#17 Octombrie - Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei.
#23 August - Ziua internațională a comemorării comerțului cu sclavi și a
abolirii acestuia.
A
Posidippus: ”Ce cale a
vieţii poate cineva alege?/ în pieţe sunt conflicte şi negocieri dure,/ în case
griji;/ în ţară trudă continuă/ dacă eşti sărac viaţa e un chin/ până la urmă,
sunt doar două soluţii:/ Să nu te fi născut sau, odată născut, să mori
A.G: ”Am crezut că sărăcia înseamnă lipsa
banilor. Sărăcia e atunci când nu sunt conștient de valoarea
personalăSărăcia nu înseamnă să nu pot vedea Parisul, New York-ul sau Machu
Picchu. Sărăcia înseamnă să nu mă pot vedea pe mineSărăcia nu e atunci când îmi
lipsesc hainele de brand. sărăcia e când nu mă dezbrac de toate credințele
păguboase impuse din exteriorSărăcia nu e atunci când nu am posibilitatea să-mi
ofer cadouri scumpe, ci atunci când nu-mi ofer adevărul. Când nu sunt
sincer cu mine însumiSărăcia nu e atunci când sunt departe de ceea ce îmi
doresc, ci atunci când mă aflu departe de mineSărăcia nu e atunci când merg pe
jos, ci atunci când merg cu un bmw scump în speranța că voi fi iubit și
respectat, pentru că atât cred că am de oferit. si nu înțeleg că viața ce curge
prin mine e mai valoroasă decât orice lucru cu 4 sau mai multe roțiSărăcia
nu e atunci când mă mulțumesc cu puțin, ciatunci când consider banii singura
măsură a valorii umane si alerg după ei în speranța că voi însemna și eu
ceva pe lumeBogăția nu e atunci când dețin un penthouse, ci atunci
când mă dețin pe mine.Mai întâi. Penthouse-ul după.Bogăția nu e atunci când am
100.000 de euro în cont Iar în suflet teroare ca nu cumva să-i
pierd. Nu. Bogăția e atunci când mă simt valoros și calm cu 32 de lei
în buzunarSărăcia nu înseamnă lipsa banilor. Am fost păcălit. Nu am
fost în întuneric, am avut doar ochii închiși si un sac gros de pânză neagră
tras peste cap. Lumina a fost mereu acolo, la fel și valoarea existentă în
fiecare ființă (umană)
Abdul Kalam: ”Aproape jumătate din populația lumii
trăiește în regiuni rurale și într-o stare de sărăcie Astfel de inegalități în
dezvoltarea umană au fost una dintre principalele cauze ale disconfortului și,
în unele părți ale lumii, chiar și pentru violență
Abu Bakr: ”Mandria in cazul unui om bogat este
rea dar in cazul unui sarac si mai rea
Adam
Schiff: „Americanii
sunt binecuvântați cu o mare belșug; suntem un popor generos și avem obligația
morală de a ajuta pe cei care suferă de sărăcie, boli, război și foamete”***”Adevarata
tragedie a saracilor si lipsa aspiratiilor lor
Adela Onete: "Lumea se făcea, dintr-odată,/o câmpie verde
smarald/pe care alergau mânji./Ah, mânjii aceia slobozi,/fără grija zilei de
mâine!/Se luaseră la întrecere cu fluturii.***”Toți barosanii vin în România! Doar săracii pleacă!"
Adi Buzău: "In capitalism nu exista rusine in diferenta
dintre bogati si saraci! Doar neomenie! Dar asa e natura capitalismului, sa
fure cat mai mult cei mai lacomi din munca celor mai saraci! Cati oameni fara
salariu sau sub salariul minim traiesc in democratia romaneasca, nu zic
statisticile!*** "omul sarac e doar un rebut al lumii care produce oameni
bogati!*** "Toți politrucii se dau mari că servesc poporul. Dar mai întâi
își asigură luxul personal, de la putere! 
Ca o garanție că, trăind ei
în lux, ar fi capabili să ajute sărăcia altora, când doar o exploatează! Unde sunt acei slujitori
eroici ai poporului capabili să trăiască în sărăcie doar ca să servească
poporul? Nici popii nu pot așa viață fără lăcomie, deși Iisus ar trebui să le
fie model, dar ei doar urmează practica bisericească, nu modelul lui Iisus!
Adlai
Stevenson: ”Un om
flămând nu este un om liber
Adrian Paunescu: "Nebunii urcă-n vârf de
tot,/ Comandă lumea idiot,/ Declară zilnic un război,/ Murim săraci, murim
umili,/in moftul unor imbecili/ Şi este vai şi-amar de noi."
**"Sclavia modernaBarbati, femei sau copii, 46 de milioane de persoane
sunt considerati victimele noului femomen: scalvia moderna. Mai mult de
jumătate dintre acestia traiesc in cinci tari: India, China, Pakistan,
Uzbekistan si Rusia, potrivit unei organizaţii pentru apararea drepturilor
omului, informeaza France Presse.Traficul de persoane, femei fortate sa se
prostitueze, copii pe post de soldati, munca fortata, folosirea tinerilor in
contrabanda sau trafic de droguri, toate acestea sunt forme de sclavie moderna
intretinute in mod principal de saracie.Statisticile spun ca fenomenul este in
continua crestere, conform unei estimari recente ale Indexulului Global al
Sclaviei pe 2016, realizat de Walk Free Foundation; campanie lansata in 2012 cu
scopul sensibilizării opiniei publice si a guvernelor la flagelul sclaviei
moderne.Acestia definesc sclavia moderna drept “situații de exploatare pe care
o persoana nu le poate refuza sau din care nu poate ieși din cauza
amenintarilor si a violentei”. Acest fenomen este cel mai raspandit in Asia.
Aici sunt deja cunoscute publicului larg situatiile in care muncitori sunt
fortati sa munceasca pana la epuizare pe un salariu extrem de mic. Pe primul
loc este India cu 18,3 milioane de sclavi moderni, fiind urmată de China, unde
3,39 de milioane de oameni sunt reduşi la sclavie, apoi de Pakistan, cu 2,13
milioane; de Bangladesh, cu 1,53 de milioane și de Uzbekistan, cu 1,23 de
milioane de sclavi. Raportul mai mentioneaza si indiferenta guvernelor din
Iran, China şi Hong Kong la aceasta situatie. In ceea ce priveste procentul
populatiei afectate de sclavie, Mauritania are cea mai mare proporţie de
victime (4%), fiind urmată de Uzbekistan (3,97%), Haiti şi Qatar. Clasamentul
este completat de India, Pakistan, R.D. Congo, Sudan și Republica
Centrafricana.nUltimele locuri in clasament sunt ocupate de Islanda şi
Luxembourg, cu aproximativ 100 de victime fiecare. Franţa are 8.600 persoane
afectate de sclavie. Europa este, conform clasamentului, continentul cel mai
putin afectat (1,6% din populatie). Aici exista 566.200 de victime, in
principal supuse sclaviei economice. Bulgaria, Republica Cehă şi Ungaria sunt
pe primele locuri. De asemenea, Turcia are un numar mare de cazuri, in special
copii care sunt fortati sa se casatoreasca. Romania se afla pe locul 32 în
lume, cu un numar estimat la 80.200 de persoane afectate de sclavie, adică
aproximativ 0,4% din populatie. Tara noastra se afla alaturi de Rusia si
Ucraina printre principalii “exportatori” de prostitutie. surse: forbes.com,
***”Nu mai suntem decât
doi copaci/ vor veni taietori să ne tundă/ vor lua crengi toti copiii săraci/
pentru flacăra lor muribundă”***”Voi ce-n lună zburaţi/ Cu-ale noastre izbânzi/
Nu uitaţi c-aveţi fraţi/ Pe planetă flămânzi/ Pâinea lor o mâncaţi/ Printre
stele zburând,/ Voi degeaba zburaţi/ Când cei subdezvoltaţi/ Se târăsc pe
pământ” *** ”Nu mai suntem decât doi copaci/ vor veni taietori să ne tundă/ vor
lua crengi toti copiii săraci/ pentru flacăra lor muribundă” *** ”Ninge cu zădărnicie,/
Cu amăgiri, cu desprimăvărare,/ Numai groparul limita cunoaşte/ Cînd, cu
dispreţ, el tace-n gura mare/ Şi lumea moare, naşte, moare, naşte” *** ”Sfârşit
de comedie planetară, / Sub târgul re-mpărțirilor fierbinţi, / Renasc
popoare din anestezie / Şi robii mor cu libertatea-n dinți” *** ”Unii iau,
alţii fac,/ Unii dorm, alţii sunt,/ Între înger şi drac/ Trage omul sărac,/
Înhămat la pământ” Ce fel de lume ni s-a dat,/ S-o tot falsificăm,
stângaci,/ Cu milioane de bogaţi/ Şi miliarde de săraci!?/ la bolnavi de vârsta
lor,/ Salvările nici nu mai merg/ Deocamdată n-am aflat/ Un singur şef să fi
venit,/ Să facă bine pe pământ/ De dragul omului cinstit/ E totul numai
interes/ Şi tot aşa va fi mereu,/ O lume fără sens moral,/ Ce l-a ucis pe
Dumnezeu*** În toate casele de sănătate/ Nu mai există loc, pentru săraci/
Asfixiaţi de epoca mizeră,/ Ne amăgim că vom scăpa în cer,/ Dar moartea,
zilnic, printre noi prosperă/ Şi taxe pentru ea ni se şi
cer/ De-a-ndoaselea e rânduit destinul,/ E greu şi pe pământ, şi sub
pământ *** Un
cântec nu-i nimic dacă nu face/Mai cald în casele în care-i frig/ Pentru cei
săraci şi fără şanse/ Suntem mereu datori să facem tot ***Leu cu leu aţi adunat
o viaţă,/ Aţi făcut economii de piaţă/ Şi acum aşa a fost să fie,/ Să n-aveţi
bani pentru sicrie”***,,IA CÂRPA ȘI LIGHEANUL ȘI... LA TREABĂ,/E VREMEA TA,
SĂ TE AFIRMI AFARĂ!/FII LINIȘTITĂ ȘI LUCREAZĂ, ȚARĂ,/TRUDEȘTE CU MIGALĂ ȘI CU
GRABĂ! /E ȘANSA TA CĂ, -N LUMEA ASTA MARE,/AI LOCUL TĂU, FRUMOS, DE
SERVITOARE! "
Adrian Robert Beznã**"cu lacrimi se poate spăla
un păcat aºa cã, ia seama şi plânge cinstit pentru tot ce-ai ur ât sau t o t
ce-ai iubit şi, încă, în suflet, nu-ţi este iertat. e ora cînd luna adoarme
prin lupi şi oraşele put a picior de călău, e lumea o pâine din care sã rupi ºi
sã mesteci flãmând cu priviri de dulău. e clipa cînd zaruri se scaldă-n noroc,
pe la mesele vieţii trec oameni bizari care-au fost prea săraci şi acum prea
avari, să rămânem săraci ca să aibă ei loc. e timpul să ţii pe sub mână o
tâmplã, să stai prin butoaiele lumii un v e a c să-ţi fie de oameni să-ţi fie
de leac norocul că ştii că acum se întâmplă! trec anii la fel cum s-ar
stinge-un chibrit mai e timp de-o ţigară şi de-un rest de cafea să iubeşti o
femeie, să te laşi prea zidit în biserici să afle toată lumea de ea, sau să pui
lîngă poartă patru meri, ca să fie a c o lo, d e-o trece pe drum careva, trec
anii la fel cum dispare-o stafie pe care n-o cheamã nicicând c i n ev a
Adriana Masha Galatâr:A”tunci cand
scriu despre fenomenul saraciei, fenomen care devine tot mai acut si evident,
NU fac referire la cei care castiga atat de mult, incat nu sunt
afectati...momentan.Daca tu cu prietenii tai stai intr-o bula de oameni care
castiga peste 6000 lei/pers, e normal sa para ca eu glumesc cu pateul si
margarina.Daca tu cu prietenii tai traiti cu 3500 lei/pers, e normal sa
intelegeti ce spun, atunci cand ma refer la scumpiri si saracie.Oricat de sarac
ajunge un popor, vor exista si oameni cu bani.Ideea de progres financiar pentru
toti, se blocheaza in perioade de genul acesta, iar oamenii cu bani devin tot
mai rari si destul de nesemnificativi comparativ cu cei saraci.**"Am
cunoscut de-a lungul vietii destule tipologii de oameni cu bani, sau/si statut.
O tipologie des intalnita la noi in tara sunt cei cu o atitudine din start
superioara, atitudine care te impinge sa ii analizezi mai bine ca sa intelegi
de ce se poarta asa cum o fac si de ce par foarte falsi. Ceea ce e amuzant la
ei daca ii observi obiectiv, e iluzia sub care ordona celorlalti cum sa faca,
cum sa gandeasca si modul in care te manipuleaza sa te simti vesnic dator. Nu
de putine ori am fost intrebata cu ce ma ocup, iar dupa ceraspundeam... eram
rugata sa ,,ajut,, gratis persoana in cauza. Nici prietenii mei apropiati nu
fac asta, ei stiind ca timpul meu E Pretios asa cum este si timpul lor. (Am
decis ca ma voi recomanda vanzatoare la Kaufland, sau orice job care suna
nonatragator pentru persoanele materiale. Un job de pe urma caruia nu am ce sa
,,ofer,, in mod particular.) Daca calculam relatia Timp-Bani, vom intelege de
ce omul bogat are timp sa faca bani...Pentru ca de multe ori, plata omului
sarac e doar in emotie, el nestiind sa isi valorifice munca la adevarata
valoare- atat emotional cat si material.*** "Stiti ce fel de oameni sunt
realmente saraci? Cei care pentru o casa, un bmw, un partener chipes (sau
mai multi), o functie, sunt capabili sa renunte la demnitatea lor umana, la
morala si etica sociala.Sarac nu e taranul care isi ingrijeste demn ogorul,
saraca nu e femeia de serviciu care Nu minte si spala toaletele ca sa traiasca,
sarac nu e omul care stie care ii sunt limitele.Saracii sunt exact oamenii care
isi doresc mai mult decat pot sa obtina in mod onest.*** "In ultimii ani,
inegalitatea sociala a crescut alarmant in toata lumea.Care e solutia pentru o
societate mai corecta, mai justa social?Majoritatea
raspundem: Educatia.Ceea ce este partial adevarat....dar....Daca cresti
in saracie, oportunitatile tale educationale sunt mult mai limitate
datorita aspectelor materiale.Veniturile si cheltuielile sunt un factor
prioritar in evolutia noastra sociala, pe urma educatia, dupa care siguranta
mediului de locuit. (casa,masa,etc)Dar mediul in care locuim este la randul lui
strans legat de castiguri si de cheltuieli pe cap de locuitor.Oricum o luam, ca
sa reusim in viata trebuie sa pornim de la venituri decente, care sa ne permita
aroganta reusitei.Degeaba investim in invatamant, daca inegalitatea sociala
creste in fiecare an si multora le e foame de mai bine.
Aspectele morale si etice din carti, educatia si condutita sociala palesc, daca
in realitate frigiderul devine gol.
Adriana
Papuc: ”Tara-n care
toate sunt pe dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia, e Romania
Aesop: ”Oamenii lacomi ademenesc pe cei săraci
cu vorbe linguşitoare şi-i păgubesc de bunurile trebuincioase
Aiden
Wilson Tozer: ”Un
adevarat credincios este o ciudatenie, el are o dragoste suprema pentru Cineva
pe care niciodata nu l-a vazut, ii vorbeste cu familiaritate, zi de zi, Unuia
pe care nu-l poate vedea, el se asteapta sa mearga in ceruri pe baza meritelor
Al
Lebrun: ”Sărăcia
este adesea semnul vădit al cinstei şi corectitudinii
Alain: „E suficient să te crezi rob
pentru a fi rob într-adevăr”
Albert Camus**"Celui sarac nu i se da crezare nici cand spune
Adevărul.***” Cei ce plâng
pentru perioadele fericite pe care le întâlnesc în viata stiu ve vor de la
viata; nu atenuarea saraciei ci eliminarea ei confera fericire *** Trebuie sa
fii fie foarte bogat, fie foarte sarac ca sa traiesti fara sa faci compromisuri
Albert
Einstein: ”Un stomac
gol nu este un bun consilier politic
Alberto
Fujimori: ”Sărăcia
nu implică neapărat violență
Aldous Huxley*** "Va exista, in cursul generației următoare
sau nu foarte departe de aceasta, o metoda farmacologica de a-i face pe oameni
sa-si iubească robia, creând dictaturi fără lacrimi, ca sa spunem așa, si
producând un fel de lagăre de concentrare nedureroase pentru societăți întregi,
astfel încât oamenilor le vor fi luate libertățile, dar le va plăcea, fiindcă
vor fi distrași de la orice dorința de a se răscula prin propaganda sau
spălarea creierelor, sau prin spălarea creierelor îmbunătățită prin metode
farmacologice. Si aceasta pare sa fie ultima revoluție.“***”Dar de ce vă place să fiți
robi? Nu vreți să fiți liberi, să fiți oameni? Nici măcar nu înțelegeți ce
înseamnă umanitatea și libertatea? (...) Nu vreți, nu înțelegeți? repetă el,
fără a primi răspuns.” ***Majoritatea oamenilor duc o viaţă dureroasă în
cazurile cele mai nefericite, o viaţă monotonă, săracă şi plictisitoare în
cazurile mai bune încât nevoia de a evada, de a transcede, chiar doar pentru
câteva clipe, este şi a fost întotdeauna una
Alecu
Russo: ”Nu aurul este
bogăția neamurilor, nu neavutul este sărăcia oamenilor Avuțiile de aur sunt
pieritoare; sărăcia harnică e o bagătie ce nu se răpește; munca e o bogăție
veșnică
Alejandro Jodorowski: ”Păsările care se nasc în cuști
sau colivii au impresia că a zbura este o boală
Alessandro
Manzoni. ”Nenorocirea
nu constă în a suferi sau în a fi sărac, ci în a face răul
Alex Dragan: ”Nu contest ceea e scrie aici doar
complectez,majoritatea in opinia mea reprezinta mediocritatea,iar mediocritatea
nu va fi niciodata o elita, daca o elita negativa de 2% conduce destinul lumii
trebuie creeata o elita pozitiva de 2% sau mai mult ca sa tina in echilibru
sistemul sau sa il conduca..Daca acest mesaj nu are ecou avem o problema mare
si cred ca stiu cauza.
Alexander Warbucks: «Cum îmi gestionez sclavii»„Dacă
doriți să păstrați sclavi, trebuie să aveți tot felul de paznici. Cea mai
ieftină modalitate de a avea gardieni este de a avea sclavi care plătesc taxe
pentru a-și finanța gărzile. Pentru a păcăli sclavii, le spuneți că nu sunt
sclavi și că au Libertate. Spuneți-le că au nevoie de Lege și Ordine pentru a-i
proteja de sclavii răi. Apoi le spuneți să aleagă un guvern. Dați-le Libertatea
de a vota și vor vota pentru propriii lor gardieni și să-și plătească salariul.
Atunci ei vor crede că sunt Oameni Liberi. Apoi le dați bani pe care să-i
câștige, să-i numere și să-i cheltuiască și vor fi prea ocupați pentru a
observa sclavia în care se află.Cum îmi conduc sclavii; Sclavii au nevoie de
energie electrică pentru ca să poată să stea mai târziu să lucreze și să
studieze, spre a-și putea plăti facturile electrice și să plătească pentru
toate mașinile lor minunate de economisire a forței de muncă, ceea ce le
permite să-și termine munca la timp, pentru a obține o recreere, care să-i ajute
să-și dorească și mai mult să se întoarcă la slujbele lor, pentru a câștiga
bani, pentru a-și trăi viețile lor minunate ca sclavi.Ei au noroc că li se
permite să cumpere toate lucrurile minunate care fac munca și jocul mult mai
ușoare. Dacă nu ar fi cumpărat aceste lucruri frumoase, nu ar avea nici un
motiv să lucreze pentru bani.Oamenii săraci, care își iau mâncarea din pământ
și care dorm acolo unde pot, se lipsesc de nevoia de a lucra pentru bani.
Aceasta îi lipsește, și mai mult, de necesitatea de a cumpăra și de a păstra
dispozitive fine de economisire a forței de muncă. Ei nu par să-și dea seama de
faptul că ei împiedică progresul. Dacă ar putea fi constrânși să consume mai
mult și să muncească, am putea să creștem producția noastră națională brută,
care este utilă pentru a menține acest sistem excelent pentru noi. Consumul
poate fi mărit prin acordarea mai uăor a mai multor fonduri de bunăstare și
finanțări guvernamentale. A devenit necesar să se asigure condiții mai bune de
lucru pentru a împiedica sclavii să renunțe. Cu cât mai renunță la ele și își
asigură nevoile proprii și își dirijează propriile vieți, asta lasă tot mai
puțini oameni care să îi controleze. Este necesar să îi ținem dependenți de
locuri de muncă sau de bani guvernamentali, pentru a ne menține
controlul.Trebuie să găsim modalități de a împiedica ca ei să renunțe la
școlile noastre. Aici îi învățăm în special să respecte ordinele, să respecte
legile noastre și să își iubească țara. În același timp,îi învățăm o meserie
sau o profesie cu care vor sluji nevoilor și capriciilor noastre sau nevoilor
celorlalți servitori ai noștri. I-am putea învăța la locurile lor de muncă mult
mai repede și mai bine, dar este nevoie de mai mult timp pentru a-și termina
studiile de obediență.Cei care se ocupă de propriile lor nevoi sunt greu de
înrobit. Trebuie să îi încurajăm pe oameni să devină dependenți în fiecare
domeniu în care acest lucru este posibil.
Alexandru
Calinescu: ”O altă
constantă a TCR (Teorie critica a rasei - n. n.) este culpabilitatea albilor,
generată de trecutul lor colonialist și de comerțul cu sclavi. Generațiile
actuale ar trebui să plătească păcatele strămoșilor, și asta la infinit,
deoarece vina nu poate fi ștearsă cu nimic. De aici a început, acum doi ani,
nebunia cu dărâmarea statuilor, vizate fiind personali tăți care ar fi avut,
într-o formă sau alta, legături cu exploatarea sclavilor, ceea ce în multe
cazuri era fals. Victime ale acestei vendete au fost oameni politici, precum
Churchill, filosofi și scriitori ca Voltaire, Locke, Hume, Stuart Mill etc.
Scapă nevătămat din această operațiune Karl Marx, deși în textele lui se găsesc
din abundență considerații rasiste și antisemite; dar, observă Murray, Marx e
cruțat, fiindcă el e un simbol al luptei împotriva capitalismului, noua mișcare
anti-rasistă fiind în același timp vehement anti-capitalistă (capitalismul ar
fi în mod fatal rasist, de unde conceptul de „tehnorasism“). Comerțul de sclavi
transatlantici este, pe bună dreptate, înfierat, dar nu se suflă o vorbă despre
comerțul cu ființe umane practicat – masiv – de arabi, de turci și de africanii
înșiși. Oricum, Regatul Unit a abolit sclavia în 1807, oferind un exemplu pe
care îl vor urma curând și alte țări occidentale. Dar una este să condamni
sclavia (care a fost, vai, o practică întâlnită în toate epocile istorice) și
altceva să faci din Occident unicul vinovat, atribuindu-i în eternitate postura
de țap ispășitor
Alexandru Macedonski: "Jertfind o lună-ntreagă
din zilnica ei hrană/Nevrând ca să mă-ngroape oraşul de pomană.***Al meu părinte servit-a unde născu;/
Putu să strângă, dar el nu strânse!/ In sărăcie el petrecu!
Alexandru Nemoianu ***
"DESPRE SĂRACI.Este cel mai bine știut lucru din lume că oamenii se împart
în “bogați” și “săraci”.Sunt unii care stăpânesc și alții care sunt
stăpâniți;sunt două categorii diferite.În același timp știm că oamenii sunt
frați și sunt condamnați la un destin comun.Dacă această lume va trece printr-o
catastrofă toți vom pieri.Iar starea de comunitate este dată de împrejurarea că
lucrurile esențiale: aer,apă,cer ne sunt date fără plată.”Ploaia cade peste
drepți și peste nedrepți”.Deci care este semnificația despărțirii în “bogați”
și “săraci”?Pentru a putea înțelege este necesar să ne așezăm sub semnul unui
limbaj comun, a unui sistem de gândire coerent.Iar în părerea mea acest sistem
ideal este Creștinismul și învățătură Ortodoxă.Din început” oamenii nu trebuiau
să fie separați de condiția economică,Raiul asigura fercirea maximă.Dar
alungarea oamenilor din Rai, căderea lor, a schimbat întreagă situație.Prin
ruperea legăturii cu Dumnezeu omul a intrat într-o lume căzută și ea ,iar această
condiție căzută s-a transmis din generație în generație.În aceste circumstanțe
în lume a înflorit păcatul și prin el boală sărăcia, zavistia, ura, neputință,
disperarea. Prin puterile sale omul nu se putea ridica.Dar Dumnez eu nu a lăsat
lumea de El făcută.Dumnezeu s-a făcut din nou cunoscut oamenilor și la plinirea
vremilor ,Însuși s-a întrupat pentru a asigura oamenilor mântuirea.Dar această
mântuire,care nu poate fi făcută decât prin harul divin,necesită și
participarea oamenilor.Adică manifestarea opțiunii omenești între “bine” și
“rău”.Prin infinita și de nepătrunsă Înțelepciune divină și prin preștiința lui
Dumnezeu,s-a arătat calea în chiar lumea căzută și prin condițiile ei.Aici
putem vorbi despre rolul sărăciei.Sărăcia este o condiție și este una grea.Poate
cel mai deslușit se arată aceasta nu în nevoi sau lipsuri cât în chinul de a
îți păstra demnitatea umană fiind sărac.Cauzele sărăciei sunt numeroase dar
cauza prima este căderea omeneasca și înmulțirea păcatului.Iar una dintre
consecințele esențiale ale păcatului este divizare, dezbinarea.Să nu uităm că
"satan" înseamnă cel care dezbină.În acest chip s-au înmulțit
lăcomia,furtul,pofta de a avea mai mult și mai mult,iar peste toate, lipsa de
milă.Se poate spune că sărăcia este grea și foarte grea pentru cei care o
poartă dar atitudinea față de cei săraci este încercare, dătătoare de viață sau
moarte sufletească pentru cei bogați.Sfântul Ioan Gură de Aur,poate cel mai
înfocat predicator Ortodox și cu siguranță cel dintâi apărător al săracilor,spune,
că pentru bogați cei săraci sunt poartă spre veșnicie.Prin felul cum cei bogați
adreseaza sărăcia și tratează pe cei bogați lumea se poate apropia de starea ei
ideală.Trebuie să ne aducem aminte de un lucru esențial,de însăși natura
omului.Omul este “chip și asemănare” a lui Dumnezeu.Dar, între “chip” și
“asemănare” există o enormă diferență.”Chipul” este natura spirituală dată:
rațiune, voință, simțire.”Asemanarea” este starea finală,starea atinsă de om
prin harul divin și practicarea virtuților și urmarea învățăturilor Bisericii
Ortodoxe.”Chipul” este o stare potențială, ”asemanarea” este una activa,care
trebuie dobândită.După măsura “asemănării” vom fi aleși în veșnicie;spre viață
sau spre moarte.Iar în cazul atitudinii față de cei săraci,mai exact a obligației
către ei, exprimarea este încă mai lămurită.Vorbind despre Judecata de
Apoi,Iisus ne spune limpede cum vom fi aleși sau alungați.Nu după măsura
“realizărilor” noastre,nu după cantitatea de învățătură;vom fi aleși după modul
cum ne-am comportat cu semenul nostru aflat în nevoie..”căci flămând am fost și
Mi-ați dat să mănânc,însetat am fost și Mi-ați dat să beau,străin am fost și
M-ați primit/Gol am fost și M-ați îmbrăcat,bolnav am fost și M-ați cercetat,în
temniță am fost și ați venit la Mine”(Matei 25,35-36).Poate în întreaga
Evanghelie nu există Cuvânt mai mișcător,mai înflăcărat și mai “personal” decât
acesta.Aici Iisus nu vorbește despre ce AR TREBUI să facem,vorbește despre
ceeace TREBUIE să facem.Căci toți cei care nu fac cele spuse vor merge,după Cuvântul
Lui,drept în Iad.În plus de aceasta cele spuse sunt personale,întâmplări prin
care Iisus a trecut.Întâmplări în cursul cărora unii au venit la El și
alții,foarte “corecti politic” ,au stat deoparte,au stat în expectativă,au stat
“călduți”.Este iarăși bine să ne amintim că ideea după care Iisus ar fi fost un
“blând predicator”,lacrimogen și ‘sentimental” este una dintre cele mai
prostești și penibile credințe.Iisus s-a comportat mereu ca un Cavaler în luptă
,în armora,cu platoșa și sabie și purtând război.Un Cavaler înflăcărat,care
știe să miluiasca,știe să se răstească,știe să alunge,știe să plângă,știe să
sufere și știe să se jertfească. Un Cavaler care luptă cu înverșunare,pe viață
și pe moarte ,și într-o lupta ,întotdeauna,ești de partea cuiva și împotriva
cuiva.Iar în acest context și cel al citatului Evanghelic amintit, esențial
este să vedem că Iisus ,pe Sine,s-a identificat cu cei săraci,cu cei
nedreptăți,cu cei care,în lumea asta,”pierd”. Lor li s-a proclamat apărător.Pe
aceștia “mai mici” Cavalerul i-a așezat sub pavăza,sub scutul Său..Lor le-a
ținut partea,pentru ei se lupta și după modul cum se comportă cei din jur ,cu
aceștia ,cu care El s-a identificat,va judeca lumea.Iisus ne cheamă sub
stindardul lui și pentru a sta pentru ai Lui și pentru a îi milui pe ai Lui.De
răspunsul la această chemare atârnă așezarea noastră în veci.După cum răspundem
acestei chemări putem castiga sau pierde și lumea asta și cea care va să fie.
Alexis: "Socoteşte bogăţia ultimul dintre bunuri; căci
e cea mai nesigură din toate ce posedăm.
Ali ibn Ali Talib: "Un om sarac este ca un
strain în propria tara.
Alina-Georgiana
Drosu: ”De
ani de zile predomină sărăcia/ Suntem ai nimănui, morţi de foame/ Ei doar şi-au
bătut joc de România,/ Au alungat p”este hotare sute de mame
Alphonse
Allais: ”Banii te
ajută să înduri sărăcia *** Trebuie să iei banul de-acolo unde se găseşte,
adică de la săraci Sigur, de acord, nu au mulţi bani, dar sunt mulţi săraci
Alphonse
Esquiros: ”Săracul” e
singurul om care are nevoie de bani
Ambrose
Bierce Expulzare:
”Remediu eficace pentru maladia numită locvacitate Mai este folosită şi în
cazurile de sărăcie extremă
Ana Butnaru: "SARACIE MENTALĂ Câteodată
oamenii se plâng de sărăcie. Se plâng că nu le este suficient ce au, că au
ghinion, că la locul de muncă sunt tratați prost, că nu sunt plătiți bine, că,
pe deasupra, pentru a ajunge la muncă, există trafic oribil, nesiguranță,
corupție. Dar niciodată nu fac nimic pentru a îmbunătăți situatia.Ei pierd
timpul citind romane ieftine sau emisiuni slabe. Telefoanele lor mobile sunt
pline de teme comune cu glume în două sensuri.În weekend, beau, se îmbată.
Unele femei dedicate copiilor lor pierd timpul vorbind cu vecinii, bârfind sau
vorbind despre alte subiecte banale; iar unii băieți pierd timpul urmărind prea
multe jocuri de fotbal. Pentru asta, nu au timp, pentru dezvoltarea lor
personală ... pentru asta, NU. Pentru asta nu există niciodată bani, nici timp.
Apoi se plimbă tristi, plângându-se, prefacându-se săraci, spunând că au
ghinion
Dacă vrei să crești, primul
lucru pe care trebuie să-l faci este să te ocupi de viața ta.Vrei o avansare,
TREBUIE SĂ O MERIȚI. Trebuie să faci diferența. Vrei o afacere, TREBUIE SĂ O
PREGĂTESTI ȘI ÎNCEPE-O. Trebuie să riști. Trebuie sa va lansati.Doriți să
ieșiți în evidență pe piață, TREBUIE SĂ PROMOVAȚI EXCELENȚA. Pentru că adevărul
este că: dacă sunteți ca 'grămada", veți câștiga ca 'grămada". 
Dragilor, cea mai mare malnutriție
din toate timpurile este SARACIA MENTALĂ. Sărăcia
mentală îi face pe oameni să se vândă ieftin. Sărăcia mentală face ca cineva
să-și vadă viitorul ca pe o problemă de destin și nu ca pe un lucru pe care îl
construiește. Sărăcia mentală te face să crezi că nu meriti mult, te face să
crezi că nu ești pregătit, că îți lipsește asta și asta.Sărăcia mentală, în loc să creeze
bogăție, creează scuze. 
Ana-Maria Homeag: "Acum nu sîntem nici măcar
în genunchi. Stăm frumos în patru labe, așteptînd cuminți șuturile pe care
numai cine nu vrea nu ni le trage. FMI, UE, ambasadorii ... Completați voi pe
linia punctată, că aveți cu ce! Și cine să ne apere? Poporul, în înțelepciunea
lui, a pus în fruntea țării exact pe cei care ... nuuuu, nu ne vînd. Ne dau
gratis! Cei aleși să ne apere, să stea scut pe metereze împotriva celor care ne
umilesc și ne cotropesc (DA! COTROPESC!!!) sînt cei ce negociază înrobirea țării.
Pentru că negociază băieții! Aaaaa, nu, nu negociază în folosul nostru, ci al
lor. Interesele lor meschine sînt puse mai presus de țară și onoare.
Anatole
France: ”Legea îi face
pe toţi egali într-un mod magnific: ea interzice tuturor oamenilor să doarmă
sub poduri şi să fure pâine – atât celor săraci, cât şi celor bogaţi” ***
”Mulțumesc soartei pentru că m-a făcut să mă nasc sărac A fi sărac m-a învățat
valoarea lucrurilor care sunt cu adevărat utile în viață” *** ”Doar cei săraci
plătesc cash şi nu pentru că sunt virtuoşi, ci pentru că li se refuză creditul
Anca
Daniela Hut: ”Moartea,
singura care nu face diferența între bogați și săraci
Andre
Cruchaga: ”Pe trotuare
strălucesc doar unghiile murdare ale sărăciei”
Andre
Gide: ”Ni se promitea
dictatura proletariatului; suntem departe de aşa ceva Da, dictatura, dar cea a
unui singur om Exact ceea ce nu doream! Sunt prea mulţi săraci Nu există nici o
ţară unde spiritul este mai puţin liber, mai supus, mai terorizat, mai
Andreea
Văduva: ”Iubiţi
pe-acela ce, cu trudă,/ Munceşte pentru pâinea sa,/ Iubiţi-i fruntea asudată,/
Iubiţi-i părul îmbâcsit,/ Aceasta-i munca cea curată,/ Acesta-i omul potrivit
Andrei
Alesandru: " am
înțeles de ce miros urât unii bătrâni. Este mirosul sărăciei. Este pensia de
câteva sute de lei. Dacă este și aia. Este caloriferul dat la minim, din
singura cameră pe care o mai încălzesc. Este geamul ținut închis toată iarna,
ca să nu “intre frigul”. Este robinetul de apă caldă pe care-l deschid cu
teamă, doar când trebuie să meargă la doctor. Este haina de piele, ținută
decenii întregi în dulap, pentru că alta nu-și mai permit. Este bătaia de joc a
tuturor celor care au condus sărmana Românie în ultimii cincizeci de ani. Şi
m-am gândit că aș vrea o țară în care bătrânii nu miros urât! Dar mi-e tare
teamă că, ușor-ușor, o să ajungem să puțim cu toții!
Andrei Caramitru**"pentru comunitățile cum e
cea din Tandarei, trebuie un program deștept pe termen lung. Pe de o parte -
biserica (da da, ajuta mult pentru oamenii mai putin educați - și atenție nu
BOR face treaba buna aici deloc ci diverse culte crestine care chiar ii educa
și ii civilizează - aici as baga multi bani și i-as ajuta mult). Plus programe
obligatorii de (re) conversie profesională. Înveți sa fii zidar, orice. Dacă ai
o meserie - oferit după job chiar subventionat de stat. Dacă nu te prezinți la
job sau nu îți faci treaba - zero lei zero bani și mai și plătești din spate
cursurile (dacă nu - un pic de pușcărie). Ajungi in punctul 0. Oferi ceva dar
sa le fie și frica dacă nu urmează programul- trebuie forțați sa își dea copiii
la scoala. dat o suma modica pe zi pentru asta. Dacă nu și nu - luat copiii și
sa aibă grija de ei Ong-uri. Altfel ii pun la cerșit și la furat de mici. Și nu
mai ai cum sa ii scoți din nenorocirea asta.Dacă nu se face însă nimic - o sa
iasă cu mega scandal din ce in ce - si cu violență din toate părțile. Nu e
bineȘi - încă o data - poate nu bine ca statul direct sa se ocupe de asta (e
risc de ostilizare și mai mare și de violență). Ci biserici și ong-uri,
finanțate de stat.Haideți să vedem și riscul social pentru familiile sărace.
Care e enorm. Cei cu care lucrăm oricum erau foarte săraci. Acum, sunt muritori
de foame. Oricum trăiau de pe azi pe mâine. Acum, mulți vor fi evacuați din
locuințele închiriate. Nu vor putea să-și plătească utilitățile. Părinții și
copiii din comunități marginalizate nu au hrană, nici medicamente. Nu au cum
să-și spele mâinile, decât la cioporul de apă cu care-și sting, pe rând, setea
și pe care-l folosesc și celelalte sute de persoane din jurul lor, care tot în
mizerie trăiesc. Nu mai au de lucru nici măcar cu ziua, așa cum aveau până
acum. Sunt total expuși, nu doar virusului care le poate mânca sănătatea, atâta
cât o mai au, dar și virusului nepăsării. Pentru ei, izolarea e o formă de a
fi. O modalitate de existență. Nu au săpun, nu au chiuvete, nici robinete. Au
un lighean, sau o covată și apa de acolo o folosesc împreună, familii întregi,
copii, părinți, nepoți, bunici. Pot visa la dezinfectanți, dar niciodată nu-i
vor avea la îndemână, să-și curețe pământul pe care calcă în coliba improvizată,
din scânduri, placaj, sau folie de plastic. COVID-19 amenință la scară largă
cele mai vulnerabile dintre familii. Oricum aveau cu mare greutate acces la
educație – așa că educația la distanță, pe laptop, smartphone sau tabletă este,
pentru sute de mii de copii care supraviețuiesc în sărăcie - o utopie. Pe lângă
că se luptau zi de zi pentru un colț de pâine, hrana va fi mult mai greu de
obținut acum. Aceste familii și copiii lor vor fi loviți crunt de efectele
colaterale ale acestei pandemii, pentru ani și ani de acum înainte. Epidemiile
anterioare i-au pus, de fiecare dată, în fața unor riscuri cumplite, pentru că
sistemele de sănătate nu mai au loc și pentru ei, fiind oricum invadate și
depășite de situație. Accesul lor la servicii medicale de rutină devine
imposibil. Boli obișnuite în comunități izolate, simple răceli, se complică și
ajung să omoare copii. Se întâmplă oricum, se va întâmpla mult mai mult, acum.
Trăiesc la grămadă, în spații foarte mici, fie în apartamente sociale, unde
stau nepoți, copii, părinți și bunici, claie peste grămadă, fie în locuințe
improvizate, mici cât să încapă-n ele. Noaptea, se încălzesc unii de la alții,
sau de la sobe improvizate. Mâncarea e tot mai puțină, ei sunt tot mai
înfometați, iar lipsurile generalizate și sărăcia - îi omoară cu zile. Acum, la
nivel global, 862 milioane de copii nu merg la școală, datorită COVID-19.
Impactul e deja puternic și va continua luni bune de acum înainte. Iar impactul
pe termen lung al statului acasă va lovi mai ales copiii din familiile sărace,
excluse social și marginalizate. Crește exponențial expunerea lor la neglijare,
violență și exploatare. Pentru că și mai mulți părinți săraci vor fi în
imposibilitatea să pună mâncare pe masă pentru copiii lor, așa că-i vor duce
spre sistemele publice de protecție. Dar și accesul la serviciile de protecție
socială scade enorm, cum scade drastic și posibilitatea de sprijin din
comunități. Pentru aceste familii, distanțarea socială duce la izolare socială,
cu consecințe dezastruoase: părinții și bunicii vor ceda, sub presiunea mult
prea mare de a-și îngriji copiii, fără bani și fără slujbe. Iar din disperarea
lor explodează comportamente antisociale și violență, care vor fi la ordinea
zilei. Riscurile sunt foarte mari pentru sistemele de protecție a copilului:
vor fi supuse unei presiuni fantastice și nu vor avea cum să intervină în criza
care se prefigurează.
Andrei PLEȘU: ”Suntem săraci, dar am umplut Bucureştiul de
automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie
prin avioane trans-europene şi trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.
Andrei Radu Marinescu: "Pretutindeni
numai pămînt... și oamenii trăiesc greu...De ce? Să luăm săracul: are puțin...
intră argat la alte praguri... muncește pînă-i crapă ochii... și cu ce s-alege
decît cu flenduri și mai multe?"
Andrei
ŞL Evelin: ”Să nu
spui realităţii pe nume,/ Fă-i să creadă c-acum sunt în arcă,/ Nu le spune c-au
mintea săracă/ Doar ce vor să audă să spui,/ Că doar ştii cu cine te pui!”
Andrei
Zlamparet: “Am crezut
că sărăcia înseamnă lipsa banilor Nu Sărăcia e atunci când nu sunt conștient de
valoarea personală Sărăcia nu înseamnă să nu pot vedea Parisul, New York-ul sau
Machu Picchu Nu Sărăcia înseamnă să nu mă pot vedea pe mine Sărăcia nu e atunci
când îmi lipsesc hainele de brand Nu Sărăcia e când nu mă dezbrac de toate
credințele păguboaseImpuse din exterior Sărăcia nu e atunci când nu am
posibilitatea să-mi ofer cadouri scumpe Nu E atunci când nu-mi ofer adevărul
Când nu sunt sincer cu mine însumi Sărăcia nu e atunci când sunt departe de
ceea ce îmi doresc Nu E atunci când mă aflu departe de mine Sărăcia nu e atunci
când merg pe jos Nu E atunci când merg cu un bmw scump în speranța că voi fi
iubit și respectat Pentru că atât cred că am de oferitȘi nu înțeleg că
viața ce curge prin mine E mai valoroasă decât orice lucru cu sau mai multe roți Sărăcia nu e atunci când
mă mulțumesc cu puțin Nu E atunci când consider banii singura măsură a valorii
umane Și alerg după ei în speranța că voi însemna și eu ceva pe lume Bogăția nu
e atunci când dețin un penthouse Nu E atunci când mă dețin pe mine Mai întâi
Penthouse-ul după Bogăția nu e atunci când am
de euro în cont Iar în suflet teroare ca nu cumva să-i pierd Nu Bogăția
e atunci când mă simt valoros și calm
cu de lei în buzunar Sărăcia nu înseamnă
lipsa banilor Am fost păcălit Nu am fost în întuneric Am avut doar ochii închiși
Și un sac gros de pânză neagră tras peste cap Lumina a fost mereu acolo La fel
și valoarea Existentă în fiecare ființă (umană)”
Angelina Grimke: "Cel care este un
proprietar de sclavi şi în inimă nu recunoaşte o fiinţă umană într-un sclav.
Angelina Jolie: "Intr-o zi in Africa am
stat in jurul oamenilor saraci iar la sfarsitul zilei am tras concluzia ca a
fost distractiv si m-am simtit bine.
Ann Landers: "Saracul isi doreste sa fie bogat, bogatul sa
fie fericit, cei singuri isi doresc sa se casatoreasca, casatoritii isi doresc
sa moara
Anonim, În epoca
sclavagismului de pe continentul American, Harriet Tubman, o femeie simplă și
umilă, de o mare profunzime culturală și umană, a reușit să se elibereze de
sclavie.După ani de studiu și mediere, a format un grup secret pentru a salva
sclavii din sclavie. Harriet a reușit să elibereze mii de sclavi în secret,
folosind metode și învățături învățate pe câmpurile de plantație pentru a scăpa
de biciul și de maltratările inumane ale sistemului sclavagist american. Când a
fost întrebată care a fost cel mai greu pas pe care a trebuit să-l facă,
Harriet a răspuns: „cel mai dificil lucru a fost să conving persoanele care
s-au născut în sclavie … căci nu înțelegeau cum e să fii om liber. Cel mai greu
este să-i eliberezi pe proști din lanțuri”. Ceea ce a spus Harriet este foarte
adevărat, nu numai în lumea sclaviei. Astăzi există un alt tip de sclavie: cea
a puterilor puternice care își duc turma unde vor, în tăcere și fără multe
obiecții.***A fi nedorit, neiubit, neîngrijit, uitate de toată
lumea, cred că este o foame mult mai mare, o sărăcie mult mai mare decât
persoana care nu are ce mânca” ***A fi o singură zi
lipsit de griji înseamnă a fi pentru o zi nemuritoR***A te hrăni cu puţin orez,
a bea apă, a-ţi sprijini capul pe braţul îndoit, înseamnă adevărata stare de
mulţumire. *** A fi nedorit, neiubit, neîngrijit, uitate de toată
lumea, cred că este o foame mult mai mare, o sărăcie mult mai mare decât
persoana care nu are ce mânca” ***A fi o singură
zi lipsit de griji înseamnă a fi pentru o zi nemuritor***A te hrăni cu puţin
orez, a bea apă, a-ţi sprijini capul pe braţul îndoit, înseamnă adevărata stare
de mulţumire. *** Aducător de belşug, ca soarele de iulie. ***A-i pune pe cei
bogati impotriva celor saraci, spune doamna tatoiu, se face un deserviciu
comunitatii, este un pericol.” Pericol pentru cine? Pentru acest sistem? Si
daca el este gresit, si nu ma indoiesc ca este gresit, inseamna ca am dreptul
sa fac observatii.***Allah încearcă oamenii nu numai prin nenorocire, ci şi
printr-o îmbogăţire neaşteptată. ***Am citit mai ieri in presa ca mai bine de
75% din populatia RM este saraca. Pana nu demult, ne obisnuisem cu saracia
tuturora, acum ne multumim cu bogatia catorva. Cu buzunarele pline au inceput
sa iasa in relief, potrivit principiului nou a repartitiei: „de la fiecare dupa
slabiciuni, fiecaruia dupa puteri”, unde s-au dus oare principiile mai vechi,
care spuneau: „de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi?”. Iar
nevoile astazi, contrar vorbei... „Cine munceste are” – sunt mai multe si mai grele
ca niciodata. Mai saptamana trecuta ne-am "bucurat" cu majorarea
pretului la gaze si energia electrica. Pentru cei mai saraci ca noi, probabil,
„nici painea cea de toate zilele” degraba nu va mai fi accesibila, dupa ce
aceasta a ars in brazda unde taranul a varsat atata sudoare si care a ramas
astazi mai sarac decat cersetorul de la oras. Si dupa cum se stie, nimeni nu-i
mai nefericit decat cel sarac. Vesnic se osteneste, vegheaza, munceste, pentru
ca pe urma altii sa se bucure de roada muncii lui. Cel sarac e vesnic invaluit
de intunericul mizeriei si ziua in amiaza mare. Chiar cand sta in fata, nimeni
nu-l vede, cu toata silinta ce si-o da. Pe langa aceasta, celui sarac, nu i sa
da crezare; chiar daca-i invatat si chiar daca spune ceva de folos, celor care-l
asculta li se pare ca vorbeste rau; caci vorbele celor saraci nu au crezare. E
greu de gasit si o ruda a unui sarac; caci nimeni nu recunoaste ca are vreo
legatura cu acela care are nevoie de vreun ajutor. Inca de demult se spunea ca
rudele se rusineaza de cel sarac, ca ascund inrudirea lor cu el, iar lumea se
fereste de a veni in atingere cu el. Nu degeaba cei bogati se plimba numai in
masini, casele luxoase si le-au ingradit cu ziduri inalte, apar in localuri
selectate, unde numai banii grei deschid usa, iar asa-zisii prieteni au pungele
la fel de pline ca ei. Dar nu dee Domnul ca intr-o buna zi acesta sa se
pomeneasca fara bani – caci cand saracia intra in casa pe usa, stima,
prietenia, atentiile si consideratia ies pe fereastra. Din cauza saraciei deja
nimeni nu va da atentie vorbelor sale, prietenii sai cei mai dragi se vor
indeparta de el, nenorocirile se vor inmulti si energia ii va scadea;
caracterul sau isi va pierde stralucirea si fapta cea savarsita de altii i se
va atribui lui. Inca Pancatantra spunea ca „mai buna-i soarta unui copac uscat,
ros de viermi, ars peste tot de soare si care sta pe un pamant sterp decat a
celui sarman”. Cel pe care-l pateaza saracia devine un vas al mizeriei, un loc
suprem al umilirii, un lacas perpetuum al nenorocirii. Si nu se afla vreo
insusire frumoasa, pe care sa n-o intunece saracia. Aceasta, la rand cu
batranetea, sunt cele mai rele in viata omeneasca. Si cu toate ca astazi,
practic, suntem saraci, exceptie facand o mana de oameni, dintre miile de
nevoiasi, sa ne gandim mereu ca alaturi de noi exista si asa persoane, care de
zeci de ori sunt mai napastuiti de soarta decat noi. Si cei ale caror venituri
le permit – sa ajute pe acesti oameni, deoarece nu este sarac cel ce nu are
nimic; sarac este omul care nu a ajutat niciodata pe nimeni."***Am citit
mai ieri in presa ca mai bine de 75% din populatia RM este saraca. Pana nu
demult, ne obisnuisem cu saracia tuturora, acum ne multumim cu bogatia catorva.
Cu buzunarele pline au inceput sa iasa in relief, potrivit principiului nou a
repartitiei: „de la fiecare dupa slabiciuni, fiecaruia dupa puteri”, unde s-au
dus oare principiile mai vechi, care spuneau: „de la fiecare dupa posibilitati,
fiecaruia dupa nevoi?”. Iar nevoile astazi, contrar vorbei... „Cine munceste
are” – sunt mai multe si mai grele ca niciodata. Mai saptamana trecuta ne-am
"bucurat" cu majorarea pretului la gaze si energia electrica. Pentru
cei mai saraci ca noi, probabil, „nici painea cea de toate zilele” degraba nu
va mai fi accesibila, dupa ce aceasta a ars in brazda unde taranul a varsat
atata sudoare si care a ramas astazi mai sarac decat cersetorul de la oras. Si
dupa cum se stie, nimeni nu-i mai nefericit decat cel sarac. Vesnic se
osteneste, vegheaza, munceste, pentru ca pe urma altii sa se bucure de roada
muncii lui. Cel sarac e vesnic invaluit de intunericul mizeriei si ziua in
amiaza mare. Chiar cand sta in fata, nimeni nu-l vede, cu toata silinta ce si-o
da. Pe langa aceasta, celui sarac, nu i sa da crezare; chiar daca-i invatat si
chiar daca spune ceva de folos, celor care-l asculta li se pare ca vorbeste
rau; caci vorbele celor saraci nu au crezare. E greu de gasit si o ruda a unui
sarac; caci nimeni nu recunoaste ca are vreo legatura cu acela care are nevoie
de vreun ajutor. Inca de demult se spunea ca rudele se rusineaza de cel sarac,
ca ascund inrudirea lor cu el, iar lumea se fereste de a veni in atingere cu
el. Nu degeaba cei bogati se plimba numai in masini, casele luxoase si le-au
ingradit cu ziduri inalte, apar in localuri selectate, unde numai banii grei
deschid usa, iar asa-zisii prieteni au pungele la fel de pline ca ei. Dar nu
dee Domnul ca intr-o buna zi acesta sa se pomeneasca fara bani – caci cand
saracia intra in casa pe usa, stima, prietenia, atentiile si consideratia ies
pe fereastra. Din cauza saraciei deja nimeni nu va da atentie vorbelor sale,
prietenii sai cei mai dragi se vor indeparta de el, nenorocirile se vor inmulti
si energia ii va scadea; caracterul sau isi va pierde stralucirea si fapta cea
savarsita de altii i se va atribui lui. Inca Pancatantra spunea ca „mai buna-i
soarta unui copac uscat, ros de viermi, ars peste tot de soare si care sta pe
un pamant sterp decat a celui sarman”. Cel pe care-l pateaza saracia devine un
vas al mizeriei, un loc suprem al umilirii, un lacas perpetuum al nenorocirii.
Si nu se afla vreo insusire frumoasa, pe care sa n-o intunece saracia. Aceasta,
la rand cu batranetea, sunt cele mai rele in viata omeneasca. Si cu toate ca
astazi, practic, suntem saraci, exceptie facand o mana de oameni, dintre miile
de nevoiasi, sa ne gandim mereu ca alaturi de noi exista si asa persoane, care
de zeci de ori sunt mai napastuiti de soarta decat noi. Si cei ale caror
venituri le permit – sa ajute pe acesti oameni, deoarece nu este sarac cel ce
nu are nimic; sarac este omul care nu a ajutat niciodata pe nimeni."*** Avarul
pierde mai mult decât cheltuieşte cel darnic. ***Avarul strânge bani pentru
rege, hoţi şi foc. ***azil ilegal: batranii cica stateau cu chirie."***Banii
adunaţi de avar sunt mâncaţi de cel care aşteaptă liniştit de o parte. ***Banii
pe care îi aduc vânturile, îi iau apoi uraganele. (banii câştigaţi uşor, se
risipesc şi mai uşor) ***Banii şi tinereţea sunt ca apa în timpul revărsării***Banul
dă frumuseţe urâţilor, picioare ologilor, ochi orbilor, interes lacrimilor. ***Banul
este hoţul omului: îi fură ce are mai de preţ – cinstea***Banul este toporul
care desparte prietenii nedespărţiţi. ***Banul este un metal care înmoaie şi
pietrele. ***Banul înstrăinează oamenii. ***Banul rau întotdeauna se întoarce. ***Bărbatul
cu cea mai mare pensie din România a dat statul în judecată! Gheorghe Bălășoiu
încasează lunar 66701 lei, dar vrea și mai mult." ***Beţia bogăţiei este mai primejdioasă decât beţia
vinului. ***Bietul om trudește ca o viață, atâta timp cât nu sapă
o groapă***Bogatia tatalui
infrumuseteaza fiica cea mai urata. ***Bogatii au ochi, dar n-au urechi. ***Bogatii
isi strang averile pentru regi, prostituate si lingusitori. ***Bogatul e ca o
scrumieră: cu cât e mai plină, cu atât e mai murdară. ***Bogaţii zic că n-au,
doar săracii dau. ***Bogaţii zic că n-au, doar săracii dau.„***Bogăţia este
otrava plăcerilor şi rădăcina grijilor***Bogăţia nu dă naştere la defecte, ci
le face cunoscute; bogăţia nu schimbă obiceiurile, ci le descoperă. ***Bogăţia-i
oarbă. ***Bunatatea este o limba pe care o inteleg si surzii si cei lipsiti de
minte.“***Calatorul cu buzunarele goale va putea canta in fata hotilor.."***cand
flamanzesti un popor, devine nebun ***Capul ce se pleaca palosul nu-l taie/ Dar
cu umilinta lantu'l incovoaie!"***Carnea ieftina, face zeama subtire***Cat
poti sa mai suporti amarnica durere.../Cand ei iti iau si carnea...iti lasa
numai piele.../Cum poti sa mai spui da, cum poti sa mai spui
"poate".../Cand ei, si numai ei, isi fac singuri dreptate.../Cum poti
sa mai stai drept, cand ei te-ngenuncheaza.../Si cand te mint in fata ca
binele-ti vegheaza...? "***Când bădăranul se îmbogăţeşte, poartă umbrela
de soare şi noaptea. ***Când înveți să te iubești oamenii vor înceta să mai
vină în viața ta să te "folosească". Când te respecți suficient
destinul tău nu va mai fi vizat de oameni care îți pot consuma sentimentele și
timpul.Când realizezi că ești un miracol, o creație unică, demnă de tot ce îți
oferă această viață, în calea ta vor apărea fiinte ce vor crede în tine și vor
"investi" doar sentimente sincere în relațiile pe care le vei
dezvolta.Renunța la vaicareli, renunță la așteptări din partea altora, renunță
la a mai fi umbra celorlalți și renunță la oamenii ce nu te
"apreciază" .Rupe-te de cei care te folosesc înainte ca aceștia să te
arunce pentru că nu mai servești nevoilor lor.Ai curajul să pleci din relațiile
putrede, iar Universul îți va deschide noi oportunități. Învață să strălucești
și în calea ta vor apărea cei care îți vor face lumina mai sclipitoare, cei
care vor dori să se "încălzească" la căldura sufletului tău,
bucurându-se de prezenta ta.Învață să manifesti creatia pura din tine și vei
atrage în viața ta acele fiinte care corespund nevoilor și simțurilor tale;
acele fiinte care cred în iubire pura sinceră și o trăiesc.Nu uita ! Nimic nu
apare în viața ta întâmplător. Totul este o reflecție a ceea ce conții,
manifești, sau ai nevoie pentru "creșterea ta evolutivă".Pe măsură ce
cureți oglinda sufletului tau,lumea va începe să capete noi culori, iar tu vei
începe să strălucești, atrăgând în viața ta lumina pura.”***Când sărăcia intră pe uşă, iubirea zboară pe
fereastră ***Câştigul şi paguba merg împreună. ***Ce este un prost care a
agonisit averi? Un purcel care nu ştie ce poate face cu slănina lui."***Cea
mai bună avuţie este mulţumirea cu puţin***Cei saraci se salveaza in groaza de
a supravietui.***Cei săraci ginere, și nu este fericit ***Cei
săraci întotdeauna săraci ***Cei săraci nu au unde să se plaseze ***Cei săraci
nu se tem de moarte ***Cei săraci și timpul de vacanță off de la un vecin ***Cel care are
putin, este sarac. Cel care are nevoie de putin, este bogat.***Cel care nu are
ce pierde, este bogat***Cel mai grav sărăcia este doar moartea***Cel satul nu crede flamândului. ***Celor mai bogaţi le
lipsesc cele mai multe.***Celui care nu are casă nu se teme de foc.***Cerșetor
nu reușesc să se indice pe care sac lateral (sac) pentru a purta ***Chiar şi hoţul iese ruşinat din casa săracului.”***Cine
a spus ca banii nu pot cumpara fericirea nu stia de unde sa cumpere” ***Cine aleargă
după mai mult pierde şi puţinul pe care-l are. ***Cine are bani mulţi este,
fără îndoială, fericit; cine are mult orez este, fără îndoială, fericit, dar
cine nu are nimic poate dormi liniştit. ***Cine are bani mulţi şi nu are copii,
nu e bogat; cine are copii mulţi şi nu are bani, nu e sărac. (chinez "***Cine
are cât îi trebuie, este un om bogat***Cine isi da averea pentru a dobândi o
dregatorie va ajunge sa doarma in drum. ***Cine nu se mulţumeşte cu puţin nu va
avea parte niciodată de mai mult. ***Cine se teme de urs nu se duce în pădure
după lemne. ***Cine seamănă bob ales, culege roade bune. ***Cine-i obişnuit să
meargă pe jos e mulţumit de măgarul pe care-l călăreşte. ***Criza adevarata ne
deschide ochii si vedem incotro ne-ndreptam. Datorita ei, la nivel
capitalist-european, venitul minim garantat este vazut drept o necesitate si
s-a hotarat, in consecinta, ca salarul minim sa fie 60% din cel median.
Lipseste o singura masura si ingrop armele politice: sa se angajeze obligatoriu
1 persoana din toate familiile, sa se astampere guitul saraciei.“***Cum să faci
omul sclav în 5 pași :1. Păstrați Omul cât mai slab posibil.2. Ține-l pe Om în
ignoranță și înșelăciune pe cât posibil.3. Păstrați Omul cât mai speriat
posibil.4. Păstrați Omul cât mai nefericit posibil.5. Păstrați oamenii la
distanță unul de celălalt"***Dacă eşti bogat sau sărac, mulţumeşte-te cu
soarta ta, fiindcă e nebun cel care nu ştie să râdă în orice împrejurare. ***Dacă
nu este iarbă mulţumeşte-te cu frunze de palmier. ***Dacă
trăiești într-un simțământ de obligație, ești un sclav.***De ce nu iubim egalitatea? Orice om întreg la minte
ar trebui să o prețuiască, măcar până o dobândește. După aceea, să zicem, este
omenește să uiți de unde ai venit sau ce te-a adus acolo – în funcție de
dificultatea de a fi coerent principial sau de abilitatea de a găsi scuze. Până
aici lucrurile sunt clare. E de înțeles că nimeni nu e perfect. Iar un om
„realizat”, dar cu probleme de memorie, ar putea deveni un simpatic personaj
negativ cu rol moralizator. Mai puțin simpatic și mai greu de înțeles e un aspirant
la ieșirea din sărăcie care tună și fulgeră împotriva egalității." (Lucian
T. Butaru) Inteleg ca un om intreg la minte trebuie sa pretuiasca egalitatea,
atata timp cat n-o are. "Macar pana o dobandeste", spuneti. Dupa care
acelasi om intreg la minte, din cauza ca "nimeni nu e perfect", este
de inteles daca incepe sa uite de egalitate si devine, brusc, un simpatic
negativ. Problema fiind doar in cazul celui care aspira la carnetul de sofer al
masinii egalitatii (pentru a incalca ulterior regulile), prin aspiratia
fireasca a devenirii la rolul de "simpatic personaj negativ" -
personaj care nu pretuieste egalitatea, nu crede in ea dar vrea s-o sara, ca la
sotron, si s-ajunga direct in inegalitatea care devine un mediul firesc, acasa.
Si-n care "simpaticii" se imbratiseaza (se vede!) si se simt bine
constituind o lume dominatoare fiindca se compune doar din oamenii intregi la
minte evoluti in simpatice personaje negative.Saracii, in acest caz, formeaza
compact, si-n extremis, cealalta lume a inegalitatii, mediul neintregilor la
minte, saracii pe vecie, cei lipsiti de sansa egalitatii. Adica 80% din
polulatia globului.Egalitatea este ea o solutie? Este necesara? Pare sa nu,
daca, filozofic vorbind, este doar o anticamera spre "realizare".Ceea
ce gresiti dumneavoastra este ca excludeti ca ar exista "oameni intregi la
minte" care-si accepta saracia (se multumesc cu putin) si traiesc
egalitatea cu firesc, fiind o mostenire genetica, si nu ca pe un concept, o
aspiratie. Lupta pentru egalitate ar trebui dusa nu de a se obtine ceva, ci de
a se restabili un drept incalcat. Iar cei care folosesc egalitatea ca pe o
trambulina sunt niste filfizoni infractori, nicidecum "intregii la
minte", daca imping experienta trairii in zona falsa a acumularilor de tot
felul ( dobandite din interese micimane si nu din principii) - zona niciodata
suprapusa, doar atinsa accidental si tangential cu adevaratul sens al trairii -
evolutia spirituala.Dovada este ca taranul este recunoscut (vezi Tutea) ca
fiind un model absolut datorita simplificarilor tuturor conceptelor despre
scopul trairii la simplitate si armonie cosmica.***Deschide uşa şi nu fi-i
zgârcit ori ţine-o închisă şi stai ascuns. ***Dintr-un ziar vechi:
„Beția, ignoranța și lenea provoacă sărăcia? Alcoolismul este efectul unei
proaste orânduiri sociale, nu o cauză a sărăciei Sărac lipit pământului, în
veci batjocorit, bătut la primărie, torturat în armată, supt de-o mulțime de
lipitori și de stat, robit prin datorii proprietarului, fără speranță de-a se
plăti; nevasta goală, copii desculți și flămânzi, fetele pângărite de ciocoi
ori de militari… ei bine, cu două-trei pahare de rachiu, pentru o vreme cel
puțin, se pierde conștiința acestei uriașe, nemărginite și seculare nefericiri
Gânduri nebune trec prin capul omului beat: i se pare că birul nu-l mai
ruinează, că preceptorul nu-i mai vinde cenușa din vatră, că nu mai e robit
ciocoiului, că are pământ cât poate ca să lucreze, boii îi sunt grași, fiii
lucrează alături cu tatăl lor, copiii sătui și încălțați merg la școală,
fiica-i frumoasă și nevinovată, cântând, întinde masa îmbelșugată…” ***E greu să fii sărac fără a fi invidios; e greu să fii
bogat fără să fii orgolios***E normal ca oamenii bogati sa fie aroganti?
Eventual elitele?***e prea mare foamea sa se mai ajunga la stranduri***economia
de piata e economie de viata***Este în interesul tiranului să-și
săraceasca supușii, sa fie razleti si sa nu aiba timp de complot” ***Este
mai bine să trăiască un cerșetor decât să se îmbogățească cu păcatul ***Este,
de asemenea, în interesul tiranului să-și aiba săraci supușii… oamenii sunt
atât de ocupați cu sarcinile lor zilnice nu au timp de complot” ***esti nevoias - ai avocat din oficiu ***Femeia
nu poate să nu fie roabă: a bărbatului, a plăcerilor sau a sacrificiului” ***Florea Dumitrescu crede ca suntem pe marginea
prapastiei, ca avem criza si haos de 20 de ani."Nu se poate sa vinzi tara,
fara sa raspunda nimeni", zice, "Nu se poate sa indatorezi
inconstient tara! Cei care au indatorat-o sa fie pusi sa ia masurile pentru a
plati datoria." Crede ca solutia este sa bagam mana in banii tarii si sa
facem intreprinderi care sa angajeze poporul si companii de stat care sa ia din
curte produsele taranilor.(...) ***foamea este problema momentului. multi au
doar cateva plante, daca nu ploua planta nu creste.***Foamea Nu o astâmperi cu
promisiuni."***Forma suprema a saraciei este dorinta, nu putinatatea
averii”***gazele cica au aur in ele, de-s asa scumpe***In 2015 in lume vor trai
in saracie extrema 1 mld. de persoane.Bogații au devenit în ultimii 15 ani tot
mai bogați, iar săracii tot mai săraci. Generalul Rogojan explică cum anume s-a
întâmplat: ”După cum remarca profesorul Ilie Bădescu, citându-l pe Robert
Reich, cincimea de sus, aceea a bogaţilor, pe scara veniturilor, este de 9 ori
mai bogată azi, comparativ cu situaţia de acum 15 ani, iar cincimea de jos este
de 5 ori mai săracă azi, decât acum 15 ani. Și în România, sistemul care ne
domină a sporit sărăcia verticală, adică a redistribuit sărăcia şi foamea de
mâine spre cei mai săraci şi bogăţia de mâine spre cei şi mai bogaţi de astăzi.
De asemenea, nu sunt prefigurate soluții pentru incluziunea socială a
categoriilor defavorizate”. ***In prezent in lume sunt mai multi sclavi decat
au existat vreodataMai mult de jumătate dintre acestia traiesc in cinci tari:
India, China, Pakistan, Uzbekistan si Rusia, potrivit unei organizaţii pentru
apararea drepturilor omului, informeaza France Presse.Traficul de persoane ,
femei fortate sa se prostitueze, copii pe post de soldati, munca fortata,
folosirea tinerilor in contrabanda sau trafic de droguri, toate acestea sunt
forme de sclavie moderna intretinute in mod principal de saracie.Statisticile
spun ca fenomenul este in continua crestere, conform unei estimari recente ale
Indexulului Global al Sclaviei pe 2016, realizat de Walk Free Foundation;
campanie lansata in 2012 cu scopul sensibilizării opiniei publice si a
guvernelor la flagelul sclaviei moderne.Acestia definesc sclavia modern a drept
“situații de exploatare pe care o persoana nu le poate refuza sau din care nu
poate ieși din cauza amenintarilor si a violentei”.Acest fenomen este cel mai
raspandit in Asia. Aici sunt deja cunoscute publicului larg situatiile in care
muncitori sunt fortati sa munceasca pana la epuizare pe un salariu extrem de
mic.Pe primul loc este India cu 18,3 milioane de sclavi moderni , fiind urmată
de China, unde 3,39 de milioane de oameni sunt reduşi la sclavie, apoi de Pakistan,
cu 2,13 milioane; de Bangladesh, cu 1,53 de milioane și de Uzbekistan, cu 1,23
de milioane de sclavi.Raportul mai mentioneaza si indiferenta guvernelor din
Iran, China şi Hong Kong la aceasta situatie.In ceea ce priveste procentul
populatiei afectate de sclavie, Mauritania are cea mai mare proporţie de
victime (4%), fiind urmată de Uzbekistan (3,97%), Haiti şi Qatar. Clasamentul
este completat de India, Pakistan, R.D. Congo, Sudan și Republica
Centrafricana. Ultimele locuri in clasament sunt ocupate de Islanda şi
Luxembourg, cu aproximativ 100 de victime fiecare. Franţa are 8.600 persoane
afectate de sclavie.Europa este , conform clasamentului, continentul cel mai
putin afectat (1,6% din populatie). Aici exista 566.200 de victime, in
principal supuse sclaviei economice.Bulgaria, Republica Cehă şi Ungaria sunt pe
primele locuri. De asemenea, Turcia are un numar mare de cazuri, in special
copii care sunt fortati sa se casatoreasca."***In Spania o romanca e
fericita, se simte "rege, chiar de este femeie de servici!***In spatele
oricarui bogat se afla un diavol iar în spatele fiecarui sarac, doi. "***Independenții
și sclaviiAcum, mai mult decât în orice vreme, lumea este împărțită indubitabil
în două: pe de-o parte masa imbecilizaților radicali, incapabili să trăiască
altfel decât într-o arhitectură de tip stup și, de partea cealaltă, o
minoritate a celor care gândesc, care-și doresc libertatea și care nu vor
altceva decât să fie lăsați în pace. Probabil veți spune că întotdeauna lumea
s-a împărțit în două - elita și sclavii - că judecata mea e simplistă și că
trag semnalul de alarmă doar de dragul alarmării aiuristice a opiniei publice.
Greșiți! Nuanțele sunt absolut diferite.Masa ineptă face parte acum din forța
conducătoare. Într-adevăr, am putea spune că face parte din respectiva clasă
cam la fel cum sclavii antici făceau parte din casele patricienilor. N-am fi
cumva departe de adevăr. Doar că e o nuanță pe care n-a observat-o mai nimeni:
sclavii de atunci aveau valoare utilitară, pe când cei de acum nu au absolut
nicio valoare.Putem compara sclavul antic cu mașinile prezentului. Dacă ți se
strică una înjuri, și-o simți la buzunar. Dacă ți se strică definitiv trebuie
să faci rost de bani ca să-ți iei alta. Dacă însă s-a crăpat o piatră dintr-un
șanț, o piatră aruncată acolo de un neica nimeni, nu doar că nu-ți provoacă
nicio pagubă, dar, mai mult, nici măcar n-ai habar de „tragedia pietrei”. Cam
asta e diferența dintre sclavii din trecut și cei din prezent.Într-o lume de
aproape opt miliarde, în majoritate sclavi, care credeți că mai e valoarea
utilitară a sclavului? Exact. E similară robilor disperați de foame care se
vindeau singuri, pe gratis, în târguri. Care e tragedia pe care o simte un
„stăpân” dacă-i crapă un sclav de Excel? Zero. De fapt chiar mai puțin de-atât.
Își zice „bine că s-a dus, un salariu în minus” și redistribuie „munca”
celorlalți sclavi de pe plantația sa digitală.Toți acești sclavi, crescuți și
educați în spiritul acceptării oricărui abuz introdus prin ideologie, își
refulează ura către cei care refuză „ideologia capului plecat”. Este,
într-adevăr, o distorsionare teribilă și hilară: în loc să-și îndrepte ura
către cei care-i oprimă, îi mușcă pe cei care vor să-i elibereze. Asta deoarece
ei, ca victime ale tiraniei, trăiesc într-o simbioză cu tiranul: el, tiranul, e
cel care-i hrănește și care e dă posibilitatea să-și îndoape idealurile
insuflate tot de către el. Înțelegeți? Indivizii din această tagmă sunt precum
drogații: dependenți de dealer și, mergând mai departe pe lanț, de baronul
drogurilor.Arhitectura socială a sclavilor este cea de stup: muncești cot la
cot cu ceilalți fără să pui întrebări în ceea ce privește ceea ce se întâmplă
deasupra ta. A afișa vreo urmă de îndoială sau a avea vreo curiozitate este
deja un păcat de moarte în urma căruia riști să fii exclus din stup. Iar
excluderea echivalează cu moartea întrucât nu ești capabil să te auto-susții.De
partea cealaltă, indivizii independenți văd lume într-un mod radical diferit.
Și e logic să fie așa. Ei nu se află într-un mecanism, orice „cataclism” din
interiorul stupilor îi afectează doar marginal întrucât nu sunt legați
ombilical de respectivele construcții. Mai mult, putem spune că tocmai stupii
sunt cei care au invadat teritoriile oamenilor independenți, obligându-i să le
accepte reglementările. Asta face ca, în cazul unei ipotetice extincții a
stupilor, oamenii independenți să-și găsească, în sfârșit, libertatea pe care
și-o doreau.Diferența față de vremurile trecute e una fundamentală: înainte
oamenii independenți se aflau la butoane, în timp ce sclavii - în conformitate
cu constituția lor - se aflau acolo unde le este locul. Acum treburile sunt cu
susul în jos, în sensul în care sclavii sunt la putere, iar oamenii
independenți - adică, în ultimă instanță, cei care au viziunea - sunt în
opoziție. Știu că veți contrazice afirmația mea, spunându-mi că la vârful
piramidei se află adevărații oameni liberi. Vă înșelați. Întreaga structură a
planetei a fost contaminată de colectivismul buruienos și peste tot sclavii
și-au însușit puterea. Uitați-vă la nivel mic, la noi: puteți spune că Plăvanul
sau Cîțu ar avea structură de oameni independenți? Pute de la o poștă
servilismul și prostia lor. N-au cum să fie independenți. Ei sunt sclavi,
supuși, într-adevăr, altor sclavi, dar sunt sclavi care iau decizii de viață și
de moarte, afectându-i pe independenți. Și ce altă decizie poate lua un sclav
în afara celei de a încerca să-l sclavagească și pe cel scăpat de jug? Ăsta-i
rostul taxării, impozitării și al restului de abuzuri comise de statele
contemporane asupra indivizilor liberi.Vedeți, tocmai aici e paradoxul: sclavul
ajuns la putere nu luptă pentru libertatea sa, ci pentru intrarea celorlalți
sub jug. În ciuda clișeelor istorice, o să vă dau ca exemplu răscoala lui
Spartacus. Privită cu ochii de acum ea pare o mișcare idilică de eliberare a
sclavilor. Nu, nu asta a fost și nu există nicio dovadă care să pretindă că
răscoala lui Spartacus a fost una în care să se ceară eliminarea sclaviei. A
fost efectiv vorba despre tentativa de evadare a unor sclavi care, reușind
să-și facă o armată numeroasă, au încercat să se refugieze în Sicilia pentru a
o elibera și a se stabili acolo. În niciun moment sclavii răsculați nu și-au
pus în minte să elimine sclavia. Ba, dacă le-ar fi reușit mișcarea, Sicilia ar
fi devenit un regat în care sclavi ar fi fost prizonierii din războiul cu
romanii. De ce se întâmplă așa e simplu de înțeles: sclavul n-are viziune, el
nu poate ieși din șablonul de gândire care i-a fost dat. De-aia e sclav! Pentru
el, dacă nu e sclav, totul e un dezastru. Iată și motivul pentru care, în ciuda
victoriilor lui Spartacus, nu s-a clintit absolut nimic din societatea romană
în ceea ce privește „drepturile” sclavilor.Tragedia pe care-o trăim azi este
aceea a sclavilor ajunși la butoane. Ei nu doar că nu au viziune, dar, mai
mult, au un mod revanșard de acțiune împotriva celor care i-ar putea învăța s
trăiască pe propriile picioare. Doar că dorința lor nu e aceea de a trăi liberi
ci de a-i anihila pe cei liberi. Și, așa cum am mai spus, tragedia oamenilor
liberi este aceea că acum se află de partea cealaltă a „frontului”: nu stăpânind
hoardele de sclavi, ci fiind nevoiți să-i înfrunte. Și iată tragedia pe care o
vedem. Suntem obligați să găsim între noi un Pompei sau un Lucullus care să
pună lucrurile pe făgașul lor normal, anume acela în care sclavii sunt
eliminați de la butoane. Altfel, dezastrul va consta în instaurarea
iraționalului peste toată planeta și, în final, la extincția rasei. E simplu de
intuit: sclavul, după ce reușește să-i elimine pe independenți va începe să
măcelărească dintre ai lui, iar în final, rămas singur, n-are altă opțiune
decât cea a uciderii de sine. Doar nu vă așteptați la inteligență și
creativitate din partea sclavilor!"Cum să faci omul sclav în 5 pași :1.
Păstrați Omul cât mai slab posibil.2. Ține-l pe Om în ignoranță și înșelăciune
pe cât posibil.3. Păstrați Omul cât mai speriat posibil.4. Păstrați Omul cât
mai nefericit posibil.5. Păstrați oamenii la distanță unul de celălalt*** Intotdeauna
saracia unora le aduce castig celor bogati."***intre un om sincer si un om
sarac nu este nici o diferenta***În acest timp, săracii se întreabă: când vor
fi mai mulţi candidaţi la “Litere” decât la „Medicină”?***În
păduchele săraci și un purice în buzunar pe lasoul ***În ziua de azi sunt peste 30 de milioane de sclavi,
mai multor decât în orice timp al istoriei. SEMNELE SCLAVIEI MODERNE✓ Condiții degradante de locuit.✓ Persoana nu este liberă să plece sau să vină după cum
dorește.✓ Este neplătită,
plătită foarte puțin sau doar prin bacșișuri.✓ Muncește foarte multe ore și/sau la ore neobișnuite.✓ Are o datorie mare și nu o poate plăti.✓ A fost recrutată prin promisiuni false în legătură cu
natura și condițiile muncii care trebuia efectuată.✓ Este fricoasă, are anxietate, suferă de depresie,
tensionată, nervoasă sau paranoică.✓ Are puține
bunuri personale sau poate chiar deloc.✓ Nu are controlul
propriilor bani, înregistrărilor financiare sau contului din bancă.✓ Nu are controlul propriilor documente de identitate
(buletin sau pașaport).✓ Lipsă de acces
la asistență medicală✓ Amenințări
personale sau adresate membrilor de familie."***În ziua de azi sunt peste
30 de milioane de sclavi, mai multor decât în orice timp al istoriei.SEMNELE
SCLAVIEI MODERNE✓ Condiții
degradante de locuit.✓ Persoana nu este
liberă să plece sau să vină după cum dorește.✓ Este neplătită, plătită foarte puțin sau doar prin
bacșișuri.✓ Muncește foarte
multe ore și/sau la ore neobișnuite.✓ Are o datorie
mare și nu o poate plăti.✓ A fost recrutată
prin promisiuni false în legătură cu natura și condițiile muncii care trebuia
efectuată.✓ Este fricoasă,
are anxietate, suferă de depresie, tensionată, nervoasă sau paranoică.✓ Are puține bunuri personale sau poate chiar deloc.✓ Nu are controlul propriilor bani, înregistrărilor
financiare sau contului din bancă.✓ Nu are controlul
propriilor documente de identitate (buletin sau pașaport).✓ Lipsă de acces la asistență medicală. Amenințări personale sau adresate membrilor de
familie."Independenții și sclavii Acum, mai mult decât în orice vreme,
lumea este împărțită indubitabil în două: pe de-o parte masa imbecilizaților
radicali, incapabili să trăiască altfel decât într-o arhitectură de tip stup
și, de partea cealaltă, o minoritate a celor care gândesc, care-și doresc
libertatea și care nu vor altceva decât să fie lăsați în pace. Probabil veți
spune că întotdeauna lumea s-a împărțit în două - elita și sclavii - că
judecata mea e simplistă și că trag semnalul de alarmă doar de dragul alarmării
aiuristice a opiniei publice. Greșiți! Nuanțele sunt absolut diferite. Masa
ineptă face parte acum din forța conducătoare. Într-adevăr, am putea spune că
face parte din respectiva clasă cam la fel cum sclavii antici făceau parte din
casele patricienilor. N-am fi cumva
departe de adevăr. Doar că e o nuanță pe care n-a observat-o mai nimeni:
sclavii de atunci aveau valoare utilitară, pe când cei de acum nu au absolut
nicio valoare.Putem compara sclavul antic cu mașinile prezentului. Dacă ți se
strică una înjuri, și-o simți la buzunar. Dacă ți se strică definitiv trebuie
să faci rost de bani ca să-ți iei alta. Dacă însă s-a crăpat o piatră dintr-un
șanț, o piatră aruncată acolo de un neica nimeni, nu doar că nu-ți provoacă
nicio pagubă, dar, mai mult, nici măcar n-ai habar de „tragedia pietrei”. Cam
asta e diferența dintre sclavii din trecut și cei din prezent.Într-o lume de
aproape opt miliarde, în majoritate sclavi, care credeți că mai e valoarea
utilitară a sclavului? Exact. E similară robilor disperați de foame care se
vindeau singuri, pe gratis, în târguri. Care e tragedia pe care o simte un
„stăpân” dacă-i crapă un sclav de Excel? Zero. De fapt chiar mai puțin de-atât.
Își zice „bine că s-a dus, un salariu în minus” și redistribuie „munca”
celorlalți sclavi de pe plantația sa digitală.Toți acești sclavi, crescuți și
educați în spiritul acceptării oricărui abuz introdus prin ideologie, își
refulează ura către cei care refuză „ideologia capului plecat”. Este,
într-adevăr, o distorsionare teribilă și hilară: în loc să-și îndrepte ura
către cei care-i oprimă, îi mușcă pe cei care vor să-i elibereze. Asta deoarece
ei, ca victime ale tiraniei, trăiesc într-o simbioză cu tiranul: el, tiranul, e
cel care-i hrănește și care e dă posibilitatea să-și îndoape idealurile
insuflate tot de către el. Înțelegeți? Indivizii din această tagmă sunt precum
drogații: dependenți de dealer și, mergând mai departe pe lanț, de baronul
drogurilor.Arhitectura socială a sclavilor este cea de stup: muncești cot la
cot cu ceilalți fără să pui întrebări în ceea ce privește ceea ce se întâmplă
deasupra ta. A afișa vreo urmă de îndoială sau a avea vreo curiozitate este
deja un păcat de moarte în urma căruia riști să fii exclus din stup. Iar
excluderea echivalează cu moartea întrucât nu ești capabil să te auto-susții.De
partea cealaltă, indivizii independenți văd lume într-un mod radical diferit.
Și e logic să fie așa. Ei nu se află într-un mecanism, orice „cataclism” din
interiorul stupilor îi afectează doar marginal întrucât nu sunt legați ombilical
de respectivele construcții. Mai mult, putem spune că tocmai stupii sunt cei
care au invadat teritoriile oamenilor independenți, obligându-i să le accepte
reglementările. Asta face ca, în cazul unei ipotetice extincții a stupilor,
oamenii independenți să-și găsească, în sfârșit, libertatea pe care și-o
doreau.Diferența față de vremurile trecute e una fundamentală: înainte oamenii
independenți se aflau la butoane, în timp ce sclavii - în conformitate cu
constituția lor - se aflau acolo unde le este locul. Acum treburile sunt cu
susul în jos, în sensul în care sclavii sunt la putere, iar oamenii
independenți - adică, în ultimă instanță, cei care au viziunea - sunt în
opoziție. Știu că veți contrazice afirmația mea, spunându-mi că la vârful
piramidei se află adevărații oameni liberi. Vă înșelați. Întreaga structură a
planetei a fost contaminată de colectivismul buruienos și peste tot sclavii
și-au însușit puterea. Uitați-vă la nivel mic, la noi: puteți spune că Plăvanul
sau Cîțu ar avea structură de oameni independenți? Pute de la o poștă
servilismul și prostia lor. N-au cum să fie independenți. Ei sunt sclavi,
supuși, într-adevăr, altor sclavi, dar sunt sclavi care iau decizii de viață și
de moarte, afectându-i pe independenți. Și ce altă decizie poate lua un sclav
în afara celei de a încerca să-l sclavagească și pe cel scăpat de jug? Ăsta-i
rostul taxării, impozitării și al restului de abuzuri comise de statele
contemporane asupra indivizilor liberi.Vedeți, tocmai aici e paradoxul: sclavul
ajuns la putere nu luptă pentru libertatea sa, ci pentru intrarea celorlalți
sub jug. În ciuda clișeelor istorice, o să vă dau ca exemplu răscoala lui
Spartacus. Privită cu ochii de acum ea pare o mișcare idilică de eliberare a
sclavilor. Nu, nu asta a fost și nu există nicio dovadă care să pretindă că
răscoala lui Spartacus a fost una în care să se ceară eliminarea sclaviei. A
fost efectiv vorba despre tentativa de evadare a unor sclavi care, reușind
să-și facă o armată numeroasă, au încercat să se refugieze în Sicilia pentru a
o elibera și a se stabili acolo. În niciun moment sclavii răsculați nu și-au
pus în minte să elimine sclavia. Ba, dacă le-ar fi reușit mișcarea, Sicilia ar
fi devenit un regat în care sclavi ar fi fost prizonierii din războiul cu
romanii. De ce se întâmplă așa e simplu de înțeles: sclavul n-are viziune, el
nu poate ieși din șablonul de gândire care i-a fost dat. De-aia e sclav! Pentru
el, dacă nu e sclav, totul e un dezastru. Iată și motivul pentru care, în ciuda
victoriilor lui Spartacus, nu s-a clintit absolut nimic din societatea romană
în ceea ce privește „drepturile” sclavilor.Tragedia pe care-o trăim azi este
aceea a sclavilor ajunși la butoane. Ei nu doar că nu au viziune, dar, mai
mult, au un mod revanșard de acțiune împotriva celor care i-ar putea învăța s
trăiască pe propriile picioare. Doar că dorința lor nu e aceea de a trăi liberi
ci de a-i anihila pe cei liberi. Și, așa cum am mai spus, tragedia oamenilor
liberi este aceea că acum se află de partea cealaltă a „frontului”: nu
stăpânind hoardele de sclavi, ci fiind nevoiți să-i înfrunte. Și iată tragedia
pe care o vedem. Suntem obligați să găsim între noi un Pompei sau un Lucullus
care să pună lucrurile pe făgașul lor normal, anume acela în care sclavii sunt
eliminați de la butoane. Altfel, dezastrul va consta în instaurarea
iraționalului peste toată planeta și, în final, la extincția rasei. E simplu de
intuit: sclavul, după ce reușește să-i elimine pe independenți va începe să
măcelărească dintre ai lui, iar în final, rămas singur, n-are altă opțiune
decât cea a uciderii de sine. Doar nu vă așteptați la inteligență și
creativitate din partea sclavilor!"***Înalţii domni care vor conduce lumea
vor inventa impozite fără număr în viitor pe care nimeni nu le va putea plăti .
Vor fi făcute de către domnii cei mari legi de care oamenii cu stare îşi vor
bate joc, dar care vor constitui o mare greutate pentru oamenii săraci. Multe
legi noi vor fi făcute dar nu vor putea fi respectate. Nici un om nu-l va mai
place pe celălalt. Toţi se vor duşmăni de moarte între ei.”***La Buhuşi
primarul este acuzat de sclavie.***La ce bună bogăţia dacă ai un copil cuminte?
La ce bună bogăţia dacă este un nemernic? ***la cimitir am fost vo 50, da la
pomana 200. asteptau la usa.. dac-am taiat rosiile -n doua sa se-ajunga!*** La
ştirile lumii apare tot mai des cuvântul "sclav". Pe plantaţii
lucrătorii sunt lăsaţi să doarmă pe câmp, fără apă şi mâncare.***Libertatea în
sărăcie e mai bună decât sclavia în puf. *** Lincoln a eliberat sclavii iar
batranii nostri pastreaza autenticul si-l elibereaza pe gurile copiilor. ***Listă
cu cei mai mari scriitori români care au murit în sărăcie:1.Mihai Eminescu
(15.01.1850 – 15.06.1889)În iunie 1883, Eminescu a dat primele semne de
alienare mintală și a fost internat în sanatoriu. Timp de șase ani, a avut
crize care au dus la internarea sa în diferite spitale din România, dar și din
străinătate.Deoarece starea de sănătate nu i-a mai permis să scrie, acesta a
avut parte de susținere financiară din partea prietenilor.2. Ion Creangă (1837
– 31.12.1889)Din postul de diacon, dascăl, institutor și scriitor, Creangă nu a
avut venituri considerabile. Din 1883 a fost diagnosticat cu epilepsie. Aflarea
diagnosticului, a decesului lui Eminescu și a Veronicăi Micle, a suferit foarte
mult și s-a stins în ultima zi a anului 1889.3. Ioan Slavici (18.01.1848 –
17.08.1925)După arestarea, întemnițarea și eliberarea din 1916, a fost arestat
iar și condamnat la 5 ani de închisoare în ianuarie 1919, fiind eliberat în
același an în decembrie.A fost ajutat financiar de revistele și gazetele
vremurilor, însă oboseala și boala l-au împins, în 1925, să se refugieze la
fiica sa, în Panciu, unde s-a și stins din viață în același an.4. Veronica
Micle (22.04.1850 – 03.08.1889)Rămasă văduvă în 1879, se fac demersuri pentru a
i se asigura o pensie de urmaș, însă nu se aprobă.În 1866 donează casa mamei
sale mănăstirii Văratec, unde își găsește sfârșitul trei ani mai târziu.5.
Dimitrie Bolintineanu (14.01.1819 – 20.08.1872)În 1870, călătorind la Paris,
poetul se îmbolnăvește și nu mai poate munci. Bolnav psihic din cauza mizeriei
și sărăciei, acesta este internat în spitalul Pantelimon unde încetează din
viață în 1872.În condica de evidență a pacienților este notat „Dimitrie
Bolintineanu, fost ministru de Culte, intrat fără haine”.6. Alexandru
Macedonski (14.03.1854 – 24.11.1920)Anii războiului au fost grei pentru poet și
familia sa, existând zile când nu putea cumpăra nici pâinea cea de toate
zilele.Pe patul de moarte, poetul cere trandafiri, dar fiul său Nikita negăsind
trandafiri, îi aduce să inhaleze parfum de trandafiri.7. Andrei Mureșanu
(16.11.1816 – 12.10.1863)În 1861 este pensionat, dar pensia nu îi ajunge să își
întrețină familia. Un an mai târziu își tipărește poeziile într-un volum, însă
cărțile se vând greu și nu îl ajută financiar. Societatea „Astra” îi acordă un
premiu de 50 de galbeni.Autorul versurilor imnului „Deșteaptă-te române!”,
moare bolnav și în mizerie.8. Grigore Alexandrescu (22.02.1810 – 25.11.1885)A
fost ofițer, însă din pricina unor scrieri a fost demis și întemnițat, în 1837.
A ocupat apoi funcții mărunte, mai ales din cauza alienării mintale din ultimii
săi 25 de ani din viață. A murit sărac la București, iar Alecsandri deplângea
nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român.9. Alexandru D. Xenopol
(23.03.1847 – 27.02.1920)Deși istoric apreciat în țară și în străinătate, cu
multe distincții pentru scrierile sale științifice despre istoria românilor,
acesta a murit sărac. În ultimii ani ai vieții a trăit în condiții materiale
precare, fiind paralizat și afazic.El și soția sa au apelat de multe ori la
ajutorul autorităților, inclusiv pentru alimente. Parlamentul i-a aprobat
acordarea unei pensii exact în ziua în care a decedat.10. Panait Istrati
(10.08.1884 – 16.04.1935)În 1921, sărac și bolnav, încearcă să se sinucidă la
Nisa, dar a fost salvat și încurajat să scrie. Deși opera lui Istrati, scrisă
în limbile franceză și română, a fost cunoscută în vremurile respective, acesta
a murit sărac, singur și bolnav de tuberculoză, la sanatoriul Filaret."***Mai
bine sa dai de la tine decât sa iei. ***Mai bine sa fii cineva in saracia ta,
decat un nimeni in avutia altora” ***Mai puţini pui,
mai puţine ţâfne."***Mari câştiguri, mari riscuri. ***Mă înfuriam pentru
că nu aveam ce încălţa, dar am întâlnit un om care nu avea picioare***Mircea Badea:
Creştere economică nu e în România, dar creşterea tupeului depăşeste orice
prognoză.***Multi o duc destul de greu acasa, dar nicio casa nu trebuie sa se
rusineze de saracie."***Născut sărac - sărac mori ***Necesitatea
este mama invenției***Nicolas Sarkozy
tuna:"Sa muncim mai mult!" Sa mori tu? Da' mai multi ce-are?"***Nimic
nu îmblânzeşte omul ca lipsa de bani. ***Noi de ce mancam numai gulii?"
intrebau candva copilasii negri traitori pe plantatii."Noi de ce mancam
numai ceai cu paine?" intreaba azi, dupa un secol, saracii de
pretutindeni. Ridic o spranceana in fata bisericii: De ce a convertit "painea
noastra cea de toate zilele" in "cea inspre fiinta"?***Norişori
ca oile, aduc belşug ploile. ***Noroi în mai, spice în august ai. ***Nu este om
mai sărac decât acela care nu știe să împartă cu alții ceea ce are, fie că este
un colț de vis, o bucată de speranță, o picătură de optimism."***Nu există
om mai sărac decât bogatul care se crede la adăpost de sărăcie. ***Nu există pe
pământ om mai darnic ca avarul, devreme ce el lasă averea sa altora, fără ca
măcar să se atingă de ea. ***Nu saracia pricinuieste mahnire, ci Dorinta; NICI
bogatia Nu indeparteaza Teama, ci judecata. De aceea, dobandind judecata, Nu
VEI dori bogatia si Nu te VEI plange de saracie." ***Nu
suntem bogati prin ceea ce avem, ci prin ceea ce ne putem lipsi ” ***Nu-l căutați pe Dumnezeu în biserici, nu-l veți găsi
acolo! Căutați-l în ochii unui câine flămând care ar da orice pentru o farfurie
cu mâncare. Căutați-l în ochii unui bătrân care nu are ce pune pe masa. Doar
aşa îi puteți arăta lui Dumnezeu că îi urmați cuvântul. #Bisericile sunt deja
pline de "credincioşi" al căror unic scop este acela de a se
îmbogăți. Arătați-i lui Dumnezeu că îl iubiți făcând bine celor necăjiți și
flămânzi. Aveți milă de cei pe care tot el i-a lăsat pe pământ.’’ ***femeie-l
plânge pe Pescamosa: "Am fost cu un cadou şi m-a dat afară din
cabinet!"***mama si-a hranit copilul cu apa si sare***Obraznicul mananca
praznicul."*** Omul care face mai mult decat este platit
va fi in curand platit pentru mai mult decat face el” ***Omul care nu are haine nu are frică de hoţi. ***Orbul
este numit sarac in orice haina ar fi imbracat. ***Orice brat care nu produce
nimic, traieste de la cel care produce ceva.*** Patruzeci de hoţi nu pot prăda
un om în pielea goală. ***Pe masă este puţină mâncare însă capul nu mă doare. ***Pentru
avere se varsa sange. ***Picătura cu picătură găureşte piatra. ***Ploile de
aprilie, fiecare strop face mii de lire. ***Porcul flamand viseaza ghinda. *** Puţinul
tău este maibun decât avuţia altuia. ***Regula naturii: permanent castigi sau
pierzi ceva. Regii castiga intotdeauna, saracii niciodata.***romania e tara
bogatilor, noi, saracii, suntem chiriasi***Saracia a dus pe om la
intelepciune."***Saracia atrage dupa sine discordia ."***Saracia
desteapta spiritul inventiv. ***Saracia duce la josnicie „***Saracia e ca
un leu: daca nu te aperi, te manânca. ***Saracia e un alt cuvant pentru moarte”***Saracia
face sa-ti pleci urechile. ***Saracia si batranetea sunt cele mai mari necazuri
din viata omului "***Saracia umileste pe om. ***Saraciei
ii lipsesc multe, lacomiei - toate”*** ”saracii sunt considerati "inepţi ai
mahalalelor"***saracul e produsul unei comunităţi întregi cu tot felul de
variabile puse în mişcare***Săracii au nevoie de un prieten care să-i
ajute să pună capăt sărăciei ” ***Săracii, la
despărţire, îşi urează "Foame plăcută!"***Sărăcia
are multe găuri***Sărăcia dureroasă este mai bună decât bogăția amară”***sărăcia este o stare/perioadă/ fel de a trăi
nedefinitiv; poți pe parcursul vieții să devii săra,c dar poți și să iesi din
starea de sărăcie. Efortul politic al societății este îndreptat tocmai spre
reducerea probabilității ca o persoană să ajungă să trăiască în sărăcie și a
duratei acestei perioade, atunci când persoana ajunge acolo.”Săracii
deranjează” este discursul implicit al dreptei (iar la noi foarte explicit).
