**Codul Civil: orice persoana disparuta dupa 2 ani poate fi declarata moarta.
**Decret-Lege nr.6/07-01-1990 pentru abolirea pedepsei cu
moartea, pentru modificarea şi abrogarea unor prevederi din Codul penal şi alte
acte normative.
Adi Buzău: ”Omul moare doar in ultima zi a vietii sale, deci nu e logic sa se
teama de moarte in fiecare zi a vietii sale.”
Adi Sfintes: "Dacă
această țară n-a pierit/ de frig și de tristețe absolută,/ e pentru că românii
au băjenit/ să bea prin Occident cucută// I-au smuls din case deznădejdea,/
prea tare-i umilise sărăcia,/ simțeau că inutilă-i legea/ și nu mai pot trăi în
România// Erau datori la bănci și la vecini,/ nu se-ajungeau, argați fără
simbrie,/ copiii lor stăteau pe mărăcini,/ zadarnic așteptând o jucărie// Le-a
fost așa de grea străinătatea,/ deși spuneau din poze că sunt bine,/ dar viața
lor ce semăna cu moartea,/ n-au vrut să te mai doară și pe tine// Din râvna
nefiresc de prost plătită/ au tot trimis mandate la părinți,/ acasă sărăcia a
fost oprită;/ dar nu de ticăloșii, ce, pe-arginți,/ au tot vândut această țară/
la târgul marilor sclavii,/ci de-apatrizii cu privirea amară/ care și-n moarte
vor rămâne vii// Și-acum ce faceți, fiare blestemate?/ vreți să-ncuiați sub
lacăt viața lor?/ Voi n-aveți drept de viață și de moarte;/ deschideți ochii,
orbilor!// Măcar în fața morții absolute/ să-i respectați pe fiii alungați,/ să
nu mai spuneți vrute și nevrute/ să interziceți dreptul de-a fi frați// Azi
Cain și Abel locuiesc alături/ pe o planetă pururi suferindă,/ tu vino, Doamne,
bolile să mături/ redă-ne dreptul de-a privi-n oglindă!/ Poporu-acesta nu mai
are țară,/ vechi lacăte se-arată pe la porți,/ trezește artileria stelară/ și,
dacă poți, trezește-ne din morți!// Și dă-ne suflet s-acceptăm durerea/ de-a
reprimi bolnavii-n țara lor,/ de-a încuia în spaima ei tăcerea,/ de-a nu fi
hrană nouă corbilor// Conducători bezmetici, fără milă,/ lăsați românii să
revină acasă,/ să nu murim de scârbă și de silă,/ să fim de-acum o nație
frumoasă!// Să ducem împreună suferința/ ce ne-a surprins împrăștiați pe
hărți,/ ne va salva, dacă vom fi, credința,/ vom învia precum Iisus din morți//
Puțină demnitate-n fața bolii/ ne-ar ridica spre cer măcar o treaptă,/ când
Dumnezeu își va trimite solii/ va abroga decizia nedreaptă// de-a nu fi oameni
pururea nesinceri,/ de-a instiga români contra români,/ și poate va trimite
câțiva îngeri/ să populeze casa de nebuni// Dar până atunci, bezmeticilor
orbi,/ lăsați românii să reintre-n țară,/ au fost la curtea Europei robi/ și nu
se-ntorc acasă ca să moară// Lăsați românii să se-ntoarcă-n țară/ și-o să se facă
iarăși primăvară...
Adrian Pascal: O bătrână, pe
patul de spital, vorbea senină cu preotul care venise s-o viziteze. „Domnul
mi-a dat o viaţă foarte frumoasă. Sunt gata de plecare. Dar aş avea o ultimă
dorinţă: când va fi înmormântarea mea, vreau să mi se pună în mână o
linguriţă.“„O linguriţă?“, se arătă surprins preotul. „Dar de ce vreţi să fiţi
înmormântată cu o linguriţă?“„Întotdeauna mi-a făcut plăcere, atunci când eram
tânără, să iau parte la nunţi, iar acum, mai în vârstă, să particip la agapele
organizate la biserică de hram sau alte sărbători. Şi de fiecare dată când
ajungeam la locul meu, mă uitam să văd dacă lângă farfurie era aşezată
linguriţa. Ştiţi ce însemna aceasta?“ „Nu“, răspunse preotul. „Asta însemna că
la final trebuia să vină prăjitura şi îngheţata. Adică, ceea ce este mai bun
vine la sfârşit. Tocmai aceasta vreau să spun la înmormântarea mea. Când va
trece pe lângă sicriul meu, lumea se va întreba: «Pentru ce aici o linguriţă?»
Vreau ca dumneavoastră să le răspundeţi că am linguriţa în mână pentru că ceea ce
este bun, de-abia de acum urmează.“ Sunt oameni pentru care moartea nu are
nimic fioros sau înspăimântător. Pentru că ştiu că ceea ce au primit şi au
lucrat bun în viaţă se va prelungi în eternitate şi chiar va fi cu mult mai
mult răsplătit acolo
Adrian Paunescu: "Murim si nimeni nu se uita la noi” ***"Vreau moartea sa vina sa
lupte cu mine,/ Eu sunt cineva, moartea e oarecine.” ***"vrem sa
traim, putem sa dam si pret pentru un an macar de sanatate; opriti, va
imploram, acest comert de moarte si de ce nu se poate” ***” Şi dacã tot
e clar cã ne omoară/ Si cã in peşteri iar am coborât,/ In veci nefericita
noastră tară,/Macar atât, să nu murim urât.” *** Cu tine mor pentru
a fi mai viu"// De trait n-avem timp niciodata/ De murit mai gasim cate-un
timp.” ***,,E drept că lumea noastră nu-i perfectă/Dar ea pricepe
în această zi/Cât de ușor putem să pierdem totul/Și cât de ordinar putem
muri." ***” Ne mor prietenii, ne mor,/ murim şi noi în moartea
lor, /că-ntârzie îngrozitor, / într-una, primul ajutor,/chemat la patul
tuturor/e de ales: or-or! *** E un șah de-o morală bizară/ Construit pe un
straniu atu/ Că pionii au dreptul sa moară/ Iar ceilalți datoria sa nu.// Dar
acestea sunt simple cuvinte,/ Ca-n intregul cosmar care e/ Noi murim si
promitem fierbinte/ Nici sa nu intrebăm pentru ce.” ***”Ion, ţăran
român,/ a uitat, cosind la fân,/ a uitat ce e şi că-i bătrân./ Ion e un țăran
bătrân,/ dar ca şi ceilalţi țărani,/ tot muncind pe munţi la fân,/ Ion a şi
uitat de ani,/ Ion e un bătrân țăran român.Moartea a venit în / sat, / moartea
a venit sa-l ia,/ însă Ion era plecat/ prin Carpaţi, pe undeva,/ moartea a
venit degeaba-n sat./ Moartea a urcat spre el,/ Unde Ion la fân cosea,/ Unde
ierburi fel de fel,/ Luminau lucrarea sa,/ moartea a venit tiptil spre el./ - Ce
faci, Ioane? L-a-ntrebat./ - Uite, ce să fac, cosesc,/ și pe urmă merg în sat,/
merg în satul părintesc./ - Ce faci, Ioane? Moartea l-a-ntrebat./ - Dumneata de
unde vii?/ S-a-ntors Ion spre Moartea lui.- Am de luat ceva copii /și-un bătrân
în cer să-l sui./ - Doamnă, dumneata de unde vii?/Ion s-a-ntors spre
Universc-a-nţeles că-i ăl bătrân, / c-un prosop curat s-a şters/ și s-a-ntins
pe-un stog de fân,/ Ion s-a-ntors zâmbind spre Univers./ - Doamnă, n-am avut
habar,să ma rad, să mă-nbăiez,/ n-am livretul militar,n-am nici
actul de botez,/ - Doamnă, c-o să mor n-aveam habar./- Ia-mă, Moarte, cum m-oi
lua/ și mă du de unde vii,/ dar te rog şi eu ceva,/ ia bătrâni, nu lua copii,/
ia-mă, Moarte, ia-mă cum m-oi lua./ Eu pe-aici am nişte oi,/ ți le las dacă mă
iei,vezi că munţii sunt cam goi,/ să strângi iarba pentru miei/ Doamnă, eu
pe-aici am nişte oi./ Şi-am şi-un fluieraş de lemn,/ să mi-l duci de rouă plin/
și să-l pui pe prispă semn / că m-am dus şi nu mai vin,/ vezi că am un fluieraş
de lemn./ …și Ion vorba o lungea, / nu că s-ar fi speriat, / moartea el o
amâna/ ca să crească pruncii-n sat,/ pentru ei Ion vorba o lungea.
Adrian Suciu: „Cine-a
mîngîiat cu dragoste obrazul mortului/ ştie că nu seamănă cu nimic la
atingere./ Nici cu gheaţa,/ nici cu mătasea, nici cu nisipul.
Adriana Szabo: "Mi se
scutură mărul de adevărul ce nu se mai vede, de deșertăciuni.../ și mi-e foame,
mi-e frig și mi-e sete de pământul unde doare cuvântul în icoane şi-n mir.../
Mi se scutură Luna de mucegaiuri, de întrebari/ Candela pâlpâie frunze de ieri
explicându-mi nimicuri cu plata în rate pe sâmburi de meri.../ și mor puțin
câte puțin pe șevaletul care-mi doare, la picioarele celor ce știu doar a
răni...și-mi moare în brațe arta de-a iubi!"
Alan Sachs: "Moartea
e mai răspândită decât viața: toți oamenii mor, dar nu toți oamenii trăiesc.
Albert Camus: „Moartea
conferă jocului şi eroismului adevăratul lor sens.” ***„Fiecare
vrea să i se întâmple ceva, chiar dacă acel ceva înseamnă servitute fără
dragoste, război sau moarte.” ***„Soseşte întotdeauna un ceas în
istorie când cel care îndrăzneşte să spună că doi şi cu doi fac patru este
pedepsit cu moartea.” ***„Trebuie să ne răzbunăm pentru faptul că fiecare
moare singur. Moartea e solitară, în timp ce servitutea e colectivă.” ***
”Destinul uman nu poate fi privit, în ansamblul său, decât în momentul în care
existența a încetat. Pentru om, moartea este aceea care
modelează destinul.
Albert Einstein: "Frica de moarte este una din temerile cele mai nejustificate, pentru
că un om mort nu este supus riscurilor vreunui accident." ***„O ştiinţă care
nu se miră şi nu venerează e o ştiinţă moartă.” *** moartea nu este cel mai
rau lucru din viata. Cel mai rau este ceea ce moarte in noi cand traim
Albert Schweitzer: „Tragedia
vieții constă în ceea ce moare într-un om în timp ce trăiește.”
Alex Andru: ,,Vine o vreme
când se termină tot ! Pleci într-o unică clipă, fără telefon, fără mașină, fără
dulapul tău plin de haine, fără bijuterii, fără casă, fără o scrisoare de rămas
bun și fără contul ăsta al tău de facebook. Pleci fără imagini, fără cuvinte,
fără planuri, fără gânduri, fără like-uri....... PLECI FARA NIMIC! Pleci
singur și probabil fără să știi că ai plecat sau că ai fost… sau cine ai fost.
Mai devreme sau mai târziu toți primim un block de la viață. De amintirile tale
grozave te poți bucura doar în viața asta. Construiește ceva și rămâi în
amintirile altora. Lasă un semn că ai fost. Permite să rămână din tine un
colțișor de poveste. Bucură-te tare de oameni și de clipă."
Alex Stefanescu: "Cine
sunt eu? Un bătrân care moare lent, dar sigur, simțind o satisfacție secretă la
gândul că moare. O ființă umană care nu suferă la gândul că urmează să dispară,
ci se bucură că a avut norocul să se nască."
Alexandre Dumas: "Este necesar să îți dorești moartea pentru a ști cât de bine este să
trăiești."
Alexandre Dumas-fiul:
„Dragostea şi moartea, singurele două elemente prin care omul atinge
infinitul.”
Alexandru Lîncu: "Moartea este ca o umbră în care se prefac oamenii ca să poată zbura
sub pământ liberi ca păsările cerului."
Alexandru Odobescu: "Orice carte este în sineşi un lucru mort; ea în veci de veci nu spune
decât ce e scris într-însa; nimic mai mult.
Alexandru Vlahuta: "Nu de moarte ma cutremur... ci de vesnicia ei.
Alfred Adler: "Istoria
umanităţii ar fi trebuit să ne înveţe că nici moartea nu schimbă nimic din
omnipotenţa ideilor înaintate şi nici nu poate preveni prăbuşirea ideilor
agonizante.
Aliyah: "E greu de
spus care aș vrea să fie “moștenirea” pe care vreau să o las fanilor mei când
nu voi mai fi."
Alphonse Allais: "Dumnezeu a acționat cu înțelepciune când a plasat nașterea înaintea
morții, altfel, ce-ar mai fi fost viața?"
Ambrose Bierce: "Moarte, a înceta brusc să păcătuiești." ***"A
ucide, a crea un post liber fără a nominaliza un succesor." ***"Existenţă
– Un vis, o iluzie trecătoare, în care nimic nu e ceea ce pare. Iar când
Moartea te bate pe spate, te trezeşti regretându-le pe toate.
Aminom: "M-am gândit
la moarte zilele astea. Nu ştiu de ce, probabil din cauza Învierii. Ne e frică
să ne gândim la moarte, de parcă n-ar fi la fel de sfântă ca şi naşterea. Am
face orice s-o evităm. Luăm organe unii de la alţii, ne printăm inimi, ne
transferăm în roboţi, ne scriem pe cruci, apoi numim toate chestiile astea
progres. Încă nu-mi dau seama dacă omul vrea mai multe zile doar ca să evite
inevitabilul sau să se mai bucure un pic de viaţă. Poate sunt ambele. Nu
momentul morţii e necazul cel mare, ci ce faci dincolo. Noi avem noroc de la
strămoşii noştri geto-daci că ne-au lăsat moştenire bucuria vieţii de apoi. Dar
cumva s-a infiltrat ideea asta a Iadului de parcă nu era de ajuns că îl găseşti
şi pe Pământ. Totuşi când te gândeşti că sunt unii oameni care cred că-i
aşteaptă o eternitate de întuneric parcă mai bine stai cu dracii, zău
aşa. Între timp a pătruns multă Lumină pe Pământ. Moartea e o mare
transformare şi nimic mai mult. Dacă vă pleacă cineva de lângă voi, nu-i
proiectaţi povara fricii că şi aşa avem destulă cât suntem în trup. E o trecere
frumoasă, mistică, misterioasă, interdimensională, e un moment de eliberare.
Da, nu-s plăcute unele morţi deloc, dar gândiţi-vă că sufletul e de neatins. Se
mai rătăceşte prin multivers, dar are tot timpul din lume să se adune. Biologia
nu, ea e temporară. Trebuie să fii pregătit în fiecare clipă, dar în asta
constă frumuseţea. Cu cât eşti mai pregătit de moarte, cu atât eşti mai
pregătit de viaţă. E o mare binecuvântare să faci pasul conştient prin acestă
transformare. Nu toată lumea are privilegiul ăsta, unii sunt luaţi prin
surprindere şi durează până când realizează acest lucru. Ideea e că nu moare
nimeni singur, nici cei mai îndârjiţi păcătoşi. Fiecare are un anturaj care îl
aşteaptă "dincolo". Dragilor nădragilor, nu zice nimeni că e
uşor să mori. Trebuie să ai un plan, trebuie să ştii încotro te îndrepţi.
Existenţa are multe straturi, multe nivele şi multe realităţi. Este
multidimensională, aţi mai auzit cuvântul ăsta. În funcţie de sistemele fiecăruia
de credinţă, se pot proiecta diferite experienţe. La noi se obişnuieşte să vină
preotul şi bine ar fi să vină dacă are har şi poartă lumina lui Dumnezeu, dar
în schimb vine popa, care le trage la măsea și e curvar. Nu-i nimic, și tu
ți-ai înșelat nevasta sau bărbatul. Nici nu-ți vine să crezi că
ești următorul la rând, deși toată viața ai asistat la moartea altora, la
oameni, la animale, la păsări, la plante, la copaci... acum a venit rândul meu
și sunt speriat. O să mă rog, poate mă aude sfântul Petru și i se face milă de
sufletul meu. Am auzit că ar fi și un Purgatoriu... Și pleci cu credințele
astea. Ghici ce se întâmplă. Le creezi. Este foarte important să
cunoaștem lumea spiritului dincolo de orice sistem de credință sau dogmă
religioasă pentru a nu rămâne prinși în aceleași cicluri vechi karmice. Unii îi
spun reciclare de suflete. Văd oameni care își caută credința în diferite
religii ale lumii sperând că acolo vor găsi alinare. Chiar și buddhiștii au
făcut nasoale după care au bagat-o pe aia cu observatorul fără atașamente. Și
în lumea de dincolo sunt ființe cu intenții obscure, la fel ca și pe Pământ. De
aceea e important să rămânem împăcați cu noi înșine în orice clipă a
prezentului. Dacă în momentul "trecerii" nu știi ce te așteaptă
dincolo e mai bine să-ți păstrezi mintea lucidă și inima deschisă. Ia cu tine
toată cunoașterea acumulată prin trăire. Gândește-te la cei iubiți, la familia
ta de suflete. Dacă nu-ți convine ce vezi, pune-ți intenția de a pleca mai
departe. Nu mă întreba dacă trebuie să urmezi vreo lumină, există și lumini
artificiale. Simțirea, intenția și liberul arbitru e tot ce ai cu tine. Nu-ți
fă griji dacă ai lăsat în urma ta treburi neterminate, vei ști la momentul
potrivit ce să faci. Amintește-ți că timpul nu curge la fel ca în lumea
tridimensională, așa că nu te grăbi. Iar dacă pleci senin, nu-i întristezi nici
pe cei lăsați în urma ta. Gândește-te cât de vast este acest univers, o
miriadă de lumi și ființe la fel ca și tine venite din aceeași Sursă Creatoare.
Moartea e un proces sacru. Îmi cer scuze daca te-am tulburat. Ne vom
revedea și în alte lumi. Dar nu acum, era o replică dintr-un film.
Ana Blandiana: "Moartea
unui poet adevărat nu este un sfârșit, este numai o reacție chimică menită să
separe aurul de impuritați."*** "Eu cred că suntem un
popor vegetal,/ De unde altfel liniştea/ În care aşteptăm desfrunzirea?/ De
unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape
de moarte,/ Cu siguranţa/ Că vom mai fi în stare să ne naştem/ Din nou?/ Eu
cred că suntem un popor vegetal-/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac
revoltându-se?"
Anais Nin: „Oamenii
care trăiesc profund nu se tem de moarte.” ***"Dacă nu mi-aș
fi creat lumea mea, acum poate aș fi moartă în lumea altora.
Anatol France: „Morţii au
multe de făcut; ei pregătesc viaţa.”
Andre Gide: „Moartea
este îngrozitoare pentru acela care nu şi-a realizat viaţa.”
ANDRE Malraux: "Jocul
este o sinucidere fără moarte.” ***”A reflecta asupra vietii in fata
mortii-nu inseamna fara indoiala decat a ne aprofunda interogatia.”
Andreea Luca: "Cu
adevărat boala este cel mai mare învăţător al omului. Nimic, dar nimic din
lumea aceasta nu-l poate antrena pe om mai bine ca boala în adevărata
înţelegere de sine. Nu mai este loc de minciună atunci când ceasul biologic se
dezintegrează, atunci când vezi cum fizicul tău tinde tot mai tare spre a
deveni ţărână. Totul este deşertăciune! Îţi răsună în cap, în timp ce lacrimile
fricii îţi fac adevărate cratere pe obrazul brăzdat de lacrimile rugăciunii,
pentru tine, pentru ceilalţi. Îţi analizezi viaţa şi ce observi?Ai iubit un
pic, ai muncit un pic, dar cel mai mult te-ai temut, căci n-ai avut
vreodată curajul să-l înfrunţi pe cel care a zăcut amorţit în tine, acoperit,
prăfuit chiar, de o imagine confortabilă pe care ţi-ai creat-o singur, ajutat
de ceilalţi, despre tine. Oamenii din jurul tău nu mai contează acum, ei oricum
au contat în măsura în care au fost capabili să-ţi îndeplinească nevoile. Nimic
profund. Nimic adevărat. Doar amăgire. Ai vrea să te agăţi de ceva, de orice în
trecut îţi aducea întru-câtva puţină bucurie. Poate o haină, poate o mărire de
salariu sau poate o mâncare bună. Însă, observi cum dulapul plin de haine nu te
mai încântă, ele oricum nu se mai aşează bine pe trupul deformat de tratamente
şi gânduri. Mâncare nu-ţi trebuie, aproape orice îţi provoacă greaţă. Banii pe
care i-ai strâns nu te mai ajută la nimic, acum. A sosit clipa de care nu mai
poţi să fugi, clipa în care trebuie să te înfrunţi pe tine, să te scoţi la
suprafaţă şi să te pui jertfă în faţa Creatorului, arătându-i ce ai făcut din
tine. Unde te-ai risipit şi mai ales, de ce?"
Andreea Trifu: "Murim
cu fiecare clipă, murim și lăsăm în urma pașilor noștri morminte de
amintiri." ***"Moartea fizică este începutul atâtor
dureroase morți."
Angel Christian Drakula: "Niciodată să nu ți dai viața pentru o femeie. E capabilă să
vină la priveghi cu altul!"
Angelina Jolie: "Mă gândesc mai mult la moarte decât o fac alți oameni și asta din
cauză că iubesc mai mult viața decât o iubesc ei." ***"Ceva
în legătură cu moartea te alina. – Gândul că poți muri mâine te eliberează să
apreciezi viața acum."
Anne Rice: "Moartea
nu ne dezvăluie scopul pentru care am viețuit. Chiar și cel mai înfocat ateu
își închipuie că în clipa morții va vedea cu adevărat dacă există sau nu
Dumnezeu."
Anonim: Poate ca nu am
murit astazi pentru a intelege de ce sunt in viata. *** (carmen pasat?) **"Trăim
o viață printre rânduri, /Murim tot ostenind zadarnic. /În mâna
altora e zarul, De unde-un leac al suferinței? Prostia răsturnat-a
carul /Și-i la cheremul neputinței. /Acel ce șansă nu mai are, /Sau
poate c-ar avea vreo una... /Dar iată, ultima chemare /Căci șansa lui
a fost minciuna! /Și cui să cerem socoteală,/Că e prea greu și nu se
poate, /Pe cin' să punem la-ndoială /Când dreptul nu ni se
socoate? /Poate-am trăit destul, se pare, /Și încurcăm cu noi
pretenții /Dar cine poate să separe /Cât să trăiască
pretendenții? /Să mai avem o șansă oare /La viața noastră? Că-i doar
una! /În Constituție se pare /Este un drept,
dintotdeauna!" ***"Oamenii nu mor până nu trec prin ce au
judecat la alții."
Antoine de Saint-Exupéry: "În moartea unui om moare o lume necunoscută." ***„Cel
ce moare pentru progresul cunoştinţelor sau tămăduirea bolilor, acela slujeşte
viaţa chiar în timp ce moare.” ***„Chiar dacă viaţa şi moartea sunt cuvinte
care se opun unul altuia, totuşi nu poţi trăi decât prin ceea ce te-ar putea
face să mori. Căci cel ce refuză moartea refuză viaţa.” ***„În
neam de ţărani nu se moare decât pe jumătate. Fiecare existenţă plesneşte, când
îi vine sorocul, ca o păstaie şi îşi împrăştie seminţele.” ***„Omul
moare pentru o casă; nu pentru obiecte şi ziduri. Moare pentru o catedrală; nu
pentru pietre. Moare pentru un popor; nu pentru o gloată. Moare pentru
dragostea de om, dacă Omul este cheia de boltă a unei Comunităţi. Moare numai
pentru ceea ce te face să trăieşti.” ***„Important este să mergi
către ceva, nu să ajungi undeva, căci definitiv nu ajungi niciodată, nicăieri,
decât în moarte.”
Anton Holban: "În
fiecare clipă avem prilejul să surprindem neantul, şi totuşi continuăm a trăi
nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate.” ***"Întotdeauna
înainte de-a te despărţi de cineva drag nu te pricepi să-i vorbeşti, tocmai
pentru că ai prea multe de spus.” *** "Dar omul îndrăgostit e întotdeauna
ridicol pentru cel calm. Când celălalt îţi spune te las, cum să fii mândru şi să
nu te rogi nu pleca.
Anton Pavlovici Cehov: "Moartea este îngrozitoare, dar ar fi și mai îngrozitoare conștiință
că vei trăi de-a pururi și nu vei muri niciodată."
Ardian Kuciuk: "Scrisul
nu poate fi un fel de pasaport, a carui viza de sedere trebuie prelungita
ciclic, ci un mod de a supravietui. Iar dupa ce ai supravietuit cu ajutorul
catorva mii de pagini scrise intr-o alta limba decat cea materna, nu mai poti
renunta la nimic. E ca si cum te-ai stradui sa nu mai traiesti o perioada a
vietii tale, pe care deja ai trait-o. Un alt fel de moarte ti se pune zilnic in
fata si nu stiu daca te ajuta cu ceva sa te intorci undeva anume, geografic
vorbind, ca tot de aceeasi incercare dai.
Arsenie Papacioc: „Moartea nu vine să-i faci o
cafea ori să-i dai biscuiți cu dulceață." *** ”Sa stim sa murim si sa inviem in fiecare zi…
Arthur Schopenhauer: "După
moartea ta, vei fi ceea ce ai fost înainte de a te naște." ***
"Ceea ce somnul prezintă pentru individ, este pentru specie moartea." ***"De-am
bate la lespedea mormintelor pentru a oferi morților viața, ar refuza cu
toții." ***„Ceea ce somnul prezinta pentru individ, este
pentru specie moartea.” ***„Orice zi este o mică viaţă; orice
deşteptare şi sculare o mică naştere, orice dimineaţă o mică tinereţe, orice
culcare şi adormire o mică moarte.” ***"Nimic nu te ferește
mai bine de plictiseală, care este flagelul vieții omenești, decât bogăția
spirituală.
Augustin Fericitul: ,,Moartea
nu înseamnă nimic! Doar că am trecut de partea cealaltă: e ca şi cum m-aş duce
în camera de alături. Dar eu rămân tot eu, iar tu rămâi tot tu. Ce eram înainte
unul pentru celălalt, suntem şi acum. Cheamă-mă cu numele cu care m-ai chemat
întotdeauna, care ţi-e atât de familiar, vorbeşte-mi la fel de frumos cum îmi
vorbeai. Nu-ţi schimba tonul vocii, nu lua un ton solemn, sau trist. Continuă
să râzi de ceea ce te făcea să râzi, continuă să te bucuri de micile lucruri de
care te bucurai când eram împreună! Roagă-te pentru mine, zâmbeşte-mi, nu mă
uita! ... Nu sunt departe, sunt în camera de alături. Fii sigur de asta!
Şterge-ţi lacrimile, şi nu mai plânge, dacă mă iubeşti: zâmbetul tău este acum
pacea mea!"
Augusto
Dario Auden Correa:
Una dintre casele în care livrez ziare avea o cutie poștală încuiată, așa
că am bătut la ușă.Sir David, un bătrân de ritm ezitant, a deschis încet
ușa.L-am întrebat: "Domnule, de ce este cutia poștală încuiată? "
"El a răspuns: „L-am blocat intenționat. ”El a zâmbit și a continuat:
„Vreau să-mi dai ziarul în fiecare zi.. "Vă rugăm să bateți la ușă sau
sunați la clopoțel și predați-l personal. "Am rămas nedumerit și am spus:
„Sigur, dar asta pare un inconvenient pentru ambele și o pierdere de timp. ”.El
a spus, "Este în regulă... „Îți voi plăti mai mult în fiecare lună ca taxă
de bătut la ușă. "Cu o expresie imploratoare, el a adaugat: "Daca va
veni vreodata ziua cand bati la usa si nu gasesti raspuns, suna la politie!
"".Am fost surprins și întrebat: "De ce domnule? ""El
i-a răspuns: „Soția mea a murit, fiul meu este în străinătate și eu locuiesc
aici singur, cine știe când îmi va veni vremea? ".În acel moment, am văzut
ochii umezi și înnorați ai bătrânului.A mai spus: "Nu citesc niciodată
ziarul... "Mă abonez doar ca să aud sunetul bătăilor sau soneriei; să văd
o față cunoscută și să schimb niște bătaie de joc. "Și-a încrucișat
mâinile și a spus: „Tinere, fă-mi o favoare! Iată numărul de telefon al fiului
meu de peste ocean. Dacă într-o zi bați la ușă și nu răspund, sună-l pe fiul
meu să-l informezi.
Aurel Baranga (20 iunie
1913 - 1979): "Ne mirăm de câți oameni trec pe lângă moarte, dar nu ne
surprinde câți trec pe lângă viață.
Aurel Buricea: "Fierbe
in cer timpul ca apa pe plita (…) azi trec printr-o lume de moarte invinsa.
