rai, gradul caderii umane.”***"Paradisul nu era suportabil, altfel primul om s-ar fi obişnuit cu el."

Gaston Bachelard: "Paradisul, fără nici un fel de dubiu, nu este decât o bibliotecă imensă.

Gîtlan George: "Am ars intens cu tine clipe ude/ ce poate niciodată nu s-ar fi aprins/ nici dacă le-am fi dat să bea benzină/ și am fi aruncat cu ele în abiscuvintele îmi erau toate nude
/ și tu erai aievea deși păreai un vis/ aprins în carnea mea ca o lumină/ menită să ardă-n ea

Goglea Bogdan-sorin: ”O să cumpăr fericire pentru oameni de hârtie/ Care pun în galantare suferințele de ieri/ Navigând în continuare peste trista murdărie/ Care a creat neantul dintre dimineți și seri./ Cât de grafică e viața pe o tablă oarecare/ Pe sub care neștiința ne-a suflat câte un rolȘi ne lasă interfața lumilor imaginare / Doar o cretă și-un burete dintre infinit și gol./ Ca un ceai de iasomie într-un bol de neputințăCare-și pierde din parfumul și / din leacul diafan,/ Ne răcim precum vulcanii și ne scurgem în credință/ Spre un dumnezeu de-o clipă care a rămas orfan./ Nu mai simt miros de soare pe sub arbori ce fac cruce/ În biserici de mătase care ard în mucegai,/ Doar o noapte mai străpunge întunericul ce duce/ Pământia figurină spre inexistentul rai./ Și așa petrecem ceasul nedorind decât să treacă / Astăzi, mâine, niciodată aplecate spre curând,/ Prin zăpezi neterminate o să plângem promoroacă/ Peste negustori de clipe care cumpără și vând.

 Honore de Balzac: „Lumea a inceput printr-o negustorie, deoarece Adam a vandut

Ileana Vulpescu: "La ce ne-ar folosi Raiul dacă n-am întâlni în el nici o ființă pe care am  iubit-o în viața de-aici?"

Ioan Vasiu: „în fiecare an în prima zi de mairidic tivul mării să observ / ce-i în rai” 

Iulia Iulia: "Vorbe goale, vorbe pline,/ Vorbe doar pe jumătate,/ Când prea multe, când puține,/ Altele-s cu miere date./ Vorbe ca săgeți încinse/ Cu jăratic din cărbuni,Te înțep de / numa` numa`/ Parcă-i lume de nebuni./ Oameni goi și oameni țuț,/ Câtă iarbă, câtă frunză./ Unu-i câh, altu-i drăguț,/ Altu-i în burduf de brânză./ Un om țipă, altul râde./ O duzină-s speriați/ Dar sunt alții care cântă/ Și prin viață-s acrobați./ Oamenii-s ca-ntr-o salată/ În castronul planetar,/ Cu piper, sare iodată,/ Condimente și muștar./ În acest amestec hot/ Îmi fac vânt cu evantaiul./ Pot și-atunci când nu mai pot/ Să-mi fac din salată raiul.

Jalal Rumi (1207 - 1273): "Recunoștința e raiul ei înșiși.

Jean Paul Friedrich Richter *** "Amintirea e singurul rai de unde nu putem fi izgoniți."

Jean Paul Richter: ”Amintirea e #singurul #rai din care nu putem fi izgoniţi.

Jorge Luis Borges *** "Eu mi-am imaginat intotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane considera ca ar fi o gradina, altii si-l pot inchipui ca un palat, eu l-am imaginat intotdeauna ca o biblioteca si aici ma aflam eu."

Khayyam *** „Dacă beţivii nimeresc în iad, atunci, spune, cine va vedea raiul?”

Leonard Ancuta:*** "Dacă e adevărat că noi oamenii după moarte/  mergem în rai, n-ar fi drept oare ca & dragostele noastre în raiul dragostei să urce?"***”nu cred în raiul credincioșilor, teologilor, filosofilor/ nu cred în raiul din ceruri sau pămînturi, nu cred în raiul banilor și averilor/ al lucrurilor futile, nu cred în raiul simplității și renunțării, al obedienței și/ iertării, nu cred în raiul ispășirii sau răzbunării, al patriotismului./ nu cred în raiul celor care se sacrifică și nici în al celor care dăruiesc/ nici în raiul săracilor sau al bogaților, nu cred în nici un fel de rai/ în afară de acela cu tine.