Dar cei de dreapta știu măcar la cine se referă; la stânga, se lasă impresia că
ar fi vorba de cerșetori și alte categorii marginale***Sărăcia
este părintele revoluției și crimei” ***”Sărăcia
învață și prăzi fericire***Sărăcia nu este de dragul greutății Nu, este acolo
pentru că nimic nu există în afară de Allah” ***Sărăcia nu este o rușine***Sărăcia
nu este un păcat și robie nu este râs ***Sărăcia nu este un viciu, dar de două
ori mai rău***Sărăcia nu este un viciu, dar mizerie***Sărăcia și umil înțelept/
Sărăcia nu este un păcat și păcatul aduce***Să-ţi clădeşti o altă colibă, una nouă, asta ţi-e dorinţa?… O colibă nouă
nu-ţi va aduce decât o nouă amărăciune. ***Sclavia și Iobagia au fost defintata
din România la 1920, in Europa de vest au fost defintate la 1860 după marea
Răscoala a sclavilor din Europa de vest, în România a fost defintata asa tirziu
pt ca asa a dorit PNL și PC, cele doua partide Înființate și conduse de
Boierimea Etnica din romania de la 1850 - 1947, Cuza ***Si o papusa de lemn
casca gura, daca-i vorbesti de bani. ***Slab, dar cinstit***Slaba cunoaște și
prieten și dușman ***Soarele este
covorul săracului. ***Strâmtorează-te în zilele largi ca să trăieşti din larg
când te vei afla la strâmtorare"***Sub apă foame, sub zăpadă pâine. ***Sunt
patru lucruri pe care nu le poţi ascunde prea mult timp: ştiinţa, prostia,
bogăţia şi sărăcia."***Și săraci, și dăunătoare***Toate apele se varsă în mare. proverbe din Proverbe
latine"****Un Henric ţinea cândva cu cei mulţi: "Fiecare familie
trebuie să aibă în fiecare duminică o găină-n oală", zicea.***Un număr de
cinci persoane, printre care și liderul grupării, cetăţeanul german Schumann
Bert Sieghard, au fost arestate preventiv pentru constituire a unui grup
infracțional organizat, trafic de minori, trafic de persoane și lipsire de
libertate în mod ilegal, în dosarul „Projekt Maramureș”, în care o grupare
condusă de o familie de germani este acuzată că a ţinut în sclavie mai mulți
tineri germani, pe care i-a pus să execute munci în locuințele unor localnici,
pretextul oficial fiind cel al unui „program de reeducare”.Soţia acestuia,
Schumann Babett, este cercetată în libertate, sub control judiciar, potrivit
DIICOT.„1 la 1”, „2 la 1” , „leich matrose” și „matrose” – acestea ar fi fost
regulile și pedepsele la care au fost supuși copiii din cazul de sclavie din
Maramureș, povestite chiar de către unul din membrii grupării
infracționale.Surse judiciare au declarat pentru Mediafax că regulile/ pedepsele
la care erau supuşi copiii erau:„„1 la 1”- copilul nu fumează, nu are voie
singur în oraş, nu are voie să se uite la televizor, nu mănâncă în bucătărie cu
ceilalţi copii, ci singur în cameră, nu avea voie să se depărteze de adultul
care îl avea în supraveghere.Această aşa zisă pedeapsă dura maximum trei
săptămâni şi se aplica în cazul în care copiii se băteau între ei, băteau
animalele sau dădeau foc unor diferite obiecte.Prin 2017 sau 2016, ar fi fost
introdusă, povestește un membru al grupării infracționale, potrivit unor surse
judiciare, şi regula „ 2 la 1” care însemna că exista o casă în care doi adulţi
supravegheau un copil. Casa era compusă dintr-o cameră erau cazaţi adulţii şi
din acea camera exista acces către o altă cameră unde era cazat copilul, precum
şi către o baie care deservea ambele camere. Copilul mânca în cameră, în acea
casă separat de alţi copii, iar dacă avea un comportament adecvat, îi era
permis accesul la televizorul aflat în camera în care erau cazaţi adulţii care
îl supravegheau.Această regulă/pedeapsă se aplica unui copil care nu se integra
şi nu socializa cu alţii copii dintr- un grup sau avea un comportament violent
în cadrul familiilor unde erau dat în plasament sau fura bunuri.Regula „leich
matrose” însemna că un copil era cazat singur, avea o raţie de trei ţigări pe
zi, activităţile erau libere în sensul că dacă unii dintre angajaţi erau
repartizaţi singuri să îndeplinească sarcini zilnice, acel copil mergea cu
aceştia să îi ajute, de exemplu la cosit de fân sau strâns de fân, la hrănirea
animalelor, la lucru în atelierul de tâmplărie, de mobilă , în cel de fierărie
etc.. Copilul avea program de somn în cameră la ora 21:00 şi trezirea era la
ora 07:30, de luni până vineri. Sâmbăta şi duminica, se trezea când voia el, dar
culcarea seara era tot la ora 21:00.Regula „matrose” însemna cinci ţigări pe
zi, posibilitatea pentru lucru când voia să lucreze peste program ca să câştige
bani de buzunar în plus. De asemenea, copilul putea să meargă la cel mai
apropiat magazin, în weekend putea să meargă în oraş la cumpărături şi avea o
zi liberă pe lună pe care alegea să şi-o petreacă cum dorea el, au declarat
surse judiciare pentru Mediafax.În cazul de sclavie de la Maramureș, șase
persoane, printre care și soții Bert și Babett Schumann, considerați „capii”
grupării, vor fi prezentați în fața instanței cu propunere de arestare
preventivă, potrivit unor surse judiciare.Potrivit sursei citate, din luna
martie a anului 2014 până în prezent, Bert Schumann alături de soția sa Babett
Schumann, care ar fi coordonat serviciul social Projekt Maramureș, finanțat de
statul german, alături de Vasile Năsui zis “Nețu”, Gavrilă Șimon zis “Blondu”,
Marius Grecu, Simion Năsui și Ionuț Marius Mezenciuc zis “Jimmy” ar fi traficat
mai mulți tineri minori sub paravanul fundației înființate în jurul anului 2006
având ca principal scop reintegrarea socială.Soții Schumann alături de Vasile
Năsui zis “Nețu”, persoana de încredere a celor doi, ar fi pus bazele unui grup
infracțional organizat dinaninte de anul 2014, având ca scop aducerea în
România în scopul reintegrării sociale a unor copii de naționalitate germană cu
probleme de comportment.Sub pretextul că minorii participă la programe extinse
de educare alături de profesori și psihologi, odată ajunși aici, aceștia erau
deposedați de lucrurile cu care ar fi avut posibilitatea să comunice cu cei din
afara sistemului și cu familiile din Germania, fiind supuși unor metode brutale
de educație prin obligarea de a presta munci fizice epuizante, la care erau
adăugate episoade de bătaie și privarea de hrană.Într-un final, copiii erau
închiși într-un așa zis „arest”, în care erau legați cu funii și supuși unor
operații medicale, erau înhămați la căruțe alături de animale sau erau ținuți
în frig.Conform unor surse apropiate anchetei, întreg mecanismul pus la cale de
soții Schumann ar fi fost sprijinit de persoane care fac parte din diferite
autorităţi locale cum ar fi polițiști, angajați din cadrul administrației
locale sau din sistemul de asistență socială, informatori ai soților Schumann
care le dădeau de veste în momentul în care era stabilit câte un control.Doi
dintre minorii care au fost anchetați de către autorități, respectiv un băiat
în vârstă de 17 ani și o fată în vârstă de 15 ani au fost scoși din programul
Projekt Maramureș și încredințați temporar Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţie a Copilului Maramureş.În data de 20 august, procurorii
DIICOT au dispus începerea urmării penale in rem, iar două zile mai târziu a
fost extinsă pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracţional
organizat., trafic de persoane, trafic de minori şi lipsire de libertate în mod
ilegal. Bert Schumann este cercetat în calitate de suspect pentru săvârşirea
infracţiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de
persoane, trafic de minori cu 3 fapte în concurs și lipsire de libertate în mod
ilegal fiind reținute trei fapte în concurs real. Soția sa, Babett Schumann
este cercetată pentru constituirea unui grup infracțional organizat, complicitate
la trafic de persoane, complicitate la trafic de minori și complicitate la
lipsire de libertate în mod ilegal.Vasile Năsui zis “Nețu”, persoana de
încredere a celor doi soți este cercetat de către procurorii DIICOT pentru
constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de
minori fiind reținute trei fapte și lipsire de libertate în mod ilegal cu trei
fapte în concurs real.Conform unor surse judiciare, unul din membrii grupării
ar fi povestit anchetatorilor faptul că întreaga activitate din centru se
desfășura sub coordonarea lui Bert Schumann, care știa despre metodele prin
care copiii erau pedepsiți și care se ocupa astfel încât fiecare dintre aceștia
să își execute un program de penitență stabilit.Conform unor surse judiciare, procurorii
DIICOT va propune luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30
de zile pentru Bert Shumann, Smion Năsui, Gavrilă Șimon, Tudor Baica, Vasle
Năsui, Ionuț Marius Mezenciuc, pentru constituire a unui grup infracțional
organizat, trafic de minori, trafic de persoane și lipsire de libertate.Minorii
audiaţi de DIICOT în dosarul de sclavie din Maramureş au relatat în faţa
procurorilor cum erau puşi să muncească şi să care pietre şi lemne, cum erau
închişi în camera de pedeapsă, sau cum li se lua farfuria din faţă când nu
mâncau suficient de repede. Procurorii DIICOT au audiat, potrivit unor surse
judiciare, patru copii, care au povestit cum erau chinuiţi în centrul din
cadrul proiectului social Projekt Maramureş.Unul dintre tineri a povestit că nu
a spus nimănui ce se intampla în centru deoarece regula era să nu deţină nimeni
telefon, iar în primele patru luni nu aveau voie să-şi contacteze familia.
Atunci când vorbeau totuşi cu familiile lor, ei erau supravegheaţi şi nu puteau
spune ce îndurau în centru. De asemenea, un tânăr a încercat să fugă pentru că
a fost pus să muncească în condiţii grele şi, drept pedeapsă, a fost închis
într-o cameră de pedeapsă aflată la o distanţă de 5 minute de mers pe jos de
centru. Acolo, tinerii pedepsiţi sunt închişi şi nu pot merge nici la toaletă
decât dacă bat la uşă şi deschide supraveghetorul.În privinţa activităţilor la
care erau supuşi tinerii, aceştia au spus că aveau program care începea la ora
8 dimineaţa şi, până la ora 18, erau puşi să care pietre, beton, lemne. Altul a
precizat că a fost lovit de mai multe ori fără motiv şi a rămas 3 săptămâni la
izolare pentru că a spus că nu mai poate lucra pentru că este prea obosit.
Supraveghetorii l-au lovit până i-a curs sânge din nas. De asemenea, tinerilor
care nu mancau suficient de repede li se lua farfuria din faţă. Cu toate astea,
erau certaţi că sunt prea slabi şi nu trebuie să arate că sunt supuşi unor rele
tratamente. Tinerii nici nu au primit tratamente medicamentoase, deşi ar fi
trebuit şi nici nu au mers la şcoală sau participat la activităţi educative.
Unul dintre minori a povestit că a primit un tratament medicamentos în Germania
pe care trebuia să îl urmeze şi în România, însă supraveghetorii l-au
confiscat.Mai mult, o tânără a spus cum a fost pusă să rupă aşchii de lemn cu
mâinile, apoi să le aranjeze şi să facă ordine. Toată ziua a trebuit să facă
acest lucru.Când tinerii refuzau să lucreze, erau loviţi deoarece, potrivit
supraveghetorilor, munca era obligatorie. Unul chiar a încercat să se sinucidă.Pe
de altă parte, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
(DGASPC) Maramureş a informat, într-un comunicat, că a anunţat Ambasada
Germaniei din România cu privire la situaţie. „DGASPC Maramureş a înştiinţat
Ambasada Republicii Federale Germania din Bucureşti în legătură cu situaţia
actuală a tinerilor, în cauză fiind vorba despre aplicarea măsurii
plasamentului internaţional stabilit în baza Regulamentului (CE) nr. 2201/2003
privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în
materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti. Până la soluţionarea
demersurilor juridice şi preluarea minorilor de către autorităţile competente
din Germania, aceştia vor beneficia de toate serviciile sociale necesare oferite
de DGASPC Maramureş, în conformitate cu legislaţia în vigoare privind măsurile
de protecţie în regim de urgenţă. La solicitarea DIICOT – Biroul Teritorial
Maramureş au fost instituite măsuri de protecţie în regim de urgenţă pentru
patru minori germani, tineri incluşi într-un program social finanţat de statul
german, într-un proiect derulat în România, intitulat Projekt Maramureş”, se
arată în comunicat. Reprezentanţii Direcţiei susţin că cei patru copii
beneficiază de serviciile sociale specifice oferite în centrele de primire în
regim de urgenţă, inclusiv de consiliere psihologică din partea
specialiştilor. ***Un om lacom si unul sarac, sunt practic la fel. ***un
om sarac nu are o viata usoara, viata usoara nu-i pentru toti.***Un
om sărac care zboară - în cazul în care gardul acolo și curte; în cazul în care
diferența - există un pat ***Un pumn de perle
nu valorează cât un pumn de orez***Un taur care a fost tinut toata viata
intr-un loc cumplit de mic, in lanturi, de oameni fara suflet a fost eliberat.
Locul unde a fost ţinut bietul animal măsoară doar câţiva metri pătraţi. Apoi,
un om cu un suflet bun i-a oferit posibilitatea sa scape de lanturi. Si-a
intampinat viata mai buna cu un entuziasm greu de descris in cuvinte.
Comportamentul taurului si recunostinta fata de noul proprietar este atat de
minunat ilustrata in aceste imagini ca pot impresiona pe oricine. Ca si el,
omul este prizonierul propriilor ganduri, propriilor obiceiuri si propriilor
masti pe care le poarta in fiecare zi. Pentru a ne inalta spiritul si a scapa
de lanturile slabiciunilor noastre, trebuie sa facem pasi hotarati pe drumul
nostru catre lumina. A citi o carte a te informa, a excela in ceea ce iti face
placere reprezinta o rupere a rutinei zilnice si o mare realizare in vederea
obtinerii unui spirit liber. Un om de cultura, un om care a citit mult, care a
studiat mult este mult mai liber decat orice ignorant. Totusi, oricat de
euforici am deveni e bine sa stim ca intotdeauna vor exista limitari la nivel
fizic si mental iar singurul ce poate cunoaste nemarginirea este doar sufletul.
Fizic, asemenea taurului vom putea obtine doar o cusca mai mare. Chiar si cei
care calatoresc fara odihna vor constata ca nu pot parasi Pamantul, cusca lor
cea mare. Pe de alta parte, gandurile noastre si capacitatea de a rationa sunt
limitate de propriul nostru IQ. Chiar si cei mai inteligenti oameni, cu un IQ
ce depaseste cu mult media sunt limitati. Dar, asta nu inseamna ca nu trebuie
sa luptam in fiecare zi pentru a deveni mai buni in tot ceea ce facem astfel
incat sa ne marim pas cu pas “cusca” in care traim.(file de lumina)https://www.youtube.com/watch?v=vFO6LESkHDkUn taur care a fost tinut toata viata intr-un loc
cumplit de mic, in lanturi, de oameni fara suflet a fost eliberat. Locul unde a
fost ţinut bietul animal măsoară doar câţiva metri pătraţi. Apoi, un om cu un
suflet bun i-a oferit posibilitatea sa scape de lanturi. Si-a intampinat viata
mai buna cu un entuziasm greu de descris in cuvinte. Comportamentul taurului si
recunostinta fata de noul proprietar este atat de minunat ilustrata in aceste
imagini ca pot impresiona pe oricine. Ca si el, omul este prizonierul
propriilor ganduri, propriilor obiceiuri si propriilor masti pe care le poarta
in fiecare zi. Pentru a ne inalta spiritul si a scapa de lanturile slabiciunilor
noastre, trebuie sa facem pasi hotarati pe drumul nostru catre lumina. A citi o
carte a te informa, a excela in ceea ce iti face placere reprezinta o rupere a
rutinei zilnice si o mare realizare in vederea obtinerii unui spirit liber. Un
om de cultura, un om care a citit mult, care a studiat mult este mult mai liber
decat orice ignorant. Totusi, oricat de euforici am deveni e bine sa stim ca
intotdeauna vor exista limitari la nivel fizic si mental iar singurul ce poate
cunoaste nemarginirea este doar sufletul. Fizic, asemenea taurului vom putea
obtine doar o cusca mai mare. Chiar si cei care calatoresc fara odihna vor
constata ca nu pot parasi Pamantul, cusca lor cea mare. Pe de alta parte,
gandurile noastre si capacitatea de a rationa sunt limitate de propriul nostru
IQ. Chiar si cei mai inteligenti oameni, cu un IQ ce depaseste cu mult media
sunt limitati. Dar, asta nu inseamna ca nu trebuie sa luptam in fiecare zi
pentru a deveni mai buni in tot ceea ce facem astfel incat sa ne marim pas cu
pas “cusca” in care traim.(file de lumina)https://www.youtube.com/watch?v=vFO6LESkHDk ***Unde sunt bani, acolo sunt si ghinioane. ***Unii
filozofi trag concluzia că "suntem spirite care trăiesc din când în când o
experienţă umană" (Deepack Chopra), alţii spun că "nu putem să
atingem o floare, fără să atingem o stea". Numai simplii, pare-se, au
obligaţia (pentru a se îndeplini "planul divin") să suporte, nu
"atingerile", nu îngenuncherile, ci rănirile, sfâşierile,
sfârtecările...***Unul care-ti multumeste des pentru un fleac, te lasa sarac. ***Verdictul
pe care un judecător l-a dat hoțului :Un tânăr de 15 ani a fost prins furând
dintr-un magazin din America. Încercand sa scape, băiatul a distrus și un
raft.După ce judecătorul a auzit cazul, l-a întrebat pe băiat:”-Chiar ai furat
pâine și brânză și ai distrus raftul? ”Băiatul, rușinat, cu capul aplecat, a
răspuns: ”- Da ”.Judecătorul: ”De ce ai furat? "Băiatul: ” Aveam nevoie
”.Judecătorul: ”Nu ai putut să le cumperi, în loc să furi ?”Băiatul: ” Nu aveam
bani "Judecătorul: ” Ai fi putut să ceri bani părinților”Băiatul: ” O am
doar pe mama care este bolnavă la pat și nu are serviciu. Pentru ea am furat
pâinea și brânza ”Judecătorul: ” Nu faci nimic, nu ai un loc de muncă?
"Băiatul: ” Am lucrat la o spălătorie auto. Mi-am luat o zi liberă ca să o
ajut pe mama și de aceea am fost concediat. ”Judecătorul: ” Nu ai căutat
altceva de lucru în altă parte?”După conversația cu băiatul, judecătorul a dat
verdictul :” Furtul, mai ales furtul pâinii, este o infracțiune foarte
rușinoasă. Și aici cu toții suntem responsabili de această crimă. Toți cei
prezenți în această sală astăzi, inclusiv eu, suntem responsabili pentru
această crimă. Astfel, toți cei prezenți vor fi amendați cu 10 de dolari.
Nimeni nu va ieși de aici până când nu vor da cei 10 de dolari”Judecătorul a
scos o bancnotă de 10 dolari din buzunar, a luat un pix și a început să scrie:
poliției pe băiatul înfometat de 1.000 de dolari. Dacă amenda nu va fi plătită
într-o oră, magazinul va rămâne închis.”Toți cei prezenți și-au cerut scuze
băiatului și i-au fost înmânați toți banii strânși.Judecătorul a părăsit sala
de judecată ascunzându-și lacrimile.După ce au auzit verdictul, cei prezenti
aveau ochii in lacrimi.Mă întreb dacă societatea noastră, sistemul nostru,
instanțele noastre ar fi în stare să emită un astfel de verdict?Judecătorul a
mai adăugat : „Dacă o persoană este prinsă furând pâine, toți oamenii din acea
comunitate, societate și stat ar trebui să le fie rușine!” ***Zilnic mor
100.000 de oameni de foame (sau din cauza ei), când agricultura lumii poate
hrăni 12 mld. de suflete. Dacă un popor moare de foame înseamnă că n-ai putut
să-l hrănești sau n-ai vrut! În Brazilia mamele pun pietre în oală și spun
copiilor care cer mâncare "așteptați să se facă" sperând să adoarmă.
În ciuda frigului, buzoienii săraci s-au aruncat după pește în nămolul unei
bălți secate din răzbunare."
Anthony
Horrowitz: „La
urma urmei, copilăria este prima monedă prețioasă pe care sărăcia sau fură unui
copil”
Anthony
Quinn: ”Cine a
cunoscut sărăcia, nu se simte niciodată bogat Sincer vorbind, nu am respect
pentru ban Cel mai rău lucru când eşti sărac este că te simţi jenat Nu
lipsurile îţi creează această stare, căci poţi să rezişti zile întregi fără să
mănânci, ci” *** ”Poate că dacă nu ai fi cunoscut sărăcia, n-ai fi fost
îmboldit de ambiţie
Antoine de Saint-Exupery: „Nu făureşti
nimic întemeiat pe robie, afară de revolta robilor.”***”Nu mă interesează dispreţul faţă de moarte Dacă nu-şi
trage rădăcinile dintr-o responsabilitate acceptată, nu e decât semn de sărăcie
sau exces de tinereţe
Anton
Pann: ”Amor, copil
nebun, fiu al Venerei, răzgâiat de-a sa mumă şi crescut zburdarnic, în mână cu
arc şi săgeţi, cu neastâmpăr petrecându-şi timpul totdeauna ca cu nişte
jucărele, întinde arcul şi, aruncând săgeţi în toate părţile, răzbeşte şi
pătrunde
Anton
Pavlovici Cehov:
”Literatura nu putea zugravi o fericire intemeiata pe bogatie; ea nu putea
zugravi nici fericirea in saracie, pentru ca o astfel de idila nu se putea
lipsi, fireste, de ipocrizie Arta, nici o arta adevarata, n-a putut sa
justifice vreodata
Antonio
Porchia: ”Dacă cei
care nu ne datorează nimic nu ne-ar fi dăruit nimic, cât de săraci am fi!
Any
Drăgoianu: ”Doamne/ şi
stau într-un capăt de lume/ undeva între limita de sus a plânsului/ şi limita
de jos a sărăciei
Aristotel: ”A fi bogat în bani şi sărac în hrană
este o aberaţie” *** ”Este de asemenea în interesul tiranului în a-şi face
supuşii săraci oamenii vor fi aşa de ocupaţi cu sarcinile lor zilnice că nu vor
mai avea timp pentru a complota” *** ”Aristotel Sărăcia esta părintele
revoluţiei şi al fărădelegii” *** ”Sărăcia este precedentul revoluției și al
criminalității -
Aristoteles Onassis: "Saracia este parintele
revolutiei si crimei.**"Un om bogat este deseori un om sarac cu multi
bani.
Armin Liviu: ”Nu există sfaturi pentru proşti, nici eliberare
pentru sclavi..
Aros din Milet: "Demnitatea. precum şi
Virtutea, nu pretinde alte costuri decât permanentul efort de a nu le perde şi
a te dez Omeni! --Sunt două calităţi ai Omului şi al Omenescului care
practicate în oricare împrejurare a vieţi tale îţi dau şansa de a dovedi că le
deţii! Aceste calităţi rar întâlnite, deşi pur şi simplu sunt omeneşti, sunt
Demnitatea şi Virtutea de a te jertfi întru Adevăr. De foarte multe ori am
trecut peste aceste încercări însă regret că încă viaţa nu mi-a oferit *Marea
Încercare* aceia de a cunoaşte dacă am *Tăria de Jertfă întru Adevăr*--Priviţi
de ce nu pot a-mi perimite să discut Virtutea celor care cu riscul vieţi nu
şi-au plecat încrederea în Dumnezeu, Adevăr şi Dreptatea Neamului de a fi
Suveran, astfel dovedind că sunt *Demni*.Nu vreau să gândesc, măcar discutând,
că există o mai mare *Onoare* decât aceia de a-ţi dovedi că ai trăit în
*Omenesc*.Priviţi şi înţelegeţi Fraţi mei Oameni de ce merită să pierzi totul
doar ca să *NU fii SCLAV* ci să faci acele lucrări care te va *RIDICA să
Trăieşti în Omenesc* luptând permanent cu *răul din tine şi mârşăviile din
lume*--Eşti Om(!!!) deci preferă această Luptă!"
Arthur
Schopenhauer: ”Omul
vesel, puţin interesează dacă este tânăr sau bătrân, drept ori cocoşat, sărac
ori bogat; e fericit” *** ”Noi nu ştim, în zilele noastre bune ce nenorocire ne
pregăteşte destinul tocmai acum: boală, prigoană, sărăcie, mutilare, orbire,
nebunie, moarte ş a m d
ARTICOLE - Maria Diana Popescu:
”Institutul de Economie Socială şi Institutul pentru Cercetarea Calităţii
Vieţii din cadrul Academiei Române au dat publicităţii studiul potrivit căruia,
în mediul rural, un milion de oameni sînt extrem de săraci şi muncesc cu ziua
Trei sferturi trăiesc în condiţii precare,
la sută nu au nici o formă de remuneraţie sau plată în natură şi
peste la sută sînt pe cont propriu Cu
siguranţă, aceste constatări amare vor rămîne la dosareAlta este problema pe
care o cunosc cele două instituţii, dar şi Guvernul: electrificarea
gospodăriilor şi satelor din ţară, aflată tot pe hîrtie În Mileniul III,
montarea unor stîlpi şi a unor fire conducătoare de electricitate este pentru
guvernanţii noştri echivalentă cu trimiterea unei rachete pe Marte O
normalitate a civilizaţiei a devenit o dificilă problemă naţionalăÎn România
există gospodării neelectrificate,
amplasate în de localităţi străbătute de
uliţe neasfaltate Din total, de
gospodării se află în de localităţi
complet neelectrificate Din cinci români de la sat, trei se spală în lighean
sau în butoi şi au pe post de toaletă o groapă săpată în pămînt, pentru că
fondurile destinate modernizării satelor şi locuinţelor sînt în curtea bravilor
primari Iar agricultura, în mod sigur, merge foarte bine, din moment ce
ministerul are un sediu luxos, cu bodyguarzi la porţi, de nu trec nici muştele
ţăranilor şi unde fotografiatul este interzis Dacă terenurile tot au fost
vîndute străinilor, la agricultură ar fi potrivit un ministru polonez, ungur,
israelian, englez sau din spiţă regală Patria este norodul, nu tagma
jefuitorilor! De aceea se cuvine să fie felicitaţi şi avansaţi la gradul de
„colonel“ guvernanţii postdecembrişti Ei au muncit consecvent la descompunerea
societăţii româneşti pe toate axele Unde am ajuns, ca popor, după de ani de tranziţie şi capitalism? Pe
marginea prăpastiei Se mai ocupă cineva de securitatea economică a României?
Dacă da, de ce ţara nu mai are nimic? În curînd, nu va avea nici cetăţeni prea
mulţi Vrem sau nu, democraţia ne-a îmbogăţit cu o fatalitate, care trebuie
judecată şi analizată: fenomenul politic cu caracter neromânesc, antiromânesc
şi servilismul condamnabil al politicienilor-marionetă Mare parte, pe
potriva lăzii de gunoi a istoriei Modelaţi de conduita evazionismului
ideologic, importată din Occident, situată în afara contextului românesc, o
conduită sufocată de realităţi şocante la nivel de aplicabilitate, ei au glisat
mereu pe fîşia de la graniţa legilor şi moralei, în interesul propriilor buzunare
Mă gîndesc tot mai mult ca viitoarea mea carte să abordeze acest fenomen cu
ramificaţiile răufăcătoare naţiunii române Nu aş putea formula un rechizitoriu
blînd, de vreme ce România se zbate de
de ani în mîini necurate, secătuită de resursele economice şi de cultura
menită să emancipeze nivelul de civilizaţie al poporului I-a eliberat lovitura
de stat din din vreun crater? Nu
Lava s-a scurs peste noi, s-a întins de-a lungul şi de-a latul, are fani
grosolani ca operaţie cantitativă şi se joacă de-a şoarecele cu pisica în
societatea românească, zdruncinată din toate încheieturile Jocul e dus pînă la
cel mai înalt nivel, încît, în acelaşi ţarc, stau şi şoarecii şi pisicile
Pisicile au devenit docile şi nu mai sînt nevoite să alerge pe coclauri după
şoareci, iar şoarecii se lasă prinşi pe principiul „serviciu contra serviciu“
Cînd e nevoie de spectacol, „îngrijitorul“ îi întărîtă niţel, şi gata! Şi,
atunci, unde e morala? Nicăieri Capitalismul e preacurvie! Nu exagerez deloc
Ironia mea încearcă să ilustreze hiperrealul politic, alcătuit din sculpturi în
silicon şi portrete în vaselină, aranjate într-o ordine şocantă, al cărei sens
sadic refuză orice explicaţie Cel mai fertil teren în exprimarea nimicniciei
umane de tipul Tănase Scatiu este cel politic, unde parveniţii au dat năvală la
ciolane cu încălţările murdare, făcîndu-şi de lucru în structurile de stat pe
principiul „Pentru buzunar, tot înainte!“ Cei mai mulţi au nimerit în politică
din orgoliul apartenenţei la istoria momentului, din preocuparea comună cu prietenul
de halbă, sau pentru că s-au hotărît să vadă cum e treaba cu politica şi cum să
ne arate nouă „ce pot muşchii lor“ Oricine poate constata cu uşurinţă că, după
lovitura de stat din decembrie , puterea a fost preluată de profesioniştii în
arta hoţiei, care au driblat legislaţia în favoarea lor Legea fiind la noi un
fel de pîrleaz: şmecherii îl sar întotdeauna, civilii deştepţi îl ocolesc şi se
trezesc colonei, deşi sînt inapţi pentru armată, iar mulţimea dă cu capul în el
Politica-şoc şi capacitatea politicienilor de a sfida poporul sînt principii de
serviciu Morala a devenit desuetă, cine se mai preocupă astăzi de morală? Este
foarte posibil ca în viitorul apropiat criteriile moralei să-i intereseze doar
pe muzeografi sau filozofi ***"În aproape jumătate din țările lumii, nu
există nicio lege penală care să penalizeze sclavia sau comerțul cu sclavi
Sclavia este ilegală peste tot, dar cercetările dezvăluie că aproape jumătate
din toate țările din lume încă nu au ca infracțiune înrobirea altei ființe
umane.Proprietatea asupra oamenilor a fost abolită efectiv în toate țările în
ultimele două secole. Dar în multe țări nu a fost incriminată. În aproape
jumătate din țările lumii, nu există nicio lege penală care să penalizeze
sclavia sau comerțul cu sclavi. În 94 de țări, nu poți fi urmărit și pedepsit
într-o instanță penală pentru înrobirea unei alte ființe umane. Descoperirile
înlocuiesc una dintre cele mai de bază ipoteze făcute în mișcarea
anti-sclavagism modernă: că sclavia ar fi ilegală la nivel mondial și oferă o
oportunitate de a concentra eforturile globale pentru eradicarea sclaviei
moderne până în 2030, începând cu fundamentul: statele să scoată în afara legii
sclavia și a altor practici exploatatoare.Rezultatele reies din cercetarea unei
baze de date anti-sclavagism care urmărește legislația națională împotriva
obligațiilor tratatelor internaționale ale tuturor celor 193 de state membre
ale Națiunilor Unite (practic toate țările din lume).Baza de date ține cont de
legislația națională a fiecărei țări, precum și de angajamentele obligatorii pe
care le-au luat prin acorduri internaționale de a interzice formele de
exploatare umană care se încadrează în termenul general de „sclavie modernă”.
Aceasta include munca forțată, traficul de persoane, instituțiile și practicile
similare sclaviei, servituții, comerțului cu sclavi și sclavia în sine.Deși 96%
din toate aceste țări au adoptat o formă de legislație națională anti-trafic,
multe dintre ele par să nu fi interzis alte tipuri de exploatare umană în legislația
lor națională. În special, cercetările noastre dezvăluie că:– 94 de state (49%)
par să nu aibă nicio legislație penală care să interzică sclavia– 112 state
(58%) par să nu fi implementat dispoziții penale pentru pedepsirea muncii
forțate– 180 de state (93%) par să nu fi adoptat legi care incriminează
servitutea– 170 de state (88%) par să nu fi incriminat cele patru instituții și
practici asemănătoare sclaviei.În toate aceste țări, nu există nicio lege
penală care să pedepsească oamenii pentru supunerea altor oameni la aceste
forme extreme de exploatare umană. Abuzul în aceste cazuri poate fi urmărit
penal în mod indirect numai prin alte infracțiuni, precum traficul de persoane,
numai dacă este urmărit penal. Pe scurt, sclavia este departe de ilegal oriunde.Cum
s-a întâmplat așa ceva?Răspunsul se află în inima marii mișcări de abolire
britanică, care a pus capăt comerțului de sclavi transoceanici. Aceasta a fost
o mișcare de abolire a legilor care permiteau comerțul cu sclavi ca comerț
legitim. În timpul secolului al XIX-lea, statelor nu li s-a cerut să adopte o
lege care să incrimineze comerțul cu sclavi, ci au fost rugați să abroge legi –
adică să abolească orice lege care să permită comerțul cu sclavi.Această
mișcare a fost urmată de Societatea Națiunilor în 1926 prin adoptarea
Convenției Sclaviei, care impunea statelor să facă același lucru: abolirea
oricărei legislații care să permită sclavia. Dar introducerea regimului
internațional pentru drepturile omului a schimbat acest lucru. Din 1948
încoace, statele au fost chemate să interzică mai degrabă decât să abolească
pur și simplu sclavia.Drept urmare, statele trebuiau să facă mai mult decât să
se asigure că nu aveau legi care permiteau sclavia; ei trebuiau să adopte în
mod activ legi care să împiedice o persoană să înrobească pe o alta. Dar mulți
par să nu au pedepsit sclavia, așa cum se angajaseră.Acest lucru se datorează
faptului că timp de aproape 90 de ani (din 1926 până în 2016), s-a convenit, în
general, că sclavia, care se credea că ar fi proprietatea altei persoane, nu
mai poate apărea, deoarece statele au abrogat toate legile care permiteau
drepturile de proprietate asupra oamenilor. Consensul efectiv a fost că sclavia
a fost legiferată prinexistență. Așa că, ideea a dispărut: dacă sclavia nu ar mai
putea exista, nu exista niciun motiv să adopte legi care să o interzică.Această
gândire a fost galvanizată prin definiția sclaviei expusă prima dată în 1926.
Această definiție afirmă că sclavia este „starea sau condiția unei persoane
asupra căreia sunt exercitate una sau toate puterile legate de drepturile de
proprietate”. Dar instanțele din întreaga lume au recunoscut recent că această
definiție se aplică dincolo de situațiile în care o persoană deține legal o
altă persoană.Deci, să săpăm în limbajul definiției respective. În mod
tradițional, sclavia a fost creată prin sisteme de proprietate legală la oameni
– sclavia castelelor, legea consolidând și protejând drepturile unora de a
deține pe alții cu drept de proprietate. „Condiția” recentă a sclaviei recunoscută,
pe de altă parte, acoperă situații de sclavie de facto, în care proprietatea
legală este absentă, dar o persoană își exercită puterea asupra alteia similare
proprietății – adică de a ține persoana în robie.Aceasta creează posibilitatea
recunoașterii sclaviei într-o lume în care ea a fost abolită prin lege, dar
persistă de fapt. Tortura, prin analogie, a fost abolită prin lege în secolul
al XVIII-lea, dar persistă, în ciuda faptului că a fost scoasă în afara
legii.**"Povestiri de sclavie: Sclavia poate să fi fost abolită, dar sunt
încă mulți care s-au născut în sclavie sau au fost aduși în sclavie la o vârstă
fragedă și, prin urmare, nu știu sau nu își amintesc nimic diferit.Eforturile
depuse de organizațiile neguvernamentale pentru eliberarea unor sate întregi de
sub sclavia ereditară din Mauritania demonstrează acest lucru acut unde
supraviețuitorii, inițial, nu aveau noțiunea unei existențe diferite și
trebuiau introduse lent în procesele de eliberare.Aceasta este o țară în care
practica de cumpărare și vânzare a sclavilor a continuat încă din secolul al
XIII-lea, cu cei înroșiți care servesc familiile drept crescători de vite,
muncitori agricoli și casnici de generații, cu puțină sau deloc libertate de
circulație. Acest lucru continuă în ciuda faptului că sclavia a fost
abolită.Selek’ha Mint Ahmed Lebeid și mama sa s-au născut în sclavie în
Mauritania. A scris despre experiențele sale din 2006:Am fost luată de mama
când aveam doi ani de la stăpânul meu … ne-a moștenit de la tatăl său …Am fost
sclavă acestor oameni, ca mama mea, ca verii mei. Am suferit mult. Când eram
foarte mică, am avut grijă de capre și de la vârsta de aproximativ șapte ani am
avut grijă de copiii proprietarului și am făcut treburile casnice: gătit,
colectarea apei și spălarea hainelor … când aveam zece ani mi-a fost dat un
Marabout [un om sfânt], care la rândul meu m-a dat fiicei sale drept cadou de
nuntă, pentru a fi sclava ei. Nu am fost niciodată plătit, dar a trebuit să fac
totul și dacă nu făceam lucrurile așa cum trebuia am fost bătut și insultat.
Viața mea a fost așa până când aveam în jur de douăzeci. M-au urmărit și nu
m-au lăsat niciodată să plec de acasă. Dar am simțit că situația mea este
greșită. Am văzut cum au trăit alții.După cum arată această poveste, sclavia
încă există. Controlul unei persoane cu o intensitate care neagă liberul
arbitru, libertatea personală sau libertatea unei persoane. În ceea ce privește
sclavia, acest control general se stabilește în general prin violență: necesită
de fapt distrugerea voinței unei persoane. Acest control nu ar trebui să fie
exercitat prin intermediul instanțelor, ci poate fi exercitat de către sclavii
care operează în afara cadrelor legale. În cazul Mauritaniei, sclavia legală a
fost abrogată din 1981.Odată stabilit acest control, alte puteri în contextul
dreptului de proprietate intră în joc: cumpărarea sau vânzarea unei persoane,
folosirea sau administrarea ei, sau chiar eliminarea acestora. Deci, sclavia
poate exista fără proprietate legală dacă o persoană se comportă ca și cum ar
fi deținută ca un sclav. Aceasta – de fapt, sclavia – continuă să persiste și
astăzi pe scară largă.Poveștile oamenilor din întreaga lume care au
experimentat forme extreme de exploatare ce atestă existența continuă a
sclaviei. Ascultarea vocilor oamenilor cărora le-a fost jefuită libertatea
personală și controlată pentru a fi tratate ca și cum ar fi ai cuiva , face
clar că sclavia persistă.În 1994, Mende Nazer a fost capturată de copil în urma
unei raiduri milițiene în satul ei din Sudan. A fost bătută și abuzată sexual,
în cele din urmă vândută ca sclavă internă unei familii din capitala sudaneză
Khartoum. Ca tânără, a fost transferată în familia unui diplomat din Regatul
Unit, fugind în 2002„Unii oameni spun că am fost tratat ca un animal” , reflectă
Nazer, „Dar eu le spun: nu, nu am fost. Pentru că un animal – ca o pisică sau
un câine – este mângâiat, primește dragoste și afecțiune.Nu am avut nimic toate
astea ”.***Traficul de persoaneDatorită acestui consens extraordinar de târziu
asupra a ceea ce înseamnă sclavie într-o lume post-abolire, doar practicile
foarte specifice legate de exploatarea umană severă sunt acoperite în prezent
de legile naționale din întreaga lume – în primul rând, traficul de persoane.
Și deși majoritatea țărilor au adoptat legislație anti-trafic (baza noastră de
date arată că 93% dintre state au legi penale împotriva traficului într-un
fel), legislația privind traficul de persoane nu interzice mai multe alte forme
de exploatare umană, inclusiv sclavia în sine.Traficul de persoane este definit
în dreptul internațional, în timp ce alți termeni generali, precum „sclavie
modernă”, nu sunt. În dreptul internațional, traficul de persoane este format
din trei elemente: fapta (recrutarea, transportul, transferul, găzduirea sau
primirea persoanei); utilizarea constrângerii pentru a facilita acest act; și
intenția de a exploata acea persoană. Infracțiunea de trafic necesită prezența
tuturor celor trei elemente ale sale. Urmărirea exploatării în sine, cum ar fi
munca forțată sau sclavia, ar necesita legislație națională specifică, pe lângă
dispozițiile referitoare la trafic.Prin urmare, adoptarea legislației naționale
privind traficul de persoane nu permite urmărirea muncii forțate, a servituții
sau a sclaviei ca infracțiune în dreptul intern. Și, în timp ce marea
majoritate a statelor au dispoziții penale interne care interzic traficul,
majoritatea încă nu au căutat să legifereze întreaga gamă de practici de
exploatare pe care s-au angajat să le interzică.În mod incredibil, cercetările dezvăluie
că mai puțin de 5% din 175 de state care și-au asumat sarcini obligatorii din
punct de vedere juridic pentru incriminarea traficului de persoane și-au
aliniat complet legislația națională cu definiția internațională a traficului.
Acest lucru se datorează faptului că au interpretat îngust ceea ce constituie
traficul de persoane, creând doar o pedepsire parțială a sclaviei. Măsura
acestui eșec este clară:– o mână de state pedepsește traficul de copii, dar nu
și la adulți– unele state pedepsește traficul de femei sau copii, excluzând în
special protecția bărbaților victime– 121 de state nu au recunoscut că traficul
de copii nu ar trebui să necesite mijloace coercitive (așa cum prevede
protocolul de la Palermo)– 31 de state nu incriminează toate actele relevante
asociate traficului și 86 nu surprind cu întreaga gamă de mijloace coercitive–
mai multe state s-au concentrat exclusiv pe represiunea traficului pentru
exploatare sexuală și, prin urmare, nu au reușit să scoată în afara legii
traficul în scopul sclaviei, servituții, muncii forțate, instituțiilor și
practicilor similare sclaviei sau recoltei de organe.Deși nu există o lipsă de
recunoaștere a sclaviei de facto în deciziile instanțelor internaționale din
întreaga lume, gradul în care această înțelegere este reflectată în legile
naționale nu a fost clar până acum. Cea mai recentă încercare sistematică de
colectare a legilor sclaviei interne a fost publicată în urmă cu peste 50 de
ani în 1966.Această relație nu este doar învechită; definiția sclaviei împotriva
căreia a fost testată – sclavia sub proprietatea legală – a fost înlocuită
complet de recunoașterea în dreptul internațional a faptului că o persoană
poate fi, de fapt, deținută în sclavie. Aceasta înseamnă că nu a existat
niciodată o revizuire cuprinzătoare a legilor anti-sclavie în sensul definiției
celei mai complete și nici nu a existat vreo astfel de revizuire a legilor care
guvernează toată sclavia modernă în diferitele sale forme. Acest decalaj
semnificativ în căutarea și dovedirea sclaviei moderne este cel pe care am
decis să îl punem la punct.Am întocmit legi naționale privind sclavia, traficul
și exploatarea aferentă a tuturor celor 193 de state membre ale Națiunilor
Unite. Din peste 700 de statute naționale, peste 4.000 de dispoziții individuale
au fost extrase și analizate pentru a determina în ce măsură fiecare stat și-a
asumat propriile angajamente internaționale de a interzice astfel de practici
prin intermediul legislației naționale.Această colecție legislativă nu este
perfectă. Dificultățile de accesare a legislației în toate țările lumii o fac
în mod inevitabil incompletă. Barierele lingvistice, dificultățile în
traducerea dispozițiilor legale și diferențele în structurile sistemelor
juridice naționale au prezentat, de asemenea, obstacole. Dar aceste provocări
au fost compensate prin efectuarea de cercetări în mai multe limbi, încadrarea
surselor și folosirea software-ului de traducere acolo unde este
necesar.Rezultatele, așa cum am arătat, sunt șocante. În 94 de țări, o persoană
nu poate fi urmărită penal pentru înrobirea unei alte ființe umane. Aceasta
implică aproape jumătate din toate țările din lume în încălcări potențiale ale
obligației internaționale de a interzice sclavia.În plus, doar 12 state par să
definească în mod explicit o definiție națională a sclaviei care o reflectă pe
cea internațională. În majoritatea cazurilor, instanțele trebuie să
interpreteze sensul sclaviei (și să o facă în conformitate cu dreptul
internațional). Unele state folosesc expresii precum „cumpărarea și vânzarea
ființelor umane”, care exclude multe dintre puterile proprietății care ar putea
fi exercitate asupra unei persoane într-un caz contemporan de sclavie. Aceasta
înseamnă că, chiar și în țările în care sclavia a fost interzisă de legea
penală, doar anumite situații de sclavie au fost considerate ilegale.De
asemenea, este surprinzător faptul că statele care și-au asumat obligații
internaționale nu sunt probabil mai mult (sau mai puțin) susceptibile de a
implementa legislația națională referitoare la orice tip de exploatare luată în
considerare în studiul nostru.Statele care au aderat la tratatele relevante și
cele care nu îl au sunt aproape la fel de probabil să aibă dispoziții naționale
care incriminează diverse forme de sclavie modernă. Semnarea tratatelor pare să
nu aibă niciun impact asupra probabilității ca un stat să ia măsuri naționale,
cel puțin din punct de vedere statistic. Totuși, acest lucru nu înseamnă că
angajamentele internaționale nu sunt un factor semnificativ în definirea
eforturilor naționale de combatere a informațiilor din anumite state.Imaginea
este la fel de sumbră când vine vorba de alte forme de exploatare. De exemplu,
112 state par a fi lipsite de sancțiuni penale pentru combaterea muncii
forțate, o practică largă care implică 25 de milioane de oameni.În încercarea
de a-și susține familiile, mulți dintre oamenii obligați să muncească în țările
dezvoltate nu știu că nu fac o muncă ilegitimă. Călătorind într-o altă țară
pentru ceea ce cred ei a fi un loc de muncă decent, de multe ori prin contacte
informale sau agenții de angajare, se găsesc într-o țară străină fără mecanisme
de sprijin și puține cunoștințe de limbă. În mod obișnuit, documentele lor de
identitate sunt luate de traficanții lor, ceea ce le limitează capacitatea de
evadare și permite controlul prin amenințarea expunerii la autorități ca
imigranți „ilegali”.Adesea, ei sunt nevoiți să lucreze cu puțin sau fără
remunerație și timp îndelungat, în agricultură, fabrici, clădiri, restaurante
și prin criminalitatea forțată, cum ar fi cultivarea canabisului. Bătute și
degradate, unele victime sunt vândute sau donate altora, iar multora le sunt
furnizate în mod intenționat droguri și alcool pentru a-și crea dependenta de
traficant și pentru a reduce riscul de evadare. Edward (nu este numele său
real) explică: ”M-am simțit foarte rău, flămând și obosit tot timpul. Am fost
vândut, de la persoană la persoană, tranzacționat pe față. Am auzit un om
spunând că nici măcar nu valorez 300 de lire sterline. M-am simțit inutil. Ca
gunoaiele pe podea. Am vrut să mor, că poate fi lăsat totul în urmă. Voiam doar
o moarte nedureroasă. Până la urmă am decis că mai degrabă voi fi ucis
încercând să fug.”Baza noastră de date relevă, de asemenea, lacunele răspândite
în interdicția altor practici legate de sclavie. Pe scurt, în ciuda faptului că
majoritatea țărilor și-au asumat obligații legal obligatorii prin tratate
internaționale, puține au pedepsit de fapt sclavagismul, traficul de sclavi,
servitutea, munca forțată sau instituțiile și practicile similare sclaviei.Un
viitor mai bunÎn mod clar, această situație trebuie să se schimbe. Statele
trebuie să lucreze pentru un viitor în care afirmația că „sclavia este ilegală
peste tot” devine realitate.Baza noastră de date ar trebui să faciliteze
conceperea legislației viitoare. Suntem capabili să răspundem nevoilor
diferitelor contexte analizând modul în care statele similare au răspuns la
provocările comune și adaptând aceste abordări în funcție de necesități. Putem
evalua punctele forte și punctele slabe ale diferitelor alegeri în context și
să răspundem la problemele legate de tipul de analiză bazată pe dovezi
furnizate aici.În acest scop, dezvoltăm în prezent legislație model și linii
directoare pentru a ajuta statele să își adapteze cadrele juridice naționale
pentru a-și îndeplini obligațiile de a interzice exploatarea umană în mod
eficient. Acum că am identificat lacunele răspândite în legile naționale,
trebuie să avansăm pentru a completa aceste dispoziții, eficiente și adecvate
bazate pe dovezi.Deși legislația este doar un prim pas către eradicarea
eficientă a sclaviei, este esențial să valorificăm puterea statului împotriva
sclaviei. Trebuie prevenită impunitatea pentru încălcarea acestui drept uman și
vital fundamental pentru victimele care primesc sprijin și compensații. De
asemenea, trimite un semnal important asupra exploatării umane. Potrivit
theconversation.com/A sosit momentul să depășim presupunerea că sclavia este
deja ilegală peste tot. În prezent, legile nu abordează fenomenul în mod adecvat
și eficient și trebuie să facă acest lucru.***"În fiecare an, 15 milioane
de minori mor de foame: 1 copil la fiecare 13 secunde. Capitolul 1: Importanţa
neîncetată a acumulării primitive“Câmpurile comune şi păşunile ţineau viu un
viguros spirit de cooperativă într-o comunitate; orice gard ridicat în jurul
unui teren distrugea acel spirit. Sprijinindu-se unii pe alţii, oamenii de la
ţară munceau împreună amical, se înţelegeau între ei asupra rotaţiilor
recoltelor, asupra părţilor din păşunile comune, cum să îngrijească şi să
îmbunătăţească păşunile şi livezile, să cureţe şanţurile, şi să irige
terenurile agricole. Munceau împreună pământul, şi mergeau împreună de la câmp
acasă, de la fermă la fermă, prin căldură, dimineaţa, la prânz şi seara. Toţi
depindeau de resursele comune ale lemnelor de foc şi ale paielor pentru
îngrijirea grajdurilor, şi împărţind atât de multe lucruri necesare traiului
erau învăţaţi de tineri să trăiască după regulile şi obiceiurile comunităţii.
După ce au ridicat garduri, şi după ce fiecare om a obţinut bucata lui de teren
şi putea să-i alunge pe vecini de pe ea, disciplina împărţirii lucrurilor în
mod corect cu vecinii s-a mai pierdut şi fiecare gospodărie a devenit o insulă.
Aceasta a fost marea revoluţie în viaţa oamenilor, mai mare ca toate
schimbările economice care au urmat împărţirii terenurilor. Şi totuşi, puţini
oameni care trăiesc acum în această lume pe care am moştenit-o după ridicarea
zidurilor de împrejmuire în jurul gospodăriilor sunt în stare să conceapă
întreaga semnificaţie a modului de în care trăiau acei oameni şi care acum e cu
totul pierdut.”—Joan Thirsk, Coerciţia şi Crearea Clasei MuncitoareProcesul
brutal prin care oamenii au fost deposedaţi de mijloacele prin care își
asigurau traiul, cunoscut ca acumulare primitivă, a provocat nenorociri enorme
pentru oamenii obișnuiți. Această acumulare primitivă a oferit baza de plecare
a dezvoltării capitaliste. Joan Thrisk, unul dintre cei mai informați istorici
asupra societăţii agricole britanice, descrie mai sus natura unora dintre cele
mai brutale transformări sociale şi individuale care a fost asociată cu
ridicarea zidurilor de împrejmuire în jurul gospodăriilor. Unii au condamnat
această expropriere. Marx (1977, 928) s-a făcut ecoul acestei condamnări, când
a acuzat: “Exproprierea producătorilor direcţi a fost făcută prin mijloacele
celui mai nemilos barbarism, şi stimulată de cea mai infamă, cea mai sordidă,
cea mai josnică şi cea mai odioasă dintre pofte.”Oficial, această deposedare a
oamenilor de mijloacele care le asigurau traiul a fost perfect legală. La urma
urmei, ţăranii nu deţineau drepturi de proprietate în sensul strict al
acestora. Ei aveau doar drepturi tradiţionale asupra pământului. Pe măsură ce
pieţele s-au dezvoltat, mica boierime, care era însetată după pământ, şi apoi
burghezia au folosit statul pentru a crea o structură legală prin care aceste
drepturi tradiţionale au fost abrogate. (Tigar şi Levy, 1977). Deposedarea
oamenilor obişnuiţi de resursele comune a fost o condiţie necesară, dar nu
mereu şi suficientă, pentru a-i forţa pe ţărani să se lase înghiţiţi de piaţa
muncii. Chiar şi după aceste îngrădiri ale pământurilor obşteşti, muncitorii
s-au retras în păduri, în poieniţe, în carierele de piatră, de unde puteau
obţine combustibil şi lemne pentru a găti şi pentru a-şi creşte animalele,
puteau apuca mere şi arunca nuci de dincolo de gardurile vii, puteau strânge
lemne de foc, calapăr şi alte ierburi sălbatice de pe orice bucată de pământ
lăsată de izbelişte… Aproape orice găseau pe pământul obştesc putea fi folosit
pentru traiul frugal al lucrătorului pământului și pentru cel al soției sale.”
(Everitt 1967, 405).În măsura în care economia tradițională putea să rămână în
funcțiune în ciuda pierderii resurselor comune, capitalul nu putea fi alimentat
în mod satisfăcător cu forță de muncă. Prin urmare, nivelul salariilor reale ar
trebui să fie mai ridicat, împiedicând astfel procesul de acumulare. Deloc
surprinzător, unul după altul, aceste drepturi tradiționale au dispărut cu
totul. În ochii burgheziei, ”proprietatea a devenit proprietatea absolută:
toate ”drepturile” pe care țăranii le aveau sau le-au păstrat de-a lungul
timpului, acum nu mai erau tolerate… erau interzise.” (Foucault 1979,
85).Acumularea primitivă a ciopârțit modul de viață tradițional, ca o foarfecă.
Prima lamă ascuțită a folosit la distrugerea posibilității oamenilor de a-și
asigura ei singuri traiul zilnic. Cealaltă lamă a reprezentat un sistem de
măsuri dure al căror scop era să facă imposibil pentru oameni să-și mai
găsească strategii de supraviețuire alternative în afara sistemului de muncă
salarială. O mulţime de legi brutale, menite să sufoce orice rezistență ar fi
opus oamenii cererilor muncii salariale, a însoțit deposedarea țăranilor de
drepturile lor, chiar înaintea impunerii capitalismului ca o forță economică
semnificativă. De exemplu, începând cu Tudorii, Anglia a pus în aplicare măsuri
dure care le interziceau țăranilor să vagabondeze sau să apeleze la sistemele
de asistență socială.Potrivit unei reglementări din 1572, cerșetorii mai mari
de 14 ani erau biciuiți cu severitate și însemnați cu un fier înroșit pe
urechea stângă, dacă cineva nu își dorea să îi ia şi să îi pună la muncă timp
de doi ani. Recidiviștii mai mari de 18 ani erau executați, dacă cineva nu îi
lua să-i pună să muncească. Cei care recidivau în continuare erauexecutați
automat, fără alt drept de apel (Marx 1977, 896ff.; Marx 1974, 736; Mantoux
1961, 432).Astfel de regulamente au apărut aproape simultan în secolul al
16-lea în Anglia, Țările de Jos, și Zurich (LeRoy Ladurie 1974, 137).Aşa se
face că majoritatea muncitorilor, lăsată fără alternativă, nu a mai avut de
ales decât să muncească pentru salarii care uneori se apropiau de nivelul de
subzistenţă.În urma acumulării primitive, economiştii susţin că relaţiile
salariale au devenit aparent o afacere voluntară. Muncitorii aveau nevoie de
lucru, iar angajatorii aveau nevoie de muncitori. În realitate, desigur,
procesul nu era nici pe departe voluntar. Aşa cum arată Foucault (1979,
222):“Istoric, procesul prin care burghezia a devenit clasa politică dominantă
pe parcursul secolului al 18-lea a fost mascat în spatele unui cadru juridic
explicit codificat şi egalitarian doar de ochii lumii, care a putut fi stabilit
în urma organizării unui regim parlamentar reprezentativ. Dar, dezvoltarea şi
generalizarea mecanismelor de disciplinare au constituit cealaltă parte,
nevăzută şi murdară a acestui proces… susţinută de aceste mecanisme fizice,
mici, zi de zi, de către toate acele sisteme ale micro-puterii care sunt în mod
esenţial nonegalitare.”Într-adevăr, istoria recrutării forţei de muncă spune
povestea neîntreruptă a coerciţiei, ori prin forţa brutală a sărăciei, ori prin
reguli mai directe, care au făcut imposibilă continuarea stilului tradiţional
de viaţă (Moore 1951).Desigur, necesităţile obişnuite pentru economia unei
gospodării care se putea autosusţine într-o măsură i-a ţinut pe mulţi oameni
puţin deasupra nivelului de subzistenţă, dar pentru mulţi piaţa a fost un pas
înapoi. Introducerea năucitoare a modului individualist în care funcționa piața
i-a rupt pe oameni de legăturile lor tradiționale și a creat un sentiment de
dezumanizare (vezi Kuczynski 1967, 70).Intenţia declarată de a impune
disciplina a justificat măsurile brutale la care au fost supuşi săracii. Într-adevăr,
cei care au scris despre fiecare asemenea măsură de persuasiune împărtăşesc
toţi obsesia legată de crearea unei forţe de muncă disciplinată(Furniss 1965;
Appleby 1978).Susţinătorii unor asemenea măsuri în mod tipic şi-au apărat
poziţia invocând nevoia de a civiliza muncitorii sau de a pune capăt lenevirii
şi indolenţei. Totuşi, capitalul a avut nevoie de măsuri ca să învingă economia
gospodăriilor pentru a putea extrage o mai mare masă de valoare în surplus,
valoare adăugată.De fapt, aproape toată lumea implicată în procesul de
acumulare primitivă, fie susţinător, opozant sau muncitor, a fost de acord cu
verdictul lui Charles Hall (1805, 144) că ”dacă nu erau sărăciți, nu s-ar fi
supus nevoii de a fi fost angajați (pe piața muncii)” – cel puțin nu atâta timp
cât plata era ținută la un nivel scăzut pentru a crea profituri
substanțiale.Angajatorii și-au dat repede seama de relația dintre sărăcie și
șansa de a face profituri frumușele. Ambrose Crowley, de exemplu, și-a stabilit
fabrica în nord și nu în centrul țării, pentru că acolo ”sătenii erau foarte
săraci așa că numărul celor care sunt forțați de necesitate să muncească e mai
mare.” (citat de Pollard 1965, 197).Acest proces era cumulativ. O creștere a
sărăciei a afecta o parte mai mare a populației, care rezulta în și mai multă
sărăcie, și tot așa. În această privință, Marx (1865, 72) a observat că nivelul
salariilor în zonele agricole ale Angliei varia în funcție de condițiile
particulare în care țărănimea a ieșit din economia autosusținută şi a intrat în
iobăgie. Cu cât iobagii erau mai săraci, cu atât mai mici salariile urmaşilor
lor urmau să fie.Economia politică clasică şi războiul împotriva
leneviriiClasicii economiei politice au cântat în cor condamnări ale lenevirii
şi indolenţei săracilor. Deşi aplaudau distracţiile şi timpul liber al
bogaţilor, ei au denunţat comportamente similare din partea celor săraci pentru
că aceştia nu depuneau astfel efortul maxim pentru a munci. Să luăm cazul lui
Francis Hutcheson – “dr. Hutcheson, care nu va putea fi uitat vreodată” – aşa
cum studentul său, Adam Smith, l-a descris ulterior dr.-ului Archibald Davidson
(Mossner and Ross republicată, 1977,309) – acelaşi Francis Hutcheson a cărui
“Scurtă introducere în trei volume în filosofia morală” (1742) pare să fi fost
modelul după care Adam Smith s-a inspirat când a ţinut prelegerile economice la
Glasgow (vezi Scott 1965, 235, 240).O lucrare ulterioară, intitulată “Sistemul
filosofiei morale”, exemplifică contribuţia dr.Hutcheson la nobilul domeniu al
filosofiei morale. După câteva observaţii scurte despre nevoia de a creşte
preţurile, Hutcheson (1755, 2:318–19) a cugetat:“Dacă oamenii nu s-au învăţat
cu obiceiurile vieţii industriale, faptul că cele necesare vieţii sunt ieftine
va încuraja lenevirea. Cel mai bun remediu e să creşti cererea pentru cele
necesare traiului. Lenevirea ar trebui să fie pedepsită cel puţin cu servitudea
temporară.”Ameninţătorul “cel puţin” din acest citat sugerează că
profesorul-care-nu-poate-fi-uitat-vreodată s-ar fi gândit chiar şi la soluţii
mult mai dure decât servitudea temporară. Ce altceva ar putea recomanda bunul
doctor studenţilor la filosofie morală în cazul în care servitudea temporară
s-ar fi dovedit inadecvată în a-i ţine pe oameni legaţi de locul de
muncă?Această atitudine, desigur, nu e singulară în cazul clasicilor economiei
politice. Ne-am putea întreba: a existat vreodată o naţiune în care bogaţii să
spună că săracii erau destul de muncitori? Urletul universal împotriva “lenei
și indolenței” poate fi auzit chiar și în îndepărtata Japonie din secolul 19,
pentru a da un singur exemplu (vezi T. Smith 1966, 120).Oricum, nici o țară nu
pare să fi mers atât de departe în războiul împotriva lenevirii cum a făcut
Anglia. Într-adevăr, scriitorii din acel timp acuzau că nevoia de disciplină
era necesară și pentru criminalitate dar și pentru boală. Spre sfârșitul
secolului 18, chiar și spitalele au început să fie privite ca un domeniu unde
era nevoie de impunerea disciplinei. (vezi Ignatieff 1978, 61ff).Aproape
poetic, Thomas Mun (1664, 193) și-a ridicat vocea împotriva ”leprei
generalizate a sărbătorilor, modei, şi pierderea timpului în lenevire şi
plăcere.” Josiah Tucker (1776a, 44–45) a folosit o metaforă militară pentru a
susține un punct de vedere similar:”Într-un cuvânt, singurul mijloc prin care o
Națiune Rivală poate fi oprită să fugă cu Afacerile noastre e de a preveni ca
propriul nostru Popor să nu fie mai Leneş, inactiv și mai plin de vicii decât e
déjà…” Deci, singurul Război, care poate fi dus cu Succes în această Privință,
e Războiul împotriva Viciului și Trândăviei; un Război ale cărui Forțe trebuie
să fie formate nu din Flote și Armată, ci din Taxe raţionale și regulamente
Înțelepte, pentru a putea transforma Pasiunea pentru Iubirea-de-Sine privată
într-o Forță a Binelui Public. ”Acumularea primitivă și eradicarea
sărbătoriloDeși standardul de viață nu era în mod necesar ridicat, oamenii din
societățile pre-capitaliste din nordul Europei, la fel ca multe popoare
tradiționale, se bucurau de destul de mult timp liber (vezi Ashton 1972, 204;
vezi de asemenea și V. Smith 1992; Wisman 1989).Oamenii obișnuiți țineau
nenumărate sărbători religioase care punctau ritmul muncii. Joan Thirsk a
estimat că în secolul al 16-lea și la începutul secolului al 17-lea,
aproximativ o treime din zilele de muncă erau petrecute în activități de tihnă
(citat în K. Thomas 1964, 63; vezi și Wilensky 1961).Karl Kautsky (1899,107) a
oferit o estimare şi mai extravagantă: 204 de sărbători anuale erau ţinute în
Bavaria de Jos în timpul evului mediu. În ciuda acestor sărbători frecvente,
ţăranii tot puteau produce în surplus, mai mult decât aveau nevoie pentru a se
întreţine. În societatea feudală engleză, de exemplu, ţăranii supravieţuiau
chiar dacă aristocraţia era destul de puternică pentru a le putea fura aproximativ
50 la sută din ce produceau (vezi Postan 1966, 603).Pe măsură ce pieţele se
dezvoltau, presiunile asupra muncilor făcute de ţărani creşteau. De exemplu, în
sudul Franţei, chiriile au crescut de la un sfert din venitul chiriaşului în
1540, la jumătate din venitul său în 1665 (LeRoy Ladurie 1974, 117).Deşi din ce
în ce mai mult, oamenii erau nevoiţi să renunţe la timpul liber pentru a putea
îndeplini cerinţele tot mai mari ale non-producătorilor, mulţi observatori
şi-au unit vocile pentru a condamna numărul excesiv al sărbătorilor. În
special, preoţii protestanţi erau vocali în această privinţă (Hill 1967,
145–218; vezi şi Marx 1977, 387; Freudenberger şi Cummins 1976). Chiar şi în
anii 1830, auzim voci care se plâng că numărul de zile dintr-un an pe care le
lucrau irlandezii era de 200 după ce toate sărbătorile fuseseră anulate (Great
Britain 1840, 570; citat în Mokyr 1983, 222).Timpul, într-o societate de piaţă,
înseamnă bani. Aşa cum Sir Henry Pollexfen (1700, 45; citat în Furniss 1965,
44) a calculat: “Dacă două milioane de oameni care muncesc fac într-o zi
500.000 de lire sterline, la atât am calculat că se ridică bogăţia noastră,
înseamnă că atâta pierde naţiunea în fiecare zi în care se ţine o
sărbătoare.”Zelul în suprimarea sărbătorilor religioase nu a fost un indiciu că
reprezentanţii capitalului priveau devoţiunea clasei muncitoare ca pe o
chestiune neimportantă. În unele sate din Anglia secolului 19, dacă cineva avea
grijă de propria sa grădină în zilele de Sabbath putea fi pedepsit prin lege.
Unii muncitori au fost chiar trimişi la închisoare pentru acest delict (Marx
1977, 375–76n). Pietatea, oricum, îşi avea şi ea limitele ei. Acelaşi muncitor
putea fi acuzat că şi-a încălcat contractul de muncă, dacă în zilele de Sabbath
prefera să se ducă la slujbă şi nu la muncă atunci când era chemat (ibid.).În
Franţa, unde capitalului i-a luat mai mult să ajungă în poziţia de dominaţie,
eradicarea sărbătorilor a fost făcută cu mai mare greutate. Tobias Smollett
(1766, 38) s-a plâns de francezi: “Aproape jumătate din timpul lor, care ar
putea fi folosit în mod profitabil pentru industrie, e pierdut de către ei şi
de către comunitate, pentru că participă la foarte multe ceremonii
ridicole.”Voltaire a cerut ca sărbătorile să fie mutate în fiecare zi de duminică.
Din moment ce duminica era o zi de odihnă oricum, muncitorii angajaţi puteau
lucra în plus, astfel, cel puţin 40 de zile pe an. Această propunere l-a făcut
pe naivul Abbe Baudeau să se întrebe dacă e înţelept ca munca să fie
intensificată în condiţiile în care la sate era déjà un exces împovărător de
populaţie (citat în Weulersse 1959, 28).Cum puteau cei lipsiţi de mijloacele de
a-şi câştiga traiul să fie angajaţi? Desigur, schimbările în practicile
religioase în Europa nu au fost provocate de o populaţie redusă, ci de
încăpăţânarea şi rezistenţa oamenilor în a se conforma necesităţilor
capitalului.De exemplu, liderii Revoluţiei Franceze, care se mândreau cu faptul
că erau foarte raţionali, au emis un decret care spunea că e permisă o singură
zi liberă doar după 10 zile de muncă. Clasicii economiei politice s-au alăturat
cu entuziasm condamnării numărului excesiv de sărbători (vezi Cantillon 1755,
95; Senior 1831, 9). Suprimarea sărbătorilor religioase a fost doar o mică
parte din procesul mai larg al acumulării primitive.Economia politică clasică
și Ziua Ideală de MuncăOdată ce capitalul a început să smulgă tradiționalele
ancore ale societății, burghezia a căutat orice oportunitate pentru a-i forța
pe oameni să facă muncă productivă care le aducea profit celor care-i angajau.
La fel, clasicii economiei politice au susținut și au pledat pentru acțiuni
care să modeleze societatea în jurul logicii acumulării, pentru a putea întări
dependența oamenilor de munca plătită cu salariul.În utopia economiei politice
clasice de la început, săracii ar fi trebuit să muncească în fiecare oră în
care nu dormeau. Un scriitor a sugerat că lacheii nobilimii ar putea să se
trezească devreme pentru a folosi orele dinaintea începutul zilei de muncă
pentru a face plase de pești împreună cu ”soldații invalizi, prizonierii
săraci, văduvele și orfanii, negustorii săraci, artizanii, muncitorii și
nevestele lor, odraslele lor și cu slujitorii.” (Puckle 1700, 2:380; cited in
Appleby 1976, 501).Joseph Townsend (1786, 442) a propus ca atunci când
lucrătorii din ferme se întorceau seara acasă de la treierat and arat, ”puteau
dărăci, răsuci, sau ţese”.Mulți era foarte îngrjorați și de faptul că cei mici
aveau prea mult timp liber pe care-l iroseau.William Temple a cerut o forță de
muncă suplimentară formată din copiii de 4 ani. Anticipând psihologia
Skinneriană modernă, Temple (1770, 266; vezi și Furniss 1965, 114–15) a
speculat că ”în acest fel, sperăm ca generațiile tinere și care vor urma să fie
atât de obișnuite să muncească mereu încât să ajungă să găsească acest lucru ca
fiind plăcut și distractiv”.Nici John Locke nu s-a lăsat mai prejos. Adesea
văzut ca filosof al libertății, Locke a cerut ca munca să înceapă din fragedă
copilărie, de la trei ani. (Cranston 1957, 425).Probabil în jur de 100.000 de
mii de minori muncesc în România de la vârste de 10 ani pentru a nu muri de
foame. 1 din 3 minori se culcă flămând în România, după 25 de ani de capitalism
privat care a intensificat, în mod şi mai brutal comparativ cu 1989, acumularea
capitalistă din partea claselor conducătoare, acestea perpetuându-se şi după
1989.Alții au cerut să fie stabilite noi aranjamente instituționale pentru a
asigura un flux continuu și neîntrerupt de forță de muncă. Fletcher din Saltoun
a recomandat sclavia perpetuă ca fiind soarta pe care o meritau toți cei care
nu reușeau să facă față măsurilor dure prin care se urmărea integrarea lor în
câmpul muncii (vezi Marx 1977, 882).Hutcheson, așa cum vom vedea, a procedat la
fel. Idealistul etern, Bishop George Berkeley (1740, 456) a preferat ca această
sclavie să fie limitată la “un anumit număr de ani.”Nici o sursă de forţă de
muncă nu era lăsată deoparte. De exemplu, într-o mişcare pe care Foucault a
numit-o “marea încarcerare”, au fost create instituţii care să se ocupe fără
discriminare de bolnavi, infractori şi săraci (Foucault 1965, 38–65). Scopul nu
era să ofere acestor deţinuţi condiţii mai bune, ci să-i oblige să contribuie
mai mult la avuţia naţională (pentru o selecţie de citate care reflectă mai
larg gândirea clasicilor economiei politice, vezi Wiles 1968).În mod ocazional,
scriitorii din acel timp au găsit semne de progress. În 1723, Daniel Defoe
(1724–26, 86; vezi şi 493) era încântat să descopere că atât de mult progres
avusese loc în Norwich că “fiecare copil de la 4-5 ani putea să îşi câştige
singur pâinea.”Pentru economia politică clasică asemenea scene edificatoare de
muncă grea nu erau totuşi obişnuite. Spre meritul lui, Jean-Baptiste Say (1821,
50–51; vezi şi Ricardo 1951–73, 8:184), în general un susţinător înfocat al
dezvoltării capitaliste, a aşternut pe hârtie unul dintre puţinele proteste
faţă de situaţia din Marea Britanie într-o scrisoare pe care i-a adresat-o lui
Robert Malthus:“Nu încerc să arăt acele părţi din această situaţie care sunt
valabile în ţara dumneavoastră, domnule. Dar dacă viaţa socială (un termen pe
care Say îl foloseşte aproape ca având acelaşi sens ca diviziunea socială a
muncii) ar fi fost o galeră, în care, sunt obligaţi să tragă de vâsle cu toată
puterea timp de 16 ore dintr-o zi de 24, atunci pot fi cu adevărat scuzaţi că
nu îşi detestă viaţa socială… Nu susţin nici o altă doctrină când spun că
utilitatea producţiei nu merită modul în care se obţine această producţie, la
acest nivel pe care suntem obligaţi să îl plătim.”Din păcate, nici un alt
clasic al economiei politice nu a vrut să i se alăture lui Say în această
privinţă. Bentham şi autoritarismul Laissez-faireClasicii economiei politice
adesea îşi îmbrăcau recomandările într-o retorică a libertăţii individuale, dar
concepţia lor despre libertate nu avea nici o legătură cu aceasta. Libertatea,
pentru capital, depindea de munca grea a oamenilor obişnuiţi.Lionel Robbins
(1981, 8), un susţinător înfocat al societăţii de piaţă, a făcut şi el aluzie
la acest autoritarism al laissez-faire-ului, spunând: “necesitatea unui cadru
legal şi a unui aparat de aplicare a acestor legi e o parte esenţială din
conceptul pentru o societate liberă.”Mai devreme, scrisese “dacă ar exista o
“mână invizibilă” într-o ordine non-colectivistă, ea poate opera doar în cadrul
legii şi ordinii deliberat concepute” (Robbins 1939, 6; see also Samuels
1966).În cadrul legii şi ordinii concepute, muncitorii s-au trezit că
drepturile lor de a organiza sindicate şi chiar de a acţiona politic au fost
restricţionate sever. Întregul edificiu juridic a fost construit cu scopul de a
face proprietatea asupra capitalului şi mai profitabilă (Tigar and Levy
1977).Max Weber (1921, 108; vezi şi Perelman 1991a, cap. 3) a observat odată că
metodele raţionale de contabilitate erau “associate cu fenomenul social al
“disciplinei magazinului” şi aproprierea mijloacelor de producţie şi că asta
însemna: cu existenţa “unui sistem de dominaţie [Herrschaftsverhältniss].”În
mod similar, sistemul raţional de contabilitate al economiei politice a
necesitat “un sistem de dominaţie”, dar desigur pe o scară mult mai mare. Weber
a concluzionat: “Nici o dovadă specială nu e necesară pentru a arăta că
disciplina militară e modelul ideal de aplicat într-o fabrică modernă
capitalistă” (1156).În acest sens, îl putem vedea pe Jeremy Bentham, mai
degrabă decât pe Smith, ca fiind pionierul economiei politice clasice.
Într-adevăr, susţinerea dogmatică a lui Bentham faţă de laissez-faire a
depăşit-o cu mult pe cea a lui Smith. De exemplu, după ce Smith a susţinut că
guvernul are un rol în controlarea ratelor dobânzilor, Bentham (1787b, 133) l-a
dojenit caustic astfel:“Pentru a ne opri să nu ne facem rău unui altuia, nu
trebuie decât să ne punem un căpăstru în gură.”Deşi teoretic Bentham a fost un
campion al laissez-faire-ului în numele libertăţii, intenţia sa era de a
subordona toate aspectele vieţii interesului acumulării. Bentham şi-a limitat
preocuparea pasionată în privinţa laissez-faire-ului la cei care s-au conformat
normelor societăţii capitaliste; o confruntare iritantă cu puterea statului
urma să fie destinul celorlalţi. Potrivit lui Bentham, ”Proprietatea – nu
instituirea proprietății, ci constituția proprietății – urma să devină un scop
în sine” (Bentham 1952, 1:117).Bentham a fost absolut lipsit de echivoc în
nevoia pentru această ”constituție a proprietății”. A realizat chiar și că
brutalul şi totalul control asupra muncii era o sursă principală de îmbogățire,
cei care muncesc se opun cu încăpățânare voinței capitalistului. În cuvintele
inimitabile ale lui Bentham (1822, 430):”Ființele umane sunt cel mai puternic
instrument al producției, și prin urmare, toată lumea devine nerăbdătoare să
folosească serviciile altor oameni pentru a-şi creşte propriul confort. De
aici, intensa şi universala sete de putere şi în egală măsură ura prevalentă
faţă de supunere. Fiecare om se confruntă astfel cu o rezistenţă încăpăţânată
faţă de propria sa voinţă, şi asta în mod natural naşte antipatie faţă de
fiinţele care îl încurcă şi se opun dorinţelor lui.”Bentham nu a recunoscut
niciodată că ar exista vreo contradicţie între susţinerea laissez-faire şi
propunerile sale de a administra munca. Pentru el:“Între bogăţie şi putere,
legătura e atât de strânsă şi de intimă, atât de intimă într-adevăr încât
desfacerea ei, chiar şi imaginată, e o chestiune extreme de dificilă. Bogăţia e
un instrument prin care se obţine puterea, iar puterea e un instrument prin
care se obţine bogăţia.” (Bentham 1962, 48; citat în Macpherson 1987,
88–89).Bentham a înţeles că lupta pentru a subjuga săracii se va răsfrânge în
fiecare aspect al vieţii. A sperat să se folosească de această luptă pentru a
obţine profit pentru el însuşi şi, într-o măsură mai mică, pentru alţii din
clasa sa. Dată fiind rezistenţa naturală a muncii faţă de producerea bogăţiei,
pentru cei care-i exploatau pe cei care munceau, munca forţată, lipsită de
libertate era o opţiune foarte atrăgătoare pentru Bentham. El a proiectat
schiţele pentru legendarul său Panopticon, o închisoare gândită pentru a-i
controla la maximum pe deţinuţi cu scopul de a obţine profit din munca
lor.Într-o lucrare din 1798 care explica scopul Panopticonului său, “Pauper
Management Improved”, Bentham a propus crearea unei Companii Naţionale de
Caritate, modelată după structura companiei private East India Company, care
avea mai mulţi acţionari privaţi şi primea şi subvenţii de la guvern. Compania
Naţională de Caritate ar fi urmat să aibă autoritate absolută asupra “întregii
populaţii împovărătoare a săracilor”, începând cu 250 de colivii în care ar fi
urmat să fie deţinuţi 500.000 de oameni, şi care ar fi urmat să se extindă la
500 de colivii unde ar fi urmat să încapă un million de oameni (Bentham n.d.,
369; citat în Himmelfarb 1985, 78).Bentham a plănuit să obţină un profit
frumuşel de pe urma acestor deţinuţi, mai ales de pe urma celor care s-ar fi
născut în aceste închisori, din moment ce ei ar fi urmat să muncească pe post
de ucenici în interiorul companiei. Şi-a ridicat în slăvi propunerea astfel:
“Atât de multe colivii, atât de multe topitorii, în care cenuşa acestor săraci
e convertită în lire sterline” (citat în Himmelfarb 1985, 80).Un regim de
detenţie strict, supraveghere neîncetată şi disciplină de fier, economii în
privinţa hranei, îmbrăcămintei şi traiului ar fi făcut profitul posibil. Jeremy
Bentham, avocat viguros al libertăţii comerţului aşa cum era, visa la un profit
care ar fi crescut în urma folosirii muncii forţate a deţinuţilor: “Ce alt
industriaş şi-ar putea stăpâni muncitorii la fel de bine cum industriaşul meu
îşi va stăpâni şi controla muncitorii? Ce alt stăpân ar mai putea să-i facă pe
muncitorii leneşi să moară de foame, fără posibilitatea ca ei să evadeze? Ce
alt stăpân ar mai putea să fie sigur că muncitorii săi nu beau decât atunci
când le dă el voie? Şi cine, departe de a fi obligat le mărească salariile, ar
putea să le acorde o parte modestă din venituri, atât cât crede el că e în
interesul lui? (vezi şi Ignatieff 1978, 110; Foucault 1979)Potrivit economiei
politice clasice, toate condiţiile sociale şi toate instituţiile sociale
trebuia judecate doar pe baza efectului pe care îl aveau asupra producerii
bogăţiei. În spiritul acestei raţiuni, Bentham a recomandat ca şi copiii să fie
puşi să muncească, nu de la 14 ani, ci de la 4 ani, fălindu-se că aşa vor fi
scutiţi de pierderea acelor “10 ani preţioşi în care nu fac nimic! Nimic pentru
industrie! Nimic pentru dezvoltarea morală sau intelectuală!”(citat în
Himmelfarb 1985, 81).Bentham a mers chiar şi mai departe: a intenţionat să
subordoneze fiecare aspect al existenţei umane în scopul producerii profitului.
Chiar a vrut să promoveze “cea mai blândă dintre toate revoluţiile”, revoluţia
sexuală. În această privinţă, Bentham nu era nicidecum preocupat de întărirea
libertăţii umane, ci se gândea că astfel deţinuţii vor avea cât de mulţi urmaşi
cu putinţă (ibid., 83).Bentham chiar plănuia să se numească pe sine însuşi
“Sub-Regişorul Săracilor”. Dar, din cauza faptului că statul nu l-a sprijinit,
planurile lui s-au împotmolit. În memoriile sale, se plângea astfel: “Dacă era
George al III-lea, toţi prizonierii din Anglia, cu ani în urmă, ar fi fost sub
managementul meu.” (Bentham 1830–31, 96)Aşa se face că Bentham nu a avut succes
să-şi ducă planurile la îndeplinire. Poate că a fost prea lacom. Poate metodele
sale erau prea pline de cruzime. În schimb, aşa cum vom vedea, capitalismul a
găsit metode mult mai subtile pentru a se aproviziona cu forţă de muncă. Prin
urmare, astăzi ni-l amintim pe Bentham ca pe un apărător valoros al idealurilor
laissez-faire-ului, mai degrabă decât ca pe un Sub-Regizor al Săracilor.Copil
muribund zăcând pe un trotuar din ghetoul în care îi ţineau naziştii pe evreii
din Varşovia în al doilea război mondial, pentru a-i înfometa, înainte de a-i
trimite în lagărele de exterminare. Croaţia, anii 1990. 10 milioane de oameni
au murit în foametea provocată de britanici în Bengal, în 1943. Britanicii au
provocat moartea prin înfometare a aproximativ 20 de milioane de oameni în
Bengal, în mod repetat: anii ’20, anii ’40, anii ’70. Un număr necunoscut de
minori au murit de foame în urma războiului civil din Sudan, dus de guvern
împotriva ţăranilor din mai multe provincii, la instigarea unei corporaţii
petrolieră Lundin din Suedia (pe vremea când la conducerea acesteia era şi Carl
Bildt, viitorul ministru de externe al Suediei şi viitorul comisar pentru
“lărgire” – colonizare – al UE). Guvernul a dus războiul civil împotriva
provinciilor rebele pentru că ţăranii nu acceptau să fie evacuaţi de pe
pământurile lor pentru ca această companie suedeză să extragă petrol. După războiul
civil, a urmat genocidul din Darfur. Fotoreporterul care a făcut această
fotografie s-a sinucis ulterior, pentru că l-a lăsat pe copilul pândit de
vultur să moară de foame.Victorie Clasicii economiei politice erau în general
mult mai rezervaţi în legătură cu intenţiile lor decât a fost Bentham. În ciuda
antipatiei lor faţă de indolenţă şi lenevire, ei s-au ascuns în spatele unui
val de retorică despre libertăţile naturale. La o examinare mai atentă, vedem
că noţiunea sistemului de libertăţi naturale era considerabil mai flexibilă
decât părea. Să revenim la Francis Hutchenson, care l-a învăţat pe Smith despre
virtuţile libertăţii naturale. El a susţinut că “unul dintre cele mai mari
scopuri ale legilor civile e acela de a întări prin sancţiuni politice câteva
legi ale naturii… Populaţia trebuie să fie învăţată, şifăcută să înveţe prin
legi, care sunt cele mai bune metode prin care îşi poate organiza treburile şi
prin care îşi poate exercita arta mecanică.” (Hutcheson 1749, 273, sublinierea
autorului).De fapt, Hutchenson a realizat că odată ce acumularea primitivă s-a
petrecut, nevoia de a apela la sclavie oficială s-a diminuat. Forțele de tot
felul din afara pieței nu mai erau necesare, din moment ce piața prin ea însăși
se va asigura că clasa muncitoare va rămâne într-o continuă stare de
privațiune, de lipsuri ale traiului necesar. Patrick Colquhoun (1815, 110), un
oficial al poliției din Londra, a observat: ”Sărăcia e acea stare și condiție a
societății în care individul nu se poate folosi de surplusul muncii sale, nu
are nici o rezervă în plus de pe urma muncii sale, sau, cu alte cuvinte, nici o
proprietate sau un mijloc de subzistență, decât acela care rezultă dinconstanta
sa angajare în diferite ocupații pe parcursul vieții. Sărăcia e astfel cel mai
indispensabil și mai necesar ingredient al societății, fără de care națiunile
și comunitățile nu ar putea să mai existe într-o stare de civilizaţie. E soarta
omului. E sursa bogăției, din moment ce, fără sărăcie, nu ar mai munci nimeni,
nu ar mai exista bogății, nici un rafinament, nici un confort, și nici un
beneficiu pentru cei care ar deține bogății.”Sau, cum s-a exprimat Marx (1865,
55–56): ”Pe piață găsim un set de cumpărători, care au pământ, mașinării,
materie brută și mijloacele de subzistență, toate, cu excepţia pământului,
produse ale muncii, şi pe de altă parte, un set de vânzători care nu au nimic
în afară de puterea lor de a munci, braţele cu care muncesc şi inteligenţa.”
Ulterior, economiştii politici au desconsiderat metodele coercitive de care a
fost nevoie pentru a forţa oamenii să intre pe piaţa muncii, presupunând voioşi
că piaţa singură a fost suficientă pentru a garanta progresul procesului de
acumulare fără ajutorul forţelor din afara pieţei. Muncitorii în acel timp au
înţeles în mare importanţa strategică a încurajării acumulării primitive. În
acest sens, Thomas Spence, un susținător curajos al clasei muncitoare, a
proclamat că ”e o naivitate… să te aștepți… să vezi altceva în afară de cea mai
mare şantajare şi chinuire a săracilor, până când nu va fi răsturnat sistemul
actual al proprietăţii asupra pământului” (citat in E. P. Thompson 1963, 805). Sistemul,
nu a fost răsturnat, dimpotrivă a devenit și mai puternic. Muncitorii au fost
forțați să cedeze tot mai mult din timpul lor tradițional în care nu munceau,
timpul lor de relaxare (vezi Hill 1967; Reid 1976, 76–101).Zilele de muncă au
devenit din ce în ce mai lungi (Hammond și Hammond 1919, 5–7).Clasa muncitoare,
prin vocea lui Spence, a strigat: ”În loc să muncim numai cât pentru 6 zile pe
săptămână, suntem obligați să muncim cât pentru 8 sau 9 zile într-o singură
săptămână și totuși abia ne ducem traiul… și totuși se țipă la noi: ”munciți,
munciți, stați degeaba…” Noi, Dumnezeu să aibă milă de noi, am căzut în robia
celor mai brutali stăpâni care au existat vreodată.”(citat în Kemp-Ashraf 1966,
277; vezi și Tawney 1926, mai ales 223).Această declarație a fost destul de
clară pentru ca cel care a exprimat-o public să fie arestat și închis pentru
trei ani după publicarea ei în 1803 – o soartă care-i aștepta în mod obişnuit
pe cei care contestau ordinea capitalistă. Chiar dacă clasa muncitoare și
susținătorii ei protestau sau nu efectiv față de capitalism, coerciția tăcută
exercitată de capital (Marx 1977, 899) a făcut loc tăcerii obligatorii. Reducerea
la tăcere a lui Spence nu a fost complet eficientă. Deși unii l-au etichetat ca
fiind ”un dement radical” (Knox 1977, 73), studii mai recente arată că Spence
merită mult mai mult respect (Kemp-Ashraf 1966). Într-adevăr, biograful lui
Spence spune că Owenism-ul și moștenirea socialismului britanic se trage direct
din critica directă făcută de Spence capitalismului (Rudkin 1966, 191ff).
Jurnaliștii din perioada apariției socialismului britanic au fost de acord cu
această evaluare (vezi Halevy 1961, 44n). Din păcate, Spence-ii din toată lumea
nu au putut nici să răstoarne, nici măcar să oprească procesul acumulării
primitive.Nici o societate nu a mers atât de departe ca societatea britanică în
ce priveşte acumularea primitivă. Acest aspect al dezvoltării capitaliste e cu
totul dat uitării astăzi. În schimb, la o distanţă de 200 de ani, economiştii
contemporani, cum ar fi Milton Friedman (1962) muşamalizează partea întunecată
şi murdară a capitalismului, ignorând subordonarea obligatorie, în timp ce
laudă libertatea capitaliştilor de a dispune de proprietăţile lor. Aceşti
economişti moderni, cum vom vedea, se înşeală amarnic în interpretarea pe care
o dau evoluţiei aşa-zisei pieţe libere.***"Dintr-un ziar vechi: „Beția,
ignoranța și lenea provoacă sărăcia? Alcoolismul este efectul unei proaste
orânduiri sociale, nu o cauză a sărăciei. Sărac lipit pământului, în veci
batjocorit, bătut la primărie, torturat în armată, supt de-o mulțime de
lipitori și de stat, robit prin datorii proprietarului, fără speranță de-a se
plăti; nevasta goală, copii desculți și flămânzi, fetele pângărite de ciocoi
ori de militari… ei bine, cu două-trei pahare de rachiu, pentru o vreme cel
puțin, se pierde conștiința acestei uriașe, nemărginite și seculare nefericiri.
Gânduri nebune trec prin capul omului beat: i se pare că birul nu-l mai
ruinează, că preceptorul nu-i mai vinde cenușa din vatră, că nu mai e robit
ciocoiului, că are pământ cât poate ca să lucreze, boii îi sunt grași, fiii
lucrează alături cu tatăl lor, copiii sătui și încălțați merg la școală,
fiica-i frumoasă și nevinovată, cântând, întinde masa îmbelșugată…
”***"Cele trei lanţuri ale sclaviei moderneOrice fiinţă vie de pe această
planetă are de la naştere toate aptitudinile şi mijloacele pentru a supravieţui
şi a duce o viaţă normală. Orice pasăre îşi poate construi cuibul fără să aibă
nevoie de bani de la bancă sau din altă parte. Orice animal îşi poate procura
hrana şi apa fără să plătească cuiva pentru asta, poate să îşi găsească o
pereche cu care să aibă urmaşi, fără ca pentru acest lucru să trebuiască să
presteze zilnic un anumit serviciu faţă de un alt animal.Acest lucru a fost
valabil şi pentru om până la apariţia civilizaţiei. Fiecare individ care poseda
o bucată de pământ putea, prin propria muncă, să îşi producă şi să-şi procure
cele necesare traiului şi putea în acelaşi timp să-şi susţină şi familia. Prin
apariţia civilizaţiei, care a dus la crearea unor structuri şi sisteme
artificiale, precum oraşele, fabricile, statul şi băncile, omul a fost desprins
brutal din mediul său natural şi rupt de mijloacele proprii de asigurare a
existenţei. Omul a fost dezrădăcinat şi obligat să muncească pentru alţii
pentru a supravieţui. Aşa a început exploatarea omului de către om.Mulţi ar
putea crede că acesta a fost un proces natural şi o evoluţie firească a
umanităţii, dar nu este aşa. Ruperea omului natural de mediul său a fost făcută
cu bună ştiinţă de acei care conduc astăzi lumea, dintr-o lăcomie nemăsurată şi
o dorinţă bolnavă de putere şi de dominaţie asupra semenilor. Este mai degrabă
un fenomen de parazitare a unui număr foarte mare de oameni de către un grup
mult mai restrâns, dar mult mai abil în arta manipulării. Este dominaţia celui
viclean şi lacom asupra celui cinstit şi naiv.Acest lucru a fost observat în
cazul statelor europene dezvoltate din secolele trecute care au avut colonii pe
diferite continente ale lumii. La început băştinaşii trăiau liniştiţi şi
îndestulaţi până la venirea cotropitorilor. Organizaţi în comunităţi naturale,
adică triburi şi sate, ei se bucurau de roadele pământului şi erau oameni
liberi.Primul lucru pe care l-au făcut invadatorii a fost să cumpere
pământurile băştinaşilor pe nimic, profitând de naivitatea lor, iar aceştia din
urmă, rămânând fără mijloace de trai, au fost obligaţi, mai apoi, să devină
sclavi şi să lucreze pământurile, care în trecut le aparţineau.În lumea
occidentală sclavia modernă pe care o trăim azi cu toţii a apărut odată cu
“Revoluţia Industrială”, care a propulsat burghezia ca clasă socială dominată.
Negustorii şi industriaşii au transformat vechile târguri în oraşe şi au
determinat tot mai mulţi fermieri să îşi abandoneze pământurile şi să
stabilească în oraşe, atraşi de mirajul unei vieţi mai uşoare.Astfel, fiind
rupţi de pământ şi de mijloacele naturale de asigurare a existenţei, oamenii
liberi au devenit sclavi ai muncii salariate, vânzându-şi timpul şi energia în
schimbul unui salariu, de multe ori insuficient.Noul stil de viaţă de orăşean a
dat astfel naştere la trei forme de sclavie, care leagă individul de civilizaţie
ca nişte lanţuri invizibile:1. Sclavia muncii salariate. Singura modalitate de
supravieţuire pentru omul modern, dacă nu este un infractor, un afacerist
bogat, sau nu face parte dintr-o familie bogată, este să muncească pentru
altcineva, ca salariat. Numai că, datorită avansurilor tehnologice,azi este din
ce în ce mai puţin nevoie de personal uman pentru a efectua diferite munci şi
astfel forţa de muncă a devenit o marfă excedentară, deci foarte ieftină. Prin
urmare, găsirea unui loc de muncă este un lucru tot mai dificil, care se face
pe baza unei competiţii acerbe între indivizi. De pe urma acestei situaţii
profită doar proprietarii de comapanii şi bancherii, care sunt, de fapt,
proprietari moderni de sclavi, ce se supun de bunăvoie.2. Sclavia confortului.
Viaţa în mediul urban ne-a învăţat cu o serie de necesităţi pe care omul din
vechime nu le avea: căldura centralizată, curentul electric, gazele, aerul
condiţionat, telefonul, televiziunea, Internetul, aparatele electrocasnice,
automobilul etc. Am devenit dependenţi de toate aceste nevoi, în mare parte
artificiale, care de multe ori ne izolează faţă de semeni şi ne fac mai
egoişti. În acelaşi timp nu ne putem asigura şi procura aceste lucruri singuri
şi de aceea suntem la cheremul de companiilor care produc şi distribuie aceste
servicii şi bunuri, care deţin monopulul lor şi controlează astfel şi preţul pe
care îl plătim pentru confortul nostru.3. Sclavia creditelor. Poate cea mai
perfidă şi cea mai împovărătoare sclavie este cea faţă de cămătarii deghizaţi
în oameni de afaceri cu costum şi cravată, care se numesc bancheri. Prin
complicitatea cu mass-media şi publicitatea, aceştia ne fac să ne dorim multe
lucruri inutile, mult mai multe decât ne putem permite şi ne induc percepţia că
aceste lucruri sunt extrem de valoroase şi necesare. Astfel cădeam în capcana
împrumuturilor la bănci, care ne transformă, pe lângă sclavi faţă de patron şi
stat, în sclavi ai cămătarilor cu gulere albe. Individul intrat în hora
împrumuturilor, trebuie să muncească din ce în ce mai mult, pe tot parcursul
vieţii pentru a plăti, iar când ajunge la limita capacităţii de a returna banii
plus dobânda, clachează şi este deposedat de bunuri sau ajunge la
sinucidere.Aceste forme de sclavie sunt trăite azi din plin de mulţi dintre românii
care s-au lovit, mai mult sau mai puţin dur, de realităţile sistemului
capitalist, instaurat după 1989. De aceea cred că o idee bună, pentru a ieşi
din acest mecanism diabolic, este să avem mai multă înţelepciune, cumpătare şi
să ne întoarcem la pământ şi la contactul cu natura. Încă mai cred că salvarea
României constă în agricultură, creşterea animalelor şi producţie alimentară.**
*"Sclavul modernE de bun simt pentru orice individ de pe planeta asta
-apartinand unei societati moderne- sa nu-si faca iluzii ca este liber.
Fiecaruia dintre noi ii este ingaduita o zbenguiala zilnica pe o raza data de
lungimea cordonului ombilical cu care este conectat la “libertatea” pe care i-o
ofera organizarea sociala din care face parte. Ceea ce diferentiaza natura legaturii,
care poate fi foarte rigida, sau flexibila, permitandu-i individului sa
exploreze mai mult sau interzicandu-i asta, este nivelul educatiei. In oricare
dintre situatii, libertatea individului exista aici doar ca ideologie. In
realitatea zilnica materiala, libertatea este o iluzie. “Libertatea omului e
partea divina din el.” Petre Tutea Principii ale insclavizariiCrearea de frica
ignoranta si confuzie. A castiga lupta pentru atentie – A se capta cu orice
pret atentia respectivilor si a-i determina sa faca ce vrei tu! A crea nevoile
lor si a-i ajuta apoi sa le acopere (Este vechea sintagma a lui Nietzsche :”
Daca vrei ca lumea sa-ti fie recunoscatore, nu le da ceva ci ia-le ceva, apoi
ajuta-i sa indure lipsa!” A crea si controla fortele opuse. Crearea de asocieri
in religii, partide, etc apoi crearea de asocieri opuse acestora Crearea
izolarii. Izolarea de viata de odinioara, de prieteni de familie, de obiectele
din trecut ale subiectului respectiv si chiar crearea de neincredere in
propria-i judecata.Impunerea unei ierarhii si autorati de sus in jos
(obedienta!). Principiul ascultarii orbeste si fara cracnire. (Problema cozilor
de topor care indeplinesc asemenea “misiuni” e ca ei insisi au fost astfel
“spalati pe creer” si astfel devin eie insisi insclavizati si
decerebralizati!GV) Instaurarea unei situatii economice prebusite. Toata
miscarea banilor trebuie sa se faca de jos in sus, toti sclavii sa munceasca
pentru stapanii lor, toate resursele sa fie detinute de conducatorii lor. Asa
vor avea puterea sa angajeze sau sa concedieze pe oricine ar dori.Secretul.
Informatiile despre activitatile din “structura” fie ele adevarate sau
distorsionate sunt facute sa ajunga spre varful piramidei. Nimic important nu
ar trebui sa “rasufle” spre baza piramidei. Numai varful piramidei ar trebui sa
cunoasca adevaratul scop si destinatia finala.Asta asigura ca intotdeauna
puterea ramane acolo unde trebuie sa fie ! (Aici mi se pare ca internetul le-a
dat o lovitura fara precedent! Aici incep sa se “desire” itele si este doar
“inceputul”!GV)A face ca totul sa fie relativ. In aceasta mascarada, “ei” vor
sa discrediteze principiile de moralitate si responsabilitate facandu-le
relative si subordonate “cuiva din varf”! Scopul scuza mijloacele. Trauma e
folosita pentru a crea subiecti tot mai obedienti, totul in numele unui viitor
mai bun! Frica (la nevoie teroarea) si simtamantul de vinovatie sunt elemente
de coeziune. Iubirea si bucuria se distribuie in doze mici
obedientului.Controlul mijloacelor de comunicare si propaganda care se
autopromoveaza. Numai cei din varf stiu exact despre ce e vorba, ce se intampla
si care e scopul. Despotul foloseste propaganda si inventeaza cuvinte noi si
intelesuri noi . Cuvintelor vechi si puternice ca “libertate”, “iubire”, etc,
li se dau Intelesuri Noi si sunt programate dinspre varf spre baza piramidei sa
domine actiunile celor din structurile inferioare. Cuvintele devin scopuri in
sine. Prin puterea propagandei valorile umane sunt rasturnate cu susul in jos
adevarurile evidente sunt trecute sub tacere iar minciunile stau ca adevaruri.,
sau adevarurilor li se da un crampei de atentie.Dobandirea si impunerea
increderii absolute. Este principiul “Increderii Totale”. Despotii trebuie sa
aibe incredere Absoluta in ei insisi! Toti ceilalti trebuie sa-i trateze pe
despoti ca pe Zei!Frica si adularea fara urma de indoiala este hrana de care au
nevoie despotii pentru a-si duce la final misiunea.Un comportament brutal si
executarea tuturor altor principii. Pentru a face manipularea sa lucreze,
brutalitatea trebuie sa impuna celelalte principii fara lamentari despre “daca
e bine sau rau” Care e adevaratul scop al celor din varful piramidei, evolutia
omenirii asa cum ei pretind? Guvernele au ca scop prosperitatea si bunastarea
populatiilor lor? Dupa cum se vede in realitate este exact opusul:
prosperitatea conducatorilor se bazeaza pe insclavizarea celorlalti!
Dimensiunea spirituala, constientizarea a ceea ce se petrece cu adevarat, sunt
marile obstacole impotrica controlului mental total. Cei ce vor sa insclavizeze
pe altii ii vor pe acestia ignoranti, si disconectati de ei insisi si ceilalti.
asta se face zilnic printr-o educatie nefolositoare, prin a va tine permanent
ocupati si in confuzie. bombardandu-ne cu stiri despre violenta si cruzimi,
pornografie, alcool si droguri, intreceri sportive si distractie, prin a ne
oferi hrana cu toxine, prin invidie, lacomie, vinovatie, furie, frica,
etc!Sfârşitul programat al democraţieiGlobalizarea poate fi definită ca
ideologie prin faptul că se opune statelor suverane; globalizarea identifică
statele naţionale suverane ca inamici cheie, mai ales din cauză că principala
funcţie a statului este (sau ar trebui să fie) slujirea intereselor celor
mulţi, ale poporului, înainte de interesele celor puţini. În consecinţă, forţele
globalizării caută să slăbească, să dizolve şi eventual să distrugă fundaţiile
statelor naţionale ca instituţii sociale de bază, pentru a le înlocui într-o
nouă ordine supranaţională cu noi structuri, globale sau suprastatale, de
conducere: structuri sociale, politice, economice, financiare şi militare.