Aurel Iulian Aparaschivei: "Poporul român se aseamănă cu pasărea ce a stat mulți ani în
colivie.Iar cînd i se redă libertate,această pasăre a uitat să mai
zboare.Scînteia mult așteptată de poporul asuprit poate veni de la o mână de
patrioți gata oricînd de jertfa supremă.Altă cale de a trezi spiritul patriotic
și războinic al românilor nu există.Orice luptă necesită sacrificiul uman.Numai
așa românii se vor trezi din lunga nepăsare față de viitorul pruncilor lor.Eu
nu mă pot resemna cu jugul sclaviei moderne și cu actualul stat mafiot.Sunt
gata oricînd să mor ptr.o Românie mai bună.Cine își iubește viața o va
pierde.Cine nu pune preț pe viața lui o va cîștiga.Cred că alături de alți
frați și surori patrioți ca mine pot aprinde scînteia dreptății.Se vede clar ca
bună ziua că este din ce în ce mai rău ptr. clasa muncitoare.....Iar România
este îngenuncheată de datorii externe ptr.următorii 70 de ani.Ce bine să mai
fie în acest ritm?Iar pașnic s-a văzut ce am rezolvat....Adică nimic!
Autor Neidentificat*** #Madalina
Vasile: Iată ce se întâmplă cu câteva ore înainte să mori. Acesta este
primul semn care prevestește decesul Că vrem sau nu să acceptăm, toți vom pleca
de pe această lume. Unii mai devreme decât alții, însă cert este că nimeni nu
va trăi o veșnicie. V-ați gândit vreodată care sunt semnele ce prevestesc
moartea? Ei bine, mai mulți oameni care au fost cât pe ce să își piardă viața
sau care au fost chiar în moarte clinică au povestit prin ce au trecut. Până
acum, niciun om de știință nu a reușit să răspundă la întrebarea pusă mai sus.
S-au făcut milioane de studii, de cercetări, însă degeaba. Care sunt semnele ce
prevestesc moartea? Patricia Pearson, o jurnalistă pasionată de fenomene
paranormale, s-a gândit să cerceteze ceea ce se întâmplă înainte să mori.
Astfel, ea a stat cinci ani alături de persoane care urmau să moară. Femeia a
descoperit mai multe lucruri interesante despre ce se întâmplă cu oamenii
înainte să își dea sufletul. Ea a adunat mărturii de la oameni cu boli în stadiu
terminal și de la alții aflați pe patul de moarte. Toate aceste informații se
găsesc într-o carte numită Opening Heaven`s Door: Investigating Stories of
Life, Death and What Comes After. În această carte Patricia Pearson explică
etapele pe care le parcurge un om aflat pe patul de moarte. Conform acesteia,
persoanele care mai aveau puțin și mureau știau exact unde se duc și când vor
ajunge acolo. Oamenii vorbeau în metafore greu de înțeles, povestind despre o
călătorie spre lumină înainte cu 72 de ore înainte să moară. „Când sora
mea era pe moarte din cauza cancerului la sân, a spus, parcă frustrată: „nu
ştiu cum să plec”, apoi a pomenit că ar avea nevoie să fie ajutată la zbor”, a
povestit jurnalista. „Muribunzii văd moartea ca pe o călătorie, nu ca pe un
capăt de drum” De asemenea, jurnalista a vorbit și cu o asistentă care îngrijea
oameni cu boli grave. Maggie Callnan a fost întrebată de un bărbat care mai
avea puțin și murea dacă soția lui a înțeles tot ce trebuie în legătură cu
pașaportul și biletul de călătorie. Asistenta a povestit că muribunzii văd
moartea ca pe o călătorie, nu ca pe un capăt de drum. Mulți oameni cred că
oamenii care urmează să moară sunt sub efectul pastilelor, dar nu este așa.
Majoritatea sunt conștienți cu o oră înainte de a muri și pot vedea rude
decedate. Ba mai mult, unii chiar le strigă.
https://substantial.ro/tu-stiai-iata-ce-se-intampla-cu-cateva-ore-inainte-sa-mori-acesta-este-primul-semn-care-prevesteste-decesul/**„Omul
se naşte de două ori: prima dată din trupul mamei, a doua oară din propriul
trup. Naşterea din sine însuşi se mai numeşte moarte.” **"A doua zi
după moartea mea, soarele răsare în acelaşi loc. Femeile îşi alungă, pe
ferestre, amanţii, biciuindu-şi apoi trupurile cu mănunchiuri de urzici, să le
frăgezească pentru un nou păcat. Bărbaţii continuă războaiele începute cîndva
ori pornesc altele, mai absurde. Cerşetorii ies, iarăşi, pe pod, lacomi precum
apa ce-i oglindeşte. Păsările scurmă, în cer, după mărgeaua de sticlă limpede a
dimineţii. Ziua trece repede. Conştientă de propria-i zădărnicie, nu-şi face
cuib aici. Viaţa a rămas la fel. Oare, moartea mea nu a schimbat nimic? Nu văd,
dintr-odată, orbii? Nu se aud cuvinte din gura mutului ? Nu s-au înfrăţit
filozofii cu proştii? Sămînţa cu vidul? Şarpele cu călcîiul? Nu se opreşte, o
clipă, timpul, să-şi contemple măreaţa-i trecere? Mai tîrziu, pe boltă, tremură
aceeaşi lună cu sunetul ei de, singură, clapă albă în pianul întunecat al
nopţii. Femeile îşi primesc înapoi, pe ferestre, amanţii. Bărbaţii beau pentru
victorie sau înfrîngere. Cerşetorii adorm obosiţi. Păsările se închid sub
găoace, aşteptînd să fie ouate. Totul, firesc. Îmi pare că nici n-am
murit.**"Moartea pune capăt tuturor lucrurilor, cu excepția
adevărului."**„Moartea si vesnicia sunt doua lucruri absolut
identice.” **"„Omul se naşte de două ori: prima dată din trupul
mamei, a doua oară din propriul trup. Naşterea din sine însuşi se mai numeşte
moarte.” **„Numai moartea egoistului este deplina. Nimic din el nu mai
ramane altora.”**"„Corpul uman după moarte: - trei zile după moarte,
unghiile încep să se desprindă de degete.- patru zile după moarte, părul se
desprinde de craniu și toate firele de păr cad. - cinci zile mai târziu,
creierul începe să putrezească, carnea se usucă și se descompune complet,
insectele îți invadează organele genitale, fesele și sânii dispar complet. -
șase zile mai târziu, pielea devine neagră și se desprinde treptat de pe oase;
- șapte zile mai târziu, burta explodează și miroase foarte neplăcut - La 60 de
zile de la moarte, întregul corp este redus la nimic, cu excepția sistemului
osos." "Nici nu stiu cand s-a facut primavara. E halucinant, ultima
data era toamna. Sau vara. Sau poate nici atat, e izbitoare viteza cu care
anotimpurile cu frunzele lor zboara prin fata mea. Cate toamne sa fi trecut
prin mine, fara sa le observ? Cate veri sa fi pierdut cu gandurile in iarna? Si
cate primaveri ingropata in frunzele de pe pamntul umed de toamna? E fara sens
si absurd, ca si cum viata bate campii in ideea rispirii timpului. Risipeste
timpul meu ca si cum as avea prea multe zile sau prea multe ierni. De mult am
pierdut controlul ei, de mult ma poarta si ma scutura prin bucatile amorfe de
timp. Secundele in care privesc apusul par ani, orele in care ma pierd printre
fierele de nisip ale existentei la unison cu alti oameni rataciti par secunde.
Si cum as putea sa reajung in posesia timpului? Caci nu ma intereseaza apusul,
nu ma intereseaza oamenii, nu nu nu nu nu nu nu nu! Ce vreau eu, de fapt, este
o secunda de gandire simpla proprie, poate o ora de sentiment al realitatii. Nu
imi dau seama daca momente ca astea au existat si au fost insesizabil
transformate in nanosecunde, sau fire abia perceptibile de timp, sau sunt atat
de vaste, de indelungate ca durata incat nu le pot simti inca? Si cum le-as
putea simti? Cum sa simt aroma realitatii sau gustul gandirii? Nu pot sa vad,
dar cumva stiu ca le vreau; ca trebuie sa le vreau. Le consider ca posibile
doar in cele mai frumoase momente ale gandirii (de care nu sunt sigura ca
exista), si totusi mi-e greu sa nu le plasez undeva. Apar ca un vis indepartat,
dar visul este o stare mai complicata de care nu sunt inca sigura daca are vreo
legatura cu mine, daca eu controlez starea asta. Nu stiu daca imi place asa...
ma las in voia unei muzici care este mai presus de tot ce pot atinge eu. O
muzica sublima, intr-adevar frumoasa. Are sens cumva ce spun sau ce fac? Muzica
imi dicteaza? Nu, muzica ma poarta, intr-o armonie perfecta oriunde vreau eu. E
modul de ajunge orice oriunde, fara un pret stabilit. Poate ar trebui sa incep
sa ma gandesc la nota de plata... am plutit cam mult in ultima vreme. Si daca
as renunta la intoarcerea la pamant? Sa plutesc asa, deasupra tuturor pana la
sfarsitul meu. Viata e scurta, sfarsitul se apropie cu fiecare secunda (caci
cand vine vorba de apropierea de moarte, secundele se transforma in ani). O sa
mai plutesc putin, si o sa ma prabusesc. Fara sa platesc ceva sau sa imi judec
actiunile in fata cuiva. Am plutit, nu i-am atins. Ce mi-ar mai lua atunci?
Nimic:) Si asa ma intorc gandurile la viata, desi plutirea este mult mai usora.
Trebuie sa apas din nou "play" si sa ma ridic. Pe varfuri mai intai,
pana muzica reuseste sa ma cuprinda din toate partile. Apoi plutesc usor si
sus... Nici nu conteaza unde ma duc, caci totul este, pana la urma, identic. In
momentul in care eu sunt aceesi oriunde, decorul este doar ceva fara
semnificatie sau rost. O sa aterizez cand o sa gasesc o solutie; cand o sa fiu
sigura..."* ”Moartea ii face pe oameni mai sensibili in viata”A te teme de
moarte e mai crud decat a muri* "Moare treptat cine nu iubește; *
”moare câte puțin cine-și uită trecutul*”moare cu-adevărat cel ce nu știe să
plângă, moare râzând ca un apucat.* ”Moare nebun cine strânge avere zilele lui
se numără sus într-un catastif de cleștar pas de mai șterge ce e deja rânduit.*
”Moare și știe că moare cel ce în viața-i de plâns n-a știut că iubirea e totul
pe lume si nimic din ce strângi nu-i al tău* ”Moare degeaba cu buzele strânse
în rictus amar cel ce n-are copii și-a trăit în zadar..."* "Moartea
duioasă cu pasu-i lejer vine tiptil prin troian mișelește cu părul de câlți și
ochi limpezi de pește tu te ascunzi și ea te găsește…" *
"Înmormântările la străini: A crăpat John.1. Ne dăm seama ca-i mort.2.
Sunăm un medic/scoatem un certificat prin care se constată asta.3. Sunăm firma
de servicii funerare, comandăm una bucată coșciug.4. Îl ducem pe John la
capelă.5. Anunțăm cei apropiați că a crăpat John.6. Ne adunăm la capelă,
schimbăm câte o vorbă despre John.7. Vine serviciul funerar, îl ia pe John, Îl
îngroapă, incinerează, împaiază, în fucție de preferință.Înmormântarea La
Români:1. O crăpat Gică.2. Copilul răcnește, nevasta răcnește, sar vecinii.3.
Se cheamă 3 femei să spele mortul. Se dă la fiecare câte un prosop nou și săpun
nou. Nah, să se spele după mort.4.Se cheamă poliția. Poliția scrie ceva în
caiet, că altceva nu știu să facă și cheamă criminalistica.5. Vine
criminalistica, îi ia ceva din gură lui Gheorghe și trage concluzia: Sinucis
prin spânzurare. Se plătește chitanța de constatare. Cateva sute de lei.6.
Nevasta și-a mai venit în fire, nu au depistat-o.7. Se anunță dascălul care
trage clopotul, 25 de lei taxă.. Se ia sfeșnicul de la biserică plus 50 de
lumânări care să le aprindă lumea care vine la mort. Lumânări care trebuie plătite
alături de taxa de înmormântare. Alea din magazin nu-s bune.8. Se mituiește
popa cu incă câteva sute de lei ca să îngroapă mortul. ( sinucigașii nu
beneficiază de slujbă dar dacă ești cu dare de mână, se rezolvă) 9. Văduva se
duce la primărie să scoată certificatul de înmormântare. Vine cu el și se
întoarce din nou la primărie ca a auzit de la baba Rădița că trebuie să ia și
ajutorul de înmormântare.10. Primarul nu-i dă ajutor. Să vină mai întâi cu
chitanța cu care a cumpărat coșciug și cruce.11. Băieții buni de la servicii
funerare ii dă văduvei un coșciug și o cruce pe datorie cu promisiunea că vine
să le plătească cu banii din ajutor.12. Ia ajutorul și se duce direct acasă. În
timpul asta, mortul a fost pus în coșciug, acoperit de flori, lumânări, icoane,verighete,
ceasuri, telefon mobil pe silentios, aparat auditiv, cârjă, picior de lemn și
ce lucruri personale mai avea.13. Se caută oameni sa duca: 3 steaguri, doua
cruci, 4 insi la coșciug, 4 gropari, căruță pentru transport. Toți plătiți
bineînțeles. Și la fiecare câte un prosop. 14. La ora 19 vine popa să citească
capetele. Lumânări, tămâie, masă plină cu icoane, pahare, sticle cu vin,
mancare, prosoape, cârpe și o droaie de bețivi afară care au venit să
cinstească mortul cu câteva pahare de vin. Se așează masa de după citirea
capetelor.15. Începe priveghiul. Văduva, fică-sa și frac-su. Restul au plecat
acasă, erau prea…obosiți.16. A doua zi la 7 vin groparii. Se pune masă, pahar,
sticlă și prosop, bineînțeles. După, groparii merg la cimitir să sape o groapă
de 1, 50 lungime si lațime din cot până în cot, cum stă Gică așa lungit și
adâncă de 1,50 metri.17. La ora 12 vine popa, citește ceva, dă cu tămâie. Se
fixează oleacă mai bine vata în nasul lui Gică. Nu de alta dar și cu mirosul de
tămâie riști să îți întorci stomacul pe dos.18. Pleacă mortul spre biserică. 9
inși în față și vreo 7-8 în spate. Nu mai erau căți au fost aseară.19. La
biserică cântă popa, după ce văduva a fost luată deoparte și verificată de
certificat de deces, taxa achitată plus că Gică figura cu fo 5 milioane datorie
taxa anuala la biserică.20. Mortu pleacă spre cimitir. Pe drum se mai adună
câteva țațe bețive și mai mulți d-aseară, urlând și jelind că „ a murit Gică,
măăă”.21. La groapă se dă o găină peste groapă celui ce a înfipt primul cazmaua
în pamânt, se dezleagă colacii, merele infipte, chilotii tertra, maioul și
ciorapii legați în pom. Asta în timp ce popa și dascălul se întrec care zbiară
mai tare Aleluia.22. Toată lumea merge la Gică acasă la sfânta pomenire. Pe
drum se mai adună câțiva care nu au putut veni la înmormântare că aveau oleacă
de treabă.23. La pomenire masa plină de aperitive, ciorbă de pulpe, chiftele cu
sos, salată de varză, pilaf, dulciuri, apa minerală, suc 3 feluri, țuică, vin,
bere, colivă și câte o punguță făcută să se ia acasă.24. La masă toată lumea
vorbește de cai, de porumb, de rapiță, de gâlci, de varice, de hemoroizi. Numai
de Gică nu. Paranghelia continuă după 3,9, 40 de zile. Un an, doi, trei și după
șapte ani când nu a mai rămas nimic din Gică.….
Bar Rafaeli (4 iunie
1985 - ): "Ce patriotism e acela care te duce spre moarte?
Bartolomeu Anania:
"Știm, vom muri, dar câtă splendoare!" ***"Am în față o viață de
dincolo, în care pot să trăiesc așa cum nu am putut să trăiesc Pământ."
***"Dacă, după moarte, nu mai e nimic, ce rost mai are să trăiești, să
speri, să te lupți?"***"Moartea nu există, este o trecere, o punte,
ei bine dragii mei, între moarte și somn este vreo deosebire?"
Beatrice Alfred: "Moartea vinde bilete de tăcere"
Beda Venerabilis: ”Lipsa de
activitate nu este întotdeauna odihnă; uneori este... moarte.
Benjamin Franklin: "În aceasta lume nimic nu este sigur in afara de moarte si taxe.” ***"Nimic
nu dăunează mai mult sănătăţii decât să ai prea mare grijă de ea.
Bertolt Brecht: „Decât să te
temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viață nepotrivită.”
Blaise Pascal: "Singurul
lucru care ne consoleaza de mizeriile noastre este distractia; si totusi ea
este cea mai mare dintre mizeriile noastre. Caci aceasta este ceea ce ne
impiedica mai ales sa ne gandim la noi si ne face sa ne pierdem pe nesimtite.
Fara ea ne-am afla in plictiseala si aceasta ne-ar impinge sa cautam un mijloc
mai solid de a iesi din ea. Dar distractia ne amageste si face ca sa sosim pe
nesimtite la moarte.” ***"Ultimul act e sângeros oricât de frumoasă
ar fi fost comedia.” *** Firea noastră este făcută pentru mişcare; odihna
deplină este curata moarte
Bob Marley: ”Cine se
teme să viseze e ca și mort.
Boris More: **"oh,
prea devreme murim prima oară,/ prea devreme murim.
Bota Lucian-Victor: "Omul se naște o singură dată și moare de mai multe ori.
Botlingk: ”Rudele,
prietenii şi fiii părăsesc mortul şi se întorc acasă, cum părăsesc păsările
copacii fără flori şi fără fructe.
C. J. Weber: ”Viaţa este
o boală, somnul un paleativ, iar moartea o cură radicală.
C. Neill Strait: ”Cimitirul este un loc plin de oameni care fuseseră convinşi că
lumea nu se poate descurca şi fără ei.
Calatorul
Descult:
”Mai mor c-o zi, mai zbor c-o noapte/Visez închis în libertate/ Mai sunt ucis
de uri răzlețe/ Mai cad din zbor de frumusețe/ Dar iert păcatul orișicui/ Eu
sunt poetul nimănui
Cezar Petrescu: "Oamenii morți rămân morți. Nu merită niciun interes, dacă în trecerea
lor prin viață n-au știut să se ridice peste nevrednicele bucurii și suferințe
animalice."
Cha rlie Chan: "Moartea, singura întâlnire la care trebuie să fim prezenți, a cărei
dată nu este niciodată cunoscută."
Chamfort: „Sa-nveti sa mori?
N-o sa reusesti prea bine prima data!”
Charlotte Brontë: ”Monotonia și moartea îmi
par unul și același lucru.”
Circu Diana Elena: ”MI-E FRICĂ DE MOARTE. Închide ochii pentru un moment și imaginează-ți că
acum o săptămână ai murit și ești în cimitir vizitându-ți propriul mormânt. Te
uiți la piatra ta funerară și îți citești numele, datele nașterii și plecării
din această lume. În continuare, gândește-te ce frază ar scrie omenirea despre
tine, pe propria piatră: Ce ar spune despre tine? Ce ai eșuat în
multe domenii ale vieții tale? ; Că oamenii sunt recunoscători că ai plecat, că
le-ai făcut viața amară? ; sau Cum simt ei profund plecarea ta și că ai lăsat
un spațiu gol în umanitate, pe care nimeni nu-l poate umple vreodată? Ce-ai
spus? Ce ai împrumutat? Ce ai donat? Pe cine ai ajutat? De ce ai fost privat? Scrie
pe o hartie ce vrei sa fie gravat in piatra, cand pleci din aceasta lume.
Muncește, zi după zi, ca să te apropii de această declarație pe care o declari. Frica
de moarte este învinsă, când scopul tău este să te proiecteze în Trascendența
livrării tale, bunătatea, generozitatea, descurajarea, altruismul, iubirea
aproapelui, capacitatea de a te dezbrăca, fără condiții, fără a aștepta
recompense, care vor dăinui în mămoria și inimile celor cu care ai luat
legătura viața și făcut fericit.
Claudio Angelini (1943
- 2 iunie 2015): "Și totusi trebuie sa traim! Mai mult decât moartea mă
sperie suferințele vieții.
Confucius: „Vrei să
trăiești cum se cuvine? Învață mai întâi să mori.” ***"Dacă nu
cunoaștem viața, cum putem cunoaște moartea?"
Constanta Buciugan: "A
început sfârșitul pe Pământ,/ Aș coborî la prima, de-aș putea...Se află /
moartea-n plin recensămînt/Și s-a mutat acum pe strada mea./ Nu mai cunosc pe
nimeni, trecătorii/ Devin tot mai străini, pe zi ce trece../ Cei dragi pleacă
pe rând, precum cocorii,/ Și fără ei planeta-i tot mai rece"
Constantin Brâncuși: ”Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti.” ***„Când ai
încetat să mai fii copil, ai murit de mult.”
Constantin Preda: ”Da, poate mâine, moartea mușcă din mine ca dintr-o pâine”
Constantin Sandu Milea: "Nu fi prea trufașă moarte că nu toți care îți trec pragul sânt
muritori.
Corina Bacanu: "Aș
reintroduce pedeapsa cu moartea pentru criminalii pe care îi amuză durerea și
suferința oamenilor și a animalelor
Corina Herghelegiu: "Murim în fiecare zi câte puțin,/ De dor, de nepăsare, necredință/ Și
rar ne întrebăm: de ce trăim?/ Și-adesea ne refugiem în suferință./ Murim în
fiecare zi câte puțin/ Și mor în noi atâția oameni, vise!/ Urmăm tăcuți cu
toții un Destin/ Și batem deseori la porți închise./ Murim câte puțin în
fiecare zi/ De nostalgii, de amintiri, de fericire,/ Murim și niciodată nu vom
ști,/ Câți îngeri plâng în noi, de neiubire."
Corneliu Vadim Tudor (n. 28 noiembrie
1949 – d. 14 septembrie 2015): "Moartea se comportă ca o
prostituată care, până la urmă, scoate și sufletul din tine." ***" Hai,
Moarte, să bem o cafea/ Ţi-o fac cu caimac, aromată/ Mai leapădă-ţi
coasa cea grea/ Şi mantia asta ciudată./ Te rog să iei loc în fotoliu/ Nu mă
supără dacă fumezi/ După cine eşti, Moarte, în doliu?/ De ce tot suspini şi
oftezi?/ E foarte fierbinte cafeaua/ Nu te grăbi, că te frigi/ Mai lasă-mi pe
cer, încă, steaua/Dacă eu am să mor, ce cîştigi?/ Ai venit să mă iei
în persoană/ Prea mare onoare îmi faci/Din toată specia asta umană/ Numai pe
mine mă placi?/ Hai să-ţi ghicesc în cafea/ E bine să ştii ce te-aşteaptă/ O
cumpănă grea vei avea/ Dar tu te descurci, eşti deşteaptă./ Eşti tot timpul în
criză de bani/ Aici, te asemeni cu mine/ De ce să fim noi duşmani?/ Eu
te-nţeleg cel mai bine./ Lumea te aplaudă de departe/ În zvon de corridă,
olé!/Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte/ Să văd: după tine ce e?/ Acum eşti captivă
la mine/ Am vrut să-ţi arăt, draga mea/ Că nu-mi este frică de tine:/Ţi-am pus
şoricioaică-n cafea.
Costel Stancu:” mor în afara ta moarte/ în timp ce
înlăuntrul tău mă nasc/ şi nu mi-e uşor să înţeleg graba aceasta! *** o să fiu blind
cu tine, moarte”*** ”Secunda morţii-i fără conţinut/ - şarpe stors aprig de venin –/ totuşi la
ea ne repezim cu toţii/ ca băutorii la un vas cu vin.”*** ” mor pipăindu-mi conturul/ interiorul mă respinge/ cum aruncă marea pe ţărm
înecaţii/ desenînd în palma fiecăruia/ ochi nas gură/ mor în afara ta moarte/
în timp ce înlăuntrul tău mă nasc/ şi nu mi-e uşor să înţeleg graba aceasta!”
*** ”Moartea? O fetiță căreia i se face milă/ de omul de zăpadă din
curte. Și, vai!/ Se repede să împartă cu el, bucuroasă,/ ceșcuța ei, fierbinte,
cu ceai.” *** ”a trecut timpul, au trecut turmele ca un vînător de
recompense, vîntul le-a adus înapoi urmele. sînt peste tot pe unde nu te
aştepţi. ai auzit, moartea-i un joc” *** ”singur în camera 3,5/4 m
mobilată decent miros de cafea prăjită cu mîinile așezate una peste cealaltă -
ritual obligatoriu pentru resemnați – aștept moartea e acea parte a ființei
mele pe care o redescopăr zilnic dar tot nu îmi vine să cred că există privesc
pe fereastră luna atrage metalele oarbe cine cîntă șarpelui pînă îl
înnebunește? tu vii îmi dai un un ochi un deget și un zar le amestec și le
arunc altfel cum aș putea să mă vindec? e noapte îmi tremură frunza în palmă ca
pielea femeilor neiubite de mult o adiere ușoară prin părul
tău ieșind din pămînt rece amețitor căutînd o forță căreia să i se
împotrivească abia acum simt primejdia alături copilul neștiutor întinde rufe
pe sfoară iar degetele îi putrezesc parcă ar spînzura păsări de grindă mă
sperii tresar știu niciodată nu voi fi fericit aplecîndu-mă cu îngăduință
deasupra hîrtiei albe: un spațiu în care mi se face frig” *** „ma indrept
netulburat inspre moarte si cineva imi strecoara o pietricica in
pantof” *** ”moartea e trişorul pe care îl prinzi dar de fiecare
dată el îţi arată mîinile goale.” *** ”Nu te grăbi. După ce
mori, tot tu îi rămîi dator morții cu restul de viață pe care nu ai
trăit-o.” *** "o Doamne/ prea des ne vine rîndul să murim!” ***
"Nu
mi-e teamă de moarte./ Cinez liniştit - a cîta oară?- / în bătaia
puştii,/ cu ferestrele larg deschise./ Din cînd în cînd,/ ridic paharul cu vin/
în cinstea /nefericitului meu/ lunetist” *** "Te ascunzi în
inimă, ca într-o peşteră, să mori./ Dar nu mori şi atunci îţi desenezi pe
pereţii ei moartea./ Moartea ta - animal rănit care se luptă cu norii./ Afară
creşte soarele. E aproape întreg. Halucinant./ Îi simţi strălucirea de metal
indiferent./ Trupul îţi e/ din ce în ce mai puţin – o pojghiţă/ de gheaţă sub
care pîlpîie/ lumina plină de îndoială a sinelui./ Spargi oglinda în cer. În
spaţiul/ dintre zi şi noapte. Tresari,/ te miri că între început şi sfîrşit/ nu
e timp deloc: cît ai clipi te naşti/ şi mori de cîteva ori fără să simţi
altceva/ decît o durere uşoară, o tulburare a orei/ ca de mireasă tînără,
dimineaţa./ Se apropie de tine, aidoma unor apostoli,/ focul, apa, aerul,
pămîntul – fiecare vorbeşte/ pe limba lui şi limbile lor se amestecă,/ formează
o sferă colorată ce se/ rostogolește fără oprire./ Urcă sîngele în inimă, vrea
să/ ţîşnească afară./ Cerul e viu şi adînc, gata să se deschidă../ Începi să
înţelegi: Peştele îţi pregăteşte,/ pas cu pas, ieşirea din peşteră.” *** Murim, mirați că/
ceasul de pe urmă nu se poate/ da înapoi.” *** "Cu timpul,
moartea devine ceva obişnuit. (...)/ Alteori, moartea trece
neobservată./ ca ruperea unei crengi sub întîia ninsoare.” ***
"Te apropii, sfios, cum se așază lumina/ peste ființele moarte. Ce ar mai
fi de tulburat? / Poate ochiul privitorului, altul decît acela/ prin care își
scrutează propria viață. Uneori,/ te simți un tablou ascuns sub pat și uitat
acolo./ Toți îl credeau ars odată cu vechea casă./ Doamne,/ cum o fi reușit să
scape neatins,/ cînd atîtea lucruri neprețuite au pierit / în flăcări?/ Ești
singur. Ca gheața topită sub picioarele patinatorului/ te va înghiți timpul:
pînă la glezne, pînă la gît,/ până deasupra creștetului, acolo unde va rămîne
un mic semn,/ amintind că ai trăit cîndva.” ***"Odată ajuns aproape tu,
moarte, în chip de/ fecioară pusă pe joacă, îmi arăți sînul/ și fugi./
Rămîne mereu între noi o neliniștitoare distanță,/ asemenea celei dintre
vînător/ și animalul hăituit.” ***"Visez să ajung pe malul unei
ape,/ să o sărut - cercurile ei să se lărgească/ și să mă cuprindă./ Atunci,
moartea îmi va părea/ un cap de cal blînd/ ce intră pe fereastra uitată
deschisă,/ miroase florile de pe masă/ și adoarme./ Nu de moarte mă tem. Ci de
ușurința/ cu care m-aș putea obișnui cu lumea/ de dincolo, uitînd-o pe aceasta.”