Licuța Pântia: ”Copilărie, rai pierdut,/ Mai dă-mi o vreme împrumut,/Prin sânul tau să mă mai plimb,/ Îți dau o lacrimă la schimb.../Am să alin tot ce-am rănit/ Şi n-am să mai greşesc...Promit!”

Liviu Rebreanu:  nici un paradis nu e frumos ca acela pe care si-l construieste omul in sufletul sau

Marioara Nedea: "Fumegă a rai sub pleoape și-n cerboaicele flămânde./ Îmi ești iad și-ți sunt fidelă  

Mark Twain: „Nu e bine să fii obligat să alegi între Rai și Iad. Prieteni buni găsești în ambele locuri.” ***”Unde era ea, acolo era Raiul.”

Mihaela Borzea: ”Mi-am îmbrăcat cu pașii tăi odaia, îmi este mov în prag și-n așternuturi,/ Pe sâni s-au dezghețat zăpezi de fluturi și-a adormit înmărmurită ploaia,/ E Rai și Iad în suflet și în carne, mi-au înflorit pe piele stânjeneii,/ În mângâieri s-au prefăcut toți zeii și-au început în mine să se-ntoarne.*** "Parcă dispar și lupii amușinând spre hrană,/ Un râu de sânge verde le curge din plămâni, / Toporul iernii negre le bântuie în blană, / Cu lama ruginită înfiptă-n colți bătrâni. / Au adormit, pesemne, acum o veșnicie/ Și s-au trezit deodată în Raiul fără porți, / Înstrăinați de haite, din zori până-n chindie,/ Repetă-n căprioare tangoul altei morți. / *** "Îmi scuturi în artere praf de şoapte,/ A tine-mi ninge-n palmele fierbinţi,/ De-atâta dor se-ascunde luna-n noapte/ Şi plânge Raiul văduvit de sfinţi." *** "Te căutam (...)/În /  pe-un colţ de gând,/În Iadul din prăpastia credinţei." *** "Îndrăznesc să alerg într-un teatru etern,/ Să fiu simplu actor în cămașă de in,/ Paradisul să-l trec prin vâltori de infern,/ Iar pe scena de lut, la final, să mă-nclin."/ *** "Voiai să-nalți cu trudă o altfel de cetate,/ Dar a-nflorit o umbră sub coastele luminii/ Și-nghite pui de îngeri muriți pe jumătate/ În Raiul ce-și așază pe socluri asasinii.  / *** "Din lumea asta hâdă un pic să evadez./ Îmi pare Lutul astăzi un Rai plin de rugină,/ Un câmp pe care îngeri aleargă aiuriți,/ O sită ce separă neghina de neghină./ ***/ "Umblă îngerii pe stradă cu tristeți în aripi strânse,/ Îmbrăcați în stele plânse și în muguri de zăpadă,/ Țipă-n urma lor asfaltul cocoșat sub tălpi grăbite/ Și din coase ruginite moartea-și pregătește saltul./ Încă e devreme-n viață, oamenii își dorm trăirea,/ Pernă-și fac din amăgirea ce li se imprimă-n față,/ Habar n-au că-n îngâmfarea de-a se crede cei mai cei,/ Îngerii urzesc uitarea și-o dezlănțuie în ei./ Pașii somnului prin lume nasc ecouri trecătoare/ Ce se pierd rătăcitoare pe-o alee fără nume,/ Prin saloane de tuns îngeri, prin vremelnice dughene/ Unde Raiu-n Iad se cerne, istovit de-atâtea-nfrângeri./ S-a umplut de fulgi cetatea și se miră Eve-n / tocuri,/ Ard orbecăind în focuri, invocând Divinitatea,/ Bântuie prin cafenele, slugi arginților / din pungă,/ Nu-i durere să le-ajungă și nici fluviu să le spele./ Nu-i de mine Raiu-acesta, îmi tot zic de-o veșnicie/ Și nici Iadul n-o să-mi fie, până nu-mi sfârșesc povestea,/ Lumea-i un trotuar pe ducă, unde îngeri tunși se miră,/ Aer omenesc respiră și din fulgi își fac perucă./ *** "La granița rotundă a ceasurilor mute,/ Amanetăm secunda epocală/ Când în genunchi un / înger moșește albe ciute/ Și umple cu lumină matca goală./ Au răgușit copacii chemând la cuiburi cucii, / Ne pipăim de triluri și de oase,/ Din noi rămâne crudă, sub coaja grea a nucii,/ Minunea de-a fi păsări fără case./ Cu aripile-ntinse cerșim eternității/ O clipă-n plus, cât Raiul de înaltă,/ Doar ciocârlia tace în cușca libertății/ Și-n ochii ei ne plânge laolaltă. / Se prăbușește cerul pe umerii zăpezii,/ Bolnavi de ghiocei, sorbim cuvântul/ Din țipătul albastru care trezește iezii/Și zguduie din temelii Pământul./ Poate balada păcii, șoptită la ureche/ Ne va găsi pe-o strună de chitară,/ Îndrăgostiți lunatici, goniți din Piața Veche/ A unei lumi pe cale să dispară.