Asemenea structuri globale sunt cele care vor pune în practică obiectivele
politice şi interesele economice ale unui mic număr de grupuri şi organizaţii
foarte puternice care astăzi conduc şi orientează procesul globalizării într-o
direcţie clar stabilită. Aceste grupuri ale puterii conduse de interese private
au reuşit deja ceva nemaivăzut în întreaga istorie a umanităţii:„ privatizarea”
puterii la scară mondială.„Globalizarea” este la ora actuală un eufemism a ceea
ce foştii preşedinţi SUA Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman
şi George H.W. Bush – în diferite momente ale istoriei moderne – au enunţat ca
„Noua Ordine Mondială”. Noua Ordine Mondială! Evident, când fostul preşedinte
George Bush Sr. a folosit nestingherit acest termen pe 11 septembrie 1991,
elita puterii s-a mişcat rapid pentru a se asigura că nu va mai fi folosit des
şi în locul său a plasat ideea mult mai neutră şi aparent inocentă a
„globalizării”, care mai are azi şi un alt înţeles: „Imperialismul
SUA”.Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii
grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor
internaţionale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin
urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda
impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii
se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată
la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în
fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune
transnaţională, mai bogate decât statele şi reprezintând principalele surse de
finanţare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor,
aceste organizaţii se situează de fapt mai presus de legi şi de puterea
politică, mai presus de democraţie.Sa fii o persoana libera nu este un ideal ci
un scop obligatoriu pentru fiecare fiinta umana, desi multi oameni azi nu sunt
liberi si traiesc cu lanturi invizibile pentru ca isi fac cadou toate
libertatile de bunavoie si se trezesc cand e prea tarziu. Cel mai important
lucru in viata pentru mine este libertatea cu toate sensurile ei… Sa fiu liber
sa fac ce vreau, sa ma exprim cum vreau, sa traiesc cum vreau. Din aceasta
cauza am avut vesnic probleme cu autoritatea. Parinti, profesori, sefi, oameni
care imi spuneau ce sa fac si ce e bine pentru mine.Traim intr-o lume in care
95% din populatie, spre sfarsitul vietii, este ori foarte saraca ori total
dependenta de ajutor din partea guvernului, a familiei etc. In Statele Unite,
intr-un sondaj de opinie, 93% din adolescente au spus ca activitatea care le
provoaca cea mai mare satisfactie emotionala este sa mearga la cumparaturi. Sa
existe oare o legatura intre cifrele astea?Traim intr-o lume in care parintii
si societatea insista si impun tinerilor sa urmeze sistemul educational pentru
ca astfel succesul in viata este asigurat. Ceea ce nu discuta nimeni este
faptul ca traim vremuri in care transformarile sunt rapide. Daca incepi azi o
facultate, dupa 3, 4, 5 ani cunostiintele pe care le-ai acumulat nu mai sunt
aplicabile pentru ca tehnologia si sistemul sunt schimbate.Traim intr-o lume in
care ne simtit obligati sa satisfacem nevoile si pretentiile tuturor, numai ale
noastre nu. Urmam scoli si ne intemeiem familii pentru ca asa ni se spune ca e
bine de catre oameni care nu pot sa ofere puterea unui exemplu bun. Parinti
care zbiara la copiii lor sa ia note mari la scoala si sa isi gaseasca o slujba
pentru a avea stabilitate in timp ce chiar acesti parinti se plang in fiecare
zi de lipsurile pe care le indura DUPA ce au urmat aceeasi scoala pe care o
recomanda si dupa ce au muncit ani de zile la slujba care trebuia sa le aduca
stabilitate.Traim intr-o lume in care familia si nunta sunt accesorii
obligatorii. Cu divorturile care ating o rata de 50% in unele tari din europa,
lipsa de educatie totala in ceea ce priveste o viata sanatoasa de cuplu isi
pune amprenta puternic pe fericirea cuplurilor. Astfel ca dupa sclipirea pe
care o lasa la prima impresie, nunta, viata de familie, relatia de cuplu, ceea
ce urmeaza in spatele cortinei in viata de cuplu nu vedem in fimele Disney cu
printi si printese.Traim intr-o lume in care adulti de 50 de ani se comporta ca
niste adolescenti de 14. Fara sa isi asume responsabilitatea totala pentru
existenta lor continua sa faca pe victimele eterne. In randurile ce urmeaza am
sa iti enumar primul dintre lucrurile pe care eu le consider cele mai importante
pentru pastrarea libertatii si fericirii individuale. Cu lucrurile de mai jos
ar trebui sa inceapa scoala, nu cu un exercitiu de testare a memoriei ce
dureaza 16 ani in care esti doar pus sa memorezi si sa reproduci informatie
fara sa iti dezvolti abilitatile de care vei avea atata nevoie pentru
bunastarea si fericirea ta.Oamenii cheltuie banii asa cum mananca. Adica
compulsiv. Exista un mecanism psihologic care vine in ajutorul marilor
corporatii si ne dauneaza noua enorm – Exprimarea personalitatii prin
cumparaturi. In toata mass-media vedem cum oamenii sunt incurajati sa cumpere
produse pentru a-si creste stima de sine si valoarea in ochii altor oameni. Fii
diferit cumparand ceva. O sa fii mai sexy daca te dai cu un anumit deodorant.
Banii tai vor fi in siguranta la noi. Mai stii sloganul “Dormi linistit. FNI
lucreaza pentru tine”?Marile corporatii au interesul sa iti ia banii pe care ii
faci ( si care de obicei nu sunt multi) asa ca se folosesc de mass media si iti
spala creierii cu emisiuni, reclame si stiri care sa te faca sa te simti
inadecvat, ca nu esti destul de bun, sa ai o stima de sine scazuta, si sa te
faca sa CUMPERI ceva ca sa iti iei medicamentul care te va face sa te simti
bine. Pana data viitoare cand ai bani de cheltuit.Nu mai mancam pentru a ne
simti bine, pentru a fi sanatosi si productivi. Mancam ca sa obtinem o clipa de
placere si pentru a uita in acea clipa de durerile noastre emotionale profunde.
Mancam asa cum luam un medicament. Un medicament pentru uitare care din pacate
are un efect de scurta durata. Cumparam din aceleasi motive. Placerea de o
clipa.Sa crezi ca statutul tau social, respectul si stima de sine vor creste
daca iti cumperi masina, haine, obiecte este cea mai mare prostie a secolului
nostru de mari consumatori. Si de naivitatea aceasta profita cei care vand
aceste obiecte. Oricine si-a cumparat o masina ca sa impresioneze, haine,
obiecte care credea ca il vor transforma in alt om, sunt sigur ca poate oferi
marturie ca nimic nu s-a schimbat dupa ce emotia de moment a cumparaturii a
trecut.Cati dintre noi nu au spus:” daca as avea acel obiect, as fi cel mai
fericit din lume si nu mi-ar mai trebui nimic?” doar ca sa ajungem sa ne dorim
altceva la o saptamana dupa ce ne-am indeplinit visul…Si eu am crezut ca haine
de firma imi vor aduce succes cu femeile; si eu am crezut ca masina imi va
creste statutul social; si eu am crezut ca daca o sa am laptopul acela special
o sa pot sa imi fac treaba de 10 ori mai bine… Pana cand le-am avut si am vazut
ca eu sunt la fel. Rezultatele nu au fost diferite. Stima si respectul meu de
sine au crescut doar cand am lucrat la adevaratele cauze ale problemelor mele,
care erau IN INTERIORUL MEU. Rezultatele au inceput sa apara doar cand am
inceput sa imi dezvolt abilitatile si personalitateAtunci cand ai acest gen de
comportament pe care l-am descris mai sus si faci toate cumparaturile acestea
EMOTIONALE pe CREDIT SI IMPRUMUT, in acest moment sapi o groapa din care
probabil nu vei mai iesi toata viata. Acest gen de comportament , cumparaturile
pentru a simti o emotie de scurta durata, este cea mai sigura cale de a te
indeparta de adevarata avere si bogatie pe care o poti dobandi incepand de la
0. Nu exista rau mai mare pe pamant in acest moment, un pericol mai mare pentru
libertatea ta decat creditele si imprumuturile pentru a cumpara lucruri care
isi pierd valoarea.Am urmarit programul lui Eben Pagan, ” Self made wealth” ,
care m-a inspirat pentru acest articol, in care se vorbea despre aceste
lucruri. Si era o poveste: Acum 100 de ani, cand europenii vroiau sa emigreze
in Statele unite insa nu aveau posibilitatea, semnau contracte cu americani
care le finantau emigrarea. In schimb, acesti oameni se angajau sa devina
servitori ai lor pentru o perioada determinata de timp. 1 an, 2 sau 3 pana cand
era achitata datoria. Problema era ca din cauza lipsei de educatie, acesti
europeni nu stiau sa gaseasca in acel contract conditii si comisioane ascunse (
cam cum e si azi cu contractele de creditare) si astfel pe masura ce anii
treceau deveneau si mai datornici in loc sa le scada datoria. Astfel ajungeau
sclavi pe viata.Atunci cand mergi la cumparaturi si mai ales cand o faci pe
credit, in mintea ta se petrece urmatorul proces: Iti spui ca va veni o
promovare, marire de salariu, mostenire, iti va iesi afacerea aia ce o
planuiesti de mult si ca nu va fi problema sa te mai incarci cu o suma lunara
de cateva sute de mii sau milioane. Problema e ca mintea rationalizeaza totul
in favoarea deciziei de cumparare si de cele mai multe ori, lucrurile pe care
le asteptam, banii aia multi ce trebuiau sa vina, nu mai vin, insa datoria este
acolo si trebuie platita. Astfel, te oferi voluntar ca sa devii sclav al
datoriilor tale. Astfel, iti amanetezi viitorul, pentru ca tot ce faci sunt
compromisuri pentru a-ti putea achita datoriile. Sistemul este in asa fel pus
la punct incat daca ai datorii neplatite sa nu mai poti face nimic. Nu mai poti
avea proprietati, firme, conturi, nu mai poti sa construiesti ceva care sa iti
aduca avere si bogatie in mod legal. - Esti un sclav in toata puterea
cuvantului, prizonier in groapa pe care singur ai sapat-o.Motivele pentru care
oamenii au ajuns in situatia asta ?1. Programarea negativa. Programarea
negativa consta in faptul ca oamenii au un creier care emotional, ii indeamna
sa accepte recompensa imediata, desi dauneaza pentru viitor. Creierul ne
indeamna sa avem ACUM ce se poate avea, fara sa conteze ziua de maine, la fel
cum ursii acumuleaza grasime pentru lunile de hibernare, si oamenii acumuleaza
ACUM ca si cand maine nu mai exista. Problema e ca maine exista si devine azi,
un prezent care a fost sacrificat pentru placerea mica de ieri. Asadar, in
primul rand, e foarte important sa depasim aceasta programare negativa si sa
invatam sa traim azi pentru ca ziua de maine sa fie abundenta din toate
punctele de vedere. Sa invatam sa sacrificam prezentul pentru un viitor lung si
prosper.2. Nu suntem pregatiti pentru aceste vremuri. Azi, totul se petrece in
viteza. Oamenii nu sunt pregatiti sa traiasca in ritmul acesta. Daca parintii
nostrii megreau la scoala si cautau o slujba de la care sa iasa la pensie,
astazi nu mai poti fi sigur ca pana termini scoala industria sau domeniul de
activitate pentru care te pregatesti va mai exista. E nevoie sa scapi de
mentalitatea de “angajat“, mentalitatea saracacioasa de a-ti vinde timpul,
orele din viata pentru un salar. E timpul sa te concentrezi pe cum sa devii
acea persoana competenta si capabila sa rezolve probleme si sa duca la bun
sfarsit proiecte. Sa investesti in educatia ta si abilitatile tale. Altfel nu
vei supravietui in mediul economic a carui era deja a inceput.3. Relatia
emotionala proasta cu banii. Iubim si uram banii in acelasi timp. Ii iubim
pentru ca ne pot aduce ceea ce ne dorim, ii uram pentru ca au asa o putere
asupra noastra. In familiile care nu sunt bogate, inca de mici copiii sunt
educati in ideea ca bogatii sunt rai si ca au facut lucrurile rele ca sa ajunga
sa aiba multi bani. Orice padure are uscaturi, dar cum vrei tu sa fii ca cineva
pe care nu apreciezi si de care nu iti place? Adica cum vrei sa fii bogat daca
nu iti plac bogatii? E important sa nu judeci daca nu esti in cunostiinta de
cauza si sa cauti in familia ta ce anume din educatie a fost gresit in privinta
banilor4. Obiceiurile proaste. Mancatul compulsiv, cumparaturi compulsive,
datorii permanente. Acestea sunt lucruri care ne indeparteaza in fiecare zi de
bogatia adevarata. Obiceiurile proaste sunt mai greu de inlocuit pe masura ce
trece timpul. Cu cat mai repede cu atat mai bine. Daca e sa fim sclavi, atunci
sa fim sclavi doar ai pasiunilor noastre, ai viitorului nostru stralucit si al
cauzelor pe care le sustinem, a valorilor noastre.Solutii:1. Devino adult!
Gata. S-a terminat. Acum e vremea sa iti asumi responsabilitatea. Nu te mai
poti gandi ca altcineva va trebui sa iti rezolve problemele in timp ce tu poti
sa cheltui. E timpul sa nu mai fi o oaie care traieste din inertie si sa devii
un adult responsabil de viata si viitorul tau. E timpul sa devii o persoana
educata si informata, care se pregateste sa fructifice oportunitatile cand ele
apar.2. Invata diferenta intre valoare si bani! ( valoarea aduce bani, nu
invers)Daca te concentrezi pe bani nu vei face niciodata bani. Cum se fac
banii? Cineva are de oferit ceva ceea ce altii percep valoros. De la pasta de
dinti pana la masini, carti si orice lucru care costa bani. Tu ce ai valoros de
oferit? Angajatul clasic isi imagineaza ca daca isi vinde timpul ( 8,10,12 ore
pe zi) este indreptatit sa fie platit. Ei bine, cat valoreaza acele ore luate
din viata ta si vandute ? Merita investita asta? Sa il faci pe altul bogat cu
orele vietii tale in timp ce tu primesti niste faramituri? Daca iti place,
continua. Daca nu iti place, invata sa creezi valoare, sa iti dezvolti
abilitati care sa te faca o persoana valoroasa. Abia atunci vei incepe sa faci
bani adevarati, cand vei intelege ce insemana valoarea.3. Investeste, nu
cheltui!O masina este o cheltuiala proasta daca nu produce bani. Pentru ca va
continua sa consume bani fara sa produca. O barca de rafting este o investitie
buna, pentru ca va produce bani cand este pusa in slujba unei afaceri. Asa sa
gandesti de acum! Orice lucru pe care il cumperi, e o cheltuiala sau o
investitie? Un calculator performant, o conexiune rapida de internet sunt o
investitie buna pentru ca te poti educa si poti crea valoare multa cu aceste
unelte. O plasma este o cheltuiala proasta.Sa cheltuim mai mult in fiecare luna
pentru o mancare foarte sanatoasa, vitamine, fructe, e o investite pentru ca te
fac o persoana mai puternica, mai productiva, mai sanatoasa si poti crea
valoare, poti face bani mai multi. Mancatul la fast-food este o cheltuiala
foarte proasta. Daca poti implementa aceste concepte, am convingerea ca viata
ta se va schimba ENORM de mult in bine.Cele mai importante 3 lucruri in care sa
investesti:- Educatia ta.- Relatii cu oameni valorosi si care pot produce
valoare- Bunuri ce produc bani.Gandeste-te o clipa care sunt consecintele
actiunilor tale? Te indrepti spre libertate sau sclavie? Construiesti fundatia
pentru success sau groapa in care vei ramane toata viata? Preferi beneficiul
marunt pentru satisfactia pe termen scurt, sau poti sacrifica placerea de
moment pentru fericirea adevarata pe termen lung?"
Artin
Side: ”Vântul
schimbăriiCu numai câteva sute de ani în urmă oamenii considerau sclavia un
lucru absolut firesc. Multe războaie și raiduri erau declanșate tocmai pentru a
captura sclavi. Așa a funcționat lumea timp de mii și mii de ani. Cel mai tare
făcea regulile... Eh, între noi fie spus, așa funcționează lumea și astăzi, dar
asta-i o poveste pentru altă postare.Aboliționiști au existat mereu... printre
filosofi, printre scriitori, printre arhitecți, artiști, ingineri sau oameni
obișnuiți... Încă de la apariția scrierii și a primelor creații intelectuale se
face remarcată ideea abolirii sclaviei. De fapt, mereu au existat militanți
pentru justiție socială... chiar și înainte de apariția scrierii. Dar
majoritatea i-a luat mereu în derâdere: „Cine naiba mai sunt și fraierii ăștia?
Ei chiar nu pricep că așa funcționează lumea?”. Sclavia era ceva firesc și era
considerată vitală pentru economie și societate. Însă ceea ce e considerat
normal și natural... nu înseamnă că e și moral! Și uite că până la urmă moralitatea
a învins „normalitatea”... De ce v-am spus toată povestea de mai sus? Pentru că
exact așa este și cu tratamentul aplicat animalelor! Ceea ce facem noi
animalelor este imoral... fie că vouă vă place să admiteți sau nu. Acum... eu
știu că peste jumătate dintre vegetarieni sunt niște imbecili care au adoptat
vegetarianismul ca o fiță, nu ca o ideologie. Și chiar și printre cei care
aderă la ideologie există o grămadă de tâmpiți! Chestia asta e mereu invocată
de carnivori: „Vegetarienii sunt niște idioți!”. Parțial corect... Dar nu
toți!!! Ideea, în sine, de a nu face rău animalelor este un lucru bun și moral.
De ce să faci rău? De ce să provoci suferință unei alte ființe? O să-mi spuneți
că așa este natural: să ucizi animale ca să le mănânci. Corect. Însă tot
natural era și ca cel mai puternic să îl supună pe cel mai slab... Repet:
moralitatea întotdeauna învinge natura! Adeseori vegetarienii sunt ridiculizați
pentru insistența cu care își declară opțiunea. Trist este că aceia care sunt
cei mai vocali sunt și cei mai proști și fac o imagine negativă ideii de
vegetarianism. Însă, strict ca idee, vegetarianismul este o virtute! A nu face
rău este un lucru cât se poate de moral. Știu că nu vă place să auziți asta...
Dar, dacă eu tac, pentru că voi considerați că-i normal să ucizi și să mănânci
animale... ar însemna să-mi trădez principiile. Așa că, trebuie să v-o spun
drept în față: „Da mă; este imoral să faci rău, chiar și unui animal!”. Cineva
trebuie s-o zică... altfel nu se va schimba niciodată nimic... Și, mai devreme
sau mai târziu, se va schimba. Așa cum s-a schimbat și cu sclavia. Repet încă o
dată: moralitatea, deși pare mai slabă și mereu în minoritate, întotdeauna
învinge!
Atunci: "Nu sunt oare zdrenţe pe drum? Nu mai oferă
pomii hrană? Au secat pâraiele? Peşterile sunt închise? Oare Neînvinsul nu
ajută pe cei care-l imploră?
Audrey
Hepburn: ”Eleganta
este singura frumusete care nu se estompeaza
Augustin
de Hipona: ”Rugăciunea
este liman pentru cei învăluiţi de vifor, ancoră pentru cei asupriţi de valuri,
toiag pentru cei osteniţi, comoară pentru cei săraci, adăpost pentru cei
bogaţi, ajutor contra bolilor pentru cei slabi şi apărare a sănătăţii pentru
cei tari
Augustin
Jianu: ”Noi
doi copii tot mai săraci,/ Orbiţi de ger, lipsiţi de cale
Aurel
Dumitrascu: ”Şi
iar eşti sărac lipit destinului
Aurel Iulian Aparaschivei: "Poporul
român se aseamănă cu pasărea ce a stat mulți ani în colivie.Iar cînd i se redă
libertate,această pasăre a uitat să mai zboare.Scînteia mult așteptată de
poporul asuprit poate veni de la o mână de patrioți gata oricînd de jertfa
supremă.Altă cale de a trezi spiritul patriotic și războinic al românilor nu
există.Orice luptă necesită sacrificiul uman.Numai așa românii se vor trezi din
lunga nepăsare față de viitorul pruncilor lor.Eu nu mă pot resemna cu jugul
sclaviei moderne și cu actualul stat mafiot.Sunt gata oricînd să mor ptr.o
Românie mai bună.Cine își iubește viața o va pierde.Cine nu pune preț pe viața
lui o va cîștiga.Cred că alături de alți frați și surori patrioți ca mine pot
aprinde scînteia dreptății.Se vede clar ca bună ziua că este din ce în ce mai
rău ptr.clasa muncitoare.....Iar România este îngenuncheată de datorii externe
ptr.următorii 70 de ani.Ce bine să mai fie în acest ritm?Iar pașnic s-a văzut
ce am rezolvat....Adică nimic!
Aurelia Bandila: "Bogati si saraci – scurta
istorie#ANGLIA - cel mai mare imperiu colonial si SCLAVAGIST pentru o perioada
de timp (in America si nu numai) – a cuprins peste 20%!!! din suprafata de
uscat a Terrei. Prosperitatea Marii Britanii se bazeaza, intr-o buna masura. si
pe crimele si jaful din fostele tari coloniale. Iata cateva dintre acestea –
India, Australia, America de Nord, Africa de Sud, Birmania s.a. Comertul cu
opiu, opiu procurat ieftin in India si vandut scump in China a dus la celebrele
“razboaie ale opiului”. Autoritatile chineze au fost primele autoritati din
lume care au interzis DROGURILE. Negustorii englezi si cei americani care isi
facusera o sursa importanta de venit din vanzarea opiului pe piata chineza, au
presat asupra guvernelor lor pentru a porni razboaiele opiului contra Chinei
imperiale.#FRANTA - putere coloniala care a controlat, la un moment dat,
aproape 13 milioane de kilometri patrati, aproximativ 9% din intreaga suprafata
a uscatului mondial. Un numar impresionant de tari au fost ocupate cu forta de
catre francezi. Prosperitatea Frantei se bazeaza intr-o buna masura si pe
crimele si jaful din fostele tari coloniale. Iata cateva dintre acestea -
Algeria, Camerun, Ciad, Gabon, Niger, Senegal, Tunisia, Madagascar, Maroc, Vietnam,
Laos s.a. In plus, mai mult de jumatate din Franta a fost colaboratoare cu
Germania in al II-lea razboi mondial si asta nu pare sa deranjeze atat de mult
cat alianta Romaniei cu Germania. Franta are statutul de tara cobeligeranta in
timp ce Romania este considerata tara invinsa cu toate ca armata romana a
pierdut aproape un milion de soldati alaturi de aliati si toti specialistii
apreciaza ca prin intoarcerea armelor Romania a scurtat durata acestui razboi
cu cel putin 6 luni. Acest minunata situatie –trimiterea a aproape un milion de
romani la moarte pentru nimic – o datoram, in totalitate, MS. Mihai I de
Hohenzollern. Se stie ca maresalul Antonescu purta tratative cu rusii pentru o
pace mult mai demna si pentru o intoarcere a armelor care sa ne dea dreptul la
statutul de tara cobeligeranta, asa cum ar fi fost drept. Franta a practicat
masacrul in coloniile din Nordul Africii cand acestea si-au cerut independenta
si chiar dupa dobandirea independentei au intervenit direct sau indirect in
evenimentele politice ale fostelor colonii.SUA - Intemeiata pe genocidul
indurat de indienii americani carora europenii le-au acaparat pamintul pe care
locuiau de mii de ani. Populatii intregi exterminate, infometate, alungate in
rezervatii precum animalele ca sa faca loc foamei de inavutire a colonistilor
europeni. Cea mai mare tara cu ORANDUIRE SCLAVAGISTA dupa caderea Imperiului
Roman care a continuat sa practice segregarea rasiala pana prin anii ’60 –
secolul 20. Exemplu al democratiei si iubirii crestine invatata la orele scolii
de duminica (invatamantul religios practicat in SUA in biserici). Aventurile
militare germane din cele doua razboaie mondiale i-au accelerat
industrializarea si inarmarea si i-au transformat in jandarmul planetar.
Speriati de expansiunea ideilor promovate de Rusia si China comuniste, SUA,
dupa al Doilea Razboi Mondial, a purtat mai mult de 10 razboaie importante –
Coreea, Vietnam, Cambogia, Iugoslavia, Irak, Afganistan s. a., alaturi de
diverse alte interventii militare in toate colturile planetei mai mult sau mai
putin legitime (??? – nici juridic, nici moral nu exista vreo legitimitate
–doar dreptul fortei). A rasturnat regimuri instalate democratic si de frica
comunismului a sustinut dictatori corupti si sangerosi atat pe continentul American
(Chile , Argentina, Haiti etc) cat si in Africa si Asia. Au finantat in America
Centrala grupari armate teroriste vinovate de crime pe banda rulanta. Nu le-a
pasat ca poate oamenii saraci din acele tari aspirau la acelasi nivel de
prosperitate ca in SUA. Sub masca apararii drepturilor omului si cu ajutorul
institutiilor financiar bancare transnationale au pus mana pe resursele
naturale ale mai multor tari (Romania este in vizorul lor). Este emblematica
pentru politica SUA declaratia publica facuta de un partizan al acestor
razboaie, Donald Trump: “Sa le luam petrolul libienilor!”. In Afganistan mai
important decat Bin Laden erau minereurile strategice de care complexul
militaro-industrial american are nevoie ca de aer sau ca de petrol pentru a-si
mentine suprematia. Desigur, se pune si intrebarea ce s-ar fi intamplat cu
planeta daca americanii nu contrabalansau amenintarea expansionismului altor
mari puteri. Ar fi fost o lume mai buna? Greu de spus. Formularea
contrafactuala de evolutii prezumtive este respinsa de majoritatea istoricilor
seriosi. Nimeni nu poate spune ce ar fi fost daca... Simple si sterile
exercitii de imaginatie. In treacat fie spus – in timpul administratiei
Clinton, a iesit la iveala faptul ca in timpul experimentelor pentru obtinerea
armei atomice, pentru a se “studia” efectele radioactivitatii asupra omului,
din initiativa conducatorilor programului de inarmare nucleara (Oppenheimer),
“pensionarilor” unor azile de copii si batrani dun USA si Anglia li s-au
administrat, in mancare, substante radioactive. Clinton, in numele
administratiei americane, si-a cerut public scuze celor care au avut de
suferit. Un veteran de razboi american a declarat ca daca, in timp ce el lupta
in Europa, ar fi stiut ca mama lui este otravita si condamata la o moarte
chinuitoare de propriile autoritati, ar fi dezertat, s-ar fi intors in SUA si
ar fi incercat sa “execute” intreaga conducere a SUA si a programului de
inarmare nucleara. Scandalul a fost repede inabusit. Tot SUA sunt primul si
singurul (deocamdata) stat care a declansat holocaustul nuclear asupra unor
populatii civile (Japonia – Hiroshima si Nagasaki).#GERMANIA - alaturi de
Anglia, izvor al culturii tehnice europene a provocat doua razboaie mondiale cu
consecinte catastrofale – zeci de tari ruinate, genocid planetar zeci de
milioane de morti si alte sute de milioane cu vietile distruse!!! Au ridicat
genocidul la rangul de arta prin transformarea in sclavi a milioane de oamenu,
exploatarea lor pana la epuizare, gazarea si arderea in cuptoare precum gunoaiele
a celor considerati inutili sau periculosi pentru ideologia germana a vremii
(ar fi interesant de aflat cati au fost, pe etnii: polonezi, tigani, evrei,
rusi, ucrainieni etc. Cred ca cifrele reale ar schimba perceptia asupra acestui
grnocid.). L-au ajutat pe Lenin sa revina in Rusia, au finantat revolutia
bolsevica pentru a submina autoritatea tarista si stim ce a urmat. Au impartit
Polonia si Romania cu Rusia si Ungaria. Atacandu-l, l-au fortat pe Stalin sa
transforme URSS intr-o superputere mai repede decat si-ar fi imaginat cineva.
La incetarea ostilitatilor, tragedia in spatele cortinei de fier a continuat
pentru tarile ocupate de armata rosie in timp ce Germania ajutata de fostul
dusman SUA s-a recladit si a prosperat. Romania, ca tara invinsa, a platit 10
ani datorii de razboi URSS-ului.AUSTRIA si #UNGARIA - Imperiul Austro-Ungar a
avut sub stapanire Cehoslovacia, partea nordica a Regatului Sarbilor, Croatilor
si Slovenilor, Transilvania, Bucovina, parti din Banat, Crisana si Maramures,
Tirolul de Sud. Prosperitatea Austriei si a Ungariei se bazeaza si pe crimele
si jaful din teritoriile ocupate. Toti cei care trudeau si erau taxati astfel
incat balurile vieneze sa desfasoare in fast imperial nu prea o faceau de
bunavoie si cand se rasculau ori erau impuscati ori eviscerati (trasi pe roata)
si alte orori ce nu prea au si-au gasit locul in partiturile muzicale ale
epocii. In rest ordine, curatenie si civilizatie, nu?#SPANIA si #PORTUGALIA -
vinovate de un urias genocid prin exterminarea indienilor din America Centrala
si de Sud masacrati, torturati, arsi pe rug convertiti cu forta la crestinism,
transformati in sclavi ca si negrii adusi din Africa. Jefuirea sistematica a
resurselor naturale si indeosebi a aurului si argintului care au relansat
economia nu doar din Peninsula Iberica ci din toata Europa Occidentala.
Descoperirea Americii ar trebui marcata cu o zi de doliu la nivel planetar, nu
cu serbarile indecente care marcheaza si celebreaza inceputul genocidului
american. Alaturi de Anglia si SUA, Spania si Portugalia poarta uriasa rusine a
comertului cu sclavi capturati din Africa si destinati plantatiilor de trestie
de zahar din America de Sud sau de bumbac din SUA. America de Nord dar si
America Centrala si de Sud au prosperat prin munca acestor oameni vanati ca
animalele si adusi in lanturi de la mii de kilometri, in calatorii pe mare in
care pana la 1/3 mureau din cauza conditiilor de transport. Tari profund
crestine cu catedrale pana la cer, nu?#ITALIA - a avut colonii in Africa de Est
si a visat ca alaturi de Germania sa participe la marele jaf planetar, dar desi
au fost initiatorii fascismului european NU au fost considerati tara invinsa
pentru ca italienii si-au tradat aliatul (Germania) si si-au asasinat
conducatorul (IL DUCE-Musolini) atunci cand aliatii deja erau in peninsula.
Atat italienii cat si nemtii i-au sustinut in masa pe Musolini si pe Hitler
crezand ca nemernicia se va infaptui fara costuri prea mari in sunet de fanfara
si in pas de defilare.Romania n-a avut aceasta sansa cu toate ca tributul ei de
sange, in lupta impotriva Germaniei hitleriste, a fost INFINIT MAI MARE decat
al Italiei. Mihai I de Hohenzollern, in speranta de a-si pastra tronul, a
“scutcircuitat” demersurile maresalului Antonescu, acceptand o pace umilitoare
pentru Romania. Din pacate pentru el, SUA, Anglia si URSS erau intelese deja.
Romania fusese vanduta la schimb de “marile democratii” vestice. Din cauza
acestui “proxenet” (Mihai I de Hohenzollern), Romania a jucat rolul tragic al
curvei paguboase – si... si... si cu banii luati.#OLANDA - Mai intai colonia
Africa de Sud (pierduta in favoarea britanicilor) si apoi coloniile din Asia de
Sud Est au fost o mana cereasca aducand profituri uriase pentru micul stat care
nu ne vrea astazi in Schengen. Romania a fost invitata la masa bogatilor lumii
ca sa puna pe masa tot ce are – oameni si, mai aales, resurse naturale, si, cel
mult, pentru a juca rolul chelnerului, sa scuture fata de masa, sa goleasca
scrumierele, sa curete dupa plecarea petrecaretilor si sa manance, eventual,
resturile la masa servitorilor.#BELGIA - a exploatat din greu resursele
minerale (cupru diamante etc) si naturale ale fostului Congo belgian (capitala
Kinshasa). Plecarea lor a lasat o tara in razboi civil care a fost impinsa in
dictatura criminala si corupta a lui Mobutu (sustinut de CIA ca sa nu intre
rusii) dupa a carui disparitie a revenit la razboiul civil, interetnic si la
saracie. Detine minerale strategice pe care multi si le doresc. Ghinionul
lor.#ELVETIA - pe langa ceasuri si ciocolata a mai adapostit in banci si aurul
nazistilor si al americanilor, al rusilor etc. Al oricui, al infractorilor si
mafiotilor de pretutindeni si nenumarate bunuri si valori furate din toate
colturile lumii. Cand ai atatia bani in banci parca iti vine sa iti speli si sa
iti apretezi rochita de doua ori pe zi. Cum sa nu tii lectii de morala si
eficienta manageriala sarantocilor?#JAPONIA - tarile din Asia poarta o vie
amintire din razboiul mondial legata de atrocitatile comise de inalta
civilizatie japoneza care a aruncat asupra lor nu flori de cires si poezie ci
bombe si a trecut prin baionete copii si femei si a supus la torturi si
umilinte inimaginabile populatiile ocupate. Casa imperiala ar trebui saptamanal
sa ceara iertare acestor natiuni pentru tragedia de care este si ea direct
raspunzatoare dar se abtine pana in ziua de azi. Probabil ca originea divina le
interzice acest lucru. Sunt detestabili. La fel ca si in cazul Germaniei, SUA
i-a ajutat sa redevina ce au fost si mai mult decat atat.#CHINA - inchisa in ea
insasi mii de ani acum incepe sa scrie pagini surprinzatoare in istoria lumii
si deja a modificat niste echilibre economice ce dainuiau de ceva vreme. Ramane
de vazut pana unde si ce va induce asta in insasi structura sociala si politica
a Chinei dar si a intregii lumi. Schimbarea raporturilor de putere si de consum
in lume nu poate fi facuta “catifelat”. Mai devreme sau mai tarziu, cei
frustrati vor incerca sa reinstaureze vechile echilibre.Exista o singura
regula, toate aceste mari puteri democratice, sau nu, isi urmaresc doar
propriile interese economice si strategice. Naivii cred altceva. Noi ne lipim
cand de unii cand de altii in speranta ca ne vom realiza si noi interesul
national. OK dar putina demnitate nu ar strica. Desigur, lista ororilor
infaptuite de tarile “dezvoltate/ civilizate” din Occident si Extremul Orient
care si-au consolidat puterea si prosperitatea pe crima si jaf este mai larga.
Prin urmare, ar trebui sa privim lucrurile mai in profunzime si sa nu mai
acceptam impertinenta talharilor moralisti ai planetei care ne tot dau lectii
pe diverse teme. Pana la urma ei reprezinta tari care au “mainile” patate de
sange si prin ce au facut nu de mult sunt antiteza a ceea ce predica. Daca
adevarul si dreptatea ar fi respectate, toti acestia ar trebuie sa le spuna
pentru inca 500 de ani celor din tarile pe care le-au asuprit, cu fiecare
ocazie - “va rugam sa ne iertati!”. Astazi atacurile si invaziile nu se mai fac
doar cu armata ci si prin instrumente economice financiare bancare si bursiere
controlate tot de cei mentionati anterior.Observatile noastre: Cum am mai
aratat pe alte forumuri, notiunea de DICTATOR si DICTATURA nu au fost inventate
ieri sau alaltaieri. Titlul de GLORIE de DICTATOR era conferit de senatul
REPUBLICII ROMANE din antichitate in momentele in care comunitatea se afla in
pericol major. Dictatorului i se puneau la dispozitie toate resursele
comunitatii si avea dreptul sa ia orice decizie.Atat China cat si Rusia, cand
dictatura comunista a preluat puterea, se aflau inca IN EVUL MEDIU. Riscau, ca
si AFRICA, sa devina o PRADA USOARA pentru PRADATORII descrisi mai sus.
Comunismul, pe de o parte a reusit sa inchida granitele pentru acesti
pradatori, iar pe de alta parte a reusit sa canalizeze fortele nationale in
sensul iesirii, in mars fortat, din inapoiere. In Rusia situatia este inca
neclara. China a REUSIT. Acum este la masa bogatilor si chiar este pe cale sa
le taie accesul la placinte...Si Romania a fost cat pe ce sa
reuseasca.Mestecatorii de clisee si scuipatorii de lozinci, fanarizatii cu
creierele bine spalate de Soparlita Libera timp de decenii, au facut-o sa
rateze. Asta-i soarta Romaniei...Alegerile de acum sunt, de fapt, primele
ţinute din 2006 încoace într-o ţară în care, de la independenţa din 1960,
loviturile militare s-au ţinut lanţ. Şi actualul şef al statului a dat o
lovitură de palat: în 2008, el era general şi patrona garda lui Sidi Ould
Cheikh Abdallahi, care fusese ales preşedinte în martie 2007. Cei doi au intrat
în conflict, Ould Abdel Aziz s-a pus în fruntea unui grup de pucişti şi, un an
mai târziu, el era cel ales preşedinte al unei republici islamice în care
charia se aplică atât de rigid încât nu poţi să găseşti nici măcar o bere de
vânzare în toată ţara... Mauritania e, pe de altă parte, unul din puţinele
locuri din lume în care mai există sclavie. Conform evaluării realizate de
Iniţiativa pentru Aboliţionism, în ţară ar trăi 140 de mii sclavi. Alte
organizaţii susţin că ar fi vorba de mult mai mult, adică de 20% din populaţie.
În general, sunt sclavi "maurii negri" (haratinii), iar stăpâni -
berberii (sau "maurii albi"). Oficial, sclavia a fost desfiinţată în
2007, dar abia în acest an a fost creată o Agenţie Naţională de Solidaritate în
Lupta împotriva Vestigiilor Sclaviei. O formă de a recunoaşte problema, chiar
dacă oficialii de la Nouakchott susţin că e vorba doar despre rămăşiţele unui
fenomen. Oamenii simpli îţi vor spune, în schimb, că e o moştenire de secole şi
că un copil de sclav e sclav. De ce am ţinut să scriu despre alegerile dintr-o ţară
unde mai există servitute, în sensul propriu al termenului? Pentru că
Mauritania e un partener al europenilor în două domenii-cheie. Primul e
pescuitul, acordul cu Mauritania fiind pentru UE al doilea ca importanţă după
cel încheiat cu Marocul. Pe de altă parte, e vorba despre un aliat în ofensiva
anti-teroristă din Sahel, tot mai importantă pentru securitatea întregii
Europe. Da, lumea noastră e ceva mai complicată decât pare la prima vedere.
S-ar putea ca peştele pe care-l aveţi în farfurie să fi fost prins în apele unei
ţări în care sclavii sunt parte a unei tradiţii încă vii, iar teroriştii -
parte a actualităţii care înfricoşează.A fost abolita sclavia?Credeati ca in
zilele noastre a fost abolita sclavia? Ati vrut sa spuneti ca da? Mai
ganditi-va! Sclavia inca exista, insa in alte forme si sub alte
denumiri!...invechit...atat de indepartat, nu?Si totusi, in lume a
"supravietuit pana in anul 1981, cand a fost abolit in Mauritania- deci a
existat (in varianta pe care credem noi ca o cunoastem), pana acum vreoCam
recent, nu-i asa?Propun sa facem un scurt rezumat al anilor in care a fost
abolita sclavia prin lume (in ordine cronologica, descrescatoare): In 1963 s-a
abolit in Emiratele Unite Arabe (acum 48 de ani) In 1962 s-a abolit in Arabia
Saudita (acum 49 de ani) In 1959 s-a abolit in Tibet (acum 52 de ani) In
1948Drepturilor Omului ( acum 63 de ani) In 1928 s-a abolit in Iran (acum 83 de
ani) In 1879 s-a abolit in Bulgaria (acum 132 de ani) In 1856 s-a abolit in
Romania (Valahia pe atunci)-insaMoldova in 1855 tot PARTIAL!!! Trebuie sa
intelegem un lucru: omerirea a trait perpetuu, inca din epoca primitiva,
intr-un fel sau altul o forma de sclavagism. Practic, oranduirea sclavagismului
este ca o minoritate forteaza prin diverse mijloace o majoritate sa lucreze
pentru a-i aduce foloase.Tactica de mai sus functioneaza pentru categoriile de
oameni cu mai putina educatie. Ce te faci insa cu restul categoriilor? Pentru
ca, pornind de la premisa ca oamenii sunt liberi acum, aceasta inseamna ca:
-avem vise, aspiratii (care nu raman numai la stadiul de vise, pt ca tocmai -
avem trairi si cerem respect -(avem dreptul de a ne revolta- dar nu prea-l
folosim din pacate! - sau din comoditate- sau poate....poate-poate...din
PROSTIE!)In ziua de astazi, obtinerea sclavilor necesari stapanilor este un
proces un pic mai dificil, mai ales cand pornesti de la populatii care au
"oaresce" visuri de libertate. Este important sa ne fie intretinuta
iluzia de libertate, alegere si protectie in timpul procesului de triere si de
transformare in fiinte controlabile 100%.-Avem noi drepturi? eu zic ca nu prea,
decat iluzia de a avea drepturi.Nu avem dreptul la servicii medicale de
calitate, pentru care evident,cotizam! Nu avem dreptul la pensie, pentru care
evident cotizam (cine apuca sa mai munceasca pana la 60 de ani???serios!), nu
avem dreptul la protectie, la dreptate prin lege!- a, nu ma crezi? (ia sa te
calce odrasla unui deputat-parlamentar cu masina sa vedem, nu iesi tot tu
vinovat?), si nu vom mai avem dreptul sa ne revoltam (drept pe care majoritatea
oricum nu si l-a exercitat niciodata) daca va intra in vigoare noul cod al
muncii.- Avem mijloace de productie??? Unii naivi vor spune ca da, avem!
Deocamdata mai avem partial, dar cand taxele din partea statului ne vor cocarja
si mai mult cocoasa micii afaceri de familie, pfa, srl.....mai discutam. Si
totusi vorbim de mijloace de productie, nu de "bisnita" sau vanzare
de servicii.- Avem mijloace de a ne duce viata? Nu te uita la tine, gandeste-te
la majoritate, pentru ca majoritatea dicteaza realitatea. Cum isi duce traiul
un pensionar? Are el mijloace sa isi plateasca taxele, facturile, medicamentele
si sa mai si manance, sa se imbrace?, vorbim....eheeheeeeee!!!in alta viata!
Hm...gasiti voi raspunsul-Suntem supusi si ne supunem cu servialitate? Majoritatea
dintre noi da. este rusinos dar, DA! Acestia suntem. Cum, se petrece ceva
important, care ne poate afecta viata? Pai si ce? Nu putem sa vedem la
televizor ce se intampla? Cum, creste pretul benzinei...eeee..asta e! cum,
creste pretul la alimente? Eeeh! Lasati ca nu murim de foame- ne punem niste
painica la congelator!
Aurelian
Mihai: ”"Săracii
vor plăti întotdeauna cel mai scump preț pentru orice."
Axel
Oxenstierna: ”Cel
care se satura de a fi sarac si care da ascultare dorintei de imbogatire,
incepe de asemenea sa se sature de a fi un om de treaba***”Când sărăcia intră
într-o casă pe uşă, stima, prietenia, atenţiile, consideraţia ies pe
fereastră
B.J. Gupta: "Săracii sunt săraci pentru că bogaţii sunt
bogaţi.
Ban
Ki-moon: „Salvarea
planetei noastre, scoaterea oamenilor din sărăcie, promovarea creșterii
economice… acestea sunt una și aceeași luptă” –
Barack
Obama: ”Banii nu
sunt singurul raspuns, dar fac diferenta” *** ”Să vă concentrați viața doar
asupra generației de avere denotă o anumită sărăcie a ambiției Îți întreabă
foarte puțin Pentru că numai atunci când te concentrezi pe ceva mai mare decât
tine îți dai seama de adevăratul tău potențial”
Barbu
Stefanescu Delavrancea: ”Omul
e sărac numai când doreşte ce nu are şi nu se mulţumeşte pe ce are; cine
râvneşte la bunul altuia numai cinstit nu este, că, de-ar putea, l-ar fura;
bine e să rămâi într-ale tale
Ben
Hecht: ”Știu că
un om care îmi arată averea lui este ca un om fără adăpost care îmi arată
sărăcia, amândoi așteaptă pomană Bogatul așteaptă pomană de la invidia mea, iar
săracul pomană de la mine
Benjamin
Fondane: ”E
iarnă, urlă crivăţ şi ninge, ninge, ninge; /De frig te-nghemi, şi-o raclă îţi
pare-odaia toată;/ şi ciori ca de funingeni aşteapt-un hoit trântit;/ şi
gândurile pleacă în stol funinginit,/ ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi
roată
Benjamin Franklin**"Saracia are nevoie de
putin, luxul de multe, iar zgircenia are nevoie de toate.***”Sărăcia se uită pe fereastra celui
sârguincios dar nu intră în casa lui” *** ”Banii nu au facut niciodata un om
fericit, o va face Cu cat un barbat are mai mult, cu atat isi doreste mai mult
In loc sa umple un gol, creeaza unul” ***”Lenea transformă toate lucrurile în
unele dificile, hărnicia le face însă uşoare Cel care se trezeşte târziu
trebuie să trudească toată ziua şi de multe ori îşi va continua munca şi peste
noapte; în vreme ce lenea călătoreşte foarte încet” *** ”Saracia are nevoie de
putin, luxul de multe, iar zgircenia are nevoie de toate” *** ”Sărăcia îl
privește pe om de orice spirit și virtute Este dificil ca o pungă goală să
rămână în poziție verticală”***”A fost sărac nu are nimic rușinos, dar să-ți
fie rușine.
Bertolt
Brecht: ”Ne îmbrăţişăm
Eu ating stofă bogată, tu atingi sărăcie Îmbrăţişare iute Tu mergi la o serată,
după mine sunt zbirii Vorbim despre vreme şi despre durabila prietenie Orice
altceva Ar fi prea amar” *** ”Sărăcia te face în egala măsură trist și înțelept
Betty
Jane Whylie: ”Saracia
nu inseamna sa fii falit; saracia inseamna sa nu ai niciodata de ajuns
Bhagavata-Purana: "De ce se mai duc oameni în
toată firea la cei orbiţi de îngâmfarea bogăţiei?
Bias: "Eu duc cu mine tot ce am.
Bill
Gates: ” Marea
întrebare nu este dacă vom continua să facem descoperiri ştiinţifice, ci dacă
aceste descoperiri vor fi utilizate pentru a eradica bolile cele mai mortale şi
vor crea oportunităţi pentru cei săraci Dacă tinerii oameni de ştiinţă vor ”
*** ”Credința că lumea se înrăutățește și că nu putem rezolva sărăcia și boala
extremă nu este doar greșită De asemenea, este periculos”
Bill
Vaughan: ”Se pare ca
taxele iubesc oamenii saraci, ii creeaza incontinuu”
Billy
Sunday: ”Unii se
cred săraci doar pentru faptul că nu reuşesc să aibă tot ce le trece prin minte
Bion**"Înţeleptul Bion spunea că patima îmbogăţirii
este obârşia tuturor viciilor.
Blaise
Pascal: ”Principiile
plăcerii nu sunt precise şi stabile şi nici la fel la toţi oamenii Ele se
deosebesc de la om la om Sunt de o aşa mare diversitate că, de când este lumea,
nu a existat om mai diferit de un altul decât de sine însuşi Un bărbat are
Bob
Marley: ”Simte-te ca
un motor spart, fără roți de condus Toată lumea s-a simțit deprimată și singură
Știi ce simte un om sărac
Bobby
Heenan: ”Daca
esti sarac si faci o prostie esti catalogat nebun Daca esti bogat si faci o
prostie esti catalogat excentric
Bobi Bob: "Invatati sa fiti
vanatori-culegatori, ca vine apocalipsa. Eu pregatesc arbaleta, cutitul si
securea!"
Bogdan Alin**"politicienii corupti ar trebui judecati pentru
inalta tradare! Din cauza lor Romania de azi este dispretuita de intreaga lume
si chiar de propriul popor... O tara precum Romania, cu resursele ei, trebuia
sa fie o putere in lume! Din vina lor vedem tot mai multi batrani, copii
cersind, atatia oameni fara locuri de munca, locuinte, hrana, medicamente, in
timp ce ei sunt putred de bogati. Acesti politicieni ar trebui judecati de
oamenii suferinzi, muribunzi din cauza lipsei medicamentatiei. Iar intrebarile
incriminatoare ar fi: cum traim noi si ce averi aveti voi? Daka tara e saraca,
voi de ce sunteti bogati?
Bogdan Bontescu: "Omul este spiritual prin
definitie, polaritatea acesteia face diferenta. Iar in universul spiritual sunt
doua optiuni de robie, nu exista o alta varianta, sau intre acestea doua. Ori
supunerea fata de Creator, ori, prin opozitie, fata de oponentul Lui. Liberul
arbitru operational. Inca.
Bogdan
Petriceicu Hasdeu: ”Patriotismul
este dreptul cel mai scump şi cea mai săracă datorie a fiecărui cetăţean
Bogdan Voda: "Trecând odată avva Macarie cu frații prin
Egipt, a auzit un copil zicând mamei sale:- Mamă, un bogat mă iubește și eu îl
urăsc și un sărac mă urăște și eu îl iubesc !Și auzind avva Macarie, s-a
mirat.Și i-au zis lui frații:- Ce este vorba aceasta, părinte, că te-ai mirat
?Si le-a zis lor batrânul:- Cu adevărat, Domnul nostru este bogat, și ne
iubește pe noi, și nu voim să-l ascultăm. Iar vrăjmașul nostru, diavolul, este
sărac și ne urăște, și iubim necuratia lui."(Patericul egiptean)
Bohtlingk: "Neapărat părăseşte sau omul averea sau averea
pe om.
Bono: „Pentru mine, o credință în Isus
Hristos care nu este aliniată cu cei săraci… nu este nimic”
Boris
Ioachim: ”Evenimente
triste, mai zilnic se petrec/ Alături şi, cu ele, clipele mele trec/ Aş vrea să
fiu neutru, să fiu nepăsător,/ Dar suferinţa lumii, durerile-i mă dor/ Adânc mă
întristează şi câinii, ce hulpav,/ Adulmecă-n gunoaie, cu-un aer trist şi grav/
La fel mă întristează beţivul fistichiu,/ Ce stă la colţ şi cere, zadarnic, un
rachiu/ Trăim în vremuri tulburi şi pline de păcate,/ Dar Dumnezeu, din Ceruri,
le judecă pe toate/ Şi cred că, dintre inşii-ngâmfaţi şi pudibonzi / Şi
boschetarii străzii, îi vrea pe vagabonzi -/ Alăturea să-i fie, precum Lazăr
săracul/ Pe cei plini de parale îi va da-n iad, la dracul/ Căci vagabonzii
străzii – aceşti nefericiţi –/ Sunt mai curaţi la suflet, mai buni şi mai
cinstiţi/ Decât bogaţii care, prosteşte-şi etalează,/ Luxul ce-i înconjoară
şi-n generoşi pozează/ Căci toată dărnicia, pomenile ce fac,/ Făcute sunt din
furturi din buzunar sărac/ Ce tristă-ncrengătură e-n lumea asta laşă!/ Între
cei plini de trudă şi cei ce se îngraşă,/ Din munca-nrobitoare a-acelora
cinstiţi/ Dar, oare,-n lutul veşnic, care-s mai fericiţi?/ Acei ce lasă-n urmă
nemeritate-averi/ Sau cei ce pleacă-n ţărnă şi scapă de poveri?/ Acei ce
sărăcia o poartă-n piept o schijă/ Sau cei ce pentru-avere, tot tremură de
grijă?/ Eu cred că-ntre beţivul, de-o ţuică rău-dorit/ Şi cel ce, peste noapte,
uşor s-a-mbogăţit,/ La Domnul se va duce beţivul fericit,/ Pentru că-n astă
lume, trăit-a chinuit/ Căci viciul său îi vine din neputinţe adânci/ Deşi,
poate, c-odată, el a muncit pe brânci,/ Dar tot a mers pe loc Și atunci, când a
văzut/ Că trage-n jug zadarnic, în patimă-a căzut/ O, voi bogaţii lumii, din
rapturi înălţaţi,/ Cu voi în iad eu fi-voi – să văd cum vă scăldaţi/ În chinuri
fără seamăn, fără-a putea scăpa –/ De a vedea sărmanii în raiuri cum vor sta/
Şi asta mă va face de-a-ntregul fericit –/ Chiar dacă asta-nseamnă şi eu să fiu
muncit/ Alături şi cu voi Dar, dacă acesta-i preţul/ O să-l plătesc de-a
pururi, ca să v-arăt dispreţul” *** ”Şi vai! Nimic nu mă mai mulţumeşte/ În
acest veac noros şi mercantil,/ Căci pentru unii are balta peşte –/ Dar pentru
cei mai mulţi doar stuf şi mâl// Jur-împrejur prostia sublimează –/ Se-mprăştie
rapid, ca un microb…/ În capete sus-puse, brav, tronează/ Şi minte cu nesaţ
poporul rob”
Botlingk: ”Ca o pasăre ce nu-şi poate mişca
aripile, ca un copac uscat, ca un lac fără apă şi ca un şarpe căruia i s-au
smuls dinţii; astfel e cel sărac pe lumea aceasta
Buddha: ” Să ai milă pentru toţi, pentru
bogaţi şi săraci în aceeaşi măsură Fiecare om are suferinţa lui Unii suferă
prea mult, alţii prea puţin” *** ”Învăţătura mea, nu face deosebire între sus
şi jos sau între bogat şi sărac Ea este cum e cerul Are spaţiu pentru toţi şi
ca ploaia îi spală pe toţi la fel ***Amuţeşte omul furios cu iubire Amuţeşte
omul rău cu bunătate Amuţeşte pe cel sărac cu generozitate Amuţeşte pe mincinos
cu adevărul”
C Alfred
D’Houdetot: ”O
rudă săracă este întotdeauna o rudă îndepărtată”
Candace Owens: "O scurtă istorie a sclaviei.Iată primul lucru
pe care trebuie să îl știți: Sclavia nu a fost „inventată” de către albi.Nu a
început în 1619, când primii sclavi au ajuns în Jamestown.Existase și
înainte.Nu a început în 1492, când Columb a descoperit Lumea Nouă.De fapt,
atunci când exploratorul a debarcat în Bahamas, tribul nativ Taino a sperat că
acesta îi va ajuta să își învingă vecinii agresivi, caribii. Caraibii i-au
înrobit pe Taino și, ocazional, i-au servit la cină.Sclavia a existat în Africa,
Asia și Orientul Mijlociu.Cuvântul „sclav” provine de fapt de la slavii din
Europa de Est. Milioane dintre ei – toți albi, de altfel – au fost capturați și
înrobiți de musulmani în secolul al IX-lea și, mai târziu, de turcii
otomani.Sclavia a existat atunci când Imperiul Roman controla Mediterana și cea
mai mare parte a Europei, din secolul I până în secolul al V-leaSclavia exista
când Alexandru cel Mare a cucerit Persia în secolul al IV-lea î.Hr. Era atât de
comună încât Aristotel o considera pur și simplu „naturală”. Modelul
sclav/stăpân era exact modul în care funcționa lumea pe vremea marelui
filozof.Sclavia exista și pe vremea vechilor egipteni, acum cinci mii de
ani.Oricât de departe ne putem duce în istoria omenirii, găsim sclavia.După cum
notează renumitul istoric John Steele Gordon, din timpuri imemoriale, „sclavii
au fost un element important al comerțului... Până la o treime din populația
lumii antice era înrobită.”Iată al doilea lucru pe care trebuie să îl știți:
Oamenii albi au fost primii care au pus capăt în mod oficial sclaviei.În 1833,
Marea Britanie a fost prima țară din istoria lumii care a adoptat o lege de
abolire a sclaviei. Au fost urmați rapid de Franța, care în 1848 a abolit
sclavia în numeroasele sale colonii. Apoi, bineînțeles, a venit cel de-al
treisprezecelea amendament la Constituția Statelor Unite. După secole de
sclavie, oamenii albi au condus lumea spre a pune capăt acestei practici
abominabile.Printre aceștia se numără cei 300.000 de soldați unioniști, în
marea lor majoritate albi, care au murit în timpul Războiului Civil. Susțin că
acest lucru îi face pe albi mai buni decât oricine altcineva?Bineînțeles că
nu.Scopul meu aici este de a spune pur și simplu adevărul, iar adevărul este că
istoria umană este complicată; nimeni, indiferent de culoarea pielii, nu este
nevinovat.Cu toate acestea, astăzi nu ni se spune niciodată să luăm în
considerare criminalul Imperiu Persan sau canibalismul triburilor indigene din
America de Nord și de Sud, sau acțiunile odioase ale imperiilor imperialiste
musulman, chinez, mongol sau japonez, pentru a numi doar câteva.În schimb, ni
se spune că sclavia este un fenomen alb.Ca toate minciunile persistente,
această minciună generează o mulțime de alte minciuni.Pe rețelele de
socializare dau peste reprezentări extraordinare despre cum africanii trăiau ca
niște faraoni înainte ca europenii să vină și să le distrugă paradisul.Mi-aș
dori ca toate acestea să fie adevărate. Dar nu este. Este o fantezie.Adevărul
este că africanii au fost vânduți ca sclavi de alți africani negri. Și, în
multe cazuri, au fost vânduți pentru lucruri atât de banale precum ginul și
oglinzile.Albii nu s-au dus în interior și i-au adunat pe băștinași. Au
așteptat pe coastă ca partenerii lor negri să le aducă oameni de culoare.Realitatea
crudă este că viețile noastre au avut foarte puțină valoare pentru strămoșii
noștri.Iată al treilea lucru pe care trebuie să-l știți: Dacă credeți că
sclavia este o relicvă a trecutului, vă înșelați.În Africa există astăzi
aproximativ 700.000 de sclavi. Chiar acum. Aceasta este cea mai mică estimare
pe care am putut-o găsi. Alte surse spun că sunt mult mai mulți.Pentru context,
asta înseamnă aproape de două ori mai mulți sclavi decât au fost aduși vreodată
în Statele Unite. Copii soldați, traficul de persoane, munca forțată – acestea
sunt condițiile care există în prezent în aceeași regiune subsahariană în care
a luat naștere comerțul transatlantic cu sclavi.Corpurile africanilor sunt
vândute astăzi așa cum au fost vândute atunci – și nu, nu sunt cumpărate de
nicio țară de bărbați albi. De fapt, sclavia, după orice definiție
tradițională, este practicată astăzi exclusiv în țările care nu sunt albe.Dar
nu auzim aproape nimic despre acest lucru.La fel cum nu auzim nimic despre
faptul că sclavia a fost universală până când oamenii buni din Europa și
America i-au pus capăt acum două secole.De ce?Pentru că așa-zișii noștri
„lideri” – negri și albi – nu ar fi profitat de pe urma ei.Victimizarea
negrilor e irelevantă dacă nu este profitabilă. Ea alege politicieni și
finanțează grupuri de victimizare rasială.Și dacă americanii de culoare ar
începe să se vadă pe ei înșiși ca parteneri în visul american..Dacă am
îmbrățișa spiritul patriotic care susține că toți oamenii sunt creați egali,
spiritul patriotic care este adevărata noastră moștenire... Atunci escrocii care fac afaceri din probleme
rasiale ar fi în curând destituiți.Dar cine vrea asta?
Carmen
Pasat: ”Vorbărie
multă, multă,/ Noi tot mai săraci murim
Carmen Zaniciuc: "Echilibru/Ne pune în
balanţã fiinţa/Fiecãrui om bogat/Îi este ataşat un cerşetor/Existenţa lor
depinde de un bãnuţ/În haosul în care nimic nu e întâmplãtor/Se vor întâlni pe
drum/Iar de nu se vor dãrui unul altuia/Amândoi se vor pierde/Printr-o scindare/Redusã
la absurd
Carol Bellamy: "Singura soluţie de a îmbunătăţi modul de trai
al săracilor este educaţia.
Casian Balabasciuc: "Mi-e dor de ne-ngrădire*** Când omul e sărac și n-are/ De
unde câștiga un leu,/ În sufletul plin de-ntristare/ Îi face loc lui Dumnezeu/
Își face cruce și se roagă/ Smerit de soarta lui cea grea,/ Povara lipsei
viața-ntreagă/ S-o ducă până va cădea/ Rar vine câte-o bucurie/ Din ce, de
unde, te și miri,/ Când, îngropat în sărăcie,/ El mai primește musafiri/ Își dă
fărâma lui de pâine/ Până și câinelui pribeag/ Chiar dacă lui nu-i mai rămâne,/
dă flămândului cu drag/ Omul sărac este dovadă/ Că viața nu se scrie drept,/
Destinului la fel cad pradă/ Naivul, dar și cel deștept/ Cu o nădejde-n cele
sfinte/El se apropie de Rai,/ Își poartă crucea înainte,/ Că știe cum e să nu
ai”
Cato: ”Nu e sărac cine are puţin, ci acela
care doreşte mult
Cazanceanu Viorel: "Povestea lui Gheorghiță/Off
Gheorghe, Gheorghe, băiat de la oraș!/Te-au păcălit mai marii serviciul sa ti-l
lași./Că fabrica se închide, de tine nu-i nevoie./Ți-au dat o ordonanță să
pleci de bunăvoie./Ți-ai luat puținii bani și te-ai mutat la țară./Pe atunci tu
nu știai ca ești un pierde vară./Abia de ți-au ajuns să-ți cumperi o
văcuță./Te-ai mai împrumutat ca să îți iei căruță./Credeai că ăsta este tot
strictul necesar/Și o să semeni și tu cu omul gospodar./Dar ce păcat
Gheorghiță! Nimeni nu ti-a spus/Că dacă vrei laptic, acela trebui muls./Că vaca
trebui zilnic păscută si hrănită,/Că balega de asemeni va trebui rânita./Și
dacă vrei cu calul sa faci o para chioară/Muncești și tu și calul din zori și
pâna-n seara./După doi ani ți-ai pus în gând deodată:/Că nu e pentru tine o
viață blestemată./Să stai o zi întreagă cu calul pe ogor…/Mai bine stai acasă,
primești un ajutor.De un an aproape vaca nici lapte n-a mai dat/Atunci ai
înțeles că-i bună de mâncat./Ți-ai dat la târg căruța și calul l-ai vandu/Și
ți-ai vândut pământul pe care l-ai avut./Fiindcă observaseși de la un timp
încoace/Că de nu pui sămânță nimica nu se face./Cu banii de pe toate te-ai dus,
ti-ai luat mașină./O vechitura strâmbă și plină de rugină./De ce Gheorghiță
mintea nu te-o fi tăiat/Să-ți duci la banca banii ce i-ai împrumutat./Dar nu-i
nimic acuma, uite, ai BMV-eu/Și după ce dai rata îți mai rămâne un leu./Ți l-au
văzut bancherii și s-au gandit cum oare/Să-ți ia până și leul rămas prin
buzunare ?/Te-au luat si te-au momit cu nu știu ce prostie/Iar tu prostit de ei
mai faci o datorie./Ei o numesc frumos și ..refinanțare./Dar o să-ți bată
vântul curând în buzunare.Te mint că o să-ți dea bani mulți, aceeași rată/Pe o
perioada dublă decât aveai odată.Și nu îți cer nimic … acolo ca sa fie/Doar
actele pe casă ca gaj la datorie./Iar tu isteț și mândru cu gândul doar la
bani/Ți-ai acceptat sclavia pe încă zece ani./Mai ieri iți beai o bere sau
poate un lichior.Acuma stai în carciumi picior peste picior,/Paharul plin cu
whisky stă în fața ta pe masă/Cârciumarița râde cu fața luminoasă/Când te aude
mândru către toți zicand:/,,Din partea lu' boieru mai pune câte-un
rând!"/De ți-ar fi fost aceasta ultima prostie…/Ți-ai mai jucat o parte
din bani la loterie./Dar ce sa vezi ..ia uite că n-ai avut noroc./Și gardul de
la poartă îl bagi acum pe foc./Și nu mă-nșel dacă gândesc pesemne/Că banii de
la loto erau banii de lemne.Acum ai rămas singur și stai de frig
chircit/Întrebi cu ochii în ceruri ,, De ce m-ai părăsit?/Fa doamne un miracol
să stau în bătătură/Sa pice din cer mână, eu doar s-o bag în gură!/Și cum se
face oare că ieri aveam de toate/Iar azi am rămas singur și înglotat în
rate?"/Si stai ca mutu in poartă, asculți cum bate vântul/Și te tot uiți
la cei ce-ți ară in camp pământul./Blestemi pe dumnezeu ca altora le-a dat/Și
bani și fericire. De tine a uitat./Ti-a dat picioare, mâini și nu numai
atât/Ti-a dat și cap dar nu ca să nu-ți plouă în gât./Dar capul ti-a fost bun
doar fiindcă are gură/Și poți să torni pe acolo în creier băutura./De ce să îl
soliciți, să-l chinui să gândească?/Mai bine dă-i o dușcă și învață-l să
plutească!/De nouă luni stă în service mașina ta fițoasă/Iar banca a pus
sechestru pe curte și pe casă./Privește-te în oglindă! Privește un ratat!/Ești
îmbrăcat în haine ce alții au aruncat./Cu ochii infundati în cap și cu privirea
stinsă/Stai la un colț de strada. Aștepți cu mâna întinsă./Sperând că de-astă
dată norocul poate vine/Cu un colț uscat de pâine căzut din mâini străine./Ne
învățăm copiii, căci trebuie să știe/Ce-i aia libertate, ce e democrație./Si le
e plină mintea cu libertăți si drepturi./ Să nu le zici de muncă. De aici se
iscă certuri./Si nici de obligatii să nu le pomenești!/Să nu le zici o vorbă,
să îi cerți sau să-i jignești./Dar să le ajungi la suflet e oare vreo
portiță?/Eu pentru asta am scris povestea lui Gheorghiță./In viața asta trebui
să ști să bați un cui/Altfel vei fi Gheorghiță și așa o să rămâi.comentariu
Nicolae Tudor: de vina nu este Gheorghita, el a fost prostit de smekerii
tarii si de sistemul bazat pe modernitate si consumerism. Gheorghita a voit sa
fie un om normal, ca toti ceilalti. Sistemul i-a desfiintat locul de munca. El
a ales bine: o casuta la tara si pamant. Dv il certati ca nu a fost atras sa
munceasca si el si calul din zori si pana-n seara pentr-o para chioara, ca
altii, vezi-Doamne, au bogatie. Nu, domnule poet, cei care muncesc pentru o
para chioara nu au niciodata. Daca au, au din furaciuni sau mosteniri care
inseamna: stiinta de a lucra performant pamantul, utilajele si tehnologia sa
muncesti cat mai putin, relatiile comerciale incat sa cumperi ieftin ce iti
trebuie si sa vinzi scump ce produci samd. Gheorghita a voit sa fie in randul
lumii, iar lumea isi schimba des hainele, mobila, aparaturile... Gheorghita a
incercat sa fie ca ei si a tinut pasul cat i-a ajuns punga. Gheorghita trebuia
invatat ca viata nu inseamna sa ai, ci sa ai cat sa supravietuiesti, iar pentru
supravietuire sa nu muncesti zi lumina. La tara nu trebuie sa insemne munca
nebuneasca (si el si calul, iar de mancat sa poata manca doar unul), evolutia
se face in timp. Iar razbunarea pe cei care si-au batut joc de tine este sa nu
le vinzi nimic. Sa mance fiare ruginite, bani, discursurile... nu patrunjelul
sau rosia ta crescute cu sudoare multa cumparate pe nimica.
Cătălin Dan Cârnaru: "Societatea în care trăim
este o societate sclavagistă ajunsă la perfecțiune în care de la cel mai umil
măturător de stradă până la președinții statelor, toți suntem sclavii celor
care stăpânesc și controlează sistemul financiar și industrial mondial... Și
pentru că-i o societate sclavagistă perfectă aproape nimeni nu-și dă seama că
este sclav și ca urmare, cei extrem de puțini care realizează asta, sunt
priviți de semenii lor drept niște ciudați, niște scrântiți revoltați și
agresivi care care vor să distrugă societatea perfectă în care trăim... Numai
că perfecțiunea poate fi și în sens malefic nu doar benefic... E suficient să
te-ntrebi cât câștigă patronul sau angajatorul tău de pe urma muncii tale ca să
descoperi că salariul tău fiind de cel puțin cincizeci o sută de ori mai mic
decât valoare muncii prestate, să devină clar că ești sclav...***"Ceea ce
s-a petrecut în Statele Unite ale Americii în ultimele două luni și jumătate ne
arată două lucruri importante din care ar trebui cu toții să tragem niște
învățături profunde. În ce mă privește, întâmplările de acolo mi-au confirmat
încă odată dacă mai era nevoie, ceea ce afirm eu de foarte mult timp... În
primul rând ni s-a dezvăluit faptul că cei care conduc planeta sunt niște
criminali fără scrupule și fără conștiință. În al doilea rând ni se arată că
sistemul nu poate fi distrus din interior... Asta a încercat cândva Abraham
Lincoln și a fost ucis, asta a încercat mai apoi John Fitzgerald Kennedy și a
fost ucis, asta a încercat Donald Trump acum și a fost alungat... Acest sistem
socio-economic instituit de cei care conduc a fost construit de-a lungul
sutelor de ani cu instrumente a căror menire exclusivă e să-l perpetueze și s-a
făcut nu doar prin acțiunea celor care se află-n vârful piramidei sociale ci
mai ales cu ajutorul nostru, al tuturor, pentru că nepăsarea, lașitatea și
supunerea noastră, se constituie în complicitate la acțiunile criminalilor cu
gulere albe... Cineva definea foarte frumos războiul ca fiind lăcomia unor
bătrâni bogați care trimit tineri proști să ucidă copii nevinovați... Dacă
nimeni nu s-ar supune nimeni nu ar putea crea războaie... Dacă nimeni nu se
supune nimeni nu poate conduce... Deci dacă vrem să avem o viață mai bună, o
societate mai echitabilă și mai ales dacă vrem să nu mai avem războaie și crime
ar trebui să înțelegem că a venit timpul să nu ne mai supunem tuturor
ordinelor, legilor, recomandărilor și manipulării celor de la conducerea
societății.. Ei niciodată nu au acționat în folosul nostru, decât numai
aparent... În ceea ce noi masele, populimea largă am văzut ca fiind beneficii
sociale pentru noi, în realitate erau beneficii materiale însutite pentru ei...
Cineva care scote banii din suferința maselor nu are conștiință și ca urmare nu
poate fi obligat să se supună minimei morale... Și așa cum criminalii de la
butoane, care sunt o minoritate de maximum 1% - 2% din populația globală nu pot
fi determinați să acționeze moral și în interesul nostru al tuturor nici noi,
care suntem imensa majoritate, dacă vrem cu adevărat, nu putem fi obligați să
ne supunem lor. Ca urmare dacă vrem o lume mai bună ar fi cazul să începem să o
construim cu propriile noastre gânduri și acțiuni, prin a refuza să ne mai
supunem celor care o perpetuează pe cea în care trăim azi.
Cesare
Pavese: ”
Fantezia omenească este imens de săracă faţă de realitate
Charles
Barkley: ”Saracii nu
pot da vina pe guvern ca sunt saraci, trebuie doar sa inveti, sa te educi iar
apoi totul tine de destin
Charles
Bukowski: ”Doar
cei saraci pot intelege sensul vietii, cei bogati nu pot decat sa ghiceasca
Charles
Caleb Colton: ”Cel
mai mare şi mai de râvnit privilegiu de care se bucură cei bogaţi spre
deosebire de cei săraci este acela pe care îl practică cel mai puţin -
privilegiu de a-i face pe alţii fericiţi” *** ”Cel mai sărac nu-şi va da
sănătatea pentru bani, dar cel mai bogat şi-ar da toţi banii pentru sănătate
Charles
Darwin: ”Dacă sărăcia
nevoiaşilor noştri nu e cauzată de legile naturii, ci de instituţiile noastre,
mare e păcatul nostru *** Dacă suferinţa celor săraci este cauzată nu de legile
naturii, ci de instituţiile noastre, mare este păcatul nostru
Charles
de Montesquieu: ”Luxul
ruinează republicile; iar sărăcia pentru monarhii ” *** ”Este
tare surprinzator ca bogatiile oamenilor bisericii au inceput prin principiul
saraciei
Charles de Secondat, baron de Montesquieu: "Este
tare surprinzator ca bogatiile oamenilor bisericii au inceput prin principiul
saraciei.
Charles Dickens: ”Ne confectionam singuri
lanturile care ne subjuga
Charles Haddon Spurgeon**"Nimeni
nu se simte mai mizerabil decat persoana saraca care mentine aparenta ca ar fi
bogata.***”Nu cat de mult
avem, ci cat de mult il apreciem, ne face fericiti”
Charles Monroe Schulz**"Un om
nu este sarac pentru ca nu are nimic, ci pentru ca nu munceste.
Charles Tschopp: "Bogatii ar trebui sa fie
foarte fericiti, daca ar fi macar pe jumatate fericiti cum ii cred cei saraci.
Charlotte
Bronte: „Crezi
că, pentru că sunt sărac, obscur, simplu și mic, sunt fără suflet și fără
inimă?
Cher: "Sunt speriata de moarte de a fi săraca. E ca
si o fata ce slabeste 500 Kg dar inauntrul ei ea tot grasa se simte. Am crescut
săraca şi întotdeauna voi simti in interiorul meu ca sunt saraac. Paranoia este
animalul meu de casa
Chretien
de Troyes: ”Vom
ţese mereu pânză de mătase,/ dar niciodată nu vom fi mai bine îmbrăcate,/
întotdeauna vom fi sărace şi prost îmbrăcate,/ şi ne va fi foame şi sete/Cu
greu putem avea o bucată de pâine,/ câte puţin dimineaţa şi mai puţin seara/
Dar munca noastră îl îmbogăţeşte/ pe acela pentru care muncim!/ Muncim toată
ziua şi o bună parte din noapte,/ pentru a ne câştiga pâinea!
Christine
Gregoire: ”Educația
poate scoate indivizii din sărăcie și îi poate îndruma spre cariere fructuoase
Cicero: „Toţi suntem robii legilor, ca să
putem trăi liber”
Cilibi
Moise: ”Fudulul are
doi tovarăşi: prostia şi sărăcia *** Omul sărac care se ţine de politică este
ca un ceasornic stricat, totdeauna stă la un loc *** Cine râde de un om sărac
râde de creatorul său ***Cel mai bun doctor la boală este mila către săraci ***
Două lucruri sunt grele a se face într-o zi: din sărac bogat şi din necinstit
cinstit ***Patru lucruri se scot greu: dinţii din gură, sărăcia din casă,
nebunia din cap şi datoria veche” *** ”Un om bogat nu primea în casă niciun
prieten, nu lăsa să se apropie de uşa sa niciun sărac, trăia singur; sărăciei
făcându-i-se milă de dânsul că n-are cu cine să petreacă, intră într-o noapte
pe coş şi-i ţinu de urât în toată viaţa sa
Claudiu Balan**"Dumnezeul nostru este iubitor de
săraci.Dragilor în această seară mi-am propus să abordez această temă:
„Dumnezeul nostru este iubitor de săraci.” Titlul nu e o metaforă, nu e un
simbol, ci cu adevărat Dumnezeul nostru în toată istoria umanității a încercat
să-i ocrotească pe săraci, să-i protejeze, să le reprezinte interesele.Să
stabilim puțin mai întâi câteva concluzii simple pe care vom construi această
discuție. Dumnezeu a creat o lume perfectă, o lume „bună foarte” cum zice
cartea Facerii. O lume plină de bogății naturale. O natură atât de îmbelșugată
încât să sature pe tot omul, tot animalul, toate păsările, pe orice vietate…
Dumnezeul nostru este bogat și dă ca un boier din belșug tuturor toate.De unde
au apărut săracii în această lume? În primul rând la începutul lumii existau
numai Adam și Eva. Și totul era al lor. Și nu duceau lipsă de nimic… Și urmașii
lor nici n-ar fi dus vreodată lipsă de ceva dacă ar fi ascultat de Dumnezeu.
După căderea în păcat, Adam și Eva s-au înmulțit, au născut mulți copii, care
la rândul lor s-au înmulțit mai departe.În acel moment nu exista proprietate
privată. Dumnezeu a creat lumea ca toate să fie în comun pentru toți. La acel
moment pământul nu era împărțit. Nu existau granițe. Nu existau țări. Exista o
singură limbă. Era o singură mare familie… cea a lui Adam… Iar Adam era fiul
lui Dumnezeu. Toți oamenii suntem copiii lui Dumnezeu. Pe noi toți ne-a creat
Dumnezeu încă din pântecele mamei noastre.Planeta noastră pământ este atât de
bogată încât ar fi trebuit să aibă fiecare din belșug ceea ce-i trebuie… și să
nu există sărăcie.Ce înseamnă sărăcie? Înseamnă pentru unii oameni: lipsa
mâncărurilor, lipsa hainelor, lipsa casei, lipsa unui loc de muncă… boala,
suferința, etc. Astăzi suntem aproape 7 miliarde de oameni pe această planetă
și se face atât de multă risipă de resurse (cuantificate în bani) pe multe
mofturi, în timp ce alți oameni mor de foame. Astăzi când planeta e mai locuită
ca oricând în istoria umanității, Dumnezeu poate hrăni încă 7 miliarde de
oameni, adică 14 în total, dacă am fi buni unii cu alții.Sărăcia este o
redistribuire inegală a resurselor. Sărăcia este un efect al lăcomiei unor
oameni în detrimentul altora. Sărăcia este asuprirea și manipularea unor oameni
pentru interesul altor oameni. Astăzi ca-ntotdeauna, sărăcul moare de foame,
pentru că bogatul are hambarele pline. Oamenii dorm pe străzi, deși alții au 10
apartamente, multe case, alții au mall-uri sau mari companii și miliarde de
euro în cont…Astăzi unii nu au cu ce se-mbrăca deși noi avem șifonierele pline
de haine pe care nu le folosim. Astăzi oamenii suferă în frig deși noi avem
câte 3-4 haine de iarnă fiecare. Astăzi unii suferă de foame iar alții aruncă
banii în restaurante și li se strică mâncarea în frigider. Unii cumpără un yaht
de 200 de milioane de euro, și cu acești bani ar putea scoate din sărăcie o
țară din Africa.Dumnezeu nu a creat sărăcia. Dumnezeu i-a învățat pe oameni să
se iubească, să se ajute… Să pună toate în comun și să nu se lăcomească. Sf.
Ioan de Kronstadt spune așa de frumos că dacă va fi nevoie Dumnezeu va mai crea
încă un Pământ într-o clipită. Da, Dumnezeu poate să dea pâine celui sărac
acum, deodată din cer, dar nu face asta pentru că vrea ca aproapele lui să i-o
dea. Vrea ca bogații să-i ajute pe cei săraci și să-și câștige astfel respectul
și prietenia lor. Iar săracii să se roage pentru binefăcătorii lor înaintea lui
Dumnezeu. Și astfel câștigă împreună Împărăția Cerurilor și devin și
prieteni.Pe scurt: sărăcia are ca singur motiv de existență păcatele oamenilor.
Lăcomia unora naște sărăcia altora. Și lenea e un motiv al sărăciei.Nu Dumnezeu
a lăsat pe săraci în lume. Ci oamenii au administrat resursele acestei planete
după libertatea lor, și după zeci, sute și mii de ani, acesta e rezultatul.Dar
haideți să vedem ce zice Sfânta Scriptură despre cei săraci.În Vechiul
Testament Domnul a dat porunci speciale pentru protejarea celor săraci.„Iar în
al şaptelea, las-o să se odihnească; şi se vor hrăni săracii poporului tău, iar
rămăşiţele le vor mânca fiarele câmpului. Aşa să faci şi cu via ta şi cu
măslinii tăi. (Ieșire 23:11)“Când veţi secera holdele voastre în pământul
vostru, să nu seceri tot până la fir în ogorul tău şi ceea ce rămâne după
secerişul tău să nu aduni; Şi în via ta să nu culegi strugurii rămaşi, nici
boabele ce cad în via ta să nu le aduni; lasă-le pe acestea săracului şi
străinului, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu furaţi, să nu spuneţi
minciună şi să nu înşele nimeni pe aproapele său.” (Levitic 19:9-11)Evreii
primiseră de la Domnul prin Moise poruncă pentru ca în fiecare al 7-lea an să
nu-și lucreze pământul, ci să-l lase se odihnească. Iar ceea ce va crește pe
pământ, așa nelucrat cum e, să fie luat de săraci.În ceilalți 6 ani de lucru și
seceriș, le-a poruncit să nu secere totul până la fir, via să n-o culeagă pâna
la ultima boabă, ca să lase și săracilor ceva de cules.Jertfetele la templu era
mai mici pentru cei săraci.„Dacă însă acela va fi sărac şi nu-i va da mâna, să
ia numai un berbec pentru jertfa de vină legănată pentru curăţirea sa, a zecea
parte dintr-o efă de făină de grâu, amestecată cu untdelemn pentru darul de
pâine, un log de untdelemn.” (Lev. 14:21)În fiecare al 7-lea an evreii erau
învățați să ierte datoriile celor săraci.,,În anul al şaptelea vei face
iertare. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut
aproapelui său, să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de
la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău. De
la cel de alt neam să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierţi.
Numai aşa nu va fi sărac printre voi; că te va binecuvânta Domnul în pământul
acela pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă în stăpânire, ca să-l ai
moştenire(..)” (Deut. 15:1-4)Evreii erau învățați să se ajute între ei. Un
sărac în poporul lui Israel însemna o rușine pentru toți. Dacă Domnul e
Dumnezeul nostru, cum unul să aibă ce mânca și altul să nu aibă?Sărăcia e semn
de PĂCAT în comunitate, e SEMN că unii au furat, au nelegiuit, au fost
NEMILOSTIVI, au fost DURI, au judecat strâmb pe alții…. e semn și de
lenevire.Așa ar trebuie să vedem și astăzi lumea. Să ne fie rușine că-n orașul
nostru, în satul nostru, în familia noastră există săraci. Dacă aveți în
familie (părinți, frați, surori, verișori, unchi, mătuși, bunici, cumnați,
etc.) care stau în sărăcie… și voi aveți tot ce vă trebuie… atunci SĂ VĂ
RUȘINAȚI! Căci se cuvinea să-l ajutați pe cel de același sânge cu voi să aibă
și el ce-i trebuie. Dumnezeu ocrotește pe cei săraci, și e plină Scriptura de
pasaje care arată acest lucru.Mai ales Proorocul David prin care grăiește Duhul
Sfânt, vorbește adesea de săraci și de Domnul nostru.„Cel care apasă pe cel
sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte.”
(Pilde 14:31)Auziți ce zice!?Cine dă săracului CINSTEȘTE pe Dumnezeu!„Dar
Dumnezeu scapă din gura lor pe omul dosădit şi din mâna celui puternic pe cel
sărac.” (Iov 5:15)„Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. Şi a
fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.” (Ps.
9:8-9)„N-a uitat strigătul săracilor.” (Ps. 9:12)„Că nu până în sfârşit va fi
uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.” (Ps. 9:18)Domnul
este ajutorul celor săraci, sprijinitorul lor.„Vezi, pentru că Tu priveşti la
necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede
săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.” (Ps. 9:34)Dragilor, Dumnezeu este
avocatul săracilor. Domnul Se întrupează, Se face om, Se naște din Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu, și trăiește și el într-o familie săracă. Domnul iubește
sărăcia… De ce ? Pentru că bogăția orbește sufletul omului. Îl face pe om să
uite de Dumnezeu. Îl întunecă…Sărăcia smerește pe om… îl ține cu ochii ațintiți
către Domnul, către cer.„Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii
lor a luat aminte urechea Ta. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai
mândrească omul pe pământ.” (Ps. 9:37-38)Auziți ce spune marele Avocat al
săracilor:„Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula,
zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.” (Ps. 11:5
)Domnul nu numai că apără pe cei săraci, ci răsplătește tuturor celor ce îi
iubesc, așa cum El îi iubește. Domnul răsplătește celui ce caută la sărac și la
sărman.„Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va
izbăvi pe el Domnul.” (Ps. 40:1)„Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi
ridică din gunoi pe cel sărman,” (Ps. 112:7)Să vedeți ce frumos se vorbește
despre milostenie în cartea lui Tobit. Iată ce sfaturi îi dă Tobit lui Tobie,
fiul său:“Adu-ţi aminte în toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru şi
să nu doreşti a greşi şi a călca poruncile Lui. Să faci fapte bune, în toate
zilele vieţii tale, şi să nu umbli pe căile nedreptăţii. Căci dacă tu lucrezi
întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toţi cei ce umblă după
adevăr! Dă milostenie din averea ta şi să nu aibă ochiul tău părere de rău când
vei face milostenie. De la nici un sărac să nu-ţi întorci faţa ta, şi atunci
nici de la tine nu se va întoarce faţa lui Dumnezeu. Când ai mult, dă mai mult;
dacă ai puţin dă mai puţin, dar nu pregeta să faci milostenie. Şi-ţi vei aduna
prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele, că milostenia izbăveşte de la
moarte şi nu te lasă să te cobori în întuneric. În faţa Celui Preaînalt,
milostenia este dar bogat pentru toţi cei ce o fac. (Tob. 4:5-11)Scriptura
abundă în sfaturi de a ajuta pe cel sărman:„Fiule, să nu laşi pe cel sărac
lipsit de hrană şi ochii celor nevoiaşi nu-i face să aştepte.” (Sir. 4:1)Dați-le
celor sărmani nu numai bani, pâine și haine, ci dați-le o mângâiere, o
îmbrățișare. Luați-i în casa voastră pe cei fără casă. Vindecați-le rănile.
Duceți-i la medic. Ajutați-i să-și câștige pâinea singuri. Ajutați-i să se
reintegreze în societate. Fiți milostivi!Adică, să aveți milă! Cine nu mai are
milă în fața suferinței umane, acela nu mai e om… Și cu cât mai puțin va putea
ajunge ca Dumnezeu…Mila e semn al iubirii. Exersați-vă mila voastră spre toată
suferința… Mângâiați, îmbrățișa-ți, vindecați, binecuvântați, ajutați, întăriți
toată boala și neputința din jurul vostru, așa cum a făcut Domnul.Săracii sunt
o categorie socială tare chinuită în societate… Sunt ușor desconsiderați și
ușor nedreptățiți. De aceea Domnul insistă mereu să facem JUDECATĂ DREAPTĂ LA
SĂRMAN ȘI LA SĂRAC! Altfel, El Domnul va judeca pe cel nedrept.Domnul Hristos
când a venit pe pământ a fost mereu atent la cei săraci. A vindecat toată boala
și neputința în popor… căci acestea duc adesea pe om în imposibilitate de a lucra,
de a-și câștiga pâinea… îi duc la cerșetorie…Domnul a dat pilde în care a
vorbit despre săraci. Domnul i-a fericit pe cei săraci:„Şi El, ridicându-Şi
ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este
împărăţia lui Dumnezeu. (Lc. 6:20)A spus că pe săraci pururea îi avem cu noi
și-i putem ajuta… și trebuie să-i ajutăm.Dragilor, sunt multe de zis despre
săraci și sărăcie… E un subiect foarte larg, abordabil din multe perspective
teologice. Dar vreau să concluzionăm puțin…Dumnezeu a dat omului bogăție pentru
a da din surplusul său celor săraci, pentru a-și câștiga dragostea aproapelui.
Sf. Ioan Gură de Aur zice: Muncește cinstit ca să ai ce da celor săraci!Domnul
Hristos a zic că atunci când facem o masă, să-i chemăm pe cei săraci, nu pe cei
din familiile noastre și prietenii noștri care au de toate.“Zis-a şi celui ce-L
chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii
tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei,
la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ,
cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, și fericit vei fi că nu
pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. (Lc.
14:12-14)Dragilor, odată cu venriea lui Hristos, bogăția nu mai este la rang de
cinste. Hristos Domnul a zis că vor intra cu greu bogații în împărăția
cerurilor, căci și-au lipit inima de bogății… și caută prin ele plăcerile
lumii, și au uitat de Dumnezeu, de bucuria pe care o dă El.Hristos îndeamnă pe
cei ce vor să-l urmeze să vândă tot și să dea săracilor.În săptămâna mare
sfinții părinți zic într-o cântare adresându-se lui Iuda: „Au dară Iuda, dacă
iubeai bogăția, de ce ai venit la Hristos care iubește sărăcia.”Iisus Hristos
era sărac ca om dar avea de toate. Era sărac în cele materiale dar era
Creatorul a toate, este Creatorul a toate. Sf. Ap. Pavel spune că deși nu au
nimic, ei apostolii, pe toate le stăpânesc. Dragilor, cu cât se apropie omul de
Dumnezeu cu atât simte nevoie să se lepede de cele ale lumii, pentru urca și
mai sus, pentru a primi pe Duhul Sfânt. Doar cel ce se leapădă de lume se urcă
către Dumnezeu.Bogăția în creștinism nu mai este de dorit. Un creștin care
caută să se îmbogățească încă nu a înțelesCărui Dumnezeu se închină! Nici
sărăcia nu este o virtute în sine… dar smerește sufletul și-l îndeamnă mai ușor
la rugăciune.Bogăția vine la pachet cu mândria, cu slava deșartă. Sărăcia vine
la pachet cu smerenia, cu o anumită dez-legare de cele lumești.Aveți bogății?
Scăpați de ele! Dați-le săracilor!Aveți 2 haine, dați una celui sărac.Aveți 2
pâine, dați una celui flămând.Aveți 2 case, dați una unui om al străzii.Aveți 2
mașini, dați una din ele unei familii sărace cu copii care are nevoie de
ea.Sfinții Părinți consideră milostenia o mare virtute… căci are în ea M I L A,
și mila e ferment al iubirii… Mila lucrează spre iubirea de aproapele. Nu vă
lipiți inima de bani… Nu vă gândiți la averi… Ochii voștri să fie mereu atenți
la oamenii în suferință din viața voastră, de lângă voi. De aceea, acum în post
vă îndemn să lucrați mila… Să fiți milostivi! Căci acesta e semn al dezlipirii
de cele materiale… e semn al dorinței de a ne îmbogăți în Dumnezeu!Milostenia e
forma văzută a iubirii…. Cine face milă cu aproapele, acela împlinește porunca
iubirii de aproapele.Nu uitați: nu tratați cu indiferență sau dispreț pe
săracii din viața voastră! Căci Domnul se identifică total cu suferința lor.
Cine dă săracului, lui Hristos îi dă! Împreunați mereu milostenia cu un zâmbet
sincer și curat. Zâmbetul de pe buzele tale să fie mai mare decât darul din
mâna ta, zicea cineva.Cam atât pentru această seară.Ar fi multe de zis…Dar sper
că măcar ceva să fi mișcat în sufletul vostru.Nu uitați, bogățiile voastre nu
sunt ale voastre, ci le-ați primit de la Domnul, și poate oricând să le dea cui
vrea, când vrea.„Domnul sărăceşte pe om şi tot El îl îmbogăţeşte; El smereşte
şi El înalţă. El ridică pe cel sărac din pulbere şi din gunoi pe cel lipsit,
punându-i în rând cu cei puternici şi dându-le scaunul măririi, căci ale
Domnului sunt temeliile pământului şi El întemeiază lumea pe ele.” (1 Regi
2:7)"
Claudiu Iordache: ”Ce se întâmplă astăzi în România
este un păcat pedepsit! „Sclavagismul liber consfințit!” N-ați
suferit 30 de ani, înșelați, trădați, mințiți? Acum o luați de la capăt?
Codruța Simina: *** "ne
pregătim pentru o super criză economică, și ce mi se pare fascinant e că nimeni
nu vrea să vorbească despre asta.e ca și cum nu avem chef, hai, că trece. ne
îmbrobodim că e bine. dar știm că la un moment dat, la anul, are să ne lovească
cu superspeed.nu avem un plan. ar trebui să avem un plan.ar trebui să începem
să ne gândim să votăm oameni care au un plan - dar de-unde? de vreo
zece-douăzeci de ani, noi vorbim (în mare parte) doar despre Securitate, în
spațiul public, dar fără să vorbim despre Securitate, de fapt 
asta e o superputere
românească - atunci când vorbești despre ceva, fără să vorbești despre acel
ceva, de fapt - dar știm toți despre ce vorbim.și-ar trebui să ne revenim, să
îi spunem măcar o dată pe nume, că nu are ce să ne mai facă grav. răul numit
devine un rău cunoscut - deci salvabil.mă lasă rece denunțurile cu
"sistemul securistic", dinspre USR. nu au efect, nici public, nici
istoric. e ca și cum ne-ar spune că apa caldă e caldă.rămâne problema asta pe
care e nevoie s-o tranșăm, o dată pentru totdeauna: Securitatea. practic, să-i
spunem numele cred că am ajuns în punctul în care
și Securitatea vrea asta, just for a clean start
Colin Turner**"Cei bogaţi devin şi mai bogaţi pentru că se
gândesc la ceea ce vor să obţină, iar săracii sărăcesc şi mai mult din cauză că
nu se gândesc decât la lucrurile pe care nu le au pentru a supravieţui.
Coluche: ”Nu sunt un bogătaş nou, sunt un fost
sărac
Concepcion Arenal: "Oare cei saraci ar fi ceea
ce sunt, daca noi am fi ceea ce ar trebui sa fim?
Confucius: „Într-o țară bine guvernată, sărăcia
este ceva de care să nu fie rușine Într-o țară prost guvernată, bogăția este
ceva de care să-ți fie rușine” *** ”Pentru un sărac, este dificil să trăiască
fără amărăciune Pentru un bogat, este uşor să trăiască fără aroganţă *** Este
ruşinos să fii bogat într-o ţară săracă *** Este mai bine să trăieşti sărac
într-o ţară bogată decât bogat într-o ţară săracă *** A fi sărac şi a nu
dispera e greu A fi bogat şi a nu deveni arogant este şi mai greu
conspiratiisimistere.wordpress.com**"O viata
intreaga in sclavie !Am spus-o si o repet: imi este rusine ca apartin rasei
umane. Dintre toate speciile de animale, rasa umana este cea mai marsava,
capabila de cele mai mari monstruozitati imaginabile. Suntem singura specie de
pe aceasta minunata planeta care isi manipuleaza semenii prin sclavie, religie
si politica.Cat de ipocriti putem sa fim sa ne consideram una cu Dumnezeu?
Prezentarea unor basme ca realitate este vecina cu schizofrenia paranoica. Dar
daca s-ar putea discuta rational cu persoanele religioase, atunci nu ar mai fi
persoane religioase. Singurul dumnezeu este Natura si legile ce o
guverneaza.Quis custodiet ipsos custodes? Cine va pazi paznicii? De ce sa nu
oferim unui grup restrans de oameni dreptul de a rapi, inchide, hartui, a fura
si a ucide oameni, pentru a fi protejati de oamenii care ne rapesc, hartuiesc,
ne fura si ne ucid?Guvernul este cel care va oprima.Agentia France-Presse, a
prezentat o serie de stiri in 2011: zeci de muncitori sezonieri agricoli
provenienti din Balcani si de pe subcontinentul indian au fost eliberati din
mainile exploatatorilor inarmati in Grecia unde eraufortati sa lucreze in sere
in conditii similare sclaviei, maltratati, cu salariile confiscate si obligati
sa doarma in adaposturi improvizate, in apropiere de campurile de
munca.DutchNewsa relatat in 2009 despre circa 50 de muncitori, printre care
multi romani, care erau abuzati lucrand pe o plantatie de sparanghel din
Olanda, traind in conditii mizerabile, similare sclaviei. Toti acestia locuiau
intr-o camera murdara si fara ferestre, neavand dreptul sa paraseasca ferma si
fiind obligati sa cumpere alimentele la preturi exorbitante. Proprietarul
fermei agricole fusese penalizat si in trecut de autoritati, incepand cu anul
2005, acumuland amenzi in valoare de peste jumatate de milion de euro pentru
angajarea de imigranti ilegali si platirea lor cu sume sub nivelul salariului
minim.Oare sa ne miram ca inchisorile americane, multe de gestiune privata sunt
si astazi pline in majoritate cu persoane inchise pentru delicte minore cum ar
fi consumul unei plante precumcanabisul (marijuana), planta ce nu a ucis
niciodata pe nimeni, panaceu universal utilizat pe Terra de mii de ani in
tratarea a nenumarate boli si afectiuni?Canepa absoarbe de patru ori mai mult
dioxid de carbon decat arborii, din ea se poate face hartie, textile, plastic,
hrana pentru oameni si animale, uleiuri esentiale, suplimente nutritionale,
utiliza cu mare succes in constructii, si totusi cultivarea acesteia astazi
este ilegala in majoritatea tarilor din lume.Presedintele Asociatiei Medicale
Britanice Sir John Russell Reynoldsafirma in 1890:“Canepa indiana, administrata
cu atentie in stare pura este una dintre cele mai valoroase medicamente pe care
le detinem.” Si totusi, ignoranta umana ne copleseste. Sistemele educationale
actuale genereaza pe banda rulanta indivizi tot mai slab pregatiti, mandri de
nationalitatile lor, de religiile si de ineptiile pe care societatea si
sistemele guvernamentale tot mai corupte le imprima in minte drept valori.“Ca
oncolog, vad pacienti cu dureri puternice, depresie si greata… Ma simt
confortabil sa prescriu o singura medicatie – un medicament pe care il pot
cultiva ei insisi, care este datator de putere – cu minime efecte secundare,
mai degraba decat multiple retete pentru medicamente cu efecte secundare
severe”a declarat doctorul Donald Abrams, MD, despre marihuana.Chiar nu
observati valul ce va impiedica sa vedeti adevarul despre libertatea
dumneavoastra din aceasta asa-zisa democratie? Oare nu intelegeti cine va
impiedica sa fiti liberi si va abuzeaza si manipuleaza? Platon a spus ca
oamenii buni nu au nevoie de legi care sa le spuna sa actioneze in mod
responsabil, in timp ce oamenii rai vor gasi intotdeauna o cale sa ocoleasca
aceste legi.Legile sunt create tocmai de asupritorii nostri.Conform datelor
oferite deCalifornia Prison Focussi reportate deGlobal Research, nici o alta
societate din istoria umana a privat de libertate atat de multi din proprii
cetateni precumStatele Unite ale Americii. Acestea au inchis mai multi oameni
decat orice alta tara: cu jumatate de milion mai mult decat China care are o
populatie de cinci ori mai mare decat SUA. Statisticile arata caStatele Unite
detin 25% din populatia penitenciara mondiala, avand totusi doar 5% din oamenii
din lume.E totul o afacere pentru guvern. Acesta e detinut de corporatii.
Complexul industrial al inchisorilor isi are investitorii pe Wall Street.