***"o scară coborâtă din cer/ între treptele ei se deschid ferestre/
prin toate deodată scoți capul și strigi:/ libertatea e o ureche smulsă
celuilalt!// ești singur și speriat sufletul tău/ se maimuțărește la geam/
(aplauze) și/ se aud cum plescăie pe apă/ picioarele de lebădă ale morții./
atît.” ***"moartea e trișorul pe care îl prinzi/ dar de fiecare dată
el îți arată mîinile goale” ***"moartea? e ca și cum mi-aș spăla mîinile
în alte mîini/ ca și cînd m-aș fotografia lîngă/ propriul meu sînge/ apoi aș
pleca mai departe” ***"o să fiu blind cu tine, moarte,/ ca un copil ce se
joacă de-a baba-oarba/ printre paharele de cristal.” ***"N-ai cum
să ocolești sfîrșitul/ ori să-l amîni. Nu-i nici un chip./ După ce a trecut,
tăcută, ora/ se-ntoarce-n bobul de nisip./ Te zbați în gol. Ai otrăvit fîntîna/
ce-așteaptă setea noului născut./ Zadarnic mai împiedici caii,/ după ce aripi
le-au crescut!/ Du-te-nspre prag. Întinde mîna/ - răscumpără ce-i nou cu ce e
vechi./ Viața și moartea-s două zaruri/ ce nu au numere perechi.” ***"Femeia
care mă iubeşte desface noaptea,/metru cu metru, dintr-un balot de pînză
neagră./ Măsoară, taie, împarte. Fiecăruia după inima sa./ Mă cheamă pe nume şi
plînge. Ea nu ştie că,/ în timp ce scriu, eu mă apropii şi mă îndepărtez,/ de
nenumărate ori, de moarte./ Ca valurile de mal.” ***"Să pierzi ceea ce nu
a fost niciodată al tău,/ ca morile vîntul - deplina înţelegere a morţii./
Sufletul pleacă şi nu se mai întoarce/ asemeni păsării căreia copiii i-au
stricat cuibul/ într-un joc vinovat de propria-i puritate./ Tu mori ca să
înţelegi. Cum soarele răsare/ pentru a acoperi ochiul orb/ din spatele său. O
amintire îţi pare viaţa,/ un vis trăit înainte de a-l visa,/ totuşi
necunoscut./ Cîtă armonie între aici şi dincolo!/ Ca între palmele lui
Dumnezeu.” ***"moartea e singura amintire de familie ce nu poate fi
instrainata” ***"ca doua animale hranite de acelasi stapan VIATA SI
MOARTEA impreuna raman, chiar daca timpul simte o placere ciudata de-a nu mai
fi” ***"zadarnic/ mamă și cei singuri mor îi îngroapă furnicile”
***"rabdă și taci îi strigă proprietarul marelui circ/ pentru asta ești
plătit nu pentru glorie” ***"Un perete de pe care a fost furată/ colecția
de tablouri prețioase/ - așa e omul fără iubire./ Adunate în centrul lumii,/
stelele îi hotărăsc soarta./ Din cînd în cînd/ cîte una/ cade… ”**"Ce-i
viaţa? Ce-i moartea?/ Jumătăţi ale aceleiaşi perechi/ pe care nu pot s-o
încapă./ Te regăseşti: ai chip, ai nume/ şi tot mai clar vezi vîntul de aici/
cum mişcă morile de pe cealaltă lume./ E soare-n chihlimbarul ce mi-l arăţi
acum/ ca şi în alte dăţi te pierzi/ în balta cu ochi verzi./ Eşti tu ori altul?
Aceasta-i întrebarea,/ altele nu-s.” ***"Ei da, cînd mori o iei de la
capăt,/ eşti îngropat cu oglinda în mînă/ să vezi cît eşti de singur.” ***
"Acesta e locul unde te vei întoarce, mi-au spus,/ arătîndu-mi pîntecul
femeii necunoscute./ Acolo era pustiu ca într-o pîine fără miez. / Nu te grăbi.
După ce mori, / tot tu îi rămîi dator morții/ cu restul de viață pe care nu ai
trăit-o./ Atunci, mi-am amintit cuvintele mamei:/ ai grijă, pentru a desfereca
poarta raiului,/ trebuie să rotești cheia de trei ori. Fin./ În numele Tatălui,
al Fiului și al Sfîntului Duh. / Amin!” *** "Moartea e un cuc,
mi-ai spus într-o zi./ Nu-şi face cuib, nu-i poţi găsi puii,/ să le răsuceşti
gîtul ori să-i arunci/ pisicii să îi înveţe să zboare. / Am ridicat din umeri,/
am plecat la / joacă. Pe atunci/ purtam praştie şi nu îmi era frică/ de nimic./
Anii au trecut./ Iată-mă acum / tremurînd cu puşca la ochi / în faţa acestui
animal închipuit/ - viaţa/ De teamă, fug prin tufişuri./ Cu-cu! Cu-cu! Cu-cu! /
se aude în urma meaaproape tot mai aproape.” ***” Cînd plec în
ultima călătorie îmi las acasă trupul./Va fi spălat, plîns. Nimeni nu se va
bucura că, / în sfîrșit, m-am desprins de inutila lui povară. /Îl vor așeza în
pămînt, vor pune un semn în locul acela, /îmi vor scrie pe el numele, să știu
unde îl găsesc dacă/ mă voi întoarce vreodată. Însă cercul nu se închide aici,
se preface-n spirală. Încotro, călătorule fără trup?/ Cum te vor recunoaște la
vamă? Umblă o lampă singură / prin lume. Cel ce o purta a pierit demult. O voi
urma. / E ochiul Fiarei! îmi strigi. Prea tîrziu: sufletul meu, / preschimbat
în cămilă, a trecut deja printre urechile acului.”*** oare mă voi obișnui/ vreodată cu gîndul că înainte de a muri o să văd/ un
copac încărcat cu toate păsările/ după care am tras cu praștia?”*** Ochii
morţii sunt pentru el/ două cireşe care-l urmăresc/ speriate din frunziş/
nădăjduind că vor scăpa neculese.
Costel Zăgan: "Tândală:
Murim de dragul morții, Păcală? Păcală: Murim, de nevoie!" ***"Moartea
este cel mai mare eșec al lui Dumnezeu." ***"Moartea-i o
oglindă: în ea te vezi așa cum ai fost."
Cristian Neagu: "Iti jura iubire pana la moarte? Plange scaldandu-ti obrazul cu
lacrimi, jurand ca nimic nu va va desparti? Asteapta numai doi ani…
Cristina-Monica
Moldoveanu
**"Doar ochii închiși aduc întuneric"
Dan MV Chitic: "Și de-o fi
să mor...In mod cert isteria plandemonică are rostul ei in iconomia
Divină, căci nimic nu este nici întâmplator, nici accidental. Sa fie
restrângerea drepturilor noastre calea către găsirea unei libertăți depline?
Sau poate distanțarea socială sa fie motorul dorinței de a ne regăsi și a ne
redescoperi? Să fie portul măștii cheia dorului surâsului ce nu-l mai vedem? Nu
știu... Dar in mod cert spaima bolii și teroarea morții iminente cu care suntem
amenințați trebuie să fie pretextul pentru a redescoperi viața și valoarea
reală a vieții prin conștientizarea proximității morții. Iminenta morții.
Ambele, chestiuni tabu pentru omul postmodern, iluzionat și vrăjit de o falsă
propaganda a progresului continuu și a perpetuității vieții. Totdeauna omul a
căutat cheia nemuririi, fără însă a căuta însă neaparat rețeta perpetuitatii,
așa cum o face omul de azi. Sa fie rătăcirea asta cauzată de propaganda
științei a tot biruitoare? Să fie responsabile jocurile in care copiii de ieri
și de azi “descopereau” și “constata” ca au o multitudine de “vieți” la
dispoziție pentru a-și atinge scopul și a termina etapa, “vieți” ce puteau fi
chiar și cumparate in caz de consumare a celor “puse la dispoziție” de
“creatorul” iluziei? Să fie reclamele de la tv pentru medicamentele de orice
pentru orice? Nu știu nici asta. Știu doar că o sa murim. Și asta e sigur. Nu
știu când și de ce, dacă de CoVid sau de “bătrânețe”, dar cert e ca o sa murim.
Și din eternitatea morții o sa vedem cum și copiii noștri vor muri, ba chiar și
specia se va sfârși... și chiar și soarele se va stinge, așa cum Poetul a
spus-o magistral, neegalat in amploarea viziunii sale: “Ci-ntr-o clipă gându-l
duce mii de veacuri înainte;/ Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi
roş/ Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,/ Cum planeţii toţi
îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ'/ Ei, din frânele luminii şi ai soarelui
scăpaţi;/ Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,/ Ca şi frunzele de
toamnă toate stelele-au pierit;/ Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine
vecinicie,/ Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,/ Şi în noaptea
nefiinţii totul cade, totul tace,/ Căci în sine împăcată reîncep-eterna
pace...” Da. Totul moare. Daca vom fi înțeles asta, de ce sa ne temem? Că murim
mâine și nu poimâine? Că murim răpuși de un virus și nu striviți de tren
intr-un Bentley? Ca murim pe un pat de spital și nu Zdrobiți de un camion pe o
trecere de pietoni? Sau de o supradoza? sau făcând amor? sau cazand de le o
stâncă? Sau înjunghiați de un scelerat pe o strada întunecoasă? Sau așteptând
pensia? sau bolnavi intr-un azil de bătrâni prea înaintați in zile? Sau... E
vreo moarte la care visați și pe care sa v-o doriți? O moarte pentru care ați
da bani sa v-o “rezervați”? In mod cert nu. Pentru ca undeva, in mod cu totul
fals, ne-a fost vândută iluzia perpetuitatii, a nemuririi fizice. Asta deși
toată viața noastră se hrănește și subzista din moarte. Da... e Șocant! Mâncam
moarte, fie ca e vorba de animale omorâte sau plante retezate. Ne îmbrăcăm cu
moarte, tot așa - ca e vorba de pielea pantofilor noștri sau fibrele
țesăturilor cu care ne acoperim. Ne încălzim cu moarte, arzând lemne sau
hidrocarburi ce au fost odată viață. Trăim pentru ca alții au murit și ne-au
făcut loc pe lume lăsându-ne moștenitorii vieții lor, viața primită (și nu
câștigată) de la Cel de Sus. Și noi suntem doar purtătorii Vieții și a vieților
lor către cei care vor veni, și care și ei vor muri după ce se vor fi hrănit cu
viață răpusă pentru viața. Da. Suntem înconjurați de moarte... și cu toate
astea suntem înspăimântați de moarte. Însă doar propria moarte ne înspăimântă,
căci se știe: cea mai ușoară moarte e moartea altuia! Și suntem inspaimantati
de moarte pentru ca avem conștiința exclusiv a trupescului, a mundanului. Nu mai
avem nimic in noi de care sa fim convinși ca e nemuritor. Suntem doar hoitul pe
care-l îngrijim și-l hrănim zilnic, a cărui pofte suntem gata sa facem orice
spre a le îndeplini. Ne e frica de moarte deși am rămas morți, deși încă vii.
Ne e frica de moarte pentru că ne uitam prea des in oglinda și acolo nu mai
vedem decât carne. Poate Nu întâmplator toți marii pustnici și spirituali aveau
disciplina conștientizării proximității morții, dormind prin cimitire sau prin
pustii. Antidot al fricii de moarte este pentru creștin și cinstirea moaștelor
ca și rugăciunea de fiecare seara pe care o spune înainte de a pune capul pe
pernă: “Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doară nu-mi va fi mie acest pat groapă?
Sau încă vei mai lumina cu ziua ticălosul meu suflet? Iată, groapa îmi zace
înainte și iată, moartea îmi stă înainte. De judecata Ta, Doamne, mă tem, și de
chinul cel fără de sfârșit; iar a face rău nu mai contenesc. Pe Tine, Domnul
Dumnezeul meu, pururea Te mânii și pe Preacurata Maica Ta și pe toate puterile
cerești și pe sfântul înger, păzitorul meu. Și știu, Doamne, că nu sunt
vrednic de iubirea Ta de oameni, ci vrednic sunt de toată osânda și chinul...”
Nu. Nu moartea trebuie sa ne sperie, ci inutilitatea și nevrednicia vieții
noastre! Fricile, lașitățile, compromisurile, trădările... astea ar trebui să
ne terifieze! Nu moartea! Căci dacă de moartea fizică nu putem scăpa, avem
datoria să încercam să dobândim nemurirea sufleteasca... singura la care avem
acces... dacă suntem vrednici! Se spune intr-o balada mult hulita românească
“și de-o fi sa mor...” și asta e văzut ca fatalism sau chiar defetism. Greșit!
E doar atitudinea omului Traditional in fata morții: senina, neincrancenata!
Asta neînsemnând nicio secundă că eroul Mioriței, ciobanul moldovan a renunțat
AB initio la lupta. Nu. Doar și-a amintit de iminenta morții, in orice moment
și in orice faza a vieții fiind gata de Marea Nuntă cu eternitatea: “Iar tu de
mor/ Să nu le spui lor./ Să le spui curat/ Că m-am însurat/ Cu-o mândră
crăiasă,/ A lumii mireasă;/Că la nunta mea/ A căzut o stea;/ Soarele şi luna/
Mi-au ţinut cununa./ Brazi şi paltinaşi/ I-am avut nuntaşi,/ Preoţi, munţii
mari,Paseri, lăutari,/ Păserele mii, Şi stele făclii! “Da, dragilor, vom muri.
Oricum si orice am face, vom muri! Important e cum trăim până atunci: o putem
face demn, curajos, frumos... sau umili și înfricoșați, fiind inspaimantati ca
niște copii și de propria umbra.Iar dacă știți ca nu veți retine toată
poliloghia mea de mai sus dar aveți nevoie de un Argument irefutabil in lupta
cu frica de moarte, rețineți asta:”Ne naștem spre a muri și murim
spre a ne naște", tot de el, de Mihai Eminescu.
Daniel N. Gherbaluta:
"moartea/ niciodată/ nu trânteşte uşa după ea"
Dante Alighieri: "Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii
iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna.
Danut Solcan: "În urmă cu
vreo două săptămâni i-am rugat pe elevii mei de a 10a și a 11a să asocieze un
(singur) cuvânt sintagmei ”evenimentele din decembrie”. Spre surprinderea mea,
tema loviturii de stat/ a teoriei conspirației a fost ca și inexistentă, cuvântul
cel mai apropiat (dar foarte depărtat...) fiind ”mister”. Unele cuvinte/
sintagme, gen ”Iliescu” sau ”FSN”, au fost neutre în ele însele. Mulți au
folosit cuvinte apreciative: ”dreptate”, ”democrație”, ”libertate”,
”fraternitate”, ”eroism”, ”respect”, alții au preferat latura tragică:
”moarte”, ”haos”, ”violență”. Cineva a scris CO2, trimitere la Leana, ”savanta
de renume mondial”, și la faimosul ei ”codoi” . Altcineva a scris: ”căciulă de
astrahan” (ce forță au unele imagini!). O fată a preferat cuvântul: ”nimic”. Am
întrebat-o apoi ce vrea să spună. A zis: ”Nimic nu s-a întâmplat în România, în
cei 30 de ani care au trecut, din ceea ce și-au dorit cu adevărat cei care au
murit în stradă.”
Dario Fo: ”Oamenii
fără umor și fără simțul ironiei sunt oameni morți.
Democrit: ”A trai
irational si fara cumpatare nu înseamna ca traiesti, ci ca mori încet.
Diane De Poitiers (1499
- 1566): "Departarea poate omorî o iubire deja moarta.
Dorian Furtună: "- Te întrebi, probabil, care e recompensa pentru lipsa iubirii și a
speranței. Îți răspund: ne despărțim mai ușor de viață. Și dacă toate religiile
și filosofiile voastre sunt un fel de terapii care să vă pregătească pentru
moarte – și fără prea mare succes –, noi iată că nu avem nevoie de așa amăgiri;
nu ne amăgim nici cu iubiri, nici cu speranțe, nici cu terapii false. Primim
viața, acceptăm moartea fără a ne tulbura prea mult din cauza nașterii sau a
pieirii, în timp ce voi iubiți, sperați, suferiți și apoi muriți în spaimă. Pe
noi nu ne cutremură perspectiva viitorului, voi însă îl împodobiți cu iluzii
comode. Ce satisface mintea umană? Falsul, falsul, falsul. Și promisiunea că
totul va fi bine. Voi, oamenii, ca să muriți, aveți nevoie de o minciună; noi
ne împăcăm și cu realitatea rece, fiindcă și viața am trăit-o cu mintea rece. ***
"- Ce e moartea? E cea din urmă datorie a oricărei ființe vii. Pentru om
însă, în mod special, moartea e ceea ce ne face viața suportabilă; știm că,
mulțumită morții, nu ne paște pericolul unei monotonii nesfârșite. (...)
Filosofic, e sănătos să privim moartea ca pe o retragere din viață, nu ca pe o
sfârșire brutală a vieții. Iar pentru o minte iscoditoare, moartea poate fi
ultima curiozitate satisfăcută. În genere, eu cred că în raport cu moartea
formularea nuanțelor contează mult; aceste nuanțe ne pot oferi un anumit tonus
psihologic în fața hăului final care ne va înghiți. Mă gândesc că moartea este
corelativă vieții; moartea și viața se întrețin reciproc – dacă nu ar exista
viața, nu ar fi nici moartea, și dacă nu ar exista moartea, nu am mai înțelege
că trăim. Heidegger era unul dintre filosofii care promova ideea că moartea
este un factor al vieții și că noi existăm în măsura în care suntem niște
„ființe întru moarte”; el mai zicea că trăiește în mod autentic doar acel om
care are în fața sa orizontul morții și astfel e motivat să mediteze profund
asupra destinului său. Așa o fi. Pentru un om, moartea reprezintă supremul
indicator al valorii vieții. Fiind nemuritori, nu am da nici doi bani pe viața noastră,
am percepe-o ca pe o banalitate. Moartea face însă ca totul să capete un preț,
un rost, o limită; nimic altceva nu sporește atât de mult gustul și
recunoștința pentru viață ca iminența morții. În acest sens, moartea este
necesară. Da, moartea e necesară și, în același timp, e imposibil de întâmpinat
fără emoții grele venirea ei. Moartea e frustrarea absolută, dacă vrei, e frica
noastră originară; de la ea pornesc toate celelalte frici și, corespunzător,
tot de la gândul că vom muri pornesc mai toate speranțele noastre și toate
încercările de a gusta bucuriile vieții. Astfel, aici, în moartea care
accentuează viața, găsim teribila dialectică a existenței: perspectiva
neființei sporește în noi pofta de ființare.
Dumitru Grui: "Așa
ni-i scris, Poete, cu toții să murim... era să uit, de-l vezi, salută-l pe
Vadim!
Dumitru Istrate Ruseteanu: "moartea asta vie/ care se dă drept
viaţă."
Dumitru Stăniloae (16
noiembrie 1903 - 1993): "Iubirea e puternică pentru că merge până la
moarte.
E Mai tânăr: „Morţii
cresc în noi, cu rădăcini postume – noi suntem adevăratul cimitir, adevăratul
loc de îngropăciune. Ei vor să fie înmormântaţi în inimi.”
Edith Piaf: "Moartea nu există." ***"Moartea
este un nou început."
Edward Morgan Forster: "Moartea îl distruge pe om, dar ideea morții îl salvează."
Eleodor Carstoiu:
"Politicianismul populist merge in sprijinul credintelor populare. La noi
nu exista ideea ca cel care a gresit se mai poate indrepta. Cel condamnat nu ar
trebui sa revina niciodata in societate( vezi petitii online de reintroducere a
pedepsei cu moartea). Concluzia : nu se doreste nici o reintegrare in societate
de catre societate, nu se doreste reducerea sau efectuarea pedepselor decat
prin ocna grea, se doreste introducerea pedepsei cu moartea pentru cat mai
multe infractiuni. Concluzia 2 : noi ca popor nu avem tangenta cu valorile
Europei din care zicem ca facem parte( si asta nu are legatura cu vreun
partid... e dincolo de ele)
Ellie Wiesel: "Opusul
iubirii nu este ura, ci indiferentă, Opusul artei nu este urâțenia, ci
indiferență, Opusul credinței nu este erezia, ci indiferență, Opusul vieții nu
este moartea, ci indiferență."
Emil Cioran: „Viaţa şi
cu mine suntem două linii paralele ce se întâlnesc în moarte.” ***„De
n-aş simţi că sunt deschis morţii oricând, că n-am acoperire şi întărituri din
partea ei, nimic n-aş şti, nimic n-aş vrea să ştiu, nimic n-aş fi şi nimic n-aş
vrea să fiu.” ***„Omul este drumul cel mai scurt între viaţă şi
moarte.”***„Ordinea în gând e moartea inimii.” ***„Este îngrozitor
când te gândeşti că după moarte îţi sunt definitiv pierdute o zi cu soare, un
zâmbet sau un prieten; dar este de o mie de ori mai îngrozitor să fi pierdut,
deja trăind, toate acestea.” *** "Nu pe ape moarte vreau sa
visez pamantul, ci pe stanci zdrobite de imbratisari de spume.***"Nu
exista scapare de suferinta atat cat traiesti, dar moartea nu e o solutie
deoarece ea, rezolvand totul, nu rezolva totusi nimic.***"Ce ne mai
pasă de imaginea pe care lumea şi-o va face despre noi, de vreme ce vom fi
pentru vecie în afara oricărei imagini? Moartea e providenţa celor care au avut
gustul şi darul înfrângerii, este înalta recompensă, triumful celor care n-au
reuşit nimic, care s-au străduit să nu reuşească. Ea le dă dreptate, îi
încununează. Pentru ceilalţi, pentru neghiobii viteji care s-au zbătut, ea
reprezintă dezminţirea a tot ce au făcut."***"Moartea e salvarea
celor care vor fi avut gustul şi darul eşecului, e răsplata tuturor celor care n-au
reuşit, n-au ţinut să reuşească… Ea le dă dreptate, e triumful lor. În schimb,
pentru ceilalţi, pentru cei care au tras din greu ca să reuşească şi care au
reuşit, ce ruşine, ce palmă!" *** "Moartea cea mai adâncă
și mai organică este moartea din singurătate, când însăși lumina este un
principiu de moarte."***"Cine nu vede moartea în culori
trandafirii e atins de un daltonism al inimii."***"Omul
acceptă moartea, dar nu și cursul morții sale; să mori oricând, dar numai când
îți e dat să mori nu."***"Moarte-i o fantomă, ca și viața, nu
pot muri decât știind că-n rostul lor nu e nici o pierdere și nici câștig.”
***"Moartea este lucrul cel mai solid pe care l-a inventat până acum
viața.„ ***"Creștinul se naște muritor și moare nemuritor.„
***"Moartea este o stare de perfecțiune, singură la îndemâna unui
muritor.” ***"Moartea este sublimul la îndemână fiecăruia.” ***„De n-aş
simţi că sunt deschis morţii oricând, că n-am acoperire şi întărituri din
partea ei, nimic n-aş şti, nimic n-aş vrea să ştiu, nimic n-aş fi şi nimic n-aş
vrea să fiu.”***„Doar pentru cei ce şi-au dormit viaţa, moartea poate
însemna un somn.” ***"În oraşe am întâlnit moartea în ochii
oamenilor; în natură în freamătul frunzelor. Şi-am întâlnit-o şi mai des în
tăcerile inimii.***„Fiecare om poartă nu numai viaţa, dar şi moartea sa.
Viaţa nu este decât o îndelungă agonie.” ***„Trădarea care vizează
un obiect precis, chiar dacă presupune dezonoarea sau moartea, nu e
misterioasă.” *** " Viaţa nu există, iar moartea este o stare de vis.***
”#Suferinţa a inventat atât pe una cât şi pe alta pentru a se justifica pe sine
însăşi. *** ”Numai omul se poate chinui între o irealitate şi
o închipuire." ***”marele triumf al omului moderm este
intarzierea mortii.
Emile Zola: "Murim
câte puțin în fiecare zi, trebuie să ne obișnuim cu asta."
Emily Dickinson: "Moartea este o noapte furtunoasă și un drum nou."
Epictet: ”Moartea nu este
de temut, numai ideea îngrozitoare despre ea o face de temut.
Epicur: „Moartea, care
pare răul cel mai de temut, este o himeră, fiindcă ea nu existăatât timp cât
dăinuie viaţa.”
Ernest Hemingway: "Moartea
oricărui om mă vatămă pe mine, fiindcă mă aflu cuprins în omenire. Și, de
aceea, niciodată să nu întrebi: "Pentru cine bat clopotele?" Ele bat
pentru tine"***"A muri este un lucru foarte
simplu. Am privit moartea și o cunosc cu adevărat. Dacă ar fi trebuit să mor,
ar fi fost foarte simplu. Pur și simplu, cel mai ușor lucru pe care l-am făcut
vreodată... Și cât de bine este să mori în perioada fericită a tinereții încă
nedeslușite, să pleci într-o strălucire de lumină, decât să ai trupul uzat și
îmbătrânit și iluziile împrăștiate."
Eschil: "Moartea este
singura divinitate care nu dorește daruri." ***"Nu există
nimic sigur în viața unui om cu excepția faptului că trebuie să moară."***"Moartea
este mai ușoară decât o viață ruinată; și mai bine să nu te fi născut niciodată
dacât să trăiești așa."
Eugen Dorcescu: "Moartea doar mediază între carne și duh."
Euripide: ”Când
începem a trăi, tocmai atunci murim. Nu se află muritor care să nu îndure
suferinţe, căruia să nu-i moară copii şi să i se nască alţii şi care să nu
moară la rândul lor. Muritorii se îndurerează, se redau pământului. Dar
necesitatea cere ca viaţa să fie secerată ca spicul copt.
Ezekiel Bulver: ”Nu viaţa este plăcută, ci moartea este teribilă.
F. Orestano: „Ceea ce
distinge net vârsta copilăriei de celelalte vârste, creând din ea o etapă
fericită a vieţii, este că în copilărie lipseşte cu desăvârşire ideea de
moarte.”
F. Voltaire: ”Pleaca din viata
ca de la ospat, multumind gazdei si pregatindu-te de duca.
Felix Adler: "Religia
este un magician, un oracol. Ea se confruntă cu sfârșitul lumilor, și
profetește renașterea .Ea întâlnește cerul roșu-sângeriu al asfințitului
cufundându-se în întuneric, și profetește răsăritul.Ea întâlnește moartea, și
profetește viața."
Feodor Dostoievski: ”A trai fara speranta inseamna sa incetezi sa traiesti.
Filippo Tommaso Marinetti: "Ce moare în vise moare mai dureros decât moartea pământească."
Florentin Cursaru: "Vom
dispărea-ntr-o zi, e tristul adevăr,/ Ori, poate e-un motiv
de bucurie/Și vom păși în lumea umbrelor,/ Sau către
nicăieri, dar cine știe?/Vom fi doar nume și povești, o vreme,/ În
amintirea celor ce i-am cunoscut,/Iar pentru unii, lacrimi între gene,/ Ca
o dovadă-a-dragostei ce-am dăruit./ Dorințe, uri, speranțe,
încântare / Și visurile toate ce-am urzit,/ Le vom
lua cu noi și vor dispare/ Sub roata timpului, de neoprit./ Nimic,
nimic din noi nu va rămâne, / Țărână trupul, suflet-fir de
vânt, / Morminte reci si cruci ca niște semne/ Că
moartea e stăpână pe pământ./ Povestea e totuna pentru toți,/ Nicicum
nu vom putea schimba destinul/ Și regi, și slugi, și cerșetori, și
hoți,/Vom fi același lut și toți ca unul” ***"Ți-e sufletul
un colțișor de stâncă/ Zvârlită de destin la întâmplare/ Și noaptea o prăpastie
adâncă,/ Din care nu vezi cale de scăpare./ Un braț puternic, mai presus de
stare,/ Înveșmântându-le în haina brumii,/ Îți surghiunește visele cu soare/ Și
toarnă-n tine suferința lumii./ Visezi, la ceas înaintat în noapte,/ În clipele
când singur te petreci,/ La o tăcută și subită moarte,/ In lumea drepților ușor
să pleci./ Să scapi atunci de toată deznadejdea/ Din suflet, când viața te-a
lovit/ Și, pe tăcute, să-ți închei povestea,/ Subit, în clipa când ai adormit./
Străin ți-e patul, năpădit de gânduri,/ Ai sufletul de parcă nu-i al tău,/
Sudori de gheață simti; sub așternuturi,/ Te zvârcolești și noaptea trece
greu./ Dar... bate în ferestre dimineața/ Și jalea ta se schimbă în fiori./
Hai, sus, ridică-te și-nfruntă viața,/ Că nimănui nu-i pasă dacă mori!"
Francisc Manolescu: "Într-o zi o să mori … . pur și simplu ți se va opri respirația și nu
vei mai exista în acest plan fizic … că e peste o luna sau peste 20 de ani tot
se va întâmpla . n-ai cum să scapi de asta. Știu că poate nu sună confortabil
și poate n-ai chef acum de astea, însă tot o să mori . Ăsta e adevărul. Și când
vei fi acolo, trăind ultimele clipe, cu siguranță te vei gândi la viața ta . pe
mine mă terifiază ideea asta însă cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau
seama ce valoroasă e viața . Cu toții vom trece prin asta, și vom privi în urmă
la lucrurile pe care nu le-am făcut, la schimbările pe care le-am tot amânat.