Mircea Eliade *** „Dacă fiecare ins ar activa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai.”  ***

Mitre Nacrin Amalia: "Trezește-te! să poți vedea raiul din lumina care te învăluie chiar acum...*** " o atingere e raiul pe pământ"

Nicolae Steinhartd: ”Nu suntem indreptatiti sa-i cerem Statului sa ne dea Raiul pe pamant, dar suntem in drept sa-i pretindem a nu realiza iadul pe pamant.”

Nicolae Tudor: "răii îmbătrânesc frumos în libertate-/ jumatate din rai e neam cu jumătatea cealaltă!"  

Nicolaie Dinca: "Arde lumea/ Iar Dumnezeu– bătrânul acela/ Costeliv, pe jumătate dezbrăcat,/ Aleargă disperat printre noi,/ Cu barba în vânt, înarmat/ Cu o făclie a iluminării,/ Agitând-o a chemare către noi:—Bă, nebunilor, mai stingeți/  prostiei și a neiubirii de semeni
Din mințile voastre,/ Pentru că dați foc Pământului!!!.../ Dacă nu mă ascultați/ Nici în ceasul acesta, atunci/ Dați-mi un răgaz rezonabil, / Măcar cât să pot să-mi retrag/ Raiul de pe planeta asta/ Și să fug cu el aiurea,/ În univers!/ Cine știe?!... Poate voi găsi o lume/ Mai înțeleaptă, căreia/ Să-i dau lumina Mea…/ P.S. Vedeți că iadul/ Este mult mai negru decât credeți voi/ Și mult mai fierbinte/ Decât focurile stârnite de răutatea voastră!"

Noe: Si de Iad, vouă să nu vă fie teamă! Că are și IADUL RAIUL său."

Octavian Paler: "Paradisul, această sublimă expresie a idealului, acest albastru veșnic, nu se găsește decât în suflet. Orice “paradis“ nu poate fi decât o mare simplitate.

Oscar Wilde (1854 - 1900): "Purtăm în noi și raiul și iadul.

Osho: ”Aceasta scurta viata pe care o aveti poate fi transformata intr-un paradis. Aceasta mica planeta este floarea de lotus a paradisului.

Petre Prioteasa: "naivu-i visător, chiar de-a avut Iadul vis,/ iar cretinu-i impostor chiar de-a fost în Paradis.

Petru Daniel Văcăreanu: "Hai moarte odată hai!/ Poate în Iad e mai mult/ Rai/ Decât pe cadavrul lumii/ Unde regi sunt viermii

Radu Gyr: ”N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi;/surâd numai acei care suspină

Sandor Kasza: ”Raiul pe Pământ, se află acolo... unde sufletele noastre nu-și plâng triste, durerile și nefericirea. Raiul se află în inimile blânde și sufletele luminoase, ale celor ce sunt binecuvântați, cu puterea iubirii, de către Dumnezeu. Raiul este acolo... unde sufletul nostru își găsește iubirea și pacea

Tincuta Sava Borsan: ”Ideea că voi atinge cerul/ Îmi dă formă de pasăre/ Ce bine ar fi/ Ca Raiul să existe!”