Ganditi-va doar la acest lucru: astazi, in Texas, o persoana poate fi condamnata
la pana doi ani de inchisoare pentru detinerea a 100 g de marijuana; in New
York, in1973 legea anti-drog a lui Nelson Rockefeller pedepsea detinerea a 4
uncii din orice drog ilegal de la 15 ani pana la inchisoare pe viata. Toate
acestea in timp ce marii bogati ai lumii fac tot ce vor, punand la cale
razboaie, crize economice, dedandu-se la orgii sexuale de multe ori pedofile,
amintiti-va de Berlusconi si altii ca el.Pestele de la cap se impute;
informati-va despretratativa dintre statul italian si Cosa nostra (Mafia): nu
mai este doar o ipoteza, cercetarile jurnalistice si judiciare se apropie de
concluzia finala, si anume ca negocierea dintre reprezentantii statului italian
si cei ai mafiei a avut loc in urma stagiunii atentatelor cu bomba din ’92 si
’93, avand ca rezultat fuzionarea completa a intereselor celor doua
institutii.Ce mare diferenta este oare intre extorsiunea unei taxe de protectie
din partea unor gangsteri pentru a avea o activitate comerciala si privarea de
libertate a cetateanului din partea guvernului daca nu isi achita taxele?In
urma studiilor ce ii confirma eficacitatea (cercetari cenzurate si ascunse de
presa, televiziuni, guverne si oameni politici), creste in randul
cercetatorilor convingerea urmatorului fapt:canabidiolul (Cbd) prezent in
marihuana incetineste cresterea celulelor tumorale si inhiba formarea celulelor
ce hranesc tumorile, contribuind astfel la combaterea cancerului si a
metastazelor.Deja cunoscute capacitatile acestor substante de a diminua
durerea, greata si alte efecte legate de variate boli.Oare cat timp vom mai fi
mintiti si manipulati de catre semenii nostri? Homo hominis lupus. Doar noi
insine ne putem elibera de sub sclavia in care traim, de orice natura ar fi
aceasta. Trebuie doar sa nu credem ci sa cercetam. Putem fi tinuti prizonieri
doar in custile pe care nu le vedem sau pe care refuzam sa le vedem.In
1910,Enciclopedia Britanicadefinea astfel anarhia: numele dat unui principiu
sau unei teorii de viata si conduita sub care societatea este conceputa fara
guvern – armonia intr-o astfel de societate fiind obtinuta, nu prin supunere in
fata legii, nici prin ascultarea oricarei autoritati, ci prin acorduri libere
incheiate intre grupurile variate.In 1958, dictionarul limbii romane moderne
explica anarhia astfel: Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, intr-o
tara, intr-o institutie etc.; nesupunere, indisciplina a individului fata de o
colectivitate organizata. – Stare a productiei, proprie regimului capitalist,
in care (din cauza proprietatii private asupra mijloacelor de productie)
activitatea de productie sociala este neplanificata si nedirijata, ducand la
crize periodice si la somaj.Dictionarul explicativ al limbii romane din 1998
considera anarhia drept o: Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos intr-o
tara, intr-o institutie etc. – Atitudine de nesupunere, de indisciplina a
individului fata de o colectivitate organizata.Iata o conversatie dintre Epps,
un stapan de sclavi si Bass, un canadian angajat si platit sa construiasca cu
ajutorul sclavilor o anexa a vilei celui dintai in martie 1852. Dialog din
filmul 12 ani de sclavie, dupa un fapt real relatat in cartea omonima de
Solomon Northup, violonist, cetatean de culoare, liber, ce fusese rapit si
vandut ca sclav.EPPS: - Ce drept ? I-am cumparat. Am platit pentru ei. BASS: –
Bineinteles ca ati facut-o. Legea spune ca aveti dreptul sa detineti un
negrotei, dar sa cerem scuze legii… aceasta e mincinoasa. Este orice just
pentru ca legea o permite? Sa presupunem ca ei emit o lege luandu-va libertatile
si facandu-va pe dumneavoastra sclav? EPPS: - Ha! BASS: - Presupunem. EPPS: -
Acesta nu este un caz ce poate fi presupus. BASS: - Deoarece legea prevede ca
libertatile dumneavoastra sunt de necontestat? Pentru ca societatea considera
asa? Legile se schimba. Sistemele sociale se naruie. Adevarurile universale
sunt constante. De fapt, este o realitate clara ca ceea ce este adevarat si
drept este adevarat si drept pentru toti. La fel pentru albi si pentru negri.
EPPS: - Hi, hi, ha. Ma compari pe mine cu un negrotei, Bass? Ai putea la fel de
bine sa intrebi care este diferenta dintre un om alb si un babuin. Acum, eu am
vazut o bestie dintr-asta in Orleans ce stia la fel de mult cat fiecare
negrotei pe care il am. I-ai numi concetateti, presupun? BASS: - Stati un pic;
nu ma puteti lua in deradere in acest fel. Acesti negrotei sunt fiinte umane.
Daca nu li se permite sa se ridice la un nivel mai inalt decat al unui animal,
dumneata si oamenii asemenea dumneavoastra vor trebui sa raspunda pentru asta.
Exista un rau… EPPS: - Ahhh! BASS: - Un rau infricosator, ce domina aceasta
natiune… EPPS: - Te tradezi singur ca esti un strain! BASS: - Acest lucru nu va
trece nepedepsit pentru totdeauna. Si va veni o zi in care se va cere
socoteala…Vreau doar sa va mai intreb: considerati ca societatea noastra
prezenta este organizata in mod echitabil si acceptabil, si cand veti intelege
ca va aflati aici pe Terra doar pentru a imbunatati conditiile celor ce vin
dupa voi?Cand veti realiza ca suntem toti unul?"
Constantin
Brâncuși: ”V-am lăsat
săraci și proști, v-am găsit și mai săraci, și mai proști” *** ”Creează ca
Dumnezeu, ordonă ca un rege, munceşte ca un rob”
Constantin
Noica: ”E o mutilare
să-ţi identifici şi dezvolţi o vocaţie unilaterală E o mutilare a mutilării să
n-o identifici şi să rămâi în sărăcia ta” *** ”Am dat cuiva bogatia catorva
ganduri si m-am intors in saracia mea
Constantin
Obadă: ”Ce demon? Ce
demon curge prin artere De ma cutremur cand respir Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir? Ce demon steaua mea saraca O luneca in departari De
pare-o geniala joaca Tot haosul de intamplari? Ce demon va *** ”Nu poți prețui
bogăția, dacă nu te-ai născut sărac!”
Constantin Sandu Milea: "Da,
stiu, oficialii, voi, politicienii si sociologii astia neodarwinisti, va
simtiti bine, traiti bine, si poporul rabda de foame, suntem cea mai saraca
tara din UE, salarile extrem de mici, pensiile si mai mici, ajutoarele sociale
ca si inexistente, preturile mai mari decât in orice alta tara occidentala, cu
salariu-pensie ajuns de zece ori mai mare decât al bietului român. Si nu în
ultimul rând lipsa locurilor de munca pune si mai mult piata neagra pe român.
In Romania dvs (in Ro), este o anomalie, numarul de pensionari este dublu cu
cel al activilor pe piata muncii, o asa tara numai tâmpit sa fii sa ajungi a o
conduce. Forta de munca se afla in afara tarii, au ramas batrâni si
neputinciosi, mana cereasca ptr bolsevici - dusmanii Ro-, sa o tâlhareasca,
distruga din temeli, ceea ce se si întâmpla. Iata deci ca problema Ro este una
mult mai complexa si aproape imposibil de rezolvat (indiferent de cine vine la
putere). Nivelul de trai scazut al românilor e singurul care-i mai misca pe români
la protest si, atunci când o fac, cel mai adesea sunt manipulati de diverse
forte oculte. In plus, continuati genocidul cultural in aceasta tara verde, e
plina cultura romana numai de mortaciuni si obscenitati, si le mai si promovati
pe mapamond, sa vada lumea ce dementi si debili suntem.
Corina Zupcau: "Sta rezemat de o tejghea în magazin,/Privea
pierdut spre rafturile pline/Își cumpără și azi ce e mai ieftin/Pentru copii,
din ultimii lui bani, o pâine!Are în ochi rămasă doar speranța,/Așa au astăzi
oamenii sărmani, e clar/Ei știu că nu au ce să piardă, poate viața/Căci doar un
vis le-a mai rămas în buzunar!/Își lustruia privirea pe tejghea,/În mâini
sacoșa goală, nu cerșea/Avea un zâmbet agățat pe buze/Ciudat de-amar, fără să
se amuze!/Ii stă alături un copil isteț,/Frumos, curat și îndrăzneț/Mi-a spus
că nu e cerșetor de rând/Ai lui muncesc, din când în când!"
Cornel Oncea: "Nu am invatat nimic din amarati astia de 30 de
ani democratia gresit inteleasa opinia este libera exprimarea arata cat
valoreaza am vandut un drept pe maruntis au votat legi cu "scuzele de
rigoare", au si ne-au vandut sub toate guvernele si - au facut portite si
revin acum cu neobrazare apropo cand ridicati degetul ne acuzati, ne umiliti,
nu va mai hraniti cu saracia noastra, AJUNGE!
Corneliu Vadim Tudor: "Nu-ţi trebuie mult ca să
fii fericit:/un dram de noroc, sănătate mai multă/nevoia de-a şti că cei dragi
n-au murit,/că nimeni nu-i vinde şi nu îi insultă./Puţină lumină şi rouă în
zori/o cană cu vin şi un codru de pîineputere de muncă să ai pînă mori/să nu-ţi
fie frică de ziua de mîine./Şi-o haină curată, şi-un trai liniştit/oricît de
sărac vei fi fost înainte/cînd seara te-ntorci ca un cal prăbuşit/ai drept la
odihnă şi-o baie fierbinte./Nevoie mai ai de un suflet duios/ca viaţa de sclav
să nu-ţi pară amară/să-ţi mîngîie umbra, să rîdă frumos /în doi să rostiţi
rugăciunea de seară./Ai dreptul legal la un somn liniştit/apoi libertatea de
vis o ai toată/în vis eşti profetic, şi tot ce-ai dorit/ca focul aprins pe
comori ţi se-arată.Tu nu eşti o fiară, eşti totuşi un zeu/mai ai trebuinţă de-o
Biblie încăde flori şi de muzici, mereu şi mereu /să-ţi pună balsam peste rana
adîncă./Tu, omule bun, cu obrajii tăi supţi/ce groaznic de mici sunt nevoile
tale/tu nu ai pe nimeni, tu speri şi te lupţi/eşti singur în junglă, cu palmele
goale./Prea des datorii şi dovezi ţi se cer/în schimb răsplătirea îţi este
infimă/iar nervii te lasă, şi zeii tăi pier/dar n-ai făptuit pe pămînt nici o
crimă./Tu, omule simplu, ce tragi la edecistoria lumii şi tainele
firii/puternicii lumii se nasc şi se trec/în vreme ce tu eşti părtaş
nemuririi./Aşa a grăit, cu iubire şi teamă/Poetul Cetăţii, nebun de cinstit/dar
pînă să-l ia cei puternici în seamă/el, omul cel simplu, muri fericit...
Corneliu
Vadim Tudor: ce n-aş
da acum să-ntorc ocheanul/ să mă văd din nou copil la geam/ Să simt iar mirosul
sărăciei/ ca de rufă înflorată-n ger/ să-l aud pe tata de cu noapte/ cum se
rade cu un ciob de cer ”***” Îţi caut urma azi, pe îndelete/ pe străzi şi-n
hanuri cu tain sărac/ poate-ai lăsat vreun semn să mă desfete/ să uit de
naufragiul ăstui veac” *** ”În România contemporană a apărut o specie de haiduc
invers: ia de la săraci şi dă la bogaţi” *** ”Doamne, dă-le la săraci/ Bani de
şcoală şi chirie
Costel Stancu: "Cunoașterea de sine e o sclavie, îmi
spun. Cum aș îndrăzni să mă contrazic**"cu îngăduință îți dezleagă lanțurile de la
mîini și picioarîți scot din gură călușul primești înapoi femeia copiii/cîinele
care a refuzat hrana cît ai stat în sclavie/casa și grădinile sînt din nou ale
tale ai voie să vorbești/în piața orașului să călătorești în țări îndepărtate
să te/rogi nestingherit Dumnezeului tău astfel ei se simt/mărinimoși nu știu că
tu nu ai fost niciodată al lor/(regele e stăpîn peste corăbiile sale dar/nu și
pe aroma boabelor de cafea)ești liber din ziua cînd ai privit de pe mal
cum/trupul tău ce plutea pe rîu în jos era devorat/de pești și nu ai simțit
nici o durere/**"Iubeşte-o. Nu vezi că eşti prea slab/să o iei în robie?
Că inima ta/aleargă, pînă la sîngerare, un cal/pe care mintea nu-l
ştie?/Iubeşte-o umil. Nu simţi?/Cînd ea de mînă te ţine,/pînă şi ultimul sclav
e mai liber/ca tine. Iubeşte-o./Să nu ajungă ochii ei/semilune întunecate,
sprîncenele/acoperişuri luate de vînt./Literele - maluri surpate/în albia unui
cuvînt. Iubeşte-o/să nu-i fie fereastra însingurată,/oglinda să nu o mintă/că e
cea mai frumoasă. Iubeşte-o./Moartea-i aproape!/Şi urme nu lasă.**"a venit
vremea să te desparți de trup să renunțila el aidoma copilului la roțile
ajutătoare alebicicletei destul l-ai tîrît după tine l-ai acoperit cu
falsepodoabe obișnuiește-și sufletul liber de plăcerilenobile ale cărnii
părăsește-ți cochilia golul ei sonorte împiedică să auzi adevăratele muzici fii
parfumulce stăruie în grădină după ce florile au putrezitdemult zidul ce rămîne
în picioare după ce a fostscoasă din el ultima cărămidă nu trăiești deplinatîta
timp cît te regăsești pe tine însuți la celălaltcapăt al lanțului zadarnic
umbli slobod prin lumedacă seara te întorci la hrana dinlăuntrul cuștiirefuz-o
înfometează-te doar astfel îți vei salva sufletul - fir de praf în ochiul
ciclopului
Costel Zăgan:
”Din caratele prostiei
trăiesc domnilor o mie şi-altă mie o susţine pe meleagurile române Ei se fac
zău că nu văd cum duc ţara la prăpăd ziua în amiaza mare trec ţara peste hotare
Bogatul ce pui de drac fură doar de la” *** Ca sa fiu sarac, muncesc din greu
***Fericiti cei saraci cu fericirea Poftim cine-si asuma riscul de-a fi trist
acum cand toamna pare singura sansa ala eu ala eu ala eu De exemplu tu cel ca
un mar inflorit CE TRISTETE NE PROPUI PENTRU ASTÃZI? ***Sărac dar român Pai a
fi român e o meserie tare faină, eu mi-am dat pe ea chiar ultima haină” *** ”
Recurs la deznadejde Imi pare rau dar nu e primavara v-am spus si voi nu m-ati
crezut de-aceea m-am retras la tara biet clopot surdomut V-am spus si voi nu
m-ati crezut ca trantorii isi fac averi de miere ca muta viitorul in trecut ca”
*** ”Românul, sărăcia şi speranţa: entităţi convertibile *** Sunt sărac, de
ce-aş mai avea nevoie şi de altceva? ***România este dureros de frumoasă şi la
fel de săracă! *** Doamne de-atâta sărăcie şi clipele au încetat să fie ***
Tândală: Care sunt cele trei muze ale momentului, Păcală? Păcală: Păi,
le-ntâlneşti la tot pasul: Sărăcia, Lăcomia şi Prostia *** Tândală: Păcală,
eşti sărac pentru că eşti leneş? Păcală: Nu Pentru că, unii, se prefac a-mi
plăti munca Tândală: Cum, Păcală? Păcală: Aşa: Muncesc, deci sunt sărac!” ***
”Sărac, dar poet” *** ”Sunt sărac, dar nu mă tem! ***Ochelari roz postum Cine
de-a baba-oarba cu destinul meu se joaca parjolind cu lacrimi iarba carui foc
seman la moaca Cu destinul meu se joaca cel urat ori cel frumos cine-mi pune
stele-n troaca firmamentul pres pe jos Cel urat ori /***SOS viaţa la ţarăIarăşi
îmi atacă bancasărăcia milenarăstatul urlă tacă-ţi fleancaachită-ţi viaţa la
ţară” *** ”Ninge din inimă Fraților e jale mare reportați-mi o ninsoare Și
zăpadă doar oleacă căci Moldova e săracă Cotizați cu fulgi mărunți brazi
împodobiți pe munți Cu izvoarele lăcrimând fetele pierdute-n gând Trageți cerul
la” *** ”Axiomele lui Don Quijote *** Aproapele nostru La piaţă domnilor la
piaţă futu-i mama ei de viaţă c-aţi făcut un negustor din sărmanul de popor
Dacă n-are ce să vândă sărăcia stă la pândă şi-l admiră ca un hoţ şi ne iubeşte
pe toţi”
Cristian Marieta: "Suntem tot timpul
fraudați,/furați la drumul mare/de tot ce-avem culoare/în noi,/prin buzunare/si
ascunzișuri,/chiar cu cifru./Ni se subtilizează/cu talent, cu
artă.../tot!tot!!!
Cristian
Neagu: ”Nici la
propriu nici la figurat, sărăcia nu scuză mizeria”
Cristina Bula: "Timpul de lucru este de 8 ore de luni până
vineri, plus sâmbăta de la 8 la 19, plus duminica de la 9 la 17.Pe scurt, cu
toate taxele plătite, se căuta un sclav. Sclavia în lumea modernă devine
funcţie, musai cu o denumire alambicată, ca să ne simţim importanţi,
identitatea devine id tipărit pe o cartelă de acces iar deadline-urile pentru
proiecte, cafea, masă de prânz etc. devin chestii normale.Nu am acceptat
propunerea pentru că mie îmi place să mă aştepte seara acasă iubitul cu acea
portie de carbonara. Nu am acceptat pentru că îmi place să-mi petrec zilele de
sâmbătă sau duminică cu prietenii, să jucăm Monopoly sau să mă duc la un curs
de desen sau de gătit, de ce nu? Eu am ales să trăiesc. Dar să şi muncesc în
condiţii normale, nu de sclavie în care să sper că într-o buna zi stăpânul o să
mă trimită în arenă ca un gladiator!Trist este faptul că se acceptă aceste
condiţii pentru o remuneraţie de maximum 2000 lei pe lună şi cu probabilitatea
unor bonusuri dacă, evident, atingi nişte obiective trasate cu grijă de un
superior cu multă „viziune” şi gândite astfel încât să nu le îndeplineşti.Da,
sclavia modernă te face să accepţi condiţiile impuse pentru că eşti student şi
vrei să faci carieră. Aşa ţi-ai propus, nu? Pentru că o carte de vizită cu o
funcţie împopoţonată, lăsată unei tipe cunoscută la o seară cu băieţii intr-un
pub, te face să te simţi important.Da, toate acestea se întâmplă pentru că, în
spatele unor denumiri exotice care abia încap pe o carte de vizită, acceptăm să
fim exploataţi şi indirect să participăm la satisfacerea dorinţelor
extravagante ale celor ce sunt în funcţii cheie. Şi da, am spus sclavi cu acte
în regulă, pentru că acum se plăteşte zâmbetul cu care s-a semnat un contract
de credit pentru 30 de ani, la un curs euro de 4,5 lei pe euro acum, față de
3,5 atunci, pentru doar 2 camere supraevaluate de o piaţă imobiliară din care
au câștigat doar cei deştepţi.
Cristina Canepa: ”Sfarsitul civilizatiei. In
sclavagism era folosita munca sclavilor dar in epoca noastra s-a ajuns sa
fie folosite ”legal” chiar carnea, sangele si tesuturile unui prunc, ducand
iremediabil la moartea acelui prunc. Sa cresti pui de oameni in pantece mecanic
pentru a-i suprima la 5 saptamani in scopul de a le folosi tesuturile nu
inseamna asta a trata omul ca pe un animal? Asta e ”civilizatia” occidentala?
Asta inseamna ”stiinta”? Omul fara Dumnezeu ajunge bestie.
Cristina Rat: "17 Octombrie este Ziua Internaţională pentru
Eradicarea Sărăciei. Raportorul special al Naţiunilor Unite critică penalizarea
sărăciei şi criminalizarea unor comportamente ce ţin de nevoile de
supravieţuire ale celor lipsiţi de resurse: “Modalităţile prin care statele şi
forţele sociale îi penalizează pe cei care trăiesc în sărăcie sunt
interconectate şi multidimensionale, ca atare nu pot fi analizate izolat.
Pentru raportul de faţă, identificăm patru domenii de preocupare: (a) legi,
reguli şi practici care restrâng excesiv permisiunea desfăşurării în spaţii
publice a unor comportamente ce ţin de nevoile de supravieţuire ale persoanelor
ce trăiesc în sărăcie; (b) reglementări de planificare urbană şi măsuri legate
de gentrificare şi privatizarea spaţiilor publice, ce afectează disproporţional
persoanele ce trăiesc în sărăcie; (c) cerinţe şi condiţionări privind accesul
la servicii publice şi prestaţii sociale care interferează cu autonomia,
intimitatea şi viaţa de familie a persoanelor ce trăiesc în sărăcie; (d)
folosirea excessivă şi arbitrară a detenţiei şi încarcerării, ceea ce pune în
pericol libertatea şi securitatea personală a celor ce trăiesc în sărăcie”
(Magdalena Sepúlveda Carmona, Special Rapporteur on extreme poverty and human
rights, Penalization of People living in Poverty, Report to the General
Assembly of the UN, A66/265, 4th of August 2011).Insistent, raportul vorbeşte
despre “persoane ce trăiesc în sărăcie”, refuzând comasarea lor într-o
categorie amorfă şi stigmatizată de „săraci”. Situaţia de sărăcie poate fi
definită, măsurată (Eurostat, 2010a şi b), analizată, înţeleasă raţional şi
empatic, considerată acceptabilă sau inacceptabilă prin prisma unui sistem de
valori. „Săracii”, în schimb, pur şi simplu deranjează. Distrug estetica
pieţelor şi parcurilor urbane, agasează solicitând ajutor, tacit sau vocifer,
pun în pericol sănătatea noastră prin bolile lor, acumulează lacom prestaţii
plătite din impozitele noastre, ocupă abuziv locuinţele părăsite sau îşi ridică
cocioabe de scânduri şi carton la periferii. „Săracii” sunt vizibili, dar
înlănţuirea cauzelor inegalităţii şi diviziunii sociale rămâne invizibilă. Dar
ei, săracii, cu siguranţă au participat în declanşarea acestei cauzalităţi,
comportamentul lor deficitar a determinat, măcar parţial, situaţia prezentă.
Prin urmare, „săracii” trebuie înainte de toate disciplinaţi, asistaţi în
completarea subiectivării fragmentare, înregistraţi ca „forţă de muncă”,
reciclaţi prin programe de consiliere şi formare profesională. Apetitul pentru
angajare trebuie cultivat prin vizite lunare la oficiul de şomaj şi prin muncă
în folosul comunităţii (condiţii pentru primirea de ajutor social),
responsabilitatea părintească întărită prin adeverinţe lunare privind
frecventarea şcolii de către copii şi penalizări financiare pentru absenţe
nemotivate (alocaţia de susţinere pentru familiile nevoiaşe), ajutorul pentru
încălzirea locuinţei, amăgitor de flexibil şi uşor de solicitat, controlat prin
anchete sociale la domiciliu.Discursul justiţiar vine adesea din partea
conducătorilor respectabili ai unor instituţii puse în slujba celor nevoiaşi.
Silviu Bian, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă,
declara în noiembrie 2010: „Noi trebuie să facem o analiză a poporului aşa cum
e. Avem curve, beţivi, puturoşi. Puturoşi câţi vreţi. Ştiţi ce înseamnă
puturos, nu? Leneş. Păi haide să vedem cum îi tratăm pe ăştia, cum tratăm,
bolile astea, că astea sunt boli sociale” (Cristina Sbîrn, Adevărul, 16
Noiembrie 2010). Peste mai puţin de un an, acelaşi Silviu Bian a fost demis din
funcţie, surprins în flagrant luând mită în valoare de 82,000 lei din partea
angajaţilor AJOFM Braşov în 15 octombrie 2011, după ce în luna septembrie
încasase deja o mită similară (Comunicatul DNA Nr. 593/VIII/3 din 16 octombrie
2011). Ioan Botiş, ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în 19
ianuarie 2011 declara: “Am prevăzut în mod foarte clar că orice venit de
susţinere a familiei va fi corelat cu participarea copiilor la şcoală. Am mers
cu măsuri extrem de corecte, astfel încât să stimulăm interesul familiilor de
a-şi trimite copiii la şcoală” (Claudia Pîrvoiu, Hotnews.ro, 19 ianuarie 2011).
Peste doar trei luni, Ioan Botiş părăseşte Ministerul, în urma dezvăluirii unei
situaţii de conflict de interese care a avantajat asociaţia “Parteneriat
Euroactiv”, unde soţia ministrului Botiş încasa un salariu lunar de aproape
8,000 lei şi care închiria pentru 5,500 lei/lună un spaţiu într-un imobil al
familiei Botiş (Gabriela Ştefan, Gândul, 26 aprilie 2011). Dominique
Strauss-Kahn, directorul Fondului Monetar Internaţional, sfătuia în decembrie
2010: “Ce trebuie să facă ţările în curs de dezvoltare? Aici, de asemenea,
scopul principal este relansarea creşterii puternice (…). Refacerea politicilor
de amortizare (“policy buffers”) se poate realiza într-un mod care permite
investiţia într-o infrastructură de facilitare a creşterii şi, totodată,
întărirea plasei de siguranţă a protecţiei sociale” (Address to the European
Development Days, 6th of December 2010). În 2011, Strauss-Kahn a demisionat în
urma unor acuzaţii multiple de agresiune sexuală (BBC, 13 Octombrie
2011).Tendinţa de blamare a “săracilor” transpare şi din sondajele de opinie
publică. Dintre cei care se percep în “clasa de sus” sau “clasa de mijloc”, 42%
consideră că motivul pentru care “există oameni ce trăiesc în sărăcie” este
“lenea şi lipsa de voinţă”; paradoxal, viziunea este împărtăşită de 37% dintre
cei care se auto-plasează în “clasa muncitoare” şi 27% dintre cei din “clasa de
jos”. Totuşi, cei din urmă menţionează într-un procent mai ridicat “nedreptatea
din societatea noastră” drept cauză a sărăciei: 39% dintre cei din “clasa
muncitoare, respectiv 44% dintre cei din “clasa de jos”. Într-o proporţie mai
mică, cauzele sărăciei sunt raţionalizate şi acceptate ca “parte inevitabilă a
progresului social”: 25% dintre cei din “clasa de sus” şi 14% din “partea
superioară a clasei de mijloc” consideră aşa (calcule proprii pe baza
Barometrul de Opinie Publică din Noiembrie 2005; poziţia de “clasă” a fost cea auto-identificată
de respondenţi).*** Reflecţia asupra situaţiei de sărăcie dezvăluie felul
în care libertatea şi egalitatea se condiţionează reciproc. Ieşirea din sărăcie
înseamnă libertatea de a trăi viaţa pe care o valorizăm (Sen, 1983; 2000), de a
participa cu demnitate, în mod egal, în societate (Consiliul European,
Decembrie 1984; Atkinson, 2002; Lister, 2004). Capabilitatea de a alege, nu
„şansa” abstractă de a avea acces. Decenţa înfăţişării în public şi dreptul la
respect.***"Raportorul special al Naţiunilor Unite critică penalizarea
sărăciei şi criminalizarea unor comportamente ce ţin de nevoile de
supravieţuire ale celor lipsiţi de resurse: “Modalităţile prin care statele şi
forţele sociale îi penalizează pe cei care trăiesc în sărăcie sunt interconectate
şi multidimensionale, ca atare nu pot fi analizate izolat. Pentru raportul de
faţă, identificăm patru domenii de preocupare: (a) legi, reguli şi practici
care restrâng excesiv permisiune Cristina Rata desfăşurării în spaţii publice a
unor comportamente ce ţin de nevoile de supravieţuire ale persoanelor ce
trăiesc în sărăcie; (b) reglementări de planificare urbană şi măsuri legate de
gentrificare şi privatizarea spaţiilor publice, ce afectează disproporţional
persoanele ce trăiesc în sărăcie; (c) cerinţe şi condiţionări privind accesul
la servicii publice şi prestaţii sociale care interferează cu autonomia,
intimitatea şi viaţa de familie a persoanelor ce trăiesc în sărăcie; (d)
folosirea excessivă şi arbitrară a detenţiei şi încarcerării, ceea ce pune în
pericol libertatea şi securitatea personală a celor ce trăiesc în sărăcie”
(Magdalena Sepúlveda Carmona, Special Rapporteur on extreme poverty and human
rights, Penalization of People living in Poverty, Report to the General
Assembly of the UN, A66/265, 4th of August 2011).Insistent, raportul vorbeşte
despre “persoane ce trăiesc în sărăcie”, refuzând comasarea lor într-o
categorie amorfă şi stigmatizată de „săraci”. Situaţia de sărăcie poate fi
definită, măsurată (Eurostat, 2010a şi b), analizată, înţeleasă raţional şi
empatic, considerată acceptabilă sau inacceptabilă prin prisma unui sistem de
valori.„Săracii”, în schimb, pur şi simplu deranjează. Distrug estetica
pieţelor şi parcurilor urbane, agasează solicitând ajutor, tacit sau vocifer,
pun în pericol sănătatea noastră prin bolile lor, acumulează lacom prestaţii
plătite din impozitele noastre, ocupă abuziv locuinţele părăsite sau îşi ridică
cociobe de scânduri şi carton la periferii. „Săracii” sunt vizibili, dar
înlănţuirea cauzelor inegalităţii şi diviziunii sociale rămâne invizibilă. Dar
ei, săracii, cu siguranţă au participat în declanşarea acestei cauzalităţi,
comportamentul lor deficitar a determinat, măcar parţial, situaţia prezentă.
Prin urmare, „săracii” trebuie înainte de toate disciplinaţi, asistaţi în
completarea subiectivării fragmentare, înregistraţi ca „forţă de muncă”,
reciclaţi prin programe de consiliere şi formare profesională. Apetitul pentru
angajare trebuie cultivat prin vizite lunare la oficiul de şomaj şi prin muncă
în folosul comunităţii (condiţii pentru primirea de ajutor social),
responsabilitatea părintească întărită prin adeverinţe lunare privind
frecventarea şcolii de către copii şi penalizări financiare pentru absenţe
nemotivate (alocaţia de susţinere pentru familiile nevoiaşe), ajutorul pentru
încălzirea locuinţei, amăgitor de flexibil şi uşor de solicitat, controlat prin
anchete sociale la domiciliu.Discursul justiţiar vine adesea din partea
conducătorilor respectabili ai unor instituţii puse în slujba celor nevoiaşi. Silviu
Bian, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, declara
în noiembrie 2010: „Noi trebuie să facem o analiză a poporului aşa cum e. Avem
curve, beţivi, puturoşi. Puturoşi câţi vreţi. Ştiţi ce înseamnă puturos, nu?
Leneş. Păi haide să vedem cum îi tratăm pe ăştia, cum tratăm, bolile astea, că
astea sunt boli sociale” (Cristina Sbîrn, Adevărul, 16 Noiembrie 2010). Peste
mai puţin de un an, acelaşi Silviu Bian a fost demis din funcţie, surprins în
flagrant luând mită în valoare de 82,000 lei din partea angajaţilor AJOFM
Braşov în 15 octombrie 2011, după ce în luna septembrie încasase deja o mită
similară (Comunicatul DNA Nr. 593/VIII/3 din 16 octombrie 2011). Ioan Botiş,
ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în 19 ianuarie 2011 declara:
“Am prevăzut în mod foarte clar că orice venit de susţinere a familiei va fi
corelat cu participarea copiilor la şcoală. Am mers cu măsuri extrem de
corecte, astfel încât să stimulăm interesul familiilor de a-şi trimite copiii
la şcoală” (Claudia Pîrvoiu, Hotnews.ro, 19 ianuarie 2011). Peste doar trei
luni, Ioan Botiş părăseşte Ministerul, în urma dezvăluirii unei situaţii de
conflict de interese care a avantajat asociaţia “Parteneriat Euroactiv”, unde
soţia ministrului Botiş încasa un salariu lunar de aproape 8,000 lei şi care
închiria pentru 5,500 lei/lună un spaţiu într-un imobil al familiei Botiş
(Gabriela Ştefan, Gândul, 26 aprilie 2011). Dominique Strauss-Kahn, directorul
Fondului Monetar Internaţional, sfătuia în decembrie 2010: “Ce trebuie să facă
ţările în curs de dezvoltare? Aici, de asemenea, scopul principal este
relansarea creşterii puternice (…). Refacerea politicilor de amortizare
(“policy buffers”) se poate realiza într-un mod care permite investiţia într-o
infrastructură de facilitare a creşterii şi, totodată, întărirea plasei de
siguranţă a protecţiei sociale” (Address to the European Development Days, 6th
of December 2010). În 2011, Strauss-Kahn a demisionat în urma unor acuzaţii
multiple de agresiune sexuală (BBC, 13 Octombrie 2011).Tendinţa de blamare a
“săracilor” transpare şi din sondajele de opinie publică. Dintre cei care se
percep în “clasa de sus” sau “clasa de mijloc”, 42% consideră că motivul pentru
care “există oameni ce trăiesc în sărăcie” este “lenea şi lipsa de voinţă”;
paradoxal, viziunea este împărtăşită de 37% dintre cei care se auto-plasează în
“clasa muncitoare” şi 27% dintre cei din “clasa de jos”. Totuşi, cei din urmă
menţionează într-un procent mai ridicat “nedreptatea din societatea noastră”
drept cauză a sărăciei: 39% dintre cei din “clasa muncitoare, respectiv 44%
dintre cei din “clasa de jos”. Într-o proporţie mai mică, cauzele sărăciei sunt
raţionalizate şi acceptate ca “parte inevitabilă a progresului social”: 25%
dintre cei din “clasa de sus” şi 14% din “partea superioară a clasei de mijloc”
consideră aşa (calcule proprii pe baza Barometrul de Opinie Publică din
Noiembrie 2005; poziţia de “clasă” a fost cea auto-identificată de
respondenţi).***Reflecţia asupra situaţiei de sărăcie dezvăluie felul în care libertatea
şi egalitatea se condiţionează reciproc. Ieşirea din sărăcie înseamnă
libertatea de a trăi viaţa pe care o valorizăm (Sen, 1983; 2000), de a
participa cu demnitate, în mod egal, în societate (Consiliul European,
Decembrie 1984; Atkinson, 2002; Lister, 2004). Capabilitatea de a alege, nu
„şansa” abstractă de a avea acces. Decenţa înfăţişării în public şi dreptul la
respect.***Tu știi cu cine vorbești? Antropologia (in)egalitățiiȚările cele mai
sărace ale lumii, africane și latino-americane, au și grade foarte înalte de
inegalitate, între 55 și 42. Dintre țările bogate, SUA prezintă cel mai mare
coeficient de inegalitate (40) . Țările dezvoltate formează un cluster (Italia,
Marea Britanie, Australia, Grecia, Spania, Elveția, Franța, Canada, Olanda) cu
o inegalitate medie, între 36 și 30. La celălalt capăt, un nucleu compact de
țări bogate și cu venituri egale, Germania, Cehia și Slovacia, Danemarca,
Norvegia, Suedia și Finlanda, apoi Japonia, cu inegalitate mică, între 28 și
24.La ambele capete există o corelație : la un capăt, țări sărace,
ne-democratice, cu mare inegalitate de venituri ; la celălalt capăt, țări
bogate, democratice, și cu venituri aproximativ egale. Inegalitatea veniturilor
(măsurabilă) e un bun predictor al nivelului de democrație dintr-o țară,
nivelul de democrație fiind prin excelență greu de măsurat.Egalitarism
antropologic, egalitate politică, și egalitate economicăExistă trei tipuri de
egalitate : economică, politică, și antropologică.Egalitatea economică e cea
mai ușor de definit : este egalitatea averilor sau a veniturilor. Egalitatea
politică este capacitatea cetățenilor de a-și exprima părerile politice și de a
se asocia pentru a-și revendica drepturile. Egalitatea antropologică e situația
în care membrii unei comunități consideră că, ideal, toți ar trebui să fie
egali (ca venituri sau drepturi) : bascii, italienii din nord-est, israelienii,
spartanii și, într-o anumită măsură, francezii sau canadienii din Quebec sînt
puținele exemple, heteroclite, de mentalitate egalitară.Egalitatea
antropologică și cea politică se întrepătrund. Tribalismul e o structură
antropologică puternică, incompatibilă cu democratizarea : e prezentă în Arabia
Saudită, Libia și Afghanistan. Clientelismul (baronii locali) e o altă
instituție antropologică tipică Americii Latine și Balcanilor (România,
Bulgaria, Grecia), Orientului Apropiat (Egipt, Liban) și Extremului Orient
(Coreea etc) și care scurt-circuitează, și ea, funcționarea democrației.În
cîteva cazuri, (in)egalitatea economică nu se corelează cu (in)egalitatea
antropologică. Un director de firmă japonez pretinde de la angajați supunere
oarbă, supușenie și plecăciuni – dar nu cîștigă, în medie, mai mult de șapte
ori decît un angajat de bază. Un director de firmă americană e tutuit de toți
angajații lui, dar cîștigă în medie de 100 de ori mai mult decît un simplu
angajat.**Egalitate antropologică versus egalitate în fața
instituțiilor.Egalitatea antropologică e situația în care membrii unei
comunități (Gemeinschaft, în sensul lui Tönnies) se percep unii pe alții ca
egali. Geert Hofstede, celebrul specialist în management cultural, a calculat
indicele distanței față de putere (PDI, power distance index). PDI măsoară
autoritarismul. Țara cea mai egalitară este Israelul, cu un indice de 13,
(Hofstede, 1985) urmată, previzibil, de Australia, Canada, Marea Britanie, SUA
și țările scandinave (între 30 și 40). Într-un studiu independent, Angelica
Neculăesei și Maria Tătărușanu au obținut în 2008 pentru România un PDI de 82,
care denotă un autoritarism accentuat.Nu există nici o diferență între
totalitarism și democrație atunci cînd, antropologic, poporul are o mentalitate
inegalitară, supus cu șefii și zbir cu subalternii. Și în totalitarism, și în
democrație există săli de așteptare, polițiști, vameși, administrații
financiare și birouri de pensii. Și în România comunistă, totalitară, și în cea
democratică, secretarele, birocrații și polițiștii sînt arțăgoși și brutali, în
cel mai bun caz condescendenți. Intelectualii români cei mai mediatici ignoră
cu dispreț egalitarismul din viața politică și din lumea universitară
occidentală, și elogiază elitismul. Elitismul e doar expresia, în cultură, a
mentalității autoritare. E interzis să-ți exprimi dezacordul cu
superiorul.Autoritarismul generează corupție, pe plan social, și pe plan
politic, greve, manifestații, revolte și revoluții. În țările cu mentalitate
autoritară, înnoirea puterii se face doar prin răsturnare. Românii percep
instituțiile ca mari monștri birocratici și care nu pot fi trași la răspundere
de către simplul cetățean. Cînd cetățenii au sentimentul că nu pot trage la
răspundere instituțiile statului, instituțiile își pierd legitimitatea, legile
își pierd legitimitatea, statul își pierde legitimitatea. De aici clișeul
”luptei împotriva corupției” : atunci cînd instituțiile nu sînt responsabile,
cetățenii, individual, știu că lupta pentru reformarea instituțiilor e
inutilă.***Digresiune autobiograficăAm predat, mai mulți ani, limba franceză în
Canada. Am avut două incidente, cu totul ; o elevă s-a supărat cînd i-am spus
”nu poți să ieși din clasă cînd vrei, fără să mă anunți” ; pe o a doua elevă o
pusesem absentă, zile la rînd, cînd ea de fapt fusese prezentă (lipsise doar la
prima oră, nu toată ziua ; cînd m-a rugat să corectez, i-am spus (probabil cu nepăsare)
că eram ocupat, și că aveam să rectific altădată.Și una, și cealaltă s-au dus
imediat la direcțiune să se plîngă. Și în primul caz, și în celălalt,
directorii m-au convocat imediat pentru explicații sau scuze, împreună cu
persoana vizată. Nici în primul caz, nici în al doilea, discuțiile nu au fost
amiabile, ci foarte ferme. În primul caz am avut cîștig de cauză, în al doilea
a trebuit să-mi fac autocritica și să-mi cer scuze.Cu beneficiul perspectivei,
am admirat promptitudinea și spiritul de echitate al instituțiilor : directorul
nu se simțea niciodată obligat să-și apere sau să-și justifice subordonatul ;
angajatul trebuie să ofere explicații complete și exacte, sau să se scuze
imediat. În structurile autoritare, ședințele sînt inutile : subalternii nu
oferă feedback. Practic, teama de a-l contrazice pe șef duce la proasta lui
informare. Ierarhiile autoritare sînt eficiente pentru îndeplinirea sarcinilor
simple (în construcții, în armată) dar nu și în cazul sarcinilor complexe.
Șefii sînt brutali și subalternii sînt ipocriți. Egalitatea nu e bună în sine ;
ea doar permite subordonaților să-și ofere părerea, și astfel să augmenteze
cantitatea de informație din sistem. Cu cît sarcina e mai complexă (construirea
unei mașini, a unei rachete) cu atît inputul fiecăruia e mai necesar.***Un
cuvînt bun despre Tea PartyExistă în Statele Unite o aripă a partidului
republican care are un singur slogan : reducerea impozitelor. Tea Party s-a
făcut remarcată prin această marotă simplistă care a strîns numeroși adepți. Ce
e de admirat aici ? Într-o societate egalitară, cei care se opun impozitelor
mari se exprimă vehement și apoi se asociază pentru a-și asigura capital
politic. Într-o societate autoritară nu există altă ieșire decît evaziunea
fiscală. În Balcani, (Grecia, Bulgaria, România) cetățenii recurg la evaziune
fiscală și munca la negru fiindcă știu că revendicările sînt inutile; în SUA,
unde distanța față de putere e (relativ) mică, oamenii se asociază fiindcăCare
sînt originile autoritarismului latino-american și ale democrației din SUA ? În
America Latină, exploatarea agricolă s-a făcut în latifundii, lucrate de peoni
indieni sau sclavi negri. În SUA, statul a distribuit suprafețe egale
coloniștilor, terenuri cît să poată fi lucrate de o familie. În cazul Americii
Latine, societatea s-a polarizat între o clasă de latifundiari și una de peoni,
fără nici o clasă mijlocie. În România (și Rusia) răsturnarea comunismului a
dus la privatizarea frauduloasă a capitalului, ducînd la apariția oligarhilor
în Rusia și a mogulilor și baronilor locali în România. Rezultatele au fost
echivalente.Am mai polemizat pe același subiect și persist : în societățile
difuz-autoritare ca cea românească, puterea (politică sau de alt fel) este cea
care determină averea și cîștigurile. Economicul nu e autonom. Partidele de o
culoare sau alta care au alternat la putere după 1990 ar găsi cu greu un român
ajuns prosper doar prin spiritul lui întreprinzător între sutele de regi ai
asfaltului sau alte soiuri de îmbogățiți din contracte cu statul. În țările cu
mentalitate autoritară, averea (sau îmbogățirea, sau succesul în afaceri)
depind de bunele relații cu oamenii puterii. Economicul nu e autonom față de
politic.Diferența dintre țările occidentale și România (sau Moldova, Ucraina,
Rusia, Bulgaria și Bielorusia, țările Asiei centrale) e că în Occident
economicul e autonom față de politic. În România există trei clase : clasa
celor săraci, cu un salariu de opt sute de lei pe lună, clasa mijlocie, plecată
în Italia ori Spania, și oligarhii.**Inegalitate și privatizareRecomand în
continuare tuturor Delay, deny, defend : (amînă, neagă, apără-te) de Jay
Feinman. E o carte despre asigurările private din Statele Unite, ale căror
profituri sînt imense, și care, pentru a le obține, amînă, neagă și resping în
instanță pretențiile asiguraților. În România, sistemul de asigurări de
sănătate e exsanguu și lăsat să moară prin sîngerare. Locul său va fi luat de
asigurările private. Unum, asigurări de sănătate din SUA, a fost condamnată în
48 de state americane pentru practicile sale ilegale. Conseco vindea asigurări
de sănătate bătrînilor, și complica într-atît cererile de rambursări, încît
aceștia mureau între timp sau abandonau. Well-Point, altă firmă de asigurări de
sănătate, anula polițele de asigurări ale femeilor gravide și bolnavilor
cronici. United Health a vîndut polițe de asigurare unor bătrîni fără să-i
informeze că astfel pierdeau numeroase avantaje ale Medicare, sistemul de
asigurări universal și gratuit pentru bătrîni.Este imensă neajutorarea individului
în fața birocrației de stat ; în schimb, neajutorarea sa în fața unei firme
private de asigurări de sănătate nu cunoaște limite. Angajații acesteia primesc
prime pentru orice rambursare amînată, pentru orice rambursare înjumătățită,
pentru orice respingere de rambursare, chiar dacă ea duce la un proces. Pentru
individul asigurat, procesul e costisitor și lung, cu sorți îndoielnici ; firma
nu are credite de plătit, are proprii ei consilieri juridici, și are timp –
foarte mult timp. Chiar dacă pierde, amenzile pe care le plătește sînt
mici.Angajații firmelor de asigurări sînt rapaci. Ei au un interes personal în
a respinge rambursările – primesc prime pentru asta. Înlocuind asigurările de
sănătate de stat cu asigurări private, noua putere neo-liberală creează o
imensă escrocherie legală, cu firme imense.Inegalitatea din România nu e
provocată de polarizarea veniturilor. Cele două fenomene merg în paralel, și au
aceeași cauză : mentalitatea autoritară. 1789, anul Revoluției franceze,
marchează limita între două epoci : epoca feudală, în care puterea e cea care
aduce avere (nobilul, seniorul feudal, e bogat fiindcă e nobil, și nu invers) ;
după 1789, epoca burgheză, în care averea e cea care aduce putere (averea
permite plata unei campanii electorale)România e, încă, o țară feudală,
pre-modernă : legătura unor mici întreprinzători cu reprezentanții puterii le
aduce contracte grase cu statul. Nu există în România altă resursă de venituri.
Am trimis unui număr de zece cunoștințe două liste, una cu salariile profesorilor
universitari din România, alta cu salariile profesorilor universitari din SUA.
Cu o singură excepție, interlocutorii mei n-au știut ce să facă. Pentru mine,
contrastul era izbitor : pentru o facultate dată, în SUA, cel mai mare salariu
era dublu față de salariul minim, în vreme ce în România, cel mai mare salariu
e de patru ori mai mare.**În ce țară ți-ai dori să trăiești?Economistul
american Michael Norton, de la Harvard, și economistul israelian Dan Ariely, de
la Duke University, aa propus un sondaj global. Întrebarea era următoarea : fie
următoarele țări, A, B, C, D, E…. . Populația e împărțită în cinci părți egale,
de la primii 20 %, cei mai bogați, pînă la ultimii 20 % cei mai săraci. În țara
A, primii 20 % dețineau 85 % din averea totală, în țara B, 80 %, în țara C, 75
%, și așa ai departe.Persoanelor li se punea întrebarea : imaginați-vă că ar
trebui să trăiți în una din țările următoare, fără să știți din ce categorie
veți face parte. În care țară ați dori să trăiți ? Rezultatele, în general,
erau lipsite de surprize. Urma o altă întrebare : care credeți că este
distribuția averilor în țara în care locuiți ? Americanii dădeau răspunsurile
cele mai pitorești : în medie, doreau să trăiască într-o țară cu o distribuție
a veniturilor egalitară, (cam ca cea a Suediei) și subestimau masiv
inegalitatea din Statele
Unite.(http://www.people.hbs.edu/mnorton/norton%20ariely%20in%20press.pdf)În
România, mentalitatea autoritară creează două situații : menține inegalitatea
între individ și instituțiile statului, ceea ce descurajează revendicările,
individuale sau colective, și deci împiedică reformarea sistemului. În al
doilea rînd, autoritarismul menține feudalismul, sistemul în care îmbogățirea
depinde de influența politică sau puterea politică a individului, iar sistemul
politic și cel economic nu sînt separate. Inegalitatea economică e tolerată în
SUA, (sau alte țări occidentale) unde cetățenii își pot revendica drepturile
fie individual, prin justiție, fie colectiv, prin asociere politică. În
România, liberalismul e imposibil, întrucît politicul și economicul se
întrepătrund mult prea mult.Economia de piață nu duce la apariția concurenței,
ci firmele mari le înghit pe cele mici pentru a împiedica apariția concurenței,
și firmele se concentrează în permanență.Mentalitatea autoritară permează pînă
și în structura geografică. Țările cu mentalitate autoritară sînt centralizate,
cu o capitală hipertrofiată și cu o provincie puțin locuită : Buenos Aires, Rio
de Janeiro, Moscova, București sînt capitale imense, mult mai mari decît
orașele de rangul doi din țările respective (regularitatea poartă numele de
legea lui Zipf).Barbara Heyns, New York University. (Emerging inequalities in
Eastern Europe, 2005) măsoară creșterea inegalității în Europa de est între 1990
și 2002.țara19902002Diferența indice Gini (creșterea inegalității)PIB per
capita, 2009Slovenia2624- 223 00Cehia2023+ 318 000Estonia2839+ 1114
000Ungaria2226+ 4 13000Polonia2735+ 812 000Rusia2645+ 1910 000România2335+ 127
500Bulgaria2337+ 116 700Moldova2543+ 181 600În ce privește indicele Gini, care
măsoară inegalitatea economică, peste limita de 40 nu mai există nici un stat
democratic, iar sub limita de 30 avem 5 țări totalitare și sărace, și 17 țări
democratice și bogate – cele democratice predomină semnificativ.Din tabelul de
mai sus, observăm că există o corelație importantă între creșterea economică,
autoritarism și inegalitate. Cu două excepții (Rusia și Estonia) creșterea
inegalității e invers proporțională cu creșterea economică : cu cît o țară a
crescut economic mai mult, cu atît nivelul de inegalitate a crescut mai puțin.
De asemenea, corelația între autoritarism și creșterea inegalității este extrem
de semnificativă : cu cît o țară e mai autoritară, cu atît creșterea
inegalității e mai mare : Rusia, Moldova, România, Bulgaria, Polonia, Ungaria
și Slovenia pot fi aranjate în această ordine în funcție de autoritarism,
absența democrației, pe de o parte, și în funcție de creșterea inegalității
economice.Cu excepția Rusiei (a cărei creștere economică e datorată exploatării
resurselor naturale, petrol și gaz) țările care au avut cea mai mare creștere
economică au avut și cea mai redusă creștere a inegalității.
Dan Norea: "Ştie pământul şi văzduhul/ C-am fost numit
sărac cu duhul/ De-atuncea sunt haiduc dibaci -/ De la bogaţi dau la săraci.
Dan Pavel: "Vă aștept cu brațele deschise. Realitatea mea
e ocupată de sclavi care trudesc pentru bogați și de slabi ce cad mereu pradă
celor puternici. Ai fumat o iarbă, treci în cătușe, dar pe băieții cu tona de
cocaină ia-i de unde nu-s. Aici e vai de pielea ta dacă nu vrei să faci parte
din partid, din mafie, din grupul de interese sau din clică. Ești cu noi sau
împotriva noastră.
Dan Tănăsescu: "LIBERTATEA este o ILUZIE! Cele trei lanțuri
ale sclaviei moderne sau ”NOUL stil de viaţă de orăşean”Orice fiinţă vie de pe
această planetă are de la naştere toate aptitudinile şi mijloacele pentru a
supravieţui şi a duce o viaţă normală. Orice pasăre îşi poate construi cuibul
fără să aibă nevoie de bani de la bancă sau din altă parte. Orice animal îşi
poate procura hrana şi apa fără să plătească cuiva pentru asta, poate să îşi
găsească o pereche cu care să aibă urmaşi, fără ca pentru acest lucru să
trebuiască să presteze zilnic un anumit serviciu faţă de un alt animal.Acest
lucru a fost valabil şi pentru om până la apariţia civilizaţiei. Fiecare
individ care poseda o bucată de pământ putea, prin propria muncă, să îşi
producă şi să-şi procure cele necesare traiului şi putea în acelaşi timp să-şi
susţină şi familia. Prin apariţia civilzaţiei, care a dus la crearea unor
structuri şi sisteme artificiale, precum oraşele, fabricile, statul şi băncile,
omul a fost desprins brutal din mediul său natural şi rupt de mijloacele
proprii de asigurare a existenţei. Omul a fost dezrădăcinat şi obligat să
muncească pentru alţii pentru a supravieţui. Aşa a început exploatarea omului
de către om.Mulţi ar putea crede că acesta a fost un proces natural şi o evoluţie
firească a umanităţii, dar nu este aşa. Ruperea omului natural de mediul său a
fost făcută cu bună ştiinţă de acei care conduc astăzi lumea, dintr-o lăcomie
nemăsurată şi o dorinţă bolnavă de putere şi de dominaţie asupra semenilor.
Este mai degrabă un fenomen de parazitare a unui număr foarte mare de oameni de
către un grup mult mai restrâns, dar mult mai abil în arta manipulării. Este
dominaţia celui viclean şi lacom asupra celui cinstit şi naiv. Acest lucru a
fost observat în cazul statelor europene dezvoltate din secolele trecute care
au avut colonii pe diferite continente ale lumii. La început băştinaşii trăiau
liniştiţi şi îndestulaţi până la venirea cotropitorilor. Organizaţi în
comunităţi naturale, adică triburi şi sate, ei se bucurau de roadele pământului
şi erau oameni liberi.Primul lucru pe care l-au făcut invadatorii a fost să
cumpere pământurile băştinaşilor pe nimic, profitând de naivitatea lor, iar
aceştia din urmă, rămânând fără mijloace de trai, au fost obligaţi, mai apoi,
să devină sclavi şi să lucreze pământurile, care în trecut le aparţineau. În
lumea occidentală sclavia modernă pe care o trăim azi cu toţii a apărut odată
cu “Revoluţia Industrială”, care a propulsat burghezia ca clasă socială
dominantă. Negustorii şi industriaşii au transformat vechile târguri în oraşe
şi au determinat tot mai mulţi fermieri să îşi abandoneze pământurile şi să se
stabilească în oraşe, atraşi de mirajul unei vieţi mai uşoare.
Astfel, fiind rupţi de pământ şi de mijloacele naturale de asigurare a
existenţei, oamenii liberi au devenit sclavi ai muncii salariate, vânzându-şi
timpul şi energia în schimbul unui salariu, de multe ori insuficient. Noul stil
de viaţă de orăşean a dat astfel naştere la trei forme de sclavie, care leagă
individul de civilizaţie ca nişte lanţuri invizibile:1. Sclavia muncii
salariate. Singura modalitate de supravieţuire pentru omul modern, dacă nu este
un infractor, un afacerist bogat, sau nu face parte dintr-o familie bogată,
este să muncească pentru altcineva, ca salariat. Numai că, datorită avansurilor
tehnologice, azi este din ce în ce mai puţin nevoie de personal uman pentru a
efectua diferite munci şi astfel forţa de muncă a devenit o marfă excedentară,
deci foarte ieftină. Prin urmare, găsirea unui loc de muncă este un lucru tot mai
dificil, care se face pe baza unei competiţii acerbe între indivizi. De pe urma
acestei situaţii profită doar proprietarii de companii şi bancherii, care sunt,
de fapt, proprietari moderni de sclavi, ce se supun de bunăvoie.2. Sclavia
confortului. Viaţa în mediul urban ne-a învăţat cu o serie de necesităţi pe
care omul din vechime nu le avea: căldura centralizată, curentul electric,
gazele, aerul condiţionat, telefonul, televiziunea, Internetul, aparatele
electrocasnice, automobilul etc. Am devenit dependenţi de toate aceste nevoi,
în mare parte artificiale, care de multe ori ne izolează faţă de semeni şi ne
fac mai egoişti. În acelaşi timp nu ne putem asigura şi procura aceste lucruri
singuri şi de aceea suntem la cheremul companiilor care produc şi distribuie
aceste servicii şi bunuri, care deţin monopulul lor şi controlează astfel şi
preţul pe care îl plătim pentru confortul nostru.3. Sclavia creditelor. Poate
cea mai perfidă şi cea mai împovărătoare sclavie este cea faţă de cămătarii
deghizaţi în oameni de afaceri cu costum şi cravată, care se numesc bancheri.
Prin complicitatea cu mass-media şi publicitatea, aceştia ne fac să ne dorim
multe lucruri inutile, mult mai multe decât ne putem permite şi ne induc
percepţia că aceste lucruri sunt extrem de valoroase şi necesare. Astfel cădem
în capcana împrumuturilor la bănci, care ne transformă, pe lângă sclavi faţă de
patron şi stat, în sclavi ai cămătarilor cu gulere albe. Individul intrat în
hora împrumuturilor, trebuie să muncească din ce în ce mai mult, pe tot
parcursul vieţii pentru a plăti, iar când ajunge la limita capacităţii de a
returna banii plus dobânda, clachează şi este deposedat de bunuri sau ajunge la
sinucidere.Aceste forme de sclavie sunt trăite azi din plin de mulţi dintre
românii care s-au lovit, mai mult sau mai puţin dur, de realităţile sistemului.
Dar dacă ești o ființă conștientă, care își cunoaște nevoile și limitele atunci
faci alegerile cele mai bune pentru a nu ajunge sclav al sistemului.
Dana Ene: ”Am învăţat de la avari că drumu'
anevoios/ e un cuţit fără mâner ce taie pân' la os/ am învăţat de la stăpâni că
lumea nu-i a lor/ că întrutotul ei depind de viaţa sclavilor/ am învăţat de la
săraci că avuţia stă/ în germenele dragostei, cum a-ul stă în ă
Daniel Aurelian
Radulescu: ”Vreau
o societate nouă,/ În care cartea să primeze,/ Nu numai hoţi să protesteze/
Furând cu mâinile amândouă/ Doresc balanţă, echitabil,/ Nu comunism, săraci
egali,/ Conduşi de schizo' infernali/ Lozinci, cu creier incapabil!/ Tânjesc
jalonul de valoare/ Ce-ar măsura palme bătute/ Şi minţi cu suflete umplute/ Că
proşti conduc şi doare, doare!/ Visez c-o zi voi fi-ntr-o ţară/ Dorită obcină
de-o lume/ Din naştere, cu-acelaşi nume,/ C-o graniţă, cât tot afară!” *** ”Ah,
cum ne prăduim pe-ascuns de omenie/ Purtându-ne în fond ascunse uri,/ Dorind la
alt, ce nu vrem nouă să ne fie/ Suntem săraci interior, doar umpluturi!
David
Hume: ”O înclinaţie
către speranţă şi veselie este o reală bogăţie; una către teamă şi supărare o
adevărată sărăcie
Dealul
lui Napoleon: ”Omul
care face mai mult decat este platit va fi in curand platit pentru mai mult
decat ceea ce face”
Democritus: ”Celebritate si bogatie fara ratiune sunt o avere
nesigura.**"Dacă nu vei dori multe (lucruri), puţinul îţi va părea mult;
căci o dorinţă moderată face sărăcia echivalentă cu bogăţia.**"Dorinţa de
câştig care nu se satură niciodată este mai rea decât sărăcia cea mai mare,
căci creşterea lăcomiei aduce creşterea nevoilor. – bogăţia şi sărăcia exprimă,
deci, un raport, pe acela dintre nevoi şi împlinirea lor. Există, deci, bogaţi
săraci şi săraci bogaţi. În acelaşi sens, caracteristic pentru morala antică:
Sărăcie, bogăţie: cuvinte pentru lipsă şi abundenţă. Nu este bogat acel căruia
îi lipseşte ceva şi nu este sărac acel căruia nu-i lipseşte nimic. Dacă nu
doreşti mult, puţinul îţi va părea îmbelşugat. Dorinţele moderate fac sărăcia
puternică precum e bogăţia.**"Fericirea şi nefericirea sunt în suflet.*** Nimeni nu vrea să aibă prieteni
săraci.Prin a dori puţin, un om sărac reuşeşte să devină bogat***Speranţa unui
câştig ruşinos este începutul pagubei.**"Viaţa printre străini te învaţă
cumpătarea, căci fiertura de orz şi culcuşul de paie sunt leacurile cele mai
dulci împotriva foamei şi a oboselii.
Demostene: ”Bogăţia unei republici constă în
numărul aliaţilor săi, în încrederea şi dragostea lor, şi din acest punct de
vedere sunteţi extrem de săraci
Denis
Diderot: ”Saracia
are si ea inlesnirile ei, iar belsugul, stramtorarile lui” *** ”Luxul ruinează
pe bogat şi îndoieşte lipsurile celor săraci
Diana
Niţă: ”Dacă, acum, nu
ne salvăm unii pe alţii,/ Mai târziu, o să ne salvăm unii de alţii/ Nu o să mai
ţinem cont,/ Că suntem fraţi de o mamă,/ Parte ai aceluiaşi neam sau/ popor
compatriot/ Fiecare va lupta pentru el,/ Pentru a se şti în siguranţă şi/
a avea ce număra în portofel/ De te vei afla pe o margine de lume,/ Va trece pe
lângă tine şi-şi va face închinăciune / Işi va contina drumul, nu va privi
înapoi,/ La omul sărac, dar bogat în nevoi/ Şi ne-aşteaptă ploi, pe noi/ cei
care ţinem 'umbrela' pentru doi/ Din care unul, cum dă de mai bine, e primul ce
tradează/ şi înveţi să lupţi singur, cum ai făcut o viaţă
Dida
Diana Cioponea: Şi
dacă ploaia n-ar cădea în picuri,/ Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,/ Eu
te-aş păstra sculptată-n amintire/ Şi n-aş mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Diego
Fusaro: ”Omul fara
radacini este sclavul ideal pentru ca poate fi intr-o maniera usoara poate fi
manipulat total de putere”
Diogene: ”Sărăcia vine spontan în ajutorul
filozofiei; căci, pe când aceasta încearcă să ne convingă prin vorbă, sărăcia
ne constrânge prin fapte
Diogenes Cynicus**"Diogene spunea că sărăcia
vine spontan în ajutorul filozofiei; căci, pe când aceasta încearcă să ne
convingă prin vorbă, sărăcia ne constrânge prin fapte.
Doina
Bonescu: ”Degeaba,
în genunchi te rogi, într-o biserică creştină,/ Dacă acasă când ajungi, prin
fapte, inima-i haină/ Degeaba-mparţi la cei săraci, cadou, în zi de
sărbătoare,/ Dacă, în rest, îţi pare rău să dăruieşti măcar o floare/ De furi,
urăşti sau umileşti pe cel sărman fără de casă,/ Vei arăta în caracter, partea
umbrită şi hidoasă/ Şi dacă ponegreşti în gând, vecin, prieten sau un frate,/
Să nu te miri, când Domnul Sfânt, va face într-o zi dreptate/ De poţi să faci
un bine, fă-l, să nu aştepţi recunoştinţă,/ Aceasta înseamnă să fii om, să ai
iubire şi credinţă
Don
Herold: ”Saracia
trebuie sa aiba unele satisfactii altfel nu vad cum de sunt atatea persoane
sarace
Dorin Dumitriu. ”Aţi memorat doar ceea v-a fost
spus să memoraţi - "capul plecat sabia nu-l tăie"... nimeni nu
pomeneşte nimic de următorul vers "dar cu umilinţă lantu-l
înconvoaie".Asta vreţi să fiţi ? Sclavi ? Înseamnă că va meritaţi
soarta.**Handicapaților, se stinge neamulNe mor copiii, mor romanii arși,Taie
în carne vie hamulCu care ne struniți ca niște lași.***Îmi faci mult rău chemându-mă acasă,/
Tu ştii la fel de bine că, în ţara mea,/ Dacă nu fur, nu pot să-mi construiesc
o casă/ Ştiu că bătătura ţi-e plină de ciulini/ Dar, să nu uiţi că sărăcia ne
desparte/ Mi-e dor în fiecare zi de ochii-ţi calzi/ Mă doare sufletul că nu mai
pot să te ridic, când cazi,/ Şi aş veni târându-mă-n genunchi acasă,/ Dar ştiu
că n-ai avea ce să îmi pui pe masă/ M-ai învăţat că Dumnezeu există/ Nu plânge
si nu ma chema Rezistă!”
Dorin Farca: "Ce i nou in ultimele mii de ani?A evoluat
modul in care stapanii spun sclavilor povestea ce i mentine docili.**"Tot
aud chestia asta cum ca... "ei" (oricine ar fi ei) ne ar controla
daca am accepta "cipul" pe cartea de identitate sau
vaccinarile.Pai... se indoieste cineva ca acum nu am fi controlati total
?Oamenii au acceptat lucruri mult mai sinistre fara cracnire. Au acceptat
razboaie fara sens care au ucis milioane si milioane de oameni. Au acceptat sa
le fie luate pe degeaba resursele naturale, sa fie indatorati... sa devina
slugile a 1-5 % din populatie.Deci... ma indoiesc ca cineva se va rascula cu
adevarat daca s ar introduce cipurile in cartea de identitate sau daca
vaccinarile ar fi obligatorii.Subiectele astea sunt doar pentru abaterea
atentiei. Pentru ca unii sa si arate "curajul" pe Fb. Pot sa jur ca
daca maine s ar schimba cartile de identitate si vaccinarea ar fi
obligatorie... nimeni (sau oricum... nici o masa de oameni semnificativa) nu ar
avea curaj sa se opuna cu adevarat.Nu poate exista nimic mai grav decat ca...
in numele "democratiei", o mana de oameni sa decida in locul
vostru.Nu poate exista nimic mai grav decat sa fi aproape sa nu mai ai o
tara.Si... totusi... toti se fac ca ploua, cautad alte subiecte pentru a si
arata vitejia...Intre timp, "vitejii" ingroasa randurile votantilor
din 4 in 4 ani pentru a si alege stapanii.. sau mai degraba... pentru a desemna
papusa dorita de adevaratii stapani.**"Acolo unde exista sclavi....
intotdeauna exista si oameni liberi. Daca nu altii... cel putin stapanii lor.
Deci... nu stapanii sunt de condamnat pentru ca vor sa fie liberi intr un
sistem in care exista doar 2 variante: a fi sclav sau a fi liber. De condamnat
sunt cei ce accepta sclavia.**"Nu e vorba ca trebuie sa obtii ceva... in
special supravietuirea "prin munca proprie si cinstita".
Deocamdata... nu avem alte variante. Nici o alta specie nu are tampenia asta cu
"munca". Ea e din oficiu ca o necesitate... fara a fi macar
considerata ca atare. Sunt destule specii care nu trebuie sa faca ceva special
pentru a supravietui. Desigur.. in afara de a mesteca mancarea si.. a se
deplasa sa o ingereze. Idem oamenii. Nu ar trebui sa munceasca toti odata si
nici un program fix. Doar pentru asigurarea supravietiúirii decente ar fi
suficeint sa "munceasca" o fractiune... prin rotatie si nu neaparat
un program fix si strict. Si... evident.. nu ar trebui sa fie considerata
"munca". Munca... atunci cand ea nu e voluntara (si nu e, daca nu
poti supravietui fara) e, de fapt... sclavie.**"Tot apare un spot pe TVR
cum ca... "nu dati bani cersetorilor pentru ca incurajati
exploatarea". Departe de mine de a va spune sa le dati bani. In cele mai
multe cazuri, in spatele cersetorilor stau adevarate mafii, bine organizate.
Totusi... cei ce cersesc efectiv, in covarsitoarea majoritate a cazurilor, sunt
doar niste unelte... carora... chiar daca li se iau toti banii facuti din
cersit... macar li se asigura subzistenta (un loc de dormit si ceva de
mancare). bDaca s ar dori cu adevarat eradicarea cersetoriei... poate ca statul
(statele) ar trebui sa asigure tuturor conditiile minime de subzistenta.
Macar... un container in care sa doarma. Lumea inca face mishto de locuintele
comuniste... dar, extrem de multi se mandresc ca sunt proprietari, deoarece
detin chiar cate o astfel de "cutie de chibrituri". Romania cica ar
fi tara cu cei mai multi proprietari dar... paradoxal... tara cu cea mai saraca
(cel putin oficial, in statistici) populatie din UE
Doris
Day: ”Recunoștința
este bogăția și plângerile sărăcia
Dorothy
Parker: ”Daca
vrei sa stii ce crede Dumnezeu despre bani, uita-te la oamenii carora le-a dat”
Doru Octavian Dumitru: ”Sărac în
această societate nu înseamnă neapărat leneș. Înseamnă cel nedreptățit de
societate, înseamnă cel care nu mai dorește să fie parte dintr-o societate
absurdă și anormală (vezi: "Sărac și curat, se spune despre cei care
preferă să rămână săraci decât să se îmbogățească prin mijloace
necinstite"), condusă doar pe principii false și mercantile (vezi sensul
peiorativ: "preocupate numai de câștigul material, care urmăresc în orice
împrejurare doar profit"). Sărac poate să însemne pentru cineva ideea de
simplitate și modestie, dar care o să fie judecat mereu de lacom, ca fiind
'amărăștean' și 'prostălău' pentru că nu știe să se descurce să-și facă banii.
Sărăcia și desprinderea de avuția materială înseamnă inclusiv a alege calea
spre credință.”
Dumitru Borțun: "Iobăgia a fost desfiinţată
cel mai târziu la noi. Iobăgia, că forţă de muncă forţată şi neplătită, produce
două fenomene grave în societate. Lenea şi hoţia. O morală a subordonării şi
aservirii vs dominaţie şi împilare. Aceste lucruri care au rămas prea mult,
acest feudalism întârziat, care mai palpită şi astăzi în societate, prinde
foarte bine celor ce intră în iobăgia corporatistă de astăzi. Îi ajută să nu
vadă, să nu simtă împilarea, exploatarea şi dominaţia existentă.
Dumitru
Delca: ”A venit
la domn primar/ Ajutor umanitar/ Cu lacăte l-a ferecat/ Şi la săraci nu l-a
dat/ După ce-au zăcut o lună/ Au dispărut fără urmă,/Toate câte au venit/
Primarul jură că-i cinstit” *** ”dreptatea-i mincinoasa/ pe cei saraci ii
apasa*** Nu mai este,/ "ţara mea de glorii"/ şi nici "ţara mea
de vis"/ Ducem bătălii fără victorii/ şi crunta sărăcie ne-a învins *** O,
lume, tu eşti strâmbă, nu vrei să faci dreptate;/ Cei josnici au avere, au
funcţii, au de toate,/ Iar cei cu suflet nobil trăiesc în sărăcie/ Şi-ndură ca
cei josnici cu ei trufaşi să fie”*** ”Fericit e cel ce prinde/ post de
slugă la argat/ Până acolo se întinde/ sărăcia ce ne-aţi dat” *** ”Ne cereţi
votul insistent/ s-ajungeţi în parlament/ De-acolo, nu vă daţi plecaţi/ decât
când sunteţi legaţi/ Prin viclenii şi minciunele/ furaţi si faceţi avere/ în
desfrâu şi lux trăiţi/ La săraci, nu vă gândiţi/ Ca in iarna
viscoloasă,/ căldură n-avem în casă/ n-avem ce pune pe masă”
Dumitru Marius: "Intr-un borcan nu foarte
inalt au fost pusi niste purici. Apoi borcanului i s-a pus capacul, prevazut cu
mici gaurele, cat sa intre aer. Puricii tot topaiau in sus. Poc, poc, poc,
dadeau cu capatanile in capac. Dupa un timp, din ce in ce mai rar se auzeau
pocniturile, ca intr-un final sa se asterne linistea. Puricii invatasera sa
sara strict cat sa nu-l mai izbeasca.Apoi, cei cu studiul, au inlaturat
capacul. Dar puricii n-au iesit, caci deja cu totii nu sareau mai sus de
inaltimea gurii borcanului.SISTEMUL a creat un mare borcan, iar noi suntem
puricii din el. A fost construit deja de multa vreme, asa ca suntem de cateva
generatii acolo.Ne inmultim si ne nastem in borcan. Mancam si murim in el.Cei
ce stapanesc SISTEMUL ne-au oferit si democratia cu sistemul sau de vot. Prin
el ii “alegem” periodic pe vatafi, puricii dintre noi loiali stapanilor.Ni se
ofera si distractii. Suntem invatati si cum sa nu gandim. Iar de la o vreme
stapanii vin si cu tot soiul de inovatii, precum cardul de sanatate, despre
care ni se spune ca fara el ne vom tavali in chinuri.Insa borcanul nu are
capac… De cand ne nastem ii vedem pe cei maturi cum topaie strict pana la
inaltimea gurii borcanului. Niciodata mai sus. Si deseori nici nu-i mai
intrebam: de ce? Sarim si noi strict pana acolo.Din cand in cand cate un purice
le spune celor din jur ca din strabuni se aude ca exista o lume si dincolo de
gaura de sus. Ei sunt nebunii…
Dumitru
Popescu: ”Nu
saracia materiala de azi ma sperie de altfel e o exagerare, un refelex vechi,
reanviat ci saracia vietii sufletesti de pana acum Am trait ca o cartita in
galeriile abundentei Am iesit la lumina, lumina e prea tare pentru ochii mei?
Sau prea ” *** ”Posedăm facultatea de a uita, de a ne adapta la sărăcie şi
mizerie, la zero, la propria anulare În uitare ne îngropăm tot ceea ce e mai
frumos şi bun, propria fiinţă, şi asta cu mult înainte de a-şi înfige groparii
cazmaua în pământul cimitirului
Duras Cel Intelept: "Romanii, cei mai saraci
membri UE. Peste 6,6 milioane de romani sufera de lipsuri materiale severe, cea
mai mare cifra din UE, dintr-un total de aproape 9 milioane de persoane care
traiesc in saracie sau risca sa ajunga in aceasta situatie, reiese din datele
prezentate miercuri de Eurostat, potrivit Mediafax.Tot ce ai nevoie ca sa iti
incepi cariera in trading este in Biblioteca Forex! Intra acum! Potrivit
informatiilor Eurostat, 41,4% din populatia Romaniei risca saracia sau
excluderea sociala, reprezentand 8,89 milioane de persoane dintr-o populatie
totala de 21,47 milioane luata in calcul de biroul de statistica al UE. Datele
au fost colectate la nivelul anului 2010. Statele UE cu cele mai ridicate
procentaje din populatie care risca saracia sunt Bulgaria (42%), Romania (41%),
Letonia (38%), Lituania (33%) si Ungaria (30%). La polul opus se regasesc Cehia
(14%), Suedia si Olanda (15% fiecare), Austria, Finlanda si Luxembourg (17%
fiecare). Statistica se refera la persoane care traiesc in gospodarii cu un
venit discretionar echivalat sub limita riscului de saracie, de 60% din venitul
discretionar median echivalat national calculat dupa incasarea transferurilor
sociale. Venitul echivalat este calculat prin impartirea venitului total al gospodariilor
la numarul de membri, cu ponderile 1 pentruprimul adult, 0,5 pentru alti membri
cu varsta de peste 14 ani, respectiv 0,3 pentru minori cu varsta sub 14 ani.
Totodata, 31% din populatia Romaniei sufera de lipsuri materiale severe,
reprezentand 6,65 milioane de persoane conform bazei de calcul utilizata de
Eurostat. Categoria persoanelor care traiesc cu lipsuri materiale severe
cuprinde populatia afectata de cel putin patru din urmatoarele noua probleme:
nu pot plati la timp chiria, ipoteca sau facturile la utilitati, nu-si permit
sa-si incalzeasca in mod adecvat locuinta, nu pot face fata cheltuielilor
neasteptate, nu isi permit o masa cu carne, peste sau alt tip de hrana bogata
in proteine cel putin odata la doua zile, nu isi permit o vacanta de o
saptamana in fiecare an, nu pot detine si intretine un automobil, o masina de
spalat, un televizor color sau un telefon, fix sau mobil. Statistica privind
persoanele care sufera de lipsuri materiale grave subliniaza diferentele de
nivel de trai dintre statele UE. Astfel, daca in Romania si Bulgaria 31% (2,6
milioane de persoane), respectiv 35% din populatie se incadreaza in aceasta
categorie, Luxembourg figureaza cu 0,5%, Suedia cu 1,3%, iar Austria cu 2,2%.
La nivelul UE, 23,4% dintre persoane risca saracia sau excluderea sociala, iar
8,1% sufera de lipsuri materiale severe. In statele central-est-europene, 27,4%
din populatia Letoniei traieste cu lipsuri materiale grave, 21,6% (2,1
milioane) in Ungaria, 19,5% in Lituania, 14,2% (aproximativ 5 milioane) in
Polonia, 11,4% in Slovacia, 9% in Estonia. In Grecia, epicentrul crizei
datoriilor, de stat din zona euro, 11,6% din populatie se incadreaza in aceasta
categorie. Spania, cu un somaj care persista in apropierea cotei de 20%,
figureaza cu o cota de numai 4% la nivelul anului 2010, mai mica decat cea a
Frantei (5,8% - 3,5 milioane de persoane), a Marii Britanii (4,8%) sau a
Germaniei (4,5% - 3,6 milioane). In Italia, ponderea persoanelor afectate grav
de saracie se ridica la 6,9%, iar in Portugalia la 9%.***"În România peste
doua milione de oameni sunt şomeri, dar Statul reîmprospătează forţa de muncă
activă cu tineri de 15 ani. Interesul patronilor o cere, din moment ce ei pot
obţine profituri doar din munca altora, preferabil a unor oameni care nu ştiu
că s-ar putea apăra de abuzurile împotriva lor: tinerii sunt victimele
perfecte.Oficial sunt peste 700.000 de oameni forţaţi să trăiască în şomaj în
România – oameni care ar munci, însă sunt ţinuţi “pe bară”, de dragul
profitului. În loc să fie lăsaţi să-şi câştige pâinea din munca lor, pentru că
asta vor, patronii îi condamnă la umilință și le fură demnitatea, statul le dă
o sumă infimă din contribuţiile lor (acestea nu sunt “ajutoare de stat” cum
primesc marii capitalişti ajutoare de miliarde de euro de la buget), iar
diverşi politruci care n-au produs în viaţa lor nimic folositor îi calomniază
că ar fi “leneşi”. Cu toate acestea, tot patronii se plâng pe toate drumurile
şi tot ei sunt “victimele sistemului”, pentru că nu se pot îmbogăţi mai mult şi
mai repede, din munca altora. România e distropia perfectă. Neoficial, însă,
numărul celor care nu au unde să muncească, al “şomerilor fantomă”, este mult
mai mare, iar un indiciu în acest sens e rata de ocupare de 60 la sută de pe
piața muncii: adică, există locuri de muncă, dar patronii nu angajează. Această
situație arată de fapt fața reală a patronilor români și cruzimea lor (renumiţi
pentru naționalismul lor, de altfel, și mai ales pentru patriotism). Este încă
o dovadă că șomajul e folosit de Stat în interesul capitaliştilor, ca forță de
coerciție și de înspăimântare a celor care muncesc pentru a nu lupta pentru
drepturile lor și pentru un trai decent. Dacă sunt atât de mulți șomeri, de ce
are nevoie statul să asigure pentru patronii români forță de muncă și mai
ieftină? Nu ar fi logic şi etic – din moment ce clasa de la putere a fost
votată – ca Statul, despre care se crede că ar exista în interesul oamenilor de
la care ia taxe, să pună presiune asupra patronilor pentru a absorbi această
forţă de muncă? De ce Statul procedează fix pe dos şi pune presiune pe oamenii
care nu au cum trăi decât din muncă? De ce îi sacrifică pentru ca bogații să
facă averi și mai mari? Pentru că exact asta a făcut guvernul când a publicat
în Monitorul Oficial o lege care legalizează munca tinerilor de peste 15 ani,
ca zilieri. A stabilit guvernul și cu cât se pot vinde acești tineri viitorilor
lor exploatatori: între 4,75 lei și 10 lei pe oră. Mai scump decât suma cu care
sunt cumpăraţi părinţii lor. De fapt, guvernul spune să nu fie plătiți cu mai
puțin de 4,75 de lei pe oră, ceea ce se și întâmplă deja, şi nu că ar trebui
plătiţi cu 10 lei pe oră (pentru a munci eventual mai puţin timp, pentru că
atunci deontologii “mâinii invizibile” a lui Adam Smith, care aranja clasele
săracilor şi ale bogaţilor cu forţa divinităţii , ar sări ca arşi că Statul
intervine în economie: nu e de mirare o asemenea ipocrizie din partea acestor
mincinoşi). Angajatorul va plăti asigurări sociale – câtă umanitate!: guvernul
şi bogaţii din România le distrug viitorul acestor tineri, dar le promit o
pensie de mizerie (dacă o vor mai prinde), şi că nu vor fi aruncaţi din spital
dacă se rănesc muncind pentru a-l îmbogăţi pe cine ştie ce sponsor al vreunui
politician sau poate chiar pe vreun politician sau pe cine ştie ce fost general
sau nomenclaturist. A-l pune pe un tânăr să muncească pentru o sumă care ar
putea fi mai mare decât salariul de mizerie pe care îl primesc părinţii săi
înseamnă a-l împinge practic să abandoneze şcoala. Nu că la şcoală nu ar fi
îndoctrinat să se obişnuiască cu condiţia de sclav “pe piaţa muncii”, dar asta
e déjà altă discuţie. Realitatea e că fără hârtiile emise de şcoală, tinerii
sunt practic forţaţi, în viitorul pe care existenţa capitalismului îl
garantează că va fi sumbru pentru ei, să facă cele mai grele munci, cele mai
prost plătite şi vor fi condamnaţi la o condiţie a claselor de jos pentru tot
restul vieţii lor.Practic, statul român, care e responsabil de valurile
periodice de sărăcire şi de ţinere în sărăcie constantă a oamenilor care
muncesc, reciclează în acest moment forţa de muncă de care au nevoie
capitaliştii pentru a-şi menţine profiturile ridicate.Patria te vrea sclav
capitalist !“Familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, au
probleme în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor şi resimt uneori
nevoia de forţă de muncă (fie pe câmp, fie în gospodărie pentru a avea grijă de
fraţii mai mici).” Nu doar îmbrăcăminea le lipseşte, ci hrana esenţială
traiului, însă, guvernul nu trebuie supărat prea mult. În plus, după ce Boc şi
Băsescu le-au închis şcolile, şi i-au transformat în navetişti de mici, acum
Ponta îi serveşte pe tavă capitaliştilor. Asta nu arată decât ce presiune va
exista asupra copiilor săraci din România, țara unde 1 din 4 minori trăiește în
sărăcie cruntă, cel mai mare număr din țările considerate dezvoltate, mai mult
decât în SUA : sărăcia îi va întoarce și mai mult pe părinți împotriva
copiilor, patronii vor profita de foamea în care ei toţi trăiesc, iar Statul va
veni la televizor și se va lăuda că le va plăti pensie, dar nu va spune că
măsurile sale pe termen lung vor accentua și mai mult inegalitatea socială.
Pentru că-n realitate, oamenii care trăiesc în România nu sunt egali (aşa cum
scrie în măreaţa Constituţie), și prin urmare, nici liberi. Libertatea nu poate
exista fără egalitate şi asta presupune inexistenţa claselor, adică dispariţia
capitalismului şi a aparatului statului. Ajutat de Stat, capitalismul devine
din ce în ce mai brutal și mai opresiv. S-a hrănit mereu din munca și exploatarea
celor pe care i-a deposedat de mijloacele prin care își asigurau traiul, pentru
a-i transforma în proletarii fără a căror muncă bogații nu pot exista . Statul
se asigură că oamenii vor fi nevoiţi să se vândă ca sclavi .Orice-ar spune
guvernul și avocații statului, a-l pune pe un copil să muncească 10 ore pentru
a nu muri de foame e o crimă. Cu siguranță, vor apărea voci care vor folosi
această lege împotriva celor săraci care refuză să fie exploatați: și îi vor
stigmatiza și mai mult că sunt leneși și puturoși. E ironic cum mereu astfel de
acuzații vin de la invidizi care doar consumă ce produc alții, fără a produce
ei înșiși vreodată ceva, în afară de minciuni, opresiune și coerciție. E
celebră scena în care preşedintele Băsescu a lovit cu palma zidul casei unui
sinistrat ţipând la el că nu se duce să muncească la câmp. Pentru că
oficialilor statului exploatarea oamenilor pentru profit li se pare normală şi
firească. E imoral în România ca săracii să nu se lase exploataţi pentru a-l
îmbogăţi pe altul, dar e moral ca altul să exploateze săraci. De ce nu a ţipat
preşedintele la cel care are pământ să şi-l muncească singur, dacă tot îl are?
De ce să se folosească de pămât – pe care nu el l-a făcut – ca să se
îmbogăţească pe spatele altora? Multe ONG-uri au arătat că exploatarea copiilor
la muncă în România nu e un fenomen izolat, sau accidental, ci unul sistemic și
durează de decenii. Toate ONG-urile spun că la rândul lor copiii exploatați
prin muncă vor proceda și ei la fel cu viitorii lor copii. Toți arată că
exploatarea copiilor prin muncă va avea consecințe devastatoare asupra lor, și
de natură fizică și de natură psihică.Și ce fac guvernul şi Statul ai cărui
politicieni se duc mereu să fie filmaţi pupând copilaşi? Îi asigură
perpetuarea. Cu cinism sau din prostie. Mai degrabă ambele variante.Guvernul
impinge și mai mulți tineri să muncească pentru patroni, în condițiile în care
sunt atât de mulți șomeri, pentru că tinerii la 15 ani sunt cea mai vulnerabilă
și ușor de exploatat forță de muncă, iar costul muncii e menţinut redus pentru
ca profiturile patronilor să fie cât mai mari.Tinerețea lor va fi folosită
împotriva lor. Vor fi învățați să se supună, fără să crâcnească, pentru un colț
de pâine. Vor fi educați la locul de muncă să fie supuși, mai aprig decât o
poate face școala. Vor fi îndoctrinați să creadă că e vina lor că sunt săraci
și că ăsta e scopul omului pe pământ: să muncească mereu pentru altul ca să
aibă ce mânca. Vor fi învăţaţi să nu se întrebe niciodată “de ce”. Asta e o
crimă socială.Nu se vor putea apăra în fața abuzurilor patronilor lor, pentru
că în caz de nesupunere, aceștia vor putea apela la părinții lor,
învinovățindu-i că sunt leneși. Practic, sunt victime sigure.În România,
rezistența la munca exploatatoare – de multe ori o revoltă individuală şi
instinctivă – este considerată o crimă împotriva societății. În România oamenii
au fost învăţaţi mereu că “munca e o datorie” faţă de societate, dar nimeni nu
arată că datoria societăţii faţă de oameni e să facă astfel încât munca lor să
fie liberă şi ei să nu fie exploataţi. Datoria societăţii faţă de oameni se
pierde cumva în negura “logicii” capitaliste şi a sistemului de clasă pe care
ea îl presupune.De ce nu se ocupă guvernul pentru a se asigura că cei care
muncesc au din ce să trăiască și nu sunt exploatați și tratați ca niște
proprietăţi (aceasta este de altfel în logica oricărui sistem sclavagist, fie
că lanţurile sclavilor sunt vizibile sau nu), ca şi cum ar fi nişte mașinării
umane care pot fi oricând aruncate dacă obosesc sau se îmbolnăvesc? Pentru că,
în realitate, nu ăsta e rostul guvernului şi al statului. Munca liberă și
necondiționată ar presupune schimbarea radicală a modului în care e organizată
societatea, pe baze egale și libere, fără ierarhii și fără ca puterea de decizie
să fie centralizată în mâna câtorva. Pentru ca oamenii să fie liberi puterea ar
trebui pulverizată astfel încât nimeni să nu poată domina asupra altcuiva. Ar
mai presupune dispariția conceptului de proprietate asupra mijloacelor de
producție, care în capitalism sunt deținute de câțiva pentru exploatarea celor
mulți. Scopul oricărei societăți ar trebui să fie libertatea celor care fac
parte din acea societate. Sunt nenumărate studii care arată că dacă toţi ar
munci şi ar produce ceva folositor pentru societate (nu abstracţiuni ca banii),
toţi ar putea munci 4 ore, mai ales că există tehnologia care permite asta.
Ieşirea societății de sub jugul sistemului de clase ar presupune dispariția
capitalismului şi a Statului cu aparatul său de control asupra populației. Dar
nu se întâmplă asta, dimpotrivă: tot ce face statul e să asigure că sistemul de
clase e întărit şi apărat şi că se va putea perpetua, privatizarea statului
(ducând la un stat minimal în care poliţia şi forţele de ordine vor avea un rol
din ce în ce mai mare şi vor fi din ce în ce mai opresive pentru apărarea
proprietăţii asupra mijloacelor de producţie) va duce la un neo-feudalism mult
mai tiranic decât în trecut, din moment ce tehnologiile existente vor fi în
slujba sa.
Dwight
Eisenhower: „Fiecare
tun care se face, fiecare navă de război lansată, fiecare rachetă trasă
înseamnă, în sensul final, un furt de la cei care care flămânzesc și nu sunt
hrăniți, cei care sunt frig și nu sunt îmbrăcați”
Edgar
Lee Masters: ”Nu
v-a fost ruşine de voi înşivă, concetăţenii mei,/ Când mi-a fost evaluată
averea şi fiecare a aflat/ Cât de modestă era? –/ Voi, care m-aţi tot vânat cât
am trăit,/ Să dau, să dau, să dau la biserici, la săraci,/ Să dau oraşului – eu
care déjà dădusem prea mult/ Şi să nu credeţi că nu ştiu/ Că orga pe care am
dăruit-o bisericii/ A fost folosită de diaconul Rhodes” ***Zac aici aproape de
cripta Bătrânului Bill Piersol, Care a devenit bogat făcând negoţ cu Indienii
şi care Mai târziu a profitat de Legea Falimentului Şi datorită ei a devenit
mai bogat ca niciodată Eu, săturându-mă de trudă şi de *** Luaţi aminte,
trecătorilor, la adâncile eroziuni Săpate de vânturi şi ploi în piatra mea de
mormânt – Aproape ca şi cum intangibila Nemesis sau ura Şi-ar scrie punctele de
vedere despre mine, Pentru distruge şi nu pentru a îmi prezerva *** Eu, născută
în Weimar Dintr-o mamă franţuzoaică Şi un tată german, un foarte învăţat
profesor, Orfană de la paisprezece ani, Am devenit dansatoare, cunoscută ca
rusoaica Sonia Pe toate bulevardele Parisului, Amanta în tinereţe a *** Am fost
fata lui Lambert Hutchins, Născută într-o cabană de lemn lângă moară, În
spatele conacului cu turnuri, cu balcoane rotunde şi acoperiş din piatră tăiată
Cât de mândră era mama de acea clădire, Cât de mândră de ascensiunea *** Ţărâna
din ţărâna mea, Şi ţărâna cu ţărâna mea, O, copil care ai murit intrând în
lume, Mort o dată cu moartea mea! Fără să fi cunoscut respiraţia, deşi ai
luptat din greu, Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine”***Zac aici
aproape de cripta/ Bătrânului Bill Piersol,/ Care a devenit bogat făcând negoţ
cu Indienii şi care/ Mai târziu a profitat de Legea Falimentului/ Şi datorită
ei a devenit mai bogat ca niciodată/ Eu, săturându-mă de trudă şi de sărăcie/
Şi văzând în ce fel a crescut averea Bătrânului Bill şi a altora,/ Am tâlhărit
un călător într-o Noapte lângă Lăstarişul lui Proctor,/ Ucigându-l din greşeală
în cursul întâmplării/ Pentru fapta mea am fost judecat şi spânzurat,/ Ăsta a
fost felul meu de a da faliment/ Acum, noi cei care am abordat cu viziuni
diferite legea falimentului,/ Dormim alături în pace
Edward A
Murphy: ”Nu este o
rusine sa fii sarac, dar este un incovenient destul de mare
Efim
Tarlapan: ”Gânditor,
cu tâmplele ca neaua, Frate cu-adevărul, deci sărac, Strâng şi eu, din
răsputeri, cureaua Să nu-mi treacă mintea prin stomac” *** ”Vecinul nostru,
mafiotul, Taie-o porcină cât un taur, Sărac fiind, eu cumpăr botul Că are-n el
sârmă de aur!
Ela
Simionescu: ”Stăpâni
pe nimicÎn Romania de astăzi românul a ajuns să fie stapân pe nimic Ne vindem
cu uşurinţă resursele minerale, peisajul, instituţiile comuniste şi
necomuniste, gândurile, gesturile, vorbele Nu mai avem noţiunea de patrie, mai
bine zis îmbrăţişăm cu multă ardoare zicala “cultă” : “Patria este acolo unde
te simţi cel mai bine”, ne vindem conceptul de părinţi, familie, sentimente
Mulţi dintre noi preferă să fie nişte roboţei ambulanţi, întorşi cu cheia de
societatea mercantilă Putere, bani, faimă, solitudine vs moralitate,
principii, emoţii, unitateNe lăsăm manipulaţi din toate părţile, din ce în ce
mai umili, mai încovoiaţi de angoasele zilei de mâine, cu sufletele bombate de
ameninţări, insulte şi priviri înduioşător de ironice Politrucii visează cu
ochii deschişi legi din ce în ce mai meşteşugite, coduri ale muncii care să
distrugă ultimul dram de revoltă a individului Într-o societate democratică nu
mai avem dreptul nici să ne strigăm nemulţumirile că suntem ameninţaţi cu desfacerea
contractului de muncă la orice oră din zi şi din noapte Cum de s-a ajuns la aşa
ceva? Există o singură persoană vinovată, mai multe sau pur şi simplu firea
noastră prea înţelegătoare, prea galeşă de român?Este comod să te ascunzi în
spatele ideologiilor, a firii poetice de român în loc să îţi alegi oameni
destoinici care să caute şi să găsească soluţii pentru redresarea morală,
economică şi financiară a României De ce ne este atât de teamă?Puterea se află
în fiecare dintre noi şi dacă am fi conştienţi de asta, “ne-am uni în cuget
şi-n simţire”şi ne-am recăpăta drepturile în propria ţară: dreptul de a trăi
civilizat, decent, de a ne bucura de ziua de mâine, de familie, de prieteni şi
de faptul că suntem oameni pe acest pamânt Dacă nu vom ajunge la conştiinţa
de sine, dacă nu ne vom scutura de interese meschine, de orgolii şi egoism, vom
asista neputincioşi cum Titanicul speranţelor noastre de mai bine de douazeci
de ani se va scufunda în oceanul datoriilor financiare şi morale pe care un
infinit de generaţii nu le va mai putea plătiSuntem sclavi în Romania sau
suntem liberi? Depinde de fiecare dintre noi daca vom fi stăpani pe totul sau
pe nimic în această ţară
Elena Caruntu: "Și plâng cu ei, cei dezbrăcați, la neștiuta
vieții poartă!"**"Ați petrecut și-ați închinat, precum se face-n
sărbătoare/Măcar prin gânduri v-a trecut, că-i unul ce fărâmă n-are?/Atâta fast
și strălucire și pomii cu podoabe, grele/Ar îmbrăca, micuți flămânzi și-ar
hrăni suflete stinghere./Să treci prin sate mărginașe, unde copiii nu au
strai,/Și fă pomană cu puțin, din toate câte le mai ai./Privește-atent în ochii
care n-au cunoscut îmbelșugare./Cumva, din sărăcia lor, în tine pune-o întrebare!/Ați
aruncat ce nu vă place! În nesfârșita îmbuibare/Și n-ați întins la un sărman o
farfurie cu mâncare,/La scara voastră domni coboară și vă simțiți și voi în
frunte -Dar pentru cătunul cel în beznă, n-aveți de construit-o punte./Pe
străzi se plimbă, la parade, sătui și prefăcuți destui,În mintea lor doar banul
umblă, nu poți o vorbă să le spui,/Căci te privesc cu nepăsare și doar al lor
pare pământul,/Nimic n-au sfânt în ei vreodată! Și doar minciună li-e
cuvântul./Ați petrecut! Dar mulți trăiesc într-o amară sărăcie.Închin în gândul
meu o rugă pentru săraci bătuți de soartă/Și plâng cu ei, cei dezbrăcați, la
neștiuta vieții poartă!"***"Și vor veni vremuri haine, din trupul cel
sărman o rupe/Și iernile cu frigul crunt, în piept durerea s-o sărute/Pe ulița
o dată plină, vor viscoli mări de troiene,/Nici cerul, altădată bun, n-aude
sufletul cum geme./Pe cel sărac, doar dimineața mi-l mai mângâie cu
lumină,/Amiezile aduc tristețe și alte lacrimi pentru cină/Și nu-i mai pasă
lumii noastre de moare unul sau o mie,/Că-n ochii ei numai minciuna și
falsitatea-i mereu vie./Priviți la chipul cel murdar, la îmbrăcămintea lui de
zdrențeȘi socotiți ce mi-l așteaptă în ce cotloane o să-nghețe?/Din adăpostul
lor, bogații nu simt cum geruie ninsoarea,/Cine de-acum întoarce capul, să-i
fie plebei apărarea?/Din sate vin cei mulți la cârmă, dar uită repede
sorgintea,/La îmbogățire și distracție le umblă gândul lor și mintea/Și nu mai
calcă prin noroaie, că-și murdăresc hainele șic,/Pot să se stingă-n întuneric
și dă-l-n mă-sa pe calic./Mai pun din când în când anunțuri că se votează-n
primărie,/Cu mic și mare să se strângă, cu nepricepere să scrie/Că sunt
de-acord cu ce-au decis și trebuie o semnătură,Apoi se duc și uită bieții și pe
sărmanii făr' căldură/Halal de voi, nepricopsiți ce smulgeți seva din
popor,/Aveți în mâna voastră frâul și dați cu bicele de zorSă îngropați ce-au
clădit mulți, să cheltuiți banul la alții,/Și-ați alungat binele țării și
frumusețea ei, și frații!
Elena
Farago: ”I-atât
de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,/ De parcă-ar plânge-ntregul săracilor
amar”
Eleodor
Dinu: ”zilele
şi nopţile mele sînt egale în sărăcie
Eli
Khamarov: „Sărăcia
este ca pedeapsa pentru o crimă pe care nu ai comis-o”
Eliana
Popa: ”Bolnavi şi
săraci tot stau să socoată/ Ce-or face atunci când n-or mai putea!”
Eliphas
Levi: ”A fi bogat
înseamnă a dărui, a nu dărui nimic înseamnă a fi sărac A iubi înseamnă a trăi,
a nu iubi nimic înseamnă a fi mort A fi fericit înseamnă a te devota, a nu
exista decât pentru tine înseamnă a te refuza pe tine însuţi şi a te sechestra
***Cu cât voinţa învinge mai multe obstacole, cu atât este mai puternică Iată
de ce Hristos a glorificat sărăcia şi suferinţa
Eliza
Cook: ”Sărăcia
transformă deseori laptele bunătății umane în bilă
EM
Forster: ”Nu ne
îngrijorează cei mai săraci Ele sunt de neconceput și accesibile doar de către
statisticieni sau poeți
Emanuel
Geibel: ”Să-i
faci şi tu ceva/ Ce nimeni n-a-ndrăznit/ Şi-atuncea vei vedea/ Că tu vei fi
iubit/ Şi i-a făcut odată/ Un lucru urâţel,/ De-atunci săraca fată/ E moartă
după el
Emil Cioran**"Atât timp cât invidiezi reuşita altuia, fie
şi-a unui zeu, eşti un sclav mizerabil la fel ca toţi ceilalţi."***”Copleşită de bunuri, răsfăţată după cântarul lumii
acesteia, părea totuşi desprinsă de toate, în pragul unei cerşetorii ideale,
sortită să-şi murmure sărăcia în miezul imperceptibilului”***De zece ani, am
tot visat un apartament Visul mi s-a împlinit, fără să-mi aducă nimic Deja
regret anii de hotel Posesiunea mă face să sufăr mai mult decât sărăcia Apropo,
trăiesc în hoteluri din ! *** O fiinţă armonioasă nu poate crede în Dumnezeu.