Ce o să simți în fața morții ? regret, remușcare, ciudă ? Ce ai da la schimb,
să te întorci din nou la momentul ăsta în care citești acest text, ca să poți
face lucrurile diferit? Ce simți când te gândești că ți-ai irosit viața pe
prostii, că ai rămas la același job de rahat, că ai rămas în aceeași relație
putredă, că ai fi putut începe o afacere care să schimbe ceva in lume, că ți-ai
bătut joc de sănătatea ta, si n-ai facut mai nimic din tot ce ti-ai dorit ? Băi
omule, trezește te și fă în pana mea ceva cu viața ta! pentru că pe patul
morții regretele te vor zdrobi. Lasă-le-n căcat de cafele și palavre inutile,
lasă Netflixul și Instacurul, lasa jocurile pe calculator si nu-ți mai pierde
vremea învârtindu-te aiurea de colo colo… Fă ceva cu viața ta, ceva care să te
satisfacă și să aducă un plus de valoare în această lume și așa infestată de
prea mulți paraziți ordinari… Da, sigur, o să spui că nu poți, că n-ai avut
noroc, că nu ai resursele altora . Asta e un mare rahat, o minciună
cu care te amăgești În fiecare zi, pentru a colcăi mai departe în ignoranță. Nu
te simți bine? E prea riscant? …sunt tot niște scuze de rahat . nimeni nu are
zile perfecte și există riscuri peste tot în viață . nu mai da vina pe trecutul
tău, cu toții avem niște trecuturi mizerabile . Sigur că te poți elibera de
traumele pe care le-ai avut, chiar dacă s-au întâmplat acum 30 de ani . Acțiunea
schimbă energia gândurilor, și în același fel, construindu-ți gânduri noi
despre un viitor diferit, vei depasi traumele din trecut. Nu te închide casă și
nu te izola de lume, pentru că încă mai poți să faci chestii mișto din viața
ta. Încă mai poți să schimbi ceva la tine, încă mai ai timp să citești o carte
nouă, să iubești din nou, să creezi ceva frumos pentru lumea asta . Degeaba ai
gânduri extraordinare, degeaba promiți că o să faci pentru că în realitate o
freci aiurea, și hai să-ți zic ceva, ești ceea ce faci, nu ceea ce spui că o să
faci . Dacă vrei cu adevărat să schimbi ceva, o vei face, dar trebuie s-o faci
acum nu mai târziu . Ia-ți un jurământ față de tine însuți . Scrie pe o foaie,
lipește bilețele peste tot în casă. Fă ceva, doar fă și nu mai căuta scuze .
Pune stăpânirea pe viața ta din nou, pe fiecare moment, pe fiecare săptămână,
pe fiecare lună ce urmează să vină. Ia-ți viața în mâini și trăiește-o, inspiră
adânc, sărută marea, dansează cu stelele… … pentru că la un moment dat o sa fii
pe patul de moarte, singur…. tu cu tine….și nimeni nu te va putea scăpa de
rușinea și regretul că ai fi putut dar n-ai facut-o….
Francisco de Rojas Zorrilla: "Iubirea este un foc ascuns, o boala placuta, o otrava buna la gust, o
dulce amaraciune, un chin desfatator, un zbucium plin de bucurie, o rana
salbatica si dulce, o moarte blanda.
Francisco Gomez de Quevedo:”Intelept este acela care traieste in fiecare zi, ca si cum in fiecare zi
si in fiecare ceas ar putea sa moara.”
Franco Angeli (1935 - 12
noiembrie 1988): "Viața e scumpă, moartea e gratis. Sau invers?
Francois Rabelais: ”Nu ştiu cum se face: toţi vor să ajungă în cer, dar nimeni nu vrea să
moară.
Franz Hartmann – Paracelsus: "Cuvântul „moarte” are două înţelesuri: a) încetarea activităţii
vitale; b) anihilarea formei. Forma este o iluzie şi nu are existenţă
independentă de viaţă; este doar o expresie a vieţii, nu o creatoare a ei. Ea
nu poate înceta să trăiască, pentru că ea nicicând nu a trăit înainte; moartea
formei nu este decât încetarea puterii veşnice a vieţii într‑una din formele ei
şi manifestarea într‑o altă formă. Dar Viaţa însăşi nu poate muri sau nu poate
fi anihilată, fiindcă ea nu s‑a născut dintr‑o formă. Ea este o putere eternă,
care a existat dintotdeauna şi va exista veşnic. Anihilarea unei particule de
viaţă ar fi o pierdere de neînlocuit pentru Univers. Viaţa este un atribut al
lui Dumnezeu şi ea va exista întotdeauna, tot aşa cum există şi Dumnezeu.
Aşadar, cuvântul moarte nu poate avea un alt înţeles decât transformarea unui
gen de activitate într‑un alt gen, şi, prin urmare, atât moartea cât şi
învierea sunt identice, deoarece încetarea unui gen de activitate a puterii de
viaţă (ce nu cunoaşte odihna), generează existenţa unui alt gen de activitate,
iar apariţia unei forme noi depinde de dispariţia celei vechi. Toate formele
sunt supuse anihilării; ele sunt doar iluzii şi ca atare vor înceta să existe
atunci când cauza ce le‑a produs încetează să mai acţioneze. Trupul unui rege
sau al unui înţelept este tot atât de nefolositor ca cel al unui animal, după
ce viaţa (al cărui produs a fost) a încetat să se manifeste. O formă poate să‑şi
menţină existenţa ei iluzorie doar atât timp cât acţiunea vieţii asupra
substanţei formei dă naştere unei asemenea iluzii. Însă viaţa este o putere
eternă şi perfectă; ea poate veni în contact cu materia fizică, dar nu se poate
uni cu aceasta. Ea poate fi atrasă spre materia fizică de puterea spiritului,
dar dacă spiritul încetează s‑o atragă, viaţa se va despărţi de materie, iar
materia se va descompune în elementele ce o alcătuiesc. Nimic nu se poate uni
cu viaţa veşnică şi perfectă dacă nu este veşnic şi perfect. Ceea ce este bun
şi perfect poate trăi; ce este rău şi imperfect va fi transformat. Dacă toate
elementele care alcătuiesc omul ar fi bune, dacă întreaga lui constituţie
emoţională şi intelectuală ar fi perfectă, un asemenea om ar fi nemuritor. Dacă
în el nu există nimic bun, va trebui să moară şi să fie total transformat. Dacă
o parte din el este bună şi cealaltă rea, partea bună va trăi iar cea rea va
pieri: „Omne bonum perfectum a Deo; imperfectum a diabolo”. „Tot ceea ce există
este o manifestare a vieţii. Pietrele şi metalele au o viaţă la fel ca şi
plantele, animalele sau oamenii; doar modul de manifestare diferă în funcţie de
structura organică a particulelor din care sunt alcătuite. O muscă, de pildă,
are aceeaşi viaţă ca şi o piatră, deoarece există doar o singură Viaţă, cu
deosebirea că în muscă viaţa se manifestă altfel decât într‑o piatră, şi în
timp ce forma pietrei poate exista, ca o iluzie, mii de ani, musca poate trăi
doar câteva zile.” Elementele folosite de puterea de viaţă cu scopul de a se
manifesta sunt tot atât de indestructibile ca şi viaţa însăşi, şi ele îşi
schimbă continuu stările, suferă continuu transformări, sunt continuu arse,
sublimate, dizolvate, descompuse, distilate, coagulate şi colorate în
laboratorul alchimic al Naturii. Fiecare formă are o anumită perioadă în care
poate exista ca formă, iar durata acestei perioade este predeterminată de
numărul care‑i un factor constitutiv în procesul de organizare a formei; căci
viaţa este o putere conştientă şi nu face nimic la întâmplare, şi orice lucru
este creat potrivit propriei lui legi, iar dacă forma ar fi distrusă prematur,
viaţa va rămâne totuşi activă în sufletul astral al formei, care nu poate fi
distrusă până când nu soseşte momentul descompunerii ei naturale. Forma
exterioară este determinată doar de acţiunea vieţii asupra formei astrale, şi
dacă forma exterioară este distrusă, forma interioară continuă să existe, şi,
în anumite condiţii, poate fi pusă din nou în contact cu resturile formei
distruse, şi astfel ultima poate fi reînsufleţită. Dacă un lucru moare de
moarte naturală, o asemenea întoarcere la starea lui anterioară este
imposibilă, dar dacă moartea a survenit prematur, o asemenea întoarcere la
viaţă este posibilă, cu condiţia ca organele vitale ale persoanei sau ale
animalului să nu fi fost distruse irevocabil. Dar chiar şi în
acest ultim caz există o strânsă relaţie afectivă între resturile
trupului şi forma astrală vie, şi această relaţie continuă să existe până când
perioada vieţii naturale a individului a expirat, sau până când substanţele ce
alcătuiesc trupul lui s‑au dizolvat total în elementele componente. Rămăşiţele
unor astfel de trupuri – respectiv cadavrele persoanelor care s‑au sinucis, sau
au fost executate – posedă puteri oculte însemnate. Ele nu mai au viaţă, dar
totuşi conţin balsamul vieţii, şi e foarte bine că acest lucru nu este cunoscut
în mod public, pentru că dacă aceste lucruri ar fi cunoscute de oameni dispuşi
să facă rău, ei le‑ar folosi în scopuri malefice, producând prin vrăjitorie
multă suferinţă. Dacă am arde un copac şi am pune cenuşa, fumul, vaporii şi
toate elementele care alcătuiesc copacul într‑o sticlă mare, şi am planta o
sămânţă vie a aceluiaşi copac în această cenuşă, noi am putea să reînviem
copacul din cenuşa lui, fiindcă acolo există un centru de viaţă spre care sunt
atrase din nou toate elementele (care înainte formau acest copac) pentru a
alcătui un nou copac, având aceleaşi caracteristici cu ale primului. Dar dacă n‑ar
exista sămânţa, nu va mai apărea un alt copac, deoarece caracteristicile
copacului nu rezidă nici în cenuşă, nici în vapori, nici în fum, ci în
Mysterium magnum, veşnicul rezervor de viaţă din care poate fi atrasă din nou o
sămânţă, şi făcută să trăiască într‑o formă nouă, înzestrată cu mai multe
calităţi şi puteri decât acelea pe care le‑a avut înainte.
Friedrich Schiller: ”Iute
se apropie moartea de om; lui nu-i e dat nici un răgaz; ea îl doboară, el
trebuie să stea înaintea judecătorului său!
Friedrich Wilhelm Nietzsche: "Ceea ce nu ne omoară, ne face mai
puternici."
G. Casanova: „Moartea e
un monstru care goneşte din marea arenă a vieţii pe spectatorul atent, mai
înainte ca piesa ce-l interesează în cel mai înalt grad să se fi
sfârşit.”
G. Cesbron: „Un băieţel
mă priveşte de parcă aş şti totul. Totuşi nu ştiu decât un singur lucru mai
mult decât el: că vom muri ambii.” ***„Un leu are cu mult mai multe şanse
să moară de foame decât un vierme.” ***„Moartea este un automobil
pe care îl conduce un orb şi care merge zi şi noapte indiferent încotro.” ***„Prostituare,
deportare etc. A omorî înseamnă a separa sufletul de corp. Astfel poţi omorî
fără a ucide.” ***„Moartea unora serveşte ca să fie răzbunată
onoarea altora.” ***„Chiar dacă ei le simt, suferinţa, durerea sau
moartea rămân exterioare copiilor. Ele ne devin interioare când noi înşine
devenim adulţi.” ***„A muri de dragoste. Ar fi trebuit de spus a
muri din lipsă de dragoste. Doar misticii mor de dragoste.”***„Diferenţa
dintre miliardar şi faraon constă în aceea că faraonul nu se lasă îngropat în
aur decât după moartea sa.”
G.I. Gurdjieff: „Un procent considerabil dintre
oamenii pe care îi întâlnim pe stradă sunt oameni goi pe dinăuntru, adică,
practic, oameni care sunt deja morţi. Este un noroc pentru noi că nu vedem şi
nu ştim acest lucru. Dacă am şti câţi oameni sunt de fapt morţi şi câţi dintre
aceşti oameni morţi ne guvernează viaţa, am înnebuni de groază.”
Gabriel José García Márquez: „Moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea"***"Când
mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău, e că s-ar putea să nu
mor din dragoste."
Gabriel Liiceanu: „Un om nu moare cu adevărat decât dacă dispare într-un fel din viaţa ta. De
aceea fiecare doliu este recapitularea întâlnirilor tale cu fiinţa celui
dispărut. Cu cât întâlnirea cu el atârnă mai greu în viaţa ta, cu atât doliul
este mai mare.”
Gabriel Petru Baetan: "Cu toții murim. Numai cuvintele nu mor niciodată."***"Adevărata
moarte este avortul de inimi" ***"Prevăd un viitor
sumbru. Dezgustată de atâta canibalism, moartea își va schimba meseria." ***"Sunt
nopți în care mă simt atât de singur încât, din milă, moartea îmi ține
companie. ***"Pe măsură ce a trecut timpul mi-am dat seama că
de fapt viață, este reflexia morții în oglindă.” ***"Dumnezeu e
îngăduitor. – Pe lângă ceea ce îți pot face oamenii, moartea e incomparabil,
mai blândă.” ***"Dumnezeu e îngăduitor. Pe lângă ceea ce îți pot face
oamenii, moartea e incomparabil, mai blândă.” **"A trebuit să mor de
câteva ori ca să îmi dau seama că exist.” ***"Într-o lume a
exagerărilor și a brutalității, pentru mulți dintre noi moartea a devenit o
nevoie indispensabilă.
Gabriela Balan: "moartea are colecția lux de coaseunele atât de frumoase că speri/ să
mori de mai multe ori/ dar niciodată nu te încumeți să le atingi/ de teamă să
nu le iei luciul
Garabet Ibrăileanu: "Prețul integral al vieții, e moartea."
Geo Bogza: „Atunci
când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor. Voi, cei care știți că meritați
dragostea mea, aveți grijă să nu mă ucideți.”
Georg Buchner: "Moartea
este cea mai binecuvântată dintre visuri."
George Bernard Shaw (1856
- 1950): "Până când am dorințe și motive să trăiesc resemnarea înseamnă
moarte.” ***„Câtă vreme am o nevoie, am un motiv de a trăi. Satisfacerea este
moarte.”
George G. Byron: „Moartea este un lucru care-i face pe oameni să plângă. Şi totuşi, o treime
din viaţă ne-o petrecem în somn.” ***„Ura este, cu mult mai presus
de altceva, cea mai îndelungată plăcere. Oamenii iubesc în pripă, dar urăsc
liniştit, până la moarte.”
George Lesnea: ”Sunt
trist, sunt obosit, mi-i silă de toate,/ mi-i viața ruginită de zădărnicii și
singurătate./ Mă plăsmuiesc zilele, mă bat ploile,/ deasupra mea moartea își
scutură foile./cuvintele încep să se prăfuiască,/ se fac de iască./ Nu mă mai
bucură crângurile și vrăbiile./ pentru alții trec norii clătinându-și
corăbiile./ Toate se îndepărtează, toate se culcă pe rând./ Numai vântul mai
umblă pe drumuri, plângând./ Pentru alții, sălciile pletele/ și le piaptănă
peste ochi ca fetele./ Nu mai pornește nicio cărare,/ nu mai pleacă niciun
drum;toate-s de ceață, toate-s de fum./Nu-s bucurii, nu-s fericiri, numai
tristețile/ aduc, ca niște snopi, în brațe, diminețile./ Ne pierdem viața,
viața noastră toată/ și nimeni pe pământ nu mai revine niciodată.”
George Meredith: "Iubirea care se poate preschimba in ura a fost, de fapt, o ura care
se ignora ca atare. Daca uram ceea ce am iubit candva, inseamna ca n-am iubit
niciodata. Iubirea este o pasiune, o flacara, purtand in ea, indiferent de este
durabila sau nu, ca si propria noastra conditie umana, si moarte, si viata.
George Nina Elian: "centrul
(de greutate al) prezentului şi al/ ispitei al amăgirii se mută de la o masă/
la alta de la o fereastră la alta de la o/ obsesie la alta până când vârfurile/
degetelor ating marginile umede calde/ încă ale morții ca permanentă stare de-a
fi/ şi iată: însuți tu eşti lumina sau umbra"
George
Petrovai:
”Atotmuritorii sunt acei oameni care în timpul vieţii învaţă nu doar cum să
trăiască, ci şi cum să moară;
George Terziu: ”De dimineaţă a venit Doamna cu coasa/ S-a îmbrăcat în negru, sa
stiu de unde provine/ Cu un zâmbet funebru mi-a tăiat în cărţile
confraţilor/ Iar eu i-am spus că mă simt mult mai bine/ Nu
contează, a zis ea, nu contează/ Dacă vrei să fii celebru trebuie
să mori puţin/ Apoi mi-a făcut o cafea neagră ca moartea/ Şi-am
început funebrul festin/ Am tăifăsuit multe,/ Doamna/ Cunoștea
pe de rost teoria căderii/Ştia pe de rost poeme și trucuri ciudate/ Cum
să fii peste tot și niciunde/ Precum și misterul mirării/ Apoi
mi-a atins ochii subţire/ Cum numai Doamna știe s-o facă/ Mi-au
trecut prin minte căderi de imperii/ Iubiri colorate și gânduri/ Cu
taina ce le dezbracă/ De dimineaţă a venit Doamna cu coasa/S-a
îmbrăcat în negru, culoare la modă/ Timpul s-a închis în sine
simetric,/ Geamurile au plesnit sec, melancolic/ Oglinzile
au prins căderea în sine/ Iar ea m-a atins pe frunte subţire/ Şi
mi s-a pus în poală, comodă/ Transmitea liniște și tăceri abisale/ Negru
e culoarea căderii domoale/ Parcă cineva îmi șoptea că se poate/ Parcă
cineva îmi căuta indecenţa/ Parcă cineva se urca pe silabele morţii/ Misterios
de egale/ Acum sunt liniștit, totul e fin și subţire/ În
moartea mea se intră cu uimire si teamă/ Toate-s inafara în lumea
cea lume/ Unde stridentul se mișcă pe dealuri/ Unde
mireasma căderilor doare/ Şi nebunia aclamă/ Azi
dimieaţă a venit Doamna cu coasa/ Prietena veche cu care mă plac
uneori/ Era tristă de noi, era tristă de sine/ Tristă
de toată această tristeţe/ Cu care visam creatori..
Georges Santayana: „Nasterea si moartea nu pot fi remediate dar ne putem bucura de ceea ce le
desparte.”
Georgian Ionut Zamfira: "Să nu vii moarte-n vizită la mine (...)/ Nu-mi lua din ochi
pământul strămoșesc/ Așteaptă că vreodat' te chem la mine/ Să bem o ceașcă din
rachiul fiert"
Georgiana Ion: "De-atâta
răutate și nesaț / Miroase-n jur a carie și-a moarte/ De-atâta răutate și
nesaț/ Miroase-n jur a carie și-a moarte/ Iar de pe harta lumii-ncep sa cadă/
Popoare, ca măselele stricate!/ S-a 'mbolnavit pământul tot de ură,/Din
scoarța-n scoarță-i lagărul durerii,/ Iar omul, încă, pune-n propoziții/ Pe
Dumnezeu, sub semnul întrebării./ Și nici în ceasul ăsta de pe urmă/ Printre
orgolii proaste, mii și mii,/ Nu se abține ca în loc de vrajbă/ Să pună
hotarât: punctul pe "i"./ Cu-atâta grabă și cu-nverșunare/ Găsindu-L
vinovat de orice culpă/ Tot în spinarea Celui răstignit/ Cu hulă și cu
necredință-aruncă/ În timp ce-și umple cu mălai cămara/ Să-și prelungească viza
pe pământ/ Din pungă pentru viața unui frate/ Bogații se zgârcesc la un argint./
Cu vorbe grele aruncă unu-n altu/ Și-n coaste își mai trag câte un cot/ În timp
ce Dumnezeu Cel Drept alege/ Cui șterge niște ani din pașaport!!!
Gerard Apostolescu: "Nemurirea există! (cercetările unui fizician român despre vindecarea
cancerului). S-a descoperit energie stocată doar în părul uman, ceea ce
confirmă din nou fizica cuantică: viata după moarte există. La sfârşitul anilor
’90, la Institutul de Oncologie din Bucureşti a fost pornit un proiect ieşit
din comun: tratarea cancerului la distanţă, prin fire de păr. Testul pe cobai a
fost o reuşită. Protagonistul acestui tip de cercetare fundamentală, fizicianul
Teodor Săndulescu, a avut curiozitatea să facă unele teste pe firele de păr ale
unor persoane decedate. Concluzia, uluitoare, a fost că, spre deosebire de
animale, “corpul energetic” al omului rămâne viu şi după decesul organismului.
Adică există viaţă după moarte. “La baza experimentelor a stat ideea că părul
menţine legătura cu câmpul biologic al subiectului de la care a fost tăiat,
chiar dacă e dus la mare distanţă de corpul de origine. Ştiţi povestea lui
Samson, din Vechiul Testament, care şi-a pierdut puterea după ce i-a fost tăiat
părul. De ce avea puterea în păr? Pe de altă parte, se ştie că biocâmpul
organismului este o structură informaţională măsurabilă, sub formă de pulsiuni
electromagnetice, şi are o dinamică diferită de la persoană la persoană”, ne-a
declarat fizicianul (in 2010). A descoperit energie «stocată» în păr “Plecând
de la aceste date, după ani de experimente, am reuşit să stabilesc că există o
legătură energetică şi informaţională stabilă între firul de păr şi organismul
de la care a fost recoltat, ca într-un fel de oglindă. La om însă, spre
deosebire de animale, firul de păr prezintă pulsiuni energetice chiar şi după
decesul organismului. Asta înseamnă că există o formă de energie spirituală
care rămâne intactă după moartea noastră biologică. Acest lucru mă încurajează
să presupun că sintagma viaţă după moarte se referă la ceva real”, a completat
Teodor Săndulescu, cercetător în cadrul Institutului şi fost referent al
Academiei de Ştiinţe Medicale. Iniţial, intenţia fizicianului Săndulescu a fost
să încerce să vindece cancerul de la distanţă, prin firele de păr recoltate de
la organismele bolnave. În cadrul unui experiment, cinci şobolani au fost
injectaţi subcutanat, în zona spatelui, cu celule canceroase. După ce s-au
îmbolnăvit, adică li s-au format tumori, li s-a tăiat câte un smoc din blană.
Fiecare smoc a fost supus, într-o incintă specială, situată la o distanţă
apreciabilă de locul unde erau ţinuţi şobolanii, unui flux de radiaţii
electromagnetice cu o anumită lungime de undă. În mod normal, şobolanii bolnavi
mureau după 80 de zile. În cazul celor cu părul supus unor radiaţii
electromagnetice cu o anumită lungime de undă, trei dintre subiecţi au
supravieţuit mai mulţi ani. Practic, s-au vindecat de cancer şi au murit de
bătrâneţe. Lucrează la brevetarea metodei Abia după ani de cercetare în
domeniul cancerului, fizicianului i-a venit ideea să studieze din punct de
vedere energetic firele de păr ale mai multor specii, inclusiv ale omului.
“Ceea ce m-a uimit a fost faptul că la toate animalele pulsiunile energetice ale
părului dispar o dată cu moartea organismului, dar nu acelaşi lucru se întâmplă
la om. Am constatat că, după moartea biologică, calitatea informaţională a
firelor studiate se păstrează ca şi când omul ar fi viu. Emisia de câmpuri
informaţionale specifice corpului uman are valori extreme la părul decedaţilor
după 3 zile şi 40 de zile de la deces. Să nu uităm ce se spune, că Iisus a
postit în deşert timp de 40 de zile, s-a înălţat după 40 de zile, pomana
morţilor se face la 40 de zile - sunt prea multe date legate de acest număr 40!
Concluzia este că omul nu moare decât în trup şi că este foarte posibil să
existe Lumea de Dincolo, care emite o anumită radiaţie”, ne-a spus fizicianul
Teodor Săndulescu. Următorul pas a fost să verifice dacă formele geometrice au
proprietăţi excepţionale. “Prin măsurători fizice cu laser, s-a dovedit că
semnul crucii este un puternic emisiv de radiaţie, o radiaţie care nu se
încadrează în cele patru tipuri de forţe fundamentale: magnetic, electric,
gravitaţional, nuclear. În condiţiile în care e folosită în scop de cult,
crucea capătă proprietăţi benefice în plus. Crucea emite o radiaţie specială,
care vindecă”, a concluzionat fizicianul Teodor Săndulescu.“În acest moment
lucrez la brevetarea unui aparat special prin care să pot determina cu rigoare
ştiinţifică toate aceste observaţii. Abia după aceea vor putea fi validate,
oficial”, ne-a spus fizicianul Teodor Săndulescu. Rezultatele, prezentate la
Viena “Cunosc experimentele lui Teodor Săndulescu şi pot să vă spun că datele
acestei metode au fost prezentate în cadrul unui simpozion la Viena, cu real
succes. Eu cred că subiectul este demn de luat în seamă şi de dezvoltat, oricât
ar părea, acum, de SF”, ne-a spus medicul oncolog Florin Băcanu, vicepreşedinte
al Societăţii Române de Oncologie, filiala Bucureşti. Fenomenul este cercetat
de marile puteri, în secret, de peste 60 de ani “Studiul influenţei radiaţiilor
electromagnetice emise sub formă de impulsuri sau radiaţie continuă (unde)
asupra materiei vii se face cu asiduitate în cele mai secrete laboratoare ale
marilor puteri, de peste 60 de ani. Experimente cu rezultate de necontestat au
arătat că radiaţia electromagnetică pe anumite spectre şi frecvenţe poate avea
efecte terapeutice. Personal, am făcut cunoscute cercetările domnului Teodor
Săndulescu prin emisiunile de televiziune pe care le realizez”, ne-a spus
generalul de brigadă (r) Emil Străinu, doctor în probleme de război geofizic,
fost consilier parlamentar pe ameninţări neconvenţionale şi asimetrice.
Americanii au confirmat că nemurirea este ceva real Fizicianul român nu este
singurul care e convins că există viaţă după moarte. Iată câteva exemple ale
unor oameni de ştiinţă din străinătate care susţin acelaşi lucru. Profesorul
Robert Lanza, de la Universitatea de medicină Wake Forest din Carolina de Nord,
SUA, susţine o teorie a biocentrismului. Conform acestuia, fizica cuantică
dovedeşte faptul că există viaţă după moarte. Omul de ştiinţă spune că moartea
este doar o părere imprimată de educaţie. Mai mult, el susţine chiar că viaţa
creează Universul, şi nu invers. Practic, spaţiul şi timpul nu sunt aşa cum
bănuim noi, iar moartea nu există într-un sens real, aşa cum credem noi astăzi.
Dr. Eben Alexander, un neurochirurg de la Harvard, a fost sceptic în legătură
cu ideea de viaţă după moarte. Cu toate acestea, un accident l-a convins că
Raiul există. În anul 2008, dr. Alexander a intrat în comă profundă timp de 7
zile. “Nu există o explicaţie ştiinţifică pentru faptul că, în timp ce corpul
meu zăcea în comă, sinele interior era viu. În timp ce neuronii din cortexul
meu erau blocaţi, conştiinţa mea nelegată de creier călătorea într-o dimensiune
despre care nu am visat niciodată că ar putea să existe”, a povestit ulterior
neurochirurgul despre experienţa prin care a trecut. Dr. Gary E. Schwartz,
profesor de psihologie, medicină, neurologie, psihiatrie şi chirurgie la
Universitatea Arizona, director al Laboratorului pentru Progrese în Domeniul
Conştiinţei şi Sănătăţii, a avut curajul să-şi rişte reputaţia internaţională
printr- o serie de experimente menite să confirme sau să infirme existenţa
vieţii de după moarte. Rezultatele, descrise în volumul “Experimente privind
viaţa după moarte”, au fost pozitive: există! PS: Atât indienii, cât și
agentele VRIL credeau că parul lung asigură o mai bună conexiune în comunicări.
Comentariu: ..... făcăturile, vrăjitoriile se fac pe fire de par sau pe
fragmente de unghii ale persoanelor vizate. Astfel, nişte practici ancestrale,
care noua ni se păreau nişte şarlatanii, încep să capete o explicaţie
ştiinţifica. Răspunsul meu Da, extrem de interesant. Uluitor, chiar. Înseamnă
că un fir de păr uman este un concentrator de energie biologică vitală, de un
tip încă necunoscut, care ne conectează cu Universul, căruia îi transmite
informații despre noi. Să fi avut dreptate celebrul om de știință Ervin Lazlo,
care afirma,în cartea Stiința și câmpul Akashic, că toate informațiile despre
noi, după dispariție, sunt depozitate undeva la marginea Universului ca o
holograma. -=-=-=-= “Ceea ce m-a uimit a fost faptul că la toate animalele
pulsiunile energetice ale părului dispar odată cu moartea organismului, dar nu
acelaşi lucru se întâmplă la om. Am constatat că, după moartea biologică,
calitatea informaţională a firelor studiate se păstrează ca şi când omul ar fi
viu. Emisia de câmpuri informaţionale specifice corpului uman are valori
extreme la părul decedaţilor după 3 zile şi 40 de zile de la deces. Să nu uităm
ce se spune, că Iisus a postit în deşert timp de 40 de zile, s-a înălţat după
40 de zile, pomana morţilor se face la 40 de zile – sunt prea multe date legate
de acest număr 40! Concluzia este că o- mul nu moare decât în trup şi că este
foarte posibil să existe Lumea de Dincolo, care emite o anumită radiaţie”, ne-a
spus fizicianul Teodor Săndulescu, cercetător în cadrul Institutului şi fost
referent al Academiei de Ştiinţe Medicale. Următorul pas a fost să verifice
dacă formele geometrice au proprietăţi excepţionale. “Prin măsurători fizice cu
laser, s-a dovedit că semnul crucii este un puternic emisiv de radiaţie, o
radiaţie care nu se încadrează în cele patru tipuri de forţe fundamentale:
magnetic, electric, gravitaţional, nuclear. În condiţiile în care e folosită în
scop de cult, crucea capătă proprietăţi benefice în plus. Crucea emite o
radiaţie specială, care vindecă”, a concluzionat fizicianul Teodor
Săndulescu."