Toni Chira: "Eu: Nimic/ Restul lumii: Nimic/Lucia: Am o colegă care iubește frigul și  visează să trăiască pe undeva, prin țările astea nordice./ Tu-ți dai seama că, dacă raiul e așa cum zice toată lumea, prin filme și biblii, ei n-o să-i placă?"

Valeriu dg Barbu: "tremurând de curiozitate/am ţâşnit în lume/ printr-o crăpătură a Cerului şi/ primul lucru/ am plâns -/ pierdusem Raiu

Vasile Strîmbei: "Se spune că un om a murit împreună cu câinele său şi a plecat să se ducă la Rai. A ajuns la poarta Raiului şi a bătut. I-a deschis cineva foarte amabil şi omul îl întreabă:/ „Aveţi un pahar cu apă rece?”/ „Da, avem. Fântâna este acolo!”/ „Pot să intru cu prietenul meu, câinele?”„Nu se poate aici cu câinele. În Rai nu se intră cu câinele!”./ Şi omul, trist, spune: „Nu pot să mă despart de el; m-a slujit, m-a iubit, a murit împreună cu mine; mă duc mai departe!”.Şi merge ce merge, ajunge la o poartă părăsită, undeva în pustiu. / Poartă era, dar gard nu era, nici pe o parte, nici pe alta. Şi în poartă cineva citea ceva. Zice:/ „Bună ziua!”/ „Bună ziua!”/ „Aveţi un pahar cu apă rece?”/ „Avem, uite acolo fântâna!” „Pot să-l iau şi pe prietenul meu, câinele?”./ Şi zice: „Sigur că da, ia-l!”„Dar ce-i aici?” / „Aici e Raiul.”„Cum, aşa e Raiul?” / „Da!”/ Şi unde am fost mai înainte, ce era?”„Acolo era iadul!”/  „Păi, de ce i-aţi lăsat înaintea voastră, căci păcălesc oamenii şi poate intră acolo?”/ „Păi, special am lăsat, că acolo intră toţi cei care se leapădă de prietenii lor!”

Violetta Petre: "La porţi de rai, degeaba stai, de poezie să mai dai, e raiu-n renovare, că l-au spurcat şi l-au scuipat, ca pe un ultim vinovat, cuvintele murdare... şi curge mucegai pe flori şi îngerii se-ascund în zori printre nămeţi de zoaie, că nu mai au un loc curat, gunoaiele s-au adunat şi nu vrea nicio ploaie, să spele-aşa noroi scârbos, cu pestilenţial miros de putregai de moarte şi nicio stea din Calea mea, să lumineze nu mai vrea şi de rai se desparte./ Un ochi de cer, ca un reper stropeşte raiul cu piper, să-nfricoşeze iude, ce s-au amestecat parşiv şi au muşcat din rogvaiv, lăsând stelele nude./ Şerpuitoare nostalgii, se-nchid în falsele chilii şi scrijelesc pe ziduri, un semn satanic neştiut, de un blestem necunoscut cu mii şi mii de riduri. Un sfânt îşi leapădă un strai, la umbra unui colţ de rai şi aura şi-o frânge, rămâne chip cioplit de lemn, în frunte cu un singur semn, din care curge sânge.../ Un bard cu glasul de oţel, sugrumă versu-ntr-un inel desprins de o planetă şi doar câţiva poeţi blazaţi, de rimă dezinteresaţi, fac, pentru crimă, chetă./ Avea şi Poezia rai şi ochi albaştri, păr bălai şi îmi umbla prin vene, acum e doar în gândul meu şi-n braţele lui Dumnezeu, o lacrimă sub gene...

Vlada Aldalva: "Noi nu ne dăm seama/ cât de departe suntem de rai/ și cât de mărunte sunt aspirațiile umane!

Wayne Dyer: ”Raiul pe pamant este o alegere pe care trebuie sa o faci, nu un loc pe care trebuie sa-l gasesti.