Lepra asta de criminali, de sfinţi şi de săraci l-au lansat pentru uzul
amărăciunii lor *** Să nutreşti, în sărăcie, o încrâncenare răutăcioasă demnă
de un tiran, să te înăbuşi sub povara unei cruzimi tăinuite, să te urăşti – în
lipsă de subalterni pe care să-i poţi măcelări sau de niscai imperiu în care să
bagi groaza – pe tine însuţi, ***Sărăcia naşte genii ***Când mă gândesc la faptul că mizeria este strâns
legată de existenţa omenească, nu mai pot adera la nici o teorie şi la nici o
doctrină de reformă socială. Toate îmi par egal de stupide şi de inutile. Chiar
şi tăcerea îmi pare un urlet. Animalele, care trăiesc fiecare din silinţa lor,
nu cunosc mizeria, fiindcă nu cunosc ierarhia şi dependenţa unora de alţii.
Fenomenul mizeriei apare numai la om, fiindcă numai el a putut să-şi creeze din
semen un supus. Nici un animal nu-şi bate joc de altul, asemănător până la
identitate cu el. Numai omul este capabil de atât autodispreţ.
Emil Constantinescu: "LIBERTATEA RENAŞTE
SCLAVIATraficul de persoane în Europa post comunistăTraficul de fiinţe umane
numele modern al comerţului cu sclavi este o practică socială, veche de
milenii, acceptată în anumite perioade istorice prin legi, scrise sau cutume.
Dacă, modernizarea şi democratizarea statelor au condus începând cu secolele
XVIII – XIX la abolirea sclaviei, nu la fel s-a întâmplat cu exploatarea
sexuală a femeilor şi copiilor ori cu munca impusă forţat unor persoane,
recrutate prin promisiuni mincinoase pentru a fi vândute în scopul
profituluiAceste practici continuate latent au explodat brusc la sfârşitul
secolului XX şi începutul secolului XXI pe continentul european ca o afacere de
miliarde de dolari, a doua ca profitabilitate după traficul de droguri. Cu atât
mai profitabilă cu cât spre deosebire de traficul de droguri, „produsul” poate
fi revândut. În acelaşi timp numărul mare al victimelor traficului de persoane
înregistrat în statisticile oficiale cărora li se adaugă cei care fie nu se
consideră victime, fie nu vor să admită acest lucru în anchete, pun în discuţie
modul în care statele Uniunii Europene respectă demnitatea persoanei un
principiu fundamental asumat de civilizaţia occidentală.Preocupaţi de
problemele de securitate mondială şi regională, de reformele politice şi
economice liderii europeni au părut depăşiţi de amploarea acestui fenomen. Cum
a fost posibil? Pentru a înţelege amploarea şi mai ales cauzele fenomenului, ar
trebui să ne întoarcem la conceptul de anomie propus de filozoful francez Emile
Durkheim cu peste un secol în urmă.Emil Durkheim, analizând schimbările bruşte
determinate de revoluţia industrială de la sfârşitul secolului 19, a observat
că acestea au cauzat o rupere a legăturilor comunitare tradiţionale, între
individ şi breasla din care făcuse parte până atunci, la o fragmentare a
identităţii sociale; la incapacitatea unora de a se adapta noilor cereri ale
pieţei muncii; la o respingere a noilor practici sociale. Această neconcordanţă
între aspiraţia individului marcat de inerţie şi dinamica societăţii
industrializate îi face pe oameni să caute un refugiu împotriva regulilor de
control social. Sensul cuvântului anomie în greaca veche fiind în afara
normelor sau regulilor.Nu mult diferit din punct de vedere sociologic şi
psihologic au stat lucrurile în societăţile aflate în tranziţia postcomunistă
din Europa de Est la sfârşitul secolului XX.Prăbuşirea dictaturilor comuniste a
adus popoarelor din această regiune libertate, garanţii de respectare a
drepturilor fundamentale ale omului, posibilitatea de a trăi în democraţie şi
de a-şi îmbunătăţi viaţa în noile condiţii ale economiei de piaţă liberă.
Trecerea bruscă de la un regim totalitar cu oameni lipsiţi de libertăţi
individuale, la unul bazat pe iniţiativă personală şi concurenţă a condus şi de
această dată la un comportament anonimic al unor oameni sau grupuri sociale.
Pierderea locului de muncă şi mai ales dificultatea tinerilor de a se integra
în muncă în noile condiţii au amplificat dorinţa de emigrare într-un Occident
idealizat văzut ca unică soluţie pentru un trai decent ori cel puţin de
supravieţuire. Cum căile legale de acees în ţările occidentale erau la acea
vreme restrictive pentru cei din Est, aceşti oameni au căzut pradă reţelelor de
traficanţi. O dată ajunşi în străinătate, au fost abandonaţi în stradă sau
vânduţi unor aşa zişi angajatori. Aceştia i-au obligat să muncească ilegal,
pentru bani puţini ori chiar fără plată, femei şi fete minore au fost obligate
să se prostitueze, copiii să cerşească pe marile bulevarde ale capitalelor
europene.Foarte repede acest nou tip de sclavie, modernă, a proliferat,
reţelele de trafic s-au internaţionalizat şi au găsit complici în sfera
poliţiştilor şi altor funcţionari corupţi care s-au îmbogăţit pe seama
victimelor lipsite de apărare. Persoanele care emigraseră ilegal, n-aveau viză
de şedere, nici bani, iar multora „stăpănii” le reţinuseră actele de
identitate. În pofida veştilor neliniştitoare care începeau să ajungă în ţările
din Est, despre consecinţele dezastruase ale migraţiei facilitate de
traficanţi, numărul celor dispuşi să rişte a crescut. Pentru mulţi plecarea în
străinătate devenea singurul mod de depăşire a propriilor limite şi carenţe de
instrucţie, singura cale de a răspunde provocărilor din propria ţară.Dacă
privim fenomenul din perspectiva economiei de piaţă, observăm că proliferarea
reţelelor de traficanţi de persoane nu este doar consecinţa unei oferte în
creştere din statele post comuniste (sau din ţări din afara Europei). Este în
egală măsură consecinţa creşterii cererii din ţările primitoare unde acţionează
reţele naţionale de traficanţi sau ramificaţii ale unor reţele internaţionale
care recrutează persoane vulnerabile din Est pentru a se îmbogăţi, prin
supunerea lor la muncă forţată sau ilegală, la prostituţie şi
cerşetorie.Explozia traficului de persoane are şi o explicaţie politică. Dacă,
până în urmă cu 25 de ani, Cortina de Fier, care separase timp de o jumătate de
secol Europa Occidentală de partea cealaltă Europa de Est, a fost şi un fel de
„cordon sanitar” în calea traficului de persoane şi de droguri din Asia în
Orientul Mijlociu spre Vest, după 1989 traficanţii sau folosit de dreptul la
libera circulaţie în calitatea lor de cetăţeni europeni. Corupţia a jucat şi ea
un rol important prin complicitatea unor vameşi poliţişti din statele membre,
fie ele din Est sau din Vest, care a favorizat creşterea numărului de victime
ale sclaviei moderne.Este greu de admis că în timp ce se dezvoltă o retorică a
drepturilor femeii în Europa zilelor noastre peste jumătate din victimele
traficului de fiinţe umane sunt femei lipsite de libertate şi terorizate,
violate şi obligate să se prostitueze uneori sub ameninţarea cu moartea. Despre
multe victime nu se mai ştie unde sunt şi cum sunt, daca trăiesc, altele refuză
să se declare victime fie de teama sancţiunilor, fie de frica stăpânilor care
le găzduiesc. Reportaje zguduitoare din mass media în special filmate în timpul
conflictelor armate din fosta Iugoslavie au dezvăluit cinismul proprietarilor
moderni de sclave care merge atât de departe încât nu se sfiesc să recunoască
că le-au sechestrat, că nu le dau să mănânce, iar dacă încearcă să evadeze sunt
torturate ori chiar ucise.Trebuie spus foarte clar: traficanţi există pentru că
li se permite să existe. Lacunele legislative, complicitatea unor funcţionari
publici, toleranţa unor magistraţi nu sunt de natură să diminueze traficul de
persoane. În acelaşi timp recesiunea economică şi criza financiară din ţările
de origine contribuie la creşterea ofertei, la asumarea riscurilor de a evada
în necunoscut din partea tot mai multor persoane vulnerabile ca urmare a
sărăciei, lipsei de educaţie şi informaţie. Dar creşterea economică enormă a
traficului de persoane, folosite pentru munca la negru, prostituţie şi
exploatarea sexuală a minorilor de ambele sexe, este provocată şi de cererea
crescândă pe pieţele de desfacere din ţările Uniunii EuropeneProliferarea
traficului ilegal de persoane a evidenţiat nebănuite carenţe legislative,
administrative şi morale ale democraţiilor occidentale considerate cândva un
model pentru cele din Est.Poate tocmai din cauza aroganţei de a da lecţii
altora, Consiliul European a decis abia în aprilie 2004 aderarea la Convenţia
ONU din 15 noiembrie 2000 împotriva criminalităţii transnaţionale organizate.
Şi numai în iulie 2006, Consiliul a aprobat, în numele Comunităţii Europene,
Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi sancţionarea traficului de
persoane, în special de femei şi copii, ca Protocol adiţional la Convenţia ONU.
A fost doar un prim pas pentru că alături de măsurile preventive care cad în
sarcina statelor membre ale Uniunii Europene şi de obligaţiile acestora pentru
protecţia victimelor, cea mai importantă este, în opinia mea, reglementarea
cooperării între autorităţile competente ale statelor membre pentru întărirea
controlului la frontiere şi creşterea eficienţei în domeniul schimbului de
informaţii privind membri ai reţelelor de trafic de persoane şi a altor grupări
de crimă organizată şi aici mai sunt multe de făcut.O soluţie durabilă nu este
posibilă fără o mobilizare exemplară a societăţii civile, a şcolilor şi
părinţilor pentru identificarea persoanelor vulnerabile, minore în special şi
sprijinirea acestora în a nu lua decizii pripite care s-ar putea solda cu o
cădere sub influenţa unor indivizi experţi în racolare în beneficiul reţelelor
de traficanţi şi proxeneţi. Eradicarea traficului ilegal de persoane pe întreg
teritoriul Europei este o problemă a noastră a tuturor.
Emil
Garleanu: ”Cât de
lipsiţi, săraci ar fi/ Acei ce veşnic se inspiră,/ La ei oricând tot poţi găsi/
De nu mai mult, măcar o liră! ” *** ”O sărăcie cinstită valorează mai mult
decât o avere furată
Eminem: ”Am fost un alb sărac, fără nicio
sclipire, fără nicio vrajă, dar niciodată nu mi-a fost ruşine de nimic”
Emma
Lazarus: ”Iar
mie-mi daţi pe cei săraci şi osteniţi pe oropsiţi, Pe ce-i făr' de-adăpost,
bătuţi de soartă,
Epictet: ”Nu uita: eşti un actor într-o dramă
aleasă de cineva, mai tare decât tine Vei juca puţin dacă a ales-o scurtă, mult
dacă este lungă Ţi-a împărţit rolul unui sărac? Joacă-l bine cu tot farmecul
tău! Ţi-a căzut jocul şchiopului, al magistratului” *** ” Nu trebuie să ne
temem de sărăcie, de exil, de închisoare sau de moarte Singurul lucru de care
trebuie să ne temem este propria noastră teamă” *** ”Bogatia nu consta in a
avea bunuri mari, ci in a avea putine dorinte***"Nu spune niciodată despre
ceva că l-ai pierdut, ci că l-ai dat înapoi. Ţi-a murit copilul? A fost dat
înapoi. Ţi-a murit soţia? A fost dată înapoi. Ţi-a fost luat pământul? Şi
acesta a fost dat înapoi. Da, dar cel care mi l-a luat este un om rău. Ce-ţi
pasă prin cine ţi l-a cerut înapoi cel care ţi l-a dat? Cât timp ţi-l dă, ai
grijă de el ca de lucrul altuia, cum fac călătorii într-un han.**"Mai
putin dauneaza saracia Decât dezonoarea si mai cu osebire folosesc bunul renume
si gentiletea, Decât TOATE avutiile. Mai Bine sa sarac FII, Decât sa traiesti
version bogatie ros de nenumarate si aspre remuscari, îngrijire pe le Indura
fara încetare CEI necinstiti.**"E greu să fii înţelept, când eşti bogat,
sau bogat, când eşti înţelept.
Epicur: "Nimic nu-i ajunge aceluia care consideră puţin
ceea ce de fapt este suficient. **Daca traiesti in functie de natura nu vei fi
sarac, daca traiesti in functie de pareri vei fi intotdeauna
sarac**"Sărăcia, măsurată cu scopul vieţii propus de natură, este o mare
bogăţie; bogăţia însă, când nu este limitată, este o mare sărăcie.***”Sărăcia, măsurată cu scopul vieţii propus de natură, este
o mare bogăţie; bogăţia însă, când nu este limitată, este o mare sărăcie***Dacă
trăieşti în funcţie de natură, nu vei fi sărac, dacă trăieşti în funcţie de
păreri, vei fi întotdeauna sărac
Eric
Linklater: ”Poate că
banii sunt un lucru rău, dar nici sărăcia nu e mai brează”
Erich
Maria Remarque:
”Stăteam lângă ea, o ascultam, râdeam şi mă gândeam: cât de groaznic este să
iubeşti o femeie şi să fii sărac!”
Erich
Segal: ”Pari
prost şi bogat Oliver Barrett IV: Şi dacă sunt deştept şi sărac? Jennifer
Cavalieri: Eu sunt deşteaptă şi săracă Oliver Barrett IV: Păi, şi de ce eşti tu
aşa deşteaptă? Jennifer Cavalieri: Pentru că n-aş ieşi
Ernest
Hemingway: ”Dacă vrei
să fii bogat, nu îţi uita sufletul sărac!
Eugen Deps. "Bogatie inseamna economiile multora in mana
unuia singur
Eugen Nistor: "Daca ti-as spune ca nu mai scot bani din
buzunar pentru cumparaturi de zece ani, deja... tu ce pretext ai mai inventa sa
muncesti pentru altii ?"*** "Le vom păstra durata de viaţă scurtă şi
minţile lor slabe în timp ce se prefac că fac contrariul. Vom folosi
cunoştinţele noastre despre ştiinţă şi tehnologie în moduri subtile, astfel
încât ei să nu vadă niciodată ce se întâmplă. Vom folosi metale moi,
acceleratoare de îmbătrânire şi sedative în alimente şi apă, de asemenea în
aer. Vor fi acoperiţi de otrăvuri oriunde se vor întoarce. Metalele moi îi vor
face să-şi piardă minţile. Vom promite că vom găsi un leac din multele noastre
fronturi, şi totuşi le vom da mai multă otravă. Otrăvurile vor fi absorbite
prin pielea şi gurile lor, le vor distruge minţile şi sistemele de reproducere.
Din toate acestea, copiii lor se vor naste morti si vom ascunde aceste
informatii.Otrăvurile vor fi ascunse în tot ceea ce-i înconjoară, în ceea ce
beau, mănâncă, respiră şi poartă. Trebuie să fim ingenios în a distribui
otrăvurile pentru că ei pot vedea departe. O să-i învăţăm că otrăvurile sunt
bune - cu imagini amuzante şi tonuri muzicale. Cei pe care-i caută vor fi de
ajutor. Îi vom înrola pentru a ne împinge otrăvurile. Vor vedea că produsele
noastre sunt folosite în film şi se vor obişnuit cu ele şi nu vor şti niciodată
adevăratul lor efect. Când vor naşte, vom injecta otrăvuri în sângele copiilor
lor şi îi vom convinge să-i ajute. Vom începe mai devreme, când minţile lor vor
fi tinere, vom ţinti copiii lor cu ceea ce copiii iubesc cele mai mult, lucruri
dulci. Când li se vor descompune dinţii, îi vom umple cu metale care le vor
ucide mintea şi le vor fura viitorul. Atunci când capacitatea lor de a învăţa a
fost afectată, vom crea medicamente care îi vor face mai bolnavi şi vor provoca
alte boli pentru care vom crea şi mai multe medicamente. Îi vom face docili şi
slabi în faţa noastră, prin puterea noastră. Ei vor creşte deprimaţi, încet şi
obezi, şi când vor veni la noi pentru ajutor, le vom da mai multă otravă. Le
vom concentra atenţia asupra banilor şi bunurilor materiale, astfel încât ei să
nu se conecteze niciodată cu sinele lor interior. Le vom distrage atenţia cu
jocuri, curvie si plăceri externe ,astfel încât să nu fie niciodată una cu
unitatea de toate. Minţile lor ne vor aparţine, iar ei vor face cum spunem noi.
Dacă vor refuza, vom găsi modalităţi de a pune în aplicare tehnologia care
alterează mintea în vieţile lor. Vom folosi frica - arma noastră. Vom stabili
guvernele lor şi vom stabili opozitii n interiorul lor. Vom deţine ambele
părţi. Ne vom ascunde mereu obiectivul, dar ne vom continua planul. Ei vor face
munca pentru noi, iar noi vom prospera din truda lor. Familiile noastre nu se
vor amesteca niciodată cu ale lor. Sângele nostru trebuie să fie pur (pentru că
aşa este). O să-i facem să se omoare între ei când ni se potriveşte. O să-i
ţinem separaţi de unitate prin dogma şi religie. Vom controla toate aspectele
vieţii lor şi le vom spune ce să gândim şi cum. Îi vom ghida cu amabilitate şi
îi vom lăsa să creadă că se ghidează singuri. Vom instiga la animozitate între
ei prin facţiunile noastre. Când o lumină va străluci printre ei, o vom stinge
prin batjocură sau moarte, ceea ce ne convine cel mai mult. Îi vom face să-şi
sfâşie inimile reciproc şi să-şi omoare proprii copii. Vom realiza acest lucru
folosind ura ca aliat al nostru, furie ca prietenul nostru. Ura îi va orbi în
totalitate şi nu vor vedea niciodată că din conflictele lor, noi vom fi
conducătorii lor. Vor fi ocupaţi să se omoare unul pe celălalt. Se vor scălda
în propriul sânge şi vor ucide vecinii, atâta timp cât vom vedea cum se
potrivesc. Vom beneficia foarte mult de acest lucru, căci ei nu ne vor vedea,
căci ei nu ne pot vedea. Vom continua să prospere de la războaiele lor şi de
moartea lor. Vom repeta acest lucru peste și peste până când obiectivul nostru
final este realizat. Vom continua să-i facem să trăiască în frică şi furie,
deşi imagini şi sunete. Vom folosi toate instrumentele pe care le avem pentru a
realiza acest lucru.Uneltele vor fi furnizate de munca lor. O să-i facem să se
urască pe ei înşişi şi pe vecinii lor. Vom ascunde întotdeauna adevărul divin
de la ei, că suntem cu toţii unul. Asta nu trebuie să ştie niciodată! Ei nu
trebuie să ştie niciodată că culoarea este o iluzie, trebuie să creadă
întotdeauna că nu sunt egali.Picătură cu picătură, picătură cu picătură ne vom
avansa obiectivul nostru. Le vom prelua pământurile, resursele şi bogăţia
pentru a-şi exercita controlul asupra lor. Îi vom păcăli să accepte legi care
vor fura mica libertate pe care o vor avea.Vom stabili un sistem de bani care
îi va închide pentru totdeauna, ţinându-i pe ei şi pe copiii lor în datorii.
Când ne vor interzice împreună îi vom acuza de crime şi vom prezenta o poveste
diferită lumii pentru că noi vom deţine toată mass-media. Ne vom folosi de
mass-media pentru a controla fluxul de informaţii şi sentimentele lor în
favoarea noastră. Când se vor ridica împotriva noastră, îi vom zdrobi ca pe
nişte insecte, pentru că ei sunt mai puţin de atât. Ei vor fi neajutoraţi să
facă orice pentru că nu vor avea arme. Vom recruta pe unii dintre ei pentru a
ne duce planurile, le vom promite viaţa veşnică, dar viaţa veşnică pe care nu o
vor avea niciodată pentru că ei nu sunt de noi. Recruţii vor fi numiţi
"iniţiaţi" şi vor fi indoctrinati să creadă ritualuri false de
trecere către tărâmuri mai înalte. Membrii acestor grupuri vor crede că sunt
unul cu noi, dar nu ştiu niciodată adevărul. Ei nu trebuie să înveţe niciodată
acest adevăr pentru că se vor întoarce împotriva noastră. Pentru munca lor vor
fi răsplătiţi cu lucruri pământeşti şi cu titluri mari, dar niciodată nu vor
deveni nemuritori şi ni se vor alătura, niciodată nu vor primi lumina şi vor
călători stelele. Nu vor ajunge niciodată în tărâmurile superioare, pentru că
uciderea lor va împiedica trecerea spre tărâmul iluminării.Asta n-o să afle
niciodată. Adevărul va fi ascuns în faţa lor, atât de aproape încât nu vor
putea să se concentreze pe ea până când nu va fi prea târziu. Oh, da, atât de
mare iluzia libertăţii va fi că ei nu vor şti niciodată că sunt sclavii
noştri."
Eugène
Ionesco: "Dacă
oamenii nu și-ar fi dorit să se distrugă, totul s-ar fi putut aranja Nu ar fi
existat o exploatare a omului de către om Nu ar fi existat genocide De ce stau
astfel lucrurile? "De ce nu ne iubim?", se întreba în lucida lui
naivitate Idiotul lui Dostoievski De ce să nu ne iubim sau, cel puțin, de ce să
nu ne fim indiferenți unii altora? "Aventura umană a durat prea
mult", îmi spunea un prieten, nefericit de nefericirea oamenilor,
"trebuie s-o încheiem"
Eugene
Victor Debs: ”Ma
opun unei ordini sociale in care este posibil ca un barbat care nu face absolut
nimic util sa adune o avere de sute de milioane de dolari, in timp ce milioane
de barbati si femei care muncesc in fiecare zi din viata lor abia isi asigura o
existenta mizerabila”
Euripide: "Atunci
când stomacul unui om este plin, nu mai contează dacă este bogat sau sărac”***Ce este
abundenţa? Un cuvânt şi nimic mai mult; înţeleptul se mulţumeşte doar cu
strictul necesar.**„Nu există muritor care să fie liber; căci sau e robul banilor
sau al destinului; iar poporul şi legile statului îl opresc de a face ce vrea.
Evelin
L Ş Andrei: ”Cât
timp poeţii vor muri săraci —/ Şi ţara va avea aceeaşi soartă/ Asta atrage
conştiinţa moartă,/ Prăpădul omenirii-n care zaci/ Nu te mira că baţi din
poartă-n poartă/ Şi că nu strângi decât gunoi în saci/ Ai neglijat şi n-ai vrut
să te-mpaci/ Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă// Românul meu naiv, din
tată-n fiu,/ Trezeşte-te, ca încă nu-i târziu”
Fanus
Neagu: ”Acum s-a
realizat un vis al comunismului: Locuitori de la oraş şi sate, înfrăţiţi-vă!
Suntem înfrăţiţi în sărăcie ca niciodată altcândva”
Fedro: ”Saracii, in timp ce doresc sa-i
imite pe cei puternici, piere”
Feodor Mihailovici Dostoievski: ”Saracia nu este un viciu dar mizeria,
stimate domn, mizeria este un viciu, in saracie mai pastram inca nobletea
sentimentelor innascute In mizerie insa, nu le mai pastreaza nimeni niciodata”
*** ”Saracia nu este un viciu dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu,
in saracie mai pastram inca nobletea sentimentelor mai mul***Uneori omul este extraordinar, pasional
indragostit de suferinta”
Fidel
Castro: „Armele
din ce în ce mai sofisticate care se adună în arsenalele celor mai bogați și
cei mai puternici pot ucide pe analfabeți, bolnavi, săraci și flămânzi, dar nu
pot ucide ignoranța, boala, sărăcia sau foamea” *** „De ce ar trebui unii
să fie lamentabil de săraci, pentru ca alții să fie foarte bogați? Vorbesc în
numele copiilor din lume care nu au o bucată de pâine Vorbesc în numele
bolnavului nu au medicamente, celor care îi îngrijesc să refuze dreptul la
viață și demnitatea umană”
Finley
Peter Dunne: ”Unul
dintre cele mai ciudate lucruri din viață este că cei săraci, fiind cei care au
cel mai mult nevoie de bani, sunt cei care nu-i au niciodată”
Floare
Petrov: ”lumea aşteaptă minuni să se întâmple/
în butoiul cu probleme mustesc înjurături/ catedrala neamului cu rugăciuni se
umple//sărăcia s-a extins în toată ţara/ Carpaţii suspină atinşi de ecou/
zadarnic se frământă primăvara/ cum să-i dea neamului un suflu noumarele
dezgust revolte produce/ parcă poporul este răstignit pe cruce”***”s-au
împământenit demonici tirani/ şi lumea se zbate în mocirlă şi gropi/ furia
românilor se-ntinde peste ani/ creşte sărăcia printre episcopi *** ţara este
plină de viruşi de boli/ spitalele se sfarmă peste pacienţi/ frigul dă buzna
prin case şi şcoli/ copii sărmani renunţă sau rămân repetenţi// vai vouă zei,
căci aţi furat destul/ munţii plâng despăduriţi de slugi/ fiecare român de amar
e sătul/ spre ceruri se înalţă triste rugi *** oamenii se revoltă cu pieptul
deschis/ peste tot zei orbi n-au cum să vadă/ nevoile lumii din viaţă şi vis***
între Carpaţi disperarea răsună/ creşte sărăcia până sus la lună/ oamenii
suferă şi glia e bolnavă/ munţi de gunoaie împrăştie otravă*** demoni
nemiloşi/ aruncă poporul în cruntă sărăcie/ lumina se zbate în vulcani
noroioşi/ viaţa are gust de apă sălciepromisiuni murdare curg de la guvern ***
vreau Hristos să mai transforme apa în vin/ să înmulţească iar peştele şi
pâinea/ să scoată din lume durere şi chin/ să umple cu minuni bezna,
genunea***nefericirea are toate faţetele dure, se cuibăreşte des în suflete de
săraci”*** sărăcia ce domneste cu legi de faţadă”
Florian Stoian - Silişteanu**"Ea
desenează case/cu umbra unor oase/ea nu are ce mânca/zidește printre
sfinți/Duminica
Florin Cîțu, Prim-ministru**"Am un
singur obiectiv: eradicarea sărăciei.
France**"Mulţumesc destinului că m-a făcut să mă nasc
sărac. Sărăcia mi-a fost o prietenă binefăcătoare; m-a învăţat adevăratul preţ
al bunurilor utile vieţii, pe care altfel nu l-aş fi cunoscut; scutindu-mă de
apăsarea luxului, m-a consacrat artei şi frumuseţii; m-a păstrat cuminte şi
curajos.
Francesco
Bacon: ”Banii
sunt un servitor bun si un stapan rau” *** ”Prosperitatea nu este lipsită de
temeri şi supărări, iar sărăcia nu este lipsită de mângâieri şi speranţe”
Francis
McCourt: ”Poti
sa fii sarac, pantofii iti pot fi rupti, dar mintea ta este un palat”
Francis
Scott Fitzgerald: ”Nimic
nu este la fel de dezastruos ca norocul altora
Francois de La Rochefoucauld: ”Plăcerea de a
vorbi despre noi înșine ar trebui să ne inducă teama de a nu deveni sclavii
celor care ne ascultă.***”Munca
fizică eliberează de suferinţele spiritului; aceasta îi face fericiţi pe cei
săraci
François-Marie
Arouet de Voltaire: ”
Munca scuteste pe om de trei mari rele: plictiseala, invidia si saracia”***”Sa
nu crezi ca banii pot face totul sau vei ajunge sa faci totul pentru bani” ***
”Visam că-s împărat pe-un colţ de rai/ Iar tu - o fată care mă iubeai/ Când
m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna,/ În loc să plâng, am râs Şi-am râs întruna/
Ai să-nţelegi vreodată bucuria?!/ Pierdusem doar un fleac” *** O libertate
bine înţeleasă înalţă spiritul, în timp ce sclavia ii sileşte să se
tărască pe jos.*** n-avem de trăit decât două zile: nu face să trecem
târându-ne sub nişte ticăloşi vrednici de dispreţ.”
Frank
McCourt: „S-ar
putea să fii sărac, ți-ar putea fi rupti pantofii, dar mintea ta este un palat”
Franklin
D Roosevelt:
„Proba progresului nostru nu este dacă adăugăm mai mult la abundența celor care
au mult; este dacă oferă suficient pentru cei care care au prea puțin Nu se
gaseste in simpla posesie de bani; se regaseste in bucuria realizarii, in
fiorul efortului creator” *** ”Dovada progresului nostru nu sta in faptul ca
adaugam belsug celor care au multe Si mai degraba daca oferim suficient pentru
cei care au putin.*** Oamenii nu sunt prizonierii DESTINULUI, ci doar ai
propriei lor minți."
Franz Grillparzer: ”Lanţurile sclaviei leagă
doar mâinile; mintea este cea care eliberează omul.
Frederick
Douglas: ”În cazul în
care justiția este negată, sărăcia este impusă, ignoranța predomină și orice
altă clasă face ca societatea să se simtă ca o conspirație organizată pentru a
oprima, fura și degrada oamenii, nici oamenii, nici proprietatea lor nu vor fi
în siguranță” *** ”Acolo unde dreptatea este refuzata, unde saracia este
impusa, unde predomina ignoranta si unde fiecare clasa este pusa in situatia de
a simti ca societatea este o conspiratie organizata pentru a o asupri, jefui si
degrada, nici oamenii si nici proprietatea nu vor fi in siguranta
Friedrich
Engels: ”Modul în
care marea masă a săracilor este tratată de societatea modernă este cu adevărat
scandaloasă -
Friedrich
Wilhelm Nietzsche: ”În
adevăr vă spun că cel care are cel mai puțin este cel mai liber; binecuvântată
să fie mica sărăcie” *** ”Mult mi-s dragi cei săraci cu duhul: ei grăbesc
somnul Fericiţi sunt mai cu seamă când dreptatea li se dă” *** ”Nu dau de
pomana, nu sunt destul de sarac ca s-o fac
Fu
Hsüan: ”Bucătarul
mi-aduce-o farfurie cu linte:/ Vinul e acolo, dar nu-mi torn în pahar/
Împăcarea cu sărăcia e cel mai bun dar al Sorţii:/ Bogăţiile şi Onorurile sunt
servitoarele Nenorocirii/ Deşi diamantele şi aurul sunt căutate /Pentru mine-s
doar vreascuri
G K
Chesterton: ”Săracii
cinstiți pot uita uneori sărăcia Omul bogat și onest nu o poate uita niciodată
Gabriel
José García Márquez: ”Sărăcia
este cel mai bun tratament pentru diabet
Gabriel N. Gherbaluta: "pe
stradǎ/continuǎ sǎ ardǎ chiștoacele nestinse/nerevendicate de oamenii
strǎzii/nu sunt încǎ printre ei"
Gabriel
Petru Baetan: ”
Alternativa la sărăcie e educaţia, nu furtul! *** Sărăcia noastră, bancomatul
lor *** Fără puşcării literatura română ar fi fost mult mai săracă Şi mai
salubră! *** Nu suntem chiar atât de săraci încât să nu ne permitem o catedrală
la fiecare locuitor! *** Nu erau autobuze electorale, ci vase de croazieră
între promisiunea unei mări de bere şi marea sărăcie” *** ”Nu suntem niciodată
prea copii ca să putem iubi nici prea în vârstă ca să nu avem întotdeauna ceva
nou de învăţat nu suntem niciodată îndeajuns de curaţi ca să îi judecăm pe
ceilalţi şi nici prea mizerabili încât să nu îi putem
Gandeste.org: "Pentru a te simti cu adevarat liber trebuie
mai întâi sa constientizezi propria persoana si, apoi, ceea ce se afla in jurul
tau. Daca omul ar avea vointa, ar putea decide liber pro si contra propriei
persoane. Dar… pana va ajunge in acel punct important al constientizarii de
sine, omul este preconditionat de cei putini (puternici si cu vointa) sa-i
decida facil viata. Cu alte cuvinte, viata sa este traita de altcineva,
multumindu-se a juca rolul apaticului spectator in propriul film, incapabil in
a-si impune propriile reguli si standarde. Astazi asistam la o drama: omul,
luat individual, dar si ca masa, demonstreaza constant o incapacitate majora in
a-si controla mintea. Actioneaza programat, teleghidat, orbeste. Nu se opreste
o clipa din drumul sau pentru a-si pune intrebari, a intelege ce sau de ce i se
intampla un anumit lucru, asa cum nu-l intereseaza nici ceea ce se intampla in
jurul sau.Mass-media controleaza aproape in totalitate mintile umane, le
manipuleaza in mod ordinar, transformandu-si auditoriul in simpli masa
manipulata grotesc, pregatita oricand sa raspunda la ordine. Mass-media
modeleaza si perverteste intr-atat capacitatea consumatorului incat reuseste
sa-i induca ideea ca ceea ce gandeste este rodul propriei sale ratiuni, neinfluientate
de vreun factor extern.Manipularea (de regula) se aplica sub doua forme:
subtila si grosiera. Ambele modalitati sunt aparent inofensive, inobservabile
si insesizabile. Ele se manifesta prin utilizarea repetitiva a unor mesaje
video, audio, scrise, inoculandu-se falsa nevoie de a cumpara ceva, de a
viziona sau a citi ceva ori de a aprecia ca adevarata o anumita opinie, sursa
in detrimentul alteea. Partea absconsa a manipularii are la baza interese
majore financiare si/sau politice. Evident ca nu e usor a ne sustrage din
mrejele manipularii, insa o putem face, daca avem un anumit grad de cultura si
de intelepciune. Intotdeauna trebuie sa analizam profund situatiile si sa ne
intrebam „Cui foloseste?” altfel ingrosam randurile victimelor asupritorilor
„pasnici” ai manipularii. Oamenii de stiinta, din cele mai stravechi timpuri,
au fost preocupati de problematica mintii umane: s-au intrebat mereu de ce se
teme omul si ce factori distincti declanseaza frica? Raspunsurile obtinute in
urma cercetarilor au fost utilizate in scopul manipularii a mari mase de
oameni. Natiuni intregi au devenit victime, sclave marilor politicieni si
industriasi ai vremii. Intr-o carte publicata in 1937, doctorul H. Spencer
Lewis afirma: “De-a lungul veacurilor otravirea mentala intr-o formă sau alta a
înrobit milioane de ființe umane și a torturat sufletele bărbaților și femeilor
(…).” “Ca rezultat al mai multor ani de studiu analitic s-a constatat ca
actiunile majoritatii oamenilor se fundamenteaza pe instincte naturale si primitive.”
“Un astfel de instinct aproape universal se manifesta prin refuzul de a accepta
și asculta porunca altei persoane, fără o analiză atentă asupra scopului final
al actiunii, dar si asupra intenției/scopului de comandă.” “Psihologia ne
învață că singura cale de succes prin care reusim să facem o altă minte sau o
minte ciudată sa asculte o dorinta a mintii noastre este aceea de a prezenta
comanda sau dorința într-un mod subtil, astfel incat individul devine
inconștient sau mintea sa accepta de bună voie ceea ce i s-a comandat, ba chiar
coopereaza si aproba actiunile inainte de a-si rezerva timp de analiza pentru a
o respinge.” Astfel, s-a constatat ca exista mai multe tipuri de comenzi: unele
subtile, altele puternice, altele date prin sugestii, toate fiind acceptate
foarte usor intrucat individul manipulat raspunde inconstient la comenzi. Daca
omul si-ar analiza putin deciziile sale, ar observa ca multe dintre ele au fost
luate ca urmare a acestor „trucuri psihologice” la care specialisti in ale
„mintii umane” lucreaza neobosit de atatea veacuri.Doctorul Spencer a mai
observat usurinta prin care receptorul caruia i se induce o idee falsa poate
imbraca forma realitatii; Exemplu: daca i se va spune unui om sanatos ca este
bolnav, acesta se imbolnaveste in scurt timp. Slabiciunile mintii umane
actioneaza asemeni unui portal deschis prin care intra un aflux de idei ciudate
ce fertilizeaza „solul” constiintei noastre si o otraveste mental. Dr. Spencer
a descoperit trei metodele de administrare a acestor otravuri: traduceri sonore
si vizuale, comentarii si sugestii cu ajutorul imaginilor sugestive mentale.
Televiziunea, presa si radioul sunt cele mai importante instrumente ale
manipularii prin care se controleaza masele. Victimele cele mai sigure sunt in
primul rand persoanele incapabile sa-si formuleze opinii personale despre un
anumit eveniment, fapta, situatie sau, daca reusesc sa-si construiasca o
opinie, asteapta intotdeauna confirmarea altora.Astazi, majoritatea oamenilor
se afla inca in Pestera lui Platon. Se inchina la umbrele de pe ziduri dar
nu-si pun intrebari si nici nu disting proiectia de obiectul original. Jocul
umbrelor nu e altceva decat jocul cu mintile umane, care in fapt defineste
PSIHOLOGIA SCLAVIEI.
ganduridinierusalim.com: „Preotul
trebuie să fie mai sărac decât păstoriții, iar episcopul mai sărac decât
preoții”**"Justifică sărăcia furtul? „Sărăcia este un mare duşman al
fericirii oamenilor; ea distruge fără tăgadă libertatea şi face ca unele
virtuţi să fie imposibil de practicat, iar altele extrem de greu de
manifestat.“ — Samuel Johnson, scriitor din secolul al XVIII-lea. MAGNUS
Aurelius Cassiodorus, om de stat roman, a spus: „Sărăcia este mama
criminalităţii“. Aceste opinii par să sugereze că anumite delicte sunt urmarea
firească a sărăciei. Se pare că azi mulţi oameni sunt de acord cu această idee,
mai ales când este vorba de furt. Concepţia potrivit căreia oprimarea şi
sărăcia justifică furtul este destul de răspândită. Să ne gândim la celebrele
balade englezeşti din secolul al XIV-lea despre Robin Hood, care înfăţişează un
legendar proscris ce fura de la bogaţi şi dădea la săraci. Timp de secole, el a
fost considerat un erou. Este adevărat, mulţi oameni se confruntă în prezent cu
probleme economice extrem de mari. Într-un raport, Banca Mondială arăta recent
că există 1,3 miliarde de persoane care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi.
Potrivit unui sondaj, 70% din filipinezi au spus că se considerau săraci. Cei
mai bogaţi oameni din Brazilia, care alcătuiesc 20% din populaţia ţării,
câştigă de 32 de ori mai mult decât cei mai săraci oameni, care reprezintă tot
20% din populaţie. Asemenea situaţii îi pot face pe unii să se simtă frustraţi
în aşa măsură, încât să recurgă la orice mijloace, chiar şi la furt, doar ca
să-şi satisfacă necesităţile zilnice pentru a supravieţui. Biblia condamnă în
mod clar furtul. A opta poruncă dintre Cele Zece Porunci sună astfel: „Să nu
furi“ (Exodul 20:15 ). Cu toate acestea, multe persoane care cred în Biblie
tind să justifice furtul atunci când hoţul este împins să fure din cauza
situaţiei lui economice foarte grele. Acest lucru dă naştere unor întrebări
importante: Justifică într-adevăr sărăcia furtul? Ce poate face o persoană dacă
situaţia sa economică este extrem de grea? Ce să facă dacă are de îngrijit
copii bolnavi sau flămânzi? Va fi de acord Iehova Dumnezeu cu furtul în
asemenea cazuri, mai ales dacă lucrurile luate aparţin unor persoane care
probabil că nici măcar nu au nevoie de ele? Ce spune Dumnezeu? Întrucât Isus a
reflectat personalitatea Tatălui său, exemplul său ne poate ajuta să înţelegem
punctul de vedere al lui Dumnezeu ( Ioan 12:49 ). Când a fost pe pământ, Isus a
arătat multă compasiune faţă de cei nevoiaşi. Biblia spune că, atunci „când a
văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele“ (Matei 9:36 ). Cu toate acestea, el
nu a scuzat niciodată furtul, în nici o situaţie. În mod asemănător, deşi pe
Dumnezeu îl preocupă soarta săracilor, el nu consideră că sărăcia justifică
furtul. În Isaia 61:8 , Biblia ne spune că Dumnezeu ‘urăşte jaful şi
nelegiuirea’. Iar apostolul Pavel declară cu claritate că hoţii nu vor moşteni
Regatul lui Dumnezeu. Prin urmare, nu există nici o urmă de îndoială cu privire
la punctul de vedere al lui Dumnezeu. — 1 Corinteni 6:10 . Însă, în Proverbele
6:30 se spune că „hoţul nu este dispreţuit când fură ca să-şi potolească
foamea, când este flămând“. Oare această afirmaţie scuză furtul? Nicidecum.
Contextul arată că Dumnezeu consideră că hoţul trebuie să fie pedepsit şi în
acest caz pentru greşeala lui. Iată ce se spune în versetul următor: „Şi, dacă
este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă“. —
Proverbele 6:31 . Deşi este posibil ca hoţul care fură din cauză că îi este
foame să nu fie tot atât de vinovat ca şi cel care fură din lăcomie sau cu
intenţia de a-i face rău victimei lui, cei care doresc să se bucure de
aprobarea lui Dumnezeu nu trebuie să fie vinovaţi de nici un fel de hoţie.
Chiar şi în cazul sărăciei extreme, furtul îl dezonorează pe Dumnezeu.
Proverbele 30:8, 9 exprimă această idee în felul următor: „Dă-mi în fiecare zi
pâinea care-mi trebuie . . . ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în
deşert Numele Dumnezeului meu“. Da, un hoţ aduce dezonoare asupra numelui lui
Dumnezeu. Întrucât este o acţiune lipsită de iubire, furtul este un păcat,
indiferent că cei de la care se fură sunt bogaţi sau săraci. Pentru cei care îl
iubesc pe Dumnezeu şi îşi iubesc şi aproapele, furtul nu este niciodată
justificat. — Matei 22:39; Romani 13:9, 10 . Este lipsit de logică să se
argumenteze că o persoană căreia îi lipsesc resursele de bază are dreptul să
fure. Această idee ar fi asemănătoare cu faptul de a spune că un atlet cu un
fizic mai slab are dreptul să ia substanţe interzise ca să poată câştiga. Chiar
dacă câştigă, el s-a folosit de mijloace necinstite. Alţii vor fi îndreptăţiţi
să considere că acesta le-a luat victoria pe căi ilegale. La fel stau lucrurile
şi cu hoţul. Acesta ia pe cale necinstită ceva ce aparţine altora. Poziţia lui
dezavantajată nu justifică mijloacele folosite. Dacă un hoţ doreşte să se
bucure de aprobarea lui Dumnezeu, trebuie să se căiască de faptele lui. Iată ce
avertisment dă Biblia: „Cine fură să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu
mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit“ (Efeseni 4:28 ).
Foştii hoţi care se căiesc sincer pot fi siguri că Iehova îi va ierta. —
Ezechiel 33:14–16 . Ce pot să facă cei săraci? Biblia promite următoarele:
„DOMNUL nu lasă ca sufletul celui drept să rămână înfometat, dar îndepărtează
lăcomia celor răi“ (Proverbele 10:3 ). Dumnezeu nu îi va ajuta pe cei care
încalcă în mod voit legile sale ca să-şi satisfacă propriile dorinţe. Însă el
este plin de compasiune faţă de cei care se străduiesc sincer să-l asculte şi
le va binecuvânta eforturile depuse pentru a obţine cele necesare. — Psalmul
37:25 .Milioane de oameni au constatat deja că, atunci când urmează principiile
sfinte, situaţia lor în viaţă se îmbunătăţeşte. De exemplu, aplicând sfatul
biblic de a fi harnici şi de a evita viciile, ca de pildă jocurile de noroc,
beţia, fumatul şi drogurile, ei au putut să aibă mai mult din ceea ce aveau cu
adevărat nevoie ( Galateni 5:19–21 ). Acest lucru pretinde din partea lor să
exercite credinţă, iar cei care au procedat astfel au învăţat că Iehova ‘este
bun’ şi că, într-adevăr, îi ajută pe cei care se încred în el. — Psalmul
34:8"**"Banii nu sunt totul.Este scris în Biblie: Proverbe 13:7-8.
“Unul face pe bogatul şi n-are nimic, altul face pe săracul şi are totuşi mari
avuţii. Omul cu bogăţia lui îşi răsumpără viaţa, dar săracul n-ascultă
mustrarea.”În timp ce lumea poate onora pe cei bogaţi, nu fii surprins dacă
Dumnezeu onorează pe cei săraci. Este scris în Biblie: Iacov 2:5. “Ascultaţi la
mine, scumpi fraţi: Dumnezeu i-a ales pe cei săraci să fie bogaţi în credinţă
şi Împărăţia lui Dumnezeu este a lor, fiindcă acesta e darul făgăduit de El
tuturor celor care Îl iubesc” (NT pe înţelesul tuturor). Trebuie să fim
doritori de a ajuta pe săraci. Este scris în Biblie: Galateni 2:10. “Ne-au spus
numai să ne aducem aminte de cei săraci şi chiar aşa am şi căutat să fac.”
Neglijarea săracilor este păcat. Este scris în Biblie: Amos 5:12. “Căci Eu ştiu
că nelegiuirile voastre sunt multe şi că păcatele voastre sunt fără număr:
asupriţi pe cel drept, luaţi mită şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii
dreptul săracilor.” Ajutarea săracilor aduce binecuvântarea lui Dumnezeu. Este
scris în Biblie: Psalmul 41:1. “Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci
în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte.” Onorăm pe Dumnezeu când îngrijim de
cei săraci. Este scris în Biblie: Proverbe 14: 31. “Cine asupreşte pe sărac,
batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe
Ziditorul său.” Biserica trebuie să ajute pe săracii care n-au familii. Este scris
în Biblie: 1Timotei 5:5-6. “Biserica trebuie să aibe grijă şi de văduvele
sărace care n-au pe nimeni pe lume, dacă acestea apelează la ajutorul lui
Dumnezeu şi petrec mult timp în rugăciune; dar dacă tot timpul nu fac altceva
decât să umble cu bârfe şi să alerge ahtiate după plăceri, prăpădindu-şi astfel
sufletele, biserica nu mai este obligată să vadă de ele” (NT pe înţelesul
tuturor). Dumnezeu promite mari răsplătiri celor ce ajută pe săraci. Este scris
în Biblie: Isaia 58:7-11. “Împarte–ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta
pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l şi nu întoarce
spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va
incolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va
însoţi. Atunci tu vei chema şi Domnul va răspunde, vei striga şi El va zice:
“Iată-mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul
şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura
sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste intunecime şi întunericul tău
va fi ca ziua nămeaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura
sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei
fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” Trebuie să
acţionăm în favoarea celor săraci. Este scris în Biblie: Amos 5:24. “Dreptatea
să curgă ca o apă curgătoare şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă
niciodată!”
Gavriil
Stiharul: ”Cetăţeanul
Iisus Hristos este printre noi Nu are viză de intrare, mutaţie de pământean, nu
e luat în spaţiu de nimeni, nu posedă carte de identitate, card de alegător,
cod numeric personal Vindecă bolnavi, fără să aibă atestat de medic *** Nefericirea
care vinde odată cu sărăcia e cumplită Poţi să scapi de ea îmbogăţindu-te sau
trăind o viaţă creştină *** Dacă ai primit darul credinţei, scoate încuietoarea
de la uşa casei şi pune-o la uşa sufletului tău Mai bine să te lase hoţii sărac
pe viaţă decât fără viaţa veşnică”
George Alexander: "Nu am uitat şi nu voi uita
niciodată de Sufletele părăsite, copiii români sacrificați, uitați, ignorați de
Laşitatea acestor umbre ajunse în instituțiile statului, în Parlamentul Ruşinii
din România, unde parlamentarii şi-au acordat salarii nesimțite, de mii de
euro! – din solidaritate cu propriul popor?!- în timp ce săracii acestei țări
bogate se târăsc să-şi pună în traista sărăciei lumânările care se vor topi pe
catafalc…Dincolo de aceste statistici îngrijorătoare, sunt sute de mii de copii
care încearcă în fiecare zi să trăiască, Dumnezeule!, cu senzația de foame
continuă și să își ignore stomacul gol. Luptăm pentru supraviețuire, oameni! Într-o
Românie în care 37% din populația în vârstă de 15 ani prezintă analfabetism
funcțional, copiii acestor familii se luptă să ajungă la școală desculți și cu
burta goalăRata abandonului școlar în România a trecut de 18%, în timp ce în
Uniunea Europeană media de părăsire timpurie a şcolii este de 11.1%. Mai grav
este faptul că România este fruntașă nu doar la rata abandonului școlar
-Guvernul amână alocarea a 6% din PIB pentru Educaţie. Ne-am înarmat însă, am
cumpărat fiare vechi din America datorită politicii iluminate a lui Iohannis.
Ne făurim Viitorul, aruncându-ne direct în neant.M-am săturat să sper, să cred
că mâine va fi o zi mai bună pentru noi!... Nu va fi niciodată atâta timp cât
la putere vor fi aceşti Impostori! Trebuie să ne luăm soarta în mâini pentru a
supraviețui!
George
Bacovia: ”In
tîrgu-nvăluit de sărăcie/ Pe cărţi voi adormi uitat,/ pe lumea eronată au
pornit/ Ecouri de revoltă şi de jale;/ Tumai citeşti probleme sociale?
George Bernard Shaw: ”Nu există împărat care să nu fi
avut măcar un sclav printre strămoşii lui şi, tot aşa, nu există sclav care să
nu fi avut un împărat printre rudele lui îndepărtate.**"Nu este greu sa
gasesti oameni care la 60 de ani sunt de zece ori mai bogati ca la douzeci, dar
niciunul din ei nu va afirma ca ar fi de zece ori mai fericit.**„Sclavia a
atins punctul său culminant în epoca noastră sub forma muncii liber salariate.”***”Cea mai mare dintre rele și cea mai
gravă dintre infracțiuni este sărăcia Prima noastră datorie, datorie pentru
care orice altă considerație trebuie sacrificată, nu este să fim săraci”
George
Budoi: ”Construim noi
catedrale/ Şi biserici; multe-s goale,/ Căci mulţi popi sunt ipocriţi,/
Îmbuibaţi, de har lipsiţi; /Imorali, greşesc cu trupul,/ Şi-s mai lacomi decât
lupul,/ Fură din cutia milei/ Şi ochi dulci îi fac dalilei/ Luxul este orbitor/
Şi-n biserici, şi-n sobor,/ Contrastând la ăşti trufaşi/ Cu cei mulţi şi
nevoiaşi/ Azi spitalele-s puţine/ Şi de muribunzi sunt pline;/ Nu mergi ca
să-ţi învingi soartea,/ Ci să te găsească moartea/ În spitale-i debandadă,/
Zidurile stau să cadă/ Şi-n saloane cu săraci/ Mişună mereu gândaci” ***”Mari
minuni pe lumea asta, Multe am văzut şi basta, Cum la noi e domn Prostia,
Indexat-au sărăcia *** Ce sărac este acest bogat! Ce bogat este acest sărac!
*** Guvernanţii noştrii au scos sărăcia din ţară, cu săraci cu tot ***Nici
săracii nu-l înmoaie, Sărăcia nu contează; Mai întâi el te jupoaie Şi apoi te
operează *** Mai săracă-i ţara mea, Dumnezeu s-o protejeze, I-a zburat spre cer
o stea, Cerul să-l înnobileze *** Cu impozit pe prostie, Am scăpa de sărăcie;
Cel mai mare, spun savanţii, L-ar plăti chiar guvernanţii *** Se spune des pe
Internet: Românul s-a născut poet Dar cum ştiu eu poporul dac, Românul s-a
născut sărac *** Dragostea ne face pe toţi egali; ea spulberă distanţele dintre
prinţi şi cerşetori, dintre bogaţi şi săraci, dintre timizi şi îndrăzneţi,
dintre inteligenţi şi proşti etc *** Femeie desfrânată, cu mintea ta săracă, Ai
vrea ca toţi bărbaţii prin patul tău să treacă Copii-ţi – doi luceferi, te au
azi drept model De ce-i mai rău pe lume: de curvă de bordel” *** ”Măi să fie,
măi să fie,/ Simt că mă apucă dracii: Voi scăpaţi de sărăcie,/ Omorând
săracii!*** Pentru masa ta săracă,/ Dumnezeu îţi dă o vacă,/ Dar, chiar părul
de ţi-ai smulge,/ Sigur El nu ţi-o şi mulge*** Preferă cel cinstit să fie/
Sărac mai bine, pe vecie,/ Decât ca în întreaga-i viaţă/ Să fure chiar şi-un
cap de aţă” *** ”Când Domnul a făcut hamsia/ Şi şprotul, codul, roşii raci,/ El
s-a gândit la cei săraci.
George
Calinescu: ” În
sărăcie, marile sentimente nu se pot dezvolta”
George
Ceauşu: ”Din ceruri păzitorul priveşte-n noi cum
viscoleşte/ Duhul cel rău cu răutăţi proscrise/ Molimi, războaie fratricide-n
lumea ce boleşte/ Şi multe azi se-ntâmplă, deşi ieri n-au fost scrise/ Şi nu-i
în lumea de-astăzi decât comerţ scabros/ Şi omu-şi vinde trupul pentru-a hrăni
o gură/ De patima beţiei şi-a banului fiind ros/ Îşi poartă greaua cruce c-o
ne-mpăcată ură/ Mult mai săraci, mai cinici suntem pe zi ce trece,/ Iar
păzitorul înger de-un timp ne ocoleşte/ Lăsând bătrânul diavol cu ambiţii să
ne-ncerce/ În ăst răstimp în noi cumplit mai viscoleşte” ***”La sărac până şi
somnul/ Ori e prea adânc, ori nu e// Dacă-i prea adânc e semn,/ C-a bătut prea
multe cuie/ Dacă n-are somn e semn,/ Că de frigul care-l frige/ Va ieşi în
stradă demn/ Foamea din el ca s-o strige”
George Lixandru Buzău: "Paradoxal,
sărăcia îi înrăieşte pe oameni, dar îi face şi solidari. Unui sărac, dacă-i
ceri, îţi dă şi cămaşa de pe el. Pentru că, ce-şi spune? « dacă n-am azi, n-am
nici mâine ». În natură sunt buruieni pe care le mănâncă şi bogatul şi săracul.
Săracul le mănâncă de foame, bogatul pentru că, spune el, îi vine aşa câte- o
poftă şi ar mânca. Niciodată n-o să spună că le mănâncă pentru că sunt pe
gratis. Săracul nu are nici măcar posibilitatea de a fi altfel. Lui îi trebuie
concret pâinea pe care trebuie să o pună pe masa copiilor. Bogatul are o mie de
de modalităţi prin care să justifice săvârşirea unei fapte imorale. Săracul
niciuna. Este sărac din vina sa, nimeni nu va pune la îndoială argumentele
bogatului. Săracului nu ai nici ce să-i pui la îndoială, fiindcă nu are
argumente. Întreabă-l de ce este prapadit şi nu va şti ce să-ţi răspundă. Pe
cine să dea vina? Pe faptul, neconvingător, că aşa s-a născut? Pe societate?
Păi, societatea e condusă de cei care au şi nu dau doi bani pe părerile lui.»
George
Moore: ”Săracii nu ar
putea să trăiască deloc dacă nu ar fi pentru săraci”
George
Oppen: ”Eu vreau
În numele inteligenţei Sfârşitul sărăciei”
George
Orwell: „Un om
educat poate suporta lenevia forțată, care este unul dintre cele mai grave rele
ale sărăciei” *** ”Căci dacă timpul liber și siguranța s-ar bucura de toți
deopotrivă, marea masă de ființe umane care sunt în mod normal stupefiate de
sărăcie ar deveni alfabetizați și ar învăța să gândească singuri; și, odată ce
ar fi făcut asta, mai devreme sau mai târziu aveau să-și dea seama că
minoritatea privilegiată nu avea nicio funcție și aveau să o mătureze” ***”
Masa bogaților și a celor săraci se diferențiază prin veniturile lor și nimic
altceva, iar milionarul mediu este doar mașina de spălat vase obișnuită
îmbrăcată într-un costum nou” *** ”Sărăcia te eliberează de standardele
obișnuite de comportament, la fel cum banii îi eliberează pe oameni de la
muncă” *** ”În anumite limite, este cu siguranță adevărat că cu cât ai mai
puțini bani, cu atât îți faci mai puține griji” *** „Pe termen lung, o
societate ierarhică a fost posibilă doar pe baza sărăciei și ignoranței”
George
Petrovai: ”Când
trebuie ascunsă bogăția, mult mai de preț e sărăcia***Tot mai mulți dintre
românii ieșiți din universul sterilizant al bolșevismului au atât de puțin din
ceea ce-i strict necesar pentru un cetățean vrednic, încât au ajuns simpli
locuitori pe aceste meleaguri: Ap Pavel
– Cine nu muncește să nici nu mănânce, dar ei trăiesc din ciupit sau cerșit,
mândri nevoie mare că se descurcă), supraviețuiesc din firimiturile căzute de
la masa statului și, prin votul dat în schimb, așează minciuna, necinstea și
impostura în capul mesei cu bucatele națiunii, iar când resursele locale se
subțiază, ei se pornesc ba pe înjurat și cârtit, ba – cei trecuți prin ciur și
dârmon – se pun pe șutit în țară sau în străinătate, și de cumva le surâde
norocul, revin la vatra strămoșească cu buzunarele doldora, după care ține-te
trai pe vătrai…
George
Pruteanu: ”La noi, dar
şi aiurea, în lume, se produce sudamericanizarea culturii O mână tot mai
restrânsă de oameni au parte de fineţurile ei, în timp ce marile mulţimi sunt
ţinute în sărăcie spirituală tot mai accentuată şi îndreptate pervers spre
George
Sand: ”Orice
perioadă istorică are două feţe: una săracă şi cam ridicolă, sau cam
nefericită, întoarsă spre calendarul epocii; cealaltă măreaţă, eficace,
serioasă, privind spre cel al eternităţii
George Sofian**"Cum devin bogații mai bogațiPătura săracă a
societății a crescut față de 2006 de la 8% la 15% în statistici, iar veniturile
anuale ale unei familii din această categorie sunt sub 20 mii dolari pe an. De
partea cealaltă, 5% din familiile americane câştigă mai mult de 150 mii de
dolari pe an şi doar 1% au venituri anuale mai mari de 250 mii de dolari. Din
cei 317 mil. de locuitori, cât se estimează populația americană în anul în
curs, 1,2 milioane de familii sigur n-au grija zilei de mâine.Aceleași 1,2
milioane de familii dețin, în mare parte, și proprietatea celor cinci sute de
companii listate pe NYSE și NASDAQ(luate în calcul de indicele S&P500),
companii ale căror capitalizare bursieră a depășit 14.000 de miliarde de dolari
(circa110% din PIB-ul anual al SUA). De la prăpădul de pe burse, după căderea
Lehman din 2008, capitalizarea acestor companii a ajuns în momentul de față la
un nivel nemaiîntâlnit. Inițial, indicele de care vorbesc a înregistrat un
recul până la valoarea de 666 (!!! - numărul Antihristului !!!) la începutul
lui martie 2009, după care s-a tot dus pe spinarea tăurașilor până la valoarea
de 1839, la momentul actual. Creșterea susținută din ultimii cinci ani a făcut
din cei 1% privilegiați americani o specie nouă, specia conturilor mereu pe
creștere.După salvarea băncilor prin pachetele acordate pentru acoperirea
borcanelor cu derivative sparte, părea că a fi băgător în seamă pe la JP Morgan
sau Goldman Sachs cu ceva acțiuni la buzunare reprezintă visul de pricopsire a
sorții. Fără îndoială că e, dar și nu e the ultimate dream. Primele 10 companii
luate în calcul de S&P fac pe bursă cam cât pib-ul Franței, domeniile în
care activează acestea fiind IT, energie, bunuri de larg consum, finanțe și
comerț. Deci, dacă te prindea criza din 2008 și făceai parte dintre cei 1% de
privilegiați, te duceai frumos la un broker și cumpărai doar blue chips-uri
(companii cu risc scăzut, de genul celor din top) și, după cinci ani, erai un
om fericit, randamentul acestor acțiuni, numai în cazul Apple, a fost de circa
600%.Ce-a făcut această criză a fost să orienteze investițiile spre companii cu
o rată mare de inovare și să taie cheful de speculații pe bază de produse
derivative. Problema actuală este că s-a ajuns la un nivel de la care orice
creștere suplimentară surprinde piețele, iar sentimentul că urmează o corecție
devine tot mai pregnant. Aşa că, Apple şi alte companii din top s-ar putea
să-şi fi atins potențialul maxim, iar peste un an - doi să le vedem mai jos în
top, fie ca poziție ocupată, fie că valoare de piață. Probabil că mulți din cei
1% de americani deja s-au orientat spre viitoarele vedete ale topului, în timp
ce investițiile celor mai puțin privilegiați mizează în continuare pe starurile
topului.Traderii au o vorbă : „De pe piață, fiecare primește ceea ce caută.”
Unii, cam 1%, întotdeauna, vor primi mai mult decât alții.
George
Tarnea: ”Când
foamea n-are margini/ Celui sărac nu-i spune/ Să-şi verse peste suflet/ Un cer
de gânduri bune//Şi-ai să descoperi singur/ La cuvenita vreme/ Că poate sta sub
săbii/ Doar cine nu se teme
George
Topârceanu: ”Luna, câţi
săraci din lumea asta,/ când luceşti în noaptea tristă,/ N-ar voi să fii
monedă,/ să te lege-ntr-o batistă?
Georges
Bernanos: ”Un om
sărac, fără nimic în stomac, are nevoie de speranță și iluzie mai mult decât
pâine –
Georgian Gabriel Florea*** ,,Mă doare
capul de dator,/Sunt chiriaș pân-am să mor,Un' să mă duc?O încăpere sau
ceva,/Să-mi cumpăr să știu că-i a mea,/Nu cred c-apuc!/Nu am nimic dar nu mă
plâng,/Când am avut n-am vrut să strâng/Dar nu sunt trist./De pe-o zi pe alta
trăiesc,/Mă mir mereu când mă trezesc,/Că mai exist!"
Gerald Brenan**"Cei care au unele mijloace cred că cel mai
important lucru din lume este dragostea. Cei săraci ştiu că este banul.
Gertrude
Stein: ”Cine a
spus ca banii nu pot cumpara fericirea nu stia de unde sa cumpere
Gheorghe
Balici: ”Când văd toţi
proştii plini de bani Şi-n lume-atâta sărăcie, Îmi zic - şi-am irosit mulţi ani
– Să fii deştept e o prostie! *** Viaţa-i searbădă, anostă Şi, lipsindu-i din
tumult, Azi să fii sărac te costă De trei-patru ori mai mult!
Gheorghe Dinica: ”Exista 3 meserii de baza pe
lumea asta: #Bogatia,sărăcia și sexul.Din oricare câștigi o paine. Dar din
dragoste și din scris mori de foame mă idiotule! Mori pe gratis."
Gheorghe
Gurău: Sunt
robul care trag la ham/ Sunt vreasc uscat de ocolit/ Sunt plâns de lume
contenit/ Sunt dur şi-n veci de neclintit/ Dar nu sunt nimenea, madam!
Gheorghe Piperea: Nu doar elitele și progresiștii
au dreptul la protest, totuși. Dacă e să fii sărac și să mori de foame, nu
contează nici numărul de facultăți făcute sau de fraze în limba română bine
stăpânite, nici culoarea pielii, nici periferia socială unde ești ferecat de
destin.
Gheorghe
Sarău: ”Saracia naste
saracie
Gianni
Rodari (23 octombrie
1920 - 1980): ”E greu sa facem lucruri greu de facut: sa vorbim unor surzi,
sa-i aratam un trandafir unui orb. Dar, oameni buni, în viata faceti lucruri
greu de facut: întindeti un trandafir unui orb, cântati-i unui surd,
eliberati-va de sclavie, voi scalvii care va credeti liberi. *** putem schimba
ordinea inelelor, dar lanțul rămâne lanț.
GiGi Alexandru: "Sărăcia e cămaşă de
foc.**"Copiii sunt averea omului sărac
Gigi Burlacu: "Un sfert din oameni sunt bogaţi, trei sferturi
sunt săraci, iar restul sunt fericiţi!
Gilbert Keith Chesterton: "Cu cat
e omul mai bogat, cu atat e mai usor sa ajunga un sarac.
Gina Zaharia: "Auzi regii întrebându-se de ce nu ne-au
plăcut/hainele pe care ni le-au dat la probă,/amurgul din pâinea soarelui/ori
vălul furtunii într-o vară sălbatică,/dar taci./Ceva ar fi trebuit să le fie pe
plac, zic ei,/măcar când le întorceam buzunarele pe dos;
Giosue
Caducci: ”Cine
luptă nu moare; nu este rob cel care nu vrea să fie
Giovanni Boccacio: "Sărăcirea lor bruscă le-a
deschis ochii pe care bogăţia îi ţinuse închişi.**"Sărăcia nu-i răpeşte
nimănui nobleţea, însă bogăţia da.
Giovanni
Papini: ”Nu sunt
făcut pentru o natură bogată, luxuriantă, meridională şi tropicală, nu sunt
făcut pentru flori vii şi parfumate, pentru fructe cărnoase, pentru soare
Natura pe care o simt eu, natura mea e cea a Toscanei, cea în care am învăţat
să respir
Giovanni
Verga (2 septembrie
1840 - 1922): ”Calului bun nu-i lipsește șaua.
Girel Barbu: "Sărmane, popor român,/ E o vorbă de la
daci:/"Cei bogaţi, bogaţi rămân,/ Cei săraci, tot mai săraci!"
Giuseppe
Ungaretti: ”Stea,
singura mea stea, in saracia noptii, singura, pentru mine, singur, tu
stralucesti, in singuratate stralucesti;
Gotthold
Ephraim Lessing: ”Deşi
bogat, eşti un zgârcit Vrei să trăieşti sărac-lipit, Că doar aşa poetul scrie
Greşeşti enorm, te fac atent! Eu cred că este-o nerozieSă cauţi altă sărăcie,
Când tu ai una de talent
Greg Calise: ”V-ați întrebat vreodată de ce ne reîncarnăm și care
ar fi adevăratul scop al fenomenului reîncarnării umane? De ce avem o viață
atât de scurtă, în care, în cea mai mare parte a acesteia, singurele căi ale
evoluției spirituale “înseamnă” învățători și religii foarte dubioase?! V-ați
întrebat de ce oare aceste religii sunt construite pe baza unor structuri
ierarhice? V-ați întrebat vreodată de ce există atât de mult rău în lume și de
ce oamenii răi devin lideri?! Și, referitor la reîncarnare, marea întrebare: de
ce nu ne amintim viețile anterioare?! Cum putem rezolva problemele din trecutul
nostru, dacă nici măcar nu ni-l amintim?!Trecem prin viețile actuale, cu
trecutul care ne bântuie dar pe care nu-l putem vedea. Ducem cu noi vechile
obiceiuri și trăsăturile de sine de dinainte, dar nu avem nici cea mai vagă
idee de unde provin. Cei mai mulți dintre noi nu avem nici cea mai vagă idee
despre cum anume trecutul ne afectează prezentul. Acestea fiind spuse, cum
putem rezolva problemele noastre din trecut, mai ales că ele ne afectează
(chiar) și în această viață?!Ce preot, învățător spiritual, canalizator, sau
yoghin au răspuns în mod satisfăcător la întrebarea de ce nu ne amintim viețile
anterioare?! Răspunsul ne poate lăsa mască!Textele Vedice și Puranele descriu
faptul că, în timpurile vechii Epoci de Aur umanitatea trăia o viața lungă.
Oamenii de atunci își petreceau viața în meditație profundă, și trăiau în
echilibru și armonie cu Mama-Natură. Apoi, s-a întâmplat ceva. În legendele,
miturile și textele antice este descrisă Căderea Omului.„La origine, omul este
perfect…o ființă divină care a degenerat în ceea ce suntem acum.” – R.A.
Schwaller de Lubicz (Miracolul Egiptean)„Omul primordial a fost adevăratul și
reprezentativul model uman…apoi, tot progresul umanității (deși aparent a dus
spre mai bine) a reprezentat o cădere neîncetată. Toți cei de după omul
primordial au onorat și s-au închinat primilor părinți, privindu-i și
considerându-i ca fiind Zei ai Luminii, Cunoașterii și Măreției.” – Joseph A.
Seiss (Evanghelia Stelelor)„Apoi, ea a profețit apropierea sfârșitului Epocii
Divine și începutul uneia noi, în care florile nu vor mai crește vara, vacile
vor da mai puțin lapte, femeile vor fi nerușinate și bărbații își vor pierde
vigoarea, copacii nu vor mai avea fructe și nici mările pește, oamenii bătrâni
vor judeca greșit și legiuitorii vor face legi nedrepte, războinicii se vor
vinde unii pe alții, oamenii vor fura unul de la celălalt…atunci, nu va mai
exista virtute pe lume.” – (Profețiile lui Badb, Zeița Irlandeză a
Războiului)Așadar, ce a determinat această Cădere? Știm că, la un moment dat,
au venit niște Zei din cer învățându-i pe oameni agricultura și creșterea
animalelor (de fapt, înrobirea acestora). Odată cu această cunoaștere a început
construcția de orașe, au apărut regii și sistemele ierarhice de control,
armatele, războiul, sclavia, închinarea și jertfele aduse acelor “Dumnezei“.
Toate aceasta au însemnat Căderea Omului. Omenirea a căzut din starea de a fi
în echilibru și armonie cu Mama-Natură…astfel, ea a început să-și piardă
virtutea. Cine au fost acești Zei care au venit și au oferit omenirii această
cunoaștere și de unde anume au venit? Ei nu sunt de pe Pământ…au venit să
înrobească omenirea…au cerut să fie adorați…au venit să ceară sacrificii de
carne și sânge, inclusiv sacrificii umane. Astfel, așa după cum putem citi în
Vechiul Testament, Iehova va distruge întregi seminții umane…sau „poporul ales”
le va distruge, în numele său. Gnosticii i-au numit pe acești Zei Archoni. Don Juan
i-a numit Prădători.De mii de ani umanitatea este sursă de hrană pentru acești
Zei. Ei ne consideră o turmă a lor, la fel cum noi privim animalele dintr-o
fermă…precum în Cer, așa și pe Pământ. Se hranesc cu emoțiile (energiile)
noastre negative, prin închinarea/slava noastră către Ei. Le place suferința
și, mai ales, le place sângele…așadar, este creată violența, prin conflicte și
războaie între oameni. De reținut că majoritatea războaielor au fost cele
inter-religioase.De asemenea, Ei ne controlează prin religii și ideologii,
guverne și societăți secrete, prin propaganda făcută de mass-media, etc. Un alt
mod de a ne controla este reîncarnarea. Reîncarnarea este o formă de sclavie.
După Cădere, durata vieții omului a fost scurtată drastic. Înainte de epoca
modernă oamenii aveau o durată medie de viață cuprinsă între 25 și 40 de ani,
timp insuficient pentru a afla ce înseamnă viața, mai ales dacă toate
învățăturile au fost oferite de religiile zeilor. Oamenii trudeau toată viața,
zi de zi, pentru familiile lor, apoi mureau.Apoi, vine întrebarea de ce nu ne
amintim viețile noastre trecute. Ne naștem în ignoranță, iar singurele
cunoștințe disponibile sunt cele care ne-au fost oferite de acești zei:
religiile și ideologiile. După câteva zeci de ani vom muri tot în ignoranță, ca
apoi să revenim, iar și iar, aici, pe Pământ. Acest lucru ține turma obedientă.
Fără vreo amintire a vieților trecute suntem prinși în același cerc închis al
ignoranței, neputând avea acces la instrumentele care să ne ofere posibilitatea
de a fi liberi cu adevărat. Ocazional, câteva mari Suflete au fost în măsură să
se elibereze, însă preoții au preluat controlul asupra învățăturilor lor
denaturându-le și disimulându-le în dogmele lor religioase.Trăim într-o Matrice
în care o Construcție Artificială a Luminii a acoperit Lumea reală. Ca și în
filmul The Matrix, suntem pur și simplu bateriile care asigură energia cu care
se hrănesc zeii. Asta este realitatea noastră: ne naștem și murim într-o
Matrice, ca hrană pentru niște entități hrăpărețe. Desigur, aceste entități au
slujitorii lor aici, pe Pământ, slujitori ce au rolul de a păstra turma
obedientă, aliniată.Așadar, se naște următoarea întrebare: ce se întâmplă
atunci când murim? După moartea fizică vom intra în Matricea Cosmică…o altă
Construcție a Luminii False, pe care o numim Cer. Sufletele noastre sunt prinse
în această închisoare a zeilor. După ceva timp petrecut în Cerurile False ne
re-întoarcem urmând același ciclu. Aceasta se numește Roata Samsara, ciclul
nașterii și al morții.Singura posibilitate de a evada din această închisoare
este cea de a ne trezi…a ști cine suntem noi, cu adevărat. Trebuie să ne
delimităm de toți acești falși zei, îngeri, guru, etc, să eliminăm toate aceste
false credințe…să oprim hrănirea acestor falși zei cu emoțiile și gândurile
noastre negative, închinându-ne lor, vărsând sângele nostru. Cu alte cuvinte,
să ieșim din acest Joc ce ne-a fost impus.„Pentru a percepe Universul așa cum
este trebuie să pășiți dincolo de Rețea. Nu este greu să faceți acest lucru…Rețeaua
este plină de găuri. Priviți Rețeaua și multele sale contradicții…ele sunt la
tot pasul. Vreți pace, dragoste și fericire, însă lucrați din greu pentru a
crea durere, ură și război. Vreți longevitate, însă mâncați prea mult. Vreți
prietenie, dar exploatați pe alții. Fiți conștienți de toate aceste
contradicții și eliminați-le…veți vedea că ele vor dispărea.” – Nisargadatta
MaharajPriviți Matricea așa cum este ea: pare a fi foarte puternică, pare că nu
există cale de scăpare, însă este plină de găuri. Dacă aveți o minte deschisă,
discernământ și ochi pentru a vedea, tot acest joc este nimic mai mult decât
doar un castel de nisip. Întrebarea este următoarea: vă veți trezi, sau veți
rămâne pe mai departe târâți în această Plasă Țesută continuând Jocul Roții
Samsara, cel al nașterii și morții?!Imaginați-vă cât de norocoși sunteți să
aveți cheile ce vă permit deschiderea ușii acestei Închisori. Puteți vedea câtă
confuzie pot produce toate religiile, filozofiile New Age și falșii învățători,
cu ale lor false învățături. Există însă câțiva mari maeștri ce sunt dincolo de
toate aceste confuzii. Luați tot ce se poate de la ei, bazându-vă pe
înțelepciunea Sinelui vostru.Eliberați-vă din această Închisoare!
Grigore
Vieru: „Robul de
azi – un câine care păzeşte alt câine de alţi câini cu mulţi câini şi ei”
H L
Mencken: ”Argumentul
prin care se spune ca crimele sunt produse de cei saraci e o calomnie
Hans
Christian Andersen: ”Era
o stradă îngustă şi întortocheată, cu case mici, urâte şi dărăpănate Dar,
dintre toate, una singură, cea mai înaltă, era atât de veche şi de şubredă
încât îţi venea să crezi că, dintr-o clipă într-alta, avea să se dărâme Cine
putea să
Hans Konig: "Tot aurul şi argintul furat şi transportat în
Spania nu a îmbogăţit poporul spaniol. Le-a dat regilor acestuia un avantaj în
echilibrul puterii pentru o vreme, o şansă de a angaja mai mulţi mercenari
pentru războaiele lor. Până la urmă au pierdut acele războaie oricum, şi tot ce
a rămas a fost o inflaţie fatală, o populaţie flămândă, bogaţii mai bogaţi,
săracii mai săraci şi o clasă ţărănească năruită.
Hanshan,
secolul al IX-lea:
”Bătrâna mea proprietăreasă/ a devenit bogată acum trei-patru ani/ Pe vremuri
era mai săracă decât mine,/ azi râde că n-am bani/ Râde de mine c-am rămas în
urmă cu plata chiriei/ Eu râd că-i va veni ceasul înaintea mea
Harry S
Truman: ”Este o
recesiune cand vecinul tau isi pierde locul de munca; este o depresie cand o
pierzi pe a ta
Helder Pessoa Camara: "Saracii platesc pentru
pacatele bogatilor.
Henri Frederic Amiel: Omul care nu
poseda o viata interioara este sclavul a tot ce-l inconjoara ***”Pe langa farmec, frumusetea simpla
pare fada, saraca si aproape proasta”
Henry
David Thoreau: ”Dă-mi
sărăcia care se bucură de adevărata bogăție”
Henry
Fielding: ”Nici
sărăcia lucie și nici bogăția mare nu ascultă de rațiune
Henry Ford: "Nu te imbogatesti cu ce castigi, ci cu cat
cheltuiesti.**"O afacere ce nu face decat bani este o afacere
saraca**"Un om sarac nu este un om fara bani. Un om sarac este acela ce nu
are nici un vis***”Atata
timp cat asteptam ca legislatia sa vindece saracia sau sa elimine privilegiile,
vom vedea saracia si privilegiile crescand”
Henry
Miller: ”Avem
întotdeauna două steaguri americane, unul pentru cei bogaţi, iar altul pentru
cei săraci Când steagul pentru cei bogaţi e sus, înseamnă că totul e sub
control, iar când steagul celor săraci e sus, înseamnă că e pericol, revoluţie
sau anarhie” *** ”Pentru un motiv sau altul, omul caută miracolul şi pentru a-l
atinge trece prin sânge Se va deprava cu idei, se va reduce la o umbră, dacă,
doar pentru o secundă din viaţa lui, va putea închide ochii în faţa urâţeniei
lumii Totul poate fi” *** ”Avem intotdeauna doua steaguri americane, unul
pentru cei bogati iar altul pentru cei saraci Cand steagul pentru cei bogati e
sus inseamna ca totul e sub control iar cand steagul celor sarac e sus inseamna
ca e pericol, revolutie sau anarhie”
Henry
Ward Beecher: ”Niciun
om nu poate spune dacă el este bogat sau sărac Este inima care face un om bogat
El este bogat sau sărac în funcţie de ceea ce el este, nu în funcţie de ceea ce
are” *** ”Nu poți elimina săracii din comunitate Săracii sunt indispensabili
celor bogați” *** ”Sărăcia este bună în ceea ce privește poeziile, maximele și
predicile, dar foarte rea pentru viața practică”
Herman
Melville: „Dintre
toate presupunerile absurde ale umanității asupra umanității, nimic nu
depășește majoritatea criticilor aduse obiceiurilor săracilor de către cei bine
adăpostiți, bine încălziți și hrăniți”
Hermann
Hesse: ”O casă
fără cărţi este săracă chiar dacă podelele ei sunt acoperite de covoare
frumoase, iar pereţii sunt acoperiţi de tapete şi tablouri scumpe”
Hesiod
Lenea: ”Duce
către sărăcie, îndrăzneala către bogăţie
Hippolyte
Taine: ”Cine este
Beethoven? Un mare om, sărac, surd, îndrăgostit, necunoscut şi filosof, a cărui
muzică este plină de vise gigantice sau dureroase
Hitopadeca: "Chiar şi cei foarte învăţaţi, care au multă
ştiinţă şi care decid în chestiuni dificile, suferă din pricina lăcomiei,
care-i orbeşte.**"Averea pricinuieşte suferinţă la dobândirea ei,
întristare în restrişte şi ameţeşte în prosperitate; cum poate averea să aducă
bucurie?***”Cine nu e mare
când priveşte numai în jos? Dar când priveşte numai în sus, oricine devine
sărac
Homer: ”As prefera să trăiesc pe pământ
și să fiu argat la un om sărac, care să nu aibă multă hrană, decât să domnesc
peste toți morții
Honore de Balzac**„ Lăcomia tuturor este paznicul
cel mai vigilent împotriva lăcomiei unui singur ins."**„Lanţurile de aur
sunt cele mai grele.”*** ”Adevăraţii savanţi, oameni cu adevărat
mari în sensul că nu obţin niciodată în viaţă renumele care ar trebui să
răsplătească munca lor nemăsurată şi necunoscută, sunt aproape toţi serviabili
şi binevoitori faţă de cei săraci cu duhul” *** ”Feriti-va de cersetori;
adevarata saracie nu iese pe strada” *** „Ce triumf pentru sclavul incapabil să
se ridice până la stăpânul său, atunci când îl face pe stăpân să cadă până la
el!” *** ”Lacomia incepe acolo unde se termina saracia” *** ”Să nu te uiţi spre
pământ, ci, dimpotrivă, ridică totdeauna ochii spre cer: de acolo vin
mângâierile pentru cei slabi, acolo e bogăţia celor săraci, acolo e
înfricoşarea bogatului***
Horatius: "Indrazneala pe care o da saracia m-a impins sa
fac versuri.**"Celor care vor multe le lipsesc multe; stă bine acela;
căruia zeul i-a dat cu o mână econoamă ceea ce-i de-ajuns.
Howard
Zinn: [Închisoarea]
este un substitut crud și inutil pentru eliminarea acelor condiții – sărăcie,
șomaj, lipsă de adăpost, disperare, rasism, lăcomie – care sunt la baza celor
mai multe crime pedepsite” –
Ica
Ungureanu: ” În
ţara unde-s mulţi ciraci/ Ai clanului de trandafiri,/ Cei ce muncesc rămân
săraci/ Şi infractorii sunt martiri
Idowu
Koyenikan: „Nu
este nevoie de nimic pentru a rămâne în sărăcie, ci de totul pentru a te
elibera de ea”
Iisus
din Nazaret: ”Fericiți
sunt cei săraci în duh, deoarece împărăția lor este împărăția cerurilor -
Ileana
Vulpescu: ”Consideram
sărăcia darul pe care mi l-a hărăzise destinul N-am făcut din sărăcie nici
motiv de inferioritate, nici de superioritate Ceea ce pentru sărac este
eveniment, pentru omul înlesnit nu-nseamnă nimic *** Nu se dau premii de
sărăcie
Immanuel
Kant: ”Nu suntem
bogati pentru ceea ce avem, ci pentru ceea ce ne putem lipsi” *** ”Nu suntem
bogați din cauza a ceea ce avem, ci din cauza a ceea ce putem face fără toate
acestea”
Ina
Cevaga: ”Săracă
mi-e casa în care trăiesc,/ Amară şi seacă mi-e ceaşca de cafea,/ Zic
"mulţumesc" pentru ce am/ Nu vreau, Doamne, să mă hrăneşti cu pâine
albită,/ Nu vreau să fiu îmbrăcată cu stil,/ Vreau doar să îmi amintesc de o zi
de april
Ioan
Ciprian Moroşanu: ”Sărăcia
stă la masa ta cu ceapă/ Şi cu boţ de mămăligă; /Lumea-ntreabă încurcată/
Când a fost de fapt votată,/ Ca-ai ales pentru dreptate? /Tu gândeşte şi
socoate,/ Cand pe brânci viaţa-ti petrece:/ Cum poti sa o faci să plec? ”
Ioan
Craciun Petrisan: ”Inundaţi
de sărăcie Şi de ape, inundaţi - Vom avea o Bogăţie De troiene, în Carpaţi!
Ioan
Friciu: Cu haine
zdrenţuite stă în stradă,/ Are o mână-ntinsă tremurând/ Şi nimeni nu-l crede
că-i flămând;/ Trecătorii merg, fără să-l vadă/ El în nevoi a început să cadă,/
Sărăcia nu-i doar din vina lui,/ E jocul întâmplării şi destinului/ În care
prins a fost, ca într-o nadă/ Oameni ca acesta-s o grămadă;/ Din peisaj dorim
ca să dispară,/ Prezenţa să le fie cât mai rară,/ Dar pentru asta, trebuie în
ţară,/ Să fie şi-o minimă decenţă,/ A nu intra cumva în decadenţă
Ioan
Hapca:
”Eradica-vom negreşit cumplita sărăcie/ Schimbându-ne mentalitatea”
Ioan
Petru Culianu: ”Prin ,
alcoolul a făcut ravagii enorme printre indieni, iar rezistenţa pe care o
opuneau armatei federale devine din ce în ce mai slabă Temându-se de ce-i mai
rău, Luino se hotărăşte să dispară de prin acele locuri; înainte însă de a” ***
”Mizeria, in toata tristetea ei, colcaie de viata ca o mlastina E departe de
moarte Lumea a treia are nenumaratele ei universuri, intersectate si ele de
mizerie, sau, paradoxal, de mare abundenta”
Ioan
Slavici: ”Câtă
vreme vor fi leneşi, ei vor rămâne săraci şi eu flămând!” *** ”Peştele-n apă,
pasărea-n aer, cârtiţa-n pământ şi sărăcenenii în sărăcie ***Iar cine e deprins
cu răul, la mai bine nici nu gândeşte; sărăcenenilor le părea că decât aşa, mai
bine nu poate fi Peştele-n apă, pasărea-n cer, cârtiţa în pământ şi sărăcenenii
în sărăcie! ***A fost ce-a fost a fost odată o văduvă care avea o fată, Lia, şi
văduva era săracă de nu mai ştia cum să-şi înnoade zdrenţele, iar Lia, fata ei,
se făcuse harnică de creşteau flori pe unde-i călca piciorul şi da muguri
lemnul uscat când ea *** Lia frământă aluat din făină neagră şi-şi făcu o azimă
de drum, apoi porni în cale lungă, nu cu opinci de oţel şi curele de viţel, ca
Făt-Frumos din poveste, ci desculţă, ca o fată săracă, şi se duse zi de vară
până în seară, peste văi şi dealuri, *** Dimineţile, când se deştepta din somn,
văduva suspina din greu, căci nopţile o visa totdeauna pe fata ei voioasă şi
fericită înconjurată de bogăţii şi gătită ca o împărăteasă, şi grea mâhnire o
cuprindea când o vedea săracă” *** ”Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci,
dacă e vorba, nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit
Ioan, 8:34: "Da, te naști liber să faci ce vrei și tot ce
vrei este păcat. Oricine trăiește în păcat e un SCLAV al păcatului
Ioan-Lucian Radu: "Sfântul Pavel, adept al
sclaviei?Când se adresează sclavilor, Sfântul Apostol Pavel întotdeauna îi
îndeamnă să se supună stăpânilor lor și să-i asculte (Efeseni 6, 5-8; Coloseni
3, 22-25). Nu le spune niciun cuvânt din care să reiese că sclavia nu este
bună. Oare, prin aceasta, așa cum au considerat unii comentatori, Sfântul Pavel
demonstrează că este adept al sclaviei și că acest lucru este acceptabil
moral?Un îndemn asemănător îi adresează Apostolul și Sfântului Onisim, pe care
îl prăznuim pe 15 februarie. Onisim era sclavul lui Filimon, un om bogat din
localitatea Colose și creștin de frunte al Bisericii de acolo. După ce a furat
de la stăpânul său, probabil pentru a avea bani de drum, sclavul a fugit la
Roma, unde a încercat să se piardă în anonimat. Aici Onisim îl cunoaşte pe
Pavel, care se află în prima sa captivitate romană, care îl converteşte la
creştinism și căruia îi slujește, pentru o perioadă. Cu toate că sclavii fugiți
de la stăpâni erau pasibili de pedepse groaznice, putând fi chiar omorâți,
Apostolul îl trimite înapoi la stăpânul său, însă îi scrie și o scrisoare lui
Filimon, pe care îl cunoștea personal, prin care intervine în favoarea
sclavului care greşise, dar se îndreptase.Sclavia, o realitate a Imperiului
RomanÎn lumea socială a vremurilor Sfântului Pavel, sclavia era o instituție
acceptată, sclavii din toată lumea romană fiind sub controlul total al
stăpânilor lor. În cazul în care un stăpânul dorea, el putea chiar să-și ucidă
sclavul. Așadar, sclavul, în primul secol, era doar o proprietate, adeseori
negându-se faptul că erau oameni, fiind puși în același rând cu animalele.
Exista, de asemenea, o teamă reală față de sclavi. În Roma, sclavilor le era
interzis să poarte haine distinctive, de teamă că puteau să realizeze cât
numeroși erau și să înceapă o revoltăAvând în vedere acest context, cum ar fi
arătat dacă creștinismul dacă s-ar fi considerat că instigă sclavii la
neascultare? Creștinismul era deja văzut ca o formă subversivă de gândire. Deja
respinsese zeii tradiționali, lucru care l-a făcut să pară trădător de oraș și
țară, pentru că închinarea la zeii tradiționali era o expresie importantă de
patriotism și nu a permis niciun compromis în această direcție. Era acuzat că
își forma membrii în „societăți secrete” (cel puțin, în ochii observatorilor
păgâni) și că, în acele societăți, stăpânul și sclavul mâncau aceeași mâncare,
la aceeași masă și că soțiile erau prezente, împreună cu soții lor, lucru
inacceptabil în mentalitatea cetățeanului roman. Cu alte cuvinte, decorul
social din primul secol nu era respectat în Biserică.„Slugilor, ascultaţi de
stăpânii voştri…ca şi de Hristos”Dar sclavii nu sunt singura categorie socială,
cărora Apostolul Pavel le cere ascultare față de superiorii lor. În Epistola
către Efeseni, capitolele 5-6, există trei perechi de relații sociale
menționate, în care este necesară supunerea: soțiile și soții, copiii și tații,
sclavii și stăpânii. În fiecare dintre cele trei, Pavel se adresează celor
subordonați, mai întâi. El îi cheamă la virtutea ascultării. Cu toate acestea,
Pavel reformulează datoria tradițională în termenii unei relații cu Hristos. Cu
alte cuvinte, el o scoate din contextul pământesc și o pune în contextul a ceva
pe care Dumnezeu îl va răsplăti.Acest lucru poate părea puțin pentru noi, dar
în acea lume, ascultarea șotiilor față de soți, a copiilor față de tați și a
sclavilor pentru stăpâni era înțeleasă ca fiind absolută. Aceste trei clase de
oameni erau considerate ca neavând niciun drept sau chiar, în unele cazuri,
nici capacitatea de decizie morală și, de aceea, li se cerea ascultare
necondiționată.Cu toate acestea, în fiecare pereche de relații, Sfântul Pavel
se adresează și celui cu statut social superior și subliniază faptul că el are
responsabilități față de cel subordonat lui. Soțul trebuie să-și dea viața
pentru soția sa, tatăl nu trebuie să întărâte la mânie pe fiul său, având, de
asemenea, datoria morală de a-l educa. Stăpânul trebuie să se comporte în mod
corespunzător cu sclavii, deoarece, în realitate, atât el cât și sclavii săi,
sunt slujitorii aceluiași Stăpân ceresc (Efeseni 6, 9).Deci, Sfântul Pavel, ca
și alți scriitori ai Noului Testament, cheamă pe cei din păturile sociale
inferioare, inclusiv pe sclavi, la ascultare. Sclavii creștini trebuiau să fie
mai ascultători decât ceilalți sclavi, pentru că ei știau că plata lor va fi
mare în ceruri. În cazul în care stăpânii lor i-ar fi persecutat, trebuia să
fie doar pentru credința lor și pentru nimic altceva. Așadar, creștinismul nu
era subversiv, în sensul de a incita la revoltă.Dispariția diferențelor
sociale, prin Iisus HristosÎn același timp, el a ridicat sclavul la un nou
statut, acela de egalitate cu ceilalți oameni, înaintea lui Hristos. La urma
urmei, în ochii Bisericii sclavia era doar un loc de muncă, iar locul de muncă
și statutul social al cuiva pe pământ, nu contează, după exemplul lui Hristos,
care nu a avut un statul social măreț și a primit cea mai rușinoasă moarte,
moartea pe cruce. Dacă munca este făcută ca un „rob al lui Hristos”, recompensa
este pe măsură, indiferent dacă este vorba de un sclav sau de un stăpân.
Astfel, strategia Sfântului Pavel era aceea de a produce o imagine a împărăției
lui Dumnezeu în Biserică, nu de a încerca să schimbe societatea.Și care a fost
rezultatul acestei strategii? Biserica nu a adoptat vreo regulă care să ceară
celor convertiți să renunțe la sclavii lor. Cu toate acestea, citim în
literatura celui de-al doilea secol și de mai târziu că mulți stăpâni, după
convertire, și-au eliberat sclavii. Realitatea stă în faptul că este dificil
pentru un stăpân să numească pe cineva sclav, în timpul săptămânii și să se
comporte cu el ca atare, dar să-l trateze ca pe un frate sau pe o soră, în
Biserică.Sfântul Pavel a făcut, în cele din urmă, o revoluție, dar nu una din
afară, ci una din interior, în care o inimă schimbată produce un comportament
schimbat și, prin acesta, a venit și schimbarea socială. Această schimbare s-a
întâmplat ori de câte ori Evanghelia lui Dumnezeu era trăită în Biserică,
astfel încât oamenii să poată vedea că, într-adevăr, credința în Hristos era o
transformare a întregii persoane.Revenind la întrebarea de la început…Sfântul
Pavel era un adept al sclaviei? Da, cu siguranță! El a învățat că toți
creștinii sunt, în mod egal, slujitori ai lui Dumnezeu și că numai această
relația socială are valoare permanentă.Creştinii ortodocşi apărau sclavia ca
făcând parte din ordinea ierarhică lăsată de divinitate. Pasajul din Biblie
care sprijinea instituirea sclaviei e acesta:„Iar ca să-ţi ai robul tău şi
roaba ta, să-ţi cumperi rob şi roabă de la neamurile dimprejurul vostru. Puteţi
să vă cumpăraţi şi din copiii străinilor, care s-au aşezat la voi, şi din
neamul lor, care este la voi şi care s-a născut în pământul vostru; pot să fie
averea voastră.” (Leviticul, a Treia Carte a lui Moise, 25:44-45)Sf. Pavel i-a
învăţat pe sclavi să se supună stăpânilor lor. (nota 67)Iar Sf. John Chrysostom
a scris:„Sclavul trebuie să fie resemnat în a-l sluji pe stăpânul său, pentru
că aşa îl slujeşte şi pe Dumnezeu…” (nota 68)În „City of God ”, Sf. Augustin a
scris următoarele: „...sclavia e acum obligatorie şi planificată de acea lege
care comandă păstrarea ordinii naturale şi care interzice orice dezordine.”
(nota 69)În timp ce erau misionari care recunoşteau faptul că americanii nativi
erau oameni şi aveau umanitate şi că munceau din greu, puţini totuşi au văzut
vreo nedreptate în faptul că ei erau forţaţi să fie sclavi.Chiar şi cunoscutul
iezuit Antonio Vieira, care a fost închis de Inchiziţie pentru că a încercat
să-i ajute pe băştinaşi, a susţinut comerţul cu sclavii africani, aduşi să
muncească pe plantaţiile coloniştilor. Şi el considera că sclavii care încercau
să evadeze păcătuiau şi astfel trebuia să fie pedepsiţi cu excomunicarea. (nota
70)Creştinii ortodocşi au sprijinit practicarea sclaviei şi în America de
Nord.În secolul al 18-lea, biserica anglicană a stabilit clar că religia
creştină i-a eliberat pe oameni de condamnarea veşnică dar nu şi de datoria de
a fi sclavi.Episcopul Londrei, Edmund Gibson, a scris:„Libertatea pe care o oferă
creştinismul e o dezlegare de păcat şi de Satana şi o scăpare de sub dominaţia
poftelor trupeşti, a patimilor şi a dorinţelor necuvenite; iar în ce priveşte
condiţia lor în societate, oricare ar fi fost aceasta înainte – de om liber sau
de sclav – botezul lor şi creştinarea lor nu sunt menite a o schimba cu absolut
nimic.” (nota 71)Sclavii ar fi trebuit oricum să fie convertiţi la creştinism,
spuneau ei, pentru că asta îi făcea să fie şi mai docili şi mai supuşi. (nota
72)Atât Inchiziţia cât şi cei care susţineau practicarea sclaviei s-au bazat pe
aceeaşi justificare religioasă.În respectarea dreptei credinţe creştine într-un
singur dumnezeu care pedepsea nesupunerea şi care conducea totul din vârful
ierarhiei, puterea a ajuns să fie doar a autorităţilor, şi nu a invidizilor.
Obedienţa şi supunerea erau mult mai preţuite în societate decât libertatea
individuală şi traiul liber al indivizilor.Inchiziţia s-a cufundat în abisul
consecinţelor acestei credinţe, şi a creat un sistem punitiv în urma căruia a distrus
trupul şi conştiinţa unui număr necunoscut de oameni – şi nu doar într-o
perioadă limitată în timp, ci de-a lungul a sute de ani. Inchiziţia acţiona ca
în evul mediu în unele regiuni ale lumii chiar şi în anul 1834.
Ion Creanga: „Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul
trecut şi ca de când sunt niciodată n-am fost! ***”Baba iesă cu bucurie înaintea găinei
Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă babă şi se pune pe cuibariu; şi,
după vrun ceas de şedere, sare de pe cuibariu, cotcodocind Baba atunci se duce
cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina! ” *** ”Erau odată într-un sat doi fraţi,
şi amândoi erau însuraţi Cel mai mare era harnic, grijuliu şi chiabur, pentru
că unde punea el mâna punea şi Dumnezeu mila, dar n-avea copii Iară cel mai mic
era sărac De multe ori fugea el de noroc şi norocul” *** ”Nici frumos până la
douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci
nu m-am făcut Dar și sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt,
niciodată n-am fost”
Ion
Cristofor: ”Când
eşti sărac e un lux să fii şi prost” *** ”Doar cei săraci pot fi cu adevărat
generoşi Cei bogaţi dăruiesc din plictiseală sau din vanitate *** Uneori dormim
cu capul pe un bolovan de aur şi ne văietăm cât de săraci suntem *** Comuniştii
vor ca toţi să fie egali în sărăcie, cei de dreapta te sufocă cu dreptatea lor
*** Diferenţa între un om sărac şi un om bogat e doar de câteva cifre, dar în
litere ei sunt egali ” *** ”Tinereţea e un capital nepreţuit, pe care îl au
chiar şi cei mai săraci Însă bătrâneţea îi ruinează pe toţi”
Ion
Diordiev: ”Sărăcia
unui popor e un mare cusur al acelora care îl conduc”
Ion Iliescu: "Nu există alternativă la statul redistributiv,
dacă vrem să combatem cu adevărat sărăcia. Polarizarea scandaloasă a
veniturilor, justificată de unii prin faptul că bogaţii creează locuri de
muncă, nu mai poate fi suportată. Oamenii nu au nevoie de caritate, ci de
solidaritate. Iar statul este locul în care se organizează şi funcţionează
solidaritatea. vreme cât statul şi-a exercitat misiunea redistributivă,
sărăcia, inegalitatea şi polarizarea au fost mici, guvernarea bună, ataşamentul
cetăţenilor la democraţie mare. Când statul a renunţat la acest rol, lucrurile
s-au degradat rapid.