Gerhart Hauptman: "Moartea este cea mai blândă formă de viață, partea dominantă a
dragostei eterne; cel mai greu este să supraviețuiești."
Gheorghe Iova: "Ah,
trupule, tu mă omori?/ Să spui că nu sunt în stare să fac fără tine./ E
urât să mor fără tine./ E și mai urât să vreau să murim
împreună. / Urât, din ce în ce.
Gheorghe Pepelea: "Ați ,,scos" pedeapsa cu moarte/ Că de-ajungeți în
impas,/ De ea să nu aveți parte.../ Ne-ați păcălit pas cu pas!
Gheorghita Toma: ”Și când lovitura izbește. Considerați-vă norocoși dacă nu ați cunoscut
momentul aceasta. Care te taie până în adâncul a tot ceea ce ai gândit și ai
crezut că ești. Și te lasă mut, fără măcar putința de a mai plânge. Nu. Nu e
altcineva. Ești chiar tu acela care stă singur. Copleșit de marele deșert din
fața ta. Știți? De multe ori greutatea pleoapelor trăgându-te spre întuneric și
muțenie nu e chiar o amenințare. Dimpotrivă. Poate fi dalta ce frânge lanțul
robiei tale
Giacomo Leopardi: "Moartea nu este rea pentru că eliberează omul de toate relele și ia
cu sine toate dorințele omului împreună cu recompensele acestora.
Giosue Caducci: ”Cine luptă nu moare; nu este rob cel care nu vrea să fie.
Giovanni Falcone: "Cel care nu se teme moare o singură dată."
Goglea
Bogdan-Sorin**"
Printre apele uitării, într-un verde imposibil, /Sapă lung nefericirea pe
sub turmele de vânt, /Umbre lungi de timp așteaptă în decorul
reversibil /Să se-ntindă peste iarna reîntoarsă în pământ. /Gerul
mort izbit de ploaia care arde-n piruete /Naște ore de visare peste albele
povești /Mestecând un fel de viață ce ucide mai cu sete /Recele
ascuns în trenuri dintr-o gară fără vești. /Câte virgule așteaptă să
se-ascundă într-o iarnă, /Înghețate printre rânduri care tac sub ochii
reci /Neștiind că primăvara vine numai ca să cearnă /Ramuri lungi de
amintire pe sub care nu mai treci.Altă tristă mângâiere de căldură se
întinde /Să înghită spații albe de pe continente vechi, /Repetat e
dansul morții, ca o marfă ce se vinde /La un târg de nemurire aruncat
peste perechi. /Apostroful învierii desenează crud în sânge /Și
topește nemișcarea din pustiul sufocat, /Râde ziua peste noaptea care,
astăzi, nu mai plânge /Aruncând cu demoni roșii spre un alb
carbonizat./Hai, ascunde-ți nebunia peste tot ce-nseamnă vină /Și aruncă
felinare peste toate câte sunt, /Mai există întuneric, mai există și
lumină; /Între-atâtea vieți, o moarte nu-i decât un amănunt."
Gracian B: "De
cele mai adeseori,inteleptii mor dupa ce si-au pierdut mintea...A muri ca un
prost inseamna a muri de prea multa gandire.Unii mor fiindca gandesc si
simt;altii traiesc pentru ca nu gandesc si nu simt;acestia sunt niste prosti
ptr.ca nu mor de durere;aceia findca mor."
Grigore Vieru: "Doamne,
eu știu că mulți se roagă bunătății și răbdării tale numai de aceea că nu pot
linguși moartea. Și Tu îi ierți."
Heinrich Heine: ”Oricat de frumos ar rasari soarele, la capat de zi tot va trebui sa
apuna” *** ”Zeiţa norocului e o fată uşuratică; ei nu-i place să rănână în
acelaşi loc; ea îţi dă la o parte părul de pe frunte, te sărută iute şi-şi ia
zborul. În schimb, doamna nenorocire te strânge cu iubire la pieptul ei; spune
că nu e grăbită; se aşează lângă tine pe pat şi împleteşte”
Heinrich von Kleist: "Mor, deoarece pe pământ nu mi-a mai rămas nimic de învățat și de
cucerit."
Henryk
Sienkiewicz:
”Moartea e un abis, în care, deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de
câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea
prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare.
Heraclit din Efes: ”Noi
trăim moartea acelora, a sufletelor, dar acelea trăiesc moartea noastră.*** Pe
oameni îi așteaptă după moarte ceea ce nu bănuiesc nici nu-și închipuie.
Herodot: ”Când viaţa e
mizerabilă, moartea e refugiul cel mai preferabil pentru om.
Hitopadeca: O soţie rea, un
prieten perfid, un servitor care răspunde, şederea într-o casă cu şerpi: asta-i
moarte fără îndoială.
Honoré de Balzac: „Ambitia e ca moartea: vrea sa puna gheara peste tot.” ***„Afacerile
cele mai sigure sunt cele care se întemeiază pe vanitate, pe amor propriu, pe
dorinţa de a fi admirat. Sentimentele astea n-au moarte.”*** moartea ne omoara
o singura data, frica de moarte ne omoara in fiecare zi
Horia-Roman Patapievici: "Când voi muri, lucrurile se vor întrerupe, atât. Nu voi afla mai mult
murind decât am aflat trăind. Ținta, dacă ești tu, n-o vei atinge
niciodată." *** "Când ai înţeles că nu este nimic
degradant în a fi fost îngenunchiat de iubire, deja în tine s-a născut ceva
care nu îţi va putea fi smuls niciodată. Nici tortura, nici decrepitudinea
bătrâneţii, nici moartea violentă, nici măcar senilitatea nu pot anula
demnitatea fundamentală a omului care a fost iubit, şi care a dăruit iubire.
Hubie Morrison: ”N-are rost
să-ţi faci probleme gândindu-te că o să mori. Oricum acesta va fi ultimul lucru
pe care-l vei face.
Huxley: „Moartea este
singura noţiune pe care omul n-a reuşit să o vulgarizeze cu totul.”
Ileana Vladusel: "Sunt prizoniera unui trup din lut însuflețit cu vis nu moartea mă
înspăimântă ci-acest război și această pândă a vieții pentru o izbândă, sperând
un bis.
Ileana Vulpescu: "Nu-mi place deloc că mai există o viață viitoare,trebuie să vă
spun.Indiferent că acolo să zicem ești răsplătit pentru faptele bune,eu aș vrea
să se termine totul aici. Eu mă declar mulțumită cu ce a fost aici.Nu mi-ar mai
trebui altceva, dar nu depinde de mine."*** Cred că nimănui nu i se poate
refuza dreptul de a face ce vrea cu corpul său şi după moarte. În plus, eu,
spun drept, am oroare de viermi. Dacă poţi să n-ai de-a face cu ei, de ce să
nu-i eviţi?
Ingrid Albu: "Când mori,
nu-ți face griji pentru corpul tău... Rudele tale vor face ce este necesar în
funcție de potențialul lor. Te vor dezbrăca. Te vor spăla. Te vor îmbrăca.Te
vor lua de acasă și te vor transfera la noua ta adresă." Mulți
vor veni la înmormântarea ta pentru a-și lua rămas bun ". Unii își vor
anula angajamentele și chiar își vor pierde locul de muncă. Obiectele tale,
chiar și cele pe care nu ți-a plăcut să le împrumuți, vor fi vândute, date sau
arse. Cheile tale. Instrumentele tale. Cărțile tale. Instrumentele tale.
CD-urile tale. Pantofii tăi. Hainele tale.... Și fii sigur de asta, oamenii se
vor opri din plâns pentru tine. Economia va continua. La munca ta, va fi
înlocuit. Cineva cu aceleași abilități sau mai bune îți va lua locul. Activele
tale vor merge la moștenitorii tăi... Și să nu ai impresia că vor continua să
te pomenească, să te judece,, Cere și critică pentru lucrurile mici și mari pe
care le-ai făcut în viață. Oamenii care te-au cunoscut doar după înfățișare vor
spune: '' Săraci... sau s-au distrat de minune!" Prietenii tăi sinceri vor
plânge câteva ore sau câteva zile, dar apoi se vor întoarce râzând.Animalele
tale se vor obișnui cu noul proprietar. Fotografiile tale vor rămâne pe perete
pentru o vreme sau vor continua pe niște mobilă, dar apoi vor fi păstrate în
fundul unui sertar. Altcineva va sta pe canapeaua ta și va mânca la masa ta.
Durerea profundă din casa ta va dura o săptămână, două, o lună, două, un an,
doi... Apoi vei adăuga amintiri și apoi povestea ta se termină.S-a terminat
între oameni, s-a terminat aici, s-a terminat în această lume. Dar
povestea ta a început în noua ta realitate... în viața ta de după moarte. Viața
ta și toate cele lumești au pierdut valoarea pe care o aveau. Corp de corp.
Frumusețe și frumusețe. Aparență. Nume de familie. Confort. Credit. Situația.
Poziție. Cont bancar. Acasă acasă. Mașină de mașină. Profesie de profesie.
Titluri. Diplome. Medalii. Trofee. Prietenii. Piese de schimb. Soția soțului.
Familia... În noua ta viață vei avea nevoie doar de spiritul tău. Iar valoarea
pe care ai adunat-o aici va fi singura avere pe care o vei avea acolo. Norocul
acesta este singurul pe care îl vei lua cu tine și este creat în perioada ta
aici. Când trăiești o viață de dragoste față de ceilalți și în pace cu
aproapele, îți frămânți averea spirituală. Așa că încearcă să trăiești pe
deplin și să fii fericit cât timp ești aici pentru că, așa cum spunea Sfântul
Francisc din Assisi: '' Nu vei primi ceea ce ai de aici. Vei primi doar ceea ce
ai dat "...
Ioan Alexandru: "Nu murim pentru totdeauna; chiar dacă murim, prin credință suntem
vii."
Ioan Gyuri Pascu: "Moartea este promontoriul pe care se odihnește pescărușul din
tine."
Ioan Stanomir: "Şi poate
că acest jurnal al despărţirii nici nu poate fi întrerupt şi nici nu poate
ajunge la capăt, pentru că singurul sens al vieţii biologice ce curge, inert,
este să ducă mai departe energia mâinilor ce mişcă claviatura calculatorului.
Şi poate că acest jurnal al despărţirii nu poate fi întrerupt şi nici nu poate
ajunge la capăt mai înainte ca eu însumi să trec acel prag pe care tu l-ai
trecut, înaintea mea. Şi poate că acest jurnal al despărţirii nu poate fi
întrerupt şi nici nu poate ajunge la capăt pentru că tăcerea zilelor pustii
care ar urma nu ar fi decât un ţipăt continuu, insuportabil, atroce. Există, de
acum înainte, până la propria mea moarte, o legătură care nu mai are nimic în
comun cu ordinea existenţei, ci este promisiunea pe care fiecare dintre nopţi o
aduce cu sine: promisiunea consolării prin visul ce devine amintire şi punte.
De acum înainte, până la propria mea moarte,corpul tău de fum se poate
reîntrupa doar dacă dragostea vibrează sincron, de o parte şi de alta a pragului,
spre a lumina drumul dintre lumi şi spre a alunga spectrul uitării. De acum
înainte, până la propria mea moarte, iubirea nostalgică este singurul astru
care mai răsare , în acest cer al solitudinii: restul nu înseamnă decât
dezolare şi devastare. Şi înţeleg că, de acum înainte, până la moartea mea,
această iubire va creşte în mine, intensă, discretă, dureroasă, pâna la a se
confunda cu ceea a mai rămas din fiiinţa mea. Un straniu, diafan,melancolic
proces al transformării, ce mă îndepărtează de prezent şi mă duce, tot mai
departe, înspre trecut. Şi înţeleg că, de acum înainte, până la moartea mea,
orice oglindă în care mă voi contempla va reflecta nu chipul meu, ci chipul
acelui receptacol în care dragostea îşi toarnă materia ei: chipul unei finţe ce
stă în acest univers trecător ca într-un purgatoriu, nerăbdătoare şi visătoare,
aşteptând pacea pe care ritmul zilelor noastre nu i-o mai poate dărui. Şi
înţeleg că ziua în care ai murit este ziua în care propria mea pregătire de
moarte a început, ca şi cum răgazul pe care îl petrec acum este un răgaz al
provizoratului, restul dintr-o viaţă care a fost şi nu mai este acum decât un
fragment de culori, sunete şi arome. Un răgaz în care doar acest scris spre
care revin poate elibera cuvintele ce zac ascunse în mine şi poate călăuzi
privirea mea spre un alt cer. Nu, acesta nu este doliul pe care oamenii îl
păstrează, spre a le reaminti că sunt vii şi că propria lor vitalitate palpită
în corpul lor, ca un mecanism bine uns. Nu, acesta nu este doliul ipocriziei şi
al consolărilor de circumstanţă. Ci este un anotimp în care, o dată intrat,
întoarcerea spre falsa ordinii a firii nu mai este posibilă, de parcă o genune
parfumată te cheamă spre abisul ei, de parcă o forţă irepresibilă a dragostei
te călăuzeşte pe un drum ce este doar al tău, un drum al amintirii şi al
comuniunii, un drum al reveriei înlăcrimate, un drum pe care doar paşii tăi mai
pot răsuna, dând naştere ecourilor ce reverberează, marin, ca nişte valuri. Iar
pe acest drum doar tu îmi poţi fi alături, parte din mine dar şi în afara mea,
prinsă în simbioza pe care moartea a a născut-o şi pe care doar moartea mea o
poate încheia: ceea ce privirea mea caută în lume nu sunt decât urmele trecerii
şi semnele dragostei tale. Întregul univers a devenit, o dată cu moartea ta, o
vastă hartă pe care descifrez elementele itinerariului nostru: reţeaua de
locuri se suprapune peste întinsul himeric, iar materia realităţii are
limpiditatea dureroasă a visului ce se întrerupe în zori. Şi aş putea întinde
mâna, în acest aer rarefiat al melancoliei, spre a te atinge, aşa cum levitezi,
transparentă şi senină, despletită şi astrală, în vecinătatea de văzduh a
zilelor mele pământeşti. Este aceasta atingerea care îmi aduce aminte că tot
ceea ce pare durabil este trecere şi că singura voce ce mai poate ajunge la
tine este vocea din jurnalul despărţirii. Şi scriind, înaintez în acest ocean
de semne şi de urme: un ocean de nori, de valuri, de trandafiri, un ocean pe al
cărui mal pot întrevedea siluetele noastre fugare, desenate impresionist în
tonuri de albastru crepuscular. Şi scriind, merg mai departe şi, scriind,
transform aşteptarea mea în elegia destinată ţie, asemeni unei ofrande închise
în urna funerară: durata înnegurată a vieţii mele se înseninează, dureros, prin
dragostea noastră.
Ioana Cîrneanu: "Moartea nu cunoaște măreție/ Ea când prinde mâini nu vede fețe/ N-are
gând despre averi și împărăție/ Cugetu-i păzit cu sloi de ghețe,Moartea n-are
aripe de fluturi/ Ea nu știe rostul primăverii/ Doar pășește adunând din
trupuri/ Amintiri, iubiri și rostul firii,/ Moartea-i certitudinea firească/ Ea
ne-nvață de la început de drum,/ Nu contează ce ai adunat în teașcă/ Căci
rămâne doar un praf de fum....
Ion Duduveica: "Urlă
câinele a despărțire,-n poartă,/ El e cel ce-mi știe zilele și calea,/ Ceasul
adormirii, ce-a fost scris de soartă, -/ Simte despărțirea și își plânge
jalea.../ Cântă cucuveaua bocete de moarte,/ Simte și ea noaptea, ce urmează
zilei,/ Mâine, mâna-mi, poate, va închide-o carte,/ Scrijelind cu pana,
"FIN!", în josul filei.../ Vă las moștenire, versurile mele,/ Dorul
meu năpraznic, setea de iubire,/ Apriga dorință, de-a zbura spre stele/ Și plec
azi, în taină, morții să-i fiu mire.../ Clopotarul sobru s-o-ndura să bată,/
Clopotul din turla unei vechi biserici,/ M-o-nveli c-o pânză albă și-o
prelată,/ Mi-or cânta prohodul, babe și trei clerici.../ Milă?... De la cine,
când mă prigonirăți,/ Ca pe-un cerșetor, ce pururi rătăcește,/ Și din lumea
voastră, azi mă izgonirăți, -/ Numai cimitirul, tainic mă primește.../
M-o-nsoți tristețea nopților pierdute,/ Scrijelind cu pana, coala de hârtie,/
Și veni-va moartea, ochii să-mi sărute, - / Numai, - dor de tine, veșnic o
să-mi fie..."
Ionel Teodoreanu: "Umbre ai și tu cititorule, călătorule spre moarte, frate al trecerii
mele."
Ionut Pande: ***"Trăiesc și
mor deodată!
Ionuț Caragea: "Oriunde
încerci să fugi, moartea te așteaptă deja acolo." ***"Aștept
să mor ca un copil ce-așteaptă vacanța." ***"Numai
moartea visează. somnul blând al unei secerători în lanul de oameni." ***"Cu
fiecare moarte mai curge o lacrimă-n eternă liniște născătoare de valuri." ***
"Sufletul meu își schimbă cămașa de la o moarte la alta, scheletul rămâne
același vestigiu al unei vieți mult prea scurte." ***"Moartea
cuiva este foamea altcuiva." ***"Întrucât toți suntem
egali în fața morții, am găsit că diferențele fac lumea mai frumoasă" ***"Orașul
mare cu mai puțin de un om va rămâne întotdeauna orașul mare." ***"În
fața doctorului, moartea își schimbă hainele. ***"Nu există
cruci în cimitirul animalelor.” ***"Murim și ne trezim mai bătrâni cu o
moarte.”***"Sinuciderea doar o cale întoarsă, un joc de copii în
care dai cu zarul.” ***"Înainte să plec nu uita să-mi închizi
ochii. ” ***"Moartea încă mai taie în carne vie, întârzie,
vrea să-mi primenească sufletul.”*** "Moartea și-a dezlegat câinii, umbre
ne lîng carnea până la oase.” ***"Eu te privesc de sus sau tu mă privești
de jos, doamna Moarte?” ***"Doar pe ultimul om de pe lume, moartea
o să îl știe pe nume.” ***"Moartea-și serbează din secundă-n
secundă ziua de naștere” ***"Am învățat să mor mai frumos. ”
*** "Moartea clipește prea des, viața îi intră ca praful în ochi.”
***"Vine moartea ca un pescar ce-și întinde plasele” ***"M-am
născut sărac și gol și mor mai bogat cu un rând de haine. ” ***"Cum
putem să mai murim când suntem deja morți pe dinăuntru.” ***"Nu știam că
moartea are tocuri înalte. – Se plimba pe corpul ăsta abrutizat ca într-un sat
fără câini.” ***"Moartea-și ține coapsele deschise, toți m-au înjurat de
mama mea râncedă.” ***"De ce moartea este întotdeauna o femeie?” ***"Moarte,
de ce ți-e frică nu scapi, de viața mea care te urmărește pretutindeni.”
***"Moartea n-are flec la tocuri.” ***"Totul se reduce la unul și
același costum de haine în care mă nasc, în care trăiesc, în care mor.”
***"Vine moartea ca un bulgar, rotocol fără astâmpăr, și ne ia pe toți
de-a valma, fără să-i întindem palma.” ***"Cea mai veche meserie din lume
este aceea de gropar.” ***"Dă-mi o moarte și îți voi da înapoi două
vieți.” ***"Viata - spitalul in care oamenii ne trateaza cu pastile de
sictir, in timp ce moartea inventariaza suflete."
Iosif Vissarionovici Stalin: "Moartea este soluția tuturor problemelor.Dacă nu există om, nu există
nici problema." ***"Moartea unui om e o tragedie, moartea
a milioane de oameni reprezintă doar o statistică."
Isaac Asimov: ***„Viața e
plăcută. Moartea e liniștită. Tranziția este problematică.”
Iulius Cezar: "Înainte
de-a muri se prăpădește cel las de multe ori."
Ivan Turgheniev: "Încearcă
dar, să negi moartea!/Când te neagă ea, e basta!"
J B Moliere: "Pentru
moarte nu ne trebuie dispensă."***„Nu murim decât o singură dată,
şi pentru atât de multă vreme.”
J. Cocteau: „Moartea
este singura certitudine care nu linişteşte.”
Jalal al Din Muhammad Rumi: "Nu fi trist.Tot ceea ce pierzi se va întoarce la tine într-o altă
formă."
James F. Bymes: "Prea mulți oameni își fac griji despre siguranța lor, și nu despre
șansa de face ceva. Viața pare să îi sperie mai mult decât moartea.
Jean de Rotrou: "Să te plângi că vei muri înseamnă să te plângi că ești om." *** "A
muri pentru țara sa înseamnă a plăti o datorie." ***„Moartea…-
tributul datorat destinului.”
Jean Paul Sartre: "A fi mort înseamnă a ajunge pradă celor vii."
Jean-Baptiste Massillon” Murim în fiecare zi câte puțin; fiecare moment ne privează de o parte din
viață și ne aduce cu un pas mai aproape de mormânt; întreaga noastră existență
nu este pe parcurs decât o dureroasă boală."
Johann Wolfgang von Goethe: "Omul care moare este asemenea unui astru ce asfințește, dar care se
înălță mai strălucitor în altă emisferă." ***"„O viaţă
inutilă este o moarte anticipată.” ***„Tot ce se naste cauta spatiu
si durata.” *** ”A nu fi de folos nimănui e ca şi cum ai fi
mort.” *** ”O viata nefolositoare e o moarte timpurie
John Clare: "Nu a
putut muri atunci când pomii erau verzi, pentru că iubea acea perioadă prea
mult."
John Milton: "Moartea
este cheia de aur care deschide drumul către eternitate."
John Oxenham: "Căci
moartea își face apariția la prima respirație de după naștere .Iar viața începe
odată cu atingerea morții.
Jorge Luis Borges (1899
- 1986): "Nu putem dărui altora visele moarte în noi.
Jose Julian Marți Perez: "Moartea este o victorie și când ai reușit în viață, coșciugul este un
car triumfal."
K. V.: "Atunci/
când am să plec de-aici/ la cimitir/ printre urzici/ voi să nu credeți/ c-am
murit/ și viața mi s-a isprăvit/ Voi reveni la voi/ tiptil/ cu suflet sincer/
de copil/ să văd/ care n-ați fost cuminți/ cine nu s-a spălat pe dinți/ cine
n-ascultă/ de părinți/dar nu, nicicum/ n-am să vă cert/ voi fi un abur/ cam
incert/ o protoplasmă/ fără formă/ ca o dihanie diformă/ și fără chip/ și fără
glas/ ia, uite, cât a mai rămas/ un fel de șoaptă/ un suspin/ scăpat de boală
și de chin/ de bătrânețe/ și de tuse./ Bunicul fuse/ și se duse...
Karl Marx: "Moartea
este victoria dură a speciei asupra individului determinat."
Kevin Arnold: Într-o zi viaţa
ta îţi va trece prin faţa ochilor. Ai grijă să merite vizionarea.
Khalil Gibran: „Viaţa cu
moartea una sunt, cum sunt fluviul şi oceanul.” ***" Nu
te-îndrăgosti de cel care iubeşte cu jumătate de măsură./ Nu te mulţumi cu o
jumătate de prieten./ Nu participa la acţiunile celor pe jumătate talentaţi./
Nu trăi jumătate de viaţă/ şi nu muri jumătate de moarte.” ***
„Viaţa este mai slabă decât moartea, iar moartea e mai slabă decât
dragostea."
La Bruzere: „Nu exista
pentru om decât trei evenimente: nasterea, viata si moartea. El nu simte când
se naste, sufera ca trebuie sa moara si uita sa traiasca.”
La Rochefoucauld: „Bătrâneţea este ca un tiran care ne interzice, sub pedeapsa cu moartea,
toate plăcerile tinereţii.”
Langston Hughes: "Ţine-te
tare de vise/ Căci dacă mor visele,/ Viaţa e o pasăre cu aripile frânte,/ Care
nu mai poate zbura."
Laurence Sterne: "Moartea deschide porțile faimei și închide după ea porțile
invidiei."
Leonard Ancuţa: ”Eclipsele totale de tine sunt ca o
moarte. ești în viață dar mort/pentru că nu mai simți nimic, nu mai simți nici
măcar lumina care/se îngroașă ca uleiul, nu-ți mai simți trupul ca de obicei,
Leonardo da Vinci: "Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la
fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice." variantă:
„Precum o zi bine întrebuinţată aduce un somn liniştit, tot aşa o viaţă bine
trăită se încheie cu o dulce şi împărătească moarte.”
Levashov: „...Moartea nu
este sfârșitul ci există lucruri mult mai grave decât moartea corpului fizic:
este o trădare a esenței cuiva, a ceea ce se numește o persoană reală!”
Liviu Rebreanu: "În clipa morții de-abia omul e dezlegat să explice ceea ce n-a putut
înțelege pe pământ: începutul și sfârșitul între care se înșiră cele șapte
vieți ale sufletului." *** "Moartea e o ipoteză până în momentul când
omul se pomenește în brațele, fără nici o speranță de întoarcere." ***"Moartea
vorbește mai elocvent decât toate frazele." ***”Numai în faţa
morţii, omul pricepe preţul vieţii şi numai primejdia îi oţeleşte sufletul.”
Lucian Blaga: „Faptul că
orice viață de pe pământ se termină prin moarte nu dovedește că moartea este
scopul vieții.” ***"Moartea este umbra care dă plasticitate
vieții." ***„Îmi închipui că a muri este un lucru aşa de greu
că fiecare mort ar trebui felicitat pentru această ispravă.” ***„Poezia
este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea.” ***„Ecoul
e moartea unui sunet. Numai omul crede că ecourile ar fi un fel de
nemurire.” ***"Iubeşti - când simţiri se deşteaptă/ că-n lume doar
inima este,/ că-n drumuri la capăt te-aşteaptă/ nu moartea, ci
altă poveste.
Lucian
Manailescu:
Vine bătrâna obosită de drumul prea lung,/ se șterge cuviincioasă la intrare-
și își atârnă coasa în tindă…/ Fac repede un ceai fierbinte-fierbinte/ și
întreb și eu, ca prostul:/ – Mătușă, da’ ce naiba faci/ cu coasa acum, în
vârtejul ăsta de viscol?/ – Ehei, maică, ehei! dacă ai ști/ câte lanuri de
zăpadă am cosit azi,/ și sub ele erau amintiri și vieți netrăite/ și biete
păpuși cu picioare și capete rupte/ și lupi și greieri pândind întunericul/ –
Dar ție nu ți-a fost milă niciodată? – îndrăznesc/ și ea se uită atentă la
iarba din mine,/ și mă privește cu ochii ei orbi/ ca și când ar urla în tăcere
Lucian Pintilie: "E
important să nu murim proști."
Ludwig Wittgenstein: "Moartea nu este un eveniment al vieții.” ***"Moartea nu
se trăiește."
Luigi Pirandello: "Cand voi muri, sa nu ma imbracati, infasurati-ma intr-un cearsaf.
Fara flori, fara lumanare la capatai. Un dric saracacios. Gol. Si nimeni sa nu
ma-nsoteasca, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot.
Ardeti-ma.
Madame de Sevigne: "Moartea mi se pare atât de îngrozitoare, încât detest viața mai mult
pentru că mă duce la moarte decât din cauza spinilor cu care e presărată."
Magda Isanos: E-așa de trist să
cugeți că-ntr-o zi,/ poate chiar mâine, /pomii de pe-alee acolo unde-i vezi or
să mai stee/voioși, în vreme ce vom putrezi./Atâta soare, Doamne,-atâta soare/o
să mai fie-n lume după noi;/cortegii de-anotimpuri și de ploi,/cu păr din care
șiruie răcoare.../ Și iarba asta o să mai răsară,/ iar luna tot așa o să se
plece,/ mirată, peste apa care trece-/ noi singuri n-o să fim a doua oară./ Și-mi
pare-așa ciudat că se mai poate/ găsi atâta vreme pentru ură,/ când viața e
de-abia o picătură/ între minutu-acesta care bate/ și celălalt și-mi pare
neînțeles/ și trist că nu privim la cer mai des,/ că nu culegem flori și nu
zâmbim,/ noi, care-așa de repede murim.
Marcel Pagnol: "Nu-mi
pasă de moarte. Dar mă doare sufletul să părăsesc viața."
Marcel Proust: "În
percepția noastră oamenii nu mor deodată, ci rămân învăluiți într-un fel de
aură a vieții care nu are nici o legătură cu nemurirea, ci care ne face să
continuăm să îi avem în gândurile noastre în același fel ca atunci când erau în
viață.Este ca și cum ne-am gândi că ei sunt într-o călătorie în
străinătate."
Marcelino Menendez Y Pelayo: "Ce păcat că mor când îmi rămâne atât de mult de citit!"
Marcus Aurelius: "Moartea reprezintă o eliberare din tirania simțurilor noastre și a
impulsurilor care ne fac să fim ghidați de ele, o descătușare din fanteziile
minții și din aservirea chinuitoare față de carnea trupului."
Marcus Tullius Cicero: ”După cum nu e nici un bine în moarte, tot aşa, desigur, nu e nici un rău
căci, odată ce nu simţim nimic, e ca şi cum nu ne-am fi născut.
Margaret J. Wheatley: "Dispariția este o funcțiune necesară a vieții.Orice își are vremea de
a trăi, și toate lucrurile își pierd, în cele din urmă, funcționalitatea și
mor."
Maria Nechifor: "Ştiu că
am, pe cât se pare doar o moarte de-ncercare, ca să fiu cu tine-n gând
Mariana Fulger: "Nu poți lua în râs moartea, s-a săpat înaintea tuturor în stâncă și
din când în când ne ademenește și ne îmbracă în conturu-i umbros, poate
liniștită, nicidecum singular." ***"Moartea un episod de
viață care ne lasă pe toți în suspans." ***"Moartea e,
mai degrabă, o scrisoare pierdută într-o noapte furtunoasă"
Marie von Ebner-Eschenbach: „Trebuie sa invatam mereu, pentru a invata in sfarsit sa murim.”
Marilena Apostu: "Moartea rătăcește cu o scrisoare fără adresă.
Marin Preda: "Moartea
este un fenomen simplu in natura. Doar oamenii il fac inspaimantator
Marin Sorescu: "Că
n-are cine veni la mine./ Da' eu seara, dacă mi-e rău,/ Mă dau jos din pat şi
mă primenesc,/ Mă gătesc de moarte./ Dau lampa mică şi-o las aprinsă, să fie
lumânare.
Mario Benedetti: ”Bea și
mori cu 10 ani mai devreme. Fumează și vei muri cu 30 de ani mai devreme. Iubește
pe cineva care nu te iubește și vei muri zilnic".
Marioara Nedea: "Moartea e
plecată-n stepă să adulmece schelete/ de elani și vulpi polare după care astăzi
plâng”
Marius Mina: "Nu va lăsați răpuși de frica, exista viața si după răstignire .
Mark Twain: "Toți
spun : Ce greu trebuie să fie să mori, un mod ciudat de a se plânge din partea
unor oameni care ar trebui să trăiască." ***"Frica față
de moarte derivă din frică față de viața.Pentru că, un om care trăit din plin
este gata să moară oricând."
Martin Luther King Jr: ”Vietile noastre se apropie de sfarsit in ziua in care punem sub tacere
lucrurile care conteaza cel mai mult. -
Matei Călinescu: "N-am numărat zilele, dar întâmplarea a făcut ca în cea de-a
patruzecea să mă simt împăcat cu durerea mea, înseninat în tristețe." ***"Moartea
e începutul oricărei biografii, al poveștii oricărei vieți. Adevăratul
început."
Mateiu Caragiale: "Dormi veșnic somn îmbălsămat, În beznă și-n uitare, Dormi că ți-a
mușcat buzele, A morții sărutare."
Maurice Barbanell: "CE
SE INTAMPLA DUPA CE MORI ? "La o zi după „moarte” vei fi același individ
ca și cu o zi înainte, cu excepția faptului că îți vei fi aruncat corpul fizic.
Te vei exprima prin corpul tău eteric, care este o replică a corpului fizic. Cu
toate acestea, nu reproduce niciuna dintre imperfecțiunile sale. Toate bolile
și infirmitățile vor rămâne în urmă. Surzii vor auzi. Mutii vor vorbi. Orbii
vor vedea. Infirmul nu va mai fi un infirm. Trebuie să încerci să înțelegi că
viața în lumea spiritelor nu este un vis sau nebuloasă. Este plin de
activitate. Este la fel de reală ca și viața pe care fiecare dintre noi o trăim
aici. Suntem obișnuiți să credem că lumea materială este reală și solidă, deși
de fapt nu este așa, cum dealtfel demonstrează știința fizicii. Lucrurile
minții, sau spiritului, ni se par umbroase și vagi, dar pentru cei care trăiesc
de Cealaltă Parte, mentalul este realul și fizicul este umbra. Fără îndoială că
îți va fi greu de înțeles, dar vei găsi o analogie perfectă dacă te gândești la
visele tale. Când visezi, toate lucrurile pe care le întâlnești sunt reale în
momentul în care se întâmplă. Ele devin vise doar când te trezești. Dacă nu
te-ai trezit niciodată, iar visarea ar fi starea perpetuă a existenței tale,
atunci acea stare ar deveni realitatea ta. Lumea spiritelor este rotundă și în
jurul nostru. Unii oameni văd și aud spiritele, pentru că se pot acorda la
vibrațiile lor. Lumea spiritelor nu este situata pe vreun continent îndepărtat.
Este o parte a universului, amestecându-se cu lumea fizică. Trebuie să
îndepărtezi din minte ideea teologică de modă veche că, după „moarte”, există
un somn etern netulburat. Poate exista, la început, un timp scurt de odihnă
pentru a-i permite spiritului proaspăt sosit să se adapteze la noua sa viață.
Acest lucru durează de obicei puțin timp. Apoi îi întâlnește pe cei care l-au
precedat. Familiile se reunesc. Vechile asociații sunt reînființate.
Prieteniile se reînnoiesc. Știu că întrebarea pe care o vei pune este: „Cum voi
putea să-i recunosc pe cei care au plecat înainte?” Aceasta nu este o
dificultate reală. Ei te vor cunoaște, având grijă de tine și păstrând legătura
constantă cu tine. Apoi, pentru că lumea spiritelor este un loc în care gândul
este realitatea, ei se vor putea arăta ție așa cum i-ai cunoscut.Există,
totuși, un mare factor careoperează întotdeauna în lumea spiritelor
– legea inalterabilă a atracției. Numai cei cu calități spirituale asemănătoare
se pot întâlni pe același plan în noua viață. Soțul și soția, care au fost
ținuți împreună pe pământ doar printr-o legătură legală și între care nu a
existat dragoste adevărată, nu vor fi împreună în viața spirituală. Uneori,
oamenii sunt nedumeriți pentru că învață că există case de Cealaltă Parte.
Trebuie să vă amintiți, totuși, acestea nu sunt case făcute din cărămidă și
mortar, ci construite din gândire. Acest lucru este valabil și pentru
îmbrăcămintea care este purtată. Instinctul de a se îmbrăca este adânc
înrădăcinat și a devenit obișnuit. Nimeni nu ar visa să meargă dezbrăcat pe străzi.
Acest obicei face parte din structura noastră mentală. De aceea persistă pe
Cealaltă Parte, unde stările mentale sunt realitatea. „Ce zici de mâncare?”
poți întreba. „Ei mănâncă?” Atâta timp cât există o dorință de mâncare, această
dorință mentală este satisfăcută mental. Atâta timp cât individul tânjește după
mâncare și băutură, el poate obține iluzia a ceea ce are nevoie – și îl
satisface. Aceasta este originea faimosului „whisky și trabucuri”, la care se
referă Raymond, fiul „mort” al lui Sir Oliver Lodge. În lumea spiritelor, nu
există dificultăți de limbaj. Toți oamenii din toate națiunile vorbesc aceeași
limbă - gând. Nu există cuvinte de rostit, pentru că ideile sunt transmise
telepatic, de la o persoană la alta. Cuvintele, la urma urmei, nu sunt decât
substitute stângace ale gândurilor. Ele sunt mijloacele artificiale prin care
ne comunicăm ideile unul altuia. Dar cuvintele nu pot exprima niciodată în mod
adecvat gândurile pe care cineva încearcă să le transmită. Într-o zi, când rasa
umană va evolua, limbajul va fi abolit. Vom fi învățati cum să ne trimitem
ideile unul altuia pe cale telepatică. Apoi, multe dintre dificultățile noastre
internaționale vor dispărea. În lumea spiritelor, gândurile fiecărei persoane
sunt cunoscute și nu pot fi ascunse. Nu poate exista o înșelăciune sau
prefăcătorii. Fiecare individ este cunoscut pentru ceea ce este. El nu poate
înșela pe nimeni, pentru că minciuna este imposibilă. „Ce zici de vârstă?” poți
întreba. „Ce se întâmplă cu bătrânii care trec mai departe?” Vârsta fizică și
creșterea mentală nu se desfășoară în același ritm. Judecăm cu pripire
mentalitatea unui om după vârsta corpului său fizic aici. De cealaltă parte a
vieții, mintea este cea care supraviețuiește, iar creșterea mentală constă în
progresul către maturitate. Copiii mici vor crește. Bătrânii devin mai tineri
în spirit. Ce treabă fac ei? Fiecare persoană caută să-și exprime înclinația
naturală. În această viață pământească a noastră, sunt mii de cântăreți care nu
au cântat niciodată; actori care nu au jucat niciodată; pictori care nu au
pictat niciodată; poeți care nu au scris niciodată un rând de poezie; muzicieni
care nu au compus niciodată o notă de muzică. Toate aceste talente nu au avut
niciodată ocazia de a fi exprimate, deoarece, prin circumstanțe economice de
obicei, proprietarii au fost nevoiți să urmeze o altă ocupație pentru a-și
asigura pâinea și untul. Pe cealaltă parte, ei își pot exprima talentele. Nu
există cuie pătrate în găurile rotunde în lumea aceea. Pentru ei, viața este un
drum continuu al progresului, fiecare persoană străduindu-se să elimine zgurele
din natura sa și perfecționându-și propria ființă. În această luptă pentru
perfecțiune, nu există limită. Continuă pentru eternitate. Lumea spiritelor nu
va fi atât de necunoscută pe cât credem, deoarece majoritatea dintre noi o
vizităm în starea de somn. Din păcate, puțini dintre noi își amintesc ce se
întâmplă. Când, totuși, vom trece mai departe, legea asocierii ideilor va
reaminti experiențele noastre nocturne. Desigur, este nevoie de ceva timp
pentru ca spiritul nou sosit să se aclimatizeze la condițiile de viață de pe
Cealaltă Parte. Acest proces de trezire diferă în funcție de cunoștințele
despre viața spirituală pe care omul „mort” o avea înainte de trecerea sa. Cu
cât era mai ignorant, cu atât îi va lua mai mult timp să se familiarizeze cu
noile sale condiții. Apoi, și cei care au fost instruiți în idei foarte
ortodoxe, cu concepții rigide despre stările de după „moarte”, întâmpină o mare
dificultate, pentru că următoarea etapă a vieții fiind una mentală, trăiesc în
lumea mentală pe care au creat-o, până când au evoluat suficient pentru a
risipi această iluzie. Când trecem mai departe, nu intrăm în Rai prin „porți
sidefate”, nici nu coborâm în Iad prin lacuri de „foc și pucioasă”. Nici nu
dormim pentru totdeaunaFiecare dintre noi gravitează în mod natural către sfera
spirituală pentru care suntem potriviți, în funcție de viața pe care am trăit-o
și de caracterul pe care l-am dezvoltat aici. Nu putem . ocupa o sferă mai înaltă
decât statutul spiritual la care am ajuns și nici nu ne vom dori să ocupăm una
inferioară. În mod automat, vom merge doar la acel plan al vieții spirituale
pentru care suntem pregătiți. Nu vom putea pretinde că suntem mai buni sau mai
răi, căci dezbrăcați de corpul nostru fizic, vom fi revelați și cunoscuți
pentru ceea ce suntem. Oamenii care au trăit o viață normală nu vor găsi nimic
care să-i dezamăgească atunci când vor ajunge în lumea spiritelor. Omul egoist
este cel care se confruntă cu mari dificultăți, din cauza acestor obiceiuri
pământești care acționează ca o barieră de depășit de progres înainte de a fi
apt să se asocieze cu cei pe care îi iubește. Dacă, în virtutea vieții, el a
trăit pe pământ, s-a desprins de cei care îl iubesc, acesta va fi iadul lui. Ce
este raiul? Este răsplata unei vieți petrecute cu înțelepciune pe pământ,
pentru că va însemna că automat ajungem la cei pe care îi iubim. Pentru
spiritualist, raiul și iadul sunt stări mentale. Desigur, cei care locuiesc pe
un plan superior pot, dacă doresc acest lucru, să viziteze spiritele din sfere
relativ inferioare. Asta fac deseori. Dar este imposibil pentru cei din
planurile inferioare să-i viziteze pe cei de sus. În multe cazuri, cei care
„mor” trec printr-o perioadă dificilă de stres, din cauza faptului că nu pot
ajunge la cei pe care îi iubesc pe pământ. Când s-au trezit la o înțelegere a
noii lor vieți, se întorc în mod natural la cei dragi pentru a încerca să le
spună despre supraviețuirea lor. Le este greu să înțeleagă că, în timp ce pot
vedea membrii pământeni ai familiilor lor, cei îndoliați sunt incapabili să
simtă prezența celor pentru care plâng. Aceasta este o durere foarte puternică
pe care o experimentează mii de spirite. Ei fac tot ce le stă în putință pentru
a atrage atenția prietenilor pământeni, dar des eșuează și trebuie să-i lase
nemulțumiți. Apoi încearcă să comunice la ședințe în speranța de a trimite un
mesaj celor care sunt îndurerați din cauza lor. Mai devreme sau mai târziu, se
împacă cu faptul că, deși îi pot vedea pe cei dragi, nu își pot face simțită
prezența. De obicei, poziția le este explicată de profesorii de pe Cealaltă
Parte, care fac tot ce pot pentru a-i ajuta.Traducere 3 Conform informatiilor
pe care le-am primit, este destul de ușor pentru spirite să ne cunoască viața
mentală și să ne citească gândurile, deoarece ele trăiesc într-o lume mentală.
Pentru ei, lucrurile minții sunt reale. Obiectele materiale nu le prezintă
nicio dificultate. Pot trece cu ușurință prin pereți. Există legi pe care
trebuie să le stăpânească pentru a le permite să intre în mediul nostru, dar nu
li se permite să intre in spatiul nostru din curiozitate promiscuă. Puteți
realiza cu ușurință din toate acestea ce mare forță morală este spiritismul
pentru oamenii care îi înțeleg implicațiile. Când îți dai seama că mințile
noastre sunt o carte deschisă pentru cei care locuiesc de Cealaltă Parte, poți
vedea cât de des îi tulburăm prin gândurile noastre și prin acțiuni de răutate
și egoism. La urma urmei, atunci când știi că orice lucru rau pe care îl faci
îi tulbură pe cei dragi care au murit , ar trebui, dacă ești înțelept, să-ți
permită să-ți întărești caracterul. După o lege pe care noi nu o înțelegem, cei
de Cealaltă Parte știu puțin dinainte când va trece cineva din această lume. Ei
fac pregătirile necesare pentru a-i saluta și a-i ajuta în trecerea lor. Acest
lucru explică faptul că, în sute de ocazii, oamenii înainte de a „muri” au
numit rude „decedate” pe care au spus că le pot vedea în cameră. Uneori, aceste
rude spirituale au fost văzute de cei prezenți la persoana „pe moarte”.
Clarvăzătorii care au asistat la „moartea” unui individ ne spun că văd o
replică a corpului fizic ridicându-se treptat, conectată pentru un timp
printr-un fir (este ceea ce Biblia descrie drept „snur de argint”) care este
atașat de o vecinătate în apropierea creierului. Când firul este rupt, are loc
„moartea”. Acest corp eteric este apoi văzut ridicându-se în sus până când
dispare din vedere.Singurul lucru care aduce cea mai mare tristețe celor care
au murit este durerea noastră excesivă. Acest lucru, destul de curios,
acționează ca un factor de descurajare pentru a se apropia de noi. Nu le plac
vizitele constante la cimitir, deoarece știu că nu sunt acolo. Majoritatea
spiritualiștilor își obișnuiesc să pună flori lângă fotografia celui care a
murit, în special in preajma aniversarilor. Acest lucru servește la perpetuarea
ideii că spiritul este constant în casă. Spiritualiştii, de asemenea, se
complac în obiceiul de a comunica mental cu cei care au murit , trimiţându-le
mesaje, tratându-i ca şi cum ar fi de fapt prezenţi în cameră. Știu că aceste
mesaje sunt primite pentru că, din nou și din nou, am auzit un spirit care
mulțumește pentru această comuniune și dă dovadă că a primit-o prin
informatiile date mediumului. Veți realiza din toate acestea că atunci când
spiritul s-a obișnuit cu noua lui viață, el se potrivește curând la locul său
și învață să-și folosească talentele. Viața spirituală nu este o stare vaga sau
de somn etern, ci una de activitate și muncă.Lenea și șomajul nu există
acolo. Sunt multe de făcut pentru toți, deși știu că este greu
pentru noi, cei cufundați în treburile materiale, să apreciem activitățile
lumii spirituale. În afară de muncă, există oportunități de recreere și
distracție. Există mijloace de educație și instruire în toate ramurile vieții –
doar în acea formă particulară de cunoaștere pe care o dorește spiritul.
Desigur, mulți dintre ei sunt angajați în sarcini care înseamnă cooperare cu
oamenii din această lume. Unii dintre ei lucrează din greu pentru a facilita
comunicarea dintre cele două lumi. Alții, atrași de oameni din lumea noastră
care urmează linii similare de cercetare, industrie, artă sau reformă, se
întorc în mod firesc pentru a inspira acele eforturi, deși adesea oamenii din
această lume sunt inconștienți de interesul spiritual.Puteți
înțelege mai ușor acest lucru atunci când recunoașteți că toată
inspirația depinde de faptul că individul primește ajutor de la influențe din
afara lui. Uneori, acești oameni au recunoscut că inspirația vine din lumea
spiritelor. Alteori, au simțit o influență exterioară, deși nu erau conștienți
de originea ei. Puteți vedea cu ușurință ce domeniu vast de activitate este
acesta pentru locuitorii lumii spiritelor și cum această lume a fost ajutată
din nou și din nou." Sursa: They Shall Be Comforted de Maurice Barbanell
și Silver Birch, publicat în 1936 -Dian Kruhozzer.
Maurice Maeterlinck: "Toată cunoșterea noastră nu ne face decât să murim în chinuri mai
mari decât animalele, care nu știu nimic despre moarte." ***"Cauza
pentru care ne temem de moarte este viața."
Michel E. de Montaigne: "De ce te temi de cea din urmă zi a ta? Ea nu contribuie mai mult la
moartea ta decât fiecare din celelate." ***„Nu ne simţim deloc
zdruncinaţi când moare tinereţea, lucru care este în esenţă şi în adevăr o
moarte mai cruntă decât moartea totală a unei vieţi tânjitoare, ce nu este
altceva decât moartea de bătrâneţe.” ***„Dacă nu ştiţi cum să
muriţi, să nu vă pese: natura o să vă informeze la faţa locului, pe
de-a-ntregul şi arhisuficient.” ***„Natura nu a hotărât decât
o singură intrare în viaţă, dar o sută de mii de ieşiri.” ***„Prudenţa,
cât e ea de gingaşă şi de circumspectă, e vrăjmaşa de moarte a realizărilor
măreţe.
Miguel de Unamuno: „Credinţa care nu se îndoieşte este credinţă moartă.”
Mihaela Borzea: "Mi-s toate-n repetare, nimic nu mă mai miră,/Moartea-i un joc, iar
viața... e doar un gest. Suprem.” **"ochii mei au zărit peste
moarte lumina.” **"Eliza, Înfige-mi adânc un cuțit în moartea ce-a
viață miroase"
Mihai Eminescu: „Căci moarte nu
există, și ce numești tu moarte,/ E-o viață altfel scrisă în sfânta firii
carte.” ***"Geniul n-are moarte, dar nici noroc."
***"Timpul e moarte, spatiul e lupta si miscarea e
suferinta."***„Bătrâneţea este o moarte înceată.” ***”Ne naștem spre
a muri și murim spre a ne naște"
Mihail
Soare**"cerul
de-a-ntregul se ţine după mine/amuşinând murirea ce-mi calcă urma grea"
Milan Furst: „Ce
orizonturi se deschid in fata celui care, in sfarsit s-a hotarat, in mod serios
sa moara!”
Mimmo Rotella (1918 - 9
ianuarie 2006): "Arta e împăciuitoare și profetică: după moarte există
renaștere.
Mircea Ciobanu: "Cum mi-ar plăcea să mor! Nu mă amestec în afacerile lui Dumnezeu. Tot
ce pot să spun, este că avem, fiecare, moartea pe care o merităm."
Mircea Eliade: „Viața
cunoaște scene și se spune că este împărțită în acte, dar cortina se lasă o
singură dată.”* **"Inițierea este o moarte și orice moarte inteligent
asumată poate echivala cu o inițiere." ***"Toți suntem
nemuritori, dar trebuie să murim întâi." *** ”Pe pamant omul e
dator sa traiasca numai viata. Moartea lui adevarata o va trai in cer. Daca
incearca sa traiasca moartea pe pamant, pacatuieste si se mistuieste in
deznadejde. Si atunci, nici nu traieste cu adevarat, nici nu moare. E ca un fel
de strigoi.”
Mircea Florian: "Moartea nu e o pedeapsă sau o răsplată, ci o lege structurală a
lumii."
Mircea
Ivanescu:
”Sigur că nu este adevărat. Murind nu revezi pe nimeni – moartea este un val
lung care te poartă cu ochii închiși – și te leagănă – și la început e un somn,
și pe urma o uitare – și pe urmă timpul își pierde orice înțeles,
Mircea Vintilescu: DE CE TREBUIE SĂ MURIM ? La nivel individual, sigur, viața pare
scurtă și ne-am dori să atingem nemurirea. Dar viața și moartea nu sunt despre
tine sau despre mine... Unul dintre cele mai solide motive
exprimate pentru ce trebuie să murim, mi s-a părut cel invocat de unul dintre
gânditorii și oamenii de știință cu cea mai mare influență asupra modului în
care înțelegem lumea, Charles Darwin, care, la finalul cărții sale „Originea
speciilor” spune: „Din războiul din natură, din foamete și din moarte sunt
produse animale superioare”. Cu alte cuvinte, murim pentru ca o
versiune mai bună să apară. Murim pentru a face loc unor exemplare/specii
superioare, mai bine adaptate la mediu, mai capabile să înțeleagă lumea și să
se descurce în aceasta. Atunci când analizăm omul, vedem că modul
în care suntem alcătuiți, modul în care funcționează organele de simț, modul în
care percepem lumea - nu par a fi astfel decât pentru alt scop decât acela a
asigura supraviețuirea. Moartea este calea naturii, cel puțin în anumite
cazuri, de a se asigura că viața supraviețuiește schimbărilor de mediu.Prin
reproducere sexuată, de la o specie relativ primitivă (cum este
strămoșul comun al omului și al cimpanzeului, care a trăit acum
circa 6-8 milioane de ani), prin zeci ori poate sute de mii de mutații
genetice, s-a ajuns la specia noastră, Homo sapiens. Va evolua omul
într-o altă specie? Posibil. În fapt, în mod cert evoluția se află în
desfășurare chiar acum. Dar trebuie ținut cont de faptul că omul pune ușor,
ușor stăpânire pe destinul său ca specie. Se străduiește să prelungească viața
individului prin inginerie genetică și identificarea celor mai adecvate metode
de creștere a calității și duratei vieții (alimentație, exercițiu fizic
etc.). Medicina modernă, aflată, la scară istorică, la
începuturile sale, va face ca și cei cu boli grave să poată trăi o viață
cvasi-normală. Sigur, sunt și provocări pe care le cunoaștem cu toții: viața
urbană vine, în genere, cu sedentarismul, care este asociat în multe cazuri
obezității, diabetului etc. Dar deși asistența medicală modernă
elimină numeroase cauze ale mortalității în anumite zone geografice, în țările
fără acces la servicii medicale de calitate populațiile continuă să
evolueze. Supraviețuitorii unor boli infecțioase sunt
„lideri” ai selecției naturale, transmițând rezistența genetică la urmași.
ADN-ul nostru conține dovezi privind selecția recentă pentru rezistența la boli
ucigătoare precum febra lassa și malaria. Procesul de selecție naturală, ca
răspuns la malarie, este în curs de desfășurare în regiunile în care boala
rămâne prezentă. Mutațiile care permit oamenilor să trăiască la altitudini mari
au devenit mai frecvente în populațiile din Tibet, Etiopia și în Munții Anzi.
Răspândirea mutațiilor genetice în Tibet reprezintă posibil cel mai rapid
proces evolutiv la om, având loc în ultimii 3.000 de ani. Această
creștere rapidă a frecvenței unei gene care crește conținutul de oxigen din
sânge oferă localnicilor un avantaj sub aspectul supraviețuirii la altitudini
mari, ceea ce duce la creșterea numărului de copii care supraviețuiesc în acest
condiții de mediu. Modul de alimentație reprezintă o altă sursă de adaptare.
ADN-ului inuiților din Groenlanda arată o adaptare recentă care le permite să
prospere în condițiile în care dieta lor este bogată în grăsimi de mamifere
arctice. Mutațiile ce permit adulților să producă lactază - enzima care
descompune zaharurile din lapte - este motivul pentru care unele grupuri de
oameni pot digera laptele după înțărcare (peste 80% dintre europenii din
nord-vestul Europei, mai puțin locuitorii din anumite părți din Asia de Est,
unde laptele este mult mai puțin consumat). Capacitatea de digera laptele a
evoluat de mai multe ori la om. Studiile recente arată că ne vom adapta și la
dietele nesănătoase din Vest (dar nu numai)? Posibil. Vom evolua
într-o specie mai inteligentă? Atunci când ne gândim la evoluția speciei umane,
probabil că mulți ne gândim la o creștere a capabilităților mentale. Dar acest
traseu nu este garantat de evoluție. Deși trăim într-o lume din ce în ce mai
complicată, în care tehnologie din ce în ce mai avansată ne
reglează/influențează viețile, puțini sunt cei care sunt implicați la modul
concret în dezvoltarea acesteia. Majoritatea covârșitoare a
populației lumii formează masa de utilizatori a tehnologiei, care nu înțelege
aproape nimic despre știința care stă la baza proiectării și fabricării
tehnologiei. Este foarte dificil de identificat acele forțe care să stimuleze
evoluția în sensul producerii unor oameni mai inteligenți, mai potriviți pentru
o gândirea abstractă, pentru o matematică complicată ori pentru înțelegerea
unor teorii complicate. Pe de altă parte, în lumea noastră modernă, cu puține
excepții (raportat la populația totală a globului), individul folosește din ce
în ce mai puțin inteligența și memoria pentru a se descurca în mediul său:
orientarea spațială se face cu ajutorul aplicațiilor specifice, fără niciun
efort mental, calculul timpului se face de către diverse echipamente instalate
acolo unde avem nevoie, matematica este aproape complet ignorată în viața
cotidiană, filozofia („știința” gânditului) a intrat de mult în uitare, fiind
considerată inutilă etc. Pentru a ne întoarce la ideea inițială, moartea pare a
fi parte din marele și complexul mecanism de adaptare al vieții, fie că ne
place sau nu (în fapt, nu ne place.). Prin moarte natura se asigură că viața nu
dispare. COMENTARIU Maxim Varvari:
”Poate fi o ipoteza alaturi de multe altele dar nu pare credibila idea ca
moartea este un sistem de protectie prin care natura se asigura de perpetuarea
speciei. si etc ....evident viata pe aceasta planeta poate continua la fel de
bine doar cu insecte .si alte specii sau forme de viata dimpotriva moartea
departe de a fi un mecanism de adaptare si evolutie este cea mai mare drama din
univers dar cultura miturile ruperea puntilor de lagatura cu celelalte culturi
civilizatii disparute ne facut sa inventam propriile mituri credinte si
mecanisme de intelegere a lumii noastre . atribuind mortii ptr a face viata
suportabila i calitatea de vehicol necesar existentei speciiei umane cea ce
este o mare eroare .dar si factorul distrugerii ciclice la intervale mari de
timp a intregii vieti de pe planeta .situatie in care natura nu mai este
interesata de propriul ei mecanism de protectie si sustinere a vietii . ori in
acest caz ipoteza ca natura a progranmat moartea cade
Miron Cozma: "la
Jilava e foarte rau, guvernul sa ia masuri, acolo oamenii sunt condamnati la
moarte lenta.
Miron Kiropol: "Acum
ajuns la bătrânețe caut Să aflu duhul viu, moartea să-mi laud. Aproape-i
toamna, iarna de pe urmă Și primăvara se întoarce lacom."
Monahia Porfiria:
"Moartea este sigură pentru toți. Și pentru bogați, și pentru săraci, și
pentru nobili, și pentru robi. Este cel mai dureros lucru din viața noastră,
fiindcă atunci iau sfârșit toate: tot ce am cerut, tot ce am făcut, tot ce am
studiat, tot ce am reușit în viața noastră, oricât de sus am urca, oricâtă
slavă am câștiga, toate iau sfârșit în fața morții. Așa este oare? Nu, desigur.
Aceasta se petrece numai cu cei care nu au crezut în Împărăția veșnică a lui
Dumnezeu. Pentru omul care nu are credință, chiar și numai gândul la moarte
este pentru el o tragedie. Însă pentru omul care este aproape de Dumnezeu,
moartea este o trecere din această viață vremelnică în cea veșnică."