Ion Iuga: ”Sunt iubrea saraca tu esti omultu
esti cel ce vine si pleaca cel ce sta la feresti nu mi-e frica de tine eu sunt
mortul de ieri intelept e oricine chiar de-a fost nicaieri sunt cu visul pe
frunte viata mea nu mi-o stiu sunt”
Ion Luca
Caragiale: ”Cu toată
cinstirea ce, ca nişte oameni de rând, datorim ideilor unui om ales ca
răposatul poet citat, nu ne putem opri a răspunde chiar aci împotriva acestor
foarte greşite păreri ale lui De către oricine orice s-ar zice, în toată lumea”
*** ”Ia vezi toanta de Mărie, Ce gătită-i! Cum şi-a dat Pe obraz cu rumenie Şi
pe cap cu alifie: Să se mire toţi în sat Ia te uită şi Ilie, Ce flăcău bun de
peţit! Cu iţari noi de dimie Şi cu flori la pălărie, Şi cu cisme” ***
”Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el
este moftangiu Născut dintr-o familie săracă dar onestă, el este fiul operelor
sale, şi, deşi democrat prin naştere, el face parte din aristocraţia
inteligenţii” *** Plimbându-mă-n singurătate,/ O odă gloriei eu fac:/ Dar
gloria se depărtează/ "De ce fugi?" zic — "Eşti prea
sărac!"// Atunci, voii de disperare/ Să mă atârn de un copac,/ Dar craca
fuse prea subţire,/ Mi-a zis, trosnind: "Eşti prea sărac!"/ Mă duc la
revoluţiune/ Şi caut leac, şi poc! şi pac!/ "Ce caţi aci?" strigă
bandiţii "Sunt dizident!"/ "Eşti prea sărac!"// Adesea o
revoltă-mi vine,/ că orşice fac, e tot un drac!/ În mediul social de astăzi/
Sunt prea pârlit, sunt prea sărac// Ah, Sărăcie! Monstru palid,/ Când oare am
să-ţi viu de hac?/ Cum aş dormi acum la umbră,/ Cu burta-n sus, într-un hamac!
Ion
Pena: ”Scrisoare
din oraşComuna mea cu leat pierdut în ciaţă,Cu linişti mari, cu case de
argilă,Prin visul meu, prin alba dimineaţăTe năzăresc îndepărtată şi umilăEu am
plecat în larguri de migdaleDin anii mici ca nasturii şi melciiTu ai rămas pe
*** Către Don QuijotteCules din mituri, însuţi tu un mit, Biet pelerin cu inima
bolnavăDe uriaşa visului otravă – În piscul tău cu râvnă m’ai primit Sărac şi
bleg prin holde de pământ, Contrariu cum canoanele învaţă,Doar tu mi-ai fost
mireasmă şi *** Lucifer Eu navighez pe marile genuni, Pe anii răi, pe temple de
dureri În cîrca mea duc haite de nebuni, Bătrîne răni şi secolii de ieri Cu
linişti aspre nopţile întindStrigoii-mi sar atuncea din hambar, Arhangheli albi
în stele se aprind” *** ”În acest sărac cavou Odihneşte un erou Fapta lui e
uimitoare: A 'ndrăznit să se însoare” *** ”Doamne, am numai goalele-mi coate/
M-ai creat după chipu-ţi în van/ Nu mi-ai dat aripi, nici grâu, nici găvan/
Dă-mi din împărăţia ta, tată,/ Măcar un cer cât de mic, cât de sur,/ Măcar un
luceafăr cu lumina deşelată/ Să-mi lumineze-mprejur”
Ion
Pribeagu: ”În ţara mea
sunt tei şi plopi, și zarea-i diafană,/ In ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri
de pomană;/ In ţara mea minciuna-i pe amvon şi nedreptatea lege,/ Iar
guvernanţii-s de carton si nepăsarea Rege ()
Ion Untaru**"Săracii sunt tot mai săraci/ Bogaţii au şi ei
un rost:/O duc din ce în ce mai bine/ Şi se plâng întruna că le merge prost***Eu nu mai poc, tu nu mai poci/ Cântă
măturătorii: allegro andante/Primarul cântă pe două voci:/ Una pentru cei de
sus, solemn/ Alta pentru cei de jos, de lemn;*** în case de carton trăiesc
oamenii străzii/ făpturi ce se târăsc pe coate şi pe brânci/ în codri urlă
lupii în căutarea prăzii/ foametea din lume lasă urme adânci/ sărăcia mizeră
înconjoară regate/ zeii sunt preocupaţi de propriul lux/ suferinţa creşte până
peste poate/ valuri de probleme cresc în aflux/ nu vine Hristos să înmulţească
pâinea/ apa sfinţită să o transforme-n vin/ s-a extins în lume păcatul şi
ruşinea/ spre cer se înalţă suspin după suspin/ umbre de speranţe îşi fac
plecăciunea/ în altarul veacului erodat de chin” ***: Nu mai scoatem nici o
vorbă/ Să nu ne bage pumnu-n gură/ Toţi acei care ne fură/ Şi din pâine şi din
ciorbă”
Ionel
Marin: ”Săracia,
disperarea, ruşinea şi scârba se citesc pe chipul bătrânilor, salariaţilor şi
al multor tineri de la oraşe şi sate Mintea, trupul nemuncind adorm, deci nu
zidesc binele Preocuparea zilnică, bătălia pentru îmbogăţirea prin orice
mijloace,a devenit sursa principală de înjosire a omului Lăcomia celor ce-au
dat de gustul banilor este mare, duce la pierderea cinstei, al obrazului şi în
final al libertăţii, lăcomia sufocă firescul,întunecă chipul frumos al zilelor
Ionel
Popa: ”la noi în ţară,
vedem suferinţă/ Sărăcia, frate, pe mulţi ameninţă/ Este câte unul, de-averi
obsedat/ Nu-i ajunge o casă, vrea întregul sat/ Alţii din lăcomie, îşi
construiesc palate/Trăiesc ca hârciogii, de semeni, departe” *** O, tu române,
cel harnic şi cinstit/ Aşa uşor, se pare, te laşi păcălit/ Te mint, cu
nesimţire, când îţi cer votul/ Ajunşi iar la putere, ei uită totul/ Ai inima
creştină şi încredere naivă/ Visezi la trai mai bun, ei dimpotrivă/ Devin
budihace, ajunşi în Parlament/ Îşi văd de interese, tu mergi la faliment/ Dar
până când, române, atâta umilinţă/ De ce să suferi tu, ce ai multă credinţă?/
De ce ai tăi copii, să crească în sărăcie/ Cum poţi tu suporta, aşa
netrebnicie?/ De la un an la altul, ciocoii se-nmulţesc/ Iar la tine, frate,
doar taxele iți cresc!/ Şcolile se pare, sunt tot mai neglijate/ Tineri intră-n
viaţă, cu mai puţină carte/ Ai grijă române, ei au un concept/ Să depinzi de
stat şi să le fii adept /Tu însă lupta, dând tot ce-ai bun în tine,/ Să nu
depinzi de nimeni, de vrei să-ţi fie bine”
Ionel
Teodoreanu: ”Oamenii
săraci şi tineri sunt mândri”
Ionica
Bandrabur: "În
priveghi contemplu cerul! Nu, n-a murit sărăcia!"
Ionica Petrescu: ”De vrei sa scoti un prost din
lanturi/ pe care el le venereaza/ nu-i faci deloc un mare bine/ el se revolta,
se-ntristeaza/ de vrei sa-l scoti din colivia/in care el sta resemnat, /sa-l
pui sa zboare e prea mult,/caci el pe loc s-a intristat/Sa-i spui ca
are niste drepturi/nu trebuie decat sa lupte/l-ai si jignit in demnitate/ei
nici macar nu vrea s-asculte/ acesta e românul nostru/ ii place paine si mult
circ/ sa faca sluj, sa pupe dosuri/ sa se hraneasca cu nimic
Ionuț
Caragea: ”M-am nascut
sarac si gol si mor mai bogat cu un rand de haine” *** ”Nu raporta fericirea la
bani, căci în lumea aceasta ai mai multe şanse să fii sărac decât să fii bogat
Iar bogăţia, ori vine peste tine când e prea târziu, ori când e prea devreme
Isak
Dinesen: ”Un mare
artist nu e niciodată sărac
Isus Hristos**"Fericit cel ce alege saracia de dragul
spiritului.
Iulia
Mirancea: ”Nu vreau averi, glorii, plăceri,/ Nu
vreau "o parte", din ce pot:/ Chiar dacă sunt mai mult ca ieri,/ Nu
vreau nimic ce nu e Tot!
Iulian
Chivu: ”Învățătura
creștin-ortodoxă a lăsat loc unor speculații pe componenta iubirii față de
aproapele până și în ideea exprimată explicit în pilda tânărului care
vrea să primească viață veșnică (Matei; , ), cu toate că fapta persoanei apte
de muncă de a apela repetat la mila publicului spre a obține ajutor material se
pedepsește cu închisoare de până la trei ani, după prevederile Codului penal
(art ) Generozitatea bunului creștin, filantropia în genere, bonomia au
rațiunile lor la persoanele care se învrednicesc cu ele, dar cu ușurință li s-a
răspuns de partea cealaltă cu stârnirea lor mai ales acolo unde omul devine mai
sensibil și își amintește de aproapele său în nevoință; la ușa bisericii, la
cimitir, ba chiar în momentele vesele ale vieții, la nunți, la botezuri, la
sărbătoriDupă , o serie de fundații și-au propus obiective generoase pe care
le-au onorat excelent, oameni cu stare au făcut filantropie începând de la cel
oropsit de soartă, la cel cu familie numeroasă sau până la comunități lovite de
furia naturii, statul a făcut și el tot ce i-a stat în putință pentru toate
categoriile dezavantajate: handicapați, bolnavi cronici, orfani etc Cu toate
acestea, în mai toate aglomerările urbane de la noi, la locuri de mare
afluență, în tăcere sau în lamentații emoționale, cerșetorii invocă aceeași
generozitate creștină, dar nu fără a arunca o privire indiferentă spre bănuțul
simbolic oferit de cel care face cu adevărat un gest creștin și una de
satisfacție păcătoasă spre cel care, din teșchereaua burdușită, îi aruncă
sfidător o bancnotă mai coloratăOri dacă strada reușește greu să-și impună
regulile decenței și ale confortului citadin, Biserica noastră ortodoxă, prin
cerșetorii care o împresoară, își confruntă în dificultate principiul iubirii
față de aproapele cu agresiunea acestuia tentat nu de puține ori să intre până
în pronaos ori chiar să treacă cu mâna întinsă printre credincioși la liturghie
amintindu-le tacit pilda tânărului care își dorea viață veșnicăNu mai spun ce
se petrece în cimitire, în numele pomenii pentru sufletele celor răposați, când
aceiași năpăstuiți ai sorții tulbură pioșenia rugăciunii și a comemorării celor
rămași să împlinească o sfântă tradițieUn colac, o haină de pomană, o sticlă de
băutură și un ban mai colorat împarte lumea cerșetorilor după nevoile și
păcatele lorNu cred că numărul mai mic al cerșetorilor în Ardeal aduce vorba
despre o mai slabă sensibilitate a creștinului de acolo, tot așa cum în mediul
rural din sud nu vezi cerșetori la ușa bisericii și nici la cimitire; comunitățile
de aici au menținut totuși o etică a filantropiei Cerșitul în lumea satului din
sud e o rușine și astăzi și nimeni din localitate nu ar face-o fără riscul de a
fi apostrofat în legătură cu capacitatea lui de a-și agonisi singur cele
trebuincioase Nici țiganii nu cerșesc aici fiindcă tratamentul etic este
nediscriminatoriu și cât se poate de prompt, ceea ce nu-i face pe sătenii de
aici mai puțin creștini Generozitatea creștină rurală a conservat însă forma
decentă a datului și primitului de pomană Cu lumea urbană lucrurile degenerează
simultan spre trufie și excesiv pentru cel ce dă și pentru cel ce primește Cam
acestea erau rațiunile pentru care în
deputatul PDL Daniel Ștefan Pirpiliu avansa în Cameră un proiect de lege
menit să sancționeze cerșetoria, proiect care a rămas ca atâtea altele în
sertare Și chiar dacă ar fi fost adoptată o astfel de lege, exportul de
cerșetorie din România spre Occident nu ar fi fost stăvilit cu toate reacțiile
parizienilor sau ale londonezilor Temeiul sensibil nu este așadar unul exclusiv
creștin-ortodox, ci unul de autoprotecție, fiindcă nu de puține ori și
francezii și englezii s-au confruntat cu degenerări ale cerșetoriei în varii
forme de înșelătorie, de escrocherie și chiar de tâlhărie Desigur, creștinește
este apreciabilă starea socială a cerșetorului dacă în spatele acestuia nu stă
un escroc, dar ei trebuie să-i răspundă doar libertatea de apreciere a bunului
creștin; în fond un contract emoțional sau de principiu strict ocazional între
două părți care nu pun clauze Excesul cerșitului a dus în unele țări la
instituirea măsurilor de protecție civică a generozității Finlandezii, tocmai
pe această temă, au iscat în Parlamentul de la Helsinki nu demult o discuție
argumentată între Alexander Stubb, ministrul Afacerilor Europene, și
parlamentarul Jussi Hallaahao La fel și letonii de la Riga au găsit ca necesară
instituirea unor norme privind cerșitul în locurile publice, cu excepția
zonelor din preajma bisericilor, fiindcă rămâne totuși respectabil principiul
creștin al grijii pentru aproapele, fără a conduce la excese în detrimentul
părții sănătoase a societății
Iurie
Osoianu: ”In
ochii ei citiţi/ ruşinea că-i săracă şi flămândă/ uimirea că nici nu-i băgată-n
seamă/ şi ruga de a sta şi ea la masă/ cum stă o fiică violată, lângă mama”
*** ”Doamne,
vom pluti/ În largi globalizări/ fără sărăcia asta izbitoare?!/ Şi fără
milioane de debili/ Ce tot aleg, Deştepţi, La guvernare?!” *** ”In ' n-a fost
revoluţie A fost complot/ am împuşcat cizmarul, ca soluţie, ş-atâta-i tot/ în
rest - aceeaşi sărăcie şi cruce-n spate/ în rest - aceeaşi Românie Mai proastă,
poate” *** ”Hai, ţârişoară, dă-ti iar votul/ celor care te fură, te fură, te
fură/ de la os până la pâinea de la gură
Ivan
Alexeievich Bunin:
”CopilariaMai intotdeauna ea trezeste in sufletul omului un sentiment de
melancolie: lumea tihnei in care viseaza gingas si cu sfiala mugurul omenesc ce
abia se deschide la viata e palida si saraca Varsta de aur? Nu, varsta
neputintei si a
J K
Rowling: ”Sărăcia
implică frică și stres, și uneori depresie Cunoaște mii de umilințe și
dificultăți A ieși din sărăcie pe cont propriu este ceva de care să te
mândrești, dar sărăcia însăși este romantizată de proști”
J. Amyot**„Omul liber poate fi prizonier, dar nu
rob.”**"Cel care împrumută se leapădă de sine însuşi… Aveţi cu ce trăi? Nu
vă împrumutaţi. N-aveţi cu ce trăi? Cu atât mai mult nu vă împrumutaţi. N-aţi
putea să vă mai scăpaţi de datorii.***
*** ”Dacă eşti sărac nu mai adăuga la sărăcia ta groaza împrumutului şi a
datoriilor”
Jabbar: ”Nu poti castiga fara sa inveti
mai intai cum sa pierzi”
Jack Ma: ”De reflectat..."Sa satisfaci oamenii saraci,
este cel mai greu.Da-le ceva gratuit, vor crede ca e o capcana luiSpune-le ca
aceasta este doar o investitie mica, vor zice ca nu e un castig mare.Spune-le
sa faca investitii majore, vor spune ca nu au atatik bani. Spune-le
sa incerce ceva nou, vor zice ca nu au experienta.Spune-le ca este vorba de o
afacere traditionala, vor zice ca e ceva greu. Spune-le ca acest lucru
este un nou model de afaceri, iti vor spune ca e o piramida. Spune-le
s.deschida un magazin, or zice ca nu exista libertate. Spune-le sa
inceapa o noua afacere, vor spune ca nu exista nicio dovada ca noua afacere va
merge.Ei au multe in comun: le place sa intrebe Google, sa-si asculte prietenii
la fel de deznadajduiti ca si ei; ei analizeaza mai mult decat un profesor
universitar și fac mai puțin decat un nevazator.Intrebati-i pur si simplu ce
pot? Nu va vor raspunde. Concluzia: de ce sa nu acționezi tu un pic mai
repede? decat sa stai si sa analizezi incontinuu, de ce sa nu faci ceea ce
gandesti? Oamenii saraci eșueaza din aceeasi cauza: toata viața si-o
petrec în asteptare."
James A
Baldwin: ”Oricine a
luptat împotriva sărăciei știe cât de extrem de scump este să fii sărac”
James Joyce: "Crezi că poţi evada, dar nu faci decât să te
loveşti de tine însuţi...
Jane
Austen: ”Acolo unde
oamenii sunt ataşaţi cu adevărat unii de alţii, sărăcia în sine reprezintă o
bunăstare
Jane J
Lee: ”În mediul
întreg lume, sărăcia și cel social rămân bariere uriașe în carierele
științifice”
Jang Jin: "Saracia roade orice ideal, putini rezista.
Jean de
La Bruyère: ”Ceea
ce duce mai curând la sărăcie este ispita marilor bogăţii” *** ”Batjocura este
adesea saracie a spiritului” *** ”Este bogat acel care câştigă mai mult decât
consumă; este sărac acela ale cărui cheltuieli îi depăşesc venitul ***Oamenii
par a fi născuţi pentru nefericire, durere şi sărăcie; puţini scapă de ele; şi
fiindcă orice nenorocire li se poate întâmpla, ei ar trebui să fie pregătiţi
pentru orice nenorocire” *** ”Dacă sărăcia este mama crimelor, lipsa spiritului
este tatăl ei
Jean
Jacques Rousseau: „Este
prea greu să gândești nobil când te gândești doar la câștigarea existenței” ***
”Nici un cetăţean nu trebuie să fie atât de bogat încât să-l poată cumpăra pe
altul şi nimeni atât de sărac încât să fie silit să se vândă”
Jean Paul Getty: "Te poti considera bogat
doar atunci cand iti faci bilantul si mai gresesti cu cateva milioane de dolari
fara sa-ti dai seama.**"Cand nu ai bani, te gandesti tot timpul la bani.
Cand nu ai bani, te gandesti numai la bani.
Jean
Vanier: ”Viețuirea
cu Iisus Hristos este trăirea cu cei săraci A trăi cu cei săraci înseamnă a
trăi cu Iisus Hristos”
Jean-Paul
Sartre: ”Cel sarac nu
stie ca rolul lui în viata e sa ne îndemne sa fim generosi” *** ”Când bogații
declară război, cei săraci mor
Jeff
Bridges: „Sărăcia este
o problemă foarte complicată, dar hrănirea unui copil nu este”
Jeffrey
D Sachs: ”Istoria este
scrisă de bogați, astfel încât săracii primesc întotdeauna toată vina”
Jennifer
Cavalieri: ”Este prea
greu să gândești nobil atunci când te gândești doar să-ți câștigi existența”
Jerome K
Jerome: ”Este
suficient de ușor să spunem că sărăcia nu este o infracțiune? Nu Dacă ar fi,
bărbații nu s-ar rușina de asta Cu toate acestea, este o greșeală și este
pedepsită ca atare Un om sărac este detestat de toată lumea”
Jim Rohn: "Pentru majoritatea oamenilor care probabil nu
au petrecut prea mult timp gândindu-se la acest subiect, bogăţia este simplu
simbolizată de un singur cuvânt: milionar. Iată un cuvânt extraordinar! Sună a
succes, libertate, putere, influenţă, plăcere, posibilitate şi mărinimie. Cu
siguranţă, a fi milionar nu este o imagine mintală neplăcută! De asemenea,
cuvântul bogăţie include mai mult decât concepte economice. Se poate vorbi de
bogăţia experienţei, de bogăţia prieteniei, de bogăţia iubirii, de bogăţia
familiei şi de bogăţia culturii.***”Există
oameni înconjuraţi de lucruri minunate şi totuşi sunt nefericiţi; alţii au
adunat sume mari de bani şi totuşi sunt săraci din punct de vedere spiritual şi
nu au bucurii prea mari în viaţă Vreau să înveţi arta creării unui stil de
viaţă, *** Bogat sau sărac - deosebirea nu este chiar atât de mare în ceea ce
priveşte cât de mult câştigi, ci în felul în care foloseşti ceea ce ai câştigat
Alegerea îţi aparţine *** Oamenii săraci îşi cheltuiesc banii şi economisesc
ceea ce rămâne Oamenii bogaţi îşi economisesc banii şi cheltuiesc ceea ce
rămâne Este vorba de aceeaşi sumă de bani - dar de o filozofie diferită
Jimmy
Dean: ”Sărăcia a fost
cel mai mare factor motivant din viața mea
Jodie
Evans: ”Dacă
continuăm să creăm o lume în care există sărăcie și lipsă de respect,
terorismul va continua să existe -
Johann
Wolfgang von Goethe:
”Zarea e ca si viitorul in fata sufletului nostru sta un tot urias si nelamurit
in care noi dorim plini de ardoare sa ne lasam cuprinsi cu voluptate de un
unic, mare si splendid sentiment si cand alergam intr-acolo, cand acolo devine
aici”***„Odata ce cineva si-a ales robia, i s-a si dus jumatate din viata.”
Johh
Hessin Clarke: ”Când
sărăcia intră pe ușă, dragostea sare pe fereastră”
John
Berger: ”Sărăcia, în
secolul nostru este deosebită de oricare alta Nu mai este, aşa cum era sărăcia
înainte, datorată deficitului de surse naturale, ci unui set de priorităţi
impuse de către cei bogaţi, restului lumii
John
Bunyan: ”Acel
care-si va darui bunurile catre cei saraci va castiga la fel de mult sau poate
inzecit
John
Donne: ”Nici un om
nu-i un ostrov stingher şi de sine stătător; fiecare om este o bucăţică din
continent, parte din întregul cel de căpetenie; dacă marea cu valurile îi
smulge un bulgăre, Europa e împuţinată, cum ar fi orice petic de pământ sau
moşia ta” *** ”Cu moartea fiecărui om mă simt mai sărac şi mai singur, pentru
că sunt inclus în Omenire; şi de aceea nu trimite pe nimeni şi niciodată să
întrebe pentru cine bat clopotele – pentru tine bat
John
Fitzgerald Kennedy:
„Dacă o societate liberă nu poate ajuta pe cei mulți care sunt săraci, nu poate
salva pe cei puțini care sunt bogați”
John Steinback: "Bogatia omului se masoara
dupa lucruri la care ar putea renunta cu inima impacata*** ""Dacă ai
un necaz sau eşti rănit sau în nevoie - mergi la oamenii săraci.Ei sunt
singurii, dar singurii, care te vor ajuta!Bunătatea omului se măsoară după
lucrurile la care ar renunța oricând cu inima curată. Merită să fim buni şi
darnici. Răsplata nu trebuie s-o aşteptăm doar în ceruri, ci s-o aflăm şi aici,
pe pământ.Toate câte le trăim din suflet sunt sfinte."
Johnny
Cash: ”Succesul
inseamna sa va faceti griji pentru fiecare lucru din lume, cu exceptia banilor
Jon
Corzine: ”Nicio
familie nu se îmbogățește câștigând salariul minim De fapt, salariul minim
actual nici măcar nu scoate o familie din sărăcie”
Jorge
Luis Borges: ”A fi
sarac implica o mai imediata posesiune a realitatii, o ciocnire brutala cu
lucrurile care te face sa le simti gustul amar cunoastere care le lipseste,
dupa cat se pare, celor bogati, la care toate ajung parca printr-un filtru” ***
”Moartea mă nelinişteşte foarte puţin Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă
spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor Nu văd
moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o
speranţă”
Joseph
Addison: ”Noi vedem
efectele distrugătoare ale luxului la Roma antică: romanii au devenit imediat
săraci atunci când acest viciu s-a instalat la ei
Joseph Pearce: "Sclavia trecută, cea prezentă și cea
viitoareSclavia este o monstruozitate. Este o încălcare gravă a demnității
persoanei umane. Nu este, așadar, o surpriză că în fruntea mișcării contra
sclaviei s-au aflat, de-a lungul istoriei, creștinii. Sfârșitul sclaviei în
Europa este strâns legat de ascensiunea creștinismului, în timp ce sfârșitul
comerțului cu sclavi africani a fost responsabilitatea în principal a
aboliționiștilor creștini.Motorul care mișca comerțul cu sclavi africani nu era
suprematismul alb, după cum pretind teoreticienii corecți politic, ci mândria
umană și lăcomia, indiferent de culoarea pielii, ajutate de „progresul
tehnologic”. Triburile negre înrobeau triburile vecine pe care apoi le vindea
neguțătorilor de sclavi. O asemenea ticăloșie nestăvilită calcă în picioare
demnitatea umană și reprezintă o pată în istoria umanității.Mulțumită
aboliționiștilor creștini, astăzi este ilegal să cumperi și să vinzi persoane
umane. Acest intervenționism creștin a fost cu adevărat revoluționar prin
faptul că a infuzat principii creștine fundamentale în viața economică. Trebuie
accentuat acest lucru. Scoaterea sclavilor din piețe a fost ceva revoluționar.
A fost o restricție a pieței libere în favoarea libertății umane. În acest
sens, sclavia aparține trecutului datorită puterii revoluționare a
creștinismului. Slavă Domnului, la modul literal!Problema este că astăzi
sclavia se prezintă în cu totul alte forme.Dacă sclavia este definită în sensul
strict al proprietății asupra unei persoane, se poate spune că a fost abolită.
Dacă, totuși, este definită ca absență a libertății, este clar că trăim într-o
epocă din ce în ce mai sclavagistă. Trăim într-o epocă în care dreptul la
conștiință, dreptul la familie și chiar dreptul la viață s-au pierdut sau sunt
pe cale să se evapore.Trăim într-o epocă în care guvernul se tot mărește și se
mărește și se îndepărtează și se tot îndepărtează de oameni, o epocă în care
guvernele locale sunt slăbite și în care guvernul național sau internațional
este întărit.Trăim într-o epocă în care procesul democratic este controlat de
plutocrați nealeși; superbogații se folosesc de puterea pe care o dețin prin
Big Tech, Big Media și Big Finance pentru a manipula piața ideilor, ca și piața
bunurilor și serviciilor.Trăim într-o epocă în care corporațiile globale se
folosesc de puterea lor financiară pentru a jefui resursele Africii, mărșăluind
peste indigenii acelui continent pe care îi consideră prea primitivi din cauza
eșecului lor în a aplica principiile sterile ale culturii morții. Neputincioși
în fața imperialismului plutocratic și tehnologic, africanii sunt la fel de
exploatați astăzi ca și în trecut. Nu aparțin cuiva dar sunt deposedați de ceea
ce le aparține. Aceasta este o formă de sclavie și, dacă e să fim sinceri, nu
diferă cu mult de sclavia din trecut.Apoi trebuie să vorbim de sclavia care va
veni.Nu mai există nicio îndoială că marile corporații globale, ajutate de
tehnologie, strâng șurubul prin care leagă lumea, distrugând distincția dintre
puterea economică și cea politică. Aliații lor sunt Partidul Comunist Chinez,
mânjit de sângele a zeci de milioane de chinezi, și lumea progresistă din
Statele Unite și Uniunea Europeană. Acești parteneri ciudați lucrează pentru a
se asigura că Marea Resetare va îndrepta lumea spre o integrare globală mult
mai strânsă. Economia și politica globală vor fi controlate de elite care nu
sunt alese democratic și care sunt dincolo de controlul oricărui guvern
național, care nu răspund decât în fața propriului interes și care nu-și urmăresc
decât propriul interes în dauna libertății economice și politice a oamenilor
fără de putere din întreaga lume. Nu este oare aceasta o nouă generație de
proprietari de sclavi, incomparabil mai puternică decât proprietarii de sclavi
din trecut?Cum privesc însă socialiștii și anarhiștii sclavia actuală și
sclavia care va veni? Într-una dintre cele mai ironice întâmplări din istorie,
vedem că aceștia au luat partea noii generații de sclavagiști. Nu doar că nu se
opun marșului globalist, dar dimpotrivă, se ridică împotriva tuturor
eforturilor antiglobaliste de a proteja economiile prin reglementări asupra
imigrației. Nu se opun nesfintei și nesănătoasei alianțe dintre corporațiile
globale și Partidul Comunist Chinez. În loc de asta, precum trupele de asalt
ale globalismului, declară război forțelor locale și naționale. Încearcă să
anuleze matematica și muzica clasică deoarece sunt în mod „sistematic rasiste”
dar nu scot un cuvânt despre adevăratul rasism sistemic al corporațiilor care
își fac de cap în Africa.Având în vedere rolul socialiștilor și anarhiștilor ca
trupe de asalt ale globalismului putem fi scuzați că nu înțelegem presupusa lor
simpatie pentru săraci și nevoiași. Cu așa „prieteni”, muncitorii și sclavii pe
salariu din lume sunt livrați direct în mâinile celor care stăpânesc viitorul
globalist. Ar trebui să avem acest lucru în vedere deoarece acești socialiști
și anarhiști, obsedați de sclavia din trecut, ne vând sclavagiștilor din
prezent și celei mai rele sclavii care va veni.
Josh
Billings: ”Saracul
este mana in mana cu geniul” *** ”Aminteste-ti mereu de saraci: nu costa nimic”
*** ”Sunt un om sărac, dar am mângâierea ca sunt sărac din întâmplare, nu din
concepție”
Jules
Michelet: ”Cine a
cunoscut cum e sărăcia, cunoaşte totul
Jules Renard: "Frumusetea stilului consta in discretia lui.***”Averea este fericirea celor saraci cu
duhul
Justinian Cioroianu**" In Romania, alesii nostri
au vandut totul ca sa-si traga doar pentru ei si familiile lor si grupurile de
interese averi colosale, in timp ce POPORUL sufera de FOAME. la noi, alesii au
halit ca nesimtitii tot cascavalul si noi am ramas cu gaurile.
Juvenal: ”Un om care nu are nimic poate
fluiera în fața feței banditului
Karl
Marx: ”Proletarii n-au
de pierdut în această revoluție decît lanțurile. Ei au o lume de cîștigat.
PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ!
Kathleen
Blanco: ”Sărăcia
este pentru toti problemă O problema indiferent de vârstă, rasă, clase sociale,
localizari geografice sau religioase Fie ca esti negru sau alb; bogat, de clasa
de mijloc sau sarac, toţi suntem atins de sărăcie
Khaled
Hosseini: „Dar
deși fusese întotdeauna sărac, era un om și rareori vărsa o lacrimă”
Kin Hubbard: "Este destul de greu să te pronunţi ce anume
aduce fericirea. Atât sărăcia, cât şi bogăţia au ajuns spre această cale la
eşec
Kofi
Annan: Sărăcia
extremă oriunde reprezintă o amenințare la adresa securității umane peste tot”
La Bruyere: "Când suntem tineri, adesea suntem săraci, sau
încă n-am dobândit nimic; sau nu s-au ivit moşteniri; devenim bogaţi şi bătrâni
în acelaşi timp: atât de rar pot oamenii să reunească toate avantajele; şi dacă
unora li se întâmplă aceasta, nu-i nici un motiv să fie invidiaţi: (ei) au de
ajuns de pierdut prin moarte, pentru a merita să fie compătimiţi.**"Să nu
invidiem la un anumit soi de oameni marea lor bogăţie: ei o au legată de
sarcini care nu ne-ar conveni; pentru ca s-o dobândească, ei au pus în joc
liniştea, sănătatea, onoarea şi conştiinţa lor: e prea scump şi nu-i nimic de
câştigat dintr-un astfel de târg.
La Fontaine**„Mai bine cerşetor viu decât rege îngropat.”
La
Rochefoucauld: „Suntem
robii unei veşnice nesiguranţe, care ne prezintă, rând pe rând, bunuri şi rele
ce ne scapă mereu”
Lal
Bahadur Shastri: ”Nu
ne putem permite să cheltuim milioane și milioane pe arme nucleare, atunci când
sărăcia și șomajul ne înconjoară
Leonard
Ancuţa: ”greu se
acceptă discrepanțele între cei ce au și cei ce n-au/săracul a ajuns fără
cuvînt, sau cuvîntul lui fără însemnătate/se spune că la început rezistau cei
mai bine adaptați, cei mai puternici/și de pe urma lor mîncau și cei mai slabi,
mai neajutorați/în suflet suntem toți egali și toți avem un loc și în lume și
în cer și în jos/știm că nu există egalitate, știm că nu există
dreptate/pielea e ca șoriciul de porc
atunci cînd e vorba de bani/eu iau ce-i mai bun, că-mi permit, zice unu; eu tac
în loc de mac-mac/știi, am doi copii și o nevastă bolnavă cu toți banii din
lume/am putea trăi toți cîte două vieți, fără să mai muncească nimeni/omul
bogat îl pune la muncă pe omul sărac, îl deprivează de bani/dar se pare că ăsta
e secretul lumii /zicea unul că e mai bine să fii bogat și sănătos/decît sărac
și bolnav Ca mine /și totuși e trist în danemarca, dar e mai trist în africa și
chiar/mai trist în sufletul meu - /că mă simt în afara sistemului, neprotejat
/Lumea acest lapte-gros în care săracii/sunt mereu dedesubt /mereu m-am
întrebat ce e destinul, dar răspunsul vine cînd înțelegi/de ce parte a liniei
te-ai născut și ce alegi să faci cu mintea ta /mintea mea/e atît de singură în
acest univers încît noaptea, pe ascuns, desenez avioane și călătoresc/oriunde
doresc /nici măcar războaiele nu mai schimbă lumea /știu că moartea/e cea mai
înțeleaptă - toată lumea se duce, nu se mai întoarce”
Leonard Chesca: "utopie sau primul pas spre
o lume mai buna !„ ALTERNATIVA DE ORANDUIRE FARA SISTEM MONETAR ”Cu totii cred
ca suntem de acord ca banii au adus mai multe deservicii decat servicii
umanitatii. Cred ca intelegem, chiar daca tarziu, cu totii adevarul vorbei „
banii sunt ochiul dracului”. Bineinteles ca e foarte greu sa concepem viata
fara bani, doar nu vrem sa ne intoarcem la troc. Nu cred ca trebuie sa intru
aici in amanunte legate de cum banii au afectat (precum un virus), societatea
moderna, dar si mai grav cum au murdarit mii de suflete. Scopul acestui articol
este de a cauta o solutie pentru o viitoare comunitate locala mai intai, urmata
desigur dupa corectiile de rigoare de extinderea noului sistem la scara
planetara, care sa functioneze fara sistem monetar. Fara bani, ati inteles
bine, chiar daca sunt multi cei care considera asta o utopie. Sunt framantat de
gandul acesta de ceva timp si chiar cred ca civilizatia are mare nevoie de
aceasta schimbare radicala de paradigma, pe langa multe alte schimbari. Aceasta
idee, recunosc are nevoie de multe imbunatatiri si completari pentru a putea fi
implementata, dar in acest sens astept de la dvs. noi propuneri, corectii,
completari, care sa conduca in final catre un proiect cat se poate de responsabil
si cu nete avantaje fata de sistemul actual. Sunt multe idei in acest sens, de
organizare si functionare a oraselor viitorului, asa zisele „ comunitati
autointretinute ”, capabile sa-si asigure singure (fara aport exterior)
resursele, reciclarea reziduurilor, productia de hrana, etc. Recunosc ca
implementarea tehnologiilor „ free energy ” o sa insemne un mare pas inainte .
Cred ca aceste idei sunt de apreciat si cu siguranta vor forma baza viitoarelor
comunitati autointretinute fara sistem monetar. Sa revenim totusi la bani, cum
putem exclude banii din mecanismul comercial si totusi ca sa sistemul sa
functioneze . Odata cu excluderea banilor, cu siguranta cancerul actualei
societatii va lua sfarst, ma refer desigur la coruptie, spaga si toate
derivatele lor. Conceptul pe care il prezint in continuare vine ca o completare
a comunitatilor bazate pe folosirea energiilor regenerabile, a tehnologiilor
free energy, capabile de autointretinere si propune o solutie de scoatere a
unitatilor valorice (banilor) din viata si conceptele noastre.Concept „
Comunitate Autointretinuta fara Sistem Monetar ” Precizez ca acest concept
pleaca de la premiza ca toti oamenii, indiferent de orice catalogare, au
aceleasi nevoi de hrana, imbracaminte, confort, etc. In noua comunitate orice
persoana are acces egal la hrana, imbracaminte, locuinta, ingrijirea sanatatii,
etc. Nu cred ca aici e corect sa avem diferentieri legate de diverse
catalogari, necesitatile fiind aceleasi pentru orice fiinta omeneasca. Sistemul
propus de fapt are mari asemanari cu un model mic deja verificat de ceva timp.
E vorba de cunoscutul „Bufet Suedez”, dar unde nu platim nimic pentru
consumatie. In aceasta comunitate toate marfurile si serviciile sunt oferite cu
acces gratuit si nelimitat tuturor. Spre exemplu, sa presupunem ca producatorul
de televizoare ofera produsele lui doritorilor, la liber, la fel si
producatorul de legume, de energie, etc. Astfel incat fiecare din lantul de
consum sau economic sa aiba acces liber si nelimitat la toate cele de trebuinta.
De fapt, fabrica de televizoare (care are angajati cu aceleasi nevoi de trai),
primeste materia prima (componentele) in functie de necesar de la alte fabrici,
bineinteles care au si ele angajati cu aceleasi nevoi, iar produsele finale ,
televizoarele, sunt puse la libera dispozitie celor care au nevoie. In orice
domeniu lucrurile se petrec similar , inclusiv prestarile de servicii. Cu
siguranta ca la implementarea acestui sistem , vechile obiceiuri in prima faza
vor epuiza instantaneu produsele oferite. Facand o similitudine cu Bufetul
Suedez, un proaspat utilizator al acestui mod de servire, va depasi cu mult
necesarul lui de hrana, in prima zi, a doua zi, hai poate si a treia zi, dar o
sa i se faca rau, nu o sa mai poata manca apoi cateva zile, iar dupa acesta
„acomodare” cu siguranta ca-si va reconsidera modul de consum de alimente si va
manca doar cat are nevoie. In mod similar se va produce trecerea si la sistemul
propus de mine. Continuand exemplul cu televizoarele , in prima zi ia un
televizor , a doua zi mai ia unul , dar cu siguranta va realiza ca nu-i sunt de
folos atatea televizoare. In acest sistem cu siguranta ca toti oamenii vor avea
de lucru, dar bineinteles ca vor avea si tot ce au nevoie pentru o viata
abundenta. Cu siguranta ca mai sunt multe aspecte de pus la punct, dar consider
ca o viata abundenta va fi mult mai usor de obtinut, chiar cu reducerea
programului de munca.Persoanele Autointretinute. Vom numi asa orice persoana
care e implicata in campul muncii, deci e angajata si desfasoara o munca in
cadrul sistemului. Persoanele autointretinute, indiferent de munca pe care o
desfasoara ( in acest sistem orice munca e privita ca fiind in folosul
comunitatii) in baza statutului de persoana Autointretinuta, are acces la orice
produse si servicii in cantitate nelimitata, in functie de nevoile ei si ale
familiei. Persoanele autointretinute formeaza baza de progres a Comunitatii
Autointretinute fara Sistem Monetar. Persoanele Autointretinute vor desfasura
activitati conform pregatirii si pasiunilor lor, aceste activitati fiind
normate astfel incat sa nu-i suprasolicite , astfel incat sa se obtina
randament maxim fara risipa inutila de energie din partea lucratorilor. Munca
trebuie sa se faca fara stres, in cele mai bune conditii si cu respectarea tuturor
drepturilor fiintelor umane.Cei care din diverse motive nu muncesc. • Cei care
din motive intemeiate nu muncesc. Cu siguranta ca trebuie sa respectam
principiul de la inceput conform caruia , orice persoana indiferent de diverse
catalogari ( in acest caz, fara munca) , are aceleasi nevoi. Bun, putem gandi
ca orice persoana care munceste (autointretinuta), in baza unui document ce
atesta asta , poate avea acces la orice produs, in cantitati nelimitate (aici
pot fi impuse niste termene in care pot fi innoite (inlocuite) produsele de
lunga utilizare) . In lipsa documentului de autointretinut, persoana respectiva
poate continua sa aiba toate drepturile celor autointretinuti pentru o perioada
de timp, perioada in care trebuie sa faca demersuri pentru un nou loc de
munca.Cei care refuza sa munceasca (puturosii) si cei care au depasit perioada
de timp pentru reangajare pot avea acces nelimitat la hrana, imbracaminte, tot
ce reprezinta stricta necesitate. La celelalte produse (nevitale) , accesul
fiind permis doar la produse utilizate (in centre de colectare) care au cel
putin uzura morala.Asistatii social si pensionarii de boala. Persoanele care se
afla in aceasta nefericita situatie , vor avea acces liber si nelimitat precum
toti cei care muncesc. De asemenea, acces liber la toate medicamentele si
serviciile medicale necesare.Pensionarii de varsta. Cu siguranta ca aceasta
categorie de oameni, datorita sistemului propus (nesolicitant), pot desfasura,
doar daca doresc, diverse activitati artistice (pictura , muzica, teatru) si
chiar sa participe la diverse activitati de implicare sociala, care cu
siguranta vor aduce un plus de viata si bucurie pentru ei. De asemenea accesul
la tot ceea ce au nevoie se face similar cu cei care au statulul de persoana
autointretinuta.Randamentul muncii prestate. Un alt factor care trebuie avut in
vedere este cel al randamentului muncii. Riscam sa obtina documentul de
atestare ca persoana autointretinuta, persoane care au doar prezenta in
unitatile de munca, randamentul lor fiind foarte scazut. Pentru a preintampina
aceste comportamente, e necesar sa avem normative foarte exacte pentru fiecare
tip de activitate in parte. Astfel daca o persoana nu poate atinge randamentul
stabilit, trebuie sa caute o activitate in care reuseste sa obtina randamentul
normat. Nu trebuie vazut prin normare, fortarea , munca sub presiune, ci doar
valori de bun simt, masurate asupra celor care fac cu efort mediu respectiva
activitate.Managementul productiei (stocurilor) Productia de bunuri trebuie sa
fie corelata cu cerintele pentru respectivele bunuri, astfel incat stocurile de
produse sa fie limitate, iar in situatii de supraproductie, sa se reorienteze
activitatea de productie. Spre exemplu: nu vom continua sa producem televizoare
daca rafturile sunt pline, vom produce camere video pentru care cerintele
depasesc stocurile. Deci nu producem de dragul productiei, iar daca piata
produselor noastre e saturata pentru o vreme, personalul lucrator poate
desfasura alte activitati in folosul comunitatii.Bunuri de folosinta comuna.
Realizarea bunurilor de folosinta comuna, ceea ce numim acum investitii, locale
sau de stat, la scara mai mica (parcuri, parcari, piscine, etc.) sau la scara
mai larga (sosele, aeroporturi, retele de distributie, etc), vor fi realizate
bineinteles in acelasi mod . Materia prima va fi asigurata de producatori in
mod gratuit, forta de munca neplatita (cu normative de randament), fiecare din
cei implicati in acest lant avand, in baza documentului de atestare ca persoana
autointretinuta, acces liber la orice produs sau serviciu de care are
nevoie.Bunuri de folosinta temporara. Cu siguranta fiecare avem acasa diverse
bunuri, cu precadere unelte, pe care le folosim foarte rar. In acest sens putem
creea centre care sa puna la dispozitie astfel de bunuri, cu titlu de folosinta
temporara. Spre exemplu, diverse unelte, biciclete, chiar si autoturisme
(pentru cei care vin temporar in oras cu avionul, etc.), locuinte, remorci,
tractoare, etc., destinate celor care au situatii de moment si pentru care nu
se justifica detinerea lor permanenta.Considerente ECO. Cu siguranta aceste
Comunitati Autointretinute fara Sistem Monetar, vor acorda o atentie deosebita
respectului fata de natura, iar in acest sens toate activitatile din aceste
comunitati se vor baza pe tehnologiile nepoluante, agricultura bio, reciclarea
deseurilor, etc. Implementarea solutiilor energetice nepoluante precum
generatoarele de energie electrica eoliene, solare sau cu energia valurilor vor
constitui principalele surse de energie. Dupa perfectionarea dispozitivelor cu
functionare pe baza de free energy, aceasta va constitui principala resursa
folosita. Se va acorda o atentie deosebita sistemelor de purificare a apelor, a
pastrarii puritatii aerului a solului, etc. Flora si fauna sunt parte a mediului
nostru, astfel incat plantele si animalele trebuie sa primeasca o mare atentie
din partea noastra. Orice vietate are dreptul, pe care trebuie sa il respectam
de a-si putea asigura hrana si conditiile de viata, iar daca din diverse
nefericite motive noi influentam habitatul lor, avem obligatia de a asigura
pentru ele hrana si toate cele necesare. (ca o paranteza, nu putem impusca
ursii care vin in localitatile umane, de foame, cum procedam acum, ci trebuie
sa le oferim hrana care cu siguranta tot din cauza comportamentului nostru nu
si-o mai pot singuri asigura). Considerente morale. Cu siguranta ca o astfel de
abordare, centrata pe binele oamenilor impreuna cu tot ecosistemul din care
facem parte, aduce si vindecarea morala de care avem atata nevoie. Toate
activitatile vor fi desfasurate pentru folosul intregii comunitati, invidia
nu-si mai are locul aici, spiritul de echipa va inlocui lupta murdara dintre
oameni, iar multumirea sufleteasca si o viata abundenta va inlocui nemultumirea
si lipsurile vietii actuale. Cu siguranta ca sunt multe alte aspecte de
gestionat, cu siguranta ca acest concept trebuie imbunatatit, dar stiu tot atat
de sigur ca impreuna putem construi o lume a abundentei, sanatatii si
multumirii sufletesti. Toti cei care simtiti ca acest demers poate reprezenta
inceputul „ Lumii Noi ”, trebuie sa aduceti aportul vostru, prin solutii,
propuneri, noi idei. Astept sa participam impreuna la realizarea unui concept
viabil, in armonie cu viata si natura, care sa ne ofere o viata fericita si abundenta
asa cum cu siguranta cu totii ne-o dorim.
Leonardo
da Vinci: ”Prostia
te apără de ruşine aşa cum îndrăzneala te apără de sărăcie
Leone Battista Alberti: "Este un
snobism sa crezi ca spiritual poti fi fericit fara bani.
Lev
Nicolai Tolstoi ,
Milioane de oameni, generaţii de robi cad victimă muncii silnice din fabrici
numai pentru a satisface capriciile femeilor. Femeile, aidoma unor regine, ţin
nouăzeci la sută din omenire în captivitatea lor şi în sclavia muncii grele.***”Muncitorii,
in general săracii, nu sunt mai buni, ci mai răi decât bogaţii, îi judecă şi îi
invidiază Pentru asta sunt vrednici de milă mai mult decât pentru sărăcia lor
Bogaţii sunt întodeauna mai imorali decât săracii, profită de munca lor,
Liliya
Gazizova: ”Adevărul
este necesar celor săraci/ Cu trupul sau cu duhul
Lillian
Hellman: ”Iti pierzi
manierele cand esti sarac”
Liviu
Rebreanu: ”Şi nu
ştii că tu eşti ticălos şi mişel şi sărac şi orb şi gol
Louis
Ferdinand Celine: ”Aproape
tot ce-şi doresc oamenii săraci se pedepseşte cu închisoarea
Louis Scutenaire: „Sclavul caruia ii place viata
sa de sclav este cu adevarat sclav?”***”Sărăcia
este îngrozitoare pentru că nu este generală”
Luca Filip: "Adevăratele plăceri sunt cunoscute în sărăcie.
Bogaţii au ocazia să le guste, iar săracii să le piardă.
Lucia
Olaru Nenati:
”Niciodata nu ne bucuram la fel de un lucru atunci cand il avem ca atunci cand
il visam, il speram, adica il idealizam; iluzia materializata este intotdeuna
mai "rece" si mai saraca decat cea imaginata
Lucian Blaga: „Cât de repede ajunge omul rob al propriilor sale
creaţii! Era de prevăzut că cel ce a fost odată rob al zeilor va deveni într-o
zi şi rob al maşinilor” *** ”Soarele are o lumină mult prea bogată ca să poată
produce efecte de lumină Luna însă, cu lumina ei mai săracă, dă cele mai
frumoase efecte
Lucian Mindruta: "Am trait saracia. In mod
real. Cand nu era nimic pe masa, decat o carte. Eu am deschis-o. Si in
amintirea acelui timp am scris acest text. Nu ma invinuiti de cinism: e
nedrept**"Cind e saracie? Ca nu ai nicio carte deschisa pe masa, nu cand
n-ai mancare in frigider. Cand n-ai niciun om langa care sa-ti deschizi
sufletul, nu 10 pe langa tine care ti-l sufoca cu minciuni. Cand planurile ti
le faci pe site-uri de cumparaturi si travel, nu pe un caiet cu foaie velina,
cu creionul visurilor din copilarie. Cand esti despre ce ai, nu despre ce-ai
devenit. Saracie e atunci cand nu vrei sa mai inveti, nu atunci cand nimeni nu
mai cumpara ce stii sa faci acum. Saracie e atunci cand curiozitatea s-a predat
spaimei de necunoscut. Saracie e cand nu te mai poti opri, in masina ta
decorata cu luminitze frumoase, imbracat in etichete, dupa o gura de apa cu
vitamine (ca apa normala s-a desfiintat) si sa te intrebi un lucru simplu: De
ce, cu atatea led-uri in jurul meu, e atat de intuneric aici?Si nu cumva drumul
bun era pe jos, in alta directie, spre cu totul si cu totul alta viata? Saracie
nu e tot ce n-ai cumparat si tot ce n-ai reusit in cariera. Saracie e tot ce
n-ai aflat. Citit. Trait. Nicolae Tudor ii raspunde: Viata este si un joc.
Viata poate sa nu fie nici macar joc. Dv descrieti viata ca fiind o lupta in
numele lui "a trai". Eu cred ca viata este un joc frumos, joc ce
presupune o traire frumoasa sau urata. Viata, ca provocare, este o optiune, una
din n. Aveti dreptate cand vorbiti despre saracie doar daca adaugati
"Pentru mine, saracie e cand..." Pentru oricare dintre miile de
supravietuitori din canalele Bucurestiului, unii fiind a treia generatie de
locuitori in canale, saracia inseamna sa n-ai mancare pe masa. La nastere, ca
si ei, ati fost inzestrat cu aceiasi genialitate. Ati ajuns undeva si poate va
intrebati de ce este intuneric "aici" (unde ati ajuns). Cei care sunt
in intuneric se intreaba de ce nu este lumina acolo unde au fost adusi pe lume.
Dv va intrebati daca nu era mai bun drumul pe jos. Ei nu se intreaba, pentru ca
stiu ca niciodata nu vor avea un drum pe sus. In acest context, mi se pare
cinic sa vorbim despre saracie. Sa vorbim despre dreptate, sa incepem astfel:
" Cand este dreptate? " Continuati dv, dar nu inainte de a citi
cateva biblioteci despre dreptate, ca doar cititul era obligatoriu pentru... a
trai, nu?
Lucian Ovidiu Baciu: ”Sclavii perfecți nu au idealuri
și nu se revoltă. De aceea globalismul urăște credința sau iubirea de neam și
țară!·
Lucian
Perţa: "Într-o
lume a iubirii" am visat c-om vieţui/ Şi un corn al abundenţei tot
pământul va hrăni/ Dar acum amurg coboară şi uitarea bate-n porţi/ N-avem corn
al abundenţei, însă coarne avem toţi!
Lucian Tatar: "trandafirul răbdărilor s-a uscat sub masa
nevoilor/și noi construim universul cu bomba atomică recondiționată...
Lucio
Anneo Seneca: ”A fi robul tău
este sclavia cea mai penibilă.”**"Acela se bucură cel mai mult de bogăţie,
care se are nevoie cel mai puţin de ea.
”***Acoperişul de paie a adăpostit oameni liberi; sub marmură şi sub aur
locuieşte robia.**„Care
este cea mai mare sărăcie? Lăcomia” *** Cea mai bună limită pentru bani este
cea care nu îți permite să cazi în sărăcie sau să te îndepărtezi prea mult de
ea”*** ”Daca vei trai in conformitate cu natura, nu vei fi niciodata
sarac, daca vei trai in conformitate cu parerile, nu vei niciodata bogat” *** ”Între acestea,
drumul m-a învăţat cât de multe lucruri de prisos avem şi cât de uşor am putea
lepăda prin judecată acele lucruri, pe care, dacă ni le ia vreodată
necesitatea, nu simţim că ne-au fost luate.**"Nici o robie nu e mai ruşinoasă decât
cea de bună voie.***”Nu cel ce are puţin, ci cel ce râvneşte la mult este
sărac ***Pentru mulţi faptul că adună avere nu înseamnă încetarea mizeriilor, ci
numai schimbarea lor.***Sarac nu este cel ce are prea putin, ci cel ce doreste
prea mult.**"Sărăcia
vrea ceva, luxul vrea multe, iar zgârcenia vrea toate lucrurile ***Uitând de
fragilitatea omenească să adun averi? pentru ce să mă ostenesc? Iată, această
zi e ultima; să admitem că nu-i: (totuşi) e aproape de ultima!**"
Lucretius: "bogăţie mare pentru om este să se mulţumească
cu un trai cumpătat; căci niciodată nu lipseşte puţinul.
Luther
Strange: ”Lucrul
este cel mai bun remediu pentru sărăcie, de aceea dezvoltarea economică și
crearea de locuri de muncă ar trebui să fie principalul obiectiv”
Madonna:
”Sărac este omul ale
cărui plăceri depind de permisiunea celorlalți”
Mae West: ”Am fost şi săracă, am fost şi bogată
Credeţi-mă, bogată e mai bine *** Dragostea învinge totul, în afară de sărăcie
şi durerea de dinţi
Mahabharata: "Toate grânele pământului, tot aurul, toate
turmele şi toate femeile nu sunt destule pentru unul singur. De aceea să
lepădăm dorinţa.**"Zgârcenia, aroganţa şi mândria, frica şi neliniştea;
înţelepţii ştiu că ele sunt rele omeneşti care provin din bogăţie.
Mahatma Gandhi: "Omul se imbogateste prin
lucruri pe care nu le iubeste.**''Există oameni atât de săraci, încât Dumnezeu
nu le poate apărea decât în formă de pâine.''*** ”Sărăcia este cea mai rea formă de violență”
Maica
Tereza de Calcutta: ”Saracia
de a nu fi dorit, de a nu fi iubit si de a nu fi considerat este cea mai mare
saracie Trebuie sa incepem cu casele noastre pentru a remedia acest tip de
saracie” *** ”Singuratatea si sentimentul de a fi nedorit este cea mai
groaznica dintre saracie” *** ”A fi nedorit și neglijat de oameni este o foame
de dimensiuni mai mari, o sărăcie mult mai mare în comparație cu cea a
persoanei care nu are ce mânca” *** ”Foamea ta de dragoste este mai greu de
eliminat decât foamea de pâine”
Maica
Tereza: ”Altă
dată, am ajutat un bătrân sărac, cu corpul plin de răni, pe care l-am luat
dintr-un şanţ După ce l-am dus în casă, el ne-a spus doar atât înainte de a
muri: Am trăit ca un animal pe stradă, dar voi muri ca un înger, îngrijit şi
iubit Soră, *** Nu este sărăcie mai mare decât aceea de a nu avea iubire de
dăruit ***Unii oameni sunt înfometaţi mai mult decât de pâine Este posibil ca
soţul, soţia, copilul să nu aibă nevoie de pâine, de haine sau de un acoperiş
deasupra capului Dar suntem noi oare siguri că ei nu se simt singuri,
abandonaţi, neiubiţi, ***Atunci când ridic pe stradă un om căruia îi este
foame, îi dau o farfurie cu mâncare şi o bucată de pâine Dar pentru un om care
se simte exclus, nedorit, lipsit de iubire, înspăimântat, care a fost alungat
din societate – această sărăcie *** Cea mai amară sărăcie e a acelora care nu
au nimic de dăruit” *** „Sărăcia din Occident este un alt tip de sărăcie
– nu este doar o sărăcie de singurătate, ci și de spiritualitate” *** „Când un
om sărac moare de foame, nu sa întâmplat pentru că Dumnezeu nu a avut grijă de
el sau de ea Sa întâmplat pentru că nici tu, nici eu nu am vrut să-i ofere
persoane ceea ce are nevoie” ***"A trăi ca un înger – aceasta este măreţia
oamenilor care sunt bogaţi sufleteşte, chiar dacă din punct de vedere material
sunt foarte săraci
Maimonide: Anticipați caritatea prin prevenirea
sărăciei”
Marcela Medar: " Daca accepti sa te tirasti ca un vierme, sa
nu te plingi cind esti calcat in picioare!!!
Marco
Aurelio: ”Sărăcia este
mama crimei”
Marco
Valerio Marziale: ”A
nu avea nimic nu este saracie”
Marcus Porcius Cato**"Nu cine are putin este
sarac, ci acela care doreste mai mult decat are.
Marcus Tullius Cicero: „Toţi suntem
robii legilor, ca să putem trăi liber.”*** Multe cai duc spre bogatie si cea
mai mare parte din ele sunt murdare.
Margaret
Mitchell: ”Nu, nu
voia să îşi crească copii în acest iad de ură şi de nesiguranţă, de violenţă şi
de sărăcie Pentru nimic în lume nu voia să cunoască copiii ei ceea ce cunoscuse
ea Dorea pentru ei o lume ferită de nesiguranţă, o lume în care să domnească
Margaret
Power of Blessington:
”Dragostea vindeca orice, mai putin saracia si durerea de dinti”
Maria
Daniela Goea: ”Seara
ne aşezăm împrejurul meselor/ fiinţe blajine cu buze palide/ împărţind
firmiturile zilei/ în porţii egale// fiecare farfurie/ trece din mână în mână/
cel mai flămând rămâne/ să-si savureaza prăbuşirea”*** ” o viaţă fericită este
o viaţă bine organizată/ ne învaţă trainerii cu ochii pe ceasuri/ timpul
înseamnă bani/ timpul vindecă totul/ deci banii vindecă totul// deschide
fereastra şi spune-mi ce vezi?/ câteva inimi care se aruncă în gol/ câteva feţe
lipite de geamuri/ ca nişte stickere de halloween/ un halat de casă
scuturându-şi sărăcia/ peste creştetele trecătorilor// aşa trăim/ aşa vom muri/
gospodărindu-ne neputinţa/ lustruind nimicuri/ drămuindu-ne frica”
Maria
Filipoiu: ”Tot
mai săracă e lumea/ Şi plânge cerul cu lacrimile lor”
Maria
Konopnicka: ”Când
moştenirea ta-i aşa săracă/ Şi ogorul ţi-e cât un mormânt, / Tu nu-l sădi cu
sălcii plângătoare,/ Mai bine pune-o ghindă în pământ”
Maria Vasilescu: "Aș deschide fereastra
asta/să se facă viațădar e zăbrelită bine/în buzunarul tăude la piept.
Maria-Magdalena
Stan: ”Ştiţi cum arată zâmbetul unui copil
trăit în sărăcie?/ N-aveţi de unde, că sunteţi prea zgârciţi
Marian
Bărăscu: ”se jură
strâmb miniştri/ Pe a bibliei credinţă”
Marian
Florentin Ursu: ”eu
sunt acel căruia îi e foarte foame de-adevăr/ eu sunt acel ce fură când i-e
frig de nedreptate/ eu sunt umilul obligat la traiul auster/ când omul e
neliber de prea multă libertate// voi mi-aţi dat lecţii de democraţie
importată/ de nişte imbecili cu aere de-aristocraţi/ şi pleacă conştiinţele din
nou la facultate/ să-nveţe echitatea celor care nu-s bogaţi// şi dacă nu mai
ştim cum se învârte iar pământul/ şi ne împarte crunt între avuţi şi-ntre
săraci/ când va fi să-şi refacă omenirea testamentul/ noi umilimea, vom trăi în
trupuri de copaci”
Marian Malciu: "Sunt un sărac în ţara mea bogată / În care
nu-s stăpân pe-un petic de pământ, / În care munca mea a fost furată, / În care
tot mai greu poţi cumpăra mormânt. / Sunt obidit de legea cea nedreaptă / Ce
libertăţi şi drepturi false a creat, / Dar a urcat pe cea mai de sus treaptă /
Doar nonvalori ce viaţa mi-au înveninat.
Mariana
Fulger: ”Cu cât gândim
mai puţin, cu atât vedem, trăim mai puţin Cu cât gândim mai puţin, cu atât
suntem masa manevrată de alţii pentru interesul lor şi al altora ca ei Cu cât
suntem mai săraci în gândire, în iubire, cu atât avem mai puţină lumină ***E
greu să înţelegi viaţa săracului când n-ai trăit tu însuţi sărăcia pe care
trebuia s-o împarţi copiilor, privirea lor, boala, visurile *** Foamea de bani
dezumanizează omul mai rău decât sărăcia” *** ”Sărac este cel care n-a cunoscut
niciodată bucuria apartenenței la pământul natal, sărac și pustiu
Marie
von Ebner-Eschenbach: ”Nu
te numi sărac dacă visurile tale nu se vor împlini Sărac e doar cel care nu a
visat niciodată
Marilena
Raghinaru: ”Drămuim
suferinţa ca pe-un lucru firesc,/ Săracă ni-i lumea de orice trăire,
Marin Bunget**"Nu mai au nici un drept, nici măcar să mai
plângă,/Vină n-au, vina lor e lume nătângă,/Un destin ce i-a pus prea târziu…
sau devreme,/Într-o lume prea rea, cu prea multe probleme./Peste zâmbetul lor
e-o durere tăcută./Pentru ei, umilinţa, e şi surdă şi mută./În speranţă mai au
doar bucata de pâine/Ce-o primesc când şi când, pentru ziua de mâine/Când din
lacrima lor se ridică palate,/Nu mai ştiu că pe lume mai exista
dreptate./Demnitatea, şi ea, a rămas mai puţină./Sunt acum condamnaţi, condamnaţi
fără vină.***”Când eşti în
fruntea ţării tele/ Şi o cufunzi în sărăcie,/ Dorind de-aici să faci avere/
Ti-arăţi doar lipsa de putere/ Şi o dovadă de prostie// Şi-n sărăcia asta mare/
Cu gândul numai la furat,/ Te crezi un fluture pe-o floare,/ Prea important si
mult prea mare,/ Dar eşti o muscă pe-un rahat
Marin
Moscu: ”De-ar fi
Vlad, ar fi şi ţeapă/N-ar mai fi unii cu mapă,/ Cântând "Oda
bucuriei",/ Si nici sprijiniţi în sapă/ Scurmând golul sărăciei” ***Punem
vântului eşarfe peste ochi/ Să nu mai vadă drumul către noi,/ Să nu aducă fumul
iute, otrăvit,/ Unde sărăcia ne-a lăsat strigoi// Unii şi-au vândut chiar
conştiinţa/ Călcând avan pe aur şi carate/ Sau zburând pe plaje însorite/
Făcând din osul ţării lux, palate// Trăim înghesuiţi în lumea paralelă,/ În
piramida dintre zi şi noapte,/ Suntem baza care-abia respiră,/ Ei sunt vârf cu
miere şi cu lapte// Noi avem sudoare şi durere,/ Ei huzuresc, au lumea la
picioare,/ Oricât de paralelă este viaţa,/ Orice intersecţie, profund, ne
doare!
Marin PredA: *"Fudulul are doi prieteni: prostia si
saracia.*** "CERȘETORII/Aș fi vrut/să nu vorbesc nimic/despre această
tăcere,/cerșetorii nu mor,/ei se duc,/prin tenebrele nopții-n unghere,/într-o
groapă/săpată de-a dreptul/în lut,/Ei sunt carnea de tun/din războiul/purtat
din spatele măștii/de noi,/sunt partea de moarte/din partea de viață/pe care-o
trăim/sub același cer,amândoi,/Eu nu mai dorm/cu fereastra
deschisă,/regina-nopți/și-a mutat parfumul/pe drum,cerșetorii/sunt libertatea
din noi,/interzisă,/partea de viață/din partea de moarte,/acum...***”Sărăcia roade orice ideal; puţini
rezistă.”
Marin
Sorescu: ”Din
viaţa acestor oameni/ Lipsesc bunăstarea materială, fericirea şi norocul/ În
istorie,/ Sunt slab reprezentate”
Marina Ivan: "Bun, văd că se face mare tam tam pe copii
germani deznădăjduiți, exploatați, nedreptățiți.... bla, bla, bla... Acești așa
ziși copii, pentru că sunt orice numai copii nu sunt, nu au fost aduși
fraudulos în România , am 100 % convingerea că sunt veniți în România cu
acordul scris în fața unui notar al părinților, mai ales dacă sunt minori. Sunt
copii scăpați de sub control de către părinții germani în general copii făcuți
la bătrânețe, pentru că germanilor le place să-și trăiască viata, iar pentru
copii făcuți la bătrânețe (în jur de 40 de ani) nu mai au răbdare, unii dintre
ei, iar alții au o carieră, un job, o firmă la care nu pot renunța pentru că
le-ar degrada nivelul de trai. Acești copii sunt de nestăpânit de către părinți
și spun asta pentru că în 18 ani de când stau aici am văzut cazuri. Dacă au
hotărât să i trimită în Româniaau speranță că încă îi mai pot salva, că un timp
puțin izolați și puși la diverse treburi îi vor determina să-și schimbe
comportamentul și gândirea, e ultima lor speranță, pentru că acești copii vor
ajunge în scurt timp drogați, fugiți definitiv de acasă, vor trăi prin canale
și pe sub poduri, vor dormi pe străzi, vor deveni pena. După părerea mea se
exagerează la noi și văd că DIICOT dă cel mai tare din coate poate, poate mai
salvează o coadă de reputație. O să vedem cu toții că de fapt acest caz e o
fumigena și așa cum v-am spus nu e vorba de nici o exploatare, lipsire de
libertate.......**„Stăpân de sclavi“, trimis la Parchet pentru munca la
negru*Statul cheltuie 2500 lei cu un copil asistat, dar acesta nu are
rechizite. Dar parintii au 250 de lei si copiii lor au si rechizite!*Legea
evreiasca spunea pe timpul lui Iisus ca daca ai un camp si-l culegi trebuie sa
lasi coltul neatins pentru a-l culege saracii.* Un azil din ardeal tine
batranii in custi.* Un copil de 4 kg a murit de frig fiindca locuia intr-o
incapere neincalzita. **de sarbatori cei mai saraci doneaza sange pentru a avea
mancare pe masa.**"3 mil romani beneficiau de ajutorul cu alimente de la
ue. S-a intrerupt acest ajutor din cauza firmei transportoare care a fugit cu
banii.**"S-a deschis adapostul social de noapte la buzau, dar nu te
primeste fara scrisoare medicala. Au avut si scarbosi, care trageau din punga,
se plange un cazat, nu-i lasau noaptea sa doarma, dau i-au izgonit.
Marius
Robu: ”Sunt sărac
şi voi mai fi/ Până voi înţelege, poate/ Că n-am nimic şi nu pot şti/ Ce numai
Domnul ştie, poate
Marius Roman: "Inegalitatea dintre Oameni este Baza unei
Societăți Prospere. A Nega așa ceva este a aproba Dezastrul și Degringolada
Socială, Morală și Spirituală post Comunistă din România. Toți vor să fie și
Liberi și Egali și Fraterni. Adică, vrând nevrând Libertee, Egalitee și
Fraternitee. Deviza comunistilor.Și cine Profită din așa ceva ? bProfită
marxiștii. Eliții ! Doar ei. Poporul e praf și pulbere !!! Oamenii sunt Egali
Numai în fața lui Dumnezeu. În rest sunt Sclavi sau Stăpâni. Stăpânii adevărați
sunt cei mai Puțini. Oriunde în Lume. Restul sunt sclavi. Miliarde de oameni !
Miliarde de oameni ! Sclavi. Din 1989, Românii au intrat în Marea competiție
Mondială pentru Locuri de Muncă. Și au plecat din România ! Să caute Stăpâni !
Nu Despoți !
Marius
Torok: ”Fiecare din
noi poate face viata mai frumoasa sau mai urata, mai bogata sau mai saraca, in
functie de cum ne raportam la ceilalti” *** ”Dacă nu am fi complementari unul
celuilalt, lumea ar fi prea săracă
Mark
Twain: ”Convingerea
celor bogati ca cei saraci sunt fericiti nu este cu nimic mai stupida decat
convingerea celor saraci ca cei bogati sunt
Markus
Zusak: ”Poate ca
fiecare om este capabil de a trai dincolo de posibilitatile sale
Martin
Luther: „De ce să
mă căsătoresc cu o soție când sunt sărac și cerșetor? Prefer să suport singur
povara sărăciei și să nu mă încarc cu mizerie și lipsă”
Marţial: "Sărac ai fost, Emiliane, şi tot sărac te
regăsesc; În vremurile noastre numai bogaţii se îmbogăţesc.
Mary Ann
Evans: ”Trebuie sa fii
sarac pentru a cunoaste desfraul generozitatii
Mary Otilia Mari: ”Suflet chinuitMi-e sufletul
pustiu si rece ,/Cu inima lingura-mi tin/Din ea imi sorb o supã rece/Ce mi-a
adus-o un vecin,/S-a destrãmat pe cap basmaua,/Si haina-i ruptã, dezlânitã/Pe
masã pâinea cãpãtatã/Cu lacrimi rece e stropitã ,/Mã rog , mãnânc si-apoi
mã-nchin/În casã doar icoana-i caldã,/Si-ntreb plângând pe Dumnezeu/Unde-s
copiii sã mã vadã?/Cu dragoste eu i-am crescut ,/Si i-am pãzit de tot ce-i
rãu/Dar nimeni nu-mi rãspunde , când ,/Plângând , imi strig...copilul meu!/Nici
nu mai stiu cât a trecut ,/Mi-aduc aminte c-a plecat/Când singurã eu imi
gãteam/Si straiul îmi era curat../Mi-e caierul prea plin de ani,/Am tors incet
, da-i pe sfârsite/Simt patru scânduri cum mã strâng ,/Si-un loc m-asteaptã în
morminte.../Dar las o vorbã la vecini/ Chiar înainte de plecare/Sã-mi puneti
când puteti la cap/Câte un pai de lumânare.../Si îmi veti plânge la mormânt/Cu
lacrimi de dor si de jele ,Ce o sã curgã în pãmânt/Sã se-ntâlneascã cu-ale
mele!
Mason
Cooley: “Sarac si
fericit” nu este o vorba creata de un sarac”
Menander: "Când vei dobândi câştig dintr-o afacere
necinstită, să fii încredinţat că ai (luat) o arvună a nenorocirii.
Menandru: "Bogăţia este un văl care ascunde multe plăgi.
Mey
Yaochen: ”Nu te-ai
plâns niciodată că suntem săraci/ Ne luam mic dejunul după miezul zilei/ Nouă
sau zece zile mâncam murături,/ Apoi, o zi, aveam carne uscată
Michel
de Montainge: ”Sărăcia
materială se vindecă ușor; sărăcia sufletească este imposibil de vindecat” ***
”Bogăţia şi sărăcia depind de opinia fiecăruia ***Sărăcia se cuibăreşte tot
atât de des la cei bogaţi, ca şi la cei care nu au nimic*** E usor sa
vindeci saracia in bunuri; saracia duhului e cu neputinta de tamaduit
Michelle
Adato: „Cercetarea
agricolă a crescut foarte mult randamentul culturilor alimentare de bază
importantă, iar pentru mulți oameni lucru a însemnat mai multă această
disponibilitate a alimentelor și oportunităților comerciale Cu toate acestea,
mulți oameni din zonele rurale din țările în curs de dezvoltare încă trăiesc
într-o sărăcie extremă”
Miguel de Unamuno: "Cel mai cumplit dusman al
eroismului este rusinea de a fi sarac.**"Celebritate si bogatie fara
ratiune sunt o avere nesigura.
Mihaela Borzea: "Aș vrea să fiu o vâslă
grea de lemn/În mâna truditorului pe ape./Să fac sub trestii loc pentru
năvod,/Pescarii fluierând să-și cheme fiii/La pâinea din prosopul strâns în
nod/Ce plânge săturându-și barcagiii./Când cerul toarnă stele în adânc/Aș vrea
să fiu o umbră care crește/De sus în jos și-n plasa unui țânc/Să pun sandale,
jucării și pește.*** "Nu mă-ntreba de ce doresc atâtea-nfiorări
târzii,/Sunt prea sărac să-ți pot plăti și prea bogat să le cerșesc!***Se apleacă merii pe altarul verii ăstui
veac/ Şi lipsit de poame se îneacă-n foame cel sărac,
Mihaela Roman: "oameni simpli nu inteleg cum s-ar putea face
dreptate atunci cand lupii se mananca intre ei, sunt inspaimantati de marea
galagie si intreaba obsesiv ce se vor face daca astia nu le mai dau
pensia.Justitia, chiar si atunci cand se produce ocazional, a ajuns sa il
sperie pe roman, este un fapt nefiresc sa intre la puscarie cutare sau cutare
mahar. Deranjul care se face ii scutura din inconstienta lor calduta, in care
s-au invatat sa traiasca, obedienti si multumiti ca le vine pensia aia mizerabila.
Saracia si minciuna au ajuns sa fie niste stari naturale, inexorabile, orice
incercare de a iesi din aceasta stare devine amenintatoare si nefireasca. Nu
credeam vreodata ca pervertirea sufletului poate ajunge atat de departe...
Mihai
Beniuc ”Am şi trecut
de-o eră, mi se pare, Căci nu mai sunt boieri peste ogoare, Ori peste aur
domni, iar ca cetăţi Pentru săraci nu-s doar pustietăţi Cu tulnice şi cu
cimpoaie n-am Cântat pe la ospeţe-n bairam” ***”Glasul omului sărac/ Glasuri
mii nevindecate/ Ce, rostite,-ar fi: ”Dreptate!”
Mihai
Condur: Portofel de om
sărac…,,Portofel de om sărac/Banii la tine nu trag,/Ploile îţi bat în
geam,/Eşti dator din neam în neam/Buzunar de om sărman/Te-au lăsat fără un
ban,/Rob le-ai fost şi i-ai slujit,/Te-au ,,citit” că eşti cinstit/Portofel de
vieţi mărunte/Zilele ţi-s tare scurte,/Şi dac-ai îmbătrânit,/Boală grea te-a
mai lovit/Portofel golit de vise,/Ţi-au rămas doar două fise/Una dă-o de
pomană,/Că eşti singur şi ţi-e toamnă;/Una să o ai la tine,/Pentru iarna
care-ţi vine,/Că ţi se va cere seama/Şi să ai a trece vama”
Mihai Eminescu**" *„
Mihai
Eminescu: ”Am fost un alb
sarac, fara nici o sclipire, fara nici o vraja dar niciodata nu mi-a fost
rusine de nimic ***Cea mai sigură cale să subordonezi o țară este să o
sărăcești … Un stat este ca și omul … are atâta libertate și egalitate câtă
avere are. Iar cel sărac este totdeauna sclav și inegal cu cel care stă
deasupra lui. Cel ce n-are nimic, dă-i toate libertățile posibile, tot rob
este, robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ține o bucată de pâine în
mână. Căci e cu totul indiferent dacă închizi o pasăre în colivie sau
dacă ai strâns de pretutindeni grăuntele din care ea se hrănește. » ***E trist ca nimeni să te ştie,/ Dar şi
mai trist să-ţi zici mereu/ Că te-a pătruns nimicnicie/ Deşi ai fost ca
Dumnezeu” *** ”Era odată un vânător ş-avea trei copii şi era sărac-sărac, cât
numai cu-atâta se ţinea, că-mpuşca câte-o păsăruică, o vindea ş-atâta era hrana
lui, săracul Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape, de-i zicea Pădurea neagră
Ş-au apucat oamenii din *** Fără îndoială, sărăcia e un izvor de rele fizice şi
morale, dar e tot atât de adevărat că relele morale sunt la rândul lor cauze
ale decadenţei economice *** Manierele, arta de a vorbi si incanta, toate
acestea sunt straine omului care-a trait intre oameni comuni si care-a fost
sarac” *** ” Omul are atâta libertate şi egalitate pe câtă avere are Iar cel
sărac e totdeauna sclav *** Pământul nostru e mai sărac în genii decât
Universul în stele fixe şi mai lesne se naşte în văile nemăsurate ale haosului,
un nou sistem solar decât pe Pământ un geniu ***Peste tot credinţele vechi mor,
un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia
claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine
Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi” ***”Sărac e cel ce
se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are” *** ”Tinereţea
şi sărăcia sunt doi duşmani neîmpăcaţi Manierele, arta de a vorbi şi încânta,
toate acestea sunt străine omului care-a trăit între oameni comuni şi care-a fost
sărac”
Mihai Grui: "Prin centralizarea proprietății sclavii nu mai
au nici o șansă.Centralizarea proprietăți la stat în comunism și a
monopolurilor firmelor in capitalism.In ambele variante sclavul tot sclav
rămâne.Singura ieșire din sclavie este ANARHISMUL.
Mihai Malaimare: ”Sclavul poate orice! Spală,
mătură, ară, seamănă, strânge recolta, rabdă foamea, îndură batjocura de orice
fel și, după ce a terminat toate aceste lucruri, târziu, fără să apuce să-și
îmbrățișeze copiii și soția, Sclavul pleacă la război ca să moară eroic pentru
o țară care nu-i a lui, pentru o bunăstare care nu este a lui, dar bucurându-se
că merită flegma pe care Stăpânul o aruncă în țărână, acolo unde se află
fiecare strop de sânge și sudoare, singura avere la care are dreptul un Sclav.
Civilizația dacă nu a cunoscut sclavia. De unde se vede că niciodată nu este
prea târziu ca să te emancipezi!
Mihail
Kogalniceanu: ” N-as
schimba saraca Moldova nici pentru intaiul tron din lume”
Mike
Todd: ”Nu am mai
fost niciodata sarac, doar falit A fi sarac este o stare de spirit Fiind falit
este doar o situaţie temporară
Milton
Berle: ”Sărăcia
nu este o rușine, dar este teribil de convenabilă
Mioara
Nastasiu: ”Nu voi
veni la standul vieţii tale,/ Ci, cu desaga mea de om sărac,/ Voi evita acele
edictale/ Poveri, cu care nu pot să mă-mpac
Mircea
Albulescu: ”Am
fost singur la părinţi, dar nu am fost un copil sărac Noi am trăit din banii
lui tata Mama n-a lucrat niciodată, a fost casnică Ea a avut grijă de noi toţi,
iar tata ne-a ţinut: pe ea, pe mine, şi pe el Nişte oameni normali, stând
într-o *** Astăzi în România nu poţi să te mişti cu coatele mai departe de
piept ca să nu dărâmi un calculator, încât copiii caligrafiază din ce în ce mai
urât, dar pot cu viteză să scrie la un calculator Ei bine, într-o asemenea lume
trebuie ţinut cont de
Mircea Cosea: sunt oameni care stau pentru 2 sarmale si nu ca
n-ar avea sarmale, dar ne-am obisnuit sa traim de la altu
Mircea
Dinescu: ”Poezia,
săraca de ea, nu ţine cont de mediul în care te naşti Vine pe căi neştiute şi
te vizitează ea, dacă vrea *** Am stat şi eu în tinereţe la Casa de creaţie de
la Palatul Mogoşoaia Eram poet sărac, n-aveam casă în Bucureşti, dar aveam
acolo o cămăruţă la mansardă şi era superb Iar chiria era foarte mică Mi-a
plăcut atunci, eram emoţionat în preajma
Mircea Ionescu: "Pentru cine nu a înțeles ,
inflația (SĂRĂCIA ) va fi ținută la limită si va creste atât cât Romanii vor
putea să suporte și să se obișnuiască cu ea !Cine mai speră și mai crede. că se
va întâmpla o Revoltă in România împotriva Sistemului va fi foarte DEZAMĂGIT !
Niciodată cu ăstia care se visează și se cred mari Patrioți !
Mircea Marian: "Salariul mediu net în învățământ a fost, în
august, de 3.077 de lei - datele INS, de azi. Una peste alta, vreo 37-38.000 de
lei pe an. În 2018, domna Savonea ot CSM, pentru că face naveta din Chiajna la
Bucureșți, a beneficiat de diurne în valoare totală 124.000 de lei. Diurne, nu
salariul ei...
Mircea
Ursei: ”Un
amărât român, de sărăcie,/ A pornit sărman spre pribegie,/ Crezând că scapă de
durere/ Acolo unde curge lapte miere/ Patronul lui, neam de jivină,/ Îl pune să
muncească zi lumină,/ La plată se consumă-o nedreptate,/ Leafa îi dădea pe
jumătate/ Aceasta-i soarta la stăpâni,/ Unde muncesc săracii de români/
Fiindcă-aici, în ţara lor,/ N-au nici prezent, nici viitor
Mircea Vintilescu: "SĂRĂCIA: UN EFECT AL
POLITICILOR DEȘĂNȚATE DUSE DE CÂRMUITORII ROMÂNIEICând legislația unei țări și
mai ales politicile promovate de formațiunile politice aflate la guvernare sau
în puterea legiuitoare, nu sunt călăuzite a fi puse în folosul cetățeanului,
pentru a genera bunăstare lui și a îi garanta dreptul la viață, la sănătate, la
siguranță existențială și libertate, societatea respectivă intră într-un proces
de regres continuu, atrăgând după sine o dinamică acută a SĂRĂCIEI INDIVIDUALE
ȘI COLECTIVE al populației.În România, gradul de sărăcie al populației este cel
mai ridicat, comparativ cu toate țările Uniunii Europene. Ba mai mult, deținem
cel mai mare procent al populației care se zbate zilnic pentru a supraviețui,
ea aflându-se cu mult sub gradul de sărăcie sau de suportabilitate al
calvarului existențial.Cifrele statistice ne arată că peste 70% din populația
totală a țării se plasează astăzi sub pragul critic de sărăcie, adică nu se
poate întreține nici din munca proprie și nici ceea ce statul român îi oferă cu
așa-zisele ajutoare sociale.Este inadmisibil ca un om să nu poată să se
întrețină pe el, ca să nu mai vorbim de familia lui, din muncă cinstită, adică
din salariul pe care îl primește fie de la instituțiile statului, fie de la
privat. Despre pensii sau al ajutoarelor sociale, nici nu se mai poate discuta,
astfel că peste 85% din cetățenii acestei țări sunt afectați de fenomenul
sărăciei.SĂRĂCIA individuală și/sau colectivă poate fi definită prin lipsa
mijloacelor materiale necesare existenței, respectiv a mizeriei existențiale, a
penuriei și privațiunii de cele necesare traiului, al neputinței și al
apariției bolilor incurabile, iar sărăcia lucie indusă în rândul populației,
definește o sărăcie generalizată în toate planurile existențiale ale
individului sau ale unei colectivități umane, care luptă doar pentru a reuși să
supraviețuiască de azi pe mâine.Această sărăcie indusă de către toți
guvernanții și clasa politică asupra unor indivizi sau unor colectivități de
oameni, duce la modificări comportamentale radicale și grave ale omului, ea
având ca element final DEZUMANIZAREA INDIVIDULUI sau contribuie LA REGRESUL
SOCIETĂȚII ȘI AL CIVILIZAȚIEI PREEXISTENTE ÎN ANSAMBLUL EI.Din nefericire, o
bună parte a populației României manifestă tendința de intrare pe spirala unui
comportament al DEZUMANIZĂRII și al INDIFERENȚEI TOTALE, atât în plan mental,
material, comportamental, cât și spiritual. Cauza o reprezintă gradul diferit
al sărăciei pe care îl suportă fiecare individ, fiecare familie și chiar
fiecare colectivitate umană mică sau mare.Acest proces al dezumanizării
individului se vede și în comportamentul tuturor românilor aflați astăzi în
migrație prin toate zonele Europei Centrale și Occidentale.Trecerea de la un
comportament civilizat care ar trebui să fie specific mileniului III în care
trăim, la un comportament de tip animalic și antisocial, care afectează la
nivel de grup întregul sistem de gândire al individului, de atitudine, de
inteligență, de spirit și credințe, de instabilitate comportamentală etc.,
reprezintă primele forme ale declanșării procesului de DEZUMANIZARE atât pentru
indivizii ajunși în pragul sărăciei și al disperării existențiale, cât și al
grupurilor de indivizi sau al colectivităților umane care suportă aceste
fenomene atipice vremurilor pe care le trăim.S-a constatat că procesul de dezumanizare
nu se sfârșește atunci când i se oferă omului noi condiții existențiale mai
bune și mai sigure comparativ cu cele avute anterior. Acest proces lasă urme
adânci în psihicul și comportamentul uman, are efect remanent și este vizibil
atât la individul afectat direct, cât și la cel afectat indirect, conducând la
modificări ale unui spectru larg de comportament antisocial, pe termen lung,
care din nefericire, blochează elementele de dinamică socială spre progres și
bunăstare al unei societăți.În concluzie, putem spune fără a greși cu nimic, că
lipsa de performanță al actului politic manifestat fie prin necunoașterea
realităților sociale, a analfabetismului politic și managerial, al corupție și
mai ales al hoție, la care se mai pot adăuga și multe alte deficiențe legate de
lipsa moralității și/sau a demnității cârmuitorilor noștri, atrage nu numai
sărăcia societății românești, dar cel mai grav lucru, se manifestă prin
INDUCEREA LA NIVELUL INDIVIDULUI A UNOR COMPORTAMENTE DE TIP PRIMITIV, TRIBAL
SAU CHIAR ANIMALIC care ne opresc din evoluția noastră firească a speciei umane
și ne DEZUMANIZEAZĂ Iată că nu întâmplător trebuie ca fiecare membru al
societății civile să înțeleagă bine efectele acestui fenomen, să se mobilizeze
cu toate resursele lui fizice, intelectuale, comportamentale și spirituale
pentru a promova în viitor numai cârmuitori alcătuiți din politicieni
competenți, concomitent cu eliminarea fără pic de milă a acelora care generează
asemenea perturbații comportamentale atât la nivel de individ, cât și la nivel
de comunități umane.Dacă dorim acest lucru, atunci suntem obligați să abandonăm
noi acest comportament sinucigaș, bazat pe indiferență și dezinteres, și să
începem să ne implicăm responsabil în asigurarea unui mers normal al societății
noastre.Nici o întârziere de implicare în acest domeniu nu poate fi
justificată, pentru că rezultatul neimplicării noastre în corectarea bunului
mers al societății noastre care a devenit grav bolnavă, va duce atât la
DEZUMANIZAREA INDIVIDULUI, cât mai ales la REGRESUL SOCIAL și în final la
DEZINTEGRAREA ÎNTREGII NOASTRE ȚĂRI.Pentru că la atingerea acestui scop măreț
sunt scuzate mijloacele pe care intenționăm să le utilizăm pentru a ne debarasa
de aceste lichele politice, trebuie să știți bine ce trebuie să vreți să faceți
și mai ales cum să realizați unitatea atât de necesară de grup al tuturor celor
care pot și mai ales doresc să se implice în acest măreț proces de
reconstrucție al țării.*** "POVESTEA CELUI CE A FOST MARELE FILOZOF
DIOGENEUnul dintre cei mai renumiți filozofi care au lăsat în urmă modele
nepieritoare de gândire a fost Diogene din Sinope, fondator al Școlii Cinice.
În anul 412 î. Hr., în orașul Sinope din Grecia antică, se năștea un băiat pe
nume Diogene. Copilăria sa a luat o cu totul altă turnură după ce familia i-a
fost trimisă în exil în Atena, pe motiv că tatăl său a încercat să pună în
circulație bani falși. Așa au ajuns atât de săraci încât aproape că mureau de
foame.În acele zile, Atena era un renumit centru cultural, iar unul dintre cei
mai faimoși cetățeni ai săi era un filozof pe nume Antistene, care susținea că
o persoană nu posedă lucruri ci, mai degrabă, lucrurile ajung să posede
persoana.Diogene, băiatul care pierduse aproape totul, l-a ascultat pe
Antistene și s-a gândit la propria lui situație. Diogene a ajuns la concluzia
că filozoful avea dreptate. Cu timpul, și-a dezvoltat propriul concept
filozofic şi a început să vorbească despre el, atrăgând mulțimi din ce în ce
mai mari de oameni.Cu trecerea timpului, Diogene a devenit faimos. El spunea
mereu: "De când Antistene m-a eliberat, adică m-a eliberat din a-mi dori
lucruri de care nu aveam nevoie cu adevărat, am încetat să mai fiu un
sclav". Diogene trăia din ceea ce profesa. Uneori scria piese de teatru pe
care lua ceva bani, alteori nu avea nimic și trăia din cerșit. Avea foarte
puține posesiuni și dormea pe străzi sau în parcuri și-i batjocorea neîncetat
pe atenieni pentru modul lor de a trăi. Se spune că o bună bucată de vreme a
trăit într-un butoi mare de vin.Diogene credea în auto-control și considera
foarte important în viață cultivarea virtuților, a excelenței în comportament,
precum și respingerea lucrurilor considerate inutile, care pot face rău sufletului,
cum ar fi bunurile personale și statutul social. Drumul spre adevărata
libertate și fericire necesită, în viziunea lui, o existență simplă.Cândva, un
om l-a rugat pe Diogene să-i împrumute o carte spunând că pur și simplu nu are
timp stea să studieze cu el. Diogene i-a zâmbit: "Dacă tu ai venit la mine
flămând și eu ți-aș oferi posibilitatea de a alege între un platou de smochine
și un tablou cu smochine, nu ai alege lucrul real în locul imitației? Dar acum,
când sufletul tău este flămând după virtute și împăcare, tu ești în stare să
renunți la lucrul real în favoarea cititului despre el. Prietene, a învăța cum
să trăiești bine nu este de ajuns, trebuie chiar să o faci."Diogene a stat
în Atena mulți ani deși a călătorit și în alte părți ale Greciei la solicitarea
altora care voiau să învețe de la el. La un moment dat, când avea 70 de ani, se
afla pe o corabie care a fost capturată de pirați. Pirații au rămas uimiți când
Diogene le-a vorbit calm și fără frică: "Prieteni, sunteți bineveniți să
luați orice este al meu, dar permiteți-mi să vă explic că eu cred că nu va fi
niciodată de ajuns".Ulterior, șeful piraților i-a spus: "Ești fie cel
mai curajos om pe care l-am cunoscut vreodată, ori cel mai prost dintre toți,
dar să nu crezi că vei scăpa de destinul tău. Te vom vinde alături de toți
ceilalți la piața de sclavi". Diogene a fost dus la piața publică de
sclavi din insula Creta, iar acolo cei care se ocupau de licitație l-au
întrebat ce abilitați are.Diogene a răspuns: "Pot guverna oameni și îi pot
învăța să se guverneze pe ei înșiși, așa că vindeți-mă cuiva care vrea să
învețe"Auzind această replică, un om bogat din mulțime l-a cumpărat pe
Diogene și l-a luat cu el acasă, în orașul Corint. Pe drum, aflând pe cine a
cumpărat, l-a eliberat pe filozof, dar l-a rugat să vină în Corint și să-l
învețe pe el și pe copiii săi. Diogene a acceptat și a trăit în Corint pentru
tot restul vieții sale devenind o parte din cultura acelui oraș.Se spune că, la
un moment dat, Alexandru cel Mare a venit să-l viziteze pe filozof în Corint.
L-a găsit pe Diogene odihnindu-se în lumina soarelui, s-a prezentat și l-a
întrebat dacă poate face ceva pentru el. "Da, dă-te la o parte din lumina
soarelui!", i-a răspuns Diogene.Alexandru cel Mare a fost atât de
impresionat de remarca filozofului încât ar fi spus: "dacă nu aș fi
Alexandru, aș vrea să fiu Diogene", la care Diogene a replicat "dacă
nu aș fi fost Diogene, aș vrea să fiu tot Diogene".Interesant este că
Diogene ar fi murit în aceeași zi în care Alexandru cel Mare murea la Babilon.Un
alt filozof grec, Epictetus, l-a descris pe Diogene ca fiind gentil, binevoitor
și binedispus în fața a ceea ce alții ar fi considerat mari greutăți. Considera
că rolul său este să aibă grijă de ceilalți în timp ce se punea pe sine însuși
la dispoziția lui Dumnezeu. Pentru că nu voia nimic de la alții era total
împăcat cu oricine întâlnea și pentru că era mereu împăcat cu sine însuși, tot
pământul era casa lui, nu doar un loc anume.Se poate spune despre Diogene că
este unul dintre acei indivizi rari, un om cu adevărat liber.
Mircea Zidarescu: "Mizeria adevarata nu este
saracia, ci teribila situatie a omului care poseda toate mijloacele de trai de
care are nevoie mai mult
Mirel
Curea: “Am ajuns să ne
citim singuri contoarele și să sunăm pe banii noștri, să comunicăm indexurile
de consum și să nu ni se mai pară ciudat. Zeci de mii de români, cititorii de
contoare de gaz și electicitate și încasatorii au fost dați afară, pentru ca să
le facem noi munca, să ne citim singuri, pe timpul nostru, să sunăm pe banii
noștri ca să transmitem indexul, după care, la sosirea facturii, să mergem pe
timpul nostru să o plătim."
Mirel Surugiu Rotaru: "tăcerea intonată la patru
mâini pe clape,/oameni și porci mâncau pe câmp dovleci,/și ștevie culeasă în
șanțuri de copii,/venea un murmur negru/stârnit de liturghii"**"Ce să
alegi din niște oameni blegi/Pe care vântul sorții îi tot bate/Ei, prin ce fac,
produc absurde legi/S-aducă pe pământ captivitate./Dar vai, sărmanii oameni
sunt și ei/Mult mai captivi ca păstrăvii din plase,/În case și în ranguri și-n
idei,/Și, mai ales, au mare frică-n oase.
Miriam
Defensor-Santiago: ”Cancerul
care cere atenția noastră urgentă este corupția și sărăcia
Miriam
Nadia Dăbău: ”am
început să alerg ca orice sărac/ şi vai, de lume/ M-am trezit lângă tine, /
goală trupeşte/ şi sufleteşte/ Iubirea nu se cerşeste, nici visele nu se
îneacă!/ Cine doreşte libertate,/ să se ducă,/ banii n-aduc fericire, ci doar/
durere amestecată cu frunze de uită-mă, n-am timp!
Miron Costin: "Banul duce la destrămarea imperiilor şi la
prăbuşirea cetăţilor.
Miruna
Popescu Iovu: ”E mai
uşor ca omul să trăiasca în sclavie decât in libertate!. Democrația este o
"Dictatură fără lacrimi", in care libertățile sunt doar aparente,
ingrădite și perfect ținute sub control. Omul a fost dresat să uite cine este
!.Învațământul a fost redus la ineficiență, prin suprasaturație cu informatii
nefolisitoare.. Medicina a rupt orice legătură intre Corp si Suflet, încât un
bolnav este doar un ficat, rinichi, plămân defect, care trebuie indopat de big
pharma.. S-a inventat o Teorie cu Bacterii si Wirusuri încât există un vinovat
de serviciu in Afară, si asta înseamnă că omul nu mai știe să.și găsească
vindecarea în Interior prin conştientizarea propriilor Emoții.. Un Guvern, o
Regină, un Parlament le consumă oamenilor banii pt.a da " legi" care
le fac viata tot mai grea.. Sărbatorile au devenit despre beculete,
targuri,cumparaturi si nu despre Religie si Bucurie.Însă pentru a avea
libertate oamenii au nevoie de efort şi de acea conştientizare, că doar li se
flutură libertatea, dar nu o au cu adevărat !. Păpusarii lumii, cei câțiva mii,
sunt mai deştepți decât restul miliardelor.. și ştiu să.i manipuleze pe acesti
majoritari intr-un joc tot mai fin si mai subtil,.de ce ? Pt.că ei pot,.pt.că
au puterea banilor şi înaltelor funcții,,.pt că ei cunosc atât de bine
psihologia maselor,. că acestea nu se opun, dacă inconvenabilul, li se impune
treptat-treptat.
Mohamudgar: "Consideră totdeauna banii ca o pacoste;
într-adevăr, nici cea mai mică bucurie nu provine de acolo. Cei care posedă
bogăţii se tem şi de propriul lor fiu.
Muhammad
Ali: „Se duc războaie
ale națiunilor pentru a schimba hărțile Dar războaiele de sărăcie sunt purtate
pentru a schimba mapa”
Muhammad
Yunus: ”Sărăcia nu
aparține unei societăți umane civilizate Locul potrivit este în muzeu
N. Petrescu-Redi: "Săracii - "pâine şi
circ", bogaţii - cozonac şi teatru.
Napoleon
Bonaparte: ”Singurul
mod de a ramane sarac este sa fi cinstit” *** ”Religia e ceea ce îi ţine pe cei
săraci să nu-i omoare pe cei bogaţi ***Singura metodă de a rămâne sărac este să
fii cinstit”
Napoleon
Hill: ”Rudele
apropiate ale grijilor sunt: frica, boala, furia, indiferenţa, amânarea,
gelozia, invidia, ura, egoismul, judecata greşită, sărăcia, îmbătrânirea
prematură şi descurajarea Ce adunătură de nenorociri! Îngrijorările nu sunt
nici pe jumătate
Natalia
Popusoi: ”Atunci
când te vezi fără bani şi sărac/ Priveşte lumea flămândă, murdară,/ Atunci când
cazi jos, nu sta trist şi posac,/ Ştergeţi genunchii, ridică-te iară”
Neagoe
Basarab: ”Se
cuvine să fie în mai mare cinste cel sărac şi care are cinste, decât cei dintre
boieri, dar nedestoinici; cu cinste să fie sau dintre boieri, sau dintre cei
săraci
Nelson
Mandela: „Atâta timp
cât sărăcia, nedreptatea și inegalitatea gravă există în lumea noastră,
niciunul dintre nu se poate odihni cu adevărat” *** „Depășirea sărăciei nu este
un gest de caritate Este protecția unui drept fundamental al omului, dreptul la
demnitate și la o viață decentă” *** ”La fel ca sclavia si apartheidul, saracia
nu este fireasca Este facuta de om si poate fi depasita si eradicata doar prin
actiunile fiintelor umane” *** ”Cât timp există sărăcia, nedreptatea și
inegalitatea în lumea noastră, niciunul dintre noi nu se poate odihni cu
adevărat”
Nelson Richard DeMille: "Sa
elimini saracia nu este un act de caritate, ci un act de dreptate. Ca si
sclavia sau apartheidul, saracia nu este o stare naturala. Este provocata de om
si poate fi eradicata de actiunile oamenilor.
Nelu Cantea: "Bogăţia – e scopul vieţii multora dintre noi.
Pentru unii e realitate, pentru alţii vis. V-aţi surprins închipuindu-vă câte
n-aţi face dacă aţi fi bogat, nu-i aşa? Şi toată viaţa alergăm după acumulări.
Problema e că, în această alergare, uităm că există şi un altfel de a fi bogat,
un fel care te face să te simţi împlinit, mai mult decât sumele din conturi sau
dosarul cu multele acte de proprietate.Un om credincios şi sărac se consola
mereu cu ideea că dincolo trebuie să fie altfel: cei lipsiţi de aici vor fi
îndestulaţi în lumea cealaltă.Şi a visat "amărâtul" că a murit şi era
la poarta raiului. Aici, pregătiri pentru o primire fastuoasă. Se bucura că
avusese dreptate când gândea că se va întoarce roata.Când să intre, însă, pe
poarta frumoasă şi împodobită, un înger îl îndrumă spre o poartă micuţă, pe
care nici n-o văzuse. Nedumerit omul întrebă: "Dar toate aceste pregătiri
pentru cine sunt?"."Ei, aşteptăm pe un mare bogătaş, care a murit
odată cu tine, răspunse îngerul. Ne pregătim să-l primim cum se cuvine".
Săracul era de-a dreptul indignat: "Cum se poate una ca asta? Cât am trăit
pe pământ am văzut atâtea nedreptăţi. Dar şi aici lucrurile stau la fel?
Contează că el e bogat şi eu sărac?".Îngerul încercă să-l liniştească: "Aici
nu e important cât de bogat a fost omul, ci cât de bun a fost. Bogatul pe
care-l aşteptăm a avut multe, dar i-a si ajutat pe mulţi"."Dar
atunci, dacă şi eu şi bogatul vom intra în rai, pentru ce este venirea lui aşa
o sărbătoare?", întrebă săracul.Îngerul îl lămuri: "Omule, ca tine,
vin aici în fiecare zi cu miile şi sunt bine primiţi cu toţii. Dar un bogat n-a
mai ajuns la poarta raiului de mult timp!"
Niccolo
Machiavelli: ”Aceia
cărora le-ai facut rău nu vor fi niciodată primejdioşi deoarece sunt răzleţi şi
săraci, iar ceilalţi vor fi supuşi şi cuminţi de teamă să nu li se întâmple şi
lor ceea ce s-a întâmplat celor care au fost jefuiţi de bunuri”
Nichita
Stănescu: ”O
pasăre îndrăgostită de aer este mai moartă decât o păsare îndrăgostită de o
ramă Şi cu mult mai săracă
Nicolae
Ioana Salamina: ”La
Salamina nu mai e nici o umbra de masacru decat un monument sarac dar eu va
spun somn usor, persilor, dar eu va spun somn usor, grecilor ucisi Eu, care
n-am vazut Salamina, eu, care n-am vazut razboiul cu persii
Nicolae Iorga: ”În jurul oamenilor mari în puteri şi mari în egoism
o specie de oameni pe care nu admiraţia sau entuziasmul îi apropie pe cei tari,
ci plăcerea de a fi mijloace în mâna acelora. Credeţi-mă, există sclavi din
fire.
Nicolae
Mareș: ”Ajuns
bogat, cu șase case, unele dovedit a fi furate, asta într-o țară săracă,
„ghinion”, nu înseamnă, ci o ofensă pentru o națiune întreagă *** Să vrei să fi
bogat într-o țară săracă, înseamnă să ofensezi o nație întreagă *** Economul e
întotdeauna bogat, zgârcitul mereu sărac *** Sărăcia bate în ușa celui care
împarte mai mult decât poate *** În sărăcia atent ascunsă virtute multă există
*** Sărăcia = culmea pe care o întruchipează lenea sau prostia” *** ”Ceea ce ai
în cap, nimeni nu-ți poate lua N-ai să mori sărac, dacă-ți păstrezi intact ceea
ce ai în cap *** Să vrei să fi bogat, să ai șase case, asta într-o țară săracă,
înseamnă să ofensezi bunul simț și-o nație întreagă *** La cel sărac cu duhul,
precum mărgelele-n șirag, greșelele s-au adunat” *** ”De sărăcie scapi muncind
**** De la sărăcie la revoluţie nu e decât un pas *** Grădina zoologică fără
nici un leu e cea mai săracă de pe lume *** Onestitatea cu sărăcia deseori îşi
dau mâna şi chiar se îmbrăţisează *** Grădina zoologică, fără cu un leu măcar
în ea, nu-şi arată decât sărăcia *** Adevărul n-are rude Adevărul adevărat s-a
născut şi moare vitreg şi sărac *** Câtă vreme nu vom pune munca pe cel mai
înalt piedestal şi n-o vom respecta aşa cum se cuvine, dacă nu ca pe ceva
sfânt, săraci vom rămâne
Nicolae
Matei: ”Nu loviţi
în Eminescu, nu loviţi în al meu neam,/ C-am ajuns sărac pe lume şi-acum doar
pe el îl am!
Nicolae
Silade: ”Dar sunt
sărac când nu te am pe tine,/ Te văd o clipă şi mă-mbogăţesc,/ Adun averi din
visele sublime/ Şi nu mai am nimic când mă trezesc”
Nicolae
Steinhardt: „Robul se
cunoaşte de îndată şi de departe, îl trădează amănuntele: neliniştea, pofta,
tremuratul mâinii, susceptibilitatea” *** ”Creştinismul nu poate să nu recunoască
nenorocita condiţie a unor categorii de muncitori din secolul al XIX-lea
Eroarea marxistă constă în a spune că, fiind sărac şi silit să-şi vândă forţa
de muncă, muncitorul englez din veacul al XIX-lea nu era
Nicolae Tudor: "puterea trece de la un tiran la altul mai
rău./visează toţi să aibă cel puţin un servitor,/nimeni nu e biciuit pentru
obrăznicie,/ba, cartuş imaginar în inimă-mi trimit./şi vărs câteva lacrimi în
ploaie, amănunţit.**"rotundul este-o iluzie, spun,/o scamatorie de clown.
stă scris./avem drept, din oficiu,/la câte un pătrăţel acoperit cu azur şi albi
fluturi,/pe care să zburde mirabilele, fiecăruia, cenuşii.../una câte una,/până
căpătă sens/fundătura albastră de univers!**"Cersetoria incepe cu "te
rog". Initial este o forma de supunere ("te rog sa ma lasi la
joaca!)", apoi o cale de comunicare ("te rog sa ma asculti!)"
sau bun simt (Te rog: intinde-mi mana, da-mi un sarut, iubeste-ma). In cazuri
de vinovatie extrema, devine implorare: "Nu ma ucide!".Cu "te
rog" suntem educati sa cerem dreptatea. Cei puternici au pretentia, prin
adresaminte, sa fie rugati sa dea ce ni se cuvine, si tot ei dispun daca suferi
ori mori, interzicand dreptul de a rosti "te rog".In fata omului,
terog-ul devine, prin repetitie, tot mai taios si vindicativ. Doar cand ne
rugam lui Dumnezeu devine rugaciune, si-atunci ne predam singurei puteri in
care credem, acceptand voia Sa. Si, nu de putine ori, neprimind raspuns credem
ca nu meritam, ca mai avem inca incercari de trecut. Atunci taci, n-are rost sa
te mai rogi, si-ti primesti destinul in fata, astepti raul, il induri.Sunt
oameni care suporta greutatile in tacere, multora li se pare sub demnitatea
umana sa ceri, cu atat mai mult sa intinzi mana. Zaharia Stancu il are pe Darie
(sper sa nu-i gresesc numele, ca au trecut 30 de ani de cand am citit
"Padurea nebuna") care adoarme pe trotuar, din cauza oboselii si
arsitei si, cand se trezeste, in palaria sa, asezata inconstient cu intrandul
la vedere, gaseste un pumn de banuti pusi acolo de trecatori, iar el ii da apoi
unui cersetor adevarat. Strainii se plang intotdeauna ca zonele turistice sunt
intesate de copii care te alearga sa le dai bani. Regii obisnuiau sa-si arate
marinimia aruncand bani de la balcon, Becali este astazi pandit pentru
generozitatea sa. Iar atunci cand murim, dupa oprirea din raspantii, un
apropiat arunca bani peste umar. A da bani si a primi bani este asadar un
fenomen care face parte din memoria umanitatii. Este insa drept ca s-a facut o
profesie din cersit iar prezenta foarte mare a cersetorilor exact in zonele mai
civilizate produc un disconfort sufletesc, nu numai de imagine. Daca nu ne-ar
agresa cu ingaimarile melodice, cu trasul de maneca, daca nu ne-ar bloca drumul
si nu ar insecuriza spatile publice, am trece cu vederea, am zice ca cersetorii
fac parte din peisaj, asta e, vina este numai a edililor ca au impins oamenii
la cersit. Cu cat saracia este mai mare, cu atat scade speranta unei vieti
normale si omenii se rup de la frageda varsta de trendul integrarii spre
civilizatie. Mai grav, sunt rapiti, si asta este crima. Au ajuns sa ceara
oameni sanatosi si spun in fata fie ca sunt romani si n-au nici o sansa, fie
pretind ca ar munci, dar n-au unde.Bineinteles ca unii mai duri i-ar vrea
inrolati imediat pe vidanje sau la spart pietre cu barosul. Omul care cerseste
isi face insa un bioritm incat strada si mediul infam ii devin prietenoase si
se adapteaza acolo cautand si obtinand o fericire animalica punand astfel sub
semnul intrebarii scopul inalt al vietii. Un cantec la moda radiografiaza
romantic: "Cu ce m-am ales in viata? Cu ce-am baut, cu ce-am mancat si cu
ce am strans in brate!" Adevar care nu este respins nici de elite sau
imbogatitii lumii, fiind multe intelepciuni care atrag atentia ca nu luam nimic
cu noi dupa moarte, iar dupa 7 ani nu stim daca oasele apartin imparatului sau
soldatului. Ar trebui numai ca, pentru echilibrul resurselor, fiecare sa
acumuleze nu mai mult decat cat poate consuma, sa lase macar mancarea sa fie
indestulatoare pentru orice fiinta umana. Ne incapatanam insa sa nu, ba chiar
vrem sa interzicem cersitul, gest ce ascunde dorinta inumana ca oamenii saraci
sa devina nevazuti, chiar sa moara. La farmacie sau la casieriile mallurilor
este intotdeauna un copil care-ti cere maruntisul. Tot astfel prin bodegi si la
ghiseul chioscurilor cu mancaruri mirositoare. S-au identificat zonele cu vad:
garile, targurile, praznicile bisericesti sunt cucerite prin violenta. Si
pentru ce? Pentru cativa banuti aruncati, aia dupa care nu te mai apleci daca-i
scapi dn mana, dar care pot ajuta sa supravietuiasca un un suflet care ne este
ruda prin apatenenta la specie.Daca am avea o cantina mare si am oferi o masa
gratuita oricui o cere, cum se-ntampla la manastirea Putna, am face un prim pas
de stopare a acestei risipiri fara rost a energiilor si ar exista speranta
canalizarii acestora intr-o directie opusa animaliciei. Cersetorii ar putea fi
rugati sa ajute la estetica locurilor, poate unii ar incepe sa-si inteleaga
rostul vietii, ar incepe sa traiasca cu sens. Daca le-am da cate un copac in
primire si le-am cere sa-l infrumuseteze, n-ar fi exclus sa vedem foarte repede
cum arborii cresc altfel, cu arta chiar. Stiu, veti spune ca trebuie bani si nu
sunt. Eu cred ca bani prea multi cheltuim pe inifinite lucruri inutile, din
dorinta de a ajunge tarile civilizatie din urma, ceea ce este posibil cand se
vor ajunge rotile de la caruta.Si totusi, se poate face ordine in cersetorie?
Am vorbit cu unul si era foarte fericit fiindca cel la care lucra ii oferea
masa calda, adapost si rufe curate. Cartile, filmele englezesti sau din tari cu
pretentii azi de noblete - sunt pline de vagabonzi care racolau copii ajunsi pe
strada si-i initiau in excrocherii.Un sistem bun presupune inainte de orice o
evidenta stricta a tuturor manifestarilor umane din comunitate. Nu exista
scuza, daca cel care angajeaza cersetori nu a fost inregimentat ca angajator,
cu registru unic de incasari, cu taxe pentru sanatate si pensie pentru sarmanii
din subordine, profit statului, plus amenzi uriase in cazul necorectitudinilor
cat de mici.Nu de putine ori politaii, care merg la brat ca adevarati
indragostiti, se leaga de cersetorii cuminti, tacuti, cu privirile plecate,
si-i gonesc sau ii amendeaza, iar trecatorii ii apostrofeaza ca si-au facut
datoria unde au gasit terenul slab.Cred ca cersetorii au dreptul sa cerseasca,
dar s-o faca doar in incinta bisericilor."**"Pe Romania multi se
gandesc permanent sa o salveze. Curios este ca saracia nu este prioritatea
nimanui. Emil Cioran, cel mai sarac al nostru ganditor, nu a emis nici un gand
despre saracie, cand este sufocant in orice alta tema de meditatie. Despre
saracie au meditat indelung popoarele lumii, in proverbe. Cativa poeti plang in
versuri niste suflete chinuite, dar o fac blazati, de dragul cuvantului. Avem
un singur specialist in fenomenul saraciei, Victoria Stoiciu, care face doar
disidenta. Liderii saracilor spun in gura mare ca nu exista saraci. Asadar, in
urmatoarea mie de ani, lumea va ramane la fel. Cel mai "frumos" pentru
omenire va fi omorarea saracilor, dar avem deja superoameni care jura ca fara
saraci lumea ar fi extrem de plictisitoare, fara sens chiar!Adrian Paunescu
scria ca nu e valabila experienta umana, ca tot ce invatam este prin experienta
proprie, iar ce invatam aruncam imediat dupa folosinta. "Murim si nimeni
nu se uita la noi", gandim si nimanui nu-i pasa, cand ar trebui sa existe
mare bucurie cand apare un astfel de os. Conteaza, credea el, doar gustul
trairii.Eu am ajuns sa ma bucur pana si de gustul saraciei. Am invatat sa
gasesc frumusete si acolo unde nu e.**"Neagu Djuvara, un academician
vorbitor pe sticla, si-aminteste ca, imediat dupa al doilea macel mondial,
lumea a visat in taina al treilea razboi mondial care sa ne scape de comunism.
Eu cred ca omenirea, inca dupa organizarea in comunitati posttribale, a dus un
razboi ocult pentru existenta, prin care omul sarac "sa nu scape de"
saracie***"trecatori printre tot felul de buchii/visăm la cruciuliţe de
aur,/în timp ce viaţa oferă doar rolul greşit demajoritar neîmpotrivitor/cu
hrană împuţinată."/**"cei de pe drumul care-ncepe/după ce se termină
asfaltul/zburdă cu faţa-nspre vis,/în timp ce pulenbergii sfâşie ce mai e din
planetă."/**"omuleţi vieţuiesc cu sărăcia pusă în cârcă,/îi trag după
ei/criminali în serie, cu asasâna./nu pot decât să supraînţeleg/şi să migrez,
dezamăgit de necântecul neamului meu,/spre liniştea văzduhă -/viitor, unde-o
vâlvoare împrospătează aerul tot./nu uit să arunc sare în urmă./de-aici încolo
e numai/hinghereala neiubitorilor de săraci./se aud gemete (cineva e în
viaţă!), nu/ştie că va/cădea şi nu-i nimeni să strige pe nume,/să prindă. pe
cel viclean nu-l interesează/unde merge. dar Sfârşirea nu-i mama, trecepe roşu,
să/vedem cine pierde până la orizontul/acestei poteci.**"vorbiţi-mi despre
nuanţe şi/lăsaţi-mă să mă-ntorc la săraci,/să văd de ce nu se rostogoleşte
odată/bulul-deo-maci./nu am dreptul să zborneîmpreună cu ei./**"încă
vieţuiesc pe pilotul automat al sărăciei/încercând să nu-mi doresc ce nu pot
avea./** Oamenii evoluati se lupta pentru detalii, cu cat mai abstracte, cu
atat este mai mare evolutia. Omul evoluat se misca firesc in universul
abstractului, involuatul nu se revolta pentru ca nu intelege incifrarea
abstractului. Involuatul il identificam in omul simplu, cel care a fost
transformat in spectator al fenomenelor sociale, pentru ca evoluatul a avut
intotdeauna ceva de cerut si a ocupat, astfel, tot spatiul public. Daca omului
simplu i-a ajuns cutitul la os si a iesit cu furca in strada, omul evoluat l-a
condamnat sau a tacut in fata ororii omorarii omului simplu care cerea mancare
sa poata supravietui. Evoluatul, nu stiu cum se face, nu sufera de foame, el
este distantat de omul simplu cat sa nu sufere de foame. El sufera cand este
inchis in casa. Omul simplu nu sufera cand este inchis in casa, pentru ca viata
lui este o inchisoare. Avem, asadar, o manifestare a unui om care nu suporta
inchisoarea, se ridica si striga ca nu este drept. Se ridica pentru ca este
inchis el, altfel ar tacea. Iata oroarea realului in care traim: toti suferim
de ceva, iar cei care au exercitiul protestului nu revendica eradicarea
suferintelor in ordinea gravitatii lor, astfel incat de un posibil succes sa se
bucure toti oamenii. Asta inseamna ca impartirea Cetatii in 2, 3, n a facut sa
avem tot atatea grupari care isi apara interesele de grup. In acest peisaj,
omul simplu si mai ales saracul raman definitiv in suferinta pentru ca nu au
puterea intelectuala de a intelege suferinta proprie si nu au sustinerea celor
care inteleg pentru ca suferinta celor multi ii hranesc.**"* Dumnezeu a
facut pamantul si l-a dat omului. Cel care doarme pe cartoane sau in scorburile
din gunoaiele aruncate la marginea satelor, cei care stau cu chirie unii peste
altii sau cersesc, ce sanse egale au? Se scria pe aici ca intelectualii au
obligatia sa lumineze poporul cu inteligenta lor, si astept cu inima deschisa
aceasta. Dar, daca iesirea din biblioteci nu ne-a imbogatit cu legea nescrisa
ca avem obligatia sa dam, ca un drept nescris, oricui nu are temporar
posibilitatea de a supravietui, un blid, zilnic, cu mancare, atunci fie cartile
nu ne invata nimic, fie suntem rai si semanam cu animalele, dar aratam
intamplator a oameni. Animalele tipa cand le este foame, o spune frumos
Paunescu intr-un cantec, le-am auzit si eu de atatea ori, chiar mi-au stat la
poarta si mi-au intrat cu forta in curte si le-am dat. Dar omul nu tipa; daca
nu intinde mana pentru a primi banutul dupa care nu te apleci cand il scapi din
mana, iti da in cap. Pentru ca fiecare om bun de munca sa faca ceva trebuie
integrat in comunitate, adus in jurul focului unde fumeaza toti din aceeasi
tigara, trebuie sa i se acorde rangul de om iar munca sa fie ceva care nu-l
forteaza, ci ii produce placere. munca sa fie aceea la care singur se inhama
pentru ca isi recunoaste limitele. dar oamenii au prejudecata ca daca s-au
chinuit ei sau inaintasii lor care le-au lasat mostenire conditii de existenta,
daca au facut scoli ori au reusit sa se realizeze intr-o profesie, cred ca
supravietuirea este o lupta, ca viata este o lupta si ca-n orice lupta, este
firesc sa fie si morti. pentru a intelege daca gresim, sa ne inchipuim de ce ar
fi lumea construita gresit daca fiecare om ar avea pamantul lui? Supravietuirea
ar mai fi o lupta? Sa nu uitam ca biserica ne invata sa ne lasam in voia
Domnului, sa nu avem grija zilei de maine fiindca Dumnezeu munceste pentru om
inmultind pestii, iepurii, pasarile, facand ca samanta sa aiba rod. Astfel,
pamantul fiecaruia poate sa asigure supravietuirea fara ca omul sa fie nevoit
sa se lupte cu semenii. Si poate fi fericit stand, daca se multumeste cu
aceasta forma de fericire, fiindca cea mai mare fericire este sa stai, asta fac
imbogatitii lumii, stau si au totul. omul simplu poate sa fie fericit stand
fara sa aiba totul, ci doar obiectele fizice care ii asigura supravietuirea.
Exista obligatia de a munci, dar exista si dreptul de a sta.**- În unele locuri
există oameni care n-au muncit niciodată, dar primesc bani pentru existenţă.
Aceasta ar fi limita de sus. La noi munceşti pân’ te ia boala, fără să fi
simţit o clipă c-ai trăit. Oricât va fi bugetul de mare, nu vom avea nicicând
nivel de trai ridicat. Cei care conduc lumea sunt trecători şi-şi fac pentru
ei. Nu te-apuci să faci şosele cu preţul înfometării. Opreşti totul:
cercetarea, investiţiile, limitezi salariile celor care trăiesc din sacul
comun...**Atunci când eram mai mult animale, cel puternic şi-a luat, pe alesea,
partea din vânat. Iar celui firav i-au rămas oasele, coada şi urechile. Apoi,
cel puternic şi-a făcut prieteni şi i-au trimis la vânătoare doar pe cei slabi,
însă au continuat să le azvârle, pentru strădania lor, tot... oasele, urechile
şi coada. Ar trebui respectată munca celui care dă cu sapa, să coste bani grei
un fir de pătrunjel. Se confundă normalitatea cu ceaiul băut de trei ori pe zi
şi o pâine veche şi strâmbă, un pachet cu ţigări şi-un pahar de otravă
alcoolizată care amorţeşte simţurile.- Chiar crezi că se poate schimba ceva?-
Se poate- Cum?- La început cumpărând un teren şi construind o casă cu toate
utilităţile minim necesare. Apoi împroprietărind o familie sănătoasă, fizic şi
psihic, care să dorească o astfel de existenţă în care punctul forte este
munca, dar nu nebunească. Aceşti oameni să fie monitorizaţi şi ajutaţi cu
specialişti. Omu’ trebuie să-L regăsească pe Dumnezeu şi să-L lase să lucreze
pentru el înmulţindu-i animalele, păsările şi peştii, făcând ca orice sămânţă
să aibă rod. Acea familie ar avea spaţiu suficient pentru a-şi planta: pomi
fructiferi, vie, pădurice, legumicole, cereale. Cu sistem de colectare a apei
pentru irigaţie, ar înmulţi peştii într-un lac. Ar fi învăţată să recolteze şi
să păstreze seminţele, să se gospodărească aşa cum fac călugării. Ar dispărea
astfel exploatarea. N-ar mai fi motive pentru a se răsturna orânduiri prin
izbucnirea unor răscoale sau revoluţii. Asta nu înseamnă că pruncii ar fi
obligaţi să rămână legaţi de pământ; au libertatea de alegere să-şi organizeze
viaţa cum vor, dar rămâne întotdeauna un refugiu în care traiul minim nu este
ameninţat. Dacă s-ar puncta pe harta ţării 20-30 de ferme, s-ar copia acest
model de viaţă ***” În
timp ce unii şi alţii spun una sau alta, oficial ne este bine, numai că, în
realitate, ne este foame, din aceea că prosperitatea nu răsfaţă poporul
român, „urcăm din ce în ce mai greu, fără nicio poezie şi cu nasturi din ce în
ce mai puţini la manta, cu bocancii găuriţi şi buzunarele grele de pietre”
(Dana Banu) Într-o ţară în care un singur om poate produce mâncarea necesară
pentru alți , numai că birocrația și gulerele albe au ajuns să cântărească atât
de mult în costuri încât oamenii care muncesc cu braţele mor îngheţaţi de frig
sau se sinucid din cauza sărăciei (în ţara vecină, Bulgaria, oameni s-au autoincendiat din acelaşi motiv)
sau negăsind un mod prin care să simţi că trăieşti; fiind atât de scârbiţi,
nici nu lasă măcar un bilet Românii sunt o naţie de supravieţuitori, nu-şi pot
planifica decât azi-ul, mulţumiţi dacă ajung întregi până la dimineaţa zilei
următoare “Ne naştem goi şi flămânzi, apoi lucrurile se înrăutăţesc”, crede
Doru Gheorghiade, iar Hanibal Dumitraşcu afirmă că „în România e şovinism
îndreptat împotriva săracilor, un amestec bizar de iz medieval şi fascism
Oamenii nu se întrajutorează” Aşadar, supravieţuim în agonie strecurându-ne
unii pe lângă alţii, nu foarte diferit de animale, care cum putem, mânaţi
nemilos de instinctul de supravieţuire, sub presiunea necesităţii, trăind şi
atât, iar asta înseamnă, în plan existenţial, cel mult semi-viaţă Adică să
trăieşti ceva lipsit de sens şi nu fiindcă nu-ţi poţi face un plan personal Dar
ajungi repede să ai foarte puţine aşteptări, nu-ţi mai găseşti motivaţia, sunt
multe, prea multe care te determină să renunţi şi-ţi pierzi speranţa într-un
viitor mai bun sau că lucrurile se vor schimba; ajungi să nu mai ai simţuri,
idei, imaginaţie chiar România a devenit ţara în care nu mai merită să
gândeşti, din cauza nervilor şi energiilor strivite; idealurile şi visurile se
sting unul câte unul şi atunci îţi închizi experienţa de viaţă! Un poet, drag
mie, pentru a se salva, scrie că „îşi imaginează că trăieşte”! (Teodor Dume)
Iar un altul întreabă: «Ce folos să exişti, să disloci un volum într-un spaţiu,
dar să nu poţi să intervii cu nimic la schimbările care au loc în jurul tău? Ce
folos că există legi ale fizicii, dacă, pentru tine, nu au nicio importanţă? Ce
folos că, pentru o clipă, speri să poţi degaja un volum de aer egal cu volumul
trupului tău, dacă, imediat ce tragi aer în piept, volumul degajat devine zero,
ca şi cum te-ai umple cu aer din cap până-n picioare, ca şi cum tu şi trupul tău
nu sunteţi decât un balon dintr-o piele fină, aproape fără dimensiuni, o
peliculă atât de bine camuflată în atmosferă încât nu exişti pentru nimeni? »
(Leonard Ancuţa) România a ajuns, după o revoluţie, „etalon de sărăcie în
Europa” (şi de tăcere, aş îndrăzni să adaug, fiindcă sărăcia reduce la tăcere),
foamea ameninţă să distrugă fibra esenţială a poporului Vom cultiva, probabil,
foarte curând, legume pe spaţiile verzi şi pe blocuri, cum au făcut cubanezii,
să supravieţuim În România, care „e atât de bogată, după cum spunea un
prim-ministru, încât poţi să furi la nesfârşit şi tot bogată râmane”! Foamea a
devenit povestea sfâşietoare a românilor care trăiesc din nimic Mihai Gâdea se
plângea chiar, într-o seară, că "austeritatea ne strânge de unde ne doare
cel mai tare"; iar Dinu C Giurescu atenţiona: "cu cât un om este mai
sărac, cu atât devine mai violent!" Asta înseamnă arătarea cu degetul spre
aproapele care are o maşină, o casă arătoasă, servitori Deocamdată românii
plâng de mila bogaţilor, dar vor măcar să n-arate ce fac cu banii, pe care-i
bănuiesc bani furaţi! Poporul român şi-a adăugat proverbelor din gândirea
populară cuvinte: „e mai rău ca
înainte”, proverbe care, toate, sunt împotriva bogaţilor Florin Călinescu
striga într-o zi să se adune toate partidele şi să zică: "Hai, mă, să
facem un program şi să ieşim din foame!" În timp ce marii actori au ajuns
să poarte la ceremonii fesuri de maimuţoi pe cap (vezi Mircea Albulescu) şi să
plângă: "După de ani de Teatru
Naţional nu putem avea grijă de noi, mâncăm pâine cu muştar!" (Rodica
Popescu Bitănescu) Pe pancarte, când se face câte un miting de protest, citim
litere de-o şchioapă: ”am sărăcit bine”! Faimosul Huntington anunţă că
”omenirea se împarte în societăţi făcute pentru muncă şi dezvoltare şi societăţi
care, prin spiritul lor mioritic local, nu au fost şi nu vor fi niciodată apte
de hărnicie productivă Acestea din urmă trebuie lăsate în plata Domnului pentru
că nu-şi schimbă mentalitatea congenitală de sărac” El mai zice că „sistemul
social sau cel economic funcționează pe același tipar ca și organismul uman, ca
și sistemul nervos central, ca și sistemul solar, prin transmiterea informației
în rețea sau fractală pe orizontală și pe verticală Funcționalitatea este dată
de conexiunile dintre celule, care sunt simple El funcționează, însă, la
unison, unul cu celălalt La fel cum funcțiile unui organism nu pot fi decalate,
nu pot fi redundante sau bolnave, tot astfel sistemul economic trebuie să
meargă corelat cu cel tehnologic, social sau politic” În România, sistemul
redistributiv a sporit sărăcia verticală, adică a redistribuit sărăcia şi
foamea de mâine spre cei mai săraci şi bogăţia de mâine spre cei şi mai bogaţi
având lăcomia inconștientă a unei tagme care ar fi putut crea șansa de a repune
pe picioare economia, dar nu şi-a urmărit decât obţinerea veniturilor proprii,
pe căi pseudo-legale sau mafiote Ba chiar a găsit de cuviinţă că e necesar să
distrugă oportunităţi şi a nu le lăsa la îndemâna omului simplu pentru că,
astfel, oamenii bogaţi ar pierde statutul de stăpâni Statul a făcut din
sărăcie, minciună şi criză stări naturale, inexorabile, încât, orice încercare
de a ieşi din ele, devine ameninţătoare şi nefirească; a dus şi duce un război
ocult pentru existenţă, prin care omul sărac să nu scape de sărăcie Zilnic
mor de oameni de foame în lume (sau din
cauza ei), când agricultura lumii poate hrăni miliarde de suflete Dacă un popor
moare de foame înseamnă că n-ai putut să-l hrănești sau n-ai vrut! În ciuda frigului,
buzoienii săraci s-au aruncat după pește în nămolul unei bălți secate din
parcul Marghiloman; de sărbători se donează sânge pentru a avea mâncare pe
masă; a devenit un fenomen social ca, vara, să nu se mai ajungă la ştranduri -
motivul: "e prea mare foamea!” În Brazilia, mamele pun pietre în oală și
spun copiilor care cer mâncare: "așteptați să se facă", sperând să
adoarmă Supravieţuirea a ajuns chiar un orizont de fală, dacă o ţărăncuţă a
ajuns să-l exprime prin cântec: "Io sînt fată de la ţară/ Nu mă culc cu
burta goală!" La sute de ani distanţă când un Henric, ţinând cu cei mulţi,
a decretat: "Fiecare familie trebuie să aibă în fiecare duminică o găină-n
oală" Mahatma Gandhi a înţeles cel mai bine cum stau lucrurile: „există
oameni atât de săraci, încât Dumnezeu nu le poate apărea decât în formă de
pâine” Un poet a surprins, păunescian, vaietul sărăciei: „Nu mai au nici un
drept, nici măcar să mai plângă,/ Vină n-au, vina lor e lumea nătângă,/ Un
destin ce i-a pus prea târziu… sau devreme,/ Într-o lume prea rea, cu prea
multe probleme/ Peste zâmbetul lor e-o durere tăcută/ Pentru ei, umilinţa, e şi
surdă şi mută/ În speranţă mai au doar bucata de pâine/ Ce-o primesc când şi
când, pentru ziua de mâine/ Când din lacrima lor se ridică palate,/ Nu mai ştiu
că pe lume mai există dreptate/ Demnitatea, şi ea, a rămas mai puţină/ Sunt
acum condamnaţi, condamnaţi fără vină” (Marin Bunget) Iar un altul pune degetul
pe rană: ”Sunt un sărac în ţara mea bogată / În care nu-s stăpân pe-un petic de
pământ,/ În care munca mea a fost furată,/ În care tot mai greu poţi cumpăra
mormânt” (Marian Malciu) Da, un om sărac nu are viaţă uşoară, că viaţa uşoară
nu e pentru toţi Numai că, atunci când flămânzeşti un popor, acesta devine
nebun! Ministrul cu responsabilitatea grijii faţă de om (Mariana Câmpeanu), după
un sfert de secol de guvernare a sărăciei crunte, nu vrea să ştie că bogatul
din ţara săracă este vinovat de sărăcia ei Nici măcar nu a identificat
categoria persoanelor sărace! (De altfel, ’’Statul nu are cel puţin un inventar
al tuturor bunurilor deţinute!’’ Răzvan Orăşeanu) Dar ministra îşi face cruce:
"Ferească Dumnezeu de revolta desculţilor!" Ţinuţii în sărăcie lucie
s-au învăţat cu puţin şi privesc doar spre Dumnezeu aşteptând salvarea,
conştienţi sau nu că aşteptările zadarnice dăunează grav sănătăţii Un imn îi
îndeamnă zadarnic să se trezească, dar nu îi trezește nici foamea, nici setea,
în timp ce România se învârte într-un cerc vicios în jurul ţărilor evoluate ale
lumii - având proiecte megalomanice, în timp ce unii români nu ştiu ce înseamnă
canalizarea -, cu speranţa să le ajungă din urmă Dar este descreierată, dacă nu
vede că a sleit poporul de foame şi boală şi vrea doar satisfacerea orgoliului
de a sta pe poziţii de egalitate sau neîngenunchiere la masa cu puternicii
lumii; ori este cinică, dacă, în discurs, spune că ”săracii deranjează”,
„săracii nu sunt egalii noştri!” Preoţii declară, şocant, că Biserica Neamului
nu este pentru cei săraci! Omul flămânzit prin robie, ca om, nu trebuie să fie
inferior celui bogat Într-o ţară normală, sărăcia ar trebui să fie o
stare/perioadă/ fel de a trăi nedefinitiv; adică poți, pe parcursul vieții, să
devii sărac, dar poți și să ieşi din starea de sărăcie, dacă efortul politic al
societății este îndreptat spre reducerea probabilității ca o persoană să ajungă
în sărăcie, nicidecum să trăiască permanent în sărăcie Cu bună ştiinţă, dar din
motive ce se subînţeleg, se ignoră realitatea pe care o vedem cu toţii
Axiomatic, ajungem să vedem că există necesităţi ale condiţiei umane care au
căpătat abuziv întâietate, când realitatea arată, nealternativ, că „nu poate să
existe preocupări ale spiritului, atâta vreme cât fizicul suferă de foame -
capriciile sunt necesităţi adăugate, care au strânsă legătură cu starea de bine
a fizicului, niciodată invers” (GDToma) "Când ţi-e foame, puţin îţi pasă
de miracolul care este viaţa, îţi vine să înjuri, să scuipi şi să te spânzuri»
(Cella Serghi) Sărăcia a ajuns să fie o stare naturală, inexorabilă, orice
încercare de a ieşi din această stare devine ameninţătoare şi nefirească Ives
Navarre crede că fiecare om are ceva de spus în plus, unic, iar, în lipsa
acestei implicări individuale constructive, sărăcia planetară face ca întreaga
planetă să devină direct proporţional şi săracă spiritual La Timişoara s-a
protestat pentru incertitudinea zilei de mâine Când se scoate petrol de multe
miliarde din pământul românesc, iar românii nu au nici un profit În Bucureşti,
ca o ironie a soartei, a început campania pentru săraci “sendvişul de la miezul
nopţii” Deci şi când vrem sau putem să facem un bine, nu suntem în stare Paul
Purea: "Sărăcia lumii există datorită prostiei aceleeaşi lumi!" ***
Este doar o înţelepciune sau fiinţa umană chiar are dreptul la
supravieţuire? “Echilibrul/ Ne pune în balanţă fiinţa/ Fiecărui om bogat/
Îi este ataşat un cerşetor,/ Existenţa lor depinde de un bănuţ/ În haosul în
care nimic nu e întâmplător/ Se vor întâlni pe drum/ Iar, de nu se vor dărui
unul altuia,/ Amândoi se vor pierde/ Printr-o scindare/ Redusă la absurd”
(Carmen Zaniciuc) Raportorul special al Naţiunilor Unite, într-un oct, a condamnat, printre altele, „regulile
şi practicile care restrâng excesiv permisiunea desfăşurării în spaţii publice
a unor comportamente ce ţin de nevoile de supravieţuire” După ce săracii au
fost criticaţi că „pur şi simplu deranjează, distrug estetica pieţelor şi
parcurilor urbane, agasează solicitând ajutor, tacit sau vociferat, pun în
pericol sănătatea prin bolile lor, acumulează lacom prestaţii plătite din
impozite, ocupă abuziv locuinţele părăsite sau îşi ridică, din scânduri şi
carton, cocioabe la periferii” Soluţia fiind ca săracii, înainte de toate, „să
fie disciplinaţi, asistaţi în completarea subiectivării fragmentare,
înregistraţi ca forţă de muncă şi reciclaţi prin programe de consiliere/
formare profesională” Motivele oficiale pentru care există oameni ce
trăiesc în sărăcie, parte inevitabilă a progresului social, par a fi “lenea,
lipsa de voinţă şi capabilitatea de a alege” În realitate există o nedreptate
în societate, care oferă o şansă abstractă de a avea acces la a-ţi valoriza
viaţa, iar asta face ca lipsiţii de şansa egalităţii pragmatice să devină
săracii pe vecie Creştinismul situează românul de partea morală a trăirii, dar
sărăcia îndelungată, fără sprijin măcar bisericesc, l-a împins să-i dispară
ruşinea şi să-şi însuşească ce nu-i aparţine, ori să întindă mâna, ca o
profesie O revenire pe baricadele iniţiale ar necesita mult timp Dumnezeu a
făcut pământul şi l-a dăruit omului Cel care doarme pe cartoane sau în
scorburile din gunoaiele aruncate la periferia localităţilor, cei care stau cu
chirie înghesuiţi unii peste alţii sau cerşesc, oare ce şanse egale au?
Săracului i s-a furat pământul pe care Dumnezeu i l-a lăsat sau a fost momit
să-l vândă pe nimica, i s-au îngrădit fructele, peştii şi păsările care, toate,
aparţin naturii Iar cei care le au cu japca în stăpânire nici nu
conştientizează măcar că nu au drept total asupra pământului, ci doar asupra
rodului muncii personale pe acesta, ba, mai mult, consideră că, potrivit
libertăţii, nu au nicio responsabilitate faţă de locurile şi oamenii unde
trăiesc Dacă ieşirea din biblioteci nu a avut efect îmbogăţirea legii nescrise
că avem obligaţia să facem mai mult, dacă putem mai mult, şi să dăruim ca un
drept, nescris, oricui nu are temporar posibilitatea de a supravieţui, un blid,
zilnic, cu mâncare, atunci fie cărţile nu învaţă nimic, fie nu ne-am îmblânzit
deloc instinctul animalic şi arătăm întâmplător a fiinţe înzestrate cu raţiune
Animalele ţipă când le este foame, o spune Adrian Păunescu într-un cântec, le-am
auzit în aerul mare de atâtea ori, chiar mi-au plâns la poartă şi mi-au intrat
cu forţa în curte şi le-am dat Dar omul nu ţipă Dacă nu întinde mâna pentru a
primi bănuţul după care nu te apleci când îţi scapă din mână, îţi dă în cap
Pentru ca fiecare om bun de muncă să facă ceva trebuie integrat în comunitate,
adus în jurul focului tribal, unde trăgeau toţi fum din aceeaşi pipă (ah, ce
vremuri!), trebuie să i se acorde rangul de om, iar munca să fie ceva care nu
forţează bucuria, nu îmbolnăveşte şi umileşte, ci produce fericire Munca grea
să fie aceea la care singur se înhamă şi numai pentru că îşi recunoaşte
limitele Dar ajunşii au prejudecata că dacă s-au chinuit ei sau înaintaşii lor,
care le-au lăsat moştenire condiţii de existenţă ori au absolvit şcoli sau au
avut noroc să se realizeze într-o profesie, toţi aceştia cred că supravieţuirea
este o competiţie, cum un spectacol încărcat cu frumuseţi declanşatoare de
aplauze furtunoase, că viaţa însăşi este o luptă şi, ca-n orice luptă, este
firesc să fie şi învişi Adică morţi Pentru a înţelege dacă greşim, să ne
închipuim de ce ar fi lumea construită greşit dacă fiecare om ar avea pământul
lui, care să-i asigure mijloacele de existenţă? Supravieţuirea ar mai fi o
luptă? Să privim biserica şi aflăm învăţătura ei de căpătâi, aceea că nu
trebuie să ducem grija zilei de mâine şi să ne lăsăm în voia Domnului, fiindcă
Dumnezeu munceşte pentru om înmulţind peştii, iepurii, raţele, făcând că
sămânţa să aibă rod Astfel, pământul fiecăruia poate să-i asigure supravieţuirea,
fără ca omul să fie nevoit să se lupte cu semenii Chiar poate fi fericit stând
pur şi simplu, dacă visează această cea mai înaltă formă de fericire; ceea ce
şi fac îmbogăţiţii lumii, cu diferenţa că ei, în acelaşi timp, au totul Cu alte
cuvinte: omul simplu are dreptul la „fericirea de a sta” având doar natura
înconjurătoare care îi asigură supravieţuirea Vorbim deseori despre obligaţia
de a munci, dar nu spunem nimic despre dreptul şi fericirea de a sta! (’’Am şi
eu momente în care aş vrea să fiu altfel, să fiu o găină, ca toţi oamenii din
jurul meu Să cumpăr pământ, aspiraţiile mele lumeşti să nu meargă mai departe
de satisfacţia pe care ţi-o dă un preţ bun obţinut la vânzarea recoltei Ce
bine-ar fi! Un petic de pământ împrejmuit cu un gard de stuf, o adevărată lume,
mâncare la nas şi să petrec ore în şir stând aşa nemişcată pe pământ, pe câteva
fire de stuf!» - Blasco Ibanez) Sărăcia a devenit generalizată, când am
renunţat la timpul cosmic în favoarea timpului bolnav, istoric, declanşat de
industrializare, când timpul ciclic s-a redus la câteva secunde oferite de
meşterirea unui bun de consum aflat pe o bandă transportoare, care oferea
imediat recompensa, pe care ne-am grăbit s-o cheltuim în aglomeraţia urbană
plină cu lumini, mirosuri şi sunete ademenitoare Au urmat înlocuirea omului cu
maşina, în favoarea îmbogăţirii câtorva (%!), apoi abandonarea sa rapidă
culminând cu desproprietărirea, încât omul care aşteaptă azi de la societate
oferirea unui loc de muncă a devenit foarte repede sărac şi chiriaş pe pământul
său Omul căruia-i este foame şi frig are dreptul să ia şi să stea acolo unde
găseşte ce are nevoie, chiar dacă este proprietatea altcuiva, a spus-o cu
secole în urmă sf Vasile cel Mare Asta înseamnă că, acela care are trebuie să
se gândească permanent şi la cel care n-are şi să procedeze benevol la
întemeierea unui echilibru, să ştie că are dreptul la mai mult doar după ce
acela care-i munceşte şi locuieşte cu el în aceeaşi comunitate trăieşte decent
Iar minimum necesar înseamnă supravieţuirea Soluţiile pentru o lume normală nu
pot fi decât reîmpărţirea pământului la numărul de vieţi omeneşti şi acesta să
nu mai poată fi înstrăinat vreodată, ori Statul, ca formă supremă de
organizare, să redistribuie prioritar, ca scop fundamental al său, venitul de
supravieţuitor fiecărui membru al comunităţii, din tot ce se adună ca bogăţie
în sacul comun Dacă nu este în stare sa convină cu toţi agenţii economici ca
aceştia să angajeze cel puţin un membru din fiecare familie, iar câştigul minim
să poată hrăni cel puţin guri Horthy a
dat un exemplu în ce priveşte salarizarea şi a extirpat corupţia din
administraţie Criteriile de departajare a salariilor erau următoarele (la
aceeaşi clasă de pregătire): numărul membrilor familiei, localitatea de
domiciliu, salariile erau astfel calculate încât familia să trăiască decent
Fiecare funcţionar public semna un înscris prin care îşi exprima acordul de
a-şi pierde toate drepturile cetăţeneşti - până la a -a generaţie -, dacă era
dovedit corupt sau mituit! Legea evreiască spunea, pe timpul lui Iisus, că,
dacă ai un câmp şi-l culegi, trebuie să laşi colţul neatins, pentru a-l culege
săracii În străinătate, între vecini, există, se pare, conturi speciale pentru
bătrânii defavorizaţi, care includ gratuit masă, îmbrăcăminte, cazare şi
salariu minim – “să aibă şi ei ceva” Li se dă o dată pe lună Dar clasa
conducătoare - prin înfiinţarea Statului -, a ales să aibă ea grijă de
comunitate, dar nu printr-o regulă pe care s-o ştie tot poporul, ci printr-o
interpretare personală (de aceea este şi profund vinovată!) Astfel, ea decide
câţi bugetari are şi câte ministere, celui mai bine plătit i-a făcut leafă cât
mii de salarii minime şi nici măcar nu ştia de el, a aflat printr-un control
guvernamental Ea decide cine este sărac, dar nu are nici o evidenţă (statul
care conduce oamenii nu ne cunoaşte măcar!) Acordă câte unuia ajutor, dar nu
fiindcă ar avea dreptul la el, ci îi face favorul acesta; de multe ori se face
apel la donaţii publice Puţinii care primesc o masă la cantina săracilor au dat
spagă autorităţilor să le accepte dosarul Dacă ţi-e foame, nu te primeşte
acolo, dacă îndrăzneşti să ceri, statul găseşte motive să nu îţi dea, că ai un
frigider, covor sau găinuşe prin curte
Când bugetul ţării a crescut cu % (de
la mld E la în şi în ,
in ), guvernanţii se plâng că nu le ajung banii, dar alocă bisericii
de de ori mai mulţi bani decât acum
câţiva ani şi se aprovizionează cu maşini străine şi bunuri de lux Comunismul a
centralizat pământul şi aşa de bine a organizat munca încât poporul a ajuns să
iasă în stradă de foame – ţara pâinii dădea pâinea pe cartelă, când pământul
poate hrăni mld De suflete A înconjurat
oraşele cu fabrici şi poporul suferea de frig, iar cuptoarele industriei lăsau
să se piardă în atmosferă căldura, în loc să încălzească apa sau s-o transforme
în curent electric Nu a adus nici măcar apa râurilor la capul grădinilor, a
lăsat-o să se scurgă, nefolosită, în mare Albii piscicole măcar să le fi făcut!
Numai incompetenţi a avut România în fruntea ei Şi are!” *** „Se spune ca
oamenii inteligenti sunt de stanga, educatia ii obliga sa fie nemultumiti de
nedreptatea sociala si sa faca presiune impotriva decidentilor politici sa
devina umani Pentru aceasta ei se folosesc de exemple strigatoare la cer ale
unor nedreptatiti Implora mila in numele lor Privind in masa saracilor,
intalnim oameni muncitori si demni care isi ascund saracia, oameni care se
lupta sa-si educe copiii incat ei sa scape de munca cea grea, umilitoare si
prost platita, pe care acestia o fac Se sacrifica sa puna deoparte pentru
copiii lor (in comunism nu se atingeau de alocatie, o pastrau la CEC si faceau
cu ei nunta copilului), ii faceau si o casuta - daca era baiat -, sa nu inceapa
ca ei de la zero, dar mai mult sa fie in randul lumii, sa nu se rada de ei Cei
care nu procedau Saracia asa erau oamenii carora nu le mai era rusine sa
intinda mana sa ceara, care supravietuiau mai mult din mila altora Acestia
ofereau exemplele preluate de elitele care faceau demersuri politice pentru a
obtine mila Fenomenul s-a generalizat incat si azi politica impinge saracia sub
limita decentei si devine tot ea salvatoare cand ofera cativa leuti sau
scuteste de o taxa Observati, asadar, ca cei multi sunt instrumentul de
imbogatire al afaceristilor, nicidecum investitia in mecanizare sau organizarea
fara greseala a productiei Se profita de demnitatea celor multi, care suporta,
suporta si suporta incontinuu jugul saraciei Acum sa vedem ce ne-a spus
Diogene: "Sărăcia vine spontan în ajutorul filozofiei; căci, pe când aceasta
încearcă să ne convingă prin vorbă, sărăcia ne constrânge prin fapte"
Vorba a convins, cand s-a intamplat sa avem un intelectual autentic in tara, a
convis sa se dea si ceva saracilor Si s-a dat un ajutor social cu care un om
poate cumpara doar cate o paine pe zi si nimic altceva Dar Diogene ne-a spus ca
saracia trebuie sa constranga cu fapte Care sunt faptele? Mai multa munca?
Faptele inseamna ca oamenii sa nu-si mai ascunda saracia, ci s-o arate si sa
constranga cu ea permanent politicul cu perspectiva iminenta a revoltei
descultilor, ca politicul sa respecte demnitatea fiintei umane oferindu-i
traiul decent conferit de Constitutie, masurat permanent cu cosul stiintific de
trai decent*** Zicea P J O'Rourke: ”Nu poți scăpa de sărăcie doar oferind bani
oamenilor” Ai nostri se bat in piept ca au o solutie: ”invata saracii sa
pescuiasca” Numai ca saracii se tot
inmultesc De ce? Pentru ca nu mai au unde sa pescuiasca! Sa li se dea partea
egala de pamant sau venitul neconditionat de supravietuire nu le bogatanilor
Pana-ntr- zi cand saracii vor refuza
sclavia si se vor uni in jurul unui om destept, sarac de-al lor, care ii va
scapa pentru totdeauna de umilinta saraciei, muncind altuia Se aude in sala de
mese? ***Sarac esti cand te simti nedreptatit Cainele refuza mancarea, dar omul
o inghite cu lacrimi pe obraji Noi nu avem de luptat nici cu noi, nici cu
duhurile rele Trebuie doar sa avem un loc al nostru in acest univers, loc
determinat prin nastere - un patrat egal cu al tuturor celorlalti, loc pe care
nimeni nu are voie sa-l fure sau sa-l cumpere, nici sa impuna conditii cand
existam acolo sau cand iesim pe culoarele dintre patratici Viata este
supravietuire, procreere, creatie, daruire, sacrificiu pentru niste idei*** Eu sunt un
sarac. Am crescut ca vai de mine, dar la scoala am luat premiul 1. Nu-mi
amintesc exact pentru ce, cum nu-mi amintesc nici de am luat si
alte premii 1, stiu precis doar ca le-am luat. Ce s-a intamplat incepand cu
adolescenta, de ce eu nu am mai obtinut nici un premiu, dupa ce am devenit
constient ca trebuie sa stiu mai mult si sa muncesc tot la fel, incat astazi nu
mi se recunoaste absolut deloc valoarea ajungerii mele, dupa ce am respectat
toate criteriile valorice, toate legile scrise si nescrise ale firii, incat am
ajuns un veritabil descult?Acuzele aduse saracilor sunt o batjocura facuta de
cel frumos facuta celui urat, de cel care are celui care n-are... Pe watch este
unu care arata niste prostii si tot zice mereu: "Vezi ca nu
stii?!"Da, saracul nu stie, nu poate, nu crede... chiar daca stie, poate
si crede. Si se comporta asa pentru ca viata lui are ca prioritate
supravietuirea iar efortul de a atinge aceasta necesitate vitala ii ocupa tot
timpul. El nu-si poate risca supravietuirea de dragul unui posibil profit mai
mare decat supravietuirea sigura. El, daca reuseste sa aiba hrana incat sa fie
sigur ca nu va suferi maine, poimaine, un timp, este in echilibru cosmic.
Saracul respecta trairea de a se chinui pentru supravietuire, asa cum i-a spus
Dumnezeu cand l-a izgonit din Rai pentru nesupunere si gusta mici bucurii din
relatiile cu natura si familia sa, din relatiile cu lucrurile din
ograda sa si mediul imediat inconjurator. El poate munci mai mult
crescand 1-2 vietati in plus, el poate munci mai mult obtinand o recolta mai
mare de legume, fructe sau cereale, el poate avea ceva mai mult vin sau tuica
buna, lapte sau oua, dar acest surplus il daruieste celor care ii cer sau
il arunca pe batatura sa se bucure si orataniile. De ce le-ar vinde la poarta,
la piata sau intr-un magazin propriu, doar ce are el trebuie sa aiba orice om?
Sotia sa teasa fire obtinute din gradina, copiii invata sa repare casa, sa
citeasca o carte, sa mestereasca orice, sa prinda peste... Cine vrea sa cante
- sa cante, cine sa danseze - sa danseze, la fel cine vrea sa scrie sau
sa picteze... Sa o faca fiecare pentru sufletul propriu, dar sa o faca dupa
ce-si sapa mai intai gradina. Cam asta este cu omul sarac. El nu are
preocuparea vitala sa faca afaceri. O are doar omul lipsit de posibilitatea de
a munci pentru sine, cand este nevoit sa munceasca altuia, care ii da fix cat
sa fie vita de povara, el n-are hrana si pentru maine si poimane - daca maine
nu munceste, nu are ce manca. In aceasta anormala atmosfera de traire apare
necesitatea de avea, de avea si pentru zilele negre, care apar cu frecventa
uimitoare, de a avea si pentru viitorul copiilor sai. Solutia o ofera
perspectiva castigului facand o afacere. Atunci omul risca si pierde de
cele mai multe ori. Putini se pot lauda cu mari rezultate cinstite obtinute din
afaceri, pentru ca lumea aceasta este compusa din oameni care nu au
conditiile minime de trai (pe care le ofera doar pamantul), oameni care
isi incearca norocul (cautatorii de bunastare) si cei care au multe conditii
de trai prin participarea la jocul bucuriei sau suferintei (jocul pentru tot
sau nimic!), un joc in care doar 1-2 castiga si restul pierd. Dar castiga cei
care isi pot permit riscul sa castige, pentru ca ei, chiar daca pierd, nu au
nici o problema ulterioara cu supravietuirea - au bogatii ascunse,
proprietati, relatii si gasesc usor calea sa isi revina sau sa vietuiasca.
Afaceristii astia sunt fericiti doar cand umplu sacul cu bani.
Saracul este fericit in fiecare clipa, ca te si miri pentru ce, ca nu vezi
nimic care sa i-o justifice. Primii sunt fericiti cand au, saracul/omul
simplu ca supravietuieste fara sa riste si fara sa fie sclavul cuiva.
Nicolae
Vălăreanu Sârbu: ”eram
atât de sărac/ de nu mai vedeam orizontul
Nicolas
Boileau: ”Cu
sărăcia, totul devine oribil”
Nicolás
Sarkozy: ”Vreau
să declar război împotriva analfabetismului, sărăciei, șomajului, concurenței
neloiale, comunitarismului și criminalității”
Nicu
Petria: ”sărăcia
nostră urma a fi oprită, dar nu mai avem nimic din ce-am avut
Nicu Stancu: ”Săracul este talpa unei nații,E calul de
povară, urgisitul,/E crucea care-o poartă umilitul,/Să aibă masa plină
săturații./Săracul manevrat... e amăgitul,/Ce crede în ostile mașinații,/O
dată-n patru ani să intre-n grații,/La cei ce au și pâinea și cuțitul./Dar va
veni și clipa așteptată,/Când nu mai vrea să tragă la cotigă,/Cu apă chioară nu
se mai îmbată,/Va exploda și-a noastră mămăligă./Și-atunci, de bucurie și
izbânzi,/Va pune-n loc pe alții... mai flămânzi.
Nina Campeanu, ministru al muncii**"inca nu a identificat
categoria persoanelor sarace.**"o societate nu poate sa reziste
polaritatilor extreme si sa fereasca Dumnezeu de revolta descultilor"
Nina Ghiuzela: Când Moise a încercat să îi
elibereze pe evrei din sclavie, aceștia s-au întors la faraon.Când robii țigani
din Țările române au fost eliberați din robie, s-au rugat de boieri să îi lase
pe moșie să îi slujească în continuare căci nu știau ce să facă în
libertate.După abolirea sclaviei în America, a fost înființat în Africa un stat
pentru foștii sclavi, Liberia. Ce au găsit foștii sclavi de cuviință să facă?
Să devină ei înșiși stăpâni de sclavi.Ca să simți libertatea trebuie să fi viu,
este o stare de spirit, o trăire. Libertatea nu se învață, este un dat, ea doar
există și trebuie simțită.Orice ar face asupritorii, vor exista in continuare
sclavi și spirite libere. Singurul lucru pe care pot să îl facă, e să separe
grâul de neghină, să declanșeze marea "cernere"Să nu ne mirăm că unii
au cedat înțepăturilor, erau sclavi pentru care nu mai era nimic de făcut.
O
mie si una de nopti: ”Tu nu ai vreo putere, trudind şi azi şi
mâine,/ S-agoniseşti vreodată amarnica ta pâine;/ Niciun condei la baştini nu izbuti
să scrie/ Vreun chilipir cu care să scapi de sărăcie
Oana
Adriana Alexandrescu-
Tată , ne vorbește satul, că suntem plini de nevoi/- Lasă-i tata, să vorbească
, grija noastră-o ducem noi!/- Azi copii-au râs de mine, că sunt mic și
pricăjit /- Tu zâmbește și îi iartă , ești de Dumnezeu iubit!/- Dar am
hainele-nvechite și mănânc pâinica goală /- Măi copile-i cea mai dulce, c-o
mănânci la-nghesuială!/- Și mai spun că n-avem lemne, pentru iarna ce-o să
vie/- Dar avem copile dragă , suflet cald și bucurie/Că suntem cu toți la masă
și zâmbim de sărbători ,/Și avem cât să ne-ajungă ! Ce ne trebuie comori?/Crezi
că cei ce au de toate, sunt mai fericiți cumva?/Pot avea aur cât lumea, că tot
nu s-or bucura/Dintr-un blid mâncăm cu toții , dormim toți într-o cămară
,/Ne-ncălzim unul pe altul, fericiți seară de seară /Dumnezeu va avea grijă, de
nevoi să ne ferească ,/Cea mai mare avuție-i mulțumirea sufletească !!!/Și-ți
mai dau un sfat, ascultă-l : nu te-nvenina cu gândul ,/Gura lumii totdeauna, o
astupă doar, pământul !"
Oana
Frentescu: ”oraşul
aleargă pe repede înainte/ în iluzii şi brazde de timp/ mai există gratii de
frică/ şi paşi desculţi ieşiţi din canale/ biserici dezlipite de cer/ iubiri
sărace de fiinţă”
Octavian
Goga: ”sunt
un om fără de ţară,/ Un strop de foc purtat de vânt,/ Un rob răzleţ scăpat din
fiară,/ Cel mai sărac de pe pământ
Octavian Lupascu: "Cine-i sărac?/Ei nu dau mâna cu noi,/Nu
vin în casele noastre modeste.Și cine-i sărac stând pe creste?/Ei nu se
coboară-n noroi,/Nu știu cu-n lut să se joace./Și cine-i bogat și are
mijloace?/Ei sunt bogați, sunt eroi,/Sunt peste munți, peste nori./Și cine-i
sărac fără flori?/Ei sunt idealul ce-ncântă femeia,/Au țările-n plicuri./Și
cine-i ferice de-atâtea nimicuri?/Ei au la picioare lumea întreagă/Și lumea-i a
lor, e prea mică./Noi suntem bogați c-o pisică./Sunt plini de averi și scumpeturi,/Și
totuși săraci cu-atâta avere./Că nu știu să râdă după durere./Se-nvârt peste
noi ca și zmeii/Dresând niște mâini, niște minți./Și cine-i bogat fără
Sfinți?/Nu plâng niciodată. Că-s tari./N-au griji, n-au nevoi, nu au patimi.
/Dar cine-i bogat fără lacrimi?/Ferice de tine, omule dragă!/Tu poți cuceri și
un munte/Căci ai ce urca pe sub frunte./Doar munte nu crește./Ci doar se
prăvale,/Îngroapă în vale/Atâtea comori și destine!Și-n mine de aur tot
strălucesc./E simplu: că-n mine și-n inimi, iubesc!/Numai de bine!***Trăim mințindu-ne frumos/Și
fi-vor sclavi în lanțuri nevăzute/Convinși fiind că le-or fi bine./Deja
sunt lângă mine, lângă tine.../Cu toate libertățile pierdute.
Octavian
Paler Într-o dragoste
adevărată, trebuie să fii putin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi
nimic în jur.***”Cine n-are nicio nostalgie şi nu s-a legat de nici un lucru
atât de mult încât să regrete că timpul i l-a smuls, nu mi se pare însetat de
progres Mi se pare sărac, şi atât Chiar dacă îi e mai uşor sa trăiască fără
bagaje Amintirea şi speranţa
Oliver Goldsmith: "Omul are nevoie de puţin
pe lumea aceasta şi de acest puţin nu are nevoie multă vreme.**"Lăcomia
tuturor este paznicul cel mai vigilent împotriva lăcomiei unui singur
ins.**"Legile jupoaie saracii iar bogatii stapanesc legile.***”Cei care sunt săraci și nu vor să
se însoțească decât cu cei bogați, sunt urâți de acei pe care-i evită și
disprețuiți de acei pe care-i urmează
Omar
Khayyam: ”Cât de sărac
e-acela ce nu poate să spună: Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii Cum
poate el să simtă în zori uimirea firii Şi noaptea vraja sfântă a clarului de
lună? *** Din toţi cei duşi în lunga şi grea călătorie S-a-ntors vreodată unul
să ne aducă veşti? Fă totu-n viaţa asta de dor şi sărăcie, De laşi ceva în
urmă, în veci nu-l mai găseşti
Omram Mikhael: "Crezi că esti inteligent sau chiar realizezi
ca esti un sclav ?! Crezi că un sclav care a fost asa încă de la nastere, deci
se poate elibera cu ușurință, sau măcar este posibil ?!Crezi ca te-ai născut
pentru a trăi liber si independent... dar chiar si in acest moment încă nu
realizezi ca cel mai probabil datorită "educației" vei rămâne la fel
de sclav pentru tot restul vieții...Stiu că poate vrei să mă înjuri... refuzi
sa vezi adevarul fiindcă oricât de nenorocita ar fi iluzia în care trăiesti
acum... ai devenit dependent de sistem, fiindcă asa se asigura că NICIODATĂ nu
vei mai avea puterea si cunoașterea de a te elibera..."
Omul din
nord: Incercati sa va
vedetipe voi asa cum va vad elitele puternice si lacome. Voi nu sunteti priviti
ca oameni liberi si independenti, ci vor presupune ca voi sunteti de acord si
va supuneti agendelor, planurilor, regulilor si programelor lor., ca sunteti obligati
si supusi pedepsei pentru nesupunere. Ei se asteapta sa platiti comisionale si
taxele, sa va ajustati comportamentele si sa-i avertizati pe cei din jurul
vostru pentru a face la fel. Sclavia va
trece mereu de la un nivel la altul, daca suntem de acord, daca nu punem la
indoiala si nu-i tragem la raspundere, daca ne vom lasa guvernati fara acordul
nostru. Puterile care exista ne-au
aratat clar va vor lua orice le permitem sa ia, orice nu aparam si protejam in
mod viguros. Iar ei nu-i vor pedepsi niciodata pe-ai lor pentru crimele
impotriva noastra.
Oni St: "Toate religiile "creștine" își au
rădăcinile în vechime și provin din vechile triburi de evrei, care la rândul
lor le-au preluat din Babilon, Sumer și nu numai. Ideea este că evreii au creat
religii pentru celelalte neamuri dar religia și învățătura lor este total
opusăcreștinismului. Neamurile nu au nici o problemă când le sună în timpane
fraze precum..robul lui dumne Zeu, oile domnului, păstorul, care nu a venit să
aducă pacea ci sabia, dă Cezarului ce este a Cezarului..dar ce este a Cezarului
? Cum poate fi a Cezarului jumătate din ceea ce tu ai câștigat prin munca ta ?
Crede și nu cerceta nici măcar unde scrie că dumne Zeu poruncea sa fie uciși
milioane de oameni în nenumărate cazuri din vechiul testament, acesta
hrănindu-se cu emotii negative izvorâte din frică și suferință. Ilie a fost
răpit la cer de un car in flăcări dar nici după 3000 de ani căruțele nu zboară
ca navele extraterestre care se joacă cu mintea oamenilor. Îngenuncheați și
împreunați-vă mâinile ca să poată li ușor legate, postura sclavului in vechime
Orison
Swett Marden:
”Gandurile si imaginatiile noastre sunt singurele limite reale ale
posibilitatilor noastre” **** ”O persoana influentabila este o persoana de
succes, indiferent ca e bogat sau sarac
Oscar Wilde: "Săracii care se iubesc sunt bogaţi.**„Noi
purtăm lanţuri, deşi ochiul nu le vede şi suntem robi, deşi suntem numiţi
oameni liberi.”*** „Noi
purtăm lanţuri, deşi ochiul nu le vede şi suntem robi, deşi suntem numiţi
oameni liberi” *** ”Singurul lucru care îl poate consola pe sărac este risipa
Singurul lucru care îl poate consola pe bogat este economia” *** ”Cine, fiind
iubit, este sarac? ” *** ”Tragedia de a fi sarac este ca singurul lucru pe care
si-l permit este negarea de sine” *** ”In zilele noastre oamenii stiu pretul a
tot si valoarea nimicului” *** ”Tragedia săracilor este că aceștia nu își pot
permite nimic, decât tăgăduirea de sine.
Ovidiu Vasile Nyilas: "În turme se combină
mulțimile vasale/ Trăind în nefirescul nevoii de mâncare/ Născute vii se mișcă,
respiră și trăiesc/ Pământului fac umbră și nu gândesc, muncesc/ Structura de
la baza formării omenirii/ Se pierde în dorința de-a fi deasupra firii/ Iluzia
dreptății care și-o face lumea/ Uitând în toată seara să-și spună rugăciunea
Oxenstierna: "Cel care se satură de a fi sărac şi care dă
ascultare dorinţei de îmbogăţire, începe de asemenea să se sature de a fi un om
de treabă.**"Bogăţiile se dobândesc prin muncă, osteneală, înşelăciune,
camătă şi prin mii de alte căi asemănătoare; şi posesiunea lor e inseparabilă
de avariţie, teamă, nelinişte, robie, curse ale aproapelui şi, în fine, de o
despărţire crudă în ceasul morţii.
P J
O'Rourke: ”Nu poți
scăpa de sărăcie doar oferind bani oamenilor”
Pablo
Neruda: ”Cand
m-am nascut te-ai luat dupa mine si ma priveai, saracie printre sipcile
putrede, in iarna profunda Apoi tot ochii tai erau cei ce ma priveau printre
grinzi Noaptea, stresinile repetau numele si prenumele
Pablo
Picasso: ”Prefer sa
traiesc sarac dar cu o gramada de bani”
Pancatantra: "Forma supremă a sărăciei este dorinţa, nu
puţinătatea averii.**„Mai buna-i soarta unui copac uscat, ros de viermi, ars
peste tot de soare si care sta pe un pamant sterp decat a celui
sarman”.**"Dăruirea, folosinţa şi pierderea sunt cele trei stări ale
averii; cine nici nu dă, nici nu se foloseşte, aceluia îi rămâne starea a
treia**"Dacă oamenii sunt bogaţi prin averea îngropată în mijlocul casei,
de ce să nu fim şi noi bogaţi prin acea avere?**"Cu necaz se dobândeşte
averea şi cu necaz se păstrează. Cu necaz vine şi cu necaz se duce. Vai de
avere, că este plină de mizerii!**"Averea nu aduce noroc nici chiar celui
care o doreşte în vederea faptelor bune. E mult mai bine să nu fie atins cineva
de noroi, decât să se spele de el:
*** Încrederea în sine, mândria, învăţătura,
farmecul, mintea sănătoasă: totul se duce, când omul e sărac
Pascal: "Kilon spunea că aurul se încearcă prin foc,
iar omul prin aur.
Patrick
Duncan: ”Când
eşti foarte sărac, tot ceea ce vezi este ceva ce nu poţi avea
Patrick
White: ”Suntem prea
săraci ca să ne putem îmbogăţi ***Sărăcia îi duce pe oameni la gestul disperat
de a se îmbogăţi *** Voi scoate sărăcia din ţară, dar întâi voi trimite săracii
la muncă, în străinătate *** Nu v-am adus bunăstarea, dar am menţinut în bună
stare sărăcia *** Sărăcia te obligă să apreciezi viaţa -***Nu trebuie să spui
poporului că e sărac; e adevărul cu care se minte *** Când eşti sărac, ştii de
ce trăieşti, dar nu ştii cu ce; când eşti bogat, e invers ***Oricât te-ai lăuda
că scazi impozitele, nu există impozit suficient de mic pentru omul sărac *** E
mai bună sărăcia; pentru ea, nu trebuie să munceşti *** Banul săracului are o
valoare mai mare, o valoare sentimentală Uite, de-aia trebuie să luăm mai mult
de la săraci *** Sărac, dar spontan *** Sărac, dar cinstit, până la saţietate
*** Sărac şi cinstit, dar, mai ales, sărac *** Când eşti sărac toată lumea te
iubeşte *** Adevărul ne face liberi să devenim săraci *** Omul care nu dă nimic
merită să fie sărac *** Punând taxe pe sărăcie, am vrut s-o micşorez *** Pentru
omul sărac, cei de arginţi sunt de aur
*** Fiind atât de săraci, nu mai avem nevoie de nimic *** Dacă ai înnebunit de
sărăcie, degeaba ai mai sărăcit *** Dacă eşti sărac, eşti curajos; nu ţi-e
frică de hoţi *** Nu poţi face să muncească un popor învăţat atât de mult cu
sărăcia *** Cu cât ţara e mai săracă, cu atât se fură mai mult unii de la alţii
*** O ţară cu oameni bogaţi este o ţară cu tot atâţia oameni săraci în minus
*** Cei care vor să intre în cantinele pentru săraci trebuie să dea un test de
inteligenţă *** Eu te înţeleg că eşti sărac, dar trebuie să prezinţi o
legitimaţie, ceva, în sensul ăsta! *** Nu e nici un necaz că preşedintele vrea
să moară sărac, necazul e că vrea să murim şi noi săraci *** Imbecilii noştri nu
sunt nici mai buni, nici mai răi, decât imbecilii altor ţări Sunt mai săraci
*** Pentru a nu adânci prăpastia dintre ei, oamenii bogaţi şi săraci n-ar
trebui să se întâlnească niciodată *** Marii noştri conducători ne îndeamnă să
compensăm sărăcia prin inteligenţă; prin inteligenţa de a nu ne lua de banii
lor *** Intelectualul român a ajuns la o aşa mare stare de sărăcie, încât nu
mai are decât o cămaşă, dar la o aşa nebănuită stare de inteligenţă, încât o
poartă în infinit de multe feluri *** Bogăţia e pentru proşti, iar sărăcia
pentru înţelepţi, spuse prostul ***La ţară săracă, mafie săracă
Patriotul
Roman: ”Suntem niște câini pe lanț. Toți.Avem
lanțuri mai scurte sau mai lungi,dar lanțuri, deci nu ne putem misca decât în
zona noastră de libertate ,în acea zonă permisă nouă de stăpâni. Sunt unii
câini mai vocali, gen Sosoaca, care nici morți nu vor recunoaște că sunt
legați, dar care se opresc la capătul lanțului și declară senini că acolo vor
ei să se oprească ,deși e clar că doar până acolo li se permite să meargă.
Unora dintre noi, mai bătrâni și docili, li se dă uneori drumul. Urmăriți cu
atenție .Dacă sunt cuminți după un timp, sunt lăsați oarecum de capul lor.
Dobândesc o oarecare libertate. Pot latra la lună, pot alerga vrăbii, se pot da
fioroși în fața unui nepoftit, pot chiar vâna, dacă-i mai țin balamalele și cel
mai important, pot face pe profesorii. Se pot organiza și pot emite chiar
pretenții până la un anumit punct. Dacă sunt deștepți, ăștia pot realiza ceva.
Dacă și-o iau în cap, dacă mănâncă găini sau strică răsaduri, dacă aleargă
bicicliști sunt legați din nou, mai scurt și mai strâns. Dacă fac în continuare
pe nebunii, stăpânul cheamă vânătorul.
-Împușcă-l, mă! Câini înțelepți și liberi sunt puțini. Și slabi, numai
pielea și osul. Petru că aleargă după mâncare, aleargă să scape, aleargă să-i
ajute pe alții. Și culmea ăștia sunt cei mai latrati de cei de pe lanț. Doar că
lor nu le prea pasă Se bucură de
libertate până o au. Până când cineva îi inseala cu o strachina de mâncare
așezată la capătul unui lanț.
Paul
Aelenei: ”Vei muri
ţara mea, bătrână şi singură,/ Tristă, sedusă şi abandonată de toţi,/ Săracă
lipită, să n-ai ce lua în lingură,/ Fără ruşine sau milă, prădată de hoţi// Vei
muri, jinduind cu gândul la fii tăi,/ Ce fără a privi-n urmă, au plecat afară,/
Cu ochii în lacrimi, goniţi de potăi,/ Îşi plâng acum soarta prin altă ţară/ La
catafalcul tău sumbru, politicienii,/ Selfie-uri îşi vor face îndată, cu
stiva,/ Şi-apoi, mai hrăpăreţi decât acarienii,/ Se vor înghesui să-ţi mănânce
coliva
Paul
Farmer: ”Este
foarte scump să acordi îngrijiri medicale slabe oamenilor săraci dintr-o țară
bogată
Paul Goma: ”Cu cat esti mai supus tiranului, cu atat tiranul va
deneni mai... tiran. Pentru ca fiecare sluga isi are stapanul pe care-l
merita.... Cu cat esti mai blajin fata de cel
care te calareste, cu atat ”calaretul” va deveni mai obraznic, mai
pretentios, mai agresiv: fiindca vede ca induri fatra sa cracnesti. Dar ia
azvare-l o data in tarana, ia arde-i o
copita – sigur ca o sa se manie, dar va lua aminte. Numai ca romanul se gandeste ca, daca-i da el o copita, vai si amar va fi
de pielea lui. Iar daca te gandesti la numai ce-o sa patesti pentru
indrazneala, ramai vesnic rob – si din ce in ce mai rob si cu suflet de rob.
Paulo
Coelho: ”Sărăcia
poate aduce nefericire, dar banii nu vor aduce neapărat fericire
Paulo Freire: "Lumea este împărţită între acei care nu dorm
deoarece sunt flămânzi şi cei care nu dorm deoarece le este frică de cei ce
sunt flămânzi.
Pavel
Corut: ”Dincolo
de acţiunile de răazboi economic, se ascund intenţii foarte necurate Iata
câteva Şomerii creaţi la comandă sunt masa de manevră pentru tulburări sociale
violente, inclusiv pentru revoluţii Ei constituie armata inconştientă şi
Pera
Novacovici: ”Pot să
mănânc din gunoi, dar să am o carte bună şi linişte sufletească. Cu atitudinea
asta mi-am schimbat destinul pentru că frica de a nu ajunge muritor de foame te
face să fii sclav. Ţi-e teamă că nu o să ai ce să mănânci, ca nu o să ai haine
faine, că o să râdă lumea de tine. Asta îi tine pe oameni sclavi. Frica de
foame şi frica de umilinţă. De frica de foame scapi repede gândindu-te câtă
mâncare se risipeşte în civilizaţia vestică, "civilizată". Nu ai cum
să mori de foame nici dacă încerci. De frica de umilinţă socială mai trebuie să
scapi şi vei deveni ceea ce ai fost menit să devii. Şi după ce treci testele
astea două, se va revărsa întreaga abundenţă asupra ta pentru că toţi respectă
un om cu ce are curaj să se exprime pe sine, să fie autentic şi să nu tolereze
rahaturi. Curaj! Nu există autoritate care să îţi poată pune ştampila de
"om valoros" sau "mai puţin valoros". Râzi în faţa lumii.
"Dacă 10 oameni îţi spun ca eşti beat, te duci să te culci", zice
vorba populara. "Dacă zece oameni îţi spun că eşti beat, înseamnă că le e
ciudă că nu sunt şi ei şi le pui şi lor un pahar. Sigur vreo 2-3 se bagă",
aş zice eu. Singura opinie validă este vocea calmă şi înţeleaptă din inima ta
care îţi spune că eşti deja tot ce ai nevoie să fii. Comportă-te ca atare.
Peter Rosegger: "Nu se numeste sarac cel
care are mai putin, ci cel care are nevoie de mai mult.
Petro Birjaru: "Om bogat, om sărac:/Bogat citind ziarul –
Intelectual/Sărac citind ziarul - Caută de muncă/Bogat îmbrăcat în alb –
MedicSărac îmbrăcat în alb - /Vânzător la aprozar/Bogat îmbrăcat în costum –
Profesionist/Sărac îmbrăcat în costum – Parvenit/Bogat la Tribunal
-Acuzator/Sărac la Tribunal – AcuzatBogat odihnindu-se – Stresat/Sărac
odihnindu-se – Leneș/Bogat cu pistol – Precaut/Sărac cu pistol – Infractor
Petru Borodi: "Către Tine mă rog Doamne: *Dacă-s laş şi
nemernic supus la mişei, lasă-mă să fiu sclav fiindcă nu-s Luptător întru
Trăire Vitează cum Tu ai Voit să fiu!!!* DECI:: Unitate, Disciplină, Bună
Rânduială şi Luptă! cum este a ne bine rândui vom stabili şi arăta (!!!)
Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!! Am Jurat Luptă mea este: Totul pentru
Neam şi Ţară!!**"De ce *SUNTEM SCLAVI* (!!!) Desigur sclavi *MODERNI*
"Nimica nu este complicat şi nici imposibil pentru acel ce înţelege a trăi
în *Firea Neamului său!* Astăzi, mai evident ca oricând în istoria omenirii se
practică *Sclavia*. O *SCLAVIE modernă* care se bazează pe dispersia/disoluţia
tocmai a *Asamblului Neam* care odată dispersat în grupuscule sau chiar REDUS
la Individ va da confortabilul mediu în care găştile *Politicianist-Partinice*
să se extindă şi să coexiste *TRANSPARTINIC* prin tocmai comunitatea de
interese de a se menţine ca *CLASĂ DOMINANTĂ*. Este a se înţelege că în genere
grupările mârşave, precum sunt organizate cele din dregătoriile actuale din
România(şi nu numai!!) sunt arhi obediente politicianismului *
Oligarh-plutocrat* practicat atât de ideologia comunistă cât şi de aceia
capitalistă. Toate ideologiile şi teoriile actuale, care invocă * Democraţia*
şi orânduirea sub forma *Statul de Drept*,şi în mod explicit ideologiile
*comuniste* şi *Capitaliste*, sunt bazate pe *DIRIJISMUL partinic* şi au ca
suport *pecuniarism-materialismul* obţinuut pri uzurpare, fraudă şi trădarea
*Ansamblului Neam*. Chiar mai mult actualmente a apărut structură statală de
tip * comunism-capitalism* realizată prin simpla contopire a celor două
ideologii particulare care determină existenţa *Oligarh-Plutocraţilor* atât în
fostele sfere de practicare a comunismului cât şi în acelea unde se practică
capitalismul. Despre practicarea ideologiei comuniste putem repera încă Ţări
precum Corea de Nord şi Cuba. Chiar dacă aparenţial mai este manifestă oaşa
zisă *Clasă de mijloc* de fapt aceasta este o formă restrânsă de exploatare şi
respectiv exploatatori. Indiscutabil, prin aproape totala dispariţie a
meseriaşilor şi ţăranilor ca şi clasă care se autosusţine, actualmente există
doar două clase sociale distincte. 1) Clasa dominant opresoare, formată din
membrii *Corpului Statal*şi acoliţii care-i susţin din interesul de înbogăţire
prin oricare mijloc, exploatator-asupritor. De fapt acestea aparent două
componente se întrdepătrund de aşa manieră încât au şi interesul comun de a fi
stăpâni atât pe *Instituţiile Statului* cât şi fiind posesorii capacităţilor
financiar-economice, care deţin şi capitalul *Locurilor de Muncă*, capital care
de fapt este tocmai structura prin care absorb forţa intelectual-productivă, în
interesele lor de înavuţire.2) Clasa productivă sau mai fidel numoitgă
*SCLAVII* nu are nici un rost a explica componenţa acesteia de a doua clasă
socială, e evidentă. Pentru a vă SUGERA cine o compune vă rugăm doar ca să
CONŞTIENTIZAŢI cum că *Domniile Vostre cei care MUNCIŢI efectiv* ca, muncitori
de oricare profesie ( ca ingineri, medici, profesori, militari, pălmaşi,
funcţionari etc.) şi oriunde aţi lucra în sectoare servicii( sănătate,
învăţământ, apărare, deservirea populaţiei, etc) sau de productive, SUNTEŢI
SCLAVI la cei ce de fapt deţin Funcţii de Dirijare în cadrul pretinsului *Stat
de Drept* implicit a Instituţiilor Publice ( începând cu preşedintele republici
până la consilierii din primării şi terminând cu şoferii acestor instituţii
Publice.)"
Petru
Ioan Gârda: ”Sunt
fericit că am în casă pâine,/ Sunt fericit că voi avea şi mâine,/ Sunt fericit
că văd, vorbesc, că încă n-am albit,/ Sunt fericit! Atât de fericit!
Philemon: "Totdeauna bogăţia are multe necazuri: invidie,
defăimare şi ură multă, neplăceri numeroase şi mii de neajunsuri, treburi multe
şi strângere de lucruri necesare pentru trai. Şi-ndată după aceea iată că omul
moare, lăsând altora averea sa pentru (a trăi) în lux. De aceea prefer să fiu
sărac, să am cât trebuie, să duc o viaţă fără griji şi să n-am nici avere (dar)
nici neplăceri. Căci tot omul sărac este scutit de mari rele.
Philistion: "Sărăcia născocește singură meșteșugurile.
Pier Paolo: ”Pasolini:În noapte o ploaie timpurie/umple de
miresme/#fericirile fără somn ale existenței.
Pindar**"Să ştim să ne mărginim ambiţiile: a tânji după
ceea ce nu poate fi obţinut este o fatală nebunie.**"Şi înţelepciunea este
prinsă (în mrejele poftei) de câştig.
Pintilie Marius**"OARE STIE CINEVA, MASS
MEDIA, CA IN STRAINATATE INTRE VECINI EXISTA CONTURI SPECIALE PENTRU BATRANI
DEFAVORIZATI? INCLUD GRATUIT : MASA, IMBRACAMINTE, CAZARE SI SALARIU MINIM, MAI
MIC DECAT CEL DE MINIM PE ECONIMIE, SA AIBA SI EI CEVA? DA, SI SE DA O DATA PE
LUNA?
Pitagora:
”Nu lua de nevastă o
femeie bogată ori mai săracă decât tine”
Plato: ”Sărăcia nu vine din diminuarea
bogăției, ci din multiplicarea dorințelor”
Plautus: "Saracia te invata toate
mestesugurile.**„Saracia invata orice stiinta”
Plotin: "Măreţia sufletească înseamnă dispreţuirea
bunurilor lumeşti.
Plutarh: "Măreţia sufletească dispreţuieşte bogăţiile***”Un dezechilibru intre bogati si saraci
este cea mai veche si cea mai fatala boala a tuturor republicilor
Posidippus:
”Ce cale a vieţii
poate cineva alege?/ în pieţe sunt conflicte şi negocieri dure,/ în case
griji;/ în ţară trudă continuă/ dacă eşti sărac viaţa e un chin/ până la urmă,
sunt doar două soluţii:/ Să nu te fi născut sau, odată născut, să mori
Proverbe: ”Natura a făcut ca femeia să se supună
bărbatului, dar natura nu cunoaşte sclavi.
Pyotr
Kropotki: „Peste
tot in lume veti descoperi ca bogatia bogatilor izvoraste din saracia
saracilor”
Rabindranath
Tagore: ”În
esența lui, omul nu ar trebui să fie un #sclav, nici al lui însuși, nici al
altora, ci o ființă care iubește Unicul său scop al vieții ar trebui să fie
iubirea”
Radu Banciu: „5 oameni au murit arsi intr-o tara straina. Erau
cersetori. Nu e responsabilitatea guvernului roman ca nu le-a oferit aici o
sansa si-au fost nevoiti sa plece si sa cerseasca acolo?” Care e vina? Cum poti
rezolva in tara niste cersetori? Iata subiect major de discutie politica.
Radu
Beligan: ”Am fost
sărac Am avut o şansă extraordinară şi am înţeles că numai prin muncă pot
schimba ceva în viaţa mea Mi-am dorit, şi am reuşit, când am ajuns la rândul
meu cap de familie, să le pot să ofer copiilor mei ceea ce n-a putut săracul
tata”
Radu Gherculescu: "aceasta Nesupunere poate
fi creativa si f sanatoasa pe plan individual, numai....am ajuns la un punct
unde ne gasim in dimensiuni diferite...chiar daca f multi dintre oamenii
planetei vor o schimbare , nu toate acestea sunt apropriate...cei multi vor
revenirea la o ,,normalitate'' ceea ce este cu desavarsire imposibil, altii vor
un sistem bazat tot pe ban si influienta, sunt care vad numai sfinti pe pereti
si cred ca religia lor este singurul adevar...samd....nu vad cum sa fim toti
mltumiti daca nu printr.o separare a lumilor sau ,va fi aplicat un nou sistem
in forta si gata...oricum, umanitatea este repetenta la etica, compasiune,
perceptii elevate..etc. ..eu nu mai cred in colectivitate atata timp cat e
plina de minciuni.
Rafael Sanzio (6 aprilie 1483 - 6 aprilie 1520): ”Cât de dulce e
jugul și lanțul brațelor tale la gâtul meu...
Rainer
Maria Rilke: ”Cand
cotidianul vi se pare prea sarac, nu-l invinuiti, acuzati-va pe voi, spuneti-va
ca nu aveti destul har pntru a-i evoca bogatiile, caci pentru un creator nu
exista saracie, si nici vreun loc sarac si indiferent”
Ralph
Waldo Emerson: ”Sărăcia
consta în a te simți sărac” *** ”Cel mai mare om din istorie a fost cel mai
sarac”
Raluca Ion: "Urmează, deci, o explozie de violență
domestică, pentru că zeci de mii de mame vulnerabile și copiii lor sunt, mai
mult ca oricând, total expuși, la dispoziția abuzatorilor. Sute de mii de
copiii deja discriminați - vor fi discriminați și mai mult. Iar cei rejectați
din motive etnice, vor și mai rejectați. Cei cu dizabilități vor fi și mai
claustrați decât sunt deja, iar pentru cei instituționalizați, perspectiva unei
copilării cât de cât firești merge spre prăpastie. Mai mult decât părinții care
rămân fără puținele venituri pe care le-aveau, copiii lor vor plăti prețul,
însutit, prin deteriorarea sănătății mentale, anxietate, depresie, neputință,
boli de tot felul, exploatare prin muncă, expunere la cerșetorie, prostituție
infantilă și trafic de ființe umane. Pentru ei, pentru milioanele de săraci din
țara noastră, criza asta nu se va termina nici într-un an, nici în doi, nici în
trei. Pentru ei, nu există luminița de la capătul tunelului. Ce vreau să vă
spun e că angoasa, frica, panica pe care le resimțim atât de puternic în
săptămânile și lunile acestea, senzațiile de izolare, de excludere și de
însingurare, ce ne lovesc constant, anxietatea pornită din lipsa oricărui
control asupra viitorului, acum, mai mult ca oricând – toate acestea sunt stări
pe care cei mai săraci dintre copii și părinții lor, excluși social și
marginalizați - le trăiesc în mod obișnuit. Acum, mai mult ca oricând, putem
înțelege ce simt și ce trăiesc ei, zi de zi. Și cât le poate fi de greu. Pentru
că panica și frica te îngheață, te înțepenesc, te fac să fii neputincios și
total dezorientat. Căutând și noi, acum, niște simple certitudini de care să ne
agățăm speranța, vom putea înțelege de ce și ei se agață de noi, cu disperare,
căutând speranță pentru supraviețuire.
Raluca Turcan - ministru al muncii: "Vă
mărturisesc că cifrele pe care România le înregistrează în materie de sărăcie
mi-au creat deopotrivă o îngrijorare uriaşă, dar în acelaşi timp şi o senzaţie
de revoltă"
Randi
Weingarten: ”O
educație largă, robustă și bine resurse este una dintre cele mai bune căi de
ieșire din sărăcie și o cale către prosperitate”
Raoul
Vanegeim: ”Dacă sărăcia
a fost redusă la termeni de simplă supraviețuire, a devenit mai profundă în
ceea ce privește modul nostru de viață”
Raw: "Mare parte din ceea ce noi considerăm a fi
adevăr nu este decât o mare înşelătorie, un cumul de informaţii falsificate
implantate, deliberat, în conştiinţa noastră pentru a putea fi clădită o
tiranie care să domnească peste minţile oamenilor de rând. Din leagăn şi până
în mormânt, părinţii noştri, semenii noştri şi întreaga societate ne impun
propria lor ierarhie de valori şi comportamente acceptate şi tot acest proces a
fost denaturat şi deturnat în mod mizerabil. ştiinţa a evoluat, vreme de milenii,
numai pentru a ne menţine, ferm, în banca noastră, incapabili să periclităm
status-quo-ul, astfel încât dictatorii, gestionarii puterii şi păpuşarii
corporatişti să poată profita de pe urma ignoranţei şi a sclaviei noastre
voluntare. Striviţi fiind între nicovala educaţiei obligatorii şi barosul
reprezentat de mass-media şi industria de divertisment, suntem menţinuţi într-o
perpetuă robie, prin intermediul ideilor pe care le acceptăm fără discernământ
, deşi ne modelează caracterul şi comportamentul. Adevăratele planuri ale
elitelor, aflate în plină desfăşurare: plecând de la rădăcinile sale antice,
reprezentate de controlul comportamentului uman prin forţă şi mai puţin prin
persuasiune şi dezinformare, războiul psihologic ajunge la formele sale
moderne, experimentele de control mental desfăşurate de serviciile de
informaţii şi alte organisme ale puterii, revelând un viitor planificat în care
vom plăti un preţ îngrozitor pentru ignoranţa şi, mai ales, placiditatea
noastră."
Ray
Kroc: ”E usor sa
ai principii cand esti bogat Lucrul important e sa ai principii cand esti
sarac”
Razvan
Isac: Merg mereu
desculţ că mi-s sărac,/ Şi mă taie pietrele în talpă,/ Mă doare, dar nu plâng,
ci numa' tac,/ O lacrimă din ochii mei nu scapă //Încerc prin viaţa asta să
răzbesc,/ Să alung toată tristeţea mea,/ Fac Doamne ce pot s-o potolesc,/ Dar
sărăcia este foarte grea// Acum numai salcâmii-n sat mă ştiu,/ Salcâmii pe sub
care trec ades,/ Toţi mă văd ca pe-al vântului fiu,/ Destin pe care eu nu l-am
ales”
Regnier: "Eu consider ca o nenorocire tot ce se
dobândeşte cu trudă, se posedă tremurând şi se pierde cu durere
Remus
Constantin Raclau: ”Problema
sărăcieiProblema săracilor dintr-o ţară este îndelung discutabilă În primul
rând trebuie stabilit un prag al sărăciei, definit în funcţie de condiţiile
socio-economice şi cultural-istorice specifice teritoriului şi populaţiei
supuse spre analizăLa nivel individual este o problemă de percepţie: este
posibil ca ceea ce pentru unii înseamnă sărăcie, pentru alţii să fie un lux; în
timp ce la scara socială, ceea ce pentru unele populaţii din unele zone ale
planetei este un lux, pentru altele să constituie simple condiţii normale de
civilizaţieDe regulă se zice în popor că cine e sărac, are o hibă: ori e beţiv,
ori e muieratic, ori e leneş, ori îi plac excesiv jocurile de noroc, ori e
nechibzuit la bani, ori e iresponsabil şi a turnat copii în neştire, mult peste
câţi îşi permite financiar să crească, ori are o boală care-l împiedica să
muncească sau să gândească normal, ori de-a dreptul o combinaţie nefericită de
mai multe din aceste cauze…În faţa problemelor vieţii oamenii reacţionează
diferit: inteligenţii caută să le prevină, deştepţii caută soluţii, iar proștii
caută scuze (pentru că pentru multe dintre hibele enumerate la aliniatul unu,
poporul, în marea sa înţelepciune, pune eticheta necruţătoare de „prost”!) De
regulă omul sănătos, harnic, chibzuit, responsabil şi echilibrat, este în stare
să găsească soluţii cinstite de a o scoate la capăt, chiar şi în cazul unei
educaţii economice mai precare Importantă este voinţa de a căuta aceste soluţii
şi disponibilitatea de a „pune osul la treabă”!În noua filosofie de abordare a
problemelor sociale legate de sărăcie, va trebui să se ţină seama de toate
acestea şi să se distingă clar între cei care NU POT şi cei care NU VOR Cei
care din motive obiective, absolut ne-imputabile lor, nu pot, vor trebui
categoric sprijiniţi Cei care din motive subiective nu vor să-şi facă datoria
de oameni şi aşteaptă pomană, precum animalele de la grădina zoologică, vor
trebui tratate ca atare Dur, dar corect!Important este ca toată lumea aptă de
muncă să aibă şanse egale la un trai decent şi în funcţie de implicare, voinţă,
eforturi şi inteligenţă să obţină ceea ce merită Oportunităţile mai trebuiesc
şi căutate, nu doar oferite pe tavă (de către cine şi pentru cât timp?) În
cazul unui stat asistențialist şi excesiv de grijuliu (aş vrea să o văd şi pe
asta!…), cunoaştem cu toţii o anumită etnie (fără supărare şi fără urmă de
rasism, dar e un fapt cât se poate de obiectiv) care s-ar abona la „pomana
porcului” non stop, fără a-şi face nici cea mai mică problemă de conştiinţă
dacă merită sau nu să primească ceea ce i se oferă şi pe lângă aceştia, o lungă
listă de alte putori înnăscute şi de nesimţiţi de profesie, de toate
naţionalităţile şi etniile, profitori ai unei eventuale societăţi pline de
generozitate, care nu şi-ar pune nici o secundă problema că cineva depune
eforturi şi cheltuie resurse financiare şi energie umană pentru că ei să
primească asistența pe care o pretindVă dau un exemplu care ar trebui aplicat
„la sânge”:Venind în ţară, de la graniţa cu Ungaria şi până la Bacău am
constatat o mare diferenţă între cum arată oraşele, străzile, drumurile,
şanţurile, etc, în raport chiar cu mult huliţii (de către unii) noştri vecini
unguri Pare că la ei s-a măturat şi s-a aruncat gunoiul la noi… Diferenţa este
izbitoare: mizerie pe străzi, între blocuri, drumuri cu şanţurile pline de
vegetaţie, astfel încât la cele mai mici ploi – apa da pe dinafară, copacii
necurăţaţi, garduri vii crescute haotic ne-tunse de la însămânţare – probabil,
iarba netăiată de când i-a dat colţul, etc etc etc…În acest timp – primăriile
oferă cu excesivă generozitate ajutoare sociale tuturor celor fără venituri,
sau ale căror venituri se află sub un anumit prag Eu le-aş imputa toate
aceste ajutoare şi le-aş plăti din salariul şi averea personală a tuturor
acelor primari ale căror comune şi oraşe arată aşa cum am spus…Păi, măi
fraţilor! Ori suntem gospodari, ori nu suntem! Cale de mijloc nu există pentru
un primar! Cum vine asta? Oraşul geme sub gunoaie, bălăriile ne năpădesc şi oameni
apţi de muncă, voinici că brazii, stau ca nesimţiţii în coadă la pomană la uşa
primărieiEu dacă aş fi primar (deşi cu idei ca ale mele nu cred că m-ar vota
pomanagiii şi se vede treaba ca votul lor trebuie că e hotărâtor!!!), n-aş da
un sfanț la cei care sunt apţi de muncă şi n-au venituri suficiente: aş ieşi în
fața primăriei şi aş chema un camion cu mături, lopeţi, făraşe, tomberoane,
seceri, securi, fierastraie, coase, hârleţe şi tot arsenalul de rigoare şi
le-aş da de treabă Să nu mai văd o hârtie pe stradă, un copac necurăţat, un
gard viu crescut aiurea, un petec de iarbă ne-tunsă şi un șant necurăţat! Cine
refuză… Valea!… „Ura şi la gară!” – spre primării cu primari tâmpiţi şi proşti
administratori al căror unic scop în primărie este doar acela de a-şi asigura
realegerea prin votul pomanagiilor! E o crimă să foloseşti resursele oamenilor
harnici şi cinstiţi pentru a susţine lenea şi nesimţirea în loc să le oferi
celor merituoşi condiţii civilizate de trăi în propria lor țară și în propria
lor localitate de domiciliuSuntem săraci? O ducem prost? Poate că „merităm”!
Richard Paul Evans: "Cei mai săraci oameni sunt
aceia care nu înțeleg cât de bogată le este viața.
Rick
Bragg: ”Să fii sărac
este o afecțiune obișnuită te temi
întotdeauna că lucrurile bune din viață sunt temporare, că cineva le poate lua
pentru că nu ai nici o putere dincolo de propria ta forță brută care să le
oprească”
Robert
Kennedy: ”Lipsa
educației, bătrânețea, sănătatea precară și discriminarea, toate acestea sunt
cauze ale sărăciei, iar modalitatea de a o ataca este atacând rădăcinile sale”
Robert
Motherwell: ”Arta
este mult mai putin importanta in viata dar viata este sarac fara arta”
Rodica
Nicoleta Ion: ”Ce
boală-amară sărăcia, da!*** Mă mint şi eu în fiecare zi/ Atât cât mai respir,
cât pot trăi,/ Îmi fur speranţa zilei următoare/ Luptând doar pentru bolul de
mâncare/ Nu am averi, doar sufletul ce-mi bate/ Şi străluceşte ca un far în
noapte” ***Nu caut să cuceresc lumea/ Cu ceva ce nu-mi aparţine,/ Vreau o altă
pagină de destin/ M-am plictisit de dispreţ,/ De sărăcie şi ură,/ De slugărnice
şi nemiloase dureri”*** sărăcia m-a urmat cu aleasă credincioşie**** Mă-ntreb
de ce copii ai nimănui, sub soare,/ Stau şi plângând, cerşesc la colţ de
stradă,/ Un trecător s-arunce-un colţ de pâine/ Ori caută o mângâiere caldă/
Haina le este petecită-n coate/ Un somn cu vise dulci dac-ar avea/ Poate că
n-ar mai tremura stingheri în noapte,/ Lumină lămpii-n suflete ar da/ Ce dulci
speranţe! Strânşi ca un ciorchine,/ Frate cu frate, ori părinţi cu prunci,/ De
sărăcie nu le e ruşine,/ Îşi poartă-n suflet rănile adânci/Din ochi ştergându-
şi urma de tristeţe,/ Zâmbesc cu Maica Sfântă-n somnul lor/ Poate că n-au ce
încălţa şi-i iarnă/ Şi n-au în lume nici un ajutor/ În suflet li-ncolţeşte
primăvara,/ Adorm într-un târziu, zdrobiţi de fame/ I-acoperă cu sufletul de
foc, doar mama/ În somn ei nu mai cată răzbunare,/ Ci se ascund în lumea de
poveste/ Când îngeri vin lumină să le dea/ Şi le arată căile celeste/ Spre lumi
de vise şi de catifea/ Ei au avere-n suflet şi în gânduri,/ Noi îi împodobim
cu-aceste rânduri”
Romulus Roman: "Din pacate viata omului simplu nu se va
ameliora ci va "creste" exponential in jos, chiar si-n conditiile asa
zisei schimbari de regim politic. Promisiunile neonorate de catre
"noii", uriasa devalorizare controlata a leului, restauratia
versiunii rosii a oligarhiei, atacul grotesc la adresa justitiei prin achitarea
marilor fraudatori politico-economici si multe altele impun de la sine ca
ramane o chestiune de zile-luni pana cand lumea, cu mic cu mare va pune mana pe
ciomege...
Roumain
Rolland: ”Pentru
vremuri ca acestea ar fi necesar două lucruri: cei bogaţi să afle cum trăiesc
săracii şi săracii să afle cum muncesc bogaţii”
Rumi: ”Sărăcia descuie ușa – ce cheie
binecuvântată!” *** „Aseară, profesorul meu ma predat o lecție despre
sărăcie Neavând nimic și nu-și dorește nimic” *** „Orice posesiuni și obiecte
ale dorințelor sale pe care le-ar obține sinele inferior, se agață de ele,
refuzând să le lase din lăcomie pentru mai mult sau din frica de sărăcie și
nevoie” *** ”L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea bogăţia, ca eu să fiu fericit Dar
El m-a făcut sărac, Să devin înţelept
Saki: Sărăcia ține mai multe case
împreună decât împarte”
Sam
Levenson: ”Orice copil
care are doi părinţi care sunt interesaţi de el şi are o casă in care sunt si
cărţi nu este sărac”
Samuel :
” Gospodăria cea
mai săracă, în care domneşte o femeie econoamă, veselă, ordonată, poate să fie
un cămin al bunei înţelegeri, virtuţii şi norocului
Samuel
Johnson: ”Fiecare om
este bogat sau sărac în funcţie de proporţia dintre dorinţele si bucuriile lui”
***A fi leneş şi a fi sărac au fost dintotdeuna reproşuri şi din aceasta cauză,
fiecare om se străduieşte cât poate să-şi ascundă săracia de ceilalţi şi lenea
de el însuşi”
Sandor Kasza: "SĂRĂCIE SUFLETEASCĂJudecăm, criticăm, agresăm,
rănim, umilim și respingem... ceea ce nu putem prețui și iubi
Santideva: "Dacă dau, ce îmi mai rămâne de mâncat? –
Egoismul acesta va face din tine un căpcăun. Dacă mănânc, ce îmi mai rămâne de
dat? Dărnicia aceasta va face din tine regele zeilor.
Savatie Baștovoi : De ce este lumea
săracă?"Dincolo de orice teorie a conspirației, avem dovada neîntreruptă
că omenirea a investit toți banii în război. Cei care se plîng mereu și
pretutindeni că nu au bani de pensii și spitale, vedem că ard miliarde cînd vine
vorba de război. Cîteva luni în urmă, un expert de la Pentagon susținea că
1 oră de război în Ucraina costă SUA 25 milioane de dolari. O oră. Dacă
punem și cît cheltuie Rusia și toți cei implicați deschis și cu cifre aproape
transparente, depășim 100 milioane pe oră. Ce se cheltuie în Asia și alte
războaie paralele face cifra de nesuportat. Asta în condițiile în care R.
Moldova așteaptă 25 milioane de la BERD ca să facă încă o reformă.În concluzie,
lumea e săracă nu pentru că nu plătește taxele la stat, nici măcar pentru că e
coruptă, lumea e săracă pentru că peste 90% din banii care se fac merg la
industria de război/control/selecție. Apocalipsa."
Sébastien-Roch Nicolas de Chamfort**"Societatea
e divizata in 2 clase : cei care au mai multa mancare decat pofta si cei care
au mai multa pofta decat mancare.
Sébastien-Roch
Nicolas De Chamfort:
”Omul cel bogat este economul Cel sărac, zgârcitul
Sfantul Grigorie de Nazianz**"Vorbele
"saracie", "bogatie", "robie" si alte numiri de
felul acesta, au venit mai in urma, in neamul oamenilor, ca niste boli
obstesti, cazute pe capul lor, odata cu rautatea fiind nascociri ale
ei.Dumnezeu a daruit tuturor, cu imbelsugare, primele izvoare ale vietii, fara
sa fie stapanite de vreo putere, fara sa fie ingradite de vreo lege, fara sa
fie despartite prin hotare. Dar oamenii ingroapa aur si argint si, dintre
haine, pe cea mai moale si peste trebuinta si isi ridica, apoi, spranceana, din
pricina nebuniei, si isi incuie mila fata de cei nenorociti nevrand sa le vie
in ajutor nici cu cele ce le prisosesc.Tu - cel sanatos, tu - cel bogat, tu -
care nu te-ai poticnit, vino in ajutor firii, dupa putere, cinsteste libertatea
cea de la inceput, adu mangaiere nevoii celui care a cazut si a fost strivit.
Tu - care esti in multumire sufleteasca, fa-te Dumnezeu pentru cel lovit de
nenorocire. Nu trece cu vederea pe cel cazut. Da celui care cere de la tine si
da chiar mai inainte de a fi cerut el de la tine, apropie-te de el, nu te vei
face cu nimic mai rau din cauza aceasta, nu te vei molipsi de patimirea lui.
Tu, robule al lui Hristos si iubitorule de Dumnezeu si de oameni, sa nu
dispretuesti pe fratele tau, sa nu treci cu graba pe langa el; sa nu te intorci
de catre el, ca de catre ceva spurcat, ca de catre o murdarie. El este un
madular al tau. Tie ti s-a lasat in sarcina saracul, ca unui Dumnezeu. Iti sta
in fata prilej de iubire de oameni. Oricat ai oferi, intotdeauna este mai mult
ceea ce-ti ramane si nu vei da nimic din ale tale, fiindca toate sunt de la
Dumnezeu. Cine te-a pus stapan si imparat peste toate cele de pe pamant? Nu,
oare, Acela care, mai intai de toate si pentru toate, cere de la tine iubirea
fata de oameni? Petru zice: "Rusinati-va cei care tineti bunurile altora,
imitati dreptatea lui Dumnezeu si, astfel, nimeni nu va mai fi sarac".
Sfânta
Tereza de Lisieux:
”Bunul Dumnezeu mi-a dat harul să nu cunosc lumea decât pentru a o dispreţui şi
a mă îndepărta de ea Înţelepciunea are multă dreptate când spune că farmecul
plăcerilor lumii seduce chiar şi spiritul îndepărtat de rău” *** ”Dumnezeu
apreciaza la mine faptul ca-mi place neinsemnatatea si saracia mea si ca am o
incredere nemarginita in mila Lui, iata singura mea comoara! De ce n-ar putea
fi aceasta si a ta
Sfântul Ioan Gură de Aur**"Sărăcia
sau bogăţia nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge şi sărăcia,
şi bogăţia.**"Saracia este un conducator sigur care duce pe om pe cararea
spre cer.**"Nimic nu uneşte viaţa noastră atât de strâns şi de puternic ca
dragostea dintre bărbat şi femeie.**"Împrăştie-ţi, dar, bogăţia, ca să n-o
pierzi! N-o ţine la tine, ca s-o ai! Aruncă-o, ca s-o păstrezi! Cheltuieşte-o,
ca s-o câştigi!**"Dragostea - rădăcina şi izvorul
binelui.**"Dragostea face înger pe cel hrănit şi crescut de
ea.**"Dragostea schimbă însăşi natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate
devin bune.**"Adeseori vad saraci care sunt bogati si bogati care-s
saraci, barbati care sunt femei si femei care sunt barbati, intelepti nebuni si
oameni fara de carte intelepti.**"Virtutea izvorăşte din dragoste, iar
dragostea din virtute. **"Saracilor, ce va lipseste daca Îl aveti pe
Dumnezeu?**"Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge dragostea, dar dragostea
poate învinge şi sărăcia, şi bogăţia.**"Împarte toate cu fratele tău şi nu
zice că sunt ale tale, căci dacă sunteţi părtaşi la cele nemuritoare, cu atât
mai mult la cele muritoare.**"Adeseori vad saraci care sunt bogati si
bogati care-s saraci, barbati care sunt femei si femei care sunt barbati,
intelepti nebuni si oameni fara de carte intelepti.**"Dragostea schimbă
însăşi natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate devin bune
Sfântul Teodor Studitul: "Bogăţia
faptei este bogăţia sufletului
Shel
Silverstein:
”Bogat cât şapte ţari ori /sărac cât un păduche/ Toţi suntem aidoma/ Când
stingem lumina-înainte de culcare
Sherrilyn
Kenyon: „Bogația unui
suflet se măsoară prin cât de mult se poate simți și sărăcia sa, prin cât de
puțin se poate simți –
Shirley
Malcolm: „Dacă ești
sărac, s-ar putea să nu cunoști pe nimeni care să lucreze în STEM”
Sholom Aleichem: "cei saraci se bucura prea
putin de viata**"Viaţa este un vis pentru un înţelept, un joc pentru un
prost, o comedie pentru un bogat, o tragedie pentru cei săraci.
Sigmund Freud: ”Eşti stăpânul a ceea ce nu
spui şi sclavul a ceea ce vorbeşti.”
Silviu
Obreja***”Cu chip
senin, de-ntindere eternă/ Din mic ţînut El dragostea discerne/ Prin foc ce
soarbe nuanţe de lucernă/ Şi-n sale flăcări bine se aşterne/ Încet-încet văpaia
lui profundă/ Croieşte loc mâhnitului alean/ Căci de un timp ardoarea-i
muribundă/ Pierdută parcă-n zbucium cotidian/ în sobă, cenuşa lui arzândă/ Din
nou aşteaptă îndelung scânteia/ Ce prea săracă iară se scufundă/ În mări de
suflet, cătând cheia/ Ajuns stingher, la capătul puterii/ Priveşte -n el cum
toate i se sting/ Şi e cuprins de freamătul durerii/ Când cel ce l-a aprins moare
de frig
Silviu Pricope**" Prima din explicaţiile
sărăciei ar fi – în opinia unor specialişti – aceea că cei care sunt vinovaţi
de starea de sărăcie în care se află, sunt în primul rând chiar săracii,
„datorită greşelilor personale şi comportamentului lor deviant orientat spre
gratificaţii uşoare şi imediate (orientare prezenteistă): alcoolism, lipsă de
interes faţă de procesele educaţionale şi lipsa lor efectivă de efort pentru a
se îndepărta de starea de sărăcie”[i]. Această explicaţie de natură
individual-psihologică a sărăciei, acuză astfel săracii că se orientează spre
valori greşite, condamnând şi lipsa de efort depusă pentru a depăsi situaţia în
care se află, punând accentul şi pe lipsa lor de talent, competenţă, abilitate,
inteligenţă, etc. Concluzia firească este că „săracii trebuie ajutaţi dar şi
pedepsiţi moral pentru că sunt săraci, întrucât vina este a lor şi deci
societatea trebuie să fie dură cu ei. Numai că această atitudine conduce la
stigmatizarea socială a săracilor care, conform altor puncte de vedere, este o
atitudine contraproductivă ce diminuează şansele săracului de a evada din
situaţia de sărăcie şi, de asemenea, reprezintă şi o atitudine imorală
“aruncându-se” vinovăţia asupra victimei (săracul nu este un ‘vinovat’ ci
‘victimă’) Pe de altă parte ajutorul, acordat săracilor poate crea dependenţă
şi deci un efect negativ în neconcordanţă cu scopul ajutorului. Tocmai de aceea
ajutoarele trebuiesc acordate astfel încât să nu încurajeze rămânerea în starea
de sărăcie, ci implicarea în găsirea soluţiilor la propriile nevoi.”
Silviu Wagner**"Sărăcia, un fenomen social întreținut
Simi Lef: ”Si totuși cu sau fără voia
spiritelor noastre, în mediul unde ele se manifestă, se cristslizează specii de
formalism care se strecoară dincolo de puterea noastră de discernere si în
felul acesta le devenim robi...de cele mai multe ori fără să știm.
Simone
de Beauvoir (1908 -
1986): ”Sclavul care se supune total, de cele mai multe ori alege el sa se
supuna asa.
Sofocle: ”Nu exista nimic in lume atat de
demoralizant ca banii”
Sorin
Cerin: ”Razboiul
economic este un razboi mult mai evoluat decat cel militar, care orice am
spune, apartine umanului din OmPentru a duce o lupta economica este nevoie in
primul si primul rand de anumite principii, care oricat de imorale ar parea in
ochii ***Sa fie disperarea si deznadejdea o farama dintr-o realitate
transcedentala la care noi nu avem acces, fericire si implinire, iar fericirea
si bucuria noastra sa fie tristete si deznadejde? Sa fie bogatia in acea
realitate transcedentala cea mai
Sorin Gimesh: "Anul acesta, au murit ZILNIC, DE FOAME, 30.800
de persoane din care și cei 8.500 copii, menționați în postare!!! ”ONU:
Omenirea arunca la gunoi 1,3 miliarde de tone de mancare anual” - Doar în 9
luni și jumătate ale lui 2021, au murit de foame 8.780.000 de persoane (din
care 2,4 milioane au fost copii!!!)!!! Ce fel de oameni suntem??? https://point.md/.../onu-omenirea-arunca-la-gunoi-13...
Sorin
Oancea: ”prin
oraş circula o tunsoare electrică/ de mână cu sărăcia urca în transport/ în
comun erau şi ei visând baloane/ sărăcia tacticoasă scotea o bardă/ reteza
capete şi turna în ele un lichid/ lipicios şi fumuriu apoi le planta haotic/
până la destinaţie coborau alţii/ fioroşi pe reîntrupările hazardate/ plecaţi
pe cărări ce nu se vor mai întâlni/ iar în staţie plictisită plângea/ nimeni nu
putea s-o liniştească/ ba pentru că n-o vedeau/ ba pentru că nu mai erau capete
liniştite
Stancu Alina: "Lumea este condusa inca dupa modelul Romei
antice. Multi ii spun democratie, pentru ca suna frumos, in realitate daca avem
decenta si putere recunoastem un sistem capitalist bazat pe sclavagism.
Intradevar acest sistem a evoluat atat de mult incat astazi sclavii au senzatia
ca sunt liberi, ca parerea lor conteaza, ca pot decide, ca sunt de neinlocuit.
Din pacate de-a lungul timpului, oricum ar fi fost numita forma de conducere a
societatii, tot o mana de oameni au decis cine conduce aparent acea societate.
Iar cand acea persoana nu a mai fost utila a fost inlaturata prin crime
oribile. In grecia antica au numit forma de conducere ca fiind Democratie
Directa. Ei bine in acea societate existau SCLAVI. In Roma antica forma de
guvernare se numea simplu Democratie. Stim cu totii ca in acele timpuri existau
sclavi. Orice forma de conducere a existat de atunci si pana in zilele noastre
a avut sclavi. Democratia zilelor noastre se bazeaza pe aceeasi sclavi. Ce este
diferit astazi? Platim dari sub forme de taxe. Si ni se pare corect si ni se
pare ca suntem liberi. Taxele nu sunt furt, taxele sunt Talharie. Furtul
inseamna un bun furat care nu iti pune in pericol viata, a ta sau a familiei
tale. Talharie inseamna cu totul altceva, degradare fizica, psihica, morala, a
ta, a familiei tale. Daca mai spunem ca acest lucru se intampla permanent in
orice societate a zilelor noastre. Si cu toate acestea daca cineva incearca sa
ne explice ca e un sistem viciat de mii de ani aruncam cu piatra. In aceasta
societate singurul bine pe care il putem face fata de noi, este acela de a ne
gandi in primul rand la noi. Cu ce ne ajuta votul? Traim mai bine? Nu mai
platim taxe pe munca si bunurile noastre? De ce in toate formele de guvernare
cei bogati platesc impozite mai mici? Ultima intrebare este pentru cei ce sunt
de acord cu impozitarea. Adica cei saraci ii sustin din saracia lor pe cei
bogati. Unde se duc aceste taxe? La armata? Care? Cea care s-a transformat in
geologi in cautarea petrolului pt americani? La invatamant? Care? Ca daca nu ai
bani sa platesti fondul clasei, al scolii, sa cumperi o carte ....risti sa iti
faca copilul o depresie la modul cel mai real din cauza profesorilor. La
sanatate? Care? Ca daca ai nenorocul sa ajungi prin spitale nu se stie daca mai
scapi cu viata? La politie? Care? Ca si daca vii cu hotul in dinti la ei s-ar
putea tot tu sa te trezesti cu vreo amenda sau in puscarie ca nu ai stiut sa-ti
scoti palaria in fata lui. La guvernanti? No coment. La biserica? Astia nici in
groapa nu te baga fara bani. Si uite asa ca sa te nasti bani, ca sa inveti
bani, ca sa te tratezi bani, ca sa fii aparat bani, ca sa mori bani, ca sa fii
sclav....BANI. Din pacate avem impresia ca doar in Romania se intampla asta. Si
strigam ca vrem o tara ca afara. Peste tot este la fel, diferit este doar
sictirul mai mult sau mai putin, pe care il arata cei de sus. Vrem mai putin
sictir? Nu mai vrem deloc? Pai cum sa vina din alta parte daca noi insine ne
tratam cu sictir? Ni se pare normal sa votam. Ni se pare normal sa platim taxe,
ni se pare normal sa platim cu viata noastra taxe. Pentru ca in momentul in
care platim taxe nu platim in BANI ci in ore, zile si ani pe care ii pierdem
muncind pentru a plati acele taxe.Anul 2019 a avut 251 zile lucratoare. Daca
tinem cont ca aproape 50 la suta din venitul unui angajat merge catre stat am
putea spune ca circa 120-130 de zile le-am pierdut muncind pentru......CINE?
Pentru STAPAN? Si mergem mai departe, din ce ne ramane platim taxe pentru
propria casa, propria masina.....inca niste zile donate mariei sale
stapanul....Sa nu uitam apoi ca si paine daca cumparam mai platim o taxa TVA-ul
tot catre maria sa stapanul. Inca niste alte zile din viata pierdute din
propria viata in folosul stapanului. Si la final cam cate zile le-am lucrat din
an pentru bunastarea noastra si a familiei noastre. Aceasta este democratia!!!
Si oricare forma de conducere care urmeaza acest tipar nu este de luat in
calcul
Statistici: "76ooo oameni au murit in Romania de inanitie,
boala si frig.**"la nivel global, 862 milioane de copii nu merg la
școală**"Concluzie tristă a ONU: 820 de milioane de oameni din lume sunt
afectați de foamete**"Romania se afla pe locul 32 în lume, cu un numar
estimat la 80.200 de persoane afectate de sclavie, adică aproximativ 0,4% din
populatie. Tara noastra se afla alaturi de Rusia si Ucraina printre principalii
“exportatori” de prostitutie.
Stendhal:
”Femeia aceasta, atât
de ponegrită de celelalte, este totuşi singura de aici demnă de preţuirea mea!
Pe cât este ea de săracă, pe atât sunt celelalte de bogate, şi numai ei i-ar fi
îngăduit să exagereze importanţa banului ***Dacă vreau să fiu respectat şi de
ei şi de mine, trebuie să le demonstrez că numai sărăcia mea negociază cu
bogăţia ce le aparţine, dar sufletul îmi e la mii de leghe depărtare de
obrăznicia lor
Steve
Jobs: ”Nu
conteaza sa fii cel mai bogat om din cimitir Ceea ce conteaza este sa te culci
noaptea stiind ca ai facut ceva grozav”
Stevie
Wonder: ”Cele
doua mari avantaje pe care le-am avut la nastere au fost sa ma nasc intelept si
in saracie
Stilbon: "Toate bunurile mele sunt cu mine.
Suflete
chinuite: ”Se spune că
dacă stai în frig, te călești Da! Ești călit un an, hai doi, dar după aceea
ești răzbit definitiv, îți intră frigul în oase pentru totdeauna și nu poți
să-l mai scoți de-acolo decât cu moartea Iar moartea ta anostă nu înseamnă
nimic nici pentru o muscă ce își va freca nepăsătoare aripioarele și
piciorușele pe tine Ca amărât al străzii, odată ce ai înmagazinat frig și
umezeală atâția ani buni - asta dacă ai tinerețe și noroc să ajungi la acei ani
buni de chin în tolbă - temperaturile resimțite de trupușorul tău capătă
proporții hiperboliceAstfel, Minus grade
se resimt precum minus , iar dacă e ș-un pic de vânt rece, simți că-ți mătură
sufletul un fior polarȘi cu căldura e o problemă Începi să te sufoci de-a
dreptul la temperaruri aparent plăcute pentru norocoșii din apartamenteȘi
deodată realizezi de nevoie că liniștea e temperatura optimă, temperatura
ancestrală care nu vine din exterior ci din lăuntrul tău de ființă
necăjită ‼️ Când nu mai e Poliția pe capul tău, când reușești să ai un
colț de pâine la purtător, când te odihnești trei-patru ore nebătut pe o bancă,
ai liniște Abia atunci e "plăcut" afară - când în sufletul tău e cât
de cât bineDeși nu prea se înțeleg, căci primul e pirat bătrân iar celălalt
artistuleț singurel și trist, de dragul unei gustări și al focului mic, ce le
mai sărută oasele rece, Adrian (Tâmpilă) și Nea Florică sunt liniștiți Se
încălzesc un pic și vor mânca ceva cald cât de curând În flacăra aia vie dintre
vreascuri, e o entitate care îi sărută pe fiecare pe frunte Că e buna sau rea,
doar ei știu Eu nu pot să pricep ceea ce simt ei, în amărăciunea lor
cumplităÎmi pare rău doar că Îngerii de pe câmp au fost prigonuți mereu
de creștinii din autobuze cum că putDa Dar miros a fum Nu zic de Adrian,
care e un piculeț mai tânăr și pe care l-am băgat zile bune la hotel, i-am mai
spălat hainele la mine acasă, dar, fără focul zilnic Nea Florică ar fi
muritPentru unul ca el, focul e o speranță nu numai un aragaz natural sau o
sursă de încălzire Îi fumează flacara ca pe un opiod liniștitor, și, cu fiecare
trosnitură de lemn, se încarcă cu enegia sa lucitoarePentru un om necăjit ca
el, soarele e, de multe ori, mult prea departe, dar focul e prietenul său la
îndemână, așa că acceptă cu plăcere să pută a fum necăcios decât a moarte Se
luptă și el să trăiască Iar lucrul ăsta, "oile" deranjate din autobuz
nu-l vor înțelege niciodată
Sydney
Smith: ”Nu-i nici
o rusine sa fii sarac, dar este teribil de neplacut
Ștefan MARI+LENA: "Îi curge nasul, până-n
brâu/și pare ca de ceară./E îmbrăcat cu un tricou/murdar și rupt la
subțioară./Bocancii îi sunt dezlipiți;/au și vreo două găuri./În mână ține
stâns lipit/de pâine, negru-un codru/înghețat, cam negru și-nvechit,/lipit de
trupul lui scheletic./Din buzunaru-i, doar un petic,/îi iese o cutie de
chibrituri/în care strânge de un timp, un pol pe care l-a primit;/poate chiar
doi, sau… nouă./E frig afară! Lumea trece cu glugile pe cap./Nimeni nu-l vede,
nu-l ia-n seamă;/de la un timp, chiar niciun ban.
Ştefan
Radu Muşat: ”Ridică-te
române / Că noaptea care vine e noapte pentru ţară,/ Iar tu te stingi simţit în
pâinea ta amară// Rănit e pieptul tău de visul cel naiv,/ Ce negura a-nghiţit e
mort definitiv!// Deschide bine ochii/ Nu-ncuviinţa avarii -/ De pâinea
ta nu-i pasă nimănui// Ridică-te române, ai dreptul tău la viaţă/ Ţărâna unde
calci să îţi miroasă-a ţară*** Ne-am născut să stăm pe aur, dar rămânem
tot săraci/ Şi pământul sângerează, e spinos şi plin de maciEl a fost pământ
rotund şi era ocean / de grâne,/ Iar în coarnele de brazi atârnau colaci şi
pâine/ Ce fântâni erau pe câmp! Stelele cădeau în ape/ Şi văpaia se-nchina
spicelor de grâne coapte***Şobolani cu ochii putrezi de averi şi chilipiruri,/
Aţi îngennucheat poporul în minciuni şi multe biruri -/ Sunteţi negustori de
viaţă, vânzători de fiare vechi,/ Amatori de vis mărunt, guvernaţi după
urechi!/ Aţi furat tot ce lăsase Nicolae Ceauşescu,/ Aţi pus taxe şi pe soare
Plânge iarăşi Eminescu”
T. Harv Eker: "Oamenii bogaţi sunt de părere ca ei îşi
"creează viaţa". Săracii cred că viaţa li se întâmplă.**"Bogaţii
admiră alţi oameni bogaţi, plini de succes. Săracilor nu le plac oamenii bogaţi
şi cu succes.
T. Lucretius Carus: "Lucrul dorit ne lipseşte;
tânjim după el mai mult după oricare altul. Ne cade în mână vrem un altul. Şi
setea noastră este mereu aceeaşi.
Takafumi
Horie: ”Banul este cea
mai mare inventie a omenirii Banul nu face distinctie de rasa sau culoare
Oricine poate face bani”
Tataelu' Andrei: "Toamnă
FĂRĂ-adunătură-/Profesori FĂRĂ cultură,/Romani fara dinti in gura./Oameni FĂRĂ
demnitate-/Absolvenții FĂRĂ carte,/Stradalii FĂR-adăpost./Viața FĂRĂ niciun
rost./Tara FĂRĂ viitor./Mame FĂRĂ pruncii lor-/Copii FĂRĂ identitate/ Adevăr
FĂRĂ dreptate ./Munca FĂRĂ interes!Gluma FĂRĂ înțeles,/Viitor FĂRĂ
progres./Întrebări FĂRĂ răspuns-Desemnati FĂRĂ concurs,/Oamenii FĂRĂ
cuvânt/Toamna lunga fara vant!
Teodor
Dume: ”Finanțatorul
prostiei nu a fost niciodată omul sărac, ci doar cel leneș„ *** Sărăcia şi
lipsa de bani sunt două lucruri distincte: sărăcia uneşte, iar lipsa de bani
desparte *** Fără hoţi şi tâlhari am fi o ţară săracă *** Când şi hoţii fac
protest, e semn de sărăcie *** Suntem prea săraci ca să ne putem aduce aminte
şi de alţii *** Sărac este doar acela care nu poate niciodată dărui un zâmbet
*** Orice adăugare sau mărire de taxe şi impozite defineşte sărăcia *** Când te
retragi în singurătate, Dumnezeu rămâne mai sărac cu un suflet *** Liniştea
omului sărac o aduce banul, iar a celui turmentat, încă o sticlă *** Dacă
toate durerile s-ar limita la o singură lacrimă, am deveni foarte
săraci *** Oamenii bogaţi sunt rigizi şi săraci în credinţă devenind
astfel dependenţi de ei înşişi *** Dumnezeu îi ascultă pe oamenii săraci doar
ziua pentru că noaptea se uită la cei bogaţi cum îşi numără banii *** Când
guvernanţii sunt lacomi şi corupţi ţara devine săracă Adâncindu-se, sărăcia va
naşte ură, dispreţ şi evaziune Cei puşi pe căpătuială vor invoca trecutul ca pe
o pecingine, iar cei săraci se vor complace în situaţia creată de ei inşişi
prin *** Iubesc comunismul pentru că fiecare completează, ce şi cum poate, din
avuţia comună Deci totul rămâne poporului Iubesc şi democraţia pentru că se
fură en-gros, oficial şi planificat din sărăcia celor mulţi În acest caz nu
aplaudă nimeni pentru *** Săracul-sărac este mult mai bogat decât bogatul-bogat
dacă ştie să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru puţinul pe care-l are”
Theodore
Parker: ”În timp ce
societatea avansează, nivelul sărăciei crește
Theodore
Roosevelt: ”Clopotul
de înmormântare a republicii a sunat de îndată ce puterea a ajuns în mâinile
celor care nu caută să facă bine tuturor cetăţenilor, bogaţi şi săraci
deopotrivă, ci reprezintă o singură clasă şi interesele acesteia opuse
intereselor celorlalţi
Theogenis: "Dacă eşti sărac nu mai adăuga la sărăcia ta
groaza împrumutului şi a datoriilor.**"Sărăcia îl deprinde pe om,
împotriva voinţei lui, cu multe rele, cu minciuni, înşelătorii şi certuri
funeste.
Thomas
Babbington Macaulay: ”Mi-ar
fi mai bine sa fiu sărac într-o casă plină de cărţi decât un rege fără dorinta
de a citi
Thomas
Fuller: ”Datoria
este cea mai gravă formă de sărăcie ***O persoană săracă este aceea ce
într-adevăr nu poate promite nimic” *** ”O persoana saraca este aceea ce
intradevar nu poate promite nimic”
Thomas
Hobbes: ”Furtul
unui om sărac este o infracțiune mai gravă decât jefuirea unui om bogat,
deoarece săracii vor observa mai mult daunele”
Thomas Jefferson – preşedinte
SUA 1743-1826**"Spiritul egoist al comerţului nu cunoaşte hotare şi nu are
vreo pasiune sau vreun principiu decât acela al câştigului.***”Experienta ne invata ca omul este
singurul animal care isi devoreaza propria specie, deoarece nu pot folosi un
termen mai amabil pentru a exprima jefuirea generala de catre bogati asupra
saracilor
Thomas
Man: ”Orice om
este minunat; cu minte şi suflet, întreaga viaţă a omului poate fi interesantă
şi plăcută chiar şi cea mai săracă
Thomas
Middleton: ”Desi
sunt sarac, sunt cinstit”
Tincuta Sava Borsan: "Într-o dimineață usturător
de friguroasă, la o intrare de gară, un munte de pături acoperea o viață de om.
La început am crezut că era un morman de lucruri nefolositoare, dar, apoi, am
văzut la un capăt o pereche de bocanci. Alături de bocanci, un pachet de
biscuiți lăsate de vreunul cu milă. M-a șocat imaginea aceea într-atât de mult,
căci pe tot parcursul călătorie cu trenul m-am tot gândit cum se poate ajunge
să nu aparții chiar nimănui. Ce căi ți se pot închide, câte șiruri de neplăceri
îți pot tăia forța de a o lua iar de la capăt, negru ce nu mai are la capăt un
punct de alb. Văd aproape zilnic cerșetori pe care nu îi consider cerșetori,
văd oameni cu telefoane performante care stau cu mâna întinsă și nu știu dacă
greșesc, dar ochii mei nici măcar nu își îndreaptă privirea înspre ei, căci
aceștia nu sunt cerșetori, sunt hoți care cerșesc milă. Întotdeauna când
întâlnesc un om suferind, îmi dau seama privindu-l. Oamenii care suferă din
cauze care nu prea au guri de ieșire, au ochii acoperiți de o pojghiță de
ploaie. Când îi privesc și mă simt de ei privită, rămân cu răni, lumina din
spatele peliculei de amărăciune a lor mă taie din creștet până la călcâie.
Sincer, mi-am zis în gând, bine că nu l-am văzut pe omul de sub pături care, cu
siguranță, își trăia momentul cel mai frumos din momentele sale de existență,
căci dormitul te poartă de cele mai multe ori acolo unde realitatea nu te poate
duce. Dacă l-aș fi privit, pentru mine, ziua aceea ar fi avut un nod în gât
atât de mare, căci prânzul și cina s-ar fi dus în ghionturi, gândindu-mă la
acel om care, sunt mai mult ca sigură, nici măcar cu mâna întinsă nu stă de cât
se simte înjosit de propria sa viață. Să nu rămânem niciodată ai nimănui, să
avem forța mereu să o luăm de la capăt, să ne iertăm unii pe alții, să fim
toleranți, să ne iubim semenii ca să fim iubiți la rândul nostru.
Titu
Liviu Maiorescu: ”Ce
bogata e literatura in idei si ce saraca este istoria in fapte! S-ar putea
concepe o istorie a celor neintamplate”
Traian
Dorz: ”Doamne, ce
sarac e-acela/ care pâinea lui nicicând/ nu şi-o-mparte sa aline/ foamea unui
mai flămând?
Traian
Vasilcau: ”Nu pot
cînta, cînd omenirea-mi rîde/ Cu colți înfometați / Și rană-mi este fiece
cuvînt Încerc să cînt și-o Țară-n mine plînge!
Tschopp: "Bogatii ar trebui sa fie foarte fericiti, daca
ar fi macar pe jumatate fericiti cum ii cred cei saraci.
Tucidide: "Lipsa macină adânc sufletul omului.**"A
mărturisi că eşti sărac nu este o ruşine.***”Recunoașterea sărăciei nu dezonorează un om, dar nu face
niciun efort pentru a ieși din ea -
Tudor
Arghezi: ”În frig şi
noroi Trec hoţii-n convoi, câte doi, Cu lanţuri târâş de picioare, Muncindu-se
parcă-n mocirli de sudoare Fiertura e gata E seară E ploaie O lingură grea, cât
lopata, Dă ciorba din două hârdaie Câţiva au***”Tânjesc
pe-ndelete/Mi-e foame, mi-e sete, / Dar n-aş putea, poate/ să-i spui/ Orişicui/
Ce hrană/ Mă poate nutri şi ce mână Am pâine, merinde şi vin,/ Pătulul mi-e
plin/ Dar, pe lângă bucate Mi-e silă de toate *** Nici suferinţele nu sînt la
fel/ Unul apasă, altul rabdă-n el/ Pe unu-l doare talpa, pe celălalt grumazul,/
Pe cei mai tari trufia, pe cei mai slabi necazul// Tu gemi că eşti puternic, el
geme că-i sărac,/ Pe amîndoi jurat sînt să vă-mpac*** În frig şi noroi/ Trec
hoţii-n convoi, câte doi,/ Câţiva
ispăşesc ori un furt, ori un vis/ Totuna-i ce faci:/ Sau culci pe bogaţi, sau
scoli pe săraci*** Începe noaptea Unde-i dimineaţa?/ E frig în suflet,
sufletu-i sărac/ Şi nu pot şti cu ce să-l mai îmbrac/ Măritule, totuna ţi-e şi
viaţa, şi neviaţa”
Tudor
Gheorghe Calotescu:
”cui nu-i este frică de sărăcie, îmi zic/ iar gândul meu zboară la călugării
sihaştri/ în sărăcia trupului sunt mult mai bogaţi decât îmi pot închipui/ lor
nu le e frică nici de sărăcie/ nici de viaţă nici de moarte/ repetă neantul în
căutarea luminii/ cum orbii dezleagă florile de culoare/ prin atingere
Tudor Iordache: "Consider ca trebuie sa
luptam din rasputeri impotriva criminalilor economici, sociali si politici ai
tarii! NU va dati batuti, oameni buni, pentru ca NOI, cei de jos, care ne
ocupam de educatia si sanatatea acestui popor, suntem ultima reduta si trebuie,
suntem obligati sa rezistam! Avem aceasta datorie morala ! POPORUL poate fi
ingenunchiat, batjocorit,umilit, dar nu poate fi invins! Sunt atatea exemple in
istorie iar solutia este in noi, in curajul si tenacitatea noastra, a
dascalilor, doctorilor si a taranilor acestei tari! CURAJ!NICIODATA POPORUL NU
VA DISPARE pentru ca noi cei care suntem executati individual vom fi mereu
inlocuiti de altii si mai insetati de adevar, de cinste, de moralitate si de
dreptate! Si va veni si vremea socotelilor pentru ca totul se plateste in
aceasta viata si totul se poate schimba intr-o clipa, iar daca n,u platesc cei
care gresesc grav acum, vor plati copiii, nepotii si rudele celor care fac
numai rau in jurul lor!
Tudor
Musatescu: ”Ochii tăi
vioi de drac capul sec şi prost mi-l fac; când nu-i văd, le-aş spune multe,
când îi văd mă uit şi tac I-am văzut privind spre mine, m-am făcut roş ca un
rac când am privit spre altul, am fost trist şi-am fost posac Sunt
Udrea Gabriel: "Mama voastră de lichele! Lacrimile țării
mele,/Spală Dunărea, Carpații, și voi furați ca turbații./Neajunsul ne usucă,
bătrânii ne sunt pe ducă,/Și voi vă plimbați burtica prin Maldive, Costa
Rica.../Chiar nu vă este rușine să mâncați mâncăruri fine,/Din banii noștri
munciți? Mama voastră de pârliți!/Eu vă-ntreb numai atât: oare nu vă stă în
gât/Caviarul si midia, când e foame-n România?/Știți cum este să trăiți cu
cinci lei afurisiți,/Cu pomeni și mămăligă fiindcă traiul te obligă?/Of, ce întrebare
pun! Evident că nu știți cum -/N-am strânge în zece vieți banii pe care-i
aveți..
V. Pustan: “Stelele îmi bat în geam,/Eu m-am învăţat să n-am.”
Valeriu
Armeanu: ”Pe
oamenii sărmani, nu condamnarea la moarte îi sperie cel mai tare, ci
condamnarea la viaţă” *** ”Cei săraci au întotdeauna o lojă în aula deznădejdii
Valeriu Butulescu: "Bogăţia desfigurează omul.
Dar nici sărăcia nu-l face mai frumos./**"Saracie lucie, noi stim sa facem
mizeria sa straluceasca./**" Era atat de sarac, incat nu avea nici
dusmani./**"În
legendele folclorice ale romanilor, nu exista noblete mai mare decat sa furi
banii bogatului si sa-i imparti, la carciuma, celor saraci *** Tot ce e in
exces sporeste saracia *** Apa, cu cat e mai saraca, cu atat e mai limpede ***
Nu exista antifurt mai bun decat saracia *** O statuie din aur masiv, intitulata
saracie” *** ”Ce sărac pare cerul după un foc de artificii” *** ”Era atat de
sarac, incat nu avea nici dusmani *** Popor muzical, mai toți cântau la
instrumente, cei mai săraci se mulțumeau să fluiere” *** ”Ce sărac pare cerul
după un foc de artificii” *** ”Funcţionarul: Adam şi Eva au fost adevăraţi
comunişti Ei erau atât de săraci, încât puteau fi socotiţi egali ***Tomas
(plânge): Am rămas sărac! Don Siempre (supărat): Domnule! Nu înţelegi nimic!
Cum să fii sărac, când ai vise atât de bogate? *** Sărăcia celor bogaţi,
ascunsă neglijent, în spatele unor munţi de bani *** Unii oameni sunt atât de
săraci, încât nici măcar nu au auzit de Mozart *** Unii cred că e etic social
să-i laşi pe bogaţi în fundul gol Cu banii lor, cei săraci ar putea să-şi
cârpească pantalonii *** Deşi e milos, îi ajută rar pe săraci Îi e milă de ei,
dar şi de banii lui i se rupe inima *** Copil fiind, eram fericit Tata avea
bicicletă Habar n-aveam că eram săraci *** Bătrâna: Am fost săraci de la
început Toată viaţa am fost ocupaţi cu munca N-am avut vreme să ne îmbogăţim
*** Dintre săraci, cel mai nefericit este bogatul sărăcit *** Nu era sărac Avea
o mulţime de principii *** Foamea celui sărac sporeşte apetitul bogatului ***
Fără bogaţi, săracii ajung repede şi mai săraci *** Sărăcie lucie Şi în
Occident există sărăcie Dar nu e aşa strălucitoare ca a noastră *** Poate
deveni România o ţară bogată, condusă de politicieni din cel mai sărac judeţ al
ei?
Valeriu/**"statuie din aur masiv, intitulata saracie
Vasile
cel Mare:
„Pâinea din dulapul tău este a celui flămând; paltonul nefolosit în dulapul tău
aparține celui care are nevoie; pantofii care putrezesc în dulapul tău sunt ai
celui care care nu are încălțăminte; banii pe care îi adunați sunt ai
săracilor”
Vasile Culidiuc**"proletar cu proletar se
adună/în lupta lor a noastră/de paraziţi/care nu plătesc taxe/singura noastră
îndatorire/este să facem copii de proletar/cu proletar iese tot proletar/uniţi-
vă (?!) oferiţi să munciţi/pentru un salariu de mizerie/unim proletar cu
proletar/şi formăm clasa muncitoare/(?!) foştii cetăţenii săraci şi liberi/tot
săraci rămân***Odată s-a
întâmplat ca săracul să rămână sărac şi de atunci săracul a rămas sărac
Vasile Ghica**"În exces, atât bogăţia, cât şi sărăcia strică
estetica lumii.**"Proba de foc a altruismului este saracia.***”Proba de foc a altruismului este saracia” ***
”Politicienii imbecili ne bagă urgent sărăcia în casă Chiar dacă stăm cu uşile
şi ferestrele zăvorâte *** Pe săraci nu ghioceii îi anunţă că a sosit
primăvara, ci urzicile *** Sărăcia este totuşi bună la ceva Nu te mai declară
copiii tăi iresponsabil după vârsta de
de ani, ca să-ţi ia averea *** Numai cu trupul, am fi din cale-afară de
săraci *** Adevărata sărăcie a omului ţine de puţinătatea visurilor lui ***
Câine într-o ţară supradezvoltată sau om într-una foarte săracă? Ingrată
opţiune *** Când eşti prea sărac, chiar şi câinii maidanezi văd în tine un
concurent neloială
Vasile
Voiculescu: ”Pomana
este cu atât mai grasă cu cât impresia făcută de cerșetor este mai mare.
Săracii, oamenii de rând, sunt sortiți de la D-zeu să sufere mizeria.
Nenorocirea lor nu mișcă pe nimeni. E un fel de drept și o datorie a lor să nu
aibă ce mânca și să rabde. Pe când cei bogați, pentru cei de neam, năpasta este
o nedreptate strigătoare, care trebuie numaidecât alinată, o neorânduială care
repede trebuie îndreptată. Cu cât căderea e mai din înălțime, cu atât deșteaptă
o mai adâncă compătimire și deci răsplata, compensația ei în milostenie este
mai mare. Cu cât dezastrul izbește mai sus, cu atât devine mai impunător inimii
și pungii milostivilor.”
Vasile: "Da-i dracului de sclavi..Romanii lasi din
gulagul Romanistan suporta orice umilinta. Otravirea apei de Chevron,OMV si
Gazprom prin fracturare hidraulica, genocid in spitale, politicieni corupti
supusi lojelor masonice antinationale, mas-media cumparata de perciunati care
manipuleaza vulgul, inchiderea de scoli si spitale si constructia zeci de mii
de biserici iudaice unde se pupa oase de morti [moaste putrezite ] cat timp
batranii si copii lor se prapadesc cu zile prin infometare si lipsa medicamentelor,
furtul pamantului sfant al tarii prin sentinte judecatoresti de retrocedare
cumparate de fosti grofi de la judecatori corupti, supunerea neconditionata in
fata Europei [acum gulag UE], servicii secrete conduse de perciunati
[Melescanu.Maior, Basescu Naumovici, acceptarea [obligatia] cuvantului rrom
pentru confuzia cu romanii, cumpararea de tehnica militara invechita buna de
dus la muzeu la preturi de noua etc.Cui ii mai pasa de adunatura asta?
Vauvernagues: ”Nici sărăcia nu poate înjosi
sufletele mari, nici bogăţia nu poate înălţa pe cele josnice*** Vauvenargues
„Războiul nu este atât de apăsător ca robia.”
Vergilius: "O, blestemată lăcomie de aur, la ce nu împingi
tu pe muritori?
Victor
Becheanu: Ei te duc la
pierzare// Ţi-au luat sarea şi petrolul,/ Ţi-au terfelit Tricolorul/ Şi acum,
drept mulţumire,/ Te condamnă la pieire/ Şi rămâi ca altădată:/ "sărac în
ţară bogată"
Victor
Hugo: ”Am intalnit
candva pe strada un tanar sarac foarte indragostit” *** ”Este întotdeauna mai
multă mizerie în clasele inferioare decât există umanitate în clasele
superioare” *** ”Ursus avea o retortă şi un vas de alchimist Vindea leacuri
universale La nevoie, compunea comedioare, pe care tot el le juca, lucru care-l
ajuta să-şi vindă leacurile Neiubitor de oameni şi totodată vorbăreţ, o scotea
la capăt vorbind de unul *** Cea dintâi dovadă a milei la un preot e sărăcia”
*** ”)Exista intotdeauna mai multa mizerie in randul claselor mai sarace decat
umanitate in clasele mai bogate” *** ”Mi-ar fi mai bine să fiu sărac într-o
casă plină de cărţi,decât un rege fără dorinţa de a citi
Victor Martin: "Deoarece, întotdeauna, săracii sunt mai mulţi
decât bogaţii, cerem să se facă referendum pe tema restituirii proprietăţilor
abuziv confiscate de la săraci.**"Bogăţia e pentru proşti, iar sărăcia
pentru înţelepţi, spuse prostul.
Victoria
Moran: „O viață
simplă nu înseamnă să vedem cât de puțin ne putem descurca – asta este sărăcia
– ci cât de eficient putem pune lucrurile pe primul loc”
Victoria Stoiciu: "Într-un articol susținut
de Asociația Română a Băncilor, directorul executiv al organizației ne spune că
suntem săraci pentru că ne lipsește educația financiară. ”Un nivel scăzut de
educație financiară conduce la pauperizare, la un nivel foarte crescut al
riscului de sărăcie”, scrie în articol.Nu, nu locurile de muncă bine plătite ne
lipsesc, nu salariile decente, nu puterea de cumpărare e problema - ci lipsa
educației financiare! Adică, concret, cum să accesezi un credit, cum îl poți
restructura, cum poți face plăți prin mobile banking și altele din astea. Cum
să economisești. Da, ați citi corect - cum să economisești. Cum să economisești
dintr-un ajutor social infim? Dar dintr-un salariu minim? Cu certitudine,
educația financiară are răspunsuri pertinente. Mai mult de 1,5 milioane de
români trăiesc cu maxim 5 euro pe zi - cu siguranță dacă ar avea o educație
financiară adecvată, ar huzuri și ar pune și un ban deoparte.Faptul că în
România avem un nivel înalt de sărăcie și un nivel scăzut de educație financiară
nu demonstrează nimic. O corelație, se știe, nu e totuna cu o relație de
cauzalitate. Apoi, dacă există o cauzalitate, cel mai probabil e fix invers -
lipsa educației financiare e un rezultat direct al sărăciei și al
subdezvoltării. La ce bun să știi cum poți accesa un credit și face plăți
online când tu ești zilier? La ce bun educația financiară când câștigi 5 euro
pe zi?Problema cu astfel de articole nu e doar că prezintă informații eronate
și sugerează cauzalități inexistente. Problema unor astfel de articole e
propaganda și blamarea victimei. Sunteți săraci? E pentru că nu aveți educație
(financiară). Nu vă descurcați cu banii? E pentru că sunteți ne-educați.
Soluția? Deschideți-vă un cont la bancă, de ce să nu plătiți voi comisioane
bancare din sărăcia voastră, din puținul vostru? Nu vreți? Aha. De aia sunteți
săraci https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-25151011...**Parafrazându-l
pe Steinbeck, aș putea spune că săracii din România se consideră cu toții niște
milionari aflați temporar la ananghie. Și se comportă ca atare : în loc să se
solidarizeze cu alți săraci, ei îi pun la zid. Zilele acestea în Paris un minor
rom, suspect de hoție, a fost linșat de un grup de francezi. Am pariat că nu
vor trece mai mult de 24 de ore până când conaționalii noștri vor veni cu
replica déjà fumată : așa-i trebuie dacă fura, ne face de râs țara, hai cu
pedepsele mai aspre. Nu a trecut mult și iată că Moise Guran a început să se
lamenteze că suntem o fabrică de cerșetori, că vesticii nu înțeleg toleranța
noastră față de nemuncă și din cauza asta apare spiritul de apărare civică (sic
!), care ia forma linșajului. Un alt viteaz războinic, Mândruță, are și el
niște întrebări de pus fix părinților victimei : ce educație i-au dat, ce cărți
citește, ce muzică ascultă și ce au făcut ei ca el să nu fure ? Întrebările ar
fi de bun simț într-o țară în care oportunitățile educaționale și economice
s-ar găsi pe toate drumurile și numai leneșii le-ar da cu piciorul. Cel mai
probabil nici Mândruță, nici Guran nu sunt săraci, dar paradoxul constă în
circulația foarte răspândită în societatea noastră a acestei atitudini, tipice
unor formatori de opinie din clasa medie urbană. Aceeași reacție a prilejuit-o
în rândul unora și lansarea studiului World Vision Romania, conform căruia în
România, în mediul rural, 1 din 8 copii se culcă flămând (nu are trei mese pe
zi). Reacțiile cititorilor la această știre au oscilat schizofrenic între
negare și culpabilizare a săracilor. Fie datele nu sunt corecte, fie vina
aparține “animalelor de părinți ». De ce își beau banii din alocații, de ce fac
copii dacă nu au cu ce îi crește, de ce nu muncesc ?Pentru alde Guran, Mândruță&company
am o întrebare : ce șanse de a reuși în viață are un copil născut în Cucuieții
din Deal, într-o familie săracă, eventual cu un părinte alcoolic și șomer?
Presupunem că acest copilul are un IQ ridicat, comparabil cu al unui semen al
său născut însă în centrul Bucureștiului într-o familie înstărită și educată.
Credeți că cei doi vor ajunge la maturitate la un statut social comparabil? Nu
putem, desigur, exclude un noroc nebun, dar în afara norocului nebun, statistic
vorbind, șansele cele mai mari sunt ca puștiul din Cucuieții din Deal să nu
termine nici măcar 12 clase, să trăiască tot restul vieții în sărăcie și,
foarte probabil, să ajungă alcoolic.România este țara în care locul în care
te-ai născut (rural versus urban) influențează definitiv reușita în viață și
statutul social: cine s-a născut sărac și la țară va muri sărac și la țară.
Sărăcia e o boală socială transmisibilă din tată în fiu : ea se moștenește de
la părinți și se dă mai departe urmașilor. În România nu s-a inventat încă
medicamentul care să trateze această boală. Alții, fie că vorbim de statele
vestice și prospere, fie de vecini comparabili cu noi ca nivel de bunăstare,
cum ar fi Estonia, Albania, Polonia sau Ungaria au reușit să găsească soluții
pentru depășirea handicapului creat de mediul în care te-ai născut. La noi,
nici măcar nu se caută leacul. Noi ne mulțumim să aruncăm vina pe umerii
săracilor, în loc să căutăm soluții și asta pentru că noi credem, miraculos,
într-un leac magic care vindecă toate bolile: responsabilitatea
individului.Desigur că există o responsabilitate a individului în toate cele.
Așa cum există o responsabilitate a instituțiilor statului, a comunității și a
elitei conducătoare. A arăta cu degetul la un singur aspect este și infantil,
și contraproductiv, și periculos. Însăși diviziunea între săraci ce își merită
soarta și săraci virtuoși e o simplificare nepermisă. Unde încadrăm cazul unui
adult care la rândul-i s-a născut într-o familie săracă, cu părinți alcoolici
și ale cărui șanse de a reproduce la maturitate modelul părinților, din lipsă
de alternativă, de model, de resurse sunt maxime? Își merită soarta sau ba? Și
cum judeci responsabilitatea cuiva când e demonstrat că sărăcia afectează
negativ funcția cognitivă, iar stresul legat de grija zilei de mâine reduce
capacitățile intelectuale ale unui individ. Pur și simplu, stresul legat de
grijile materiale consumă cea mai mare parte a resurselor mentale ale omului
sărac, oferind o explicație științifică pentru vechea vorbă românească ce
descrie perfect cercul vicios: De ce ești prost? Pentru că sunt sărac. Și de ce
ești sărac? Pentru că sunt prost.Toate încercările de genul hai să identificăm
modul în care X a ajuns sărac sau, viceversa, hai să vedem dacă bogăția lui Y
este obținută legitim și legal înainte de a ne revolta în fața inegalității
sunt sortite eșecului. Forget about it, e imposibil să stabilești, la nivelul
unei societăți, factorii determinanți care au dus în cazul fiecărui individ în
parte la sărăcie lucie sau avere exorbitantă. Cunoașterea noastră se limitează
cel mult, cel mult! la câteva zeci de cazuri și e nepermis să extrapolăm
concluziile pe care le formulăm doar pe baza acestora asupra unui întreg grup
social. Asta se cheamă stereotipizare. Iar stereotipizarea naște
monștri.Fenomenul bogăției și al sărăciei, laolaltă cu inegalitatea care
rezultă, trebuie tratate în conformitate cu scopurile pe care ni le propunem ca
societate, nu în funcție de meritul sau vina săracilor sau bogaților, care sunt
imposibil de stabilit. Sărăcia, chiar și atunci când e “meritată” de un
individ, tot are cauze structurale, de aceea trebuie combătută structural, nu
de la caz la caz în funcție de merite sau vinovății imaginare. Bogăția, la
rîndul ei, indiferent dacă e obținută prin muncă sau prin șiretlicuri, trebuie
abordată și ea în funcție de problemele structurale asociate: mai exact,
trebuie redistribuită. Trebuie redistribuită prin taxare, pentru că acumularea
nelimitată produce inegalitate, iar inegalitatea de venit produce inegalitate
efectivă de șanse și inegalitate efectivă de drepturi. Cine spune că nu e
adevărat, că bogăța nu are nici o treabă cu drepturile, să se uite la
sentințele primite în justiție de acuzații ce își permit un avocat bun și cei
ce nu își permit nici un fel de avocat. Becali a luat 3 ani, Vântu 2 ani, iar
Angela Lican, femeia care a furat un buchet de flori – 2 ani și șase luni. Cine
spune că averea nu influențează drepturile unei persoane, să se întrebe ce
tratament medical primește un sărac în România și ce tratament i se oferă semenului
său care își permite asigurarea privată de sănătate eventual peste hotare. Cine
spune că averea și statutul educațional al părinților nu influențează șansele
de reușită în viață, să caute să vadă câți studenți provenind din rural există
în sistemul de educație superioară. Liberalii care susțin că nu e adevărat și
proprietatea nu influențează drepturile, să își amintească că însuși Hayek
spunea ca proprietatea privată este cea care definește sfera libertății unui
individ – de unde, pe cale logică, se poate deduce că mai mulă proprietate
conferă mai multă libertate de acțiune.**"271 de euro pe an. Asta spune
tot. Pantofii oricărui guvernant care refuză majorarea ajutoarelor sociale și a
ISR costă mai mult.**"ISR=Indicatorul Social de Referinta. Un indice stabilit
arbitrar in 2008 la suma de 500 de lei si la care se raporteaza majoritatea
prestatiilor sociale in Ro de atunci. Fiecare tip de rpestatie reprezinta un %
din ISR. De ex, venitul minim garantat pt o persoana singura = 0,271 din ISR,
ajutorul pt sustinerea familiei = 0,328 ISR si tot asa. Practic, cum valoarea
ISR a inghetat din 2008, ajutoarele nu au crescut decat infim, prin modificarea
(absolut nesemnificativa) a coeficientilor. Din pacate, inclusiv indemnizatia
de somaj se raporteaza la acest ISR (in loc sa fie calculata prin raportare la
salariul castigat), ceea ce face ca sumele primite de someri sa fie
mizerabile.**"Un român din 70 este asistat de stat. Asistat să moară de
foameDeși suntem cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, România acordă cele
mai mici ajutoare sociale din comunitate, sume derizorii care nu acoperă nici
pe departe necesarul de hrană al unei familii. Și totuși în loc ca sumele să
crească și să fie date celor care merită, crește doar numărul celor care
primesc acest ajutor.Lui Mircea Căldărar, un tânăr la 35 de ani din Deva, îi
poți rezuma viața într-o propoziție scurtă: Mircea are o căruță. Desigur,
Mircea are și cinci copii. Dar copiii nu i-ar mai putea ține pe lângă el dacă
nu ar avea acea căruță cu care să facă bani și să facă rost de mâncare la cei
mici. Mircea mai are și o casă, dar e mai mult o asamblare de cartoane, placaje
și bucăți de acoperiș. Și la cât de tare suflă vântul prin părțile alea, casa
lui Mircea azi e, mâine nu mai e. Așa că în centrul vieții lui Mircea e căruța
trasă de Roibu, un cal căruia pielea îi stă pe ciolane de parcă ar fi o pătură
pusă pe niște pari, la zvântat la soare. Mircea umblă toată ziua cu atelajul
prin oraș și caută lucruri pe care să le poată căra de colo colo contra cost. E
și el un transportator. Ajută oamenii să scape de mobila veche, de
electrocasnicele stricate de prin ogrăzi, de molozul din bătături și de ce-o
mai da Dumnezeu. Dacă nu e nimic de cărat, umblă pe la gunoaie după fier vechi
și PET-uri de reciclat. Mircea muncește mai mult decât un corporatist.
Programul lui e de la răsărit la apus. Și când ajunge acasă după atâta trudă
abia dacă are ce pune pe masă copiilor.„Unde să mă angajez, domnu'?”Mircea
Căldărar figurează în evidențele statului ca fiind asistat social.Adică din
punctul de vedere al statului treaba e rezolvată, statul îl asistă. Asistă cum
moare de foame, mai degrabă, cu un venit de 500 de lei pentru toată familia.
Câte 70 de lei pentru fiecare gură de hrănit, incluzând și soția care nu poate
să îl ajute la muncă pentru că trebuie să stea să-i îngrijească pe cei mici.
Cât să mănânci de banii ăștia și să mai și cumperi scutece la cei mici,
medicamente și altele. De îmbrăcat nici nu mai intră la socoteală.Mircea nu a
avut o șansă egală cu a noastră atunci când a pornit în viață. Părinții nu l-au
dat la școală și e analfabet. Pentru el să îl pui să caute sediul asistenței
sociale de pildă e ca și cum ne-ar pune cineva să traducem din chineză pe loc.
Habar nu are ce trebuie să facă pentru a-și găsi un loc de muncă. „Unde să mă
angajez, domnu'?”, ne întreabă ridicând din umeri a nedumerire cât să-și
acopere lobul urechilor. „Și dacă mă angajez, nu îmi pierd toate drepturile?!”.
Până să îl lămurim noi, a crezut atâta amar de vreme că dacă e asistat social
sunt asigurate serviciile medicale pentru toată familia. Dar dacă s-ar angaja
ar însemna că trebuie să plătească la spital, iar acum cu atâția copii nu e
lună în care să nu aibă câte unul din cei mici bolnav. Dar să nu credeți că
Mircea primește această sumă ridicolă de bani și asigurările aferente de
pomană. Primăria îl cheamă zece zile pe lună la muncă opt ore pe zi. Este cel
care menține Cetatea Devei curată bec. Și nu a fost zi în care să lipsească de
la obligațiile sale. „ Mircea e conștiincios. E unul din puținii care, dacă îi
explici o dată, de două ori, ce are de făcut, după aia poți să te bazezi pe el.
Poți să fii sigur că își face treaba și nu pleacă ca alții pe care îi lași la
locul de muncă și te trezești când te duci după ei, că nu au făcut nimic și
nici pe ei nu îi mai găsești”, ne povestește Dan Iacob, un angajat al Primăriei
Deva care veghează ca cei care primesc ajutoare sociale în oraș să își
efectueze orele de muncă în folosul comunității. Când te uiți la Mircea cât de
îndârjit mătură aleile înguste ale cetății medievale, înțelegi repede că nu
lenea e cea care îl tine departe de un loc de muncă. Ci neștiința. Îi explicăm
că dacă s-ar angaja ar avea un venit cel puțin de două ori mai mare decât
ajutorul social. „M-aș duce la lucru. Dar nu știu carte, nu știu să citesc și
ca să mă angajeze cineva trebuie să umblu. Unde trebuie să umblu?”. În țările
normale Mircea ar avea un acel cineva care să umble cu el să îl ajute să își
găsească un loc de muncă.Când legea te obligă să fii asistatÎn acest moment
legislația în României e parcă împotriva celor care ar vrea să renunțe la
ajutorul social pentru un job.„În momentul de față un motiv pentru care unii
refuză să muncească este că li se oferă de multe ori joburi sezoniere pentru
care ei ar pierde în schimb ajutorul social. Și după trei luni când li se
încheie jobul trebuie să refacă tot dosarul acela de ajutor social care vine la
pachet și cu asigurările de sănătate și atunci e mai mare bătaia de cap decât
câștigatul. Legea nu permite cumularea veniturilor din muncă cu venitul din
ajutoare sociale”, explică Victoria Stoiciu, coordonator de programe la
Fundația Friedrich Elbert. Un proiect legislativ care ar fi putut să schimbe
această stare de fapt s-a pierdut undeva prin sertarele Guvernului. Și în loc
să încurajăm munca încurajăm nemunca. Iar cei harnici, care ar putea munci ,
sunt sabotați ca să nu o facă. Cei leneși în schimb se mulțumesc cu un ajutor
social, fi el și infim, care le pică din cer de multe ori, căci sunt nenumărate
cazuri de primării care nu se ocupă de ei să îi pună la muncă în folosul
comunității, așa cum prevede legea.Mai mulți, dar mai săraciCu un venit de 140
de lei cheltuită pentru fiecare asistat social, suntem țara care are cele mai
mici cheltuieli cu asistența socială. Un procent de 0,2 din Produsul Intern
Brut față de media europeană de0,8. „Rațiunea pentru care în majoritatea
statelor europene se dau ajutoare sociale mult mai mari decât la noi ține de
principiul pe care sunt fundamentate aceste societăți: cel al solidarității
sociale care ne spune că noi ca societate avem datoria ca în momentul în care o
persoană ajunge într-o situație vulnerabilă sau dificilă din viața lui, nu își
mai poate găsi loc de muncă, noi ca societate avem datoria să îi asigurăm un
trai decent care să nu îi lezeze demnitatea umană. Și la noi în constituție
scrie că dreptul de a trăi decent este garantat și trebuie protejat. Mie nu mi
se pare că 140 de lei îți asigură de nicio culoare un trai decent”, constată
Victoria Stoiciu. Și dacă poate ar fi trebuit în ultimul timp să creștem suma
acordată celor care au nevoie de venit minim garantat, și să triem la sânge
beneficiarii, astfel încât cei care nu vor să muncească să nu se ascundă în
spatele statutului de asistat pentru a beneficia de asistență medicală gratuit.
Dar noi ne-am mulțumit să creștem numărul asistaților. Cifrele arată că numărul
titularilor de venit minim garantat a crescut în ultimii cinci ani cu 20%. Asta
înseamnă că față de anul 2012 avem cu cel puţin 40 de mii de asistați social
mai mult. Cam cât să populezi un municipiu de dimensiunile orașului Râmnicul
Sărat de exemplu.„În momentul de față un motiv pentru care unii refuză să
muncească este că li se oferă de multe ori joburi sezoniere pentru care ei ar
pierde în schimb ajutorul social. Și după trei luni când li se încheie jobul
trebuie să refacă tot dosarul acela de ajutor social care vine la pachet și cu
asigurările de sănătate și atunci e mai mare bătaia de cap decât câștigatul.
Legea nu permite cumularea veniturilor din muncă cu venitul din ajutoare sociale”**"Suntem
prea săraci că să redistribuim. Mai întâi să avem creștere economică, să se
îmbogățească cine apucă, pentru că bogăția celor puțini se va revărsa către
restul. Acesta a fost crezul politic al ultimelor 3 decenii. Să creștem cât China.
Să redistribuim cât mai puțin. Rezultatul? O țară dezvoltată extrem de inegal.
În loc să reducem disparitățile regionale, politicile guvernanților le-au
adâncit. in anul 1990, imediat după căderea regimului ceaușist, 4 regiuni din 7
aveau un PIB per capita mai mare decât media națională. Aproape trei decenii
mai târziu, în 2018, doar două regiuni se situau peste media națională.
Decalajul între diverse zone geografice a crescut, în loc să se atenueze.
Viorel
Birtu Pîrăianu trăim
în zdrenţe de speranţă/ schelete vii prin hrube triste şi pustii/ sparg gânduri
de zidurile lumii/ voi vorbiţi de mari proiecte/ eu vorbesc despre oameni
cu suflete sângerânde ochii stinşi şi goi,/ despre trăit în noroi ani chinuiţi,
ani schingiuiţi, ani schilodiţi*** ”trai/ în umilinţă, frică şi
minciună/ şi tu ne spui că astă viaţă/ este cea mai bună/ a cui? / tu asta ai
uitat să spui
Viorel Boldis**"Ce oameni săraci! Fără vise, trăiesc/cu
picioarele-nfipte în circul lumesc,/nici nu ştiu cum e când iubeşti, doar
atât,/fără alte-ntrebări, nici de ce şi nici cât./Averea ei cred că e când ai
ce vrei,/să ai bani cât mai mulţi şi să cumperi cu ei/maşini şi femei şi
vacanţe de lux,/şi conturi ascunse până şi-n Benelux./Ce oameni săraci, ei
trăiesc muribunzi,/de mâncat au mâncat, însă mor tot flămânzi,/ce au nu
le-ajung şi mai vor, ei tot vor,/de trăit nu trăiesc, de murit nu mai
mor./Apatici la tot ce nu are un preţ,ne tratează pe toţi cu acelaşi
dispreţ,/nişte oameni trişti, vai şi-amar de bogaţi,/cu ochi vineţi şi răi, şi
burtoşi, şi guşaţi./Dar când goarna cântă adunarea in cer,/toate-n lume ce au
preţul lor, toate pier./Săraci şi bogaţi, un destin îmbrăcăm,/aşa... goi, cum
venim, aşa goi şi plecăm.
Viorel
Boldiș: Ce oameni
săraci, fără vise trăiesc/ cu picioarele-nfipte în circul lumesc,/ nu ştiu cum
e când doar iubeşti, doar atât,/ fără alte-ntrebări, nici de ce şi nici cât/
Averea ei cred că e când ai ce vrei,/ să ai bani cât mai mulţi şi să cumperi cu
ei/ maşini şi femei şi vacanţe de lux,/ şi conturi ascunse până şi-n Benelux/
Ce oameni săraci, ei trăiesc muribunzi,/ de mâncat au mâncat, însă mor tot
flămânzi,/ ce au nu le-ajung şi mai vor, ei tot vor,/ de trăit nu trăiesc, de
murit nu mai mor/ Apatici la tot ce nu are un preţ,/ ne tratează pe toţi cu
acelaşi dispreţ,/ nişte oameni pustii şi-amar de bogaţi,/ cu ochi vineţi şi
răi, şi burtoşi, şi guşaţi/ Dar când goarna cântă adunarea-n cer,/ toate-n lume
ce au preţul lor, toate pier,/ săraci sau bogaţi, un destin îmbrăcăm,/ aşa goi
cum venim, aşa goi şi plecăm
Viorel
Muha: ”Nu da cană cu
gaură la cel sărac cu duhul sau bogatului sac fără fund! *** Trădarea nu-i nici
bogată, nu-i nici săracă, ea nu are miros, nu are culoare, ci se regăseşte în
oameni fără onoare şi caracter! *** Hmm! Dacă ne-am putea vinde gândurile, unii
am fi prea bogaţi, iar alţii prea săraci! *** Sărăcia poate înnobila omul,
bogăţia, de multe ori, îl spurcă! *** Casa sufletului nu rămane niciodată
complet săracă În ea mai putem găsi oricând încă un pic de speranţă *** M-am
strecurat în viaţa ta încet pe nevăzute eu cu tristeţea mea am cu mine mica mea
avere durerea inima şi sufletul e mic bagajul meu este sărac am însă bogăţie de
iubire prin şoapte-litere frumoase în ele am pus
Viorica
Iliescu: ”copilul
sărac al unei lumi sărăcite de marile virtuţi
Virgil
Andronescu: ”Mihai
Vintila ne descrie viaţa în toată splendoarea ei, în lumina ,,pură’’a
realităţilor dureroase ce ne înconjoară şi ne modelează ca Oameni şi Fiare În
viziunea lui Mihai Vintilă, viaţa se trece ,,În linişte/ Când vine umbra” iar
cei ce ne păstoresc ,, Nu sunt minte/ Ci lopată” Poemul ,,Fiare şi Oameni”
vorbeşte despre cum, încă din vremuri imemoriale, fiarele şi oamenii ,,Au trăit
în pace” dar cum, în timp (timpul însuşi), ,,A omorât fiarele”, au rămas
oamenii ,,Să fie în acelaşi timp/ Amândouă”
Virgil Carianopol: "Nu-mi spuneți ce-s
săracii, nu știu ce-i sărăcia/În mine stau grămadă comorile de bani./De vreau
un pol de aur, când toamna e pe-aproape/Mă-nalț și iau o mână de galbeni din
castani./Am tot: palate, aur, am tot ce mintea cere,/Tot ce gândesc poeții, tot
ce-au visat nebunii,/În camera mea albă, pe patul meu de scânduri/Am tot ce-au
strâns în suflet îndrăgostiții lumii.
Vladimir Ilici Lenin: "Noi cu totii ne aflam la
marginea saraciei, insa de parti diferite ale ei.
Vladimir
Potlog: ”Cine e rob/
Şi cine e împărat:/ Cel sărac sau cel bogat?” *** ”Aş vrea ca Iisus să coboare
de pe cruce/ Şi să fie iarăşi printre noi/ Oamenii pe Golgota să nu se mai
urce/ Şi să nu mai văd la răscruce/ Oameni împovăraţi de nevoi”
W C
Fields: ”Un om bogat
nu este nimic altceva decât un om sărac cu bani
W
Dubois: „Aici se
află tragedia veacului: nu că oamenii sunt săraci, — toți oamenii știu câte
ceva despre sărăcie; nu că oamenii sunt răi, cine este bun? nu că oamenii sunt
ignoranți, ce este Adevărul? Nu, dar că oamenii știu atât de puțin despre
oameni” –
Walter Alexander Raleigh: ”Mănâncă-ncet
– numai cei lacomi, în rele nărăviţi!/ Calicii mahalalei, cei prea de tot
săraci,/ Toarnă hrana în ei de parcă la jaf fiind, grăbiţi,/Ar arunca lucrurile
de furat în saci
Walter
Bagehot: ”Sărăcia
este o anomalie pentru oamenii bogați Este foarte dificil pentru ei să concepă
de ce acești oameni nu sună un clopot atunci când vor să ia masa –
Wayne Dyer: ”Daca traiesti intr-un simtamant de obligatie, esti
un sclav
Wellington: ”Datoriile
fac din om un adevărat rob
Will
Rogers: ”Prea
multi oameni cheltuiesc bani pe care nu i-au castigat, pentru a cumpara lucruri
pe care nu le doresc, pentru a impresiona oamenii pe care nu-i plac (
Willem
de Koonig: ”Problema
saraciei este ca iti ocupa tot timpul.
William
Butler Yeats: ”Mi-aş
vrea veşmântul rupt din cerul pur, Ţesut din aur şi argint şi umbre, Tivit cu
soare, noapte şi azur, Şi cu paing de raze şi penumbre, Şi la picioare-aş vrea
să ţi-l aştern, Dar sunt sărac - şi nu am decât vise! Să calci *** Ştiu, îmi
voi întâlni soarta curând – abrupt, Undeva-între norii albastrului ceresc; Nu
îi urăsc pe cei cu care lupt, Pe cei pe care-i apăr nu-i iubesc; Din Kiltran
Cross eu am venit mai ieri, Irlandezii mei sunt toţi săraci” ***”Sunt sărac şi
nu am decât vise!
William
Cobbett: ”Să fii sărac
și independent este un lucru aproape imposibil
William
E Vaughn: ”Ar fi
minunat dacă săracii ar putea avea cel puțin jumătate din banii cheltuiți
pentru studierea lor –
William
James: ”Am crescut literalmente cu frica
de a nu fi săraci Detestăm pe oricine dorește să fie sărac pentru a-și
simplifica și salva viața interioară Dacă nu vrea să se alăture celorlalți care
vor să genereze bani, îl etichetăm descurajat și lipsit de ambiție”
William
Penn: ”Justiţia este
reprezentată oarbă, întrucât nu vede diferenţa dintre părţile implicate Nu are
decât una şi aceeaşi balanţă pentru cei bogaţi şi săraci, mari şi mărunţi
William
Pitt: ”Saracia nu este
o rusine, dar e foarte suparatoare
William
Shakespeare: ”Cât de
săraci sunt cei ce n-au răbdare! *** O masă săracă oferită cu bunăvoinţă se
transformă într-un ospăţ vesel ***Pentru bărbat, ca şi pentru femeie, cinstea e
o adevărată comoară a sufletelor Cine îmi fură punga ia un fleac; e ceva şi e
nimic A fost a mea, acum va fi a lui Şi a fost în mâna a mii de oameni Însă
cine îmi răpeşte reputaţia îmi răpeşte ceva” *** ”Și astfel, pot proștii săraci
Să creadă învățători falși” *** ”Dragostea pe care o poti masura este
intotdeauna foarte saraca” *** ”Cine nu are bani, mijloace si pace ii lipsesc
trei prieteni buni” *** ”Nenorocitul nu are alt medicament decat speranta” ***
”Dragostea pe care o poti masura este intotdeauna foarte saraca***Nu-i sclav pe
lume să nu aibă puterea care sfarmă cătuşa.
Winston
Churchill: ”Dacă poţi
să-ţi începi ziua fără o ceaşcă de cafea, să te bucuri de viaţă şi să nu iei în
seamă durerile sau oboseala, să te abţii de la văicăreli şi să nu-i oboseşti pe
cei din jur cu problemele tale, să mănânci în fiecare zi aceeaşi mâncare şi
Woodrow
Wilson: ”Niciun om nu
poate sa se inchine lui Dumnezeu sau sa-si iubeasca aproapele cu stomacul gol”
*** ”Nicio persoană săracă nu poate să-L laude pe Dumnezeu sau să-și iubească
aproapele pe stomacul gol -
Woody Allen: "E mai bine sa ai bani, decat sa fii sarac, fie
si din motive financiare***
„Banii sunt mai buni decât sărăcia, chiar dacă doar din motive financiare” ***
”Sonja: Of, Boris, sunt atât de nefericită! Boris: aş vrea să nu fii Sonja: Mă
cert des cu Voskovec, e un scandal total Boris: Săraca Sonja! Sonja: În
ultimele săptămâni, am tot fost în camera lui Seretski Boris: De ce? Ce e în
*** Fielding Mellish (emoţionat, la un simpozion de colectare de fonduri,
deghizat în preşedintele statului San Marcos): Chiar dacă Statele Unite sunt
foarte prospere şi San Marcos e o ţară foarte săracă, avem multe să vă oferim
dacă ne ajutaţi” *** ”Banii sunt mai buni decât sărăcia, doar din motive
financiare”
Xenofon: "Eu cred ca este mai greu sa intalnesti un om
care stie sa se poarte atunci cand este avut decat atunci cand este lipsit de
stare. De obicei, cel dintai devine necuviincios, pe cand celalalt este
intotdeauna modest
Yogaesoteric: „Nu există sclavi mai lipsiţi de speranță decât cei
care cred în mod fals că sunt liberi.” – J. W. GoetheA devenit un reper clasic,
atunci când se vorbeşte de formele propagandei, invocarea binomului Orwell –
Huxley, primul pentru dictaturile brutale, iar celălalt pentru democraţiile
manipulatoare. Aceasta este însă o etichetare mult prea generală şi de
suprafaţă, pentru că fiecare dintre aceste regimuri conţine ambii poli, atât
zăhărelul narcotic, cât şi biciul coercitiv. Însă, în ambele structuri este mai
puţin vizibil, uneori chiar ocultat, jocul secund de putere.În regimurile
autoritariste, partea manipulatoare culturală, prietenoasă ocupă un loc
secundar, dar nelipsit, având rostul ei bine definit rămânând mereu în spatele
uniformelor prin care puterea ţine să defileze ameninţător. În partea cealaltă,
avem o distanţă de putere redusă, o manipulare prietenoasă, şefi care iau
prânzul şi fac glume cu angajaţii, dar undeva în spate, în şifonier, stă
uniforma cu galoanele puterii, bine ascunsă şi de scos doar la momentul
oportun.Însă această variantă, în care manipularea este dominantă şi forţa este
ascunsă în spatele ei s-a dovedit a avea mai mult câştig de cauză în timp. Este
suficient să scrutăm manipularea culturală din societatea de astăzi, pentru a
înţelege ce trăim şi cum trăim.Spre exemplu, infantilismul american promovat
prin filme, muzică, lifestyle este o bună metodă de manipulare a oamenilor
muncii. Timpul liber este cea mai importantă parte din existenţa unui om,
atunci el are libertatea să fie el însuşi, să se definească existenţial, să-şi
caute sensul în această lume. Acest aspect îl ştie orice sistem care caută să
se infiltreze în viaţa persoanei, ori brutal, precum igrasia în pereţi, în
regimurile totalitare, ori doar ca o adiere care mişcă perdeaua, oricât ar fi
de bine trasă, în societăţile furnizoare de libertăţi aparente.Dacă un sistem
totalitar are nevoie de brutalitate şi crimă uneori pentru a ajunge să se
impună în cele mai mici amănunte ale vieţii, prin reglementări vestimentare,
sexuale şi culturale, cu scopul de a crea un om nou, maniera subtilă a
societăţii de consum, de intruziune în viaţa individului, este mai eficientă pe
termen lung.O viaţă marcată de distracţii ieftine, jocuri pentru copii
practicate de adulţi, comedioare proaste, sex mecanic, barbarie culinară de tip
fast-food, turism bezmetic, nu reprezintă altceva decât un refugiu în nimicul
zilnic, care convine de minune elitei globaliste.Un exemplu aparent minor, dar
care este extrem de sugestiv pentru tipul acesta de manipulare
hedonisto-infantilă îl putem găsi în multe producţii de divertisment
hollywoodian. Una dintre ele ar fi comedia comercială „Şefi de coşmar”, care
începe bine, promiţând o critică satirică de sistem în numele valorilor
persoanei strivite de maşinăria pieţei şi a profitului. Unul dintre cei trei
oprimaţi, care va dori apoi să se transforme în ucigaşul şefului său, ne spune
filozofia sa de viaţă, simplă şi utilă: bunica lui avea 20 de dolari când a
emigrat în SUA, iar, când a murit avea 2000. De ce? Pentru că n-a îndurat.Acest
mesaj, cât se poate de realist şi dur pentru întreaga masă a angajaţilor,
rămâne, până la finalul filmului, singurul demn de luat în seamă, în pofida
intrigii, care are la bază planul celor trei victime ale şefilor de coşmar de
a-i ucide pe aceştia. Dar faptul că scenele degenerează într-un umor infantil
retardat compromite orice posibilă influenţă a unui mesaj antisistem. Chiar
dacă există şi excepţii la acest tip de mesaj manipulator, ele sunt anodine, în
raport cu abundenţa fluvială revărsată nu doar prin cinematografie, dar şi prin
muzică şi mass-media.Totul este bine gândit de sistem, care operează
cantitativ, bizuindu-se mereu pe majorităţile inerte şi docile. O realitate
bine ilustrată de subtilul gânditor Machiavelli: ,,Oamenii obişnuiţi sunt
atraşi numai de ceea ce pare şi de succesul unui lucru, iar lumea nu este
făcută decât dintr-aceştia, iar cei puţini nu înseamnă nimic atâta timp cât cei
mulţi au pe ce să se sprijine”.De aceea, sauna îmbietoare a societăţii de consum
gâdilă senzorial simţurile cetăţeanului, pentru ca niciun gând profund să nu
perturbe apetitul de robi workoholici, răsplătit cu posibilitatea de a
achiziţiona bezmetic produse inutile. Nici răgazul filozofic, nici refugiile
onirice. E nevoie doar de distracţii simple, de Disneyland şi de hedonism fără
rafinament. O reţetă extrem de bogată de petrecere a timpului liber, în afara
propriei fiinţe, mult mai ademenitoare şi sofisticată decât braseria comunistă
şi fotbalul minut cu minut, prizat de proletarul comunist microbist.Din acest
punct de vedere, capitalismul consumerist s-a dovedit a fi mult mai ingenios, a
creat un lagăr de muncă vesel, dar şi liber din punct de vedere fizic, pe când
comunismul a creat o tiranie a muncii extrem de sufocantă şi înecăcioasă,
precum coşul unui furnal siderurgic. În felul acesta, s-a demonstrat cum poate
deveni până şi libertatea un instrument de control. De la dominarea prin
durere, s-a ajuns la dominarea prin plăcere, prin intermediul libertăţilor
superficiale, nu a libertăţii interioare, profunde. Societatea de supraconsum e
o vitrină ce oferă plăceri condiţionate pentru sclavii ei.**"De ce există
atât de multă sărăcie? Pentru că o mână de bogaţi care deţin averea globală nu
îi lasă pe săraci să iasă din mizerie, luându-le partea...Biblia este
„Constituţia Planetei”, căci este o carte foarte închegată şi plină de
legături, cantitatea de informaţie cuprinsă în ea fiind enormă!Cu toate acestea
se poate pune întrebarea de ce oamenii care trăiesc în bunăstare se îndreaptă
arareori către Biblie şi creştinism, preferând să migreze spre doctrinele
orientale ale detaşării, succesului, dezvoltării personale, psihologiei
acceptării şi energiei. În primul rând, biblic vorbind, este dreptul lor să se
îndrepte încotro doresc – au liber arbitru! Răspunsul la această întrebare
însă, implică mai multe observaţii. Oricine a acumulat bunuri excedentare –
peste capacitatea lui şi a celor apropiaţi de a le utiliza – a făcut-o LUÂND.
Omul nu are 100 de guri cu care să mănânce şi 100 de trupuri cu care să doarmă
în 100 de paturi. Acumularea personală de resurse – bani, terenuri, clădiri etc
– se face prin aspirare de la cei din jur, conform mecanismelor economice,
legal sau mai puţin legal. Căci nimeni nu a zidit cu mâna lui mulţimi de imobile
şi nu a construit sumedenie de alte bunuri. Adesea acest fapt al acumulării s-a
făcut pe linie de familie, în generaţii. Verbul dominant este „A LUA”. Cuvântul
de ordine este „ACUMULARE”. Acest fapt poate fi considerat nebiblic.Pentru om,
punctul central al Bibliei este obţinerea vieţii veşnice urmând cuvântul lui
Dumnezeu. Ori, Biblia este centrată pe verbul „A DA”. Dumnezeu îţi dă şi te
îndeamnă să faci la fel. Mai mult, Biblia spune clar că bogatul nu intră în
Rai! Că şansele lui sunt mai mici decât zero: mai degrabă va intra cămila prin
urechile acului decât bogatul în Rai! O cămilă are şanse zero să încapă prin
urechea acului, dar cu toate acestea Dumnezeu ne spune că ea are mai multe
şanse să o facă decât are bogatul să intre în Rai! Deci şansa bogatului la Rai
este sub zero. Nu există loc de interpretări aici, exprimarea este fără
echivoc!Centrarea pe A DA este omniprezentă în Biblie. „Dacă cineva îţi cere
haina, dă-i şi cămaşa!”. „Dacă cineva îţi cere să te însoţeşti cu el o leghe,
însoţeşte-l două!”. Fapta de a da se subliniază în Biblie şi în ochii Domnului
cu ocazia oricărui eveniment, începând cu posturile – greşit interpretate ca
având doar conotaţie alimentară!„Credeţi că acesta este postul plăcut Mie,
să-şi chinuiască omul sufletul o zi?! Iată postul plăcut Mie: dezleagă
lanţurile răutăţii, acoperă pe cel descoperit, mângâie pe cel ce plânge!” „Cine
zice că nu face o faptă bună, dar apoi se răzgândeşte şi o face, este mai de
folos decât cel care spune că o va face, dar apoi nu o face!ˮDeci este vorba de
A DA, A FACE pentru ceilalţi, A IERTA şi A IUBI până şi pe vrăjmaş.„Dacă iubiţi
doar pe cei ce vă iubesc nu înseamnă nimic, căci la fel fac şi famenii!”;
„Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu!”.Biblia cere implicare:
„Credinţa fără faptă este moartă”.În felul acesta nu se pot acumula prea multe
bunuri! Antagonic, superficial înţelese şi prezentate edulcorat, în scop mai
degrabă comercial, doctrinele orientale par să fie centrate pe succesul
personal şi pe neimplicare, pe evitarea zonelor de conflict, ca „să nu atragi
aspectele nefaste” şi să nu „te încarci cu energii nefaste,
perturbatoare”.Biblia ne cere să nu luăm parte la urâciuni, dar să le expunem!
„Nu luaţi parte la fărădelegi, ci mai degrabă expuneţi-le!” Cum poţi expune
ceva despre care nu ştii nimic, pentru că te-ai ferit de el prin neimplicare şi
aşa-zisă detaşare, ca să nu te „încarci nefast”?! Ideea de creştin aşa-zis
„detaşat” este infantilă, dar comodă. Şi feminină. Ori creştinismul se poate
spune că este o artă de a lupta spiritual: „Căci noi nu luptăm împotriva cărnii
şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor
acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele! De aceea, luaţi toată armura
lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce aţi făcut totul,
să rămâneţi în picioare. Aşadar, ţineţi-vă tari, având mijlocul încins cu
adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii!”.Dumnezeu ne spune clar şi
răspicat că putem dobândi viaţa veşnică prin Iisus Cristos, şi nu prin
neimplicare, acumulare, autorealizare, arta succesului, dezvoltare personală
etc. Iisus ne-o spune, răspicat: „Nu vă adunaţi comori pe Pământ, unde le
mănâncă moliile şi rugina, iar hoţii le fură, ci adunaţi-le în Cer, unde nu le
mănâncă nici rugina şi nu le fură hoţii!”. Practic, Dumnezeu ne cere să nu
adunăm bogăţii. Să nu culegem via a doua oară – adică să nu profităm repetat de
o oportunitate. Neculegând a doua oară, rămâne şi pentru ceilalţi. Orice
afacere se prăbuşeşte! Dealtfel, negustorii sunt singurele personaje pe care
Iisus a pus ciomagul la propriu, căci îşi deschiseseră standuri de vânzări în
chiar casa lui Dumnezeu! Iată de ce sunt extrem de rare cazurile în care un om
înstărit, sau care doreşte să se înstărească, este un bun creştin.Primul aspect
este libertatea de decizie personală, care nu loveşte în ceilalţi decât prin
inerentele mecanisme ale economiei de piaţă, în speţă adaosuri artificiale şi
scumpiri repetate – firul de grâu trece prin zece mâini până să se transforme
în pâinea de pe masă. Aceasta este furt şi o primă formă de prigoană voalată
care prăbuşeşte ţările încet şi sigur, căci comerţul se dezvoltă geometric şi
piramidal – baza afacerilor se extinde, cu tendinţa acumulării resurselor în
mâna a tot mai puţini oameni. Acum 20 de ani, 5% dintre oameni deţineau 85% din
tot. Astăzi, 90% din tot este în posesia a 3% dintre oameni. Iar asta este
tendinţa oricărei afaceri: extinderea. Intenţional nu este nicio diferenţă
între unul care a început cu o tarabă de covrigi şi acum are un lanţ de
simigerii, şi familia Rotschild sau Rockefeller – scopul şi mecanismele sunt
aceleaşi.Iar dacă, pentru micul negustor, creştinul este cel mult stânjenitor
şi de evitat, în schimb marele miliardar va încerca să îl elimine. Micul
negustor îţi vrea doar banii, dar miliardarul îţi vrea susţinerea, votul,
aportul – creştinii sunt incomozi!Să nu uităm ce a spus Iisus: „Cine se va jena
de mine înaintea oamenilor, şi Eu mă voi jena de el înaintea Tatălui!” Iar în
ultima dintre „Fericiri”: „Ferice va fi de voi, când din pricina Mea, oamenii
vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de cuvinte rele şi
neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata
voastră este mare în ceruri!”**"Sclavagismul modern: pericol sau
bunăstare?Astăzi acceptăm de bunăvoie să fim sclavii unui sistem corupt cu acte
în regulă. Istoria relatează că, la început, sclavii erau ținuți cu forța,
pentru a fi puși sub dominația biciului. Acum, mai nou, sunt mulți cei care
aleg să muncească zilnic și 12 ore în multinaționale sau în alte companii,
crezând că sunt totuși liberi.În timp ce ei văd o libertate care nu există
decât dincolo de cutiile din sticlă și oțel în care-și desfășoară activitatea,
șefii marilor corporații sunt adevărații beneficiari. Care, cot la cot cu politicienii,
și-au creat sisteme de apărare prin polițiști, jandarmi, armată, care nu se vor
sfii să tragă în populație, dacă asta li se ordonă.Dacă înainte oamenii erau
duși cu arcanul la război sau pentru a lucra pentru un anumit sistem, acum noi
suntem cei care fugim către alte state care s-au dezvoltat mai repede ca noi,
chiar dacă aceeași istorie arată că totul s-a petrecut prin subjugarea altor
națiuni.Ne temem să ne muncim propriul pământ, credem că vom muri de foame dacă
facem asta. Ne e teamă că, dacă nu facem parte din sistem, ne vom îmbolnăvi și
vom muri fără ca nimeni să încerce să ne întindă o mână de ajutor. Ne e teamă
că, dacă îmbătrânim, vom deveni incapabili și vom fi la mila statului sau că,
dacă nu suntem afiliați politic la un sistem internațional – puternic din punct
de vedere economic – s-ar putea să fim cotropiți.Într-un final, dacă nu ne
temem de bici, ne e frică pentru ziua de mâine, uitând că ziua de mâine nu e a
noastră.Cu cât se mai înființează o instituție statală, cu atât se măresc impozitele,
taxele, totul ducând la un control excesiv.O familie cu doi, trei copii poate
trăi într-o căsuță modestă dintr-un hectar de pământ, pe care nu-l muncești
12-14 ore pe zi vreme de un an întreg. Este un mod de viață sănătos, îi implică
și pe ceilalți membri ai familiei, întărește relațiile dintre oameni, îți poți
permite chiar o mică vacanță, se dezvoltă abilitățile practice ale copiilor, le
crește capacitatea de a se descurca singuri, cunoști libertatea de a face ce
vrei, când vrei, cum vrei.Suntem dependenți de sistem de când ne naștem, din
cauza părinților noștri, educației din societate și școlii care te învață să
accepți orice muncă, prin orice mijloace, inoculându-ți teama. Teama că ce? Că
ești controlat și apreciat în funcție de realizările pe care ți le cer sistemul
și societatea.Mulți or să spună că, dacă nu ești din sistem, nu poți trăi. Dar
care este prețul? Ca variantă, am putea să începem să gândim singuri, să vedem
realitatea așa cum este, nu cum ne-o prezintă alții.Folosiți-vă imaginația,
munciți pentru visurile voastre, indiferent ce spun alții. Citiți mult,
gândiți, faceți scenarii, pentru a vedea că la capătul realității toxice
stabilite de sistem vă așteaptă viața. Viața, ca pentru orice alt locuitor al
acestei planete, este la îndemâna voastră. Spuneți „NU” linguşelii, sclaviei de
orice natură, compromisurilor, nu vă vindeți sufletul, nu vă fie teamă de un
alt om, muritor ca și voi, indiferent de funcțiile și averea pe care le
posedă.Nu executați ordine care în mintea voastră nu au la bază logica și care
nu se bazează pe corectitudine si demnitate. Cea mai scumpă resursă a noastră,
pe care avem și prostul obicei să o lăsăm să ne scape printre degete, este
timpul. Timpul! Cel mai scump vector al vieții noastre, căruia nu-i dăm importanță
decât atunci când ne amenință sfârșitul, care nu iartă pe nimen
Zaharia
Stancu: ”Se află oare
pe lume om care să nu vrea să afle ce-o să-i aducă ziua de mâine şi dacă s-ar
putea chiar ziua de poimâine? Iar norocul-norocelul! Cine nu râvneşte să şi-l
cunoască măcar cu un ceas mai devreme? Toţi nădăjduim făţiş ori în taină că
zf.ro: "În Spania, mai mult de 3,4 milioane de locuinţe
sunt vacante, iar în Franţa şi Italia mai mult de 2 milioane de imobile sunt
nelocuite. Numărul atinge 1,8 milioane în Germania şi peste 700.000 în Marea
Britanie. Există de asemenea un numar mare de locuinţe rămase fără locatari în
Irlanda, Grecia, Portugalia şi alte câteva ţări. Mare parte dintre acestea sunt
situate în staţiuni de vacanţă construite în timpul boomului imobiliar de
dinaintea crizei financiare din 2007-2008 şi nu au fost niciodată locuite.Pe
lângă cele 11 milioane de locuinţe goale - multe dintre acestea cumpărate ca
investiţii de oameni care nu au avut niciodată intenţia de a locui acolo - alte
sute de mii de case în construcţie au fost demolate în încercarea de a proteja
preţurile proprietăţilor existente. Organizaţiile care militează pentru
ocuparea imobilelor susţin că numărul incredibil de mare de locuinţe rămase
goale, în timp ce milioane de oameni săraci au nevoie de un adăpost, reprezintă
o risipă. „Este incredibil. Este o cifră uriaşă“, a afirmat David Ireland,
director executiv al organizaţiei de caritate Empty Houses, care susţine
campania pentru acordarea locuinţelor fără locatari celor care au nevoie de
adăpost. „Pentru oamenii de rând, acest lucru va veni ca un şoc.“ „Locuinţele
sunt construite pentru ca oamenii să locuiască în ele; în cazul în care acestea
rămân nelocuite înseamnă că există o problemă serioasă pe piaţa imobiliară.“
Ireland susţine că cei din clasa politică au simţit nevoia să invoce imediat
aspectul investiţional: casele pot fi cumpărate de oamenii bogaţi pentru a fi
folosite ca instrumente de investiţii, nu ca locuinţe. El afirmă că cele 11
milioane de locuinţe, chiar dacă nu sunt în zone potrivite, „sunt suficiente
pentru a combate problema oamenilor fără adăpost“. în Europa sunt 4,1 milioane
de oameni fără adăpost, potrivit datelor Comisiei Europene. Freek Spinnewijn,
director FEANTSA, o organizaţie umbrelă a organismelor care se ocupă de
persoanele fără adăpost în Europa, declară că au existat conflicte pe tema
locuinţelor lăsate goale. „Ar fi nevoie de numai jumatate dintre acestea pentru
a pune capăt problemei oamenilor fără adăpost“, a spus el. „Guvernele ar trebui
să facă tot ceea ce este posibil pentru a pune imobilele goale pe piaţă.
Problema celor care nu au o locuinţă se înrăutăţeşte din ce în ce mai mult în
întreaga Uniune Europeană. Cel mai bun mod prin care aceasta poate fi rezolvată
este punerea acestor locuinţe pe piaţă.“ Luna trecută, membrii ai Parlamentului
European au trimis către Comisia Europeană o hotărâre prin care cer
„dezvoltarea urgentă a unei strategii privind persoanele fără adapost din
Europa“, care a obtinut 349 de voturi pentru şi 45 contra.Gavin Smart, director
al Institutului Imobiliar din Marea Britanie, susţine că multe dintre casele
fără locatari ar avea nevoie de reparaţii sau se află în regiuni unde nu există
locuri de muncă, dar există şi imobile care ar putea fi aduse uşor pe piaţă. El
a spus că o problemă în creştere este a investitorilor bogaţi, care „cumpără
pentru a părăsi“ şi care speră la un profit obţinut din creşterea preţurilor pe
piaţa imobiliară. Preţurile celor mai importante imobile din Londra, cunoscute
drept proprietăţi ce costă mai mult de 1000 de lire pe metru pătrat, sunt acum
cu 27% mai ridicate decât nivelul cel mai mare atins în 2007, conform agentului
imobiliar Savills. Luna trecută, o investigaţie condusă de The Guardian, a
arătat că o treime din vilele cele mai scumpe din zonele unde trăiesc
miliardarii sunt nelocuite, inclusiv unele care sunt acum ruine, după ce au
rămas vacante timp de un sfert de secol. Gavin Smart adaugă că există dovezi
privind creşterea acestui tip de practici „în zonele bogate ale Londrei, în
alte zone ale ţării, probabil în întreaga Europă“. Cele mai multe imobile
nelocuite din Europa sunt în Spania, care a suportat cel mai mare boom în
construcţii la jumatatea anilor 2000, boom susţinut în special de către
britanicii şi germanii care cumpărau case în zone însorite. Cel mai nou
recensământ al Spaniei, publicat anul trecut, a arătat că mai mult de 3,4
milioane de case, reprezentând 14% din totalul proprietăţilor erau vacante.
Numărul locuinţelor goale a crescut cu peste 10% în ultimul deceniu. Guvernul
Spaniei estimează alte 500 000 de clădiri în construcţie, la nivelul ţării, ca
fiind abandonate. În timpul boom-ului imobiliar, când erau prevăzute creşteri
de preţ de 44% între 2004 şi 2008, constructorii spanioli au ridicat noi
locuinţe cu un ritm de peste 800000 pe an. În unele resorturi, mai mult de o
treime din locuinţe sunt încă părăsite, la 5 ani după apogeul crizei
financiare. Recensământul Spaniei arată că mai mult de 7000 de case din 20000
din Torre-Pacheco, o regiune de vacanţă dintre Murcia şi zona de coastă, sunt
goale.Zona a suportat un boom în construcţia caselor de vacanţă, plus câteva
zone noi ocupate de resorturi de golf, inclusiv un complex de 2648 de
apartamente numit Polaris World, care s-a deschis odată cu începerea crizei.
Proprietarii apartamentelor din acest resort , care conţine un teren de golf al
cărui design a fost realizat de Jack Nicklaus, se străduiesc să vânda
locuinţele pentru jumătate din 200000 de euro, preţul plătit de ei înainte de
criză. Mai mult de 18% din locuinţele din Galicia, din partea de nord-vest a
coastei spaniole, şi din La Rioja, lângă Pamplona, sunt vacante. Multe dintre
aceste proprietaţi rămase fără locatari au intrat în posesia băncilor, după ce
proprietarii le-au ipotecat. Maria Jose Aldanas, care face parte din asociaţia
Provivienda, care se ocupă de imobile şi de oamenii fără adăpost a afirmat:
„Spania suferă din cauza unui numar mare de evacuări şi reintrări în posesie,
aşadar am atins punctul în care avem multe locuinţe fără oameni şi mulţi oameni
fără locuinţe.“ Unele consilii locale din Catalonia au ameninţat băncile cu
amenzi de până la 100 000 de euro, dacă casele pe care le repun în posesie
rămân nelocuite pentru mai mult de 2 ani. Consiliul local al oraşului Terassa,
din nordul Barcelonei, a raportat în scris băncilor în posesia cărora sunt
peste 5000 de locuinţe să ia „toate măsurile necesare“ pentru a găsi locatari,
sau să ofere aceste locuinţe consiliului pentru a le folosi pe post de locuinţe
sociale.In Franţa, ultimele cifre oficiale de la INSEE, biroul de cercetări al
guvernului, arată că 2,4 milioane de imobile sunt părăsite în 2012, faţă de 2
milioane în 2009. Italia va face publice date privind numărul de proprietăţi
fără locatari în recensământ, care va fi publicat în această vară. Un
chestionar făcut de Institutul Statistic din Italia a estimat că existau în 2011,
2,7 milioane de astfel de locuinţe, iar un raport din 2012 realizat de Cgil a
estimat numărul la 2 milioane. În Marea Britanie, mai mult de 700 000 de
locuinţe sunt goale, conform datelor furnizate de autorităţile locale,
colectate prin campania Empty Houses. Campbell Robb, director executiv al
Shelter, cea mai mare organizaţie de caritate pentru persoanele fără adăpost de
pe teritoriul Marii Britanii, a afirmat că „locuinţele nu trebuie să rămână
goale“ şi guvernul trebuie să vină cu idei mai mari şi mai bine conturate
pentru a rezolva problema lipsei de locuinţe la preţuri accesibile, puse la
dispoziţie. În Portugalia există 735000 de proprietăţi vacante- în creştere cu
35% faţă de 2001- conform recensământului din 2011. În Grecia se estimează a fi
300 000 de astfel de locuinţe, iar în Irlanda 400 000.Guvernul irlandez a
început să demoleze 40 de imobile construite în timpul boom-ului, dar rămase
goale. Încă se încearcă să se rezolve problema cu alte 1300 de construcţii
neterminate, iar Deutsche Bank a avertizat că va fi nevoie de 43 de ani pentru
a găsi locuitori pentru numărul mare de locuinţe părăsite din Irlanda, ţinând
cont de actuala rată de creştere a populaţiei, care este foarte scăzută.
Zygmunt
Bauman: ”În societatea
orientată spre consum, tăcerea care-i înconjoară pe cei aflaţi în sărăcie
devine asurzitoare”