Montesquieu: "Trebuie
să-l plângi pe om la naştere, nu la moarte."
Mugurel Rosca: "Mi-e
frică de viață cum de moarte mi-e frică, dar am dreptul să-mi pun întrebări. Ce
fac acum cu toate sărutările, cu toate îmbrăţişările pe care nu ţi le-am dat?
cum să neg prognoza meteo și norii cu ploaia care vor veni? Calc cu pantofii
scâlciaţi peste convingeri, ca peste o mână neîntinsă, cu credinţa furnicii
care îşi cară povara, arătându-mi calea, dar şi asta a devenit o utopie.
Undeva, departe, s-a născut un balaur care creşte într-o zi cât toate
rugăciunile mele din viață și din moarte. Îi aud glasul tunător ca o pedeapsă
cumplită deși Pilat s-a spălat pe mâini. Am să te leg, să mă dezlegi la
îmbrăţişări și sărutări, diavol îngăduit!
N.A. – Berdiaev: ”Moartea
este cel mai semnificativ si mai profund eveniment al vietii.
Napoleon Bonaparte: "A muri nu înseamnă a fi învins. Dar a trăi învins și fără glorie
înseamnă a muri în fiecare zi." ***„Moartea este un somn fără
vise.”
Naser Khosrou: „În coada
răului scorpion se află moartea propriului cap; la faptele rele şi tu eşti o
coadă pentru propriu-ţi cap.”
New Mind: “Momentul exact
al morții fizice (corpul) a fost setat deja de la naștere. Ar fi util să
înțelegem faptul că în Univers nu sunt posibile nici un fel de ,,
accidente" , ci doar sincronicități. Un fapt profund care elimină
frica de moarte , rezidă în înțelegerea că supraviețuirea noastră este
menținută , de fapt , de la moment la moment de către SINE , care este infinit
de puternic. Frica pentru supraviețuire este eliminată de înțelegerea faptului
că supraviețuirea noastră este deja determinată și garantată atât de SINE , cât
și de moștenirea karmică. Mintea face tot ceea ce trebuie pentru a
supraviețui deoarece se află sub ,, supervizarea" și ,, controlul
" Sinelui. Moartea reală propriu- zisă nu este posibilă, pentru că
viața poate fi doar mutată dintr- o dimensiune în alta, dar nu poate să dispară
cu desăvârșire. Doar receptaculul vieții este linear, nu și SURSA
acestuia, pentru că viața și SURSA ei sunt non- lineare și prin urmare nu
depind de timp și dimensiune. La fel ca materialul și energia , viața nu poate
fi distrusă, ci doar își schimbă forma. De aceea moartea fizică e de
fapt, doar părăsirea corpului. Pentru spirit lectiile învățate într- o
viață sunt importante pentru evoluția spirituală, iar întruparea reprezintă
doar un episod.”
Nicolae Iorga: „În viață
pierdem ani, iar de la moarte cerșim o clipă.” ***"Moartea cea
mai bună e aceea când nu-ți pare rău că ai trăit."***"Pe morți
nu-i căutați în mormânt, ci în inima voastră." ***
"Pentru fiecare om e un drum catre fericire: acela pe care e chemat sa
mearga. Cei mai multi nu-l gasesc niciodata. Cei cuminti incearca pana la
moarte. Cei mai prosti se trantesc la pamant si plang ca sunt nenorociti." ***„E
ciudat că nemuritor în noi e numai ceea ce e mort.” ***„Moartea nu
e tristă, căci tu nu plângi la căpătâiul tău.” ***„Numai moartea
egoistului e deplină: nimic din el nu rămâne în alţii.” *** „Cand
va fi sa mori nu te uita la intunericul dinainte, ci la lumina ce lasi in urma.
Si te vei stinge cu zambetul pe buze.”
Nicolae Stendhardt: "Nicolae Steinhardt, din Jurnalul fericirii, a două morți: cea a lui
Iisus Hristos și a lui Socrate: "Logic ar fi fost ca moartea lui
Socrate-omul să poarte pecetea dezordinei, a sângelui, a trădării şi a
turbării; dar nu, a fost cum nu se poate mai senină şi demnă. A lui Hristos,
dimpotrivă, poartă - întreagă - pecetea tragediei, dezgustului şi ororii.
Socrate moare calm, înconjurat de ucenici fideli şi atenţi, care-i sorb
cuvintele în vreme ce el - imperturbabil şi luminos - soarbe otrava nedureroasă
oferită cu multă deferenţă de temnicier. Părăsit şi trădat de ai
săi, Hristos se zvârcoleşte pe cruce, chinuit de sete şi acoperit de batjocuri.
Socrate moare ca un senior, Hristos ca un netrebnic, între doi bandiţi, pe un
maidan. Socrate mulţumeşte zeilor că scapă de vicisitudinile lumii materiale,
Hristos exclamă: „De ce m-ai părăsit?" Deosebirea e totală între cele două
morţi, şi tocmai cea divină pare inferioară, tulbure. Adevărul este că-i nespus
mai umană; cea a lui Socrate, în toată măreţia ei, pare - prin contrast -
literară, abstractă, supusă regiei, şi mai ales nerealistă. Socrate - cu bună
credinţă şi izbândind în bună parte - se ridică de la starea de om la cea de
zeu, Hristos coboară nestingherit de scârnăvii până în straturile cele mai de
jos ale condiţiei umare. - Dostoievski plănuia să mai scrie până în 1882 un
epilog al Fraţilor Karamazov şi apoi o viaţă a lui Hristos. Pesemne că Dumnezeu
n-a vrut să mai existe o a cincea evanghelie." ***„Viaţa este
hotărâtor legată de verbul a face: trăirea noastră pe acest pământ, trecerea
noastră prin această lume constituie faza lui a face. Moartea stă sub seninul
lui a fi.”
Nicolae Tudor: "când te
laşi în voia sorţii,/ înseamnă că vrei să mori,/ iar eu, de moarte,/ mă tem ca
de ţuica de prună." ***"s-a demonstrat ştiinţific: “lunga” nici că
există!/ aşadar, dacă dispar, nu se va şti,/ chiar dacă soarele mâine, în zori,
îl voi răsări." ***"Zăresc moartea plutind ca o frunză./ Are viaţă./
O trimit la dracu şi mă-nvăţ cu sfârşitul." ***"viaţa-mi mai de-a
este, mai de-a nu-i./ când o s-o termin/ o să strig: i hu–huu!!"
***"astăzi am fost după indicii aldine,/ imaginar vânător prin ţinutul
toracic./ dar am îndesat-o degeaba,/ până la urmă nu ai decât ce crezi că ai./
(mereu mai vrem încă puţin!)/ când am mai mult decât pot să mănânc,/ atacat
sunt de albi demoni./ “eu pot fi mai rău decât voi!”,/ încă aş putea să
şoptesc,/ dar mai bine-i primul să mori./ înainte ca sufletul stârvul să-mi
părăsească,/ literele transparente, aldine,/ fi-vor atinse."
Nicolaie Dincă: "Să nu mă chemați la înmormântarea mea/ Pentru că
în mod sigur n-am să vin!/ Decât să vă văd plângând, bocind,/ Bârfind, glumind,
bălmăjind,/ Prefer să litrosesc o sticlă cu vin/ Cu o prietenă care are un
zâmbet urât/ Și care mă așteaptă din trecut,/ Încă de când am fost născut./ Am
s-o rog să-și lase unealta/ Ascuțită deoparte,/ Ținută sub cheie, nu de alta,/
Dar când vom bea cu sete de moarte/ Din Sângele Domnului,/ Pentru sufletul
omului,/ Din cauza armei ei ca semnul lui șapte,/ Care aprinde în case
lumânarea și cățuia,/ Riscăm să-ngurgităm licoarea sfântă cu noduri./ Așa că
voi puteți să-mi cântați „Aleluia!”,/ Puteți să-mi cântați și prohoduri/ Sau
altele asemenea la mine în casă;/ Eu am să beau cu fecioara aceea deosebit de
frumoasă/ Până o să cădem pe podele, sub masă…/ Acolo, zăpăciți de aburii
lăptoși ai beției,/ Vom cânta amândoi oda bucuriei/ Pâna când vom adormi îmbrățișați,/
Caz în care vă rog să nu ne deranjați!/ Poate noi vom zbura către
zările-albastre,/ Așa că vedeți-vă-n liniște de viețile voastre!/ Să nu mă
chemați!
Nicu Constantinescu: "Orgolii, lăcomie fără de sfârşit,/ Din moartea unora, fac alţii
ideal./ Se fabrică maşinării de moarte/ În detrimentul vieţii pe pământ,/ Cu
bani ce s-ar putea combate/ Toată durerea celor ce-n durere sunt."
Nicu Gavrilovici: " Și astăzi moartea va mai trage brazdă/ Prin lanul
de destine amorțite,/ Aripi și astăzi vor mai fi zdrobite/ Și piepturi vor fi
bocetelor gazdă/ Vor coborî din nou în bernă pleoape/ Pârâuri dezlegând
pe-obraji cu riduri/ Tăcerea se va cuibării în ziduri/ Și deznădejdi vor naviga
pe ape.
Nikola Tesla: "MOARTEA
NU EXISTĂ - chiar și frica de ea dispare odată cu această cunoaștere. Și
nu uitați: nici un singur om care există nu va muri. Se transformă în Lumină și
continuă să existe. Secretul este că aceste particule de lumină revin la starea
inițială - revenind la una dintre energia lor preventivă. Hristos și unii alții
știau acest secret. Am căutat metode de a păstra energia umană. Există un tip
de Lumină în Duhul care este echivalent cu cea mai înaltă lumină cerească. Nu
am căutat-o pentru mine, ci pentru beneficiul tuturor. Cred că descoperirile
mele vor face viața mai ușoară și durabilă pentru oameni și îi va îndrepta spre
spiritualitate și moralitate."
Nuta Craciun: "Murim
ca mâine/ E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,/ poate chiar mâine, pomii de
pe-alee/ acolo unde-i vezi or să mai steie/ voioşi, în vreme ce noi vom
putrezi./ Atâta soare, Doamne, atâta soare/ o să mai fie-n lume după noi;/
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,/ cu păr din care şiruie răcoare…/ Şi iarba
asta o să mai răsară,/ iar luna tot aşa o să se plece,/ mirată, peste apa care
trece/noi singuri n-o să fim a doua oară./ Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai
poate/ găsi atâta vreme pentru ură,/ când viaţa e de-abia o picăturăîntre
minutu-acesta care bate/ şi celălalt şi-mi pare nenţeles/ şi trist că nu privim
la cer mai des,/ că nu culegem flori şi nu zâmbim,/ noi, care-aşa de repede
murim.” ***"Știi, vechi egipteni aveau o credință frumoasă despre moarte.
Când sufletele lor ajungeau la intrarea în rai, paznicii le puneau două
întrebări. Răspunsurile la acestea determinau dacă aveau voie să intre sau nu:
“Ai găsit bucurie în viață?” “Viața ta a adus bucurie altora?” ***"atâtea
lovituri de ciocan în piatra filozofală/ și nimic nu explică moartea/
construiești singur temnițe în care îți închizi pe viață culorile/ lași liber
negru culoare pe care poți fredona în voie/ după îndoielile sufletului tău/
noaptea te ucide sub poveri pe care nu le mai poți duce/ nu ai găsit nicio
divinitate care să dăinuie/ iar moartea lor nu e decât un mod de a marca
timpul/ un tic ceva mecanic ce învârtește lumea pe degete/ cu sens fără sens
nu-ți mai pasă/ ca-ntr-un muzeu în care nu se mai moare/ se alunecă doar dintr-un
timp în altul/ până când oamenii din jur devin oameni normali/ iar normalitatea
o ușă falsă/ mai falsă decât zâmbetul Mona Lisei" ***"am
văzut moartea de mai multe ori/ și ea nu a fost niciodată violentă/ ochii doar
se opresc din privit mâinile din îmbrățișat/ viața e un râu ce dă în mare/un
drum ce duce la alt drumnu poti să-i lași atât de triști și de singuri pe cei
morți/ îi vizitezi și nu te mai întorci atât/ rămâi cu ei în lumea lor tăcută
în care nu mai latră câinii/ de fapt moartea nu trăiește într-o
peșteră/ trăiește în noi în fiecare/ până când vine un înger și-ți face un
semn/ îl urmezi si simți cum te înalți în lumină/ goală fără bagaje/ așteptând
să primești sărutarea vântului din nord/ ai simțit mereu moartea mai mult decât
viața/ dar ce nu poți ierta este moartea în dragoste/ tristețea aia pe care o
poartă sufletul tău înaintea ta// că simți nevoia să fugi din tine/ să te
ascunzi în cântecul unui clopot/ lași să crească peste tine flori de piatră/ o
tăcere care să cadă și să te îngroape/ ca-n visul acela din ultimul tău haiku/
unde apoi se lumina atât de frumos de ziuă/ știai că o să scrii cândva despre
asta pentru a rezista morții/ culegând cuvinte și aruncându-le în aer/ pentru
ca ele să poată ajunge în cer”
Oana
Pelea:
sa nu-ti fie frica de moarte, trebuie ca tot ce faci sa fie dumnezeit.*
Orgoliul trebuie sa fie din ce in ce mai mic.* In ultimele 3 zile de viata,
tata a zis: cum am putut sa traiesc fara sa cred in Dumnezeu? * sa nu uiti
niciodata ca viata este pe zile. eugenia voda intervine: noi zicem mereu
„maine”... Oana pelea raspunde: maine nu vine niciodata! * Sensul vietii este
sa ajungi acolo, cand te desparti de viata, sa-ti spui: a fost frumos! * La
judecata de apoi o sa vin tot eu sa ma judec: de ce n-ai facut aia? * Cand ti
se ia totul, ajungi sa te bucuri ca esti viu. * Nu poti sa convingi pe nimeni
din lumea asta de ceva, lupta este cu tine. * Nimeni nu te asteapta nicaieri. *
replica ce mi-a placut: trebuie sa traiesti foarte devotat ca altfel n-ai nici
un haz. *Un ong se opune exportului de vaci in China *Vizita premierul chinei
este simbolul pe care noi l-am respins. Prezenta acestuia in Parlament este o
rusine pentru poporul roman.”* *
Octavian Paler: "A muri înseamnă a te muta într-o stea." ***“Îmi zisese
într-o zi: "Nu, domnule, eu nu mă tem de moarte. Vină cînd va dori. Uşa e
deschisă, nu trebuie nici măcar să bată. E destul s-o împingă şi să-mi spună:
«Bună ziua, domnule»... asta-i singura condiţie pe care i-o pun, să mi se
adreseze politicos... «am venit să vă poftesc cu mine». Poate că tot din
politeţe o voi întreba «unde?», fără să aştept un răspuns, deoarece ştiu că
n-ar avea ce să-mi răspundă. După care formalităţile ar fi încheiate şi m-aş
pregăti de călătorie, iertîndu-i pe toţi, uitîndu-i şi lăsîndu-i şi pe ei să mă
uite" *** "Daca nimic nu justifica moartea, viata are toate
justificarile.” ***"adevarata iubire. Bucura-te de acest dar vremelnic,
striga o voce in mine. Caci nu exista decat daruri vremelnice.”
Ogden Nash: "Bătrânii
știu când un bătrân moare."
Olivia Calin: "îmi
conectez/ căștile la pieptul tău și mă prefac că/ îți ascult moartea
sentimentelor tale
pentru mine"
Oscar
Wilde:
”Moartea este singurul lucru, în zilele noastre, căruia nu-i poţi supravieţui.
Osho: "Viata este o
curgere, este un fluviu, este o miscare continua. Dar oamenii au impresia ca ei
insisi reprezinta ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este
incremenita; viata este o continua schimbare. Cu cat exista mai multa schimbare,
cu atat viata este mai abundenta. Iar o viata abundenta aduce cu sine
extraordinare schimbari, clipa de clipa.”
Ovidiu Bajan: „când mă exprim -aiurez ludic nu
exprim nimic logic coerent- o fac doar pentru a sfida şi provoca pe cei care
şi-au ales deja Adevărurile şubrede în care se lăfăie crezându-se la adăpost de
propriile evadări de spaimele nopții răzbunarea stupidă şi perversă a zeilor
sau atingerea inevitabilă a Morții. Moartea e adevărata mamă în pântecul
căreia bucuros mă voi reîntoarce. E o nebunie să crezi că un adevăr poate
fi mai adevărat sau mai mare decât altul sau un mod de viață mai îndreptățit
decât însăşi Viața.”
Ovidiu Grosu: Candva am
spus: nu opri din drum pe cel ce alearga spre moarte pentru ca te va urâ.Dar nu
am tinut cont de propriul meu sfat crezand ca exista si exceptii...
Ovidiu: Tot ce avem e
pieritor, afară de însuşirile sufletului şi ale minţii.
Oxana
Mira:
”Cand ai mai multe amintiri decat vise inseamna ca distanta de la tine la
Dumnezeu s-a micsorat. *** ”Moartea este o pauza binemeritata intre doua vieti.
Oxsana Mira: ”Moartea este o
pauza binemeritata intre doua vieti.
Pablo Neruda: ”Moare câte
puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi
traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu riscă să construiască ceva
nou; cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte. Moare câte puţin
cine-şi face din televiziune un guru. Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de
emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi
care eliberează sentimentele inimii. Moare câte puţin cine nu pleacă atunci
când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru
a-şi îndeplini un vis; cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte
sfaturile "responsabile". Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine
nu citeşte; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi. Moare
câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat. Moare câte puţin
cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai
încetează. Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;cine
nu întreabă de frică să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar
dacă cunoaşte întrebarea. Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna
că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a
respira. Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim... Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la
soare. Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul. Dacă va fi să plângi, plânge
de bucurie. Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale. Dacă va fi să
furi, fură o sărutare. Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica. Dacă va fi să
simţi foame, simte foame de iubire.Dacă va fi să doreşti să fii fericit,
doreşte-ţi în fiecare zi…
Papa Francisc: „Pedeapsa cu moartea este inadmisibilă, „Condamnarea pe viață este o
pedeapsă cu moartea ascunsă." ***"familia trebuie să fie un
loc de viață și nu de moarte. Teritoriul de vindecare și nu de boală; scenariu
de iertare și nu de vinovăție. Iertarea aduce bucurie când întristarea produce
tristețe; în care durerea a provocat boala.”
Papirus Insinger: „Moartea omului rău e o zi de sărbătoare pentru cei ce au rămas în viaţă.”
Paramahansa Yogananda: "Nu te aștepta ca moartea să te elibereze de imperfecțiunile tale.
După moarte, veți rămâne exact la fel ca înainte. Nimic nu se va schimba, doar
îți părăsești corpul.Dacă ești hoț, mincinos înainte de moartea ta, nu vei
deveni un înger, doar murind. Dacă acest lucru ar fi fost posibil, cu toții am
deveni imediat îngeri!Orice ai face cu tine înainte de asta, vei fi la fel
după. Iar când vei renaște, vei aduce aceeași natură cu tine. Pentru a te
schimba , trebuie să depui efort. Această lume este doar locul în care să o
faci."
Paul Rubber: „În faţa
morţii, nici curajul, nici frica nu „fac” greutatea; nu boxează la aceeaşi
categorie."
Paulo Coelho: „În mod
normal, oamenii mor exact în ziua în care îşi închipuie că n-au să
moară.” ***„Moartea face ca oamenii să devină mai sensibili
faţă de viaţă.” ***„Nimeni nu este scutit de înfrângeri.
Tocmai de aceea, e mai bine să pierzi unele bătălii în lupta pentru visele
tale, decât să fii înfrânt fără a şti nici măcar pentru ce lupţi.” ***„Dumnezeu
foloseşte singurătatea ca să ne înveţe convieţuirea. Foloseşte mânia ca să ne
arate infinita valoare a păcii. Foloseşte plictisul ca să pună în evidenţă
însemnătatea aventurii şi a renunţării. Dumnezeu foloseşte tăcerea ca să ne
înveţe răspunderea pentru cuvintele noastre. Foloseşte oboseala ca să putem
înţelege valoarea trezirii din somn. Foloseşte boala ca să pună în evidenţă
binecuvântarea sănătăţii. Dumnezeu foloseşte focul ca să ne dea învăţătură
despre apă. Foloseşte pământul ca să înţelegem valoarea aerului. Foloseşte
moartea ca să ne arate importanţa vieţii.”
Percival Arland Ussher: "Un om nu moare din cauza ficatului sau a bătrâneții ; el moare pentru
că este om."
Petru Creția: ”Ce dulce mor,
și fără suferință, zăpada, norii, zilele și umbrele.
Petruţa Niţă: "bucuria
noastră/ e numai în durere/ libertatea noastră/ doar în moarte.
Ph. D. Chesterfield: „De trăit poţi trăi cum vrei, de murit să mori ca un gentleman.”
Philip Freneau: "Moartea nu este decât o schimbare veșnică."
Piatra: „Nemişcarea e
pentru un artist una dintre cele mai chinuitoare forme de moarte.”
Pierre Corneille: "Fiecare clipă a vieții este un pas către moarte.” ***„Cine nu
se teme de moarte nu se teme de amenintari.”
Platon: "Numai cei ce
au murit au văzut sfârșitul războiului."
Primit: „Mort e acela de
care nimeni nu-şi mai aminteşte.”
Proverbe**"Nu există
moarte, doar o schimbare de lumi. **"Pregăteşte-te de moarte înainte
de moarte.**"Moşia e un orfan fără moarte.**"Viaţa nu este separată
de moarte. Doar arată aşa.
Publius Syrus: ”Omul moare de
atâtea ori de câte ori pierde pe unul din ai săi.
R. Vailland: „Nu eşti pe
deplin sigur de calitatea unui om decât în momentul morţii sale. Întreaga lui
viaţă constituie dovada calităţii sale. Întreaga lui viaţă reflectându-se şi
terminându-se, şi terminând să se verifice în ora, în clipa însăşi a
vieţii.”
R. Valery: „Oamenii
mari mor de două ori: o dată ca oameni şi o dată ca mari.”
Rabindranath Tagore: "De-atingi, poți face moarte, posezi doar stând deoparte."
Raleigh Trevelian (1923
- 23 octombrie 2014): "Viața, un vulcan pe care moartea nu-l stinge.
Ramayana: ”Împreună merge
moartea, împreună șade moartea; oricât de departe am merge ea se-ntoarce
împreună cu noi.
Rene Descartes: „Eu am gasit un foarte bun mijloc de a prelungi viata… anume, de a nu ma
teme de moarte.”
Richard Gere: Asa este viata
si din aceasta lume nimeni nu scapa viu.
Robert Benchley: "Moartea este sfârșitul vieții, dar nu și al relației dintre doi
oameni."
Robin Williams: "Moartea este modul naturii de a spune: “Masa ta e gata”
Romain Rolland: „A crea inseamna a nimici moartea.” ***„Unica nenorocire
ireparabilă este moartea celor pe care îi iubeşti.”
Samuel Butler: "Fiecare
dintre noi se consideră nemuritor ; un om poate să știe că va muri, dar nu este
în stare niciodată să știe că este mort."
Sanai: „Mortul şi omul
adevărat, ce teamă au de moarte?”
Seneca: Noi murim în fiecare zi, căci în fiecare
zi ni se ia o parte a vieţii; chiar când creştem, viaţa descreşte. Mare lucru
este acesta şi care trebuie învăţat mult timp, ca atunci când vine clipa
aceea inevitabilă să pleci cu sufletul împăcat. ***Nu te răzvrăti
împotriva morţii, ci împacăte cu ea, căci şi ea este ceva din cele ce vrea
natura. *** Unul mai există şi după moarte, altul piere înainte de
moarte. ***"Noi murim în fiecare zi, căci în fiecare zi se
ia o parte a vieții, chiar când creștem, viața descrește." ***"Învață
a muri, cine învață să moară, nu știe să mai fie rob. – El este deasupra sau
cel puțin în afara oricărei împilări." ***"Nu este sigur
în ce loc te așteaptă moartea: de aceea așteapt-o tu pe ea în orice
loc."**"Moartea este pentru unii o pedeapsă, pentru alții un dar și
pentru majoritate o favoare." ***"Nimic nu-ti va ajuta
atat de mult sa fii moderat in toate lucrurile ca frecventa meditatie asupra
scurtimii vietii si asupra nesigurantei acesteia, in tot ce faci, gandeste-te
la moarte.
Serban Foarta: "Unii
mor când vor ei./ Ceilalți, nu./ - Cei mai mulți.
Serghei Esenin: ”Ne ducem toţi
câte puţin, mereu,/ Către-un liman de tihnă şi-mpăcare,/ Poate
curând va trebui şi eu/ Bulendrele să-mi strâng pentru plecare./ O,
dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!/ Şi tu, pământ! Şi voi, câmpii
ca marea!/ În preajma sorocitei adormiri/ Eu unul nu-mi
pot stăpâni-ntristarea./ Pe lumea asta am iubit nespus/ Tot
ce în trupuri sufletul adie./ Spun pace vouă, sălcii ce-n apus/ Vă
oglindiţi în apa purpurie./ Atât de multe gânduri am urzit,/ Am
scris atâtea cântece visate/ Şi pe pământul trist sunt fericit/ C-am
respirat şi c-am trăit de toate./ Sunt fericit c-am sărutat femei/ Şi-am
lenevit pe iarba parfumată,/ Iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,/ Eu
nu le-am zdrobit capul niciodată./ Acolo ştiu că nu foşneşte-n zări/ Cu
gâturi lungi de lebădă, secara…/ De asta-n preajma tainicei plecări/ Eu
mă-nfior şi-mi simt adânc povara./ Acolo ştiu că nu vor mai fi fagi/ Nici
holdele cu aur viu pe nume…/ De asta poate mi-s aşa de dragi/ Toţi
oamenii cu care sunt pe lume
Sergiu Mandinescu: ”Dintre
cei care au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc. Iată, de / pildă, eu –
umblu, vorbesc, / Asemenea lui, aşijderea ţie, / Dar viaţa mea nu-i,
nu-i, prietene, decât o moarte vie.”
Sergiu Nicolaescu: ”Eu am sa
plec, dar n-am sa mor niciodata. -
Sfantul Ioan Gura de Aur: ”Se tem de moarte cei ce nu cred in inviere. -
Sfânta
Tereza de Lisieux:
”Să-l iubim într-atât pe Isus, încât pentru El să suportăm tot ceea ce ne
trimite, până şi totala uscăciune sufletească. Un mare semn al iubirii este
dacă-l iubim pe Isus chiar şi atunci când nu simţim dulcele sentiment al
iubirii, acesta este într-adevăr martirism. Să murim deci în această moarte
martirică.
Shira Tamir: ”Oricine
crede ca frunzele cazute sunt moarte nu le-a vazut niciodata dansand intr-o zi
cu vant.”
Sidonia Bogdan: ”Mă număr printre românii care au avut parte de o mare pierdere în acest an
și, cu toate astea, am avut parte de un Crăciun blând, pentru că suferința
începe să se domolească, stările interioare devin mai blânde cu mine. În
pandemie, s-a vorbit mult despre moarte și, din cauza asta, îmi permit să mă
exprim la persoana întâi, nu pentru că aș fi egolatră, ci pentru că ființele
umane sunt, în realitate, foarte asemănătoare, iar ceea ce simt eu a simțit și
altul la un moment dat. Nu e ceva din natura umană să nu poată fi
înțeles. Așadar, îi înțeleg perfect pe cei care se simt
singuri de sărbători. Singurătatea poate fi o sursă nelimitată de suferință,
dacă nu ți-o dorești sau dacă ai anumite nevoi emoționale neîmplinite. Tot
singurătatea poate sa iti ofere multa libertate, dacă esti impacat cu ea și așa
îți place să trăiești. M-am înscris în anumite grupuri de
doliu că să înțeleg cum trec alții prin această perioadă, ce pot să spun e că
noi avem nevoie, ca nație, de multă educație emoțională. Pentru că nevoile
emoționale sunt, în realitate, sursa sau cauza multor comportamente ale
noastre. Devenim victimele propriilor comportamente, incapabili să ni le
percepem. Ca să depășești o stare de doliu ( riscul este să
rămâni toată viața blocată în ea) este să ți-o asumi, s-o trăiești fără să vrei
să trișezi etapele, iar din acest ciclu de stări recurente care tot apar și tot
apar să găsești puterea să te ridici. Să îți doresti să vina si pacea
interioară. Ce am observat la oamenii care nu reușesc să depășească starea de
doliu este că asociază orice eșec viitor cu tragedia lor și trăiesc într-o
veșnică nostalgie. Starea de doliu nu inseamnă să te ascunzi
sub hainele negre, deși am făcut și asta, inseamnă că nu mai poți funcționa
full option, așa cum funcționai înainte. Inseamnă că poți ieși cu un prieten la
o cafea, de pilda, dar undeva mental iti impui singur niste limite. Cauți
retrageri, apoi revii, acum ai zile mai bune, acum simți cum cazi iarăși. Si
iarasi. Si iarăși. Cel mai obositor lucru in aceasta perioada
este să iti vezi anumiti prieteni care nu iti inteleg starile si nu ti le
respecta. Invitatiile insistente in a face ceva ce tu nu poti inca face, o
anumita superficialitate in a proclama hai ca trece, o sa vezi tu!, mai mult
enerveaza decât să ajute intr-un fel. Unui om in doliu nu ii place să fie
perceput drept victimă, dar nici să vadă că îi sunt tratate cu superficialitate
starile interioare extrem extrem de chinuitoare. Partea bună
din astfel de stări este că vezi cu detașare lucrurile mărunte pe care înainte
le trăiai si tu foarte intens, iar acum nu iti provoacă decât un indiferent
meh! Ajungi mai usor la esență și iti vezi mai usor propriile
vulnerabilități. Nu am o concluzie si nici pe departe pilde
de indicat, cred însă că o anumite onestitate de a ne vedea pe noi insine, asa
cum suntem in realitate, cu propriile noastre vulnerabilități, ne-ar putea face
un pic mai buni unii cu alții.
Sigmund Freud: „Dacă vrei
să dobândești puterea de a suporta viața, fii gata să accepți moartea.” ***"Scopul
vieții este moartea."
Silvia Cinca: "Ce am
fi noi oamenii fara suflet? Prinsi intr-o viata materiala, lipsiti de
calatoriile noastre de vis, de frumusetea sperantei, lipsiti de dragoste si
entuziasm, am deveni stersi, rigizi si reci, umbre miscatoare incerand sa
comunice prin cuvinte ale caror vibratii sunt moarte, cuvinte care sunt nimic.
Multumesc tie, Doamne, pentru ca ne-ai daruit suflet! Prin intermediul
sufletului am invatat sa ne cunoastem pe noi insine, sa recunoastem frumusetea
vietii si sa ajungem la tine, Doamne!
Silviu Iliuta: "Noi nu
spunem simplu "he died". La noi, "a murit" poate fi
exprimat: -meteorologic: "s-a dus pe copca"; -legumicol: "a
sfeclit-o"; -directional: "a dat coltul"; -gresind organul:
"i-a stat pipota"; -distructiv: "a crapat"; -avicol:
"a mierlit-o"; "l-a luat gaia!"; recicland: "a ajuns
oale si ulcele". Completari de la voi: -imobiliar: "si-a luat
garsoniera cu usa-n tavan"; -sexual: "a belit p... "; -turistic:
"s-a dus într-un loc cu verdeață"; -patriotic: "a închinat
steagul".
Sima Ion: "AM VRUT SĂ
PLEC/ am crezut că nu mai este/ nevoie de mine/ în lumea asta pusă de viruși/
pe butuci/ am vrut să plecdar moartea m-a întors din drum/ rugându-mă să mai
rămân/ un felinar în noapte/ la răscruci/ să fiu lumină fiecărui trecător/ să-i
fac să înțeleagă/ cum peștii mari
înghit peștii mai mici/ să-și vadă fiecare putererea din ei/eliberând-și
sufletul/ de teamă și frici/ am vrut să plec/ dar moartea m-a întors din drum/
amintindu-mi/ că mai este mult de lucru/ pe aici”
Simona Dumitru: "Trandavia este pacat de moarte”
Simone de Beauvoir: "Asta înseamnă moartea, dacă cel puțin am lăsa în văzduh o amprentă în
care vântul să se năpustească vuind; dar nu; nici o cută, nici o fisură."
Sir James Matthew Barrie: "A muri este o adevărată aventură."
Socrate: ”Îmi pare rău că
mor nevinovat
Sofocle: ”Şi cei
îndrăzneţi dau înapoi când văd că moartea e aproape.
Sophie Marceau (17
noiembrie 1966 - ): "Cum poti avea pofta de viata, daca nu te simti viu?
Sorin Cerin: ”Fara viata
nu am sti ce este moartea, precum fara moarte nu am sti ce este viata. Una nu
face altceva decat sa o determine pe cealalta.” ***"Moartea ori devine
reflectată ca cel mai mare rău, ori devine cel mai mare salvator. Şi iarăși
ajungem că salvarea constă în moarte!" ***"Înțelegem mai
adânc neînțelesul morții decât Iluzia Vieții." ***"Ce
poate fi mai diferit ca viața decât moartea?" ***
"Unicele adevăruri al acestei vieți sunt moartea și iubirea.” ***"Domeniul
Morții este Oglinda care ne dă nouă cunoașterea lumii în care ne aflăm.”
***"Nimic nu este mai absolut decât Moartea în această lume.” ***"Ce
altceva este blestemul decât prohodul morții de sine a omului?” ***"Bineînțeles
că și moartea dispare odată cu ființa.” ***"Ce poate fi Moartea
decât împlinirea scopului acestei existențe?” ***"Destinul morții este
acela de a împlini viața.” ***"Şi dacă nu ar mai fi moartea și nu ar mai
fi nici blestemul, noi ce-am mai fi decât niște etern dezmoșteniți de noi?”
***"Moartea este tot ceea ce noi nu suntem." ***"Libertatea
este prin excelenta o iluzie la fel de mare ca si moartea, vointa sau destinul
la care in mod voit sau nevoit, constient sau subconstient se raporteaza in
fiecare frantura de clipa fiinta umana.” ***"Prin Sinucidere, Omul va
triumfa total impotriva Mortii, impotriva a tot ceea ce-l instraineaza de el
insusi si care odata si odata a avut drept pretext tocmai Moartea, fiindca
nimic nu a fost mai sublim dar si mai rau in istoria devenirii sociale a
fiintei umane in viata decat Moartea, care era si este si acum chiar daca in
mod subconstient Absolutul de Sine al Omului!” * **"Odata ce
nici un adevar nu poate fi un adevar care sa vizeze cu adevarat si plenar
Cunoasterea ci doar un adevar al Necunoasterii, Omul nu face nimic altceva
decat sa acceada prin absolut orice fel de adevar pe care-l enunta la
Necunoastere, si implicit sa se afunde din ce in ce mai adanc in mocirla
propriei sale Iluzii a Vietii in care a cazut odata cu nasterea sa catre
moarte!” ***Moartea în Sine poate să nu Cunoască niciodată Moartea. Nu
poate exista Viață fără Moarte.” ***"Moartea este unicul fenomen din
aceasta lume despre care nu poti sa spui nimic cu privire la ce anume este
aceasta.La intrebarea ce este moartea? Raspunsul meu vine vine astfel:-Moartea
este ceea ce nu poate fi!”
Sorin Poclitaru Aș vrea să mor când e urât afară... /Să fie
ploaie, frig și înnorat. /Să stau, cu stromeleagu-n sus, în pat, /Acoperit c-o
pătură ușoară. /Să mă holbez pe geam, ca un cretin, /Și rudele să fie-atente,
foarte, /La ce spun când mă pregătesc de moarte, /Și-ncep să capăt un aspect
divin. /Probabil c-aș privi, așa pierdut, /Spre ăia puși să-mi facă
tratamentul, /Și cred c-aș face-un pic, și pe dementul... /Să creadă oamenii că
m-a durut./ Le-aș spune-acelora din jurul meu, /Că văd, prin cameră, femei
ciudate, /Precum și toate rudele, plecate /Să se-ntâlnească-n cer, cu Dumnezeu.
/Să-i văd privind, cu frică mare,-n sus, /Doar-doar vor observa ceva stafie, /Și,
evident că vor voi să știe /Cum e când ești pe jumatate dus. /Va fi ca într-un
film cu vârcolaci, /În sinea mea, voi râde, într-o doară,/De doctor, zici că el
ar sta să moară, /Și-i așteptat de-un milion de draci. /Dacă-i frumos, de-al
naibii, nici nu mor, /Măi horcăi, mă mai zvârcolesc, fac faze, /Mai dau niște
sughițuri, niște gaze, /Și apoi învii, în ciuda tuturor.
Sorin Poclitaru: ”Doamne,/Ce e moartea când ești singur, fără tine, ce e viața,/Am trăit
cu-atâta grabă, că nici nu știu cum a fost./ Îți aduc, cand vin, în ceruri,
îngerul nefolosit”
Stanislaw Jerzy Lec: „Este foarte periculos să trăiești. Cine trăiește, moare.” ***"Primul
simptom al morții este nașterea"
Stephen: „Finalitatea este
moartea. Perfecţiunea este finalitate. Nimic nu este perfect.”
Susan Cheever: "Moartea
este înfricoșătoare pentru că este atât de banală .Ea își face apariția tot
timpul."
Tennessee Williams: "Moartea este un singur moment și viață atât de multe."
Teodor Ciurariu: "Când mori, nu-ți face griji pentru trupul tău... Rudele tale
vor face ce este necesar, în funcție de puterea lor... Te vor
dezbrăca.... Te vor spăla.... Te vor
îmbrăca.... Te vor lua de acasă și te vor transfera la noua
ta ,,adresă" la mormânt.... Mulți vor veni la
înmormântarea ta pentru a-și lua rămas bun de la tine... Prieteni....
Rude.... Obiectele tale, chiar și cele pe care nu ți-a plăcut
să le împrumuți măcar, vor fi împărțite celor ce rămân aici... Pantofii
tăi... Hainele tale... Și fii sigur de asta...
oamenii se vor opri din plâns pentru tine.... Viata pentru ei
va continua.... Tot ce ai agonisit , vor merge la
moștenitorii tăi...sau se va risipi ca praful... Și să nu ai impresia că vor
continua să te pomenească mereu...unii poate chiar deloc. Altii isi
vor aminti... Unii te vor uita... Fotografiile tale vor
rămâne undeva la vedere pentru o vreme sau vor continua sa stea asezate frumos
pe mobilă dar apoi vor fi păstrate în fundul unui sertar...si apoi
uitate.... Durerea profundă din casa ta va dura o săptămână,
două, o lună, două, un an, doi...iti vor aduce flori pe mormânt iar apoi vei
ramane singur... Căci fiecare isi va relua viata de zi cu zi... Cand si cand
vor adăuga amintiri și apoi povestea ta se va termina...vei fi uitat... S-a
terminat între oameni, s-a terminat aici, s-a terminat în această lume... Dar
povestea ta va începe în noua ta ,,realitate"... în viața ta cea de după
moarte...vei calatori cu ceea ce ai fost si ai avut sufletește.... Viața
ta și toate cele lumești au pierdut valoarea pe care o aveau aici - Trup....
Frumusețe.... Aparență.... Nume de familie.... Situație.... Cont
bancar.... Acasă.....Mașină..... Familie.. În noua ta viață
vei avea nevoie doar de sufletul tău....Iar valoarea pe care ai adunat-o aici
va fi singura avere pe care o vei avea acolo.... ,, Norocul
"acesta este singurul pe care îl vei lua cu tine și este creat în perioada
ta aici pe pământ... Așa că încearcă să trăiești cum trebuie, să fii
bun si sa iti agonisesti mântuirea inca de pe acum... căci : ,, Nu vei primi
ceea ce ai de aici.... Vei primi doar ceea ce ai dat".... Nu te mai lăuda
cu banii... cu statutul pe care il ai, cu averea ta... Aceste lucruri sunt
temporare... Sunt praf si cenusa... Rugina si pamant... Se vor sfârși ....toti
vom muri... Si va fi târziu sa schimbam sau sa dam intr o clipa ce nu am putut
intr o viata... Laudati-va cu sufletul curat... Laudati va cu Hristos, cu
sfintii cu Maica Domnului.... Spovedeste te des iar de vei cadea de atatea ori sa
te ridici - caci in ceea ce te va gasi Dumnezeu, in aceea te va judeca. Roaga
te sa fii găsit de moarte in pocainta cea plina de lacrimi si in îndreptare
spre viata duhovniceasca.... Impartaseste te cu binecuvântarea parintelui
duhovnic cat de des, si du o viata creştină.... Plăcută în fata lui Dumnezeu si
a sfinților. Ajuta pe ceilalți, fii milos cu orice faptura... Pune te in locul
fiecaruia... fii iertator...milostiv... Pe patul de moarte regretele sunt in
zadar iar in lumea cealaltă vom fi singuri, doar alaturi de cei pe care i am
slujit cu devotament aici -ori diavolul cel urat care ne a indulcit cu pacatele
cele de moarte sau cu Hristos cu sfintii cei luminosi, cu Maica Domnului cu
care am luptat împotriva ispitelor, cu faptele bune catre semeni si nu numai ci
si catre cei ce ne au dorit vreodată raul. Adu ti aminte, chiar daca nu vrei sa
accepti - ca odata si odata viata ta, a mea, a noastra se va
sfârși... Vom muri ! Este o realitate....deci ...sa nu fie in zadar
viata noastră aici pe pământ...
Teodor Dume: "azi voi
învăţa cât/ să dau vieţii/cât morţii şi cât să/ las lui Dumnezeu/ apoi/mai am
de făcut/ un singur drum/ unul singur/ poarta o voi lăsa întredeschisă/ să
intre toţi rătăciţii pământului/ şi când moartea/mă va căuta pe acasă/ eu/ voi
fi departe/ departe/ departe...” ***"între noapte şi zi doar eu - ascunzătoarea
perfectă a morţii.”
Terentius: ”Să-l plângi pe
cel mort, căci îi lipseşte lumina; să-l plângi şi pe cel prost, fiindcă îi
lipseşte mintea. Pe cel mort să-l plângi cu duioşie, căci a găsit odihna; dar
viaţa celui nătărău e mai rea decât moartea.
Theodor Paladi: ”Unii oameni mor pentru o idee, alţii n-au idee pentru ce mor.
Theodore Roosevelt, Jr.: "Moartea este întotdeauna, indiferent de circumstanțe, o tragedie,
căci altfel viața ar deveni tragică."
Theodore Roosevelt: "Absență și moartea sunt la fel, doar că în moarte nu există
suferință"
Thomas Browne: "Moartea
este leacul pentru toate bolile."
Thomas Carlyle: ”Cine poate
privi moartea în faţă nu se sperie de umbre.
Thomas Mann: "Moartea
este doar un mare instrument al vieții." ***"Moartea
oricariu om este mai mult treaba supraviețuitorilor, decât a lui." ***„Orice
interes arătat faţă de boală şi moarte nu este decât altă expresie a
interesului pentru viaţă.”
Thornton Wilder: "Omul e animalul care seamana, care economiseste, care imbatraneste si
moare. Universul e lipsit de sens. Oamenii se nasc fara nicio justificare, nu
exista plan. Creste iarba, se nasc copii. Asta-i situatia. Mii de ani au tot
nascocit interpretari: viata e o incercare a caracterului omului; rasplata si
pedeapsa vin dupa moarte, dupa planurile unui zeu, paradisul lui Allah, plin de
fete frumoase pentru toti; Nirvana lui Buddha - asta se capata pe gratis, nu
vezi nimic, nu simti nimic; evolutie, forme superioare, progresul societatii;
Utopia - masini zburatoare, sireturi de bocanci ameliorate - toate apa de
ploaie.”
Titus
Gusa**"Oamenii
vii își pun repede bani pe ochi/ și asta e singura grijă acum"
Toma Caragiu: "Morţii
lipsesc de la un timp dintre noi."
Tu ești Manta: "Să
nu-ți fie frică de gripa purtată de aer, nici de tusea vecinului, nici de strănutul
aproapelui, să nu-ți fie frică de niște mâini murdare, care se apropie de tine,
să nu te îngrozești de vestea unei boli, ci să-ți fie frică doar de moartea
fără Dumnezeu. Pentru că suntem cu toții datori cu o moarte, chiar dacă ne vom
spăla pe mâini și vom schimba masca la 5 minute, chiar dacă vom mânca doar bio,
tot spre moarte ne îndreptăm, dar o moarte cu sufletul curățit de Hristos este
o trecere lină spre un liman mai bun, unde Bisericile nu se închid niciodată,
unde lacrimi nu mai sunt și unde alții nu-ți vor falimenta munca de o viață
printr-o lege. Fă-ți partea, fii precaut, dar niciodată sub teroarea fricii,
care ne slăbește și trupește dar și spiritual!”
Tudor Musatescu: ”nu vreau sa
mor pana nu termin de trait.”
Ugo Foscolo: "Viata
este o epigrama al carei ac intepator este moartea.
V. Banaru: „Moartea
începe prin discordanţa dintre corp şi suflet, dacă suflet este.” *** "dragostea!
Acest sentiment ce stă la baza vieţii, ce poate birui timpul şi înfrânge
moartea, ce te face să trăieşti murind şi să mori trăind, ce te ridică în
ceruri, dar şi te aruncă în hăuri, ce uneşte clipa cu eternul, ce nesfârşeşte
necuprinsul, dar şi eclipsează zările, ce dă putere, dar şi aduce durere, cum
să-l păstrezi cu vârsta, care schimbă perceperea şi înţelegerea?”
Valeriu Butulescu: "Când moartea întârzie, nu-i vorbi de punctualitate." ***"Progresul
tehnic ne asigură o moarte tot mai complexă." ***"Moartea,
oare e punct sau virgulă?" ***"Au murit mulți până s-a
înțeles că în pădure cresc și ciuperci otrăvitoare."* **"De
când mă știu, mă gândesc la moarte, când voi muri, vor spune că am avut o
presimțire."***"De moarte, cel mai mult se tem visătorii, nu
putem visa decât în categorii eterne."***"Moartea trezește
emoții adevărate doar în rândul moștenitorilor.” ***"La înmormântarea lui,
să plângă numai datornicii, și tot va fi suficientă jale.” ***"Unii mor
fiind încă în viață, alții trăiesc și după moarte.” ***"Teama de moarte ne
conservă de-a lungul vieții, ea dispare la bătrânețe, permițându-ne să murim ușor.”
***"Mă tem de moartea întâmplătoare, de aceea evit spitalele.” ***"Și
moartea ține la specia ei, ea dă viață la noi forme de moarte.” ***"Cum o
să-mi dau duhul, desigur, printr-o vorbă de duh.” ***"Metamorfoza, sunt
larva propriului meu cadavru.” ***"Sunt clipe înălțătoare, când moartea
pare de două ori mai tristă.” *** "În fiecare an trecem nepăsători prin
ziua morții noastre.” ***"A muri într-o asemenea situație critică înseamnă
a dovedi o crasă lipsă de răspundere.” ***"Parveniții și impozantele lor
cavouri, doar putregaiul moral are bani pentru îmbălsămare.” ***"La o
înmormântare, florile și lacrimile îndulcesc esența crudă a procesiunii:
îndepărtarea cadavrului."
Valeriu Dg Barbu**" pentru
mine moartea sunt eu/iar bătrâna aceea temută face doar/munca de rutină/să
curețe oasele de pretenții/și de reumatice urme care încă mai dor/iată nodul,
alchimie, misticul, taină:/inversarea din talpă în segmentul de drum când/toți
cerem momentului: nu acum... nu acum/nu încă, Doamne, ce atâta zor!..***Dacă
privești cimitirul, pricepi că suntem cu toții FRAȚI DE CRUCE!
Valeriu Stancu: "Moartea e suma tuturor renunțărilor."
Vasile Alecsandri: "La moarte mă voi duce ca lebăda, cântând." ***"Decât
o viață moartă mai bine o moarte vie" ***„Atunci o naţie se
apropie de moarte, când începe a fi surdă la glasul libertăţii.”
Vasile Ghica: "Moartea
– o liniște încruntată." ***"A ajuns moartea o bagatelă,
cine nu poate să o persifleze." ***"Moartea ne fură cel
mai de preț colier: râsul, și nici ea nu-l poartă." ***"Moartea
oricum vine, chiar dacă nu-i netezim noi drumul." ***"De
cele mai multe ori, moartea ucide o răpciugă, nu un bidiviu" ***"Moartea
– singura nedreptate echitabilă.” ***"Numai în privința morții doză nu are
nici o importanță.” ***"Au murit unii pentru niște idei pe care cei rămași
le-au lăsat să se sleiască.” ***"Nazistele lagăre ale morții au dovedit că
cei care și-au imaginat iadul au fost niște novici.” ***"Pe lângă
piramidele egiptene, moartea este o puștoaică.” ***"Orice mormânt e
un strigăt.” ***"Și moartea este un examen.” ***"Moartea
intelectualilor indoliază bibliotecile.
Vasile Pârvan: "Moartea
celor bătrâni îmbătrânește pe cei tineri."
Vasile V Voiculescu: “Acest
gând cât mai palpită / schimbă moartea-n biruinţă” ***“În dragoste nu este
odihnă, numai moarte...” *** “Mai sus de tine unde poţi să te ridici?... /
Singură moartea e o dincolo de fire / Prăpastie cu adânc de fericire.” ***
“M-am despoiat de taină, de-nalta-nvestitură, / Ca să-ţi îmbrac unica şi
goala-ţi frumuseţe; / Te-am învatat iubirea, semeţul zbor în slavă, / Să pier,
ca scorpionul, de propria-mi otravă.” *** “Ni se făgăduieşte sus,
dincolo de moarte,/ Un loc unde nu-s lacrimi, suspinele lipsesc;/ Ce-am să mă
fac acolo, dacă ne va desparte,/ Fără de-această mană cu care mă hrănesc?” ***
“Mi-e teamă, prieteni, că sfârşitul n-am să mi-1 pot alege singur. S-ar putea
să cad cu faţa-n jos pe un tărâm netrebnic, ruşinos.” ***“Moartea de care nu
murim, moartea ce rămâne în noi, ne adânceşte şi ea tăcerea.” *** “ Chiar de-aş
zăcea în groapă cu lespedea pe mine, / Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la
tine.”*** “In cer cum trebuie să fie ne mai surâde la sfârşit.” *** “vine alt
soi de noapte, grea,/ Mai limpede ca gheaţa... şi rece tot ca ea.”
Vauvenargues: „Gândul
morţii ne înşală: din pricina lui uităm să mai trăim.” ***„Nu putem
judeca viaţa pe temeiul unei legi atât de false ca moartea.”
Viața extraterestră: "MOARTEA
NU ESTE SFÂRȘITUL ... Moartea este poate
unul dintre cele mai dificile momente din viață. Este greu să-l acceptăm și
să-l înțelegem, pentru că nu am învățat să curgem cu el și nici să-l facem
parte din noi înșine. Ne-au învățat să-l trăim ca pe un eveniment
traumatic, în loc să-l trăim ca pe un proces natural de mare semnificație în
care trebuie să mulțumim și să onorăm cu Serenitate, Iubire și cumpătare Duhul
Sacru care ne-a însoțit în această experiență de viață, dorindu-i un bine
călătorie.spre noua ta experiență evolutivă. Cuvântul „Moarte” are
atât de multe influențe negative, încât ar trebui să-l eliminăm din vocabularul
nostru și să numim acest proces „transcendent” sau „transcendent”, pentru că
așa facem, transcendând către o altă realitate, adecvată stării noastre de conștiință.
Toate temerile pe care le avem în Viață, neacceptarea ciclurilor, atașamentul,
dependențele și falsele asigurări pe care le creăm sunt înrădăcinate în frica
de moarte.Numai cunoașterea, înțelegerea și dragostea ne vor arăta pentru ce ne
naștem, de ce suntem temporar în această lume materială și de ce părăsim corpul
fizic. Dacă am putea înțelege că nu suntem un corp cu spirit, ci un spirit cu
un corp temporar pentru a parcurge un ciclu al vieții pământești, întrebarea nu
ar fi de ce murim? Dar, de ce luăm acest corp fizic? Ce este, misiunea noastră
de viață? De ce ne lăsăm corpul fizic și încotro ne îndreptăm în acest Univers
infinit? Când o Ființă Iubită părăsește această lume materială în care experimentăm
Viața, ei se nasc pe alte planuri ale existenței, continuându-și evoluția
liberă. Dacă abandonăm atașamentul și suferința și activăm Iubirea
necondiționată față de persoana care a început călătoria către o altă lume
nouă, simțurile Sufletului vor putea percepe energia și Iubirea Celui iubit
care a plecat. Amintiți-vă întotdeauna scânteia de viață pe care persoana
iubită o avea în ochii lor, amintiți-vă energia și dragostea lor. Moartea este
o tranziție la viață!"
Victor Hugo: "Să mori nu
este nimic, înspăimântător este să nu trăiești." ***„Moartea nu este
sfârşitul definitiv.”
Violetta Petre: "Dar în vene-aleargă moartea, cu veşminte cenuşii Pe sub piele ţipă
iadul cu privirile saşii. Port la braţ un colţ de cer, pentru noaptea de-nviere
Şi pe buze-un fir de iarbă, antidot pentru tăcere... Cum or mirosi
caișii?”
Viorel Birtu Piraianu: "nu avem cale,/ nu avem ţel-/ o lume în derivă.// ce vrei să sper?/
suntem suflete moarte/ ce se târăsc pe drum.// privesc/ la scursorile lumii/ ce
se perindă pe ecran -/ o ceată de hoţi.// ei se numesc eroi./ ai cui?/ ai
diavolului,/ poţi să spui!”
Viorel Boldis: "Dă-i
omului ziua de azi/ şi el se va consuma/ pentru cum a fost ieri şi pentru ce va
fi mâine./ Dă-i omului o viaţă/ şi el o va muri aşteptând-o pe cea veşnică.”
Viorel Ionita: "Ședeau
Viața și Moartea la taclale,/ Ca două cumetre, schimbând rețete de sarmale,/
Și, dintr-una-n alta, în jilțuri așezate,/ De la bârfă trecură la teme
însemnate./ -- "Mie-mi place totul proaspăt", zise Viața,/ "
Răcoros, soare-un pic călduț, ca dimineața,/ Zefirul darnic, tandru, mângâios,/
Bucurie dulce oferindu-mi generos,/ Și iubitu-ntins în cearșafuri fine,/ Mereu
privindu-mă ca pe-o minune,/ Și…", dădu ea să mai zică,/ Dar întreruptă e
de-o tuse mică,/ Ironic Moartea ațintind-o și zicând,/ Șirul de vorbe,
nostalgică, curmând:/ -- "Surată, ca să vezi, gândeam așa și eu,/
Flușturatică și optimistă mai mereu./ Astăzi, însă, în suflet sunt golită, este
vid,/ De când, pe față, mi-a ieșit un rid".
Virgil Carianopol: ”Luați aminte, toate pier odată,/ Nu veți mai putea să le priviți./
Faceți-vă amintiri, prieteni,/ Unde să aveți să vă gândiți
Vissarion Belinsky: "Nu
e bine să suferi, e și mai rău să mori, dar să suferi și să mori cu gândul că
nimic nu lași în urma ta, aceasta le întrece pe toate"
Vlada Adalva: "Hai mai
departe ! S-a mai prăpădit unu'/una !"/ E un fel de spaimă combinată cu
fericire/ că s-a mai prăpădit unu'/una./ Cu cât dispărutul este mai cunoscut,
sentimentul paradoxal se intensifică./ De la șoaptă de umbră la isterie./ Ne
vedem pe noi,/dar repede spaima o acoperim./ Doliul ne face bine./ Și fărâma de
altruism din pomana mortului./ Sublimul grotesc superficial./ Unii însă iubesc
umbra./ Cazurile "anormale"./ Cazurile "utopice"./ Trebuie
să rămânem în relații de prietenie cu toți cei ce au plecat./ Nu se știe dacă
nu ne mai întâlnim,/ dacă roata nu se întoarce,/ deși credem că noi nu murim!”
Walt Whitman: "Îți voi
arăta că nimic nu se poate întâmpla mai frumos ca moartea."
Will Shriner: "Vreau
să mor în somn, precum bunicul meu…Nu țipând și urlând, precum pasagerii din
mașina lui.
Willa Cather: "Nu
voi muri din cauza unei răceli : voi datorită faptului că am trăit."
William M. Thackeray: "Cu excepția celor foarte tineri sau a celor foarte veseli, nu pot
spune că îmi pare rău după cei care mor."
William Penn: Omul care stie ca
are asigurata viata vesnica nu se mai teme de moarte.
William Penn: Omul care stie ca
are asigurata viata vesnica nu se mai teme de moarte.
William Penn: "Omul
care știe că are asigurată viața veșnică nu se mai teme de moarte."
William S. Maugham:
"Moartea este o treaba foarte mohorata si plictisitoare, sfatul meu este
sa nu aveti nimic de-a face cu ea.
William Saroyan: "Încearcă să faci tot posibilul să fii în viață întru totul, cu toată
intensitatea de care ești în stare ; atunci când râzi sau ești mânios, râzi
precum iadul și fii furios până la capăt .Încearcă să îți trăiești viața.Nu mai
este mult și vei trece în moarte."
William Shakespeare: "Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o
singură dată." ***"Moartea este cuibul
pasărei-phoenix." ***"Daca se va intampla acum, nu va
veni pe urma. Daca nu va veni pe urma, se va intampla acum. De nu se va
intampla acum, totusi va vei pe urma. Totul e sa fii gata." ***„Laşii
mor de mai multe ori înaintea morţii lor, curajosul nu gustă niciodată moartea
decât o singură dată.” ***„Doctoria prelungeşte viaţa, dar moartea şi pe
doctor îl răpeşte.”
William Somerset Maugham: "Moartea este o treabă foarte mohorâtă și plictisitoare, sfatul meu
este să nu aveți nimic de-a face cu ea."
Winston Churchill: "Eu am dreptate, tu nu. Dar pentru libertatea ta de a nu avea
dreptate, eu voi lupta pana la moarte.”
Wislawa
Szymborska:
fără experiență ne-am născut,/ fără rutină vom muri.
Woody Allen: "Nu că
mi-ar fi teamă de moarte, dar aș prefera să nu fiu acolo când o să vină după
mine.
Yann Martel: ”Viata este
atat de frumoasa, incat moartea s-a indragostit de ea, o dragoste posesiva care
insfaca tot ce poate.”
Yogaesoteric: "Moartea
fizică este, până la urmă, o formă extremă a singurătății: El coronel no tendrá
quien le escriba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu