LIBERTATEA -pagina de biblioteca

 

 A. Tabucchi: „Nu cred nimic. Nu sper nimic. Sunt liber."

Abraham Lincoln: „Nu exista libertate fara valori morale. Iar moralitatea este un un sistem de virtuti (valori) morale. Lipsa e+DUC+atiei morale a creat competitia si frica. Co+labor+area, con+LUCRA+rea nu a fost intru+DUS+a in eDUCatie.

Adolf Hitler: ”Unitatea spiritului şi voinţei unei naţii preţuiesc cu mult mai mult decât libertatea spiritului şi voinţei unui individ; iar aici, interesele superioare implicate în viaţa întregului trebuie să fixeze limitele şi datoriile intereselor individului.” ”Lupta pentru libertate Cine este născut pentru politică trebuie să facă politică, fie că se află în libertate, fie că se află la închisoare, aşezat pe un scaun îmbrăcat în mătase sau obligat să se mulţumească cu o bancă tare; soarta poporului său îl va frământa din zori şi până în noapte... Cine este născut pentru a fi dictator nu se va lăsa supus presiunilor, ci îşi va manifesta voinţa, nu va fi propulsat înainte, ci se va propulsa singur... Cine se simte chemat să conducă un popor nu are dreptul să spună: dacă doriţi să mă pun în fruntea voastră sau dacă veniţi să mă chemaţi, voi veni. El are datoria de a face acest lucru.”

Adrian Falcescu: Libertatea cred ca e data de bunastarea sociala,strada,scoala,spital.Fara astea ne intoarcem la grote,fizic si mental.Nelibertatea tine de hoti si prin ei,de perspectiva razboiului interpersonal sau intre natiuni.”

Adrian Munteanu: ”Luaţi-mi voi cu sila libertatea!/ Îmi va rămâne-n suflet, când mă rog.”

Adrian Paunescu: ”Voi, cei gata de poruncă, ati venit să căutati/ Mâna ieftină de muncă de la cei subdezvoltaţi./ Asta nu e libertate, ci-i un bestial record,/ Să le strangeţi voi pe toate,/ Est şi vest şi sud şi nord.”  "si mi-i draga libertatea,/ dar... ce paradox sublim/ ca in estul Europei/ suntem liberi sa murim!”  ” Nu-i libertate în această lume,/ Ca să ne pierdem tara pentru ea.”  ”Noi mereu le-am suportat pe toate,/ Ducă-se dezastrele de-a dura,/ Dar de ce, în plină libertate,/ Cea mai mare să devină ura?”  ”Te cant ca dintr-un pantec, libertate!”

Adrian Socaciu: ”Ma simt captiv in libertate,/ Cand doru-ti duc neincetat,/ Si sper si-n vise spulberate,/ Momentul cand voi fi sarutat.”

Adrian Pavel: Atat timp cat mai avem Libertatea Cuvantului, inca mai sunt sperante de regenerarea a Societatii! Pot romanii sa treaca de acesti furăcioşi sau, rand pe rand, ne vom inclina in faţa lor?

Ai Qing: ”De la necesitate la libertate/ E un marş lung."

Alain Finkielkraut: ”Fie că suntem reacţionari sau progresişti, că privim nostalgic spre trecut sau hotărât spre viitor, suntem cu toţii moderni fiincă pretindem libertatea de a iubi pe cine vrem, cum vrem şi cât poftim - şi o exercităm.”

Alan Clements: ”Mintea este sursa din care lumea prinde viaţă. În minte formăm identităţi, creăm mituri şi fabricăm iluzii. În minte valorile sunt făurite, principiile sunt modelate şi libertatea este cunoscută.”

Albert Camus (7 noiembrie 1913 - 1960): ”Libertatea nu e nimic altceva decât ocazia de a fi mai buni.”  ”singurul mod de a trai care nu e iubirea este sa devii atat de liber incat si plata prezenta sa fie o rebeliune.” ”Libertatea este dreptul de a nu minți.”  ”Fără cultură şi relativa libertate pe care o implică, societatea, chiar dacă pare perfectă, nu este decât o junglă. De aceea, orice creaţie autentică este un dar către viitor.”  „Nimeni nu va fi vreodată liber atâta timp cât vor exista flageluri.”  „Libertatea nu-i o răsplată, nici o decoraţie pe care o sărbătoreşti bând şampanie; nici un dar, o cutie cu dulciuri pe care s-o mănânci lingându-te pe buze de plăcere. Oh! nu, dimpotrivă, e o corvoadă, o cursă lungă, în care alergi singur, până la extenuare.”  ”La capătul oricărei libertăţi se află o sentinţă; iată de ce libertatea e o povară prea apăsătoare.”

Albert Einstein: "Dobandirea minunatelor mijloace de productie n-a adus libertatea, ci grija si foametea." **"Tot ce este cu adevarat maret si inaltator este creat de omul care poate trudi in libertate."

Alda Merini (1931 - 2009): ”Gradul de #libertate al unui om se vede din visele pe care le are.”

Aldo Leopold: ”Noi nu vom realiza niciodată armonia cu pământul la fel cum nu vom obţine niciodată dreptate şi libertate pentru toţi oamenii. În aceste aspiraţii superioare lucrul important nu este să realizezi, ci să năzuieşti.”

Aldous Huxley: „Dar de ce vă place să fiți robi? Nu vreți să fiți liberi, să fiți oameni? Nici măcar nu înțelegeți ce înseamnă umanitatea și libertatea? (...) Nu vreți, nu înțelegeți? repetă el, fără a primi răspuns.” *** "Va exista în următoarea generație o metodă farmaceutică de a face oamenii să-și iubească sclavia și care va produce dictatura fără lacrimi. Producând un asemenea lagăr de concentrare pentru societăți în întregul lor, astfel încât oamenii vor avea, în realitate, libertățile confiscate, dar vor iubi aceasta deoarece vor fi îndepărtați de orice dorință de rebeliune prin propagandă sau spălare de creier sau spălare de creier accentuată prin metode farmacologice. Iar aceasta va fi revoluția finală."

Aleksandr Soljenitin: ”cand i-ai rapit unui om tot ce are, nu mai este deloc sub stapanirea ta. El este din nou liber.”

Alex Dospia: ”Nu mai vreau sa ma culce jandarmii in strada,/ Doar pentru ca libertatea mi-i draga.”

Alexandru George: ”Doctrina liberală pleacă de la postulatul că libertatea nu e doar un lux sau un adaos în viaţa omului, ci ea îl defineşte şi îl deosebeşte de animale. Libertatea îţi îngăduie să faci orice, asumându-ţi însă riscurile respective, care te îndeamnă la temperanţă şi la respectul altei persoane. Ea nu-ţi impune restricţii, ci te cheamă să ţi le pui singur, făcând apel la raţiune, aşadar la oportunitate.”

Alina Georgiana Drosu: ”Cei care au murit pentru libertate.O mamă plânge, de ani de zile aşteaptă
Băiatul dus printre îngeri să i se facă dreptate.”

Allen Ginsberg: ”Ce fericire să fii liber să scrii despre maşini şi războaie, adevărurile epocilor,să arunci vechi şi inutile cravate şi pantaloni care nu ţi se potrivesc.”

Ana Blandiana: ”Ideologia corectitudinii politice impusă în întreaga UE pune libertatea sub semnul întrebării.”  ”Dorul este cel mai abstract şi cel mai altruist dintre sentimentele mele, este legea care-mi face sufletul iobag pe un petec de pământ. încerc să-mi imaginez o viaţă liberă de dor. Nu reuşesc.”

Anais Nin: ”S-a găsit pe sine pentru că eu n-am făcut din el un sclav. I-am respectat entitatea - simte că nu i-am încălcat niciodată libertatea. Şi de aici s-a născut forţa lui. Şi cu această forţă mă iubeşte, total, fără război sau ură sau rezerve; lui am putut să-i fac cel mai mare dar: acela de a nu-l ţine prizonier, de a păstra sufletele noastre independente şi totuşi unite. Cel mai mare dar al dragostei înţelepte. Şi tot asta îmi oferă şi el.”

Anca Radu: ”Evoluția de la turbarea certificatelor naziste la abandonul total al hârtiei cu pricina v-a arătat tuturor celor care v-ați comportat ca niște oi că nimic absurd nu "trebuie" respectat. Veți învăța ceva din asta? Niciodată. Libertatea e precum culoarea ochilor, vine din naștere, nu se studiază la cursul scurt.”  ”Bogdan Chireac se minuna la RTV de ce oamenii ies în stradă pentru finețuri ca libertatea, mai degrabă decât de foame — exact aceasta este ordinea corectă a priorităților, pentru că tocmai suprimarea libertății este garanția sărăciei, am mai povestit noi, dictaturile sunt prin natura lor nesustenabile. Mă rog, domnul Chireac vedem cu ochiul liber că își începe lista priorităților cu burta, nu are cum să ne înțeleagă.”

Andre Gide: Ni se promitea dictatura proletariatului; suntem departe de aşa ceva. Da, dictatura, dar cea a unui singur om. Exact ceea ce nu doream! Sunt prea mulţi săraci. Nu există nici o ţară unde spiritul este mai puţin liber, mai supus, mai terorizat, mai vasalizat.”

Andreea Palasescu: ”Nu te mai regret. Sărbătoresc în taină, triumful viselor mele din care umilul meu prizonier a plecat pentru totdeauna. De azi sunt liberă!”

Andrei Pleşu: ”Fericirea este ideea centrală a comunismului. Noi o să vă facem fericiţi, voi trebuie să renunţaţi puţin la libertate, la o bunăstare excesivă şi la prea multă autonomie.

Andrei S.L Evelin: ”Habar n-avem ce poate face gândul,/ Când hrana nu îi este săţioasă./ Stând cu prostia la aceeaşi masă –/ Sfârşeşti prin a-ţi săpa mormântul./ Dar dacă mintea e hrănită bine,/ Ajungi să poţi sfida tot ce te-apasă. –/ Cu judecata la aceeaşi masă,/ Nu te mai poţi împiedica de tine./ Nu vei mai tinde spre banal şi-absurd,/ Nu vei mai fi vrăjmaş cu libertatea.”  ”Ne-am pierdut demnitatea şi mândria,/ Degeaba v-aţi jertfit pentru popor./ Ne merităm din plin, azi, disperarea,/ Ne-aţi vrut degeaba liberi pentru viitor.”

Andrei Şerban: ”Ceea ce e minunat cu şcoala e că e un teatru ideal. Eşti ca într-un soi de laborator, poţi face tot felul de experimente, pe care în teatru sau la operă nu le poţi face. Eu nu-mi permit să mă duc la Covent Garden cu o trăsnaie. Unu, nu ştiu cum va ieşi, da' chiar nu ştiu cum va ieşi! Doi – am o responsabilitate pentru un public foarte cultivat. Or, în şcoală, eşti liber să faci ce vrei, nu vine criticul de la "The New York Times", nu-l interesează experimentele studenţeşti! N-ai constrângeri, asta e extraordinar!”

Anonim:  

*A face acte nesanctionabile, nu inseamna a fi liber.”  ”

A fi liber inseamna, inainte de toate, a fi responsabil fata de tine insuti.”  ”

Am fost cel mai bun nu pentru că omoram repede. Am fost cel mai bun pentru că mulţimea mă iubea. Câştigă mulţimea şi vei fi liber!”  ”

Bunatatea e un sentiment, o libertate, ea nu te recomanda regilor.”  “

Bunăvoinţa şi prietenia te fac liber; ţine-le pentru tine, ca să nu te faci de ocară, ci-n pace şi prietenie să-ţi păzeşti căile.“

Comunismul este ca o colivie în care trăieşte, credulă, o pasăre bine îngrijită şi hrănită. Capitalismul este acea pasăre liberă, dar care nu ştie să zboare şi moare de foame.”  ”

Cum să faci atâţia oameni să te iubească fără ca asta să afecteze libertatea de a alege?”

Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi liber."“

Fara libertate nu exista arta; arta traieste doar prin constrângerile pe care si le impune si moare la orice alte constrângeri.” „

Fără #legi nu există #libertate.”  "

Iluzia libertății: niciun stat nu vrea să fii liber”

În democraţie, suntem liberi ca păsările cerului: la cârâit. 

încântarea numai un om liber o poate simţi.” ”

Înrobitorii ştiu prea bine că, atâta vreme cât sclavul cântă Libertatea, e împăcat cu robia lui şi nici prin gând nu-i trece să-şi rupă lanţurile." "

Liber este acela care este constient de acest lucru."

Liber-cugetatorii sunt cei care sunt dispusi sa isi foloseasca propriile minti fara prejudecati si fara teama pentru a intelege lucruri care se ciocnesc cu propriile lor obiceiuri, privilegii sau credinte.""

Libertate - Una din avutiile cele mai de pret ale imaginatiei omenesti"

libertate nu exista, daca nu poti sa alegi"

libertatea cuvintului da, din plin, dar libertatea de a contesta sistemul impus de ei e “criminala” sau “terorista”."

Libertatea de a te considera talentat mi se pare o vinovatie la fel de mare cu oricare alta. E ca si portul ilegal de uniforma oficiala.

Libertatea este cea mai de preț resursă la care ajungi după ce escaladezi munțiși traversezi oceane. Câteodată o iei drept bun propriu careți se cuvine, iar alteori consideri că libertate înseamnă să poți oricând să călătorești, să duci un trai decent sau chiar luxos, să ai case, mașini, sănătateși un om lângă care să poți muri, cu certitudinea că nu ai fost singur. Te gândești că, dacă vei avea tot ce-ți dorești, vei fi un om liber, iar toate problemele tale se vor face nevăzute. Dar vin alte provocări, alte granițe de depășitși alte vise „imposibile”, iar pe teatrul vieții ești doar o marionetă. Gândește-te că ești legat de mâiniși de picioare cu sforiși, de fiecare dată când interacționezi cu cineva, reacționezi la tot ce spune/face/gândește el despre tine sau despre viața ta. Astfel,,el mișcă sforile în direcția dorităși tu-ți miști brațeleși picioarele conform jocului lui. Apoi intervin anumite situații în viața ta, unele provocări, care te obligă să ieși din zona de confort (să ai în față situații noi, neprevăzute). Moment în care sforile slăbescși încheieturile respiră, iar tu mai faci un nodși strangi bine, ca să fi sigur că nu ieși din jocși ești în siguranță. Te miști din nou, conform jocului, în direcția impusă de evenimentele din viață și limitările din mintea ta. Chiar te mai consideri un om liber? Asta este pentru tine libertatea? Poți avea toate bogățiile din lume, dar dacă nu ai libertatea de a alege ce gândești, ce vreiși cum simți, ești doar o păpusă într-o piesă de teatru scrisă de alții. Hai sa vedem atunci ce inseamna libertatea si cum se poate obtine: 1.LIBERTATEA ÎNSEAMNĂ SĂ FII FERICIT. Săștii clar ce te umple de bucurieși extazși să faci acel lucru. Nu e nevoie de toate bogățiile pe care le râvnești pentru a fii fericit, ci doar să faci ceea ce-ți place cu adevăratși să poți alege tu starea pe care vrei să o ai, în orice moment, apoi toate deliciile prosperității îți vor cădea în brațe de la sine, ca urmare a pasiuniiși dedicării tale spre scopul tău iubit. Libertatea personală îți dășansa ca atunci când îți dorești din toată inima un lucru să te hotărăști să-lși faci, apoi să te pregătești neurologic pentru elși să-ți pui tot sufletul tău în acțiune. Să-l faci cu drag, cu bucurie, cu entuziasm. Asta e valabil indiferent că e vorba despre o înghețată sau visul cel mai mare al vieții tale. 2.LIBERTATEA ÎNSEAMNĂ SĂ FII FLEXIBIL, NU RIGID. Să rupi lanțurile retincențelorși temerilor taleși să acționezi fără îndoieli. Pentru a fii liber trebuie să fi moralși atunci nu vei fi în conflict cu ce e bine sau rău, pentru că veiștii că nu există așa ceva. Veiștii că iei întotdeauna decizile cele mai potrivite pentru tine într-un moment datși fiecare parte din corpul,minteași inima ta își dorește acel cevași acționeză în acea direcție. Libertatea inseamna SĂ-ȚI CREEZI PROPRIUL DESTINȘI SĂ FII RESPONSABIL PENTRU CE AI CREAT, ÎNSEAMNĂ SĂ TE CUNOȘTI, SĂ-ȚI OBSERVI GÂNDURILEȘI SĂ LE ALEGI PE CELE BENEFICEȚIE, ÎNSEAMNĂ SĂ AI CAPACITATEA DE A-ȚI SCHIMBA PROPRIA STARE LĂUNTRICĂȘI SĂ ACȚIONEZI LA EVENIMENTELE DIN VIAȚA TA, NU SĂ REACȚIONEZI. LIBERTATE ÎNSEAMNĂ SĂ-ȚI CUNOȘTI ABILITĂȚILEȘI LIMITĂRILEȘI SĂ NU TREACĂ O ZI FĂRĂ SĂ ÎNVEȚI CEVA NOU DESPRE TINE, PENTRU TINE.Inspiri libertate atunci când îți alegi propriul drum , pășești pe el cu încredere , însă îi lașiși pe ceilalți să aleagă drumul lor, chiar dacă adesea e diferit de al tău.Ești un om liber când ești stăpânul propriei minți, a propriilor acțiuniși ceea ce simți tu nu depinde de ceea ce fac alții. Nu mai ești o marionetă atunci când nu mai judeci oamenii sau lumea în care trăieștiși înțelegi că nu există bine sau rău,ci fiecare alege ce e mai bine pentru el, așa cum poate mai bine, iar tu nu poți să-l oprești sau să-l obligi să te urmeze.Nu mai ești o simplă păpușă a jocurilor celorlalți sau a vieții,când rupi lanțurileși alergi spre tine însuți,spre visele tale, spre ceilalți. Cu iubire, cu bucurie.PENTRU A DEVENI CU ADEVĂRAT LIBER E NECESAR SĂ-ȚI CUNOȘTI LIMITĂRILE. Care consideri că sunt punctele tale slabe în prezent? Cum poți schimba asta?Cum te poți dezvolta în așa fel încât să-ți construiești puncte forte? Ce-ți dorești extrem de mult pentru viața tași ce te-a oprit până acum să obții asta?Care sunt gândurile tale negative? Urmărește-te pe parcursul unei zileși vezi ce idei îți vin în cap? ce-ți spui când e greu? Cum reacționezi la criticiși la aprecieri?Cum te simți pe parcursul unei zile obișnuite? Notează gândurile care te limiteazăși fii conștient de ele. Nu încerca să le oprești.Observă-le doarși zâmbește-le cu blândețe. Sunt acolo datorită programărilor trecute. Dar ca orice program, se pot dezinstalași vei alege tu ce program vrei să ruleze în schimb.E IMPORTANTĂȘI INTELIGENȚA.Și aici nu mă refer la IQ, ci la inteligența emoțională,care se poate dezvolta. Educă-te, citește mult ( găsești o grămadă de cărți de dezvoltare personală care te pot ajuta),dezvoltă-ți abilitățileși lărgește-ți lista de opțiuni. Inteligența libertății personale înseamnă să devii conștient de felul în care gândeștiși percepi lumea, să te motivezi cu tărieși să nu te dai bătut în perioadele mai grele din viața ta sau oamenii dificili pe care-i întâlnești. Înseamnă să înțelegi care e locul tău în această lumeși care e misiunea deosebită cu care ai venit aici.Pentru a te motiva adu-ți aminte de ce ai ales să faci un lucru, care e scopul tău din spatele obiectivelorși care sunt resursele pe care le deții.Dacă vrei să-ți descoperi vocațiași să găsești exerciții ultile pentru îmbunătățirea vieții tale, îți recomand cu căldură site-ulhttp://personalitatealfa.com .IEȘI DIN ZONA DE CONFORT CÂT MAI DESLa început va fi inconfortabilși pe alocuri dureros, însă e decizia ta dacă vrei să-țiții pernele sub fundși să plângi în confort sau să fii liberși de succes. Începutul e mai greu pentru că minteași corpul tău vor face tot posibilul să te tragă înapoi( de ex. dacă te-ai hotărât să faci sport zilnic, după câteva zile, mintea îți va spune că e caldși bine sub plapumă, iar afară e innorat…și oricum, ai febră musculară de ieri, așa că mai bine stai în casă), însă dacă ești perseverent, te vei obișnui cu noi comportamenteși obiceiuri, iar apoi poți să-ți extinzi din nou zona de confort. Până când nu te va mai jena cea mai mică schimbare din viața tași vei vedea că ai mult mai multe posibilități de a acționași o vei face mai ușorși cu bucurie. LIBERTATEA CONSTĂ ÎN A ALEGEIar asta poate să fie cea mai mare putere sau cea mai mare slăbiciune. E slăbiciune când alegi tristețea sau îndoialași este putere când alegi să fii mai bun, să acționeziși să fii cea mai bună variantă a ta. Orice ar fi, este alegerea ta.Fericireași orice altă stare, nu se primește în dar, nu se furăși nici nu se câștigă la naștere. Ea se învață. În fiecare zi tu exersezi ceși cum vrei să fii. Dacă ești predominant nefericit, tu exersezi zilnic starea asta. Ești hotărât să rămâi așa pentru că în caz contrar, deja ai fi încercat altceva. Nu ești purși simplu nefericit, ci faci ceva pentru a fi așa. Urmărește ce strategie ai( ce-ți spui în gând, ce imagini se derulează în minte, etc)și schimb-o.Exersează zilnic fericirea. Lipește-ți pe perete chiar lângă pat , un afiș cu o față zâmbitoareși citatul preferat. Trezește-te zâmbindși pune muzica preferată( sau cântă chiar tu), roagă-te ,dansează, fă orice vrei pentru a-ți începe ziua zâmbind sau chiar râzând cu poftă. Apoi menține-ți starea pe parcursul zileiși orice s-ar întâmpla gândește-te că tu ești responsabilși orice problemă, are minim o soluție, iar dacă vei avea mintea calmă, o vei găsi.Orientează-ți mintea spre soluții.Despre asta am mai vorbitși în alte articole. Creierul tău e făcut pentru a rezolva probleme, nu a căuta scuzeși a plânge( astea sunt comportamente învățate pe parcurs), așa că fă-i bucuria de a găsi soluțiile la problemele tale. Întreabă-te Cum sa fac să…?în loc de De ce…?și orice provocare se ivește, orientează-te spre rezolvare, spre scop, spre ce ai de învățatși cum o poți rezolva cât mai ușor, repedeși util. Atunci te vei simți liberși rege cu propria ta minte care te ajută. Ea lucrează pentru tine, nu tu ești sclavul ei.Controlează-ți propriile stăriși creează în tine emoțiile pe careți le dorești. Asta e cea mai importanta treaptă pentru dobândirea libertății personale. Când ești liber, nimeniși nimic nu poate să-ți controleze starea. Nu poate un om să-ți strice ziua,sa te intimideze sau o problemă să te domineși să-ți controleze viața. Zâmbești indiferent de situațiile prin care treci pentru căștii că tu deții puterea interioarăși ai parte de liniște care provine din faptul că nu te bazezi pe evenimente exterioare ca să te facă fericit ,ci pe tine însuți.Învață să-ți păstrezi starea, indiferent cine se află în spațiul tău.Știu căștii toată teoria asta, însă dacă te lași intimidat de cineva, supărat sau dezamăgit, înseamnă că degeabaștii ,dacă nu pui în aplicare ceea ce ai învățat. Cunoștințele trebuie aplicate pentru a privi altfel, a transformași a construi viața de vis pe careți-o dorești.Alege stările pe careți le dorești tu. Observă ce te face fericit, ce te entuziasmează, ce te motivează cu adevăratși cum faci să simți asta? Observă care e strategiași aplic-o ori de câte ori vrei să te simți așa. Modifică tonul vocii,imaginile din mintea ta, poziția corpului. Alege o melodie care să te energizezeși dansează pe ea, apoi de fiecare dată când ai nevoie de energie sau motivație, doar ascultă melodia.Ce ai învățat nou azi? Când ai ieșit ultima dată din zona de confort? Cum ai exersat fericireași cât de liber vrei să fii?Primul pas în câștigarea libertății este să treci peste iadul tău personalși să-ți eliberezi mintea de lanțurile celor cărora le-ai permis să te includă în jocul lor. Cum faci asta, îți voi spune în articolul următor.  "

Libertatea este mai ales forta de a inlatura inraurirea altora, de a inlatura interesul si instinctul si de a intrebuinta inteligenta ta singur, in chip nobil.”  ”

Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine."**"

libertatea, dupa sanatate, e bunul cel mai de pret al omului."

Mi-am asumat nebunia până în acest punc/ tacând vorbesc liber tuturor morţilor.”  ”

Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?/ Te crezi judecător sau poate împărat?/ Pentru toţi sunt zile, timp, pentru a socoate/ Caci trăim în pace şi-n zisa libertate./ Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel/ Pentru acel suflet, îngheţat de ger/ Un ger al răutăţii, ar fi destul de-ajuns/ Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns./ Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ/ Căci numai după unii, stelele se învârt/ Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate/ Iar vieţile cinstite sunt calea către moarte.” ”

omul nu poate fi cu adevarat liber decat schimbandu-se total forma de organizare sociala."

Pai, daca n-ai libertatea sa vorbesti, n-ai, practic, libertatea sa faci nimic; sa vorbesti inseamna si sa contesti un ordin aberant primit de la orice sef. Asta inseamna sa nu mai fii om, ci doar sa faci parte dintr-o turma. Daca asta va doriti, din partea mea, ar trebui sa fiti mai atent la ce se intimpla azi, exact asta este cam peste tot, "libertatea" pare ca mai exista asa pe ici pe colo, libertatea, Pai, daca n-ai libertatea sa vorbesti, n-ai, practic, libertatea sa faci nimic; sa vorbesti inseamna si sa contesti un ordin aberant primit de la orice sef. Asta inseamna sa nu mai fii om, ci doar sa faci parte dintr-o turma. Daca asta va doriti, din partea mea, ar trebui sa fiti mai atent la ce se intimpla azi, exact asta este cam peste tot, "libertatea" pare ca mai exista asa pe ici pe colo "

Poveste cu talc despre frica de libertateÎntr-o ţară aflată în război, era un rege care înspăimânta pe prizonierii săi, nu-i omora…Îi ducea într-o sală în care era un grup de arcaşi de o parte şi o uşă imensă din fier de cealaltă parte, deasupra căreia se vedeau sculptate figuri acoperite de sânge ….În această sală, îi punea să formeze un cerc şi le spunea: puteţi alege între a muri săgetaţi de arcaşii mei sau a trece prin această uşă…În spatele acestei uşi EU VĂ VOI AŞTEPTA…Toţi alegeau să fie omorâţi de arcaşi…După terminarea războiului, un soldat care servise în slujba regelui mult timp, se adresă regelui:– Sire, pot să vă întreb ceva?– Spune, soldatule.– Sire, ce se află în spatele uşii?Regele îi răspunse:–Mergi şi vezi tu însuţi!!!Soldatul deschise înspăimântat uşa şi, pe măsură ce o făcea, intrau raze de soare şi lumina invadă sala… Şi, în cele din urmă, surprins, descoperi…că uşa se deschidea în faţa unui drum care conducea spre LIBERTATE !!!Soldatul, vrăjit, îşi privi regele, care îi spuse:– Eu le dădeam ocazia să ALEAGĂ dar, din teamă, preferau să moară decât să rişte să deschidă această uşă!!!Câte uşi nu deschidem de teama de a nu risca? De câte ori nu ne pierdem libertatea şi murim înlăuntrul nostru, doar pentru că ne este teamă să deschidem uşa visurilor noastre?Lipsa de încredere în noi, lipsa forței interioare, lipsa curajului de a oferi sau de a fi, a simți și a face sunt doar câteva elemente care ne țin în loc pentru a deveni de neoprit. "

Suntem bombardati zi de zi cu mesaje despre libertate, democratie, egalitate . Media face tot posibilul sa ne informeze despre regimurile totalitariste ca o comparatie cu faptul ca noi traim intr-o lume libera. Suntem invatati de mici ca avem puterea sa ne decidem singuri soarta iar drepturile noastre sunt respectate si garantate de catre stat. Avem chiar dreptul de a ne alege conducatorii in majoritatea situatiilor si tot ce trebuie sa facem in continuare este sa muncim. Dreptul la intimitate este garantat in toate statele democtatice la fel ca dreptul la libera exprimare. Oare?In primul rand tarile si-au pierdut suveranitatea. In momentul in care esti inglobat in datorii, te supui vointei celui ce practic te detine. Chiar daca nu oficial, toate legile ce vor fi promulgate vor fi dictate de catre noul stapan. Sistemul a fost creat in asa masura incat fara arme sau armate, fara pierderi omenesti, fara opunerea populatiei sau a claselor conducatoare, toate tarile sa fie datoare unui sistem economic.Cei aflati in spatele sistemului vor fi numiti in continuare “Elita”.Acestia au experimentat de-a lungul secolelor forme de manipulare asupra populatiilor si au convenit ca iluzia libertatii este cea mai buna. SUA a fost cel mai reusit experiment si l-au folosit ca model pentru UE, pentru ca mai tarziu sa fie folosit la nivel global. In urma cu cava timp Elita a hotarat ca este timpul sa distruga tarile Europei. Sub pretextul cresterii economice si diminuarii puterii Statelor Unite ale Americii, Uniunea Europeana s-a infiintat tocmai pentru a se distruge singura. Diferenta e ca va trage in jos o lume intreaga. Oamenii nu cunosc aceste detalii pentru ca mass-media are grija de cei ce platesc contractele de publicitate si astfel, in vazul lumii se va dezvolta acel stat la care Hitler nici nu visa.Teoria conspiratiei este un subiect foarte bun pentru a ridiculiza aceste afirmatii. Se stie ca stapanii din umbra sunt foarte bine pregatiti in aceste tehnici de control si manipulare. Dar nu este nici o teorie ci doar o conspiratie a lor impotriva voastra. Vor sa va subjuge si vor reusi! Poti doar sa constientizezi si sa incerci sa te separi de sistem sau macar sa ne educam generatiile viitoare sa o faca. Daca se va realiza o trezire colectiva la realitatea inconjuratoare, Elita isi va amana planul iar noi putem inca spera.Planul Elitei este de a ne revolta impotriva tiraniei si de a lupta cu armele cum am facut si in trecut. Sistemul nu poate fi invins asa. Sistemul e facut sa faca fata unei asemenea revolte, ba chiar o asteapta. Trebuie sa invatam sa luptam cu aceleasi arme cu care lupta si ei, trebuie sa folosim puterea Elitei impotriva ei. Nu te impotrivesti unui val punand ceva in calea lui ci ocolindu-l, ridicandu-te pe culmi mai inalte. Daca ei vor sa privim la televizor show-rile mondene, daca ei vor sa mancam chimicalele existente pe piata, daca ne vor sclavi la banci, daca vor sa stam cuminti in case in timp ca altii militeaza impotriva corporatiilor ce pun stapanire pe tara, etc. sa nu le facem pe plac !A existat odata o lume mai agreabila, fara camere care spioneaza populatiile, in care calatoriile pesteocean erau placute, iar intimitatea era un drept al omului. In prezent, guvernele, sub pretextul ca fac ce e mai bine pentru cetatenii lor exercita un control tot mai mare asupra vietii acestora. Din pacate, chiar cetatenii faciliteaza erodarea propriei lor libertati, in principal pentru ca nici macar nu sunt constienti de ce se intampla. Oamenii sunt indoctrinati sa se teama de azilanti, de schimbarea climatica, de teroristii nebuni, de nicotina, calorii si Al Qaida, de extraterestrii si chiar unii de altii. Guvernele occidentale perfecteaza politicile fricii, deoarece populatiile infricosate se vor supune controlului lor fara a pune intrebari.Va mai amintiti de “Politia Orwelliana a Gandirii”, care a folosit metode de supraveghere si profiluri psihologice pentru a interpreta viitoarele obiective ale potentialilor disidenti si deviati? Se intampla deja in Marea Britanie si SUA unde oamenii se asteapta sa fie prinsi in imaginile camerelor de 300 de ori pe zi iar convorbirile lor telefonice si mesajele pe Internet le sunt monitorizate ca activitate de rutina. Deja sistemul si-a intins tentaculele in majoritatea statelor democratice iar opunerea populatiei a fost… zero. E ciudat cum mii de oameni pot milita pentru drepturile animalelor, dar cand vine vorba de drepturile lor … Cipurile biometrice au pus stapanire pe actele de identitate ale oamenilor in schimb la TV au fost aratati cativa preoti ce vorbeau despre Anticrist. Ridiculizare la forme maxime. Primim raspunsuri de genul “suntem ingrijorati de amenintarile eroriste” insa au fost destule cazurile in care s-a demonstrat ca in spatele celor mai multe retele de terorism se afla aceiasi influenta malefica a Elitei.Oare de ce nu observam ca aceasta libertate democratica in care traim este doar o iluzie? Oare de ce nu vad masele ca suntem vazuti ca si consumatori, statistici, roboti, in nici un caz fiinte umane? Elita a constientizat ca sclavul perfect e cel care se crede liber iar faptul ca suntem bombardati cu lozinci gen “esti minunat asa cum esti”, “totul se intampla cum ar trebui sa se intample” ” esti cel mai norocos om” nu fac decat sa completeze manipularea la care suntem supusi in visul nostru despre libertate. "

Trebuie sa fii pregatit sa-ti folosesti libertatea de a decide."

Unii nu suporta sa fim toti liberi.”

Antoine de Saint-Exupery: ”Nu pui temelie libertăţii când îi împuşti pe cei ce gândesc altfel decât tine.”  "Libertatea nu este absenţa regulilor, iar ordinea nu este absenţa libertăţii

Antonio Banderas: ”Aroma preferată... e menta. Nu e doar prospeţimea pe care o aduce, sau cum îmi eliberează căile nazale pentru a putea respira mai bine, ci şi un efect psihologic pe care îl are asupra mea. Mă face să mă simt fresh. Când lucram pe Broadway, trebuia să cânt în fiecare seară, aşa că nu uitam niciodată să mestec guma cu 5 minute înainte să urc pe scenă, pentru că îţi dă cu adevărat o senzaţie de libertate pentru a cânta şi a respira mai bine.”

Any Drăgoianu: ”Imbrăţişându-i ca pe sfintele moaşte/ chiar dacă la marginea vieţii/ lor au îngroşat lista cu păcate/ nu mă ascultaţi dacă nu puteţi ieşi din carnea voastră/ lăsând liber numai locul aţos
unde vi se zbat nenorocirile/ hai/ intraţi în sanatoriul zilnic şi urlaţi-vă neîmplinirile/ cereţi ceva-ul de care nu vă puteţi dezlipi/ sau poate grăuntele de lumină/ şi îndesaţi-l în piept ca pe gloria mult visată/ vedeţi/ eu mi-am asumat nebunia/ până în secunda aceasta/ de libertate absolută/ când pot să ridic piatra/ şi să strivesc orice deget ce vrea să prindă/ gramul de ţărână ”

Arsenie Boca: ”Dumnezeu nu pedepseşte toată răutatea tuturor, aici, şi numaidecât; precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor, aici, şi numaidecât. Chiar dacă ar face aşa, atunci şi oamenii ar face binele de frică; mântuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertăţii şi a dragostei. Apoi, dacă repede ar pedepsi tot răul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o măsură omenească sau cel mult îngerească, şi ne-ar da să înţelegem că se teme de rău şi-şi apără stăpânirea, – cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul că îngăduie răilor să-şi facă de cap, şi-i lasă pe oameni neînfricaţi de pedeapsa năprasnică, ne dovedeşte atotputernicia Sa, veşnic liniştită asupra răului, – atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credinţei, stăm liniştiţi şi noi, primind palmele şi scuipările răului, ca pe nişte mărturii ale neputinţei aceluia, în faţa atotputerniciei lui Dumnezeu, care ne întăreşte cu liniştea Sa.”

Arthur Rimbaud: ”Ani douăzeci de-orgie l-au îmbătat, se pare,/ Pe împăratul nostru./ -"Eu am să sting - şi-a spus -/ De-a pururi Libertatea, ca pe o lumânare!”/ Dar Libertatea-i vie, iar el e indispus.”

Arthur Schopenhauer: „Cine nu iubeşte singurătatea, nu iubeşte libertatea: căci liberi suntem numai când suntem singuri.”

Artin Side: ”Ce înseamnă adevărată libertate? „Încercați să fiți liberi: veți muri de foame.” Emil Cioran. Am ales să încep cu acel citat din Cioran pentru că acesta conține esența ideii pe care vreau s-o dezvolt. Cei mai mulți oameni nu au nici cea mai vagă idee despre dimensiunea spirituală a libertății. Percepția comună este că dacă ești lăsat să te hrănești, să te adăpostești... și, eventual, să exprimi ceea ce nu deranjează prea tare... în liniștea sistemului social... ești liber. Nu prietene! Tu nu ești liber. Tu ești doar tolerat să exiști. Atât... și nimic mai mult. Și nu vei fi tolerat decât atâta timp cât îți joci cumințel rolul tău social. Ești precum un câine care se mișcă exact atât cât îi permite lanțul. Toate instituțiile sociale, cu regulile și restricțiile lor, reprezintă lanțul tău. Joci exact după cum ți se cântă... că altfel, vorba lui Cioran: mori de foame. Unii dintre voi, care au ajuns la nivelul de a conștientiza starea de servitute pe care o impune societatea individului uman, visează la o reîntoarce la natură și la regulile ei simple. Zău? Simple... ziceți? Haideți să vă fac mintea să explodeze, vreți? Liberi tot nu sunteți... faceți ceea ce natura vrea să faceți! Iar acolo e și mai dur ca în societatea umană, pentru că acolo funcționează legea celui mai tare. Ăl' de-i mai tare face regulile. Așa cum vrea el. Punct! V-ați prins? Nicăieri nu ești liber! Primii creştini ştiau cu precizie faptul că suntem cu toții prizonieri într-o lume extrem de crudă şi violentă... de aceea au fost etichetați ca eretici de către biserică şi pur şi simplu suprimați. Ei ştiau foarte bine că întreaga lume este un fel de închisoare, si că unica (dar unica!!!) alternativă de a evada este Împărăția lui Dumnezeu. Interesul bisericii, ca instituție socială (pentru că asta este!), nu este să-l facă pe creştin conştient de starea sa de sclavie într-un univers decăzut... ci să-l facă un membru integrat, supus, cuminte şi productiv al lumii. În primele texte creştine (vezi Evanghelia după Toma) se spune cu subiect şi predicat că Împărăția lui Dumnezeu e ceva total diferit de lumea asta. În această lume trebuie să te bați pentru interesele tale. În societate trebuie să te bați pentru o poziție privilegiată, sau doar liniștită, în sistem. Iar în natură trebuie să te bați ca să supraviețuiești... Și, nu știu cum să-ți spun, dar viața se hrăneşte cu viață... deci violența şi răutatea sunt inevitabile. La concluzia asta a ajuns şi Cioran. Şi nu ai cum să evadezi... pentru că trebuie să-ți hrăneşti trupul. Eşti forțat să te "integrezi" şi să participi la ciclul social: ocupă tu poziția, ca să n-o ocupe altul în locul tău... Și, evident, să participi la ciclul natural: ucide pentru a mânca... ia tu resursele, înainte să le ia altul... bate-te cu ferocitate pentru a-ți promova interesele tale şi ale familiei tale genetice. Şi aşa mai departe... Astea sunt regulile lagărului în care trăim. Din păcate, oamenii încă mai vor să creadă că trăiesc într-o lume "minunată" pe care o putem face "mai bună" prin dragoste şi bunătate. Nu. Nu putem! Va trebui să vă hrăniți... şi o să ucideți pentru asta. Apropos, aviz vegetarienilor; şi când ucizi o plantă, tot violență se cheamă că este. Până şi plantele se ucid între ele pentru apă şi soare! Iar când resursele de hrană vor fi insuficiente... ia ghiciți; ce veți face cu semenii voștrii? Nu vreau să vă spun eu, dar voi ştiți foarte bine...Nu aveți decât două alternative. Prima; vă integrați în lumea în care trăiți şi participați la ciclul viața se hrăneşte cu viață. A doua, şi unica posibilă pentru creştinii adevărați; evadați în Împărăția lui Dumnezeu. Nu există cale de mijloc... fie că vă place să admiteți sau nu! Am să v-o spun cu subiect și predicat: omul are o esență divină. Omul nu aparține lumii acesteia. Locul omului nu este aici. Știu că vă place să vă iluzionați că trăim într-o lume minunată și că vreți să vă integrați în ea. Am o veste proastă pentru voi: cu cât încercați mai mult, cu atât veți suferi mai mult. Asta voia să spună și Cioran... ”  "Omul „liber”/ Te-ai întrebat vreodată de ce noi oamenii nu am reușit niciodată să trăim fără lideri care să ne conducă? Chestia asta durează cam... de o veșnicie. Încă de la primul trib, când o căpetenie a preluat conducerea... până la liderii moderni, aleși „democratic”... am fost conduși de indivizi care nu fac niciodată ceea ce avem noi cu adevărat nevoie. Nu vi se pare ciudat că nimeni nu a vrut vreodată să încerce ceea ce a spus Isus Hristos: a trăi ca frați și surori fără ca un anume cineva să fie mai mare? Chiar și acele comunități „creștine” ultra-religioase sunt conduse de un fel de căpetenii spirituale. Parcă orice am face nu ne descurcăm fără șefi...  Ți-a trecut vreodată prin minte că poate nu ne putem descurca cu propria noastră libertate?  Haide, nu-mi spune că trăiești într-o țară liberă... autoritățile tale guvernamentale te pot sălta și băga la pârnaie pentru orice vor ele! Autoritățile tale guvernamentale te pot trimite la război, ca să ucizi sau să fii ucis de alți oameni pe care nici măcar nu-i cunoști, oricând vor ele. Te pot închide pentru că ai fumat o plantă... sau pentru că ai refuzat să te vaccinezi, nu-i așa? Hai să-ți spun un secret; noi nu suntem liberi, prieteni... Noi suntem doar niște sclavi cu niște „privilegii”! Și ne place atât de mult, încât preferăm să mergem la închisoare, ori să ucidem sau să fim uciși... decât să te eliberăm. Am și uitat ce este adevărata libertate... Nici măcar nu vrem s-o încercăm. Continuăm mereu să spunem că este o utopie și că nu va funcționa. Ar trebui măcar să încetăm să pretindem că Îl urmăm pe Iisus Hristos... pentru că nu facem ceea ce a spus El... Haideți să recunoaștem cinstit. Poate că nu putem.  Poate că așa ne naștem. Poate chiar trebuie să avem stăpâni care să ne conducă. Avem nevoie de acel sentiment de securitate... că, vezi Doamne, cineva „are grijă” de noi. Și suntem pregătiți să suportăm cele mai grave abuzuri pentru asta. Este aproape ca și cum ne-am fi născut cu o predispoziție naturală de a fi sclavi. Iar această mentalitate este atât de puternică, încât identificăm o lume fără stăpâni ca fiind haosul suprem. Sau poate e ceva de genul unei boli a creierului; undeva în concepția noastră de viață există o înclinație... de oaie! Parcă pur și simplu nu înțelegem noțiunea de independență... și nu ne putem gestiona singuri libertatea. Poate că suntem o specie bolnavă mintal... PS Haideți să spun o legendă a vechilor creștini... Puteți s-o credeți sau nu. Se spune că toți conducătorii sunt dominați de un fel de demoni de rang foarte înalt; numiți archoni. Acei creștini au fost declarați eretici și suprimați de bisericile oficiale... că, deh, și bisericile au șefii lor... Acea veche legendă spune că, de-a lungul timpului, mintea oamenilor a fost pervertită de acei archoni în sensul unei dependențe de conducerea lor... și, evident, să aibă o înclinație către păcat. Eh... dar cine mai are timp de legendele unor „eretici”?"

Atmaji Maharaj: ”Libertatea si gandul în pumnul gândirii nu e loc de libertate.anne marie bejliu Câţi, câţi dintre voi realizaţi cu adevărat că sunteţi Aici pentru Libertate? Pentru că oamenii vin pe acest pământ pentru orice altceva, pentru averi, bani, faimă, familie, religie, muncă sau misiunea mea, etc? Atâta timp cât urmezi calea rătăcită a gândului, uiţi că tu eşti inima care nu are nevoie de nici o cale, pentru că pretutindeni eşti Acasă” *** ”Doar Conştiinţa recunoaşte Conştiinţa, tot ceea ce poate recunoaşte mintea sunt gânduri. Gândul "Gata, acum m-am eliberat" Sau "Am obţinut înţelegerea eliberării" nu a cunoscut niciodată libertatea.” Da, dacă reduci frumuseţea ta doar la cea a rolurilor tale, a gândurilor tale tu o întinezi şi o limitezi la suferinţă. Când vezi că frumuseţea ta e fără formă şi doar îşi exprimă iubirea printr-o formă, tu eşti liberă de toate rolurile tale şi implicit de suferinţă. Dumnezeu este Totul din Întreg, în EL apare şi un lindine dar şi întregul macrocosmos. Şi cea mai înaltă dintre toate dimensiunile lui Dumnezeu este Libertatea! Noaptea în somnul profund "eu"-l pe care crezi acum că îl eşti dispare şi Dumnezeu apare în tine ca tine, ca simplă Absenţă, dincolo de dualitatea gândită de "absenţă şi prezenţă"! După cum în veghe primul care apare este Dumnezeu, iubirea sau simpla Prezenţă.”  ” Adevărata libertate este tăcerea manifestată ca şi supremă elocvenţă, tăcută fiinţare. Când se întâmplă ca tăcerea să vorbească, te va invita non=intenţional la tăcerea în care nu există nici un "eu" care să fie tăcut. Dacă doreşti, poţi să îi spui acestei păci infinite, absenţei, Dumnezeu.”  ”Dintotdeauna eşti Libertatea, dar gândul te-a condamnat la o izolată fiinţă umană...” *** ” Persoana nu poate realiza că Maharaj împărtăşeşte cu toată dragostea LIBERTATEA ETERNĂ, dar când fie întâmpin rezistenţă sau atotcunoaştere, gen "Şi eu sunt Sinele!" nu îmi lăsaţi altă variantă decât fie să vă şochez, fie să vă las, din păcate nu "în plata Domnului" ci în cea a gândului. Pentru că este sfidător de evident că voi vorbiţi cu mine pentru a vă asculta pe voi şi nu pentru a urna invitaţia mea sinceră la eterna voastră libertate. Unii dintre voi, pentru a nu fi sinceri şi a spune" Nu înţeleg!" preferaţi să mă aprobaţi rătăciţi şi întorcându-vă la mama voastră mintea care vă ţine în sclavie pe mai departe. Ce pierdere dureroasă.”  *** ”Poţi trăi extincţia ta totală fără să îţi dai seama, poţi muri înainte de moarte fără să ştii? Da, şi nici măcar nu vei bănui că eşti liber de minte şi închisoarea ei.” *** ”Eu "nu ştiu" este eterna mea cunoaştere; iar "eu sunt" este eterna mea Iubire. Între acestea "două" curge spontan oceanul eternei mele Libertăţi.” *** ”Doar Fii şi ignoră-l pe "a şti". Asta este libertatea! Sri Ramana spune: "A-Fi" este starea ta naturală, este Sinele", este libertatea, orice adaugi peste el e doar o devenire fără de sfârşit.” ”Aşadar, ce va înţelege căutătorul, care este Adevărul ce NU poate fi ţinut prizonier în carapacea, închisoarea cuvintelor? Adevăr care fireşte nu poate fi decât infinit si indescriptibil şi fireşte liber de închisoarea cuvintelor a conceptelor? Oamenii aceştia gen Laurenţiu sau Cosmin tot mai caută Adevărul în ce au spus diferite fiinţe realizate şi tocmai de aceea încă nu l-au găsit, dacă doar pentru o secundă l-ar fi căutat în propria lor inimă ar fi realizat că ei sunt Adevărul, că Adevărul e chiar aici, chiar Acum, veşnic fresh, liber de cuvintele oricui şi fiind infinit liber de orice descriere. Adevărul e atât de simplu încât nici un gând sau minte nu-l poate prinde sau descrie! Nu poate fi monopolul unei religii darmite unei tehnici. Nu există nici o cale pentru adevăr pentru că adevărul este veşnic Aici! "A-FI" neasociat cu gândul este simplitatea sau inima libertăţii.”***  ” Pentru inimă, ca şi pentru iubire; "a cunoaşte" însemnă "A-Fi"! Pentru minte ca şi pentru gând, "A cunoaşte" înseamnă "A memora, a aminti şi a compila". Întreaga cunoaştere a minţii este închisoarea conceptelor şi deşertăciune, după cum cunoaşterea inimii, este Libertate.”***  ”Fii liber de orice rol şi mai ales de rolul câştigătorului, învingătorului, atotştiutorului, eroului, optimistului, muncitorului, etc. etc. Rolurile pozitive nu sunt superioare celor negative, ci doar cealaltă parte a celulei închisorii conceptuale.” *** ”Singura stare non-duală din tine este cea de a fi, chiar şi atunci când spui - a fi sau a nu fi - tu trebuie să fii, nu-i aşa? Nu asocia pe a fi cu gândul etern confuz, dual şi vei cunoaşte libertatea.” *** ” Atâta timp cât crezi că Adevărul este la sfârşitul căutării, oare tu eşti plecat cu gândul după el, sau eşti Aici? Pentru că Adevărul care nu e Aici nu va fi nici la capătul unei căutări. Doar fii Aici fără să cari cu tine un "eu-căutător" şi vei recunoaşte libertatea fără un experimentator.” *** ”Ce vrei să spui prin: "Nu sunt pregătită pentru non-dualitate"? Mintea va susţine de la naştere până la moarte că nu eşti pregătită pentru Libertate. I-a hai să vedem, e cineva pregătit? Nu, nu e nimeni! Niciodată persoana nu e pregătită pentru Libertate! Nu ai observat, nici pentru moarte nu e pregătită vreodată! Dar oare pentru minte eşti? Dar când ţi-a fost îndesat pe gât primul gând, prima invitaţie la sclavie te-a întrebat cineva dacă eşti pregătită? Tu eşti deja Libertatea, draga mea, şi libertatea nu poate fi pregătită pentru libertate! Da, pentru persoană nu eşti pregătită niciodată. Nu ai observat? La cei peste 30 de ani ai tăi mintea tot timpul mai vrea o porţie din tortul cu durere al devenirii. "Hai, mai ia o porţie de suferinţă, că pentru asta eşti pregătită!" Gândul niciodată nu este pregătit pentru adevăr, pentru că mama lui mintea e doar o grosolană minciună, iar tatăl lui Speranţa este un iluzionist perfect.”  Trebuie să fii îndrăgostit atât de profund de libertate încât chiar şi atunci când stai pe budă să îi duci dorul. Cel ce tânjeşte numai după Adevăr, Adevărul îl va elibera.” *** ”N-ai ce să cauţi pe tărâmul libertăţii dacă vii la ea cu o imagine despre ea. Aceasta este doar sclavia care pretinde că e sinceră în căutare. Nu eşti TU.”  ” Când orice activitate încetează, iar A Fi dansează libertatea, tu eşti Libertatea.”***  ” Drăguţă ar trebui să ţi pese mai mult de libertate şi nu de limitarea minţii numită gramatică. Suntem atât de mândri de cunoaşterea noastră încât îi permitem să ne ţină în lanţurile sclaviei ca bieţi hamali ai gândului.”  ” Nu există decât o singură formă de suferinţă; şi anume aceea de a sta agăţat de gând cu orice preţ. A da drumul gândului, înseamnă libertatea Prezenţei, atât pentru el cât şi pentru tine care eşti Prezenţa vieţii veşnice însăşi!” *** ”Condiţionarea apare datorită fricii psihologice a omului în faţa necunoscutului, iar tu înveţi această frică ca şi gând în fragedă pruncie. Condiţionarea apare datorită faptului că înveţi separarea în fragedă pruncie şi atunci începi să te crezi/condiţionezi ca şi corp-minte şi uiţi altfel că tu eşti deja Totul din Întreg! Ideea că tu, Sinele/Totul din Întreg eşti Condiţionat este un alt gând care menţine condiţionarea sau dependenţa ta obsesiv-compulsivă faţă de gând. Condiţionarea înseamnă să te raportezi neîncetat la cap şi să uiţi că tu eşti deja Inima sau reîntregirea reîntregirii. Decondiţionarea înseamnă să realizezi nemijlocit de gând că tu eşti viaţa în care gândul curge liber, izvorând natural din liniştea care este sau din amintirea care nu este. Dar viaţa este etern liberă de micuţul şi temporarul gând care apare în Ea şi care vrea, cunoaşte, crede, speră, aşteaptă, cu alte cuvinte, caută neapărat o nouă şi neîncetată formă de devenire.” *** ”A visa este sau nu o libertate? vezi Libertatea de a visa este apogeul sclaviei!” *** ”A trăi ca Viaţa, liberă de orice folos, este cel mai mare folos. Doar frica gândului caută să îţi dea nevoia unui "folos", deoarece doar aşa îi poţi rămâne lui pe mai departe în sclavie.”***  ” Mintea care la început este dornică, înnebunită după libertate la final devine exact închisoarea din care trebuie să evadezi. Închisoarea conceptelor spirituale ultra avansate.”***  ”Căsătoreşte-te cu libertatea şi vei fi tu binecuvântarea întregii lumi. Pentru dacă te căsătoreşti cu tradiţia, cu ce au făcut sau zis alţii fără să bănui te căsătoreşti cu frica!” *** ”Rămâi în Tăcere până vei muri dizolvat în ea, ca ea! Doar recunoaşte chiar Acum starea ta de mormânt, din sicriu şi vei fi LIBER de absolut tot. Aceasta nu înseamnă că doar ai murit înainte de a muri, ci înseamnă că ai recunoscut că tu nu te-ai născut vreodată. Doar astfel vezi că această lume de vis e complet iluzorie!” ***  ”Tânjim după ceea ce rămâne din noi atunci când murim şi exact această viaţă veşnică liberă de închisoarea formei este adevărata noastră fiinţă Nenăscută, necreeată şi mai înainte de toţi vecii!” ***  ”Înainte de a ne naşte, noi toţi suntem/eram Unicul, după ce forma nu va mai exista, ne reîntoarcem natural în EL. Dar nu aştepta moartea pentru asta, Află-ţi libertatea chiar Acum!” ***  ” Libertatea sau Dumnezeu este prima şi unica dimensiune, restul sunt doar scorneli naive ale minţii omului pentru că gândul se crede desprins de El, înţelegi?” ***  ”De ce spui că mintea nu e lăsată de la Dumnezeu? Este efemerul o parte a eternului? Sau Eternul este complet liber şi etern întreg deci fără părţi? Eternul nu cunoaşte efemerul după cum efemerul nu poate cunoaşte infinitul etern!”***  ”Trebuie să vrei mai întâi să te trezeşti din vis, să îţi fie o foame nebună de libertate.”***  ”Cum vei obţine libertatea cu un cap plin de minte, adică de toate gunoaiele care ea le crede despre libertate?” *** ” A cunoaşte doar mintea înseamnă a cunoaşte doar gândul sau efemerul şi e complet lipsit de valoare. Asta este cauza ignoranţei şi a suferinţei întregii lumi. Recunoaşte chiar acum cunoscătorul cunoaşterii şi vei fi liber de sclavia cunoaşterii. A fugi să îndeplineşti voia "Dumnezeului tău, gândul, Înseamnă a fi Sisif.” *** ” Iubirea nu ştie de dorinţele minţii tale, scopul ei este de a te reda libertăţii nemărginite şi nu e constrângerea la o relaţie! Scopul iubirii sau al lui "Eu-Sunt" (dacă acceptăm premisa că ea poate avea vreun scop) nu este acela de a te aduce la o relaţie, ci la libertatea fericirii eterne, pe care deja o eşti, dar mintea ta limitată caută o relaţie, ai înghiţit pastila asta, mema asta indigestă, încă din copilărie; i nu e una oarecare, ci e una "până ce moartea vă va despărţi". Şi, în seara asta, vine un atac de cord şi unul moare, iar celălalt suferă ca prostul. Că asta e singurul repertoriu ştiut al minţii, încă din copilărie, Romeo şi Julieta. Scapă de înşelăciune şi realizează măreţia nepieritoare a Iubiri Divine, pe care deja o eşti. Nu deveni ceea ce vrea mintea ta să devii: un cerşetor plecat în căutarea iubirii. Nu poţi găsi ceva ce n-ai pierdut niciodată. Fii prinţul şi prinţesa! Fii iubire nu un bărbat sau o femeie tânjind după iubire!” *** ” Dar la început a fost cuvântul? Da. Şi uită-te şi tu ce dezastru, că după aceea ca şi acum nimeni nu a mai putut tăcea. Oare nu cumva la început era Dumnezeu? Oare nu cumva ca gândul şi implicit cuvântul să apară, tu trebuie să fii? Află această existenţă golită de gânduri şi cuvinte şi vei cunoaşte adevărata libertate nemuritoare. Pentru că tot ceea ce cunoşti prin cuvânt e doar o gâlceavă interminabilă a minţii ce îţi fură pacea! Tu nu eşti mintea!”  ”civilizatia liberaFalsului întotdeauna îi este frică de real. Iată de ce mintea pretinde Adevărul dar trăieşte o frică paralizantă faţă de el. Iată de ce oamenii spun: "Dar eu te iubesc Atmaji." Dar în fapt ei nu vin niciodată în Satsang, ei păstrează distanţa pentru că mintea se pricepe cel mai bine la asta. Mintea zice toate astea, mintea pretinde că vrea libertatea, dar nu vine niciodată în Satsang care e libertatea libertăţii. Minciuna are o frică paralizantă faţă de Adevăr, căci Adevărul oricând ar putea-o demasca, tocmai de aceea pretinde că-l iubeşte dar îl ocoleşte. Mintea ta va găsi orice motiv ca să nu te expui în Satsang să păstrezi distanţa în timp ce inima spune: "Nu-mi pasă nici dacă mă ucizi vreau să fiu a ta, vreau să fiu Libertatea dintotdeauna şi pentru totdeauna!"

atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro: "A te baza pe micul producător înseamnă să contracarezi asediul corporaţiilor, care îţi dictează ce să mănânci, ce să bei, cu ce să te îmbraci ba chiar şi cum să gândeşti. Mai înseamnă şi să-ţi organizezi singur propria producţie. Te salvezi tu, ca ţară şi îi mai ajuţi şi pe alţii care vor să o facă şi nu mai au cum. Micul producător contribuie la însănătoşirea României. Datorită lui vom rezolva în cea mai mare parte problema şomajului. Toată lumea va avea ceva de făcut. Dacă ştii să faci ceva cu mâna ta nu depinzi de nimeni, eşti autonom. Acum românii bat drumurile Occidentului, slugărind prin străini, în loc să muncească şi să prospere în ţara lor. Trebuie doar să promovăm micul întreprinzător, breslele şi meseriile larg răspândite, ajutate de o industrie performantă şi nepoluantă. Acţiuni precise, nu bătut apa în piuă pe marginea unor generalităţi. Micul producător ne oferă, prin urmare, definiţia succesului. La care adaug un mesaj pentru renaşterea speranţei şi a încrederii: pe plan internaţional România va ocupa locul care i se cuvine, de factor care contează în politica lumii. Noi ca popor trebuie sa fim uniţi, „în cuget şi simţiri“, să ne dorim libertatea de acţiune, care nu exclude să ne avem bine cu toată lumea. Trebuie să ştim însă ce vrem. Unde dorim să ajungem şi ce mijloace avem pentru a atinge scopurile pe care ni le-am propus! Aceasta este o decizie fermă, politică şi profesională. Prădătorii care au condus ţara ignoră viitorul şi nu ne pregătesc pentru el, pe ei nu-i interesează decât prezentul, să poată fura acum, când mintea este încă înrobită. Cei ce conduc România sunt făcuți, nu născuți. Ei sunt omul nou, creat înainte de ’89. Sunt niște mutanți, o altă specie! Asistăm la o disoluţie totală a ţării. Iar intelectualii păstrează o tăcere complice. Rar găseşti un intelectual integru. Mare parte dintre cetăţenii României pot fi comparaţi cu robii care servesc un sistem mafiot."

Augustin Jianu: ”Să nu te risipeşti, îmi spun adesea./ Să nu te risipeşti întru cuvânt,/ Statornic acribia pune lesa,/ Şi-mi fură libertatea prea curând./ Sunt rimei priponit ca de ţăruşă,/ Cu mult prea plicticoase adnotări,/ Ca balamaua văitându-se în uşă,/ Mă risipesc în false decantări./ Mă risipesc, mă risipesc din viaţă,/ Ca roua intr-o caldă dimineaţă.”  ”S-a dus dracului ţara toată,/ Nici nu trăim, nici nu murim,/ E-o criză clar de libertate, Şi mult prea mult, e prea puţin.”

Aung San Sou Kyi: ”Ar fi greu sa învingem ignoranta în lipsa libertatii de a afla adevarul.”

Aurel Iulian Aparaschivei: Poporul român se aseamănă cu pasărea ce a stat mulți ani în colivie.Iar cînd i se redă libertate,această pasăre a uitat să mai zboare.Scînteia mult așteptată de poporul asuprit poate veni de la o mână de patrioți gata oricînd de jertfa supremă.Altă cale de a trezi spiritul patriotic și războinic al românilor nu există.Orice luptă necesită sacrificiul uman.Numai așa românii se vor trezi din lunga nepăsare față de viitorul pruncilor lor.Eu nu mă pot resemna cu jugul sclaviei moderne și cu actualul stat mafiot.Sunt gata oricînd să mor ptr.o Românie mai bună.Cine își iubește viața o va pierde.Cine nu pune preț pe viața lui o va cîștiga.Cred că alături de alți frați și surori patrioți ca mine pot aprinde scînteia dreptății.Se vede clar ca bună ziua că este din ce în ce mai rău ptr.clasa muncitoare.....Iar România este îngenuncheată de datorii externe ptr.următorii 70 de ani.Ce bine să mai fie în acest ritm?Iar pașnic s-a văzut ce am rezolvat....Adică nimic!

Aurel Romila: ”În ce priveşte sănătatea mentală a românilor din perioada socialistă şi comunistă, a fost o sănătate a terorii, a fost sănătatea unor oameni care nici măcar nu erau foarte sinceri. Astăzi lucrurile nu mai sunt aşa. Însă acum lumea este prea liberă, este dezorientată. De aceea nu mai vede sensul. Deşi caută. Şi caută fie să-şi facă vreo casă mare-mare, fie să plece în străinătate să câştige mai mulţi bani, să aibă o viaţă cât mai bună. Oamenii sunt dezorientaţi. Trebuie să fim conştienţi că nu aici este paradisul, că avem o măsură, că urmează involuţia, vin bolile şi moartea. Trebuie să înţelegem lucrurile astea. Ele se învaţă la ora de religie. Nu sunt un viciu al societăţii, ci reprezintă cursul firesc al vieţii pe care îl ai aşa cum ţi-l pregăteşti. Nimeni nu spune să fii inactiv, Biserica nu propovăduieşte asta. Creştinismul te învaţă să fii muncitor. Să ai o casă, să-ţi faci o grădină dacă poţi, dar să fii şi moderat. Aşa o să-ţi fie bine. Altfel, singur nu-ţi va fi prea uşor. Spre sfârşitul vieţii te aşteaptă căminul, altul care să-ţi dea de mâncare.”

Aurelian Silvestru: "În fiecare dimineaţă, te ridici din pat şi te gândeşti la ziua care vine. Eşti liber. Eşti un creator şi poţi alege. Ai dreptul să-ţi croieşti destinul cum îţi place. Este viaţa ta. Poţi să-i conferi un alt sens. Poţi merge pe un alt drum. Poţi... Dar ştii cum procedăm de obicei? Marea majoritate dintre noi alege drumul obişnuit, drumul bătătorit de alţii! Ne temem de necunoscut, de nou, de luptă şi trecem peste şansa de a fi ca El. Aşa rămânem o posibilitate nerealizată... Vine o zi, însă, când priveşti înapoi şi atunci auzi glasul copilului din tine care te întreabă: "De ce n-ai riscat? De ce nu ai crezut în minunile pe care ai fost în stare să le săvârşeşti?" Iar tu nu ai niciun răspuns. Şi doar asculţi, înfrânt, cum plânge trist copilul pe care l-ai ucis în tine...”

Avramescu Norvegia Elena: ”Numai copiii inteligenţei sunt liberi.”

Ayn Rand: "Bogăţia Americii nu a fost creată prin sacrificii publice închinate binelui comun, ci prin geniul productiv al unor oameni liberi care şi-au urmărit propriile interese personale şi clădirea propriilor lor averi private"

B.F. Skinner: ”Societatea atacă timpuriu, atunci când individul este neajutorat. Îl înrobeşte aproximativ înainte ca el să fi gustat libertatea. Teologiile îţi vor spune cum se face - teologia o numeşte construirea unei conştiinţe sau dezvoltarea unui spirit altruist. Psihologia îi spune dezvoltarea unui superego.”

Barry Goldwater: ”Dacă preţuieşti libertatea ta, atunci nu lăsa totul pe seama marelui Guvern.”

Benedetto Croce (1866 - 20 noiembrie 1952): ”Libertatea la singular există numai în libertățile la plural.

Bertrand Russell: ”E cât se poate de clar, gândirea nu poate să fie liberă, câtă vreme profesia pe care ai ales-o nu îţi permite să câştigi suficient cât ai nevoie pentru a trăi.”  ”Adepţii capitalismului sunt foarte pricepuţi atunci când e vorba de a invoca principiile sacrosancte ale libertăţii, care sunt înglobate într-o singură sentinţă: cei privilegiaţi nu trebuie opriţi din exercitarea tiraniei asupra celor lipsiţi de privilegii.”

Bill Jay: ”Convingerea că eşti valoros şi pasiunea pentru idealuri fuzionează într-o atitudine faţă de viaţă care este pozitivă, liberă, nobilă şi înălţătoare spiritual.”

Bob Proctor: ”Adevărul este că nu te vei putea bucura niciodată de ceva de care te cramponezi, întrucât libertatea este absolut esenţială pentru a-ţi putea continua creşterea şi a-ţi atinge astfel adevăratul potenţial.

Boethius: ”Cei care au raţiune au şi libertatea de a voi sau de a nu voi.

Bogdan Constantin Proca: ”Omul îşi trăieşte viaţa De sclav al divinităţii Hranindu-se cu speranţa Pentru ziua libertăţii. umilul om Rămâne un sclav etern Si-al Satanei din Infern... ”

Boris Marian Mehr: "Sunt un om liber,/ Maimuțele lui Brueghel/ Erau libere pe pânză."  ”Lipsa libertăţii fizice contribuie la creşterea lipidelor.”

Bronnie Warre: ”Aş fi vrut să-mi trăiesc viaţa aşa cum am vrut şi nu viaţa pe care o aşteptau alţii de la mine". Acesta a fost cel mai întâlnit regret printre bolnavi. Când oamenii realizează că viaţa lor este pe punctul de a se sfârşi, se uită în trecut şi îşi dau seama câte visuri au rămas neîmplinite. Mulţi dintre oameni nu şi-au onorat nici măcar jumătate dintre visurile pe care le-au avut şi asta din cauza deciziilor pe care le-au luat sau nu le-au luat. Sănătatea aduce cu ea o libertate de care puţini suntem conştienţi, până în momentul în care nu o mai avem...”

Calatorul Descult: Mai mor c-o zi , mai zbor c-o noapte/ Visez închis în libertate/ Mai sunt ucis de uri răzlețe/ Mai cad din zbor de frumusețe/ Dar iert păcatul orișicui/ Eu sunt poetul nimănui

Camelia Opriţa: ”Am libertatea de a mă căţăra pe nori,/ şi sângele mi se face muguri./ Deşi plouă cu flori peste mine,/ nu mă mai satur de cer.”  ”Libertatea si dumnezeuApropiindu-te de Dumnezeu trebuie să-ţi arăţi fiinţa unitară, rod al Creaţiei Sale, că sufletul ţi-e suflare dumnezeiască, iar trupul ţi-e zidire pământească, că numai prin rugăciune îţi recapeţi adevărata libertate de a sta în dreapta Adevărului.”

Candace Bushnell: ”Poate că anumite femei nu sunt menite să fie domesticite. Poate că doar au nevoie să alerge libere până când găsesc pe cineva la fel de sălbatic ca să alerge cu ele.”

Carl Jung: "Libertatea creaza mai multa libertate, in timp ce supunerea la legea oarba a unui orb demiurg creaza tot mai multa sclavie. Nu te poti elibera inchinandu-te la lanturi, ci rupandu-le"

Carl L. Becker: ”Nimeni nu poate nega faptul că o mare parte din publicitatea modernă este, în esenţă, necinstită; şi se poate susţine că libertatea de a minţi tot timpul pentru a obţine profit privat nu înseamnă să abuzăm de dreptul la libera exprimare, indiferent dacă este vorba despre încălcarea legii sau nu. Dar o întrebare este: cât de mult neadevăr trebuie permis de lege, pentru obţinerea profitului privat?”

Casian Balabasciuc: ”Am întrebat cerul cum aș putea să-mi sting setea și cerul mi-a dăruit apa. Am întrebat apoi câmpia ce să fac ca să scap de foame, iar câmpia mi-a întins cu bunăvoință pământul. Am întrebat pădurea cum aș putea învinge frigul, iar pădurea mi-a dat lemnul. Am întrebat muntele cum să sporesc în tărie, iar muntele mi-a arătat piatra. Am întrebat veșnicia unde pot să-mi găsesc împlinirea și Dumnezeu mi-a sădit în suflet libertatea.”  ”Săraci sunt mulți, puțini bogați./ E de vânzare libertatea/ Când unii, lacomi scăpătați,/ Abandonează demnitatea.”

Catalin Manea: ”Orgoliul nu îţi permite să trăieşti liber. Dăruieşte tuturor ceea ce ţi-ar plăcea să primeşti. Dăruieşte pace şi iubire. Însă, nu dărui pentru a primi. Doar dăruieşte.”  ”Urmează-ţi libertatea, dar nu uita să iei şi moralitatea cu tine.”  ” Dacă viaţa ţi-ar lua toate dorinţele, toate râvnele şi toţi stimulii, să ştii că nu ai rămâne gol. Dimpotrivă. Atunci ai fi plin. Plin de puritate şi liber de iluzie.”  ”Oferă ceea ce ai vrea să primeşti. Dăruieşte ceea ce ai vrea să găseşti. Şi fă asta necondiţionat, fără aşteptări, fără îndoieli, fără suspiciuni. Şi, făcând asta, vei inţelege de ce faci ceea ce faci, pentru că te vei trezi în Tărâmul Libertăţii.”  ”O frunză se lasă purtată de adierea vântului, fără a se opune. O frunză ştie că viaţa o conduce unde este locul potrivit pentru ea. O frunză este liberă.”

Cesare Beccaria: ”Desfrânarea nu decurge atât din necesităţile omului izolat şi liber, cât din pasiunile omului ce trăieşte în societate şi e sclav. Forţa ei provine nu atât din satisfacerea plăcerilor până la saţietate, cât din acea educaţie care începe prin a crea oameni inutili pentru ei înşişi, insistând doar asupra utilităţii faţă de alţi oameni.”

Cesare Cantu (5 decembrie 1804 - 1895) Cu cât avem mai puține dorințe, cu atât suntem mai liberi.

Cezar Preda: cine se teme de libertatea presei, nu e liberal.

Chabua Amirejibi: ”Libertatea, frăţioare, libertatea trebuie să ţi-o cucereşti singur... Uite aşa, nu te atinge de alţii, pentru ca nimeni să nu sufere din cauza ta şi trăieşte aşa cum îţi spune inima.”

Chamfort: "Esti liber cand poti sa te balbai "; "Puterea de a spune NU este primul pas spre libertate.”

Charles Abrams: ”Ce este libertatea? zbaterea omului pentru libertate, creativitate, genialitate - cu egoismul şi erorile sale.”

Charles Bukowski: ”Sunt puţine sufletele libere cu adevărat, dar când te întâlneşti cu ele le recunoşti imediat, mai ales pentru că îţi dă un sentiment de bine faptul de a vă găsi împreună.”

Charlie Chaplin: Este o #dorinţă #stranie aceea de a căuta #puterea şi de a pierde #libertatea.

Chloe Rattray: ”Libertatea? Exact astfel este şi viaţa – uneori crudă, uneori frumoasă, tot mereu confuză, înfricoşătoare şi antrenantă – şi trebuie doar să ne descurcăm cu ea. Asta este libertatea.”
 ce este libertatea? Pentru unii libertatea este să faci ceea ce doreşti, pentru majoritatea însă, aceasta este dreptul de a nu face ceea ce nu doreşti.”

Chris Hedges: ”Trăim într-o vreme în care medicii distrug sănătatea, avocaţii distrug justiţia, universităţile distrug ştiinţa, guvernele distrug libertatea, presa distruge informaţia, religia distruge moralul, iar bancile distrug economia.”

Cicero: ”Dulce este cuvântul pace, şi ea însăşi este binefăcătoare; însă este o mare deosebire între pace şi robie: pacea este libertatea netulburată; robia este cea mai mare nenorocire, care trebuie respinsă nu numai prin război, dar chiar şi prin moarte.”

Ciprian Olinici: ”Hristos nu a scos pe nimeni din întuneric cu forţa, pentru că propovăduirea Lui ne duce cu gândul la libertatea noastră, a celor care, auzind chemarea, o putem urma sau o putem ignora. Dumnezeu nu mântuieşte pe nimeni în mod mecanic, în virtutea unei amnistii generale, ci El propune şi aşteaptă răspunsul nostru. Chiar şi în iadul lipsit de lumină şi plin de răutate, Dumnezeu este Cel Care respectă libertatea persoanei umane.”

Clare Kramer: ”Spre deosebire de viaţă, actoria nu cere condiţionare socială. Mă simt liberă să-mi las personajul pe care-l interpretez să facă orice trebuie făcut. În plus, niciodată nu m-am gândit la ele ca negative, toate au motivele lor care merită osteneala.”

Claude Levi-Strauss: ”Adeziunea la modul de viaţă occidental... rezultă nu atât dintr-o alegere liberă, cât din lipsa unei alternative.”

Claudiu Petrică Un popor care nu este liber nu poate emite pretenții. Doar oamenii liberi au drepturi.

Colin Turner: ”Fericirea presupune curajul de a trăi viaţa pe care doreşti s-o trăieşti; curajul de a deveni ceea ce vrei într-adevăr să devii, de a face ceea ce ţii neapărat să faci - ai întreaga libertate de a alege toate aceste lucruri.”  ”Libertatea de a alege este un drept pe care îl ai din naştere - împrejurările, întâmplările nu au nimic de-a face cu destinul. Ele nu reprezintă altceva decât consecinţa opţiunilor tale trecute - sau a abţinerii tale de a formula vreo opţiune.”

Constantin Ardeleanu: "Tirania cea mai cruntă: să fii pauper într-o ţară liberă."  ”Incongruenţii militează pentru libertatea de a se bâlbâi.”

Constantin Iordache: ”Să-mi dai, Doamne,/ Libertate, întâi de toate,/ Har bogat din zori în noapte,/ Visele să-mi trec în fapte!”

Constantin Tsatsos: „Pe copil trebuie să-l înveţi de mic ce este libertatea.” 

Constantino: "Nu ai ce face, e dictatura!", auzeai inainte de '89."Vrem libertate. Jos dictatura. Dumnezeu este cu noi!"-se striga in iarna dintre ani.Dintotdeauna (parca azi mai mult ca oricand) Dumnezeu ne intreaba ce facem cu libertatea noastra? Fiecare avem libertatea de a face ce vrem: de a minti, insela, fura. De a suferi, rabda, spera. De a zice ca orbul nu vede, surdul n-aude, mutul nu poate striga, copilul nu intelege, pamantul nu simte, apele nu plang... Avem libertatea de a striga la Dumnezeu sau macar de a ne gandi la El. Avem chiar libertatea de a nu ne gandi la El....Ce facem cu libertatea noastra?Astazi omenirea are tot ce-i trebuie pentru a se bucura de viata: resurse, tehnologie, “vreme buna”. Alegem, insa, sa nu ne bucuram, alegem sa ne veselim, fiecare in functie de posibilitati. Cei mari dau ,,tonul”. In acest spirit ne nastem, calatorim si trecem de aceasta lume. Ne-am pierdut amagiti de dorinte.Ratacim nelinistiti pe caile viselor noastre. Suntem in faza copilariei; ne plac povestile cu eroi salvatori veniti din alte lumi, ne plac jocurile, ne place sa invingem cu orice pret, chiar trisand. Nu ne place un joc in care sa ne bucuram toti, ne place sa invingem, mergem sa-l consolam pe cel “batut”, desi stim ca am castigat necinstit. Ce victorie!”

Contele Incappucciato: ”Cu cât cunoaştem mai multe, cu atât descoperim că este necesar să cunoaştem şi mai ales să înţelegem şi mai multe. Important este să ne păstrăm vie dorinţa de cunoaştere, căci aceasta ne duce spre Adevăr şi Libertate.”

Cornelia Georgescu: ”Pe această planetă, orice om este liber...”

Corneliu Coposu: ”Astăzi se calcă în picioare drepturile omului în numele libertăţii. În numele libertăţii se înscenează culpe, se falsifică documente, se reabilitează nărăviziţii trotuarului politic. Şi tot în numele libertăţii se sparg capete, se mută fălci incomode, se trag salve din arme cu repetiţie şi se trimit în puşcărie cetăţeni nevinovaţi.”

Costel Macovei: ”Din păcate, libertatea este moartă şi ei uită să scrie anunţul în ziare florile sunt crescute în ghivece. ele nu ştiu ce înseamnă libertatea, fericiţi cei ce au gustat sălbăticia chiar dacă libertatea era doar un vis.”  ”atâta timp cât viaţa e o cuşcă şi eu sunt maimuţa care îşi ia porţia zilnică de mâncare lăsată cum pot să spun cum e afară, în junglă, în libertate deplină? chiar dacă ne naştem liberi, suntem învăţaţi să ne spălam, să ne tundem, să vorbim frumos suntem învăţaţi să respectăm toate interdicţiile şi să atacăm cu pietre orice abatere astfel încât să ieşim din viaţă obosiţi şi înstrăinaţi, alienaţi, abandonaţi ca să ştiu ce au făcut din mine tabuurile şi interdicţiile ar trebui să-mi amintesc ce făceam într-o viaţă anterioară când eram leneş şi mă întindeam pe câte o creangă în căutarea mâncării dar nu ştiu ce simte un leneş, nici măcar un vierme sau o albină nu ştiu.”

Costel Stancu: "A fi liber înseamnă/ a-ți imagina o fereastră/ exact în locul unde ceilalți/ au bătut deja/ cuiul spînzurătorii” **"o scară coborâtă din cer/ între treptele ei se deschid ferestre/ prin toate deodată scoți capul și strigi:/ libertatea e o ureche smulsă celuilalt!// ești singur și speriat sufletul tău/ se maimuțărește la geam/ (aplauze) și/ se aud cum plescăie pe apă/ picioarele de lebădă ale morții./ atît.” **""a fi liber înseamnă/ a-ți imagina o fereastră/ exact în locul unde ceilalți/ au bătut deja/ cuiul spînzurătorii” **"Libertatea e o ureche smulsă celuilalt!”  "risipiți-vă aurul și urmați-mă strigă nebunul acolo unde vă/ duc eu vă puteți recăpăta libertatea pe un pumn de nisip " sută de ani de sclavie celui care nu laudă / chipul femeii sale, căci nu e #libertate mai mare decît aceasta!  invață să vezi, în tăcere, cu inima!/ Cuvintele sînt strălucitoare, dar goale./ Ca fuduliile unui sultan, dimineața./ Ascultă-ți sufletul, rămîi acolo!/ Orb, surd și nebun în uitarea de sine./ Îți desenează, pe nisip, o formă oarecare./ Vei fi liber atîta vreme cît nu îți vei conștientiza nici centrul, nici marginile./ mie de savanți își vor smulge bărbile/ chinuindu-se să te cuprindă în formulele lor moarte./ Viața e acum și aici: în femeia ce/ și-a pierdut mințile așteptînd o corabie/ să-i aducă acasă fiul pe care nu l-a născut niciodată./ În pescarul ce pîndește, cu pușca la ochi, peștele zburător./ În copilul ce plînge fără să știe că înghite aerul/ îmbîcsit al zilei și ni-l înapoiază purificat./ Ei sînt fericiți. Văd, în tăcere, cu inima.”  ”Cuşca/ Cu timpul,/ fără să îşi dea seama,/ fiecare construieşte/ împrejurul său/ cuşcă imaginară./ Se strînge, se strînge/ pînă cînd gratiile ei/ îi trec prin suflet,/ atît de firesc/ încît par să fi fost/ dintotdeauna acolo./ Astfel,/ omul devine/ animalul de companie/ al propriei libertăţi/ pierdute.” *** ”cu îngăduință îți dezleagă lanțurile de la mîini și picioare/ îți scot din gură călușul primești înapoi femeia copiii/ cîinele care a refuzat hrana cît ai stat în sclavie / casa și grădinile sînt din nou ale tale ai voie să vorbești / în piața orașului să călătorești în țări îndepărtate să te / rogi nes libertatea, sclavia,  tingherit Dumnezeului tău astfel ei se simt / mărinimoși nu știu că tu nu ai fost niciodată al lor / (regele e stăpîn peste corăbiile sale dar/ nu și pe aroma boabelor de cafea)/ ești liber din ziua cînd ai privit de pe mal cum / trupul tău ce plutea pe rîu în jos era devorat / de pești și nu ai simțit nici o durere.”

Costel Zăgan: ”Doamne ce liber am fost odată”  ”Eu sunt liber. Dumneavoastră?”  ”Libertatea este incompatibilă cu... paradisul.”

Dan Puric: ”Trebuie s-avem valori comune sufletesti. Uneori, ca sa facem ce trebuie, trebuie sa renuntam la visele noastre.” ”Libertatea nu se poate manifesta decât prin proximitatea sufletului.”*** ”Libertatea merge mână în mână cu demnitatea omului.” *** ”Una este robul social, sluga, şi una este să fii robul lui Dumnezeu. Acesta trăieşte libertatea absolută fără să aibă frică de moarte.”

Dan Quayle: ”Jur credinţă drapelului creştin şi Mântuitorului, al cărui Regat rămâne de neclintit, un Mântuitor, răstignit, înălţat şi sosind iarăşi, cu viaţă şi libertate pentru toţi cei care cred.”

Dan Tarchila: ”Suntem mai liberi decat putem banui si lucrul asta ne sperie. Preferam sa ne complacem in ideea destinului si asta numai ca sa aruncam propriile noastre esecuri pe spinarea unor forte necunoscute.”

Daniel Octavian: «Nu îţi mai aparţii, nu îţi mai eşti propriul stăpân, dar faptul că pentru încă o vreme, o scurtă vreme îi împiedici pe noii tăi stăpâni să afle că le aparţii îţi oferă un răgaz în care poţi păstra vie iluzia libertăţii. » Ei nu pot stăpâni decât viaţa ta. Moartea rămâne a ta. De câte ori te pot ucide?”

Daniel Visan-Dimitriu: ”Gândurile îţi pot fi duşmani/ ce nu-i oferă libertăţii cheie.”

Daniela Pană: ”Si te las in libertate/ Eu voi fi-n pustietate.”

David Ben-Gurion: ”Testul democraţiei este libertatea criticii.”

David Boia: ”Libertatea deplină presupune răspundere nelimitată.”  ”Fără respectarea legii, libertatea devine dezordine.” ”Singurul grad de libertate autonom este căderea liberă.”

David Daniel Adam: ”Ce este libertatea? liberi, să ne respirăm unul pe altul!”

David Kelley: "Motivarea unei societăţi libere stă în individualism. Fiecare formă de totalitarianism a căutat controlul peste minţile indivizilor, şi a înţeles că trebuie mai întâi să submineze încrederea individului în validitatea propriilor facultăţi mintale.”

David Lloyd: ”Eu sunt interesat de asta: cum artiştii şi scriitorii folosesc arta ca terapie. Cum evadăm în lumile pe care le creăm noi. Noi toţi suntem victime şi numai puţini dintre noi suntem cu adevărat liberi.”

Declaratia Universala a Drepturilor Omului: Articolul 19: Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.”

Deepak Chopra: ”Sinele real, care este spiritul sau sufletul nostru, este complet liber. El este imun la critici, nu se teme de nici o provocare şi nu se simte inferior nimănui.”  ”Succesul include însă mai multe faţete: o stare de bună sănătate, de energie şi entuziasm, relaţii interumane plăcute, o stare de libertate creativă, de stabilitate emoţională şi psihică, sentimentul bunăstării interioare şi starea de pace mentală.”  ” Timpul petrecut în natură permite de asemenea racordarea la calităţile inerente acestui câmp al potenţialităţii pure: creativitatea infinită, libertatea şi beatitudinea.”

Democritius „Caracteristica libertatii este dreptul de a vorbi deschis.”

Demostene Botez: ”Dragostea de carte nu-ţi alterează nici personalitatea, nici spiritul, nici simţul de libertate. Rămâi cu impresia netă de independenţă de totdeauna, având în acelaşi timp crescut, elanul sufletesc şi vital pe care-l excită orice pasiune.”

Demostenes: „Nu poate fi o nenorocire mai mare pentru oamenii liberi decat pierderea libertatii cuvantului.”

Denis de Rougemont: „Libertatea nu e un drept, e asumarea unui risc.”

Dinu Patriciu: ”Lucrurile se fac cu pasiune. Fără pasiune nu se poate face nimic. Dacă nu-ţi place un proiect, nu te apuci de el. Iar banul îţi dă libertatea de a te apuca numai de ce îţi place.”

Doina Postolachi: ”în nerostire,/ cuvintele se îmbolnăvesc./ Cuvântul nerostit/ e ca o pasăre în colivie./ Oricât de frumoasă/ ar fi această pasăre,/ locul ei e altundeva./ I-am putea reda/ libertatea
în necuprinsul cerurilor/ pe hârtie.”

Dorin Farca: ”Multa lume considera "incalzirea globala" ca fiind o manipulare. Care ar fi totusi scopul ei ? Aceleasi ersoane considera ca... "limitarea libertatilor si drepturilor cetatenesti". Hai sa va spun un secret. In toate tarile este dictatura si toate aceste dictaturi zonale/ regionale se supun la randul lor unei dictaturi globale. Si... intr o dictatura nu exista "drepturi si libertati cetatenesti" ci doar... diferente intre lungimea lesei... functie de cum considera satrapul/ ciocoiul in acel moment ce e mai bine pentru ca sclavii sa fie mai docili. Legat strict de "incalzirea globala", nu sunt suficient de documentat incat sa port o discutie pe teme de fizica/ chimie pe acest subiect. Si... cum incalziri sau raciri globale au mai existat si inainte de "existenta" omului... ma abtin. Totusi, o logica elementara ne spune ca norii de porcarii ridicati artificial de "pamanteni" nu au cum sa nu aiba efecte climatice. Dar, fara a aduce "incalzire globala" in discutie... vad in jurul meu poluarea. Uitati va in jur. Lasati telefonul si masina deoparte cateva zile si o sa o remarcati si voi. Deci... chiar daca "incalzirea globala" ar fi un hoax... daca ea face oamenii sa devina preocupati cat de cat de mediul inconjurator (se pare ca alte tactici nu au reusit pana acum)... mie mi se pare un lucru bun. Cat despre libertati si drepturi cetatenesti... ele pot exista doar intr o Democratie... care poate fi doar Directa. E absurd sa vorbesti despre libertati intr o dictatura )) Mila sau ingaduinta pe care o "arata" un stapan pentru ca asa e oportun pentru el la un moment dat nu e libertate.  ”Tot se face caz ca, inainte de 89 nu te lasa "partidul" sa iesi din tara.Dar de ce, cam de prin 91 pana prin 2003, desi "partidul" nu mai exista sa ne restrictioneze iesitul din tara... "tarile libere" ne refuzau in intrarea in ele... chiar si ca simpli turisti ?De ce... chiar si azi e o adevarata problema sa primesti, ca roman.... "viza de America" ? Deci, hai sa mai lasam vrajelile astea ieftine.”

Dumitru Delcă: ”Poţi rămâne un învins,/ Sau poţi avea libertate.”  ”La început eram cu toţii oameni./ Nu ne acopereau nici griji şi nici nevoi./ Ne durea pe toţi o cât de mică pierdere./ Toţi aveam, pe masă, aceleaşi bucate./ Toţi ne bucuram de multă libertate./ Până când/ rasa ne-a înstrăinat,/ credinţa ne-a separat,/ politica ne-a învrăjbit,/ averile ne-au despărţit./ Astăzi nu mai suntem oameni.”

Dumitru Negoita: ”Privesc fix, pe nesăturate, la leşiatice nădejdi. M-aş cufunda într-o adâncă visare ca, trezindu-ne, rând pe rând, să simţim o altfel de libertate.” 

Duras Cel Intelept: ”SA FIE LIBERTARISMUL O UTOPIE ? Alfredo Maria Bonanno-anarhist contemporan insurecţionar, analizează o dezbatere clasică între anarhişti şi etatişti, redând astfel o posibilă discuţie între cele două tabere. Astfel, “când aceşti domni spun “voi sunteţi utopişti, voi anarhiştilor sunteţi visători, utopia voastră nu ar funcţiona niciodată”, trebuie să le replicăm “ da, este adevărat, anarhismul este o tensiune, nu o realizare, nu o încercare concretă de a aduce anarhia mâine dimineaţă”. Dar, trebuie şi să fim capabili să spunem despre dumneavoastră, distinşi domni democraţi din guvern, care ne reglaţi vieţile, care credeţi că puteţi să intraţi în capetele noastre, în minţile noastre, care ne guvernaţi prin opiniile pe care le formaţi zilnic în ziarele voastre, în universităţi, în şcoli, etc, voi domnilor, ce aţi realizat? O lume în care să merite să traieşti? Sau o lume a morţii, o lume în care viaţa este o afacere monotonă, lipsită de orice calitate, de orice înţeles ? O lume în care cineva care atinge o anumită vârstă şi este pe cale de a se pensiona se întreabă “Dar ce am făcut eu cu viaţa mea? Care a fost sensul vieţii mele în toţi aceşti ani?” Asta este ceea ce aţi realizat, aceasta este democraţia voastră, ideea voastră despre Alienarea individului s-a extins de la stadiul în care acesta este forțat să muncească pentru a supraviețui la stadiul în care acesta supraviețuiește pentru a munci. Altfel spus, dependența de muncă a depășit zona fizică, și a corupt psihicul uman, făcând din muncă o ocupație, o soluție la inactivitate, o soluție la o viață goală. Scopul acestei economii este mai mult legat de necesitatea politică de a produce producători și consumatori, decât de necesitatea reală de a produce bunuri. Prin angajare, forța de muncă nu este singura care se vinde. Odată cu forța de muncă individul își vinde sinele. “Toți acești tineri care zâmbesc la interviurile pentru locurile de muncă, care au dinții albi pentru a le da un avantaj, care învață engleza pentru a avansa în cariera, care se căsătoresc sau divorțează pentru a urca pe scară, care fac cursuri de leadership sau practică auto-îmbunătățirea… persoana care își scoate piercing-urile, merge la frizer și se ține ocupată cu proiecte… această mică mulțime agitată așteaptă cu nerăbdare să fie angajată în timp ce face tot ce poate ca să pară naturală, este rezultatul de a salva ordinea muncii printr-un etos de mobilitate.” Această mobilitate reprezintă tocmai îndepărtarea individului de ceea ce îl constituie, de ceea ce este, de ceea ce vrea cu adevărat, pentru a deveni o marfă, pentru a se putea vinde pe sine angajatorului său, întrucât calificarea profesională și competentă nu mai reprezintă de mult criteriile care conduc la selectarea forței de muncă, ci relațiile sociale, talentul de a întreține și de a forma relații sociale, zâmbetul, corpul tipizat, nivelat, pseudoclasicizat, aspectul fizic plăcut, vocea, vestimentația. Prin munca de tip capitalist, omul refuză să fie uman și devine “capital uman”, “resursă umană”. Hommo sapiens devine homo aeconomicus și atât, iar în celelalte arii ale activității de tip uman devine turist, divorțat, oaspete, fantezist. “Trebuie să vedem că economia nu este în criză, economia este însăși criza. Nu e vorba că nu există destule locuri de muncă, ci că există prea mult de muncă.”Astfel, clasele sociale nu mai reprezintă o categorie în care adeziunea este semnată prin funcția ocupată, ci o zona a socialului în care domină cultul muncii, indiferent dacă ești angajat sau angajator. Mica burghezie, întreprinzătorii mici și mijlocii, cei imparțiali, obiectivi, neutri, mici patroni, șefi, directori, intermediari, manageri, profesori, jurnaliști, funcționari publici minori, care nu doresc decât o viață “lipsită de griji și retrasă”, cu toții constituie un triumf al ignoranței și al egoismului asupra solidarității și empatiei. “Această mlaștină este predispusă să fie campionul falsei conștiințe, pe jumătate adormită și mereu pregatită să închidă ochii la războiul care se desfășoara de jur împrejurul ei”  ”Libertate - Una din avutiile cele mai de pret ale imaginatiei omenesti. Munca liberă presupune oameni liberi, adică oameni a căror existență să nu poată fi condiționată de obligația de a munci, oameni care să nu fie șantajați că dacă nu muncesc vor muri de foame. Libertatea înțeleasă de capitaliști e libertatea de a muri de foame dacă nu te lași exploatat. Munca liberă presupune folosirea resurselor în comun, și nu însușirea acestora de către câțiva care să facă profit din nevoia oamenilor de a bea apă, de a mânca, de a avea un adăpost deasupra capului.Guvernul și Statul nu există pentru cei de la care iau taxe şi cărora le comandă viaţa, ci doar pentru a se asigura că bogații – care îl controlează în mare măsură – își vor păstra în siguranță puterea de a exploata alți oameni pentru a-și mări averile.Tineri școliți și inteligenți se plâng că în România nu există “cultul muncii”, adică nu există supunere totală în fața șefilor şi a exploatării. Dar nici un om nu trebuie să fie obligat să muncească. Munca nu trebuie să fie o pârghie de înrobire a oamenilor, ci de eliberare a lor. În România nu lipsește “cultul muncii”, ci lipsesc înţelegerea libertăţii, solidaritatea şi lupta pentru eliberarea oamenilor din condiţia de supuşi ai profitului.”

Ecaterina Bargan: ”S-ar zice că libertatea s-a acomodat/ arestului la domiciliu şi undeva mult prea/ adâncul din mine, doar el vrea să fugă.” 

Ecaterina Chifu: ”A fi liber înseamnă a te bucura de drepturile conferite prin lege, în pace şi demnitate, a profita de binefacerile culturii pentru înflorirea propriei personalităţi, a participa la exerciţiul democratic în ţara ta, a te bucura de civilizaţia ce trebuie să caracterizeze orice comunitate umană.  A fi liber înseamnă a te bucura de drepturile conferite prin lege, în pace şi demnitate, a profita de binefacerile culturii pentru înflorirea propriei personalităţi, a participa la exerciţiul democratic în ţara ta, a te bucura de civilizaţia ce trebuie să caracterizeze orice comunitate umană.”  ”Libertatea este dorinţa de a cunoaşte fericirea, de a trăi în plan afectiv, la cele mai înalte culmi ale umanităţii, de a te bucura de valorile democraţiei, de a-ţi manifesta cele mai alese sentimente, într-o societate deschisă. Libertatea este nevoia de a depăşi limitele cunoaşterii umane, de a accede la sursele cunoaşterii pentru desăvârşirea propriei personalităţi.”  ” Libertatea este o coordonată esenţială a existenţei umane. Ea înseamnă viaţa ce oferă speranţe, cerul senin al patriei în care te-ai născut şi trăieşti, ea înseamnă visul ce poate deveni realitate, prin muncă şi perseverenţă. Libertatea trebuie preţuită mult şi apărată de cei ce o au şi recâştigată de cei care din nefericire au pierdut-o, dorită intens de cei ce n-au cunoscut-o niciodată.”

Eckhart Tolle: ”Cu cât sunteţi mai identificat cu mintea dumneavoastră, cu atât mai mult suferiţi. Sau puteţi privi acest lucru şi în felul următor: cu cât sunteţi mai capabil să respectaţi şi acceptaţi clipa Acum, cu atât sunteţi mai liber de durere şi suferinţă – şi de mintea egocentrică.”

Edward L. Hudgins: ”Mulţi din concetăţenii noştri nu mai au sufletele tolerante şi moravuri de bărbaţi şi femei liberi. Ei au suflete şi moravuri de birocraţi şi tirani mărunţi care vor să conducă vieţile vecinilor.”

Elena Stan: ”Cel care iubeşte cu adevărat, respectă libertatea celuilalt de a alege şi de a pleca în căutarea fericirii pe alt drum.”

Elie Wiesel: ”Atâta timp cât un disident este în închisoare, libertatea noastră nu este autentică. Atâta timp cât unui copil îi este foame, vieţile noastre vor fi pline de angoasă şi ruşine.”

Emil Cioran: ”Libertatea este un principiu etic de esenţă demoniacă.”  „A vrea să fii liber înseamnă a vrea să fii tu însuţi.”  "A te crede liber e tot ce poate fi mai frumos - şi mai superficial”  Paradoxul tragic al libertăţii: mediocrii, singurii ce-i fac existenţa posibilă, nu pot să-i garanteze dăinuirea.”  „Beţia de a fi liber nu-i decât un freamăt înlăuntrul unei fatalităţi.”  ”civilizatia libera Întreg amarul fiinţării se evaporă la ideea că oricând e în putinţa noastră să-l curmăm, că ascundem în noi înşine imensa libertate a absenţei noastre şi că ne putem răscumpăra căderea în dureri sterpe sau în banalitate prin genialitatea negativă a sinuciderii. De n-am fi în stare să ne închipuim - şi să ne consolăm astfel - prilejul prin care ne-am face seama, actul infinit al liberării de sine, vieţuirea n-ar avea nicio scăpare din ea însăşi, iar ocna respiraţiei nicio bănuială de văzduh. Dar această idee face din fiecare dintre noi un stăpân, fără a fi totuşi slugi fiindcă n-o trecem în fapt.”

Emil Constantinescu: ”RENAŞTE SCLAVIA. Traficul de persoane în Europa post comunistă. Traficul de fiinţe umane numele modern al comerţului cu sclavi este o practică socială, veche de milenii, acceptată în anumite perioade istorice prin legi, scrise sau cutume. Dacă, modernizarea şi democratizarea statelor au condus începând cu secolele XVIII – XIX la abolirea sclaviei, nu la fel s-a întâmplat cu exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor ori cu munca impusă forţat unor persoane, recrutate prin promisiuni mincinoase pentru a fi vândute în scopul profitului. Aceste practici continuate latent au explodat brusc la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI pe continentul european ca o afacere de miliarde de dolari, a doua ca profitabilitate după traficul de droguri. Cu atât mai profitabilă cu cât spre deosebire de traficul de droguri, „produsul” poate fi revândut. În acelaşi timp numărul mare al victimelor traficului de persoane înregistrat în statisticile oficiale cărora li se adaugă cei care fie nu se consideră victime, fie nu vor să admită acest lucru în anchete, pun în discuţie modul în care statele Uniunii Europene respectă demnitatea persoanei un principiu fundamental asumat de civilizaţia occidentală. Preocupaţi de problemele de securitate mondială şi regională, de reformele politice şi economice liderii europeni au părut depăşiţi de amploarea acestui fenomen. Cum a fost posibil? Pentru a înţelege amploarea şi mai ales cauzele fenomenului, ar trebui să ne întoarcem la conceptul de anomie propus de filozoful francez Emile Durkheim cu peste un secol în urmă. Emil Durkheim, analizând schimbările bruşte determinate de revoluţia industrială de la sfârşitul secolului 19, a observat că acestea au cauzat o rupere a legăturilor comunitare tradiţionale, între individ şi breasla din care făcuse parte până atunci, la o fragmentare a identităţii sociale; la incapacitatea unora de a se adapta noilor cereri ale pieţei muncii; la o respingere a noilor practici sociale. Această neconcordanţă între aspiraţia individului marcat de inerţie şi dinamica societăţii industrializate îi face pe oameni să caute un refugiu împotriva regulilor de control social. Sensul cuvântului anomie în greaca veche fiind în afara normelor sau regulilor. Nu mult diferit din punct de vedere sociologic şi psihologic au stat lucrurile în societăţile aflate în tranziţia postcomunistă din Europa de Est la sfârşitul secolului XX.Prăbuşirea dictaturilor comuniste a adus popoarelor din această regiune libertate, garanţii de respectare a drepturilor fundamentale ale omului, posibilitatea de a trăi în democraţie şi de a-şi îmbunătăţi viaţa în noile condiţii ale economiei de piaţă liberă. Trecerea bruscă de la un regim totalitar cu oameni lipsiţi de libertăţi individuale, la unul bazat pe iniţiativă personală şi concurenţă a condus şi de această dată la un comportament anonimic al unor oameni sau grupuri sociale. Pierderea locului de muncă şi mai ales dificultatea tinerilor de a se integra în muncă în noile condiţii au amplificat dorinţa de emigrare într-un Occident idealizat văzut ca unică soluţie pentru un trai decent ori cel puţin de supravieţuire. Cum căile legale de acees în ţările occidentale erau la acea vreme restrictive pentru cei din Est, aceşti oameni au căzut pradă reţelelor de traficanţi. O dată ajunşi în străinătate, au fost abandonaţi în stradă sau vânduţi unor aşa zişi angajatori. Aceştia i-au obligat să muncească ilegal, pentru bani puţini ori chiar fără plată, femei şi fete minore au fost obligate să se prostitueze, copiii să cerşească pe marile bulevarde ale capitalelor europene. Foarte repede acest nou tip de sclavie, modernă, a proliferat, reţelele de trafic s-au internaţionalizat şi au găsit complici în sfera poliţiştilor şi altor funcţionari corupţi care s-au îmbogăţit pe seama victimelor lipsite de apărare. Persoanele care emigraseră ilegal, n-aveau viză de şedere, nici bani, iar multora „stăpănii” le reţinuseră actele de identitate. În pofida veştilor neliniştitoare care începeau să ajungă în ţările din Est, despre consecinţele dezastruase ale migraţiei facilitate de traficanţi, numărul celor dispuşi să rişte a crescut. Pentru mulţi plecarea în străinătate devenea singurul mod de depăşire a propriilor limite şi carenţe de instrucţie, singura cale de a răspunde provocărilor din propria ţară. Dacă privim fenomenul din perspectiva economiei de piaţă, observăm că proliferarea reţelelor de traficanţi de persoane nu este doar consecinţa unei oferte în creştere din statele post comuniste (sau din ţări din afara Europei). Este în egală măsură consecinţa creşterii cererii din ţările primitoare unde acţionează reţele naţionale de traficanţi sau ramificaţii ale unor reţele internaţionale care recrutează persoane vulnerabile din Est pentru a se îmbogăţi, prin supunerea lor la muncă forţată sau ilegală, la prostituţie şi cerşetorie.Explozia traficului de persoane are şi o explicaţie politică. Dacă, până în urmă cu 25 de ani, Cortina de Fier, care separase timp de o jumătate de secol Europa Occidentală de partea cealaltă Europa de Est, a fost şi un fel de „cordon sanitar” în calea traficului de persoane şi de droguri din Asia în Orientul Mijlociu spre Vest, după 1989 traficanţii sau folosit de dreptul la libera circulaţie în calitatea lor de cetăţeni europeni. Corupţia a jucat şi ea un rol important prin complicitatea unor vameşi poliţişti din statele membre, fie ele din Est sau din Vest, care a favorizat creşterea numărului de victime ale sclaviei moderne. Este greu de admis că în timp ce se dezvoltă o retorică a drepturilor femeii în Europa zilelor noastre peste jumătate din victimele traficului de fiinţe umane sunt femei lipsite de libertate şi terorizate, violate şi obligate să se prostitueze uneori sub ameninţarea cu moartea. Despre multe victime nu se mai ştie unde sunt şi cum sunt, daca trăiesc, altele refuză să se declare victime fie de teama sancţiunilor, fie de frica stăpânilor care le găzduiesc. Reportaje zguduitoare din mass media în special filmate în timpul conflictelor armate din fosta Iugoslavie au dezvăluit cinismul proprietarilor moderni de sclave care merge atât de departe încât nu se sfiesc să recunoască că le-au sechestrat, că nu le dau să mănânce, iar dacă încearcă să evadeze sunt torturate ori chiar ucise. Trebuie spus foarte clar: traficanţi există pentru că li se permite să existe. Lacunele legislative, complicitatea unor funcţionari publici, toleranţa unor magistraţi nu sunt de natură să diminueze traficul de persoane. În acelaşi timp recesiunea economică şi criza financiară din ţările de origine contribuie la creşterea ofertei, la asumarea riscurilor de a evada în necunoscut din partea tot mai multor persoane vulnerabile ca urmare a sărăciei, lipsei de educaţie şi informaţie. Dar creşterea economică enormă a traficului de persoane, folosite pentru munca la negru, prostituţie şi exploatarea sexuală a minorilor de ambele sexe, este provocată şi de cererea crescândă pe pieţele de desfacere din ţările Uniunii Europene. Proliferarea traficului ilegal de persoane a evidenţiat nebănuite carenţe legislative, administrative şi morale ale democraţiilor occidentale considerate cândva un model pentru cele din Est. Poate tocmai din cauza aroganţei de a da lecţii altora, Consiliul European a decis abia în aprilie 2004 aderarea la Convenţia ONU din 15 noiembrie 2000 împotriva criminalităţii transnaţionale organizate. Şi numai în iulie 2006, Consiliul a aprobat, în numele Comunităţii Europene, Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi sancţionarea traficului de persoane, în special de femei şi copii, ca Protocol adiţional la Convenţia ONU. A fost doar un prim pas pentru că alături de măsurile preventive care cad în sarcina statelor membre ale Uniunii Europene şi de obligaţiile acestora pentru protecţia victimelor, cea mai importantă este, în opinia mea, reglementarea cooperării între autorităţile competente ale statelor membre pentru întărirea controlului la frontiere şi creşterea eficienţei în domeniul schimbului de informaţii privind membri ai reţelelor de trafic de persoane şi a altor grupări de crimă organizată şi aici mai sunt multe de făcut. O soluţie durabilă nu este posibilă fără o mobilizare exemplară a societăţii civile, a şcolilor şi părinţilor pentru identificarea persoanelor vulnerabile, minore în special şi sprijinirea acestora în a nu lua decizii pripite care s-ar putea solda cu o cădere sub influenţa unor indivizi experţi în racolare în beneficiul reţelelor de traficanţi şi proxeneţi. Eradicarea traficului ilegal de persoane pe întreg teritoriul Europei este o problemă a noastră a tuturor.

Emile Zola (1840 - 29 septembrie 1902): libertatea e una si indivizibila, nu poate fi taiata in felii si distribuita în ratii, ca o pomana

Epictet: ”Speri că vei fi fericit de îndată ce vei obţine ceea ce doreşti. Te înşeli. Nici nu-l vei căpăta bine, că vei avea alte nelinişti, aceleaşi supărări, acelaşi dezgust, aceleaşi temeri, aceleaşi dorinţe. Fericirea nu constă în a-ţi dori ceva şi a te bucura de el, ci în a nu dori. Căci fericirea constă în a fi liber.”  ”12Hoti de libertate a vointei nu exista.”  ”Din lucrurile lumii, zeul a pus o parte în puterea noastră, iar alta nu. În puterea noastră, el a dat ce a avut mai înalt şi mai sublim, ca un etern fericit ce este, ideea. Şi unde ea are locul întâi, acolo este libertatea, fericirea, seninătatea şi stabilitatea urmate apoi de dreptate, legalitate, cumpătare şi toate virtuţile. Restul nu mai este în puterea noastră. Şi de aceea, supunându-ne zeului şi având în vedere această linie despărţitoare, să ne îndreptăm sforţările spre acele care stau în puterea, în sfera putinţei noastre, lăsând pe cele de dincolo de dânsa în voia mersului universal: şi orice ar cere el de la noi, să i le dăm bucuroşi.”

Eric Knight: ”Un om are dreptul de a gandi liber numai daca plateste pretul de a-si recunoaste gandul. Daca nu indraznesc sa recunosc ceea ce cred, atunci n-am dreptul de a crede in ceva.»

Erich Fromm: ”Iubirea se bazează pe egalitate şi libertate.”

Ernest Bernea: „De veacuri omul suferă şi luptă pentru libertate. Libertatea de cuget, de faptă, libertatea pentru darurile frumuseții şi ale credinței. Libertatea nu poate fi găsită decât în inima ta. Nu căta în jurul tău ceea ce ai în tine. Sfarmă piatra ce acoperă aurul. Libertatea este un dar al lui Dumnezeu. Libertatea nu poate fi decât interioară, nu poate fi decât creație; libertatea este putere deschisă pajiştilor înflorite ale lui Dumnezeu.”

Ernest Dowson: ”De-aceea, hai să plecăm: spre-o mai stranie şi rece zi,/ Spre Sterpele Ţinuturi unde cei drepţi şi cei nedrepţi/ Nu vor mai munci, unde bătrânii se vor putea odihni,/ Liberi de spaime, de iubiri, dorinţi – pe deplin înţelepţi./ Să ne-împletim ţepii mâinilor rugând pământul orb/ Să ne înghită inimile seci şi să le transforme-n colb.”

Eugen Simion: ”Cultura continuă să rămână o şansă a omului, un spaţiu al libertăţii lui şi, dacă reţinem ceva din istorie, este faptul că sabia spiritualului învinge în cele din urmă.”

Eugene Mc Carthy: ”Singurul lucru care ne salvează de birocraţie este ineficienţa. O birocraţie eficientă este cea mai mare ameninţare pentru libertate.”

Eugenia Calancea: ”Omul e liber în viaţă s-aleagă,/ Să spună tată celui ce merită,/ Să judece şi să-nţeleagă,/ Ca atitudinea să fie smerită.”  ”Vreau să mă avânt ca o pasăre./ Să fiu liberă ca ziua de mâine.”  ”Am vârsta care-mi permite/ să-mi înfrunt viaţa,/ cu uşurinţă şi responsabilitate,/ pentru a spune liber ceea ce cred eu.”

Federica Bosco: ”Respectul se află în fiecare lucru pe care îl facem. Este în modul în care ne adresăm unei persoane, în felul în care o privim, în cuvintele pe care le folosim când îi vorbim, în gesturi, în grija pe care o avem faţă de lucruri şi faţă de graniţa dintre sfârşitul libertăţii noastre şi începutul libertăţii celuilalt.”

Felicia Feldiorean: ”Eu vă aduc un dor de libertate.”

Feodor Dostoievski: ”Am deplina libertate să nu mişc un deget, dacă asta mi-e voia. Ştiu că azi e la modă să te agiţi, să iei în braţe pe oricine din dragoste pentru omenie şi să te prăpădeşti plângând de duioşie. Cine mă poate obliga să-mi iubesc aproapele şi chiar omenirea voastră viitoare?”

Florentin Cursaru: "Tu, strălucind mai tare decât mine,/ Eu, transformat pe veci în umbra ta./ În clipe am fi strâns eternitate/ Și vise am fi dăruit oricui/ Și-ar fi dorit un pic de libertate,/ Că-n viața asta, libertate, nu-i!" 

Florentina Mateescu: "Nu am văzut niciodată o pasăre celebrând sfarșitul anului, sau o zi specială a calendarului. Însă am văzut-o sărbătorind viața, cântând și zburând către necuprinsul văzduhului, bucurându-se de fiecare picătură de ploaie și de fiecare răsărit de soare. N-am văzut nici o pasăre tristă sau preocupată de ziua de maine, sau ca n-ar avea ce mânca și unde să se odihnească. Însă am văzut-o liberă, plutind cu adierea vantului fără să opună rezistență sau să se împotrivească. Am admirat curgerea, și zborul ei lin. Nu am văzut niciodată o pasăre suferind abandonul. Însă am văzut în ea o inteligență în care recunoaște drumul spre casă, cum să-și ocrotească puii, și să le dea drumul să zboare.

François-Marie Arouet de Voltaire: ”A voi si a actiona inseamna a fi liber. ” *** ”Libertatea este sanatatea sufletului.” *** ”Omul este liber atunci când vrea să fie liber.  Îți dezaprob spusele, dar voi apăra până la moarte dreptul de a le rosti. ” *** ”cine nu vede, ca faptul de a ne simti bolnavi, este dimpotriva o dovada neindoielnica ca am fost sanatosi, dupa cum faptul de a resimti robia si neputinta infatiseaza o dovada de neclintit ca am avut putere si libertate.”*** ” Cu cât voi fi mai raţional, cu atât vei fi mai liber.”*** ” Cu cărţile e ca şi cu oamenii. Oamenii serioşi, de caracter, sunt cei mai preţuiţi. ”*** ”Cel ce-şi stăpâneşte închipuirea este superior celui care-şi dă frâu liber. ”***”E mai uşor să pictezi căpcăuni şi uriaşi decât eroi; precum e mai uşor să depăşeşti natura decât să-i urmezi ei.”
Frank Herbert: Cautati libertatea si veti deveni sclavii dorintelor voastre. Cautati disciplina si veti gasi libertatea.”  ”Cei mai multi oameni nu sint suficient de puternici de a gasi libertatea inlauntrul lor.

Florescu Marilena: ”Daca simti vreo rezistenta interioara atunci cand doresti sa plece gandurile negative, nu alimenta conflictul. Ai invatat din greu sa fii o victima si ti-ai exersat bine rolul. Sa nu crezi ca invincibilitatea vine acum fara exercitiu. Lasa starea de rau psihic sa treaca devenind pentru inceput constient de ea si de lipsa ei de orice constructiv. Pur si simplu fii constient de cat de mult ti s-a incordat si ti s-a strans inima. Fii constient de modul in care te-ai inchis emotional. Intreaba-te daca te simti mai ocrotit acum decat inainte, daca esti mai liber, mai bun, mai implinit, mai puternic. Constientizand ca unde ai cautat pana acum nu e nimic de gasit, realizezi ca vrei sa faci o alta alegere: vei alege sa nu-ti mai investesti energia in nefericire. Realizezi ca doar tu esti eroul propriului tau vis. Esti cel care viseaza intunericul sau cel care poate aduce lumina. Intalnind Adevarul - Intalnire cu Gangaji (Lucrare prezentata la Conferinta Nationala de Terapii Complementare si Holistice SETRAS DEVA, ROMANIA 2010) Dragii mei prieteni,In fiecare an revin cu o mare bucurie aici la Deva. Si inima imi bate de emotie o data cu inimile voastre, aici atat de aproape de centrul spiritual stravechi si etern al Romaniei.Am venit azi sa va aduc mesajul Adevarului, mesajul Libertatii.Am avut ocazia binecuvantata de a intalni Adevarul... si de a recunoaste Adevarul... Adevarul care te Elibereaza...Iar in mine s-a nascut dorinta, cea de dincolo de dorinte... de a aduce mesajul Libertatii fratilor mei... Voua...Parfumul Adevarului nu poate fi impiedicat sa se raspandeasca, Adevarul nu poate fi tinut in lanturi. Este de ajuns sa constientizezi aceasta... si esti liber!Vi se pare ciudat? Nu stiti despre ce vorbesc?Priviti, fiecare dintre voi, in interior... adanc... in liniste... Priviti acolo unde salasluieste Linistea netulburata... Ai curajul sa privesti in tine in Tacere, nemiscat... doar o Clipa... nu amana... fa-o Acum... si vei sti ca Esti Liber... ca intotdeauna ai fost... Doar Opreste-te din goana... din alergarea nebuna a mintii care cauta, care judeca, a mintii care masoara si compara... opreste-te... chiar si numai pentru o clipa... e de ajuns.Acum vreo 15 ani am inceput sa practic diferite tehnici de vindecare pentru a-mi imbunatati sanatatea. In urma unei experiente de moarte clinica mi-am dat seama ca EU... nu sunt corpul! Si atunci in mine s-a nascut un Dor interior, cautam si nu stiam ce caut, cautam si plangeam dupa implinirea acelui Dor. Unii ditre voi stiti ca am practicat si am predat o tehnica tibetana de vindecare cca. 10 ani. Am avut ocazia sa cunosc oameni minunati. Am calatorit mult... pe drumurile tarii intalnind oameni in acelasi Dor, de a se vindeca de durere si de a fi fericiti. Invatacei sau maestri, le sunt profund recunoscatoare pentru ceea ce mi-au daruit... m-au ajutat sa inteleg ca suntem fundamental la fel si cautam acelasi lucru.Acum cativa ani credeam ca omul, pentru a-si cunoaste adevarata natura, Perfectiunea Divina trebuie mai intai sa se vindece de bolile fizice si emotionale, sa se straduiasca spre purificare si perfectiunea trupului, ca Templu al Divinului. Nu este nimic gresit in aceasta...Dar intr-o zi, acum vreo 2 ani si jumatate, gandindu-ma la nenumaratele vieti (intrupari) prin care am trecut si pe care mi le-am reamintit... mi-am dat seama ca trebuie sa ma opresc... Ca aceste cautari nu vor avea sfarsit pana ce acest joc nu se opreste, ca ceea ce apare, dispare... ceea ce e creat si are un inceput... se va risipi in neant. Doar ceea ce este Etern, fara inceput si fara sfarsit este tot timpul acolo... si nu il poti pierde...Am inceput sa caut ceea ce este neschimbator. Ceea ce nu depinde de timp, de starea de sanatate sau de boala, ceea ce nu depinde de a practica sau a nu practica vreo tehnica...Si prin Binecuvantata Gratie a Divinului... am gasit. Am realizat intr-o clipa adevarul Invataturilor, ca Ceea ce cautam e tot timpul aici. In fiecare Clipa. Ceea ce cautam e in noi. A fost... Este si va fi... Doar trebuie sa ne oprim... si sa devenim constienti. Raiul e aici... acum! Trebuie doar sa te trezesti din mirajul in care te-ai cufundat singur si sa devii constient de ceea ce Esti... Nu maine... nu peste 2 saptamani, peste o luna cand vei fi mai destept, vei avea mai mult timp, vei fi mai pur, mai sanatos, mai putin stresat... Nu amana, nu te mai amagi. Trezeste-te Acum. Crezi ca e greu, ca nu poti sau nu meriti?Multi dintre cei prezenti aici se numesc pe sine "credinciosi". Nu-i asa? Va intreb atunci pe voi... cei credinciosi...Ar fi creat Divinitatea ceva mai putin decat Perfect? Cel ce este Intregul, Perfectiunea, Adevarul Suprem si Totalitatea poate crea ceva... in afara sa? Cand el e Totul poate El crea in exteriorul a ceea ce este? Si inca ceva imperfect? Nu s-ar nega pe Sine?Cand inchizi ochii in Tacere si privesti in Sinea ta, nemiscat, fara asteptari, fara sabloane, fara judecata, observa ce este acolo... Pentru ca ceea ce este acolo Prezent, Viu, Etern... este Esenta fiintei tale... si a tot Ceea ce Exista.In secolul trecut in India a trait un mare intelept. Desi nu a parasit niciodata muntele sfant Arunachala, numele sau a facut inconjurul lumii. Se numea Ramana Maharshi. Mii si mii de oameni au cautat indrumarea sa... iar el le-a spus: "Nu cauta in exterior, nici chiar pe mine nu ma cauta... ci doar intreaba-te "Cine sunt eu?"Unul dintre discipolii sai Poonja sau Papaji a trait la Lucknow in India pana in 1997. El a spus oamenilor care veneau la el: "Iluminarea este posibila, acum, pentru orice fiinta umana. Doar opreste-te. Nu mai cauta... opreste-te acum. Daca vrei sa fii liber, daca vrei sa cunosti Adevarul, opreste-te... " Acest lucru l-a spus si unei femei din America, o cautatoare care isi dedicase viata ajutorarii celorlalti si pe care el a numit-o simplu - Gangaji - dupa numele fluviului Sfant Ganga. Mesajul ei este Adevarul. Adevarul a ceea ce este Acum. Adevarul care salasluieste in noi toti fara nici o discriminare, fara granite, fara prejudecati. Pentru ca in Univers functioneaza legea rezonantei am fost irezistibil atrasa de invataturile acestei minunate fiinte. Gangaji spune: "eu nu sunt un Guru, nu sunt un Avatar, nu m-am nascut din parinti iluminati. Eu sunt exact ca si voi".Urmaream invataturile ei de mai multi ani dar nici nu am visat vreodata sa o intalnesc in plan fizic. Dar... prin Gratia Divina aceasta intalnire s-a produs, facandu-ma sa traiesc adevarata Libertate. Am constientizat acolo, in prezenta ei si a sotului ei Eli, ca sunt libera, dintotdeauna si pentru totdeauna... Iar ei mi-au spus: "du flacara Libertatii in Romania".Si mi-am dat seama de ce poporul nostru inca o duce asa de greu, de ce este inca atata durere aici... Parca degeaba a fost o Revolutie in 1989. Si zadarnic s-ar intampla din nou si din nou revolutie si schimbari in plan social. Pentru ca oamenii asteapta Libertatea din afara... Asteapta sa fie eliberati de altul si sa li se dea ceea ce cred ca li se cuvine... Oamenii se asteapta de la cei care ne conduc ca acestia sa inteleaga, sa faca, sa fie asa sau asa... Aceasta gandire nu va aduce niciodata libertatea si fericirea pentru fiecare. Aceasta este o gandire de sclav.Se vorbeste de renasterea constiintei nationale. De regasirea demnitatii noastre ca romani si fii ai acestui neam. Vorbim de strabunii nostri care aveau o inalta constiinta spirituala... E adevarat... Dar ei erau Liberi... erau liberi in constiinta lor si stiau ca sunt liberi. Erau Liberi pentru ca stiau cine sunt. Cunosteau Adevarul Etern al Fiintei. Traiau experienta profunda a Unitatii cu Divinul in fiinta lor. Nu asteptau sa le spuna conducatorii lor cine sunt si ce sa faca pentru a fi bucurosi, fericiti, sanatosi. Ei traiau Adevarul lui EU SUNT, in fiecare clipa.A trai in Adevar inseamna a te elibera pentru totdeauna de minciuna, de falsitate si compromis. Pentru asta trebuie curaj. Curajul de a fi Tu cel care esti prin Drept Divin. Nu trebuie sa ceri voie de la nimeni ca sa fii ceea ce esti: Iubirea, Adevarul, Libertatea, Armonia, Prosperitatea si Binecuvantarea... Toate acestea sunt Esenta ta.Se spune ca Dacii se bucurau cand imbratiseau Moartea trupului. Se bucurau pentru ca se uneau cu Cel Etern. Dar erau constienti ca niciodata nu au fost si nu puteau fi despartiti de Esenta lor profunda. Divina Unitate. Nu ne putem regasi Demnitatea nationala ca neam, ca popor, pana ce fiecare roman, fiecare om de pe acest pamant nu se regaseste pe Sine ca fiinta de lumina in care salasluieste Dumnezeu! Constientizeaza deci, fratele meu... sora mea... Cine Esti Tu... Acum. Intreaba-te mereu si mereu. Si afla. Afla ca Acela pe care il cauti cu deznadejde de atata vreme, esti Tu, Salvatorul este in tine! Aceasta este Credinta, acesta este Curajul, acesta este Adevarul Eternului Prezent. "Cunoaste Adevarul si vei fi liber" a spus Iisus. Intreaba-te deci ce vrei cu adevarat? Fii sincer. Fii in Adevar... Caci nimic nu poate fi ascuns in fata Divinului. Fii deci tu Adevarul in interior si in exterior, in viata ta. Mi-am dat seama gandindu-ma la toate acestea ca noi si dupa 20 de ani de la Revolutie suntem sclavi pentru ca traim in minciuna, ne complacem in propriul nostru neadevar si ca urmare il acceptam si pe al celorlalti.Si am constietizat ca singura speranta este sa nu ne mai mintim pe noi insine. Pentru ca ceea ce gandim, ceea ce simtim in interior noi toti se reflecta in viata noastra colectiva exterioara. Noi toti suntem co-creatori ai acestei lumi, in care traim.Deci, fratele meu, prin venele caruia curge sangele strabunilor, fratele meu, de vrei sa fii fericit, fii in Adevar, ai curajul de a recunoaste cu ochii larg deschisi ca esti autorul propriei vieti. Nu mai incerca sa pari in fata celorlalti altceva decat esti in inima ta. Nu mai incerca sa pastrezi niste aparente doar de dragul de a parea mai bun, mai frumos... ci... Fii mai bun, fii mai frumos traind in Adevar... Nu trebuie sa aruncam responsabilitatea pentru destinul nostru, pentru viata noastra pe umerii nimanui. Noi suntem responsabili. Fratele meu intru Fiinta... ridica ochii spre Lumina... pentru ca ceea ce este Sus este si Jos... Ceea ce este inauntru este si afara... iar ceea ce nu este in Tine... nu vei gasi nicaieri!Cunoaste Adevarul a ceea ce Esti si ESTI LIBER...” *** ”Daca societatea imi neaga drepturile de om liber atunci voi pleca din societate!”

Florian Saioc: ”Spre libertate nu e drum/ Ce şerpuieşte lin spre creste,/ Cum încetează lupta, cum/ Nici libertatea nu mai este!”

Franz Kafka: „O cuşcă mergea să caute o pasăre.”

Friedrich Engels: ”Astfel, oamenii, în sfârşit stăpâni pe propria lor existenţă socială, devin totodată stăpânii naturii, propriii lor stăpâni, devin liberi. A înfăptui acest act de eliberare a omenirii este menirea istorică a proletariatului contemporan. A cerceta condiţiile istorice şi, prin aceasta, însăşi natura acestui act, a face astfel din clasa chemată să înfăptuiască acest act, azi asuprită, o clasă conştientă de condiţiile şi natura propriei ei acţiuni este sarcina socialismului ştiinţific, care este expresia teoretică a mişcării proletare.”

Friedrich Hebbel: ”Prizonierul e un apostol al libertăţii.”

Friedrich Schiller: ”Unde este multă libertate este şi multă rătăcire.” „Îmi place libertatea mai mult decât viaţa.”

Friedrich Wilhelm Nietzsche**"Sufletelor mari le mai stă încă liberă o viaţă liberă.”  ”Libertatea este absența gândirii individuale.”  ”Libertatea înseamnă să fim responsabili pentru noi înșine.”  Inimă încătuşată, spirit liber: Dacă îţi încătuşezi inima şi o păstrezi captivă, poţi acorda multe libertăţi spiritului tău: aceasta am mai spus-o. Dar nimeni nu mă crede, poate doar cei care o ştiu deja.”

G. Mazzini: „Libertatea vă conferă facultatea de a alege între bine şi rău, adică între datorie şi egoism. Educaţia însă este aceea care vă învaţă să faceţi alegerea.” (

G.D. Toma: ”Rămân să cred că viaţa nu este luptă cu forţele înconjurătoare, cât luptă cu noi înşine. Se spune că unui mare gânditor din vechime, un om foarte bogat i-a cerut sfaturi prin care să-l înveţe pe fiul său cum să facă a-şi spori averea. La care gânditorul i-a răspuns:- Nu te preocupa să-l înveţi pe fiul tău să facă avere. Ci preocupă-te a-l învăţa să-şi micşoreze pretenţiile.Căci a fi descătuşat de orgolii şi plăcerea beţiilor ce-ţi pustiesc obiectivele, şi-ţi îngustează privirea, înseamnă un evantai de speranţe şi vise pentru care un om îşi găseşte mereu curajul de a lupta, jemanfişismul de a reporni de la început, chiar dacă a fost crunt lovit de pragul de sus, dar a avut, astfel, şansa de a vedea pragul de jos. A fi liber doar o aparenţă fiind situaţia că suntem stăpâni peste ceva sau cineva. Ci a fi liber reprezintă capacitatea de a ne stăpâni pe noi înşine. Bucuria vieţii nu vine deloc de acolo din locurile îndepărtate spre care ne împinge egoismul nostru. Dimpotrivă. Bucuria vieţii, şi fericirea care cere, pentru fiecare clipă a ei, durere şi renunţare, le vom găsi atât de aproape de noi, încât nu trebuie decât să întindem mâna spre a ne hrăni cu ele. Depinde de noi ca oamenii din jurul nostru să fie fructe, depinde de noi să fim fructe pentru oamenii din jurul nostru.Este şi motivul pentru care oamenii ar fi normal, benefic să-şi vorbească unii altora, cu onoare şi dorinţă de a-şi găsi bucurie unii în alţii. Dorinţa de a se mângâia unii cu alţii. Dorinţa de a fi călăuză unii altora spre zâmbetul de prietenie al tuturor adresat tuturor… Noi ne-am obişnuit să credem că vremurile noastre ne dăruiesc libertatea, ceea ce n-a făcut nici Evul Mediu (pentru că “hm, obscurantist”), nici secolul XIX (pentru că „vai, monarhist”), nici perioada interbelică (pentru că, “ah, Cioran-Eliade-Ionesco”). De-abia acum, după 45 de ani de comunism şi 21 de ani de tranziţie, printr-un miracol pe care nimeni nu încearcă să şi-l explice, ni se pare că ne-am trezit, un pic buimăciţi, în cea mai bună dintre lumile posibile. Libertatea noastră cea nouă s-a născut prin “spargerea prejudecăţilor” lumii celei vechi… Ce uităm însă, tot aruncând diatribe împotriva vremurilor trecute, este că în locul vechilor prejudecăţi, timpurile moderne ne-au făcut cadou altele, mai subtile, mai rafinate, mai adaptate noii noastre identităţi, de posesori de drepturi, carduri bancare şi ferestre cu geam termopan.” 

Gabriel Liiceanu: ”Legea este spaţiul neutru obţinut în urma renunţărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obţinerii unei constrângeri (şi a unei libertăţi) comune.”  ”Destinul colectiv este complicitatea dintre cei care șiau concesionat libertatea și cel care a preluato pentru a se defini pe sine și pentru ai defini pe toți.”  ”civilizatia liberaOmul este fiinţa indefinită care se defineşte liber sub forma destinului sau a maladiilor de destin.”  ”Libertatea este putinţa de a alege între mai multe posibilităţi ale mele.”

Gabriel Petru Băeţan: ”Liber eşti numai până unde te duce capul!”

Gabriela Chişcari: ”iubirea are urme de libertate şi de veşnicie.”  ”Mi-am cusut libertatea/ Cu aţă albă./ Aş fi vrut să-i croiesc din margini/ Nesfârşituri,/ Dar nu mai ştiu de mult să împletesc.../ De când eram mică/ Şi-mi jucam pe degete sufletul,/ Doar fiind.”

George Bernard Shaw: ”Libertatea inseamna raspundere. De aceea majoritatea oamenilor se feresc de ea.”

George Ivanovitch Gurdjieff: ”Fără cunoaştere de sine, fără a înţelege funcţiile şi cum lucrează această maşinărie, omul nu poate fi liber, nu se poate îndruma şi va rămâne mereu un sclav.”

George Orwell „Libertatea înseamnă libertatea de a spune că doi plus doi fac patru.” *** ”Libertatea este sclavie. Ignoranţa e putere.” ” daca libertatea inseamna cu adevarat ceva, ea inseamna dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor sa auda”.

George Popescu: ”Cand, in mod pervers, ti se acorda libertatea, insa, prin mijloace specifice, esti impiedicat s-o ai real, orice incercare de a lupta impotriva sistemului este incadrata ca anarhie si nerespectarea unor legi care aduc libertatea semenilor tai, esti facut din eliberator – dusmanul compatriotilor... ceea ce nu numai ca iti stopeaza parcursul, dar atrage si dusmania tocmai a celor are ar trebui sa-ti fie alaturi, ei crezand, prin vointa manipulatorilor, ca tu vrei doar sa le furi libertatea, sa-i subjugi, cand ei sunt deja subjugati! Malefic plan, dar simplu si extraordinar, pentru ca nu face nimic pentru a se sustine.”

George Usătescu: ”În lumea voinţei de putere, în Imperiul lucrurilor şi al necesităţii, omul continuă să fie Fiinţa care caută. Iar pe drumul căutării se află în mod necesar, poate fruct al neliniştii sale, al propriei sale tensiuni existenţiale, Libertatea şi Adevărul, esenţial unite.” ***„A trăi fără adevăr şi fără libertate înseamnă a trăi în cea mai mare tristeţe, într-o dezolare fără margini, în absenţă şi în neant.”

Gheorghe Zamfir: ”Libertate n-a existat niciodată şi nu ştiu dacă va exista. Poate odată cu sfârşitul acestei omeniri, care e pe cale să-şi dea duhul şi dacă şi-ar da duhul, nu definitiv, ar fi pe undeva bine, pentru că s-ar spăla şi ceea ce trebuie să se spele.”

Giami „Când o pasăre zboară din colivie, e greu s-o aduci înapoi.”

Gianni Rodari: ”Eliberaţi-vă de sclavie, voi scalvii care vă credeţi liberi.”

Gilbert Cesbron „Fiinţele umane sunt toate mândre că sunt libere, dar sunt în felul taxiurilor de a fi aşa: deşarte!” „În ţările noastre orice copac este proprietatea cuiva; dar pasărea din copac, niciodată!”  „Fiinţele umane sunt toate mândre că sunt libere, dar sunt în felul taxiurilor de a fi aşa: deşarte!”  „Libertatea nu constă într-atât în a face ceea ce vă place, cât în a suporta ca ceilalţi să facă şi să spună ceea ce le place lor, chiar dacă consideraţi că este fals, stupid sau periculos.”

Gilbert Gratiant: „Orice inchisoare are fereastra ei.”

Gilbert K. Chesterton „Să nu eliberezi o cămilă de povara care-i încarcă cocoaşa. O poţi elibera de condiţia ei de cămilă.” 

Girel Barbu: ”Colivia largă îi dă păsării senzaţia de libertate...” ”Un om liber e acela care poate visa orice...”

 Giuseppe Mazzini: ”Libertatea vă conferă facultatea de a alege între bine şi rău, adică între datorie şi egoism. Educaţia însă este aceea care vă învaţă să faceţi alegerea.”

Graham Greene: ”Erezie este un alt cuvânt pentru libertatea gândirii.”

Gregorian Bivolaru: ”Viaţa este Cunoaştere de Sine, care se realizează pentru unii lent, iar pentru alţii suficient de rapid, cu toate că, în fond, ea este prima condiţie a libertăţii.”

Grigore Moisil: ”Cursurile facultății noastre sunt libere. Intră cine vrea, rămâne cine poate.”

Grigore Vieru: „Libertatea este o formă a exactităţii: nimic nu i se poate adăuga sau lua într-o lume civilizată.”

Guy Finley: ”Libertatea după care tânjim nu poate fi găsită decât într-un singur loc: în interiorul conştiinţei vieţii divine care se manifestă încontinuu prin renaştere.”

H. Botev: „Acel ce-n lupta pentru libertate cade, nu moare.”

H. Lacordaire: „A face legea şi a i te supune de bună voie, nu este oare aceasta cea mai înaltă expresie a libertăţii?” 

H.P. Lovecraft: ”Cultul nu va muri până când stelele nu vor fi iarăşi la locul lor şi până când preoţii ascunşi nu îl vor fi sculat pe Cthulhu din mormântul său pentru a îşi reînvia adepţii şi a îşi relua domnia pe Pământ. Timpul va fi uşor de ştiut, pentru că atunci omenirea va fi devenit ca "Cei vechi şi mari": liberi şi sălbatici, dincolo de bine şi rău, legile şi moralitatea fiind lăsate în urmă, toţi oamenii ţipând şi omorând şi extaziindu-se de fericire. Apoi "Cei vechi" eliberaţi îi vor învăţa noi metode de a urla şi a omorî şi a se bucura de faptele lor, şi tot pământul va arde cu un holocaust de euforie, libertate şi extaziere.”

H.W.L. Poonja: ”Abandonează-te, lasă Tăcerea să te aibă. Abandonează-te sursei. Abandonează-te conştiinţei, acesta este singurul loc al protecţiei. Abandonează-ţi inima şi vei şti totul. Abandonează-te Conştiinţei şi Beatitudinii. Abandonarea înseamnă să renunţi la înlănţuire şi să fii pur şi simplu Libertatea.”

Hannah Arendt: ”Iertarea este cheia spre acţiune şi libertate.”

Harry Houdini: ”Nu există cabluri sau lanţuri care să mă priveze de libertate.”

Hegel: ”Sistemul dreptului este imperiul libertăţii realizate.”  “libertatea este necesitatea înțeleasă”

Heidi Kaduson: ”Atunci cand esti liber, te poti juca, iar cand te joci, devii liber.”

Heinrich Heine: ”Glorie francezilor! Au acţionat pentru cele mai mari nevoi ale omenirii: pentru o masă bună şi pentru egalitate civică. Au realizat, astfel, cel mai mare progres în arta culinară, ca şi în dobândirea libertăţii.” *** „Englezul iubeşte libertatea ca pe soţia lui legitimă; francezul iubeşte libertatea ca pe o aleasă a inimii; germanul iubeşte libertatea ca pe o bătrână bunică.”

Heinrich Mann: ”Vocaţia pământească a omului e de a fi înţelept şi curajos, liber, proprietar şi fericit... Umaniştii trebuie să fie neînduplecaţi şi să pună mâna pe arme mereu când puterile ostile vor să împiedice vocaţia omului.”

Hemingway Ernest: ”Marea este ultimul loc liber din lume.”

Henri Matisse: ”Începând să pictez, m-am simţit imediat glorios de liber, liniştit şi singur. ”

Henrik Ibsen: ”Libertatea constă tocmai în împlinirea vocaţiei proprii.”

Henry Miller: ”Cu toţii suntem vinovaţi de crimă, de crima de a nu trăi din plin. Dar cu toţii suntem virtual liberi. Putem înceta să ne gândim la ceea ce nu am reuşit să facem şi să facem ceea ce stă în putinţele noastre. Ce sunt aceste putinţe ale noastre, nimeni nu cutează să-şi imagineze. Important e că sunt infinite. Imaginaţia este glasul îndrăznelii. Dacă Dumnezeu are în El ceva dumnezeiesc, atunci asta este. A îndrăznit să imagineze totul.” ***  ”La limitele extreme ale spiritualităţii sale, omul se găseşte din nou gol ca un sălbatic. Când îl găseşte pe Dumnezeu, aşa cum se întâmplă, n-a mai rămas nimic din el, doar un schelet. Trebuie să te afunzi din nou în viaţă să pui ceva carne pe tine. Cuvântul trebuie să devină carne, sufletul e însetat. Pe orice firmitură îmi vor cădea ochii, voi sări şi-o voi devora. Dacă viaţa e lucrul primordial, atunci voi trăi, chiar dacă trebuie să devin canibal. Până acum, am încercat să-mi salvez pielea, am încercat să conserv cele câteva bucăţele de carne ce-mi ascund oasele. S-a terminat cu asta. Am atins ultimul prag de suportabilitate. Sunt cu spatele la zid, n-am unde să mă mai retrag. Din perspectiva istoriei, sunt mort. Dacă mai e ceva dincolo, va trebui să sar înapoi. L-am găsit pe Dumnezeu, dar nu-mi ajunge. Doar spiritul meu e mort. Fizic, sunt viu. Moral, sunt liber. Lumea de care m-am despărţit e o menajerie. Zorii luminează o lume nouă, o junglă lumească în care spiritele slăbănoage cutreieră cu gheare ascuţite. Oi fi eu hienă, dar o hienă slăbănoagă şi flămândă: am plecat la îngrăşat.”

Herber Agar: ”Adevărul care îi face pe oameni liberi este în cea mai mare parte adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă.”

Herbert Spencer: "În general nu vedem într-o taxă o diminuare a libertăţii, deşi e clar că aşa e."

Hoffer: ”Când oamenii sunt liberi să facă ce vor, de obicei se imită unii pe alţii.”

Honore de Balzac: „Trebuie să te fi bucurat de libertate pentru a-i cunoaşte adevăratul preţ.” 

Horaţiu Mălăele: ”Tânjeam să evadez din mâlul citadin, să ajung lângă moşul meu, care-mi povestea lucruri fantastice, lângă mama Domnica. E o formă de libertate pe care o găseşti numai la ţară.”

Hugo Grotius: ”Libertatea este puterea ce o avem asupra noastră înşine.”

Igor Stravinski: ”Libertatea mea va fi cu atât mai mare cu cât îmi voi limita mai mult câmpul de acţiune şi cu cât mă voi înconjura mai mult de obstacole. Tot ce diminuează constrângerea, slăbeşte puterea. Cu cât îţi impui mai multe constrângeri, cu atât te vei elibera mai mult din lanţurile care-ţi îngrădesc spiritul.”

Immanuell Kant: ”Iluminismul nu presupune nimic altceva decât libertatea, anume libertatea cea mai puţin vătămătoare dintre toate libertăţile, aceea de a face uz public de raţiune” ***”Libertatea este un compromis între posibilitatea de a-ti exercita propriile alegeri si respectul fata de ceilalti.” ”Iluminismul nu presupune nimic altceva decat libertatea, anume libertatea cea mai putin vatamatoare dintre toate libertatile, aceea de a face uz public de ratiune."  „Omul lipsit de educaţie nu ştie să se servească de libertatea sa.” *** ”Legea morală nu exprimă deci altceva decât autonomia raţiunii pure practice, adică a libertăţii, şi această autonomie este însăşi condiţia formală a tuturor maximelor, singura prin care ele pot fi de acord cu legea practică supremă. Dacă prin urmare materia voliţiunii, care nu poate fi altceva decât un obiect al unei râvniri, care este legată, cu legea, intervine în legea practică ca condiţie a posibilităţii acestei legi, de aici rezultă heteronomia liberului arbitru, anume dependenţa de legea naturală, de a urma vreun impuls sau vreo înclinaţie, şi voinţa nu-şi dă ea însăşi legea, ci numai preceptul pentru supunerea raţională la legile patologice; dar maxima, care în chipul acesta nu poate conţine în sine niciodată forma universal legislativă, nu numai că nu creează în acest mod nicio obligaţie, ci este ea însăşi contrară principiului unei raţiuni pure practice, prin aceasta contrară deci şi simţământului moral, chiar dacă acţiunea care provine din el ar fi conformă legii.” ***  ”Autonomia voinţei este unicul principiu al tuturor legilor morale şi al datoriilor care le sunt conforme; din contră, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu întemeiază nicio obligaţie, ci mai curând este opusă principiului obligaţiei şi moralităţii voinţei. Principiul unic al moralităţii constă în independenţa de orice materie a legii (anume de un obiect râvnit) şi în acelaşi timp totuşi în determinarea liberului arbitru de simpla formă legislativă universală de care trebuie să fie capabilă o maximă. Dar această independenţă este libertate în sens negativ, iar această legislaţie proprie a raţiunii pure, şi ca atare practice, este libertate în sens pozitiv.”

Ioan (8:34): "Da, te naști liber să faci ce vrei, și tot ce vrei este păcat./ Oricine trăiește în păcat e un SCLAV al păcatului.”

Ioan Buga: ”Sunt multe din Dumnezeu puse în om, de aceea se numeşte că e chipul Lui. "Asemănarea" este un alt termen pentru libertatea până la Dumnezeu şi dincolo. Dumnezeu nu l-ar opri pe om dacă vrea să treacă de El, să fie mai Dumnezeu. Nu l-ar opri, ci S-ar bucura primul.”

Ioan Petru Culianu: ”Speranţa într-un viitor pământesc în care pacea şi libertatea vor fi cât de cât menţinute sub constrângerea adevărului.”  ”Omul a fost de la început condamnat să distrugă pământul, pentru că liberul său arbitru (care, în realitate, nu-i aşadar liber defel) e "liber" doar să aleagă răul. Nu urmează oare de aici că omenirea de "stil Tozgrec" este pe viitor lipsită de această faimoasă libertate, dat fiind că e constrânsă să facă binele?”

Ioana Creţu: "Dumnezeu este atât de generos încât îţi dă libertatea de a planta ceea ce vrei. Dar El este atât de corect încât culegi exact ceea ce ai semănat. Seamănă vorba bună şi iubire!"

Ion Chitoiu: ”Cei ce te ia cu forta si te duce la gradinita , la scoala in tinp ce tu....de fapt voiai sa mergi in alta parte.....in mod liber si civilizat....spre exenplu la ....la orice altceva util si bun pentru tine....si nu ai putut ca erai mic......Ifals......aici nu e vorba de sisteme......aici e vorba de relatia ....copil...adult....pricepeti? degeaba veniti acuma dupa 40 de ani cu teorii pe care trebuia sa mi le oferiti acuma 40 de ani spre exenplu......cu acest conportament nu demonstrati nimic altceva decit ca ati fost si inca sinteti ca sisteme....niste handicapati. Eu tot la fel cum sint acuma am fost si in RSR ....cu diferenta ca inainte voiam sa circul ca sa cunosc pe ce lume traiesc.....si nu am avut voie sa incerc sa ating orizontul cu mina ca nu era bine pentru natiune.......iar dupa1989 vreau so dau tot inainte dupa placul prostilor care miau miau miau miau predat la catedra.......pentru mine scoala e ca o mita .....miau miau miau. miauna pe la toate mentalitatile. in toate felurile in mod iresposabil...... pentru .....doar pentru beneficii....salarii , pensii.....nu conteaza daca educind.....produc oameni de calitate sau handicapati... ....miau cu PCR ul.....miau cu FSN ul .....miau cu taranistii miau cu liberaliii si tot miau miau miau......darar dracu in ele de mati Cind cei care fac regulile....adica cei care imi reguleaza viata.....sint mai umani.....adica sint mai intelepti....E UNA ......iar cind sint inumani ....adica sint mai neintelepti......E ALTA.....in nici un caz luat direct sau combinat nu arata prezenta libertatiiiii

Ion Ghica „Lumea occidentală se zvîrcolește de secule între autoritate și libertate, luptă necontenit cu principiul autoritar, inimicul jurat al societăților libere. Să nu se înțeleagă iar că a fi liber va să zică a nu face nimic, de teamă să nu aducem supărare semenului nostru, ci din contră a fi liber însemnează a munci, a fi singurul său arbitru de ceea ce face și de ceea ce nu face. Căci libertatea este activitate, este dreptul de întrebuințare liberă a timpului, alegerea liberă a lucrării și a muncei noastre; nu este, cum cred unii, trîndăvia sau dreptul de a înjura și a calomnia, sau dreptul de a chema ura și disprețul asupra celoralalți sau asupra guvernului și a provoca ură și răzvrătiri...”

Ion Luca Caragiale: ”Opiniile sunt libere, dar nu şi obligatorii.

Ion Untaru: ”Sunteţi liberi, cumpăraţi o armă. E dreptul vostru după lege.”  ”Bună seara, domnule ministru,/ Iartă-mă că-nchid televizorul,/ Oamenii-s sătui de baliverne./ Dă-le învoire să se culce,/ Să-şi ascundă grijile sub perne,/ Pentru-o noapte de odihnă dulce/ Indecenţa e la ea acasă/ Un discurs în plus, nu mai contează/ Rupe terfeloaga aia de registru/ Cu minciuni atât de captivante/ Că rămân naivii să te-asculte./ Cine crede-n stropul de dreptate/ Nu mai ia în seamă cât de multe/ Spuneţi despre sfânta libertate.”

Ionuţ Popa: "Suntem libere!" Au exclamat marionetele imediat ce li s-au schimbat sforile.” ”E aerul otravă, şi libertatea moare,/ când între noi distanţa arată a-nchisoare.”

Irina Binder: ”Un suflet liber este un suflet care iartă, care nu poartă încărcătura suferinţelor şi a dezamăgirilor... A ierta înseamnă libertate!”

Iulia Elize: ”Suntem oamenii care aleargă liberi şi nu se supun.”

Iulian Bostan: "Se întreba un câine făr` adresă,/ Ca un Hamlet al unei alte drame:/ Mai bine-o fi sătul, legat în lesă/ Sau să fii liber, muritor de foame?"

Iurie Osoianu: ”Din capete plecate/ constituim o viaţă lângă săbii/ schimbând mereul dor de libertate/ pe veşnicul mălai, visat de vrăbii...”  ”Libertatea su dumnezeu ar când am apărut în lumea pentru mine/ şi numai pentru mine de Dumnezeu creată/ din liberă alegere şi tainele divine/ mai ridica-i o alta de resturi separată.”

Iustin Miron: ”Vântul mă loveşte tăios ca realitate,/ Neştiutor şi firav la fel ca libertatea.”

Iustinian Chira: ”Ai văzut tu vreun om dus de braţ de diavol în crâşmă? Omul merge de la sine. De aceea am spus că nu putem să-i învinuim nici pe Dumnezeu, nici pe Satan. Noi suntem liberi să ascultăm de cine vrem.”

Jacque Fresco: ”Conformarea populaţiei facilitează controlul acesteia de către liderii săi. Liderii noştri promovează cu făţărnicie libertăţile oferite de democraţie, în timp ce, în realitate, aceştia sprijină o structură economică ce-i afundă din ce în ce mai mult pe cetăţeni în datorii. Aceşti lideri susţin că toată lumea are posibilitatea de a ajunge în vârf prin iniţiative personale şi auto-motivare. Pentru liniştea celor ce muncesc din greu, dar nu trăiesc bine, există religia, care-i asigură că, dacă nu în viaţa asta, cu siguranţă o vor duce mai bine în viaţa viitoare.”  ”In minutul in care auzi cuvintele "libertate" sau "democratie", sa ai grija, pentru ca intr-o natiune cu adevarat libera nu e nevoie sa ti se spuna ca esti liber.”

Janet Nică: ”De la 18 ani poţi să gândeşti liber, cu picioarele tale.”

Janez J.:"Birocrați plătiți prea mult și născuți în prosperitate nu ar trebui să ne țină predici despre democrație și libertate."

Jasmuheen: ”Unicul lucru de care suntem limitaţi este mintea noastră.”

Jean de la Bruyere: "A fi liber inseamna a fi singur stapan pe ceea ce faci sau pe ceea ce nu faci." 

Jean-Francois Revel: ”În accepţiunea sa originală, orientarea politică de stânga îi desemna pe apărătorii libertăţii, ai dreptăţii, fericirii şi păcii. După al doilea război mondial, toate aceste atribute şi-au pierdut conţinutul în locurile unde, în numele stângii, s-au instalat regimuri despotice, represive şi imperialiste.”

 Jean-Jacques Rousseau: ”Omul se naşte liber şi totuşi e veşnic încătuşat.”   „A renunţa la libertatea sa înseamnă a renunţa la însuşirea sa de om, la drepturile umanităţii, a renunţa chiar la datoriile sale.”

Jean-Paul Sartre: ”Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ţi s-a făcut.”***  ”Să fii liber nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să ştii că poţi să vrei” *** „Viaţa sclavului care se revoltă şi moare în cursul revoltei este o viaţă liberă.” *** „Secretul dureros al Zeilor şi al regilor: e că oamenii sunt liberi.”***  „Libertatea nu este licenţa de a face ce vrei. Libertatea ar putea să ne apară ca un blestem, ea este un blestem. Dar este totodată şi unica sursă a măreţiei omeneşti.”***  ”Ce este libertatea? Libertatea nu este licenţa de a face ce vrei. Libertatea ar putea să ne apară ca un blestem, ea este un blestem. Dar este totodată şi unica sursă a măreţiei omeneşti.”

Jeffrey Borenstein: ”Libertatea este acea clipă între momentul în care cineva îţi cere să faci ceva şi momentul în care te decizi cum să-i răspunzi.”

Jim Morrison: ”Cel mai important fel de libertate este acela în care poţi fi tu însuţi. Îţi schimbi adevărul pentru un rol. Renunţi la a mai simţi şi în schimb, îţi pui o mască.” *** ”Sunt interest de revoltă, dezordine, haos - activităţi care în general par lipsite de sens. Acesta mi se pare mie drumul spre libertate. În loc să pornesc din interior, pornesc din exterior şi încerc să ating psihicul prin materie.”

Johann Wolfgang von Goethe: Nimeni nu este mai inrobit decat cel care crede in mod gresit ca este liber.” *** „Numai acela îşi merită libertatea şi viaţa, care trebuie să le cucerească în fiecare zi.”

John Gardner: ”Atat de ironica-i setea asta nestavilita, marunta si cacacioasa a oamenilor pentru libertate. Atat de lipsita de clarviziune si nechibzuinta, fata de adevarata libertate, adica sacrificiul. Te intreb ce este OMUL ? Marele tehnolog ? Cel ce colinda astrele ? Un gainat ! Stii ce suntem ? Suntem evolutia tarzie a unui bat. E fapt. Crezi ca gandirea umana a coborat din copacul ei si si-a dat seama de potentialul batului ? Desigur ca nu ! Un om a rotit un bat deasupra capului, din intamplare, si batul i-a perfectionat mintea. Noi nu facem nimic. Lucrurile pur si simplu ni se intampla »

John Milton: ”Dă-mi libertatea să cunosc, să vorbesc, să îmi argumentez liber ideile potrivit conştiinţei mele, dincolo de orice alte libertăţi.”  ”Toţi oamenii se nasc liberi din fire.”

John Stuart Mill: ”Singura libertate care îşi merită numele este cea în care ne urmărim binele propriu în stilul propriu, câtă vreme nu îi impedicăm pe ceilalţi să îl obţină la rândul lor.”

Jose Saramago: ”I se spune unui orb, Eşti liber, i se deschide poarta care îl despărţea de lume, Du-te, eşti liber, îi spunem noi iar, dar el nu pleacă, a rămas încremenit în mijlocul străzii, el şi ceilalţi, sunt înspăimântaţi, nu ştiu unde să meargă, nu se poate compara viaţa dintr-un labirint raţional, cum este, prin definiţie, o casă de nebuni, şi aventura, fără o mână călăuzitoare nici zgardă de câine, în labirintul dezordonat al oraşului, unde memoria nu ajută la nimic, căci nu e în stare să arate decât imaginea locurilor şi nu drumurile până acolo.”

Joseph Murphy: ”Nimeni nu vă condamnă să fiţi săraci pentru totdeauna. Sunteţi aici pentru a învăţa cum să vă bucuraţi de prosperitate, cum să fiţi fericiţi, radioşi şi liberi.” *** "Dacă evenimentelor li se permite o desfăşurare liberă, ele progresează din rău în mai rău.”***  ”Dorinţa de a deveni prosperi semnifică de fapt o aspiraţie de a trăi mai liberi, mai fericiţi. Aceasta reprezintă o dorinţă universală de a descoperi Binele şi Frumuseţea, în tot ceea ce ne înconjoară.”***  ”Pentru orice frică este valabilă legea substituţiei. Iată ce se petrece: când vă temeţi de un anumit lucru, atunci apare şi dorinţa de a obţine exact opusul său. Dacă sunteţi bolnav, doriţi sănătate; dacă sunteţi închis, doriţi libertatea.”***  ”Fixaţi mintea asupra ideii de libertate şi de calm profund, urmărind să nu devieze de la această nouă direcţie. Treptat vor apărea noi sentimente şi emoţii benefice, din ce în ce mai apropiate de scopul propus.”

Jules Renard: „Omul cu adevărat liber este cel care ştie să refuze o invitaţie la cină fără a înfăţişa nici un pretext.”  „Pasărea din colivie nu ştie că nu ştie să zboare.” 

Juliana Mallart: ”Adevărata graniţa a libertăţii este gândirea.”

Julien Green: ”Cred ca multe lucruri ni se ofera numai si numai ca sa putem renunta la ele. Un om care n-a refuzat niciodata este un om foarte sarac. Dar sa faci in asa fel incat sa nu poti accepta ceea ce iti ofera viata este cea mai mare greseala. Este groaznic sa te legi la ochi. Sa pui carnea de sacrificiu pe altar si s-o regreti, cand focul mistuie, nu. Trebuie sa ne pastram pana la sfarsit libertatea de a actiona bine sau rau »

Julio Cortazar: ”Adevărata profunzime a omului reiese din felul în care își folosește libertatea.”

Jurnalul.ro: ”Libertate pe cartelă. Dictatura comunistă ne dădea mâncare în rații pe cartele. Azi, “noua democrație capitalistă” vrea să ne raționalizeze libertatea pe cartelele pre-plătite la serviciile de telefonie mobilă. Aflăm abia după un an că USL-ul a decis în CSAT să se treacă la interceptarea, înregistrarea și urmărirea milioanelor de cartele pre-plătite ale utilizatorilor din România. Mass-media românești sunt foarte discrete în acoperirea “cazului Snowden”, dar în realitate este vorba de un uriaș scandal internațional care depășește cu mult granițele unui simplu conflict diplomatic. Și ce descoperim? Că chiar și după ce Snowden a dezvăluit lumii întregi că libertățile omului sunt încălcate de serviciile secrete americane – și în mod sigur și de cele ale altor state -, după ce The Guardian este principalul aliat din mass-media al fostului agent CIA, după ce Merkel, Hollande și alți politicieni grei europeni cer socoteală USA pentru activitatea de spionaj asupra unor guverne și instituții din Europa, Dl. Ponta declară senin: “Este o decizie adoptată în luna august a anului trecut de către CSAT şi, de atunci, am progresat în ceea ce priveşte procedurile de implementare, pentru că în acest moment sunt peste 10 milioane de cartele pre-plătite (…). Nu doar că o susţin, eram în CSAT, dacă nu mă înşel era în perioada mandatului interimar al domnului Antonescu, (…) erau toţi miniştrii acolo, şi a fost adoptată această decizie imediat după atentatul din Bulgaria, unde atacatorii au folosit cartele pre-plătite”. Există un film american (l-am văzut pe HBO), bazat pe o întâmplare reală, în care un om nevinovat este răpit de CIA în Europa și este anchetat mai multe luni, distrugându-i-se viața, pentru că primise un apel necunoscut pe telefonul lui al cărui număr aparținuse înainte, întâmplător, unui om suspectat că era terorist și cu care el nu avea absolut nici o legătură. Vă rog să-l căutați și să-l vedeți. Și să vă mai gândiți apoi dacă vi se pare OK să vă dați CNP-ul atunci o să cumpărați o cartelă pre-pay.
Terorismul nu s-a născut pentru că oamenii simpli au descoperit că nu mai au loc pe lume de oamenii de alte religii, ci din cauza manipulărilor istorice ale oamenilor politici în urmărirea scopurilor lor oculte. Și acum ei vor ca oamenii simpli să plătească pentru asta cu libertatea lor, conform conceptului stupid că “dacă vreți securitate, trebuie să renunați la anumite libertăți”. Nu, asta este doar o cale perfidă de a spori vulnerabilitatea oamenilor pentru a putea fi mai ușor controlați. Eu nu am nimic cu musulmanul, evreul, sau hindusul. Teroriștii din toate taberele și religiile sunt responsabilitatea exclusivă a oamenilor politici și a jocurilor lor care au radicalizat oamenii. Vor să controleze tot. Și astfel, într-o zi, implementarea unui cip în fiecare nou născut va deveni o procedură standard și normală.” 

Karl Marx: ”Libera dezvoltare a fiecăruia este condiţia dezvoltării libere a tuturor.”

Khalil Gibran: ”Uitarea este o formă de libertate. Dragostea şi ceea ce o generează. Revolta şi ceea ce o crează. Libertatea şi ceea ce o nutreşte. Trei manifestări ale lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu este conştiinţa lumii raţionale.” 

Khayyam: „Îndurând suferinţa, omul o preface în libertate; picătura de apă uitată în temniţa ei de cochilie ajunge mărgăritar.”

Krishnamurti: ”Numai atunci când mintea este complet liberă de ieri şi, prin urmare, nu foloseşte prezentul ca un mijloc pentru viitor, este capabilă să primească eternul.” ***  ”Vă agăţaţi de casa Dumneavoastră, vă agăţaţi de cărţile Dumneavoastră, vă agăţaţi de idolii Dumneavoastră, de zei, de concluzii, de proprietăţile Dumneavoastră, de amărăciunile Dumneavoastră, pentru că n-aveţi nimic altceva şi tot ce faceţi vă aduce nefericire. Pentru a descoperi dacă există altceva, trebuie să lăsaţi să se ducă cele de care vă agăţaţi. Dacă vreţi să treceţi râul, trebuie să plecaţi de pe acest ţărm. Nu puteţi sta pe un singur ţărm. Dumneavoastră vreţi să fiţi liber de mizerie şi totuşi nu vreţi să treceţi râul. Aşa că vă agăţaţi de ceva ce ştiţi că este jalnic şi sunteţi înfricoşaţi să-i puneţi capăt, fiindcă nu ştiţi ce se află pe celălalt mal al râului.”

Lamartine: ”Libertate, câte crime nu se săvârşesc în numele tău?”

Lao Tse: ”A avea onoruri, bogăţie şi a fi mândru de ele înseamnă a chema nenorocirea. Dimpotrivă, dacă se adună merite nepieritoare, rămâne renumele chiar şi atunci când corpul fizic piere. Aceasta este Calea Supremă a Cerului care conduce la libertate şi înţelepciune.”

Lavinia Elena Niculicea: ”Stol de pescăruşi îşi lasă libere visurile frânte de furtuna existenţei... ”

Lev Tolstoi: ”Stareţul este acela care găzduieşte în sufletul său şi îmbrăţişează cu voinţa sa propriul tău suflet şi voinţa ta. Din clipa când şi-a ales un stareţ, omul renunţă la propria sa voinţă, încredinţându-i-o lui cu cea mai deplină supunere şi cu o totală uitare de sine. Acela care îşi pecetluieşte astfel soarta acceptă de bunăvoie această încercare, această austeră ucenicie, în speranţa că la capătul unor îndelungi străduinţe va ajunge să se învingă pe sine şi să se domine atât de perfect, încât după o viaţă întreagă de ascultare să poata dobândi, în sfârşit, deplina libertate, descătuşându-se de propriul său eu, ca nu cumva să împărtăşească soarta celor care-şi încheie viaţa fără a fi reuşit să se regăsească pe sine.” ***  ”Taina vieţii noastre, esenţa ei, se află în transferul conştiinţei de sine ca fiinţă separată spre conştiinţa de sine ca Întreg, fiinţă indivizibilă, unica, liberă, atotputernică, Dumnezeu. Viaţa ni se pare o eliberare treptată a conştiinţei divine în noi. Viaţa e asta, numai asta. Cei care încă mai cred în vechiul concept al lui Dumnezeu, pot spune că Dumnezeu a dat oamenilor binele de a-L cunoaşte în sinea lor. Dar e o ipoteza arbitrară. Există şi este corect numai faptul că viaţa omului este eliberare în sine (a principiului imaterial, imobil, nonspaţial şi atemporal) din starea de delimitare şi condiţiile ei ineluctabile. Condiţiile delimitării sunt materia în spaţiu şi mişcarea în timp.”

Li Bo : ”Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,/ Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.”

Liviu Rebreanu: ”Democraţia integrală e o utopie şi aiurea, darmite la noi unde religia abuzului, moştenire de la tiraniile trecutului, e singura cu trecere adevărată. Democraţia trebuie temperată şi dirijată după climatul fiecărei ţări. Fiindcă democraţia, ca şi temelia ei, libertatea, presupune cetăţeni care întâi ştiu să-şi împlinească perfect datoriile către colectivitate şi numai pe urmă îşi exercită drepturile. Legea trebuie să fie lege şi pentru cel ce o face ca şi pentru cel ce o suferă. Noi avem legile cele mai liberale şi mai umanitare din lume, copiate fireşte de la alţii. Le-am adoptat lesne, fiindcă ştim că tot nu le aplicăm. Mai bine am avea legi puţine şi mai puţin moderne care să se aplice sever de sus în jos şi să facă adevărată educaţie cetăţenească. Asta ar fi prima treaptă a democraţiei adevărate.”

Lucian Blaga: ”Viaţa respiră oxigen - talentul, libertate.” *** „Ştie să poruncească mai ales cel ce-a ştiut să se supună. Omul cu adevărat liber nu e bun nici pentru una, nici pentru alta.”

Lucian Boia: ”Democraţia nu poate să existe ca atare: e un model ideal. Nu va reuşi niciodată, cu aspiraţia sa spre egalitate şi libertate, să supună, şi încă mai puţin să anuleze, celelalte dorinţe înscrise în sufletul omenesc şi în dinamica societăţilor, în primul rând bogăţia şi puterea; între toate aceste principii există o interacţiune, şi tot ce poate spera democraţia este să atenueze intensitatea principiilor adverse şi să impună (mai ales banului şi puterii) limite şi reguli.”  ” 24 libertatea si egalitatea Dar în lipsa modelului democratic, în lipsa acestei credinţe, am fi avut astăzi cu siguranţă mai puţină libertate şi mai puţină egalitate decât avem.”

Lucian Fere: ”Nu este prea mare diferenta intre atunci si acum. Noua ordine mondiala se instaleaza acum. Intotdeauna vor fi saraci si bogati. Votul va face mereu jocurile, pt asta a fost inventat. Rautatea va fi mereu in om. Libertatea nu exista. Traim cum putem.”

Lucian Mindruta: ”Nu poti sa pretinzi ca iubesti Romania si sa te lupti pentru ca unii sa se poata desparti de ea, inainte sa le vina sorocul. Nu poti sa pretinzi ca esti crestin si sa te lupti cu cei care incearca, cum pot, sa vindece oameni. Iisus nu i-a dat boala leprosului. Din contra: minunea lui a fost ca l-a vindecat. Dar mai ales nu poti sa vorbesti despre "dictatura" cand niciunul dintre eroii din mintea ta nu e un democrat.  Libertatea incepe cand toti avem dreptul la opinie. Trolii tai o combat vulgar si violent pe unde pot si cum pot.  Si cand niste morti in spitale nu mai conteaza in calculele tale, nu pentru libertate lupti. Ci pentru idealul de a conduce fara sa fii contrazis.  Abia aia va fi dictatura. Dar va trebui sa treci peste mai multi decat acest om, care iti scrie asta. Si nu sunt singur. Nici speriat. Asta sa stii.”

Luis Aragon „Să fii soldatul nu al unui rege şi nici al unui general, ci al unei idei. Poate că aceasta este libertatea.”  

Luis Bunuel: ”Din fericire, undeva între şansă şi mister stă imaginaţia, singurul lucru care protejează libertatea noastră şi asta în ciuda faptului că oamenii caută să o reducă sau s-o omoare de tot.”

Madame Roland: ”O, Libertate, câte crime se săvârşesc în numele tău!

Mahatma Gandhi: ”Toleranţa este celălalt nume al libertăţii.”  "Nu merita sa fii liber daca nu ai si libertatea de a face greseli." 

Maia Morgenstern: ”Libertatea poate să însemne pentru mine şi conştienţă, efortul permanent de a nu deveni ceea ce nu-mi place, de a nu răspunde cu aceeaşi monedă evenimentelor, lucrurilor, situaţiilor care-mi displac profund sau mai ales care mă rănesc. E un efort de voinţă.”

Marguerite Porete (1250 - 1310): ”Libertatea perfectă nu are nevoie de motive.”

Maria Rugina: "Suntem liberi să alegem -/ demnitate sau mâncare !/ Cam de-aici începe drama
extremelor conștiente -/ mâncătorii își permit/ să dea tot pe... „alimente”! 

Marian Florentin Ursu: ”Eu sunt acel căruia îi e foarte foame de-adevăr/ eu sunt acel ce fură când i-e frig de nedreptate/ eu sunt umilul obligat la traiul auster/ când omul e neliber de prea multă libertate.”

Marian Hotca: ”Mi-am câştigat libertatea prin simplul fapt că exist.”

Mariana Didu: ”Ce mai poţi pierde/ ca să nu te doară fiinţa/ cea ridicată întru libertate/ deasupra propriilor tale vreri?”

Mariana Dobrin: ”Văd prea des cum unii oameni, deşi sunt în libertate,/ Se transformă-n animale triste şi însingurate./ Au nevoie să găsească un motiv de a trăi,/ Să se lupte, să răzbată chinul fiecărei zi./ De pe urma libertăţii suferinţa e mai mare/ Decât dacă ar trăi prizonieri într-o-nchisoare./ Să fii OM e lucru mare, drama lui monumentală,/ Este chiar o tragedie: drama existenţială./ Brusc şi cu intensitate unii tin în astă viaţă/ Monopolul suferinţei, fără urmă de speranţă./ Mai există alţii care, doar puţin au depăşit/ Existenţa de moluscă, vierme, şarpe pripăşit./ Pentru-aceştia e normal să dorească, să admire/ Fenomenul OM, desigur, pentru ei în devenire./ Însă acei care-au trăit fenomenul omenesc,/ Şi-ar dori orice să fie, numai OM nu mai doresc./ Pacă-ar vrea să se transforme într-un mugur drept spre soare,/ Într-o gâză anonimă, fluture plăpând sau floare./ Chiar şi animal de pradă, prin păduri să rătăcească,/ Uneori ar vrea să fie nu făptură omenească./ Şi, cu-n fel de frenezie, plini de vrajă să trăiască/ Alte stări cu alte simţuri, mai puţin cea omenească./ Şi, ca nişte arabescuri, toate formele vitale/ Rând pe rând să le încerce în procese naturale./ După ce-ar parcurge drumul de la animal la pom,/ S-ar trezi în el dorinţa să mai redevină OM./ Diferenţa este clară: omul, poate fi neom,/ Animalul, niciodată n-o să fie OM sau pom.”

Marin Constantin: ”Pentru a fi liberi datorita noua insine, dar nu oricum si oricand, ci numai cand ne solidarizam cu principiile naturii.”

Marin Preda: ”Fara sa stim ne cucerim in noi insine un teritoriu inatacabil in care ne retragem apoi ani in sir, cand, dupa ce am fost inlantuiti, cautam in urma, in momente de criza, libertatea pierduta»  ”Ce să faci, la urma urmei, cu libertatea? Ei! Ce să faci! Cum ce să faci?! Să te plimbi pe suprafaţa pământului printre oameni, pe străzi sau drumuri şi să te bucuri că tot ceea ce vezi îţi aparţine! E singurul sentiment de posesiune nevinovat... În timp ce o femeie îţi cere să te bucuri numai de ea şi să renunţi la restul lumii. Asta e intolerabil.”

Marina Tuturman: ”Scrie, scrie Doamne!.../ La lumina lumânării, când sunt îngerii aproape/ si pe Cer secera lunii printre nori abia răzbate,/ La o masă in livadă, sub un măr fără ispite/ legile din veşnicie le dorim revizuite./ Un amendament Stăpâne, prăfuiti suntem de veacuri/ condamnaţi pe- acest/ pământ, limitaţi in timp şi spaţiu,/ O petiţie noi scris- am, cerem să trăim mai mult/ Tronul Tău si tribunalul s- aibă ultimul cuvânt./ Avocaţii să pledeze, preferăm pe cei din stele/ printre ei, unul să fie, chipul drag al mamei mele,/ Magistraţi ce- mpart dreptatea, de se vrea, dintre cei sfinţi/ la procesul conştiinţei, judecăţi doar de părinţi./ Scrie Doamne- o lege noua, cel puţin suta de ani/ să trăim in zborul sacru, şterge tot ce- nseamnă bani,/ ,, Doctorii fără de- arginti"", grija lor copiii lumii/ de istoria Sodomei s- aibă parte doar nebunii./ In lumina dimineţii suntem bucuroşi de viaţă/ resetează- i Sfinte Tare, cei ce ard firul de aţă,/ Primeneste- n lung planeta, curăţă in grâu neghina/ taie gardul separării, lasă liberă gradina!”

Marius Chirilă: ”Cel ce descoperă liniştea din interiorul său este liber de orice programare şi condiţionare. Spiritul său nu mai poate fi prins şi încapsulat în nimic.”

Marius Simion: ”Un om care e conştient că problemele dispar la fel cum au apărut are puterea să îşi păstreze un zâmbet şi pentru ziua de mâine. Un om care a învăţat că "toate trec" este un om liber.”  ”Când un om este liber să acţioneze, şi nu să reacţioneze, el începe să iubească cu pasiune totul. Un om supus regulilor niciodată nu o să trăiască la maximum stările de iubire.”

Mark Knopfler: ”Nu-mi plac definiţiile, dar dacă există o definiţie a libertăţii, ar fi atunci când deţii controlul asupra realităţii pentru a o transforma, a o schimba, şi nu de a-ţi fi impusă. Chiar nu poţi cere mai mult de-atât.”

Martin Heidegger: ”Dacă îmi introduc moartea în viaţă, o recunosc şi o privesc direct în faţă, mă voi elibera de grija morţii şi mărunţişurile vieţii, şi numai atunci voi fi liber să devin eu însumi.”

Martin Page: ”Există o cenzură împotriva sinuciderii. Politică, religioasă, socială, chiar şi naturală, căci doamnei Naturi nu-i place ca cineva să-şi aroge drepturi în privinţa ei, vrea să ne ţină în lesă până la capăt, vrea să hotărască în locul nostru. Cine hotărăşte moartea oamenilor? Am delegat aceas­tă libertate supremă bolii, accidentelor, crimei. Asta se numeşte hazard. Însă e fals. Acest hazard este voinţa subtilă a societăţii care încet-încet ne otrăveşte prin poluare, ne masacrează prin răz­boaie şi accidente... Societatea hotărăşte astfel data morţii noastre prin calitatea alimentaţiei, periculozitatea ambientului cotidian, a condi­ţiilor noastre de muncă şi de viaţă. Noi nu ale­gem să trăim, nu ne alegem limba, ţara, epoca, gusturile, nu ne alegem viaţa. Singura libertate este moartea; a fi liber înseamnă să mori.”

Massimo Gramellini: ”Mă gândesc la toţi aceia care sunt împreună doar din teama de singurătate. Sau la aceia care spun că se iubesc, fără a fi împreună, din teama de a nu-şi sacrifica reciproc libertatea. Două alegeri aparent opuse, dar falimentare amândouă, pentru că sunt generate de acelaşi impuls: şmecheria.”

Max Stirner: ”Statul, religia, conştiinţa, aceşti despoţi mă-nrobesc, iar libertatea lor înseamnă sclavia mea.”

Maximilien Robespierre: ”Şi care va fi soarta celor care, animaţi de spiritul libertăţii, se vor încumeta să le vorbească despre drepturile şi demnitatea umană celor care nu au auzit niciodată despre existenţa acestora? Îi vor alarma, în egală măsură, atât pe tiranii pe care încearcă să-i demaşte, cât şi pe sclavii pe care încearcă să-i lumineze.”

Mehmet Murat Ildan: ”Păsările au făcut o treabă grozavă pentru progresul umanităţii: au ţinut vie dragostea noastră pentru libertate şi ne-au motivat insistent să ajungem la cer, să ajungem la stele!”

Michael Chekhov: ”Marea năzuinţă - o exprimare liberă.”

Michel de Montaigne: ”Trebuie să ne chibzuim libertatea cu prudenţă; dar din moment ce suntem supuşi îndatoririi, trebuie să ascultăm de legile datoriei comune, cel puţin să facem efortul.”  ”Există puţine suflete atât de cumpănite, de puternice şi de bine drămuite prin naştere, încât să te poţi încrede în purtarea lor şi care să fie în stare să se folosească cu moderaţie şi fără încumetare, de libertatea judecăţii lor, dincolo de marginile părerilor comune.”  ” Truda necesară defăimării numelor celor de seamă şi libertatea pe care ţi-o iei făcând aceasta, eu le-aş folosi cu mai dragă inimă ca să le dau o mână de ajutor în înălţarea acestor nume şi mai sus.”

Miguel de Unamuno: „Înrobitorii ştiu prea bine că, atâta vreme cât sclavul cântă Libertatea, e împăcat cu robia lui şi nici prin gând nu-i trece să-şi rupă lanţurile.”

Mihaela Banu: ”Mă tot smucesc din nevăzute hamuri,/ Ce m-au legat de vremile obscure./ Pe-a libertăţii muchie firavă,/ Pas după pas, voi împleti cărare,/ Trecând hotarul dintre hău şi slavă,/ Fie şi pentru-o ultimă-ncercare,/ De-a îndrepta o lume greu bolnavă,/ Împotrivindu-mă cu-nverşunare”

Mihai Cristian Tihan: ”Libertatea nu e democrație!!!”

Mihai Eminescu: ”Libertatea adevărată e un sentiment aproape religios.”  "Nu exista nici libertate, nici cultura fara munca."  "Atunci când coconaşii, unii flămânzi şi alţii îmbuibaţi, au venit cu ,,libertatea” şi cu „fasoanele” de prin ţările străine şi au început să îmbete lumea cu vorbe frumoase, erau atunci oameni cu greutate şi cu pricepere, care cunoşteau ţara, obiceiurile şi nevoile ei şi care ne ziceau să nu [ne] prea grăbim cu „libertăţile” şi cu primirea aşezămintelor străine, pentru ca nu cumva să ne pară rău mai târziu. (...) Iată pentru ce strigă nesăţioşii mereu ,,libertate!”.*** „Libertate” le trebuie lor, căci în „libertate” sunt toate cu putinţă. (...) Unul dintre liberali fură milioane; ceilalţi liberali îl dau în judecată, îl trimit la puşcărie, dar peste câteva luni pun la cale graţiarea lui. „Formele” sunt împlinite şi de aici înainte toate sunt bine. Pe ceilalţi „liberali” îi va scăpa, tot după „formele” constituţionale şi legiuite, votul celor jăfuiţi, căci românului i s-a dat votul pentru ca să aleagă însuşi pe impilătorii săi: Aceasta e „libertatea”. ***„Liber nu e decât omul ce trăieşte din munca productivă a mâinilor sale.”*** „Libertatea este facultatea de-a dispune, după inspiraţiunea propriei noastre judecăţi, de puterile noastre mecanice şi intelectuale.” *** ”Omul are atâta libertate și egalitate câtă avere are. Iar cel sărac e totdeauna sclav.”

Mihai Enescu: ”Libertatea, dimpotrivă, te poate face să mori de foame la propriu şi îţi oferă doar nesiguranţă.Pentru că, liber fiind, trebuie să gândeşti tu pentru tine, să iei decizii, să întreprinzi acţiuni şi, cel mai important lucru, să îţi asumi responsabilitatea pentru acţiunile tale. Iar asta sperie. Asumarea responsabilităţii este, de cele mai multe ori, factorul determinant pentru care oamenii, în general, sunt "predispuşi" la dictatură. Când optezi pentru libertate, nu ai această "scăpare". Pentru orice faci trebuie să răspunzi. Pentru orice faci trebuie să ai resurse de a te lupta cu cei care te contestă. Pentru orice faci trebuie să îţi "consulţi" mai întâi inteligenţa şi conştiinţa. Pentru că altfel, plăteşti. Libertatea e grea. Libertatea e grea.Pentru a spera să fi liber, trebuie să ai curajul de a-ţi asuma riscuri. De multe ori, trebuie să accepţi că s-ar putea să fi pedepsit chiar şi atunci când ai dreptate. Trebuie să accepţi că libertatea ta nu poate încălca libertăţile celor din jur. Trebuie să îţi asumi anumite obligaţii şi răspunderi, cum ar fi, de exemplu, votul, sau respectarea şi chiar protejarea dreptului la viaţă chiar şi al celui mai aprig duşman.Libertatea e complicată. Nu mai poţi să-ţi plângi de milă "sub plapumă" pentru că "nu o duci mai bine", deoarece trebuie să îţi pui singur întrebarea "ce ai făcut tu pentru a-ţi fi mai bine?". Foarte mulţi au luptat şi au murit pentru libertate. Dar foarte puţini dintre aceştia ştiau cam ce presupune acest concept şi doar un grup foarte restrâns (devenit ulterior nucleul de conducere al unei dictaturi, în cele mai multe cazuri), era gata să îşi asume responsabilităţi. Aici se poate da exemplul revoluţiei franceze care, condusă de o mână de oameni, a fost sprijinită de mase imense de oameni dispuşi să ucidă şi să moară, la rândul lor, pentru "cauză", revoluţie care a sfârşit prin a devenii una dintre cele mai sângeroase şi mai atroce dictaturi, ucigându-şi în final, propriii conducători. E greu cu libertatea şi atunci când trebuie să accepţi, şi chiar să depui eforturi pentru ca, aşa cum spunea Ion Raţiu în 1990, cel din faţa ta să aibă dreptul de a nu fi de acord cu tine. E greu de înţeles, dar dacă eu accept ca libertatea cuiva să fie restrânsă sau suspendată în favoarea mea, trebuie să fiu de acord şi că libertatea mea "se poate bucura" de acelaşi tratament în favoarea altuia. Şi asta în relaţie cu toţi ceilalţi. Libertatea e cu muncă, cu riscuri, cu nesiguranţă... Libertatea e cu responsabilităţi, cu luptă, cu drepturi dar şi cu obligaţii... Libertatea costă... Dar, după părerea mea, alternativa e inacceptabilă.”

Mihai Ralea: ”Sinceritatea nu devine o valoare decât pentru un om silit să mintă, după cum libertatea nu devine o valoare decât pentru cel arestat.”

Mihai Robea: ”În fiecare zi/ Şi-n fiecare noapte/ Am aşteptat sperând/Să te privesc în ochi/ Încă o dată/ Libertate/ Toţi anii ăştia-n care/ Mi se făcuse frig/ Mi-era că n-am să pot/ Pe nume să te strig.”

Mihai Sora: ”Mi-am petrecut o după-amiază singur în câmp. Era o zi de vară, la ceva timp după seceriş. Era o linişte ca din altă lume. Am stat culcat pe spate, în iarbă, o după-amiază întreagă, uitându-mă la cer... Am avut atunci un sentiment unic de comu­niune perfectă între mine şi univers. Poate să fi fost un sentiment teocosmic, pentru că era străbătut de o vână de sacru. Simţeam o bucurie intensă şi o libertate completă. Totul avea un rost.”

Mihail A. Bakunin: ”Noi nu ne temem de anarhie, noi o provocăm, convinşi că din această anarhie, adică din desăvârşita nejignire a vieţii dezlănţuite a poporului, va ieşi libertatea, egalitatea şi dreptatea.”  “Sunt un fanatic iubitor al libertăţii, pe care o consider unica condiţie sub care inteligenţa, demnitatea si fericirea omului se pot dezvolta şi creşte. Dar nu libertatea pur formală, considerată, măsurată şi reglementată de Stat, o eternă minciună care, în realitate, nu reprezintă nimic mai mult decât privilegiul unora, fondat pe sclavia celorlalţi, nu egoism sau ficţiuni ale libertăţii inventate de şcolile liberalismului burghez, care consideră voinţa dreptul tuturor oamenilor, reprezentat de Stat, prin limitarea drepturilor fiecăruia, o idee care duce inevitabil la reducerea drepturilor fiecăruia la zero.”

Mihail Kogălniceanu: ”Sunt pentru libertatea conştiinţei, a presei, a întrunirei, a petiţiei... Sunt pentru aşăzarea dărilor pe un sistem de dreptate pentru toţi cetăţenii... Sunt pentru organizarea marilor lucrări publice: drumuri de fier, canale, porturi... Sunt pentru cea mai mare răspândire a învăţăturii publice, astfel încât fiecare oraş să-şi aibă gimnaziul său şi fiecare sat să-şi aibă şcoala sa primară, încât fiecare român să ştie să scrie şi să citească... Sunt pentru emanciparea ţăranilor prin desăvârşita lor împroprietărire. Sunt pentru cea mai strictă şi temeinică responsabilitate a miniştrilor şi funcţionarilor Statului. Iată principiile pe care le-am profesat de-a pururea şi pe care şi în viitor le voi apăra în orice ocazie şi în orice poziţie mă voi afla." 

Mihail Mataringa: ”Să nu-i hulim pe cei care neagă Divinitatea! În fond, Dumnezeu le-a oferit acestora libertatea de a fi atei.”  ”Nu există libertate absolută, după cum nu există nici tiranie absolută. Extremele nu se ating niciodată, omenirea fiind astfel salvată atât de supramaţia binelui cât şi de supremaţia răului.”

Mihail Neamțu "Niciodată libertatea n-a fost atât de hulită. Pe vremuri, occidentalii îi făceau statuie. Azi îi cântăm prohodul.”

Mihail Sadoveanu: "Libertatea este mai ales forta de a inlatura inraurirea altora, de a inlatura interesul si instinctul si de a intrebuinta inteligenta ta singur, in chip nobil." 

Mihaly Csikszentmihalyi: "Atunci când acţionăm în mod liber, de dragul acţiunii în sine şi nu din alte motive, învăţăm să devenim mai mult decât ceea ce eram înainte." 

Milton Friedman: ”Vigilenţă eternă e necesară, şi trebuie să fie oameni care-şi asumă responsabilitatea, care cred în libertate, şi care-s dispuşi să lupte pentru ea.”  

Mioara Anastasiu: ”Oameni-s plini de teamă şi-ndoială,/ Lanţuri îşi fac din ce agonisesc,/ Ridică aripile cu sfială,/ Dar lanţurile grele îi opresc.”  ”Liberi suntem doar în pruncie,/ Până când nişte părinţi ne învaţă/ Cum este să iubeşti din frică:/ "Temeţi-vă de Dumnezeu şi... daţi-I slavă!" 

Mircea Dinescu: ”Am trăit într-o lume ultramodestă, dar m-am simţit bine şi liber.”  ”Anii '90 au fost cei mai siniştri din biografia mea. Am trăit la extreme, de la fericirea că suntem liberi, până la dezamăgirea de a da de lumea dezlănţuită a capitalismului isteric. M-a apucat un soi de lehamite.”  ” Eu nu sunt un justiţiar, ci un tip înţelegător. Sunt un tip destul de echilibrat, dar cu mult tem­perament, care poate să protesteze împotriva lipsei de libertate şi, concomitent, în timpul combustiei interne a nervului, să fie şi nedrept. Dar sunt un om care îşi recunoaşte gre­şelile.”

Mircea Eliade: "Dar libertatea nu inseamna libertinaj, libertatea instinctelor oarbe, trairea in hazard si in eventual." "A fi liber inseamna, inainte de toate, a fi responsabil fata de tine insuti. Eşti liber - adică eşti responsabil de viaţa ta; o poţi pierde, sau o poţi crea, devii automat şi ratat, sau om viu şi întreg.”  ”Ce este libertatea? Libertatea mea e ascensiune; oriunde. Infernul e sus, aşa să ştiţi. Raiul e şi mai sus, dar el nu mă interesează. Orice cale aş bate, muşchii mei se zgârcesc şi oasele ajung pietre îndată ce simt valea. Nu sunt aristocrat, pentru că nu vreau să ştiu de strămoşii mei... Şi nu sunt parvenit, pentru că nu doresc fructele trudei mele; nu vânez ca să mă hrănesc, ci ca să mă joc. Sunt Eu însumi, în toate formele şi gândurile mele. Nu învăţ regulile jocului. Cred că nu l-aş mai putea juca. Să-mi amintesc de ceilalţi ani? Iată: dacă am cunoscut psihologia unui viciu, nu l-am putut practica. De acum sunt înfometat de neprevăzut.”

Mirela: ”Noi, cei nascuti in anii 50, 60, 70, suntem generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanul este din interior si nu de afara... Noi suntem ultima generatie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum. Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea????”

Miruna Popescu Iovu: ”E mai uşor ca omul să trăiasca în sclavie decât in libertate! . Democrația este o "Dictatură fără lacrimi", in care libertățile sunt doar aparente, ingrădite și perfect ținute sub control. Omul a fost dresat să uite cine este ! Învațământul a fost redus la ineficiență, prin suprasaturație cu informatii nefolisitoare.  Medicina a rupt orice legătură intre Corp si Suflet, încât un bolnav este doar un ficat, rinichi, plămân defect, care trebuie indopat de big pharma. . S-a inventat o Teorie cu Bacterii si Wirusuri încât există un vinovat de serviciu in Afară, si asta înseamnă că omul nu mai știe să.și găsească vindecarea în Interior prin conştientizarea propriilor Emoții. . Un Guvern, o Regină, un Parlament le consumă oamenilor banii pt.a da " legi" care le fac viata tot mai grea. . Sărbatorile au devenit despre beculete, targuri,cumparaturi si nu despre Religie si Bucurie. Însă pentru a avea libertate oamenii au nevoie de efort şi de acea conştientizare, că doar li se flutură libertatea, dar nu o au cu adevărat ! . Păpusarii lumii, cei câțiva mii, sunt mai deştepți decât restul miliardelor.. și ştiu să.i manipuleze pe acesti majoritari intr-un joc tot mai fin si mai subtil,. de ce ? Pt.că ei pot,.pt.că au puterea banilor şi înaltelor funcții,,.pt că ei cunosc atât de bine psihologia maselor,. că acestea nu se opun, dacă inconvenabilul, li se impune treptat-treptat. Şi ca să le abată atenția, le oferă pâine si circ cât au nevoie pt a rămâne docili si chiar aplaudaci. " Libertatea este dincolo de zona de confort."

Monica Tatoiu: ”Vrei să trăieşti liber, poţi să o faci până să te căsătoreşti.”

Montaigne: „Adevărata libertate este să poţi cere orice asupra ta însuţi.”

Montesquieu: ”Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; iar dacă un cetăţean ar putea face ceea ce legile interzic, el şi-ar pierde libertatea, întrucât şi ceilalţi ar avea o asemenea putere.”  „Libertatea este un bun care ne face să ne bucurăm de celelalte bunuri.” *** „Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile.”

Mooji: ”Nimeni nu trebuie să menţină conştiinţa, ea e singurul loc în tine care este fără efort. Nu veni pentru nimic mai puţin decât trezirea completă. Dacă vii doar pentru un pic de adevăr, atunci va fi foarte, foarte greu. Dacă vii pentru tot Adevărul, este foarte uşor. Dacă ardoarea pentru libertate este puternică – vei fi eliberat.”

Nataşa Alina Culea: ”Lupul îşi urmează doar propriile reguli, el este metafora vie a minţii detaşate de spiritului de grup, un simbolul arhetipal al libertăţii, nesupunerii şi autenticităţii.”

Nicolae Bălcescu: ”Nu poate fi fericire fără libertate, nu poate fi libertate fără putere, şi noi românii nu vom putea fi puternici până când nu ne vom uni cu toţii într-unul şi acelaşi corp politic.” *** ” Sufletu-mi te slăveşte încă, înzeită libertate şi cred că va veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula şi va sfâşia acest văl şi duşmanii tăi se vor împietri la vederea chipului tău de lumină; atunci nu va mai fi niciun om rob, nici naţia roabă, nici om stăpân pe altul, nici popor stăpân pe altul, ci domnirea Dreptăţii şi Frăţiei. Aceste cuvinte ce odată am dat deviză naţiei mele vor domni lumea. Vai, nu voi avea nevoie de a vedea această zi, dar şi eu asemenea am muncit şi am pătimit pentru dreptate şi cel din urmă al meu cuvânt va fi încă un imn închinat ţie, ţara mea mult dragă.”

Nicolae Filimon: ”Amorul de patrie, libertatea, egalitatea si devotamentul sunt vorbe sacramentale, pe care ciocoiul le rosteste prin adunari publice si private; dar aceste virtuti cetatenesti, de care face atata pompa, nu sunt decat treptele scarii pe care voieste a se sui la putere.”

Nicolae Iorga: „Temniţa cea mai de temut e aceea în care te simţi bine.”

Nicolae Steinhardt „Viaţa – desigur infinit superioară morţii – nu este nici ea bunul suprem dacă nu e însoţită de calitatea-i ab initio consubstanţială, adică de libertate.” *** „Răpindu-i omului libertatea îl lipsim de pecetea duhului.” ***„Libertatea nu se confundă cu libertinajul şi nebunia.” *** ”Creştinismul nu poate să nu recunoască nenorocita condiţie a unor categorii de muncitori din secolul al XIX-lea. Eroarea marxistă constă în a spune că, fiind sărac şi silit să-şi vândă forţa de muncă, muncitorul englez din veacul al XIX-lea nu era liber. Liber era. Era însă nenorocit.”

Nicolae Tudor: ”Un om care se naste astazi sarac, adica la inceputul civilizatiei, oricat de productiv geniu ar fi, nu poate fi egal cu cei care au beneficiat la nastere de un start neloial spre binefacerile libertatii, nu poti decat sa obtii atingerea unei oarecare prosperitati personale, diferite sigur de principiul egalitatii, prosperitate care iti asigura o doza de fericire. Este drept sa fie astfel doar daca legea dintai este ca libertatea ta sa nu confiste, speculativ, libertatea celorlalti. Daca trebuie reguli necesare impuse libertatii, in sensul ca cel puternic nu are dreptul sa omoare sau sa-l sclavizeze pe cel mai putin puternic, atunci libertatea trebuie sa fie doar un joc dur intre oamenii liberi. Egalitatea oamenilor liberi o asigura doar dreptul egal de proprietate asupra pamantului, ca spatiu de manifestare a libertatii. Asadar, prima regula a civilizatiei trebuia sa fie: "proprietate egala intre membrii cetatii, care nu poate fi instrainata niciodata, ea poate fi doar impartita egal intre membrii propriei familii". Cand o familie reuseste sa-si tezaurizeze geniul productiv, beneficiari sunt, de drept, urmasii. Dar, cand diferentele sociale au fost create prin prada si exploatare, cum ofera civilizatia occidentala, nu avem diferente sociale legitime, iar asta inseamna ca modelul civilizatiei nu este un model veritabil. Il urmam pentru ca este singurul care ofera ceva atractiv, il urmam pentru ca umanitatea nu a reusit sa construiasca un altul mai bun, bazat pe munca si morala, model care sa ofere nu doar aparenta egalitate intre oameni, cum ofera comunismul, ci si prosperitate debordandata individuala. Frumusetea jocului este sa ai cinstit tot ce ai si sa iti dovedesti superioritatea printr-un joc desfasurat pe timpul vietii pornind de la aceeasi linie de start si in aceleasi conditii. Nefiind asa, nu putem vorbi de civilizatie, ci de o lupta care pe care, pur animalica. Imi spunea dirigintele meu, candva: "Nicolae, vei ajunge pe o anumita treapta valorica, dar sa stii ca nu conteaza unde ai ajuns, ci drumul strabatut pana acolo." Un poet observa de curand: "Altii sunt regii!" Trairea autentica a binelui si frumosului, singura care conteaza, este o fericire umana posibila, iar binele si frumosul nu se mosteneste, ci se respecta interior si se creeaza, iar pentru facerea lor nu iti trebuie bani, bani multi, ci atitudine si sacrificiu neconditionat.”

Nicolae Vălăreanu Sârbu: ”Viaţa e un fel de închisoare/ în care eşti pus în lanţurile situaţiilor posibile/ numai moartea îţi dă libertatea deplină/ când poti pleca singur, repede unde vrei/ şi toţi te iartă pentru greşelile comise/ cu voie sau de nevoie.” generală”, care nu se suprapune cu suma voinţelor personale sau cu voinţa majoritară, ea fiind singura despre are se pretinde că tinde către „binele comun”, sau „interesul comun”.

Nicollo Machiavelli: ”Dumnezeu nu vrea să facă totul, pentru a nu ne lua liberul arbitru.” *** ”Cel care devine stăpânul unei cetăți deprinse să trăiască liberă și nu o distruge, să se aștepte să fie el distrus de ea; pentru că ea totdeauna are ca refugiu în revoltă numele de libertate și vechea ei orânduială, care nu se uită niciodată, oricât timp ar trece și oricât bine i s-ar face.”

Nisargadatta Maharaj: ”Fără îndoială, lumea este pictată de tine pe ecranul conştiinţei şi este în întregime propria ta lume privată. Numai simţământul tău de "eu sunt", cu toate că-i în lume, nu este al lumii. Odată ce realizezi că lumea este  propria ta proiecţie, eşti liber de ea.” libertatea creativa Atunci când trecutul şi viitorul sunt văzute în atemporalul acum, ca părţi ale unui şablon comun, ideea de cauză-efect îşi pierde valabilitatea şi libertatea creativă îi ia locul.”

Noam Chomsky: ”E ridicol să vorbești despre libertate într-o societate dominată de corporații uriașe. Ce fel de libertate există în interiorul unei corporații? Sunt instituții totalitare - primești ordine de sus și poate le dai oamenilor de sub tine. Există cam la fel de multă libertate ca și sub stalinism. Originile acestui curent este necesar să fie căutate în perioada iluministă, care a premers Revoluţia Franceză, mai precis în scrierea „Despre contractul social” (1762) a lui Jean-Jacques Rousseau: „Numai voinţa generală poate conduce puterile statului conform scopului său, care este binele comun (…) societatea nu se cuvine să fie condusă decât numai din punctul de vedere al interesului comun (…) suveranitatea nu e decât manifestarea voinţei generale.” Termenii cheie precum „voinţa imprecizie fundamentală: într-o primă fază sensul lor este cât se poate de vag şi de nedefinit. Circumscrierea lor este vulnerabilă la derapaje ideologice din cele mai pernicioase. În fond, toate dictaturile au afirmat că guvernarea lor are loc în numele acestor principii care au fost enunţate de Rousseau, privite însă de fiecare dată prin grila propriei concepţii. Până şi termenul de „democraţie” a ajuns să fie astfel viciat din această perspectivă, fiind instrumentalizat de către cei care au pus monopol pe interpretarea lui tocmai în această cheie, că ar reprezenta „voinţa generală” sau „binele comun”, definite conform curentului ideologic dominant al epocii. Într-o exprimare concisă, dar foarte aproape de realitatea pe care o trăim, a fi sau nu „democrat” nu mai ţine de respectul pentru regulile jocului politic şi social şi pentru ideile altora, ci depinde de „certificatul” emis în această privinţă de instanţele care s-au autoerijat în această postură. Aceşti actori politici, asimilaţi stângii actuale, identifică prin urmare noţiunea abstractă a „voinţei generale” cu propriile idei. Ei nu mai înțeleg democrația în primul rând ca o competiție de interese și convingeri pe baza unor reguli acceptate reciproc, ci drept realizarea acestei voințe comune, care corespunde celei mai înalte raționalități a statului. Potrivit lui Rousseau, factorul decisiv pentru aceasta este promovarea virtuții cetățenilor, care trebuie să-și subordoneze interesele personale voinței generale. Prin urmare, democrația nu este pentru oameni așa cum sunt ei, cu credinţele şi valorile lor, ci pentru oamenii modelaţi așa cum doresc cei auto-declarați „democrați”. Ceea ce se practică de fapt, fie pe faţă, fie mai camuflat, nu este altceva decât un proces de „reeducare”, de schimbare la nivelul conştiinţelor, cu alte cuvinte, o veritabilă spălare pe creier printr-o propagandă continuă. Devine prin urmare evident faptul că părerile contrare nu mai sunt acceptate în numele unui pluralism legitim de opinii, ci sunt marginalizate, stigmatizate şi combătute tocmai în numele unui pretins „bine comun”, definit conform intereselor ideologilor stângii. În ultima vreme, indiciile că ne îndreptăm către un totalitarism de această natură se intensifică într-un mod îngrijorător. Uniunea Europeană s-a îndepărtat tot mai mult de proiectul iniţial postbelic, bazat pe principii creştin-democrate, căpătând trăsături din ce în ce mai centralizate, de esenţă socialistă. Libertatea e sacrificată tot mai mult pe altarul unui pretins „interes general”, care e cel precizat de conducătorii politici. Aceştia îl dictează atât în cazul justificării restricţiilor liberticide în contextul pandemiei de covid-19 (cu referire aici în special la discreditarea şi chiar demonizarea opiniilor divergente faţă de cea a autorităţilor) sau în contextul dogmei încălzirii globale antropogene, care nu suferă nici ea nicio critică, fiind sursa unor măsuri politice şi economice care în viitorul apropiat vor fi resimţite din ce în ce mai drastic. Democrația în accepţiunea ei clasică drept un set de reguli care permit concurența dintre diferite interese și convingeri este prin urmare reinterpretată deformat, în sensul de acord cu această voinţă generală abstractă. Cine este „pe linie” (a corectitudinii politice) poate primi certificatul de „bun democrat” de la instanţele autoabilitate în acest sens (presă, ONG-uri, fundaţii, partide etc.) iar cine nu, chiar dacă respectă regulile jocului, primeşte ştampila de „antidemocrat”, mergând până la cea de „extremist de dreapta”. Fundaţiile care militează pentru o „societate deschisă” (finanţate de George Soros) nu mai au practic nimic de-a face cu accepţiunea originară a termenului definit de Karl Popper, care nu mai e decât o etichetă fără conţinut, ele identificând în mod totalitar propria ideologie stângistă ca fiind singura care poate realiza „binele comun”, aşa cum îl înţeleg ele. Într-un text din 1998, „Rousseau and the Origins of Liberalism” inclus şi în antologia „The Roger Scruton Reader” (Continuum, 2009), filosoful englez Roger Scruton îl demontează pe Rousseau, pornind şi el de la observaţia că ideile gânditorului francez se află la baza tuturor curentelor „progresiste” din istorie. Scruton foloseşte termenul de „curente liberale”, dar îl diferenţiază imediat de liberalismul clasic, acest tip de liberalism fiind practic o ideologie a relativismului, a reformelor perpetue, a aruncării peste bord a moştenirii istorice, culturale şi religioase în numele ideilor moderne. Prin urmare, eticheta de „progresism”, care s-a încetăţenit între timp, e cât se poate de potrivită. contradicţie importantă pe care Scruton o găseşte la Rousseau priveşte noţiunea sa fundamentală de „contract social”. Pentru Rousseau, o societate poate fi liberă numai dacă este liber consimțită, iar îndatoririle pot fi obligatorii numai dacă sunt autoimpuse. Prin urmare, societatea este necesar să se întemeieze pe un contract social: fiecare persoană promite subordonarea în schimbul unei promisiuni asemănătoare a tuturor celorlalţi. Dar, sesizează Scruton, capacitatea de a promite, de a se angaja, de a acționa autonom – toate acestea presupun existenţa prealabilă a limbajului, care la rândul său necesită mediul social. Agentul autonom nu există într-o stare naturală: el este un artefact social. Aşa cum Rousseau însuși arată în mod clar, libertatea noastră naturală este distrusă de contractul social, care pune în locul acestuia „libertatea civilă”. Din libertatea civilă izvorăște libertatea morală, dar numai odată cu apariţia libertății morale ne putem lega printr-un contract. Prin urmare, cum se poate întemeia societatea pe un contract, când niciun contract nu poate exista până când societatea nu a fost fondată? În faţa unei asemenea logici circulare, Rousseau nu poate aduce decât voința de a crede. Trebuie să trăim ca și cum ar fi legați de un contract, în timp ce știm că aceasta este imposibil. După cum explică Scruton în alte scrieri ale sale, la baza unei societăţi solide se află alte valori decât un simplu contract social asumat în mod raţional. Este vorba de tradiţii culturale sau religioase, de sentimentul unei identităţi naţionale şi al unui destin istoric comun, care premerg momentul acelui contract social. Termenul cu care el le denumeşte este cel de „loialităţi prepolitice”. Fără o asemenea temelie, care are şi dimensiuni de ordin metafizic, o societate exclusiv „civilă”, bazată pe o simplă adeziune raţională, nu poate avea durabilitate. Dacă e să putem identifica undeva un sens genuin al acelei „voinţe generale” (alta decât voinţa majorităţii sau suma voinţelor personale), atunci îl putem găsi într-un mod firesc pe tărâmul acesta. Este vorba de voinţa de a perpetua propria identitate şi valorile de ordin naţional, spiritual şi moral care se află la baza ei, valori afirmate şi verificate în secole de istorie. Se poate aşadar concluziona cu siguranţă că accepţiunea actuală a termenului de „democraţie” diferă din ce în ce mai mult de cea clasică a sa, aşa cum a fost ea înţeleasă până în urmă cu câteva decenii. Iar urmărind tendinţele actuale, măsurile politice şi sociale luate sub pretextul unei pandemii sau al încălzirii globale ne indică faptul că această erodare a democraţiei va continua în perioada următoare din ce în ce mai mult, în numele unor principii externe, invocate ca având o autoritate superioară, pe altarul căreia trebuiesc sacrificate libertăţile de care am beneficiat până acum.” 

Norman MacCaig: ”Urmăreşte-l când scoate pe gură/ cuvintele lui umflate – justiţie, democraţie,/ fraternitate, libertate, internaţionalism, pace,/ pace, pace. Fă-ţi un obicei/ în a nu da nici o atenţie privirii lui voit oneste, vizelor, ştampilelor/ semnăturilor lui. Fă-ţi o datorie/ în a arăta lumii conţinutul lor/ în limpezimea adevărului./ Nimeni, cu asemenea calabalâc de vorbe-n spate,/ nu are dreptul să declare ceva...”

Nucu Morar: ”Omul cu înţelepciune a inventat domesticirea/ animalelor/ crescute pe lângă casă,/ hrănite, muncite, exploatate/ în final sacrificate/ apoi a descoperit ceva mai interesant/ domesticirea omului de către om/ crescătoriile în mari oraşe, cuşti în apartamente/ jugul la biroul unde soarele e desenat pe tavanul liftului/ mâncarea furaj concentrat din supermarket/ şi cea mai tare realizare, libertatea/ din mintea oamenilor domesticiţi/ cu filme, cu ştiri, cu reclame, cu vacanţe scurte. în resorturi corespunzătoare/ omul domestic se reproduce controlat în laboratoare/ dă naştere altor oameni domestici educaţi despre libertate/ când se trezeşte unu, cu amintiri/ de când oamenii migrau în toată lumea/ evadează din morala comună pe câmpiile posibilului/ colectivul ia atitudine, îl/ marginalizează din crescătorie la abator/ un nebun, inadaptat, neînţeles, decăzut, paria”

Oana Frentescu: ”Prezentul a făcut/ din libertate o formă cu margini.”

Octav Bibere: ”Eh, nu e rău să-ţi fie şi puţin frică, dar numai atâta cât să prinzi curaj, nu mai mult; iar dacă ai curaj, începi să descoperi libertatea, odată cu libertatea începi şi să înţelegi, iar dacă înţelegi, începi, deja, să fii fericit; vezi, şi frica e bună la ceva!”  ”Acolo unde oamenii renunţă uşor la libertate, mărfurile-s scumpe, proşti-s ieftini, iar jandarmii, mulţi!”

Octavian Paler: ”Democraţia n-are bani pentru cultură, dar ne asigură libertatea de a ne înjura şi de a ne detesta în public.”

Omraam Mikhael Aivanhov: ”Una dintre metodele acestui tantrism este aceea de a învăţa să iubeşti fără să aştepţi să fii la rândul tău iubit, fiindcă atunci devii liber şi poţi face multe lucruri cu această libertate.”  ”Nu exista libertate Copilul în burta mamei e legat de ea prin cordonul ombilical situat în regiunea plexului solar; prin acest cordon ea îl hrăneşte. În momentul naşterii, această legătură se rupe, de aceea putem spune că naşterea nu e altceva decât trecerea dintr-o stare de dependenţă într-o altă stare, de independenţă, de libertate. Dar în realitate, omul nu e complet independent, plexul său solar e legat cu un alt cordon ombilical, un cordon eteric, de Mama Natură, care îl poartă, îl susţine şi îl hrăneşte.”

Oprah Winfrey: ”Cred că educaţia este cu adevărat libertate.”  cum poti fi liber? Cărţile sunt calea mea către libertatea personală.”

Origen: ”Dacă virtuţii îi iei libertatea, i-ai luat esenţa.”

Ortega y Gasset: „Libertatea este disciplina liber asumata.”

Osho: ”Binele sau raul libertatii arma nucleară a dat unor fiinţe umane individuale o anumită libertate de a utiliza vechile arme, o libertate care nu era posibilă pe vremuri, întrucât guvernele foloseau, de asemenea, aceleaşi arme.  De câte ori libertatea se întâmplă într-o conştiinţă, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire.” „Dragostea și libertatea sunt ambele nevoi esențiale. Până acum, omenirea a trăit într-un mod atât de nebunesc, încât nu-ți poți satisface decât una dintre necesități: poți să fii liber, dar în acest caz trebuie să renunți la ideea de a iubi... Majoritatea oamenilor au decis în favoarea dragostei și au renunțat la ideea de libertate. Însă, apoi, oamenii ajung să trăiască precum sclavii. Bărbatul a redus femeia la calitatea de lucru, de marfă și bineînțeles că și femeia a făcut același lucru în propriul mod subtil: i-a băgat pe toți soții sub papuci... Dacă iubești nu este în nici un caz necesar să-ți distrugi libertatea. Pot să existe laolaltă; nu există nici un antagonism între ele... Iubește omul, însă lasă-i totala libertate. Iubește omul, însă de la începutul-începutului lămurește faptul că nu îți vinzi libertatea.”  ”Libertatea nu inseamna lene si nepasare, libertatea este responsabilitate. Daca tu nu-ti asumi responsabilitatea o face altcineva pentru tine. Asa devii sclav.”  ”Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie, şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nicio comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii n-au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să îţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul univers. Bucură-te şi savurează acest lucru!”  ” punctul meu de vedere, a fi rebel este singura cale de a fi religios, iar aşa-numitele religii nu sunt deloc religii. Ele au distrus complet umanitatea, au înrobit fiinţele umane, le-au înlănţuit sufletele; în acest fel, la suprafaţă pari să fii liber, dar adânc în tine, religiile au creat o anumită conştiinţă care continuă să te domine. Este aproape ca şi cu marele om de ştiinţă, Delgado... El a descoperit că în creierul uman există şapte sute de centri. Aceşti centri sunt conectaţi cu întreg trupul tău, cu întregul tău sistem. Există un centru pentru sexul tău, un centru pentru inteligenţa ta, şi pentru orice din viaţa ta. Dacă este implantat un electrod într-un anumit centru din creier, se petrece un fenomen foarte straniu. Delgado l-a arătat pentru prima dată în Spania. El a pus un electrod în creierul unui taur foarte puternic - cu o telecomandă în buzunarul sau - şi a stat în câmp deschis, fluturând un steag roşu, iar taurul s-a repezit nebuneşte către el.”

Ovidiu Cristian Dinica: ”mai liber sunt să înot/ printre gratiile tale, viaţă/ clădindu-mă zi de zi/ cu fiecare respiraţie,/ în trupul oxidat/ port mirarea de a fi/ aş fi putut să fiu arbore,/ pasăre, sâmbure,/ să nu mă pierd cu firea,/ tăcut să fiu/ dar am ales cuvântul.” *** ”Nu cred în fericirea comunismului/ aşa cum nu cred în sănătatea clonelor/ în destine comasate/ şi nici pe cer nu găsesc doi sori/ identici/ nici două fire de iarbă în pământ/ cu aceeaşi frământare/ zăpada se compune/ dintr-o alcătuire liberă/ a cristalelor/ amprentele noastre/ sunt tot atâtea nume/ pe câte glasuri avem/ Dumnezeu nu locuieşte la bloc!”

Ovidiu Hurduzeu: ”În epoca postmodernă, individul depersonalizat vede în acţiunea productivă (muncă) singura certitudine. A "realiza" sau a "te realiza" a înlocuit verbul "a trăi", iar "a munci" este echivalent cu "a fi liber."

Ovidiu Oana-Parau: "Ai auzit, române? Există libertate!/ O stare dobândită, cu sângele tău scrisă./Alungă impostorii! Ea poate fi ucisă/ De îmbuibaţii zilei şi cruda cecitate." 

Oxsana Mira: ”Libertatea = visul cel mai frumos al sclavilor de pretutindeni.” ***  ”Libertatea este de fapt un lanț pe care uneori din plictiseala stăpânul îl lasă mai lung.” ***  ”Libertatea necontrolata duce inevitabil la haos.”

P. Doumer: ”Apără-ţi cu înverşinare libertatea; respectă libertatea altuia.”

Pascal Bruckner: ”Am Libertatea de a fi împreună.”

Patricia Kaas: ”Libertatea mea contra libertăţii tale e o luptă urâtă.”

Paul Ferrini: ”Chiar dacă ar fi posibil să vă neglijaţi complet corpul fizic, nu v-aţi găsi libertatea. Asta, deoarece la moartea trupului fizic se trăieşte experienţa unui alt trup.”  ”Libertatea vine către sine atunci când o persoană respinge toate formele de autoritate exterioară şi când refuză să-şi exercite autoritatea asupra altcuiva. În mod paradoxal, acesta este şi momentul în care sinele devine Sine.”  ”Nu accepta să fii copleşit de autoritatea nimănui şi nu accepta să-ţi impui autoritatea asupra altuia. Revendică-ţi propria libertate şi oferă libertate celorlalţi.”

Paul Goma) „Starea de nelibertate îl obligă pe om la inventivitate, la găsirea unor soluţii indirecte.”

Paulina Georgescu: ”Mi-am cumpărat libertate de ceva timp mă chinui s-o cumpăr  mă dureau amintirile... și gândurile mă strângeau... nu mai eram pasărea liberă pregătită de zbor... mă legase de aripi am mers mai întâi într-o piață de suflete, și-am cerut libertate, vânzătorul mi-a spus... ai sosit prea devreme  nu ești pregătită, mai caută... și-am mers mai departe să caut... într-un magazin unde totul se vindea la mâna a doua, aveți libertate? aveți libertate la mâna a doua? nu, mi-a răspuns... libertatea aici nu se vinde... amintirile se vând la pachet, odată cu marfa... așa că libertatea pe care o cauți te înșală, amintirile altora te vor bântui mai tot timpul... am intrat apoi în cel mai scump magazin... trebuie să-mi ofere... trebuie să-mi găsesc libertate... nu mă interesează ce preț... vânzătorul m-a privit... m-a privit cam de sus... fixează-ți un preț, mi-a spus răspicat, să văd dacă poți... am început să enumăr... îți dau amintirile mele, și gândurile, sunt toate strânse în pagini de carte. N-am nevoie de ele! mi-a răspuns... am nevoie de tine fără suflet... și pe el cui să-l las? cui să-l las, domnule? atunci mergi mai departe... și mai caută... m-am oprit lâng-o cruce... mă dureau rănile... unde să caut? Unde să caut să-mi oblojesc rănile? De Sus am primit un răspuns... libertatea este în tine... dă-i drumul să iasă... nu-i nevoie s-o cumperi...  deschide fereastra și-ai să vezi că va merge odată cu tine, veți avea aceeași urmă la pași... te va însoți ca o umbră Și-atunci mi-am văzut umbra De-acum mergeam liberă împreună cu ea... mergeam liberă în albastru...”

Paulo Coelho: ”Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi.” ***  ”Este la fel de scumpa precum sclavia, singura diferenta este ca o platesti cu placere si cu un zambet, chiar daca zambetul este udat cu lacrimi.” ***  „Războinicul e liber. Ştie însă că în cuptorul deschis nu se coace pâinea.”

Pera Novacovici: ”Oamenii pierd libertatea pentru că preferă sentimentul siguranţei în dauna adevărului. Când preferi siguranţa în dauna libertăţii, laşi frâiele şi responsabilităţile în mâinile altui om sau a altor forţe care crezi că îţi vor oferi siguranţă. Tu nu te lupţi doar cu lumea exterioară, cu societatea, cu specia, ci şi cu părţi semnificative din tine însuţi. Există doar o parte mică din tine care poate fi numită pe bună dreptate, comoara ta. Îngrijeşte şi iubeşte această parte din tine, căci dacă e să te salvezi, doar prin valorificarea acestei comori vei reuşi.” ***  "Dacă la finalul anului următor nu ai mai avea grija banilor, ce ai face? Cum ar arăta viaţa ta?" în topul celor mai întâlnite răspunsuri este, în mod paradoxal, "Aş construi o afacere." Deşi majoritatea oamenilor pleacă de la ideea că a porni o afacere este principalul pas în a deveni independent financiar, banii îşi pierd din importanţă pe măsură ce libertatea de a face ceea ce te pasionează este descoperită. Fericirea nu este dată de bani, ci de libertate. Libertatea este dată de bani. Nu de milioane de euro, ci exact de suma care îţi permite să nu te mai gândeşti la stomac. Din momentul în care nu îţi mai este foame fizică, foamea devine spirituală. Şi vei avea libertatea să fii, să faci şi să ai absolut tot ce îţi pui în minte. Te provoc să îţi urmezi pasiunea!” *** ” E important să respecţi oamenii din jur şi e important să înţelegi că libertatea ta se termină acolo unde încep libertăţile celorlalţi, însă nu merge niciodată cu capul plecat şi umil doar pentru că ţi-e teamă să nu superi pe cei de lângă tine. Nu poţi avea niciodată prea multă încredere în tine. Să ai încredere în tine înseamnă să ştii măsura propriei tale valori. Aroganţa înseamnă să nu ştii deloc măsura propriei tale valori şi să te crezi mai bun decât eşti şi ca urmare eşti foarte aproape să suferi eşecuri foarte dureroase. Modestia înseamnă să te crezi mai slab decât eşti sau să vrei să arăţi asta oamenilor ceea ce te va impedica să îţi atingi potenţialul maxim. Modestia şi aroganţa sunt ambele păcate la fel de mari. Ambele ne conduc spre greşeli faţă de propria noastră persoană şi faţă de cei din jur. Capul sus, încredere în sine şi în propria valoare, asta e atitudinea corectă! Tu ce atitudine ai astăzi?” *** ” Nimeni nu te încurajează să fii liber şi independent şi să dezvolţi la maximum potenţialul tău. Pentru că nu ai mai fi o oaie ascultătoare şi nu ai mai pune botul la toate prostiile lor.” *** ” Când oamenii din jur ne dezamăgesc, ne supărăm pe ei. Îi judecăm, uneori cu multă ură şi ciudă. Ce fac aceşti oameni de ne dezamăgesc? Ne părăsesc. Nu ne acordă atenţie, timp, iubire. Aleg libertatea sau prezenţa altor oameni. Spunem că ne-au minţit. Şi totuşi, ei fac toate astea dintr-un singur motiv: pentru a fi fericiţi. Şi oricât de mult ar greşi faţă de noi, rămâne întrebarea: "faptul că fericirea altuia mă face nefericit, ce spune asta despre mine?"*** ”Oamenii îşi fac cadou toate libertăţile şi devin sclavi moderni.” *** ” În viaţa noastră de zi cu zi, reţine că dacă nu îţi asumi tu responasbilitatea pentru viaţa ta, altcineva o va face. Aşa devii sclav. Iar lumea e plină de sclavi care depind de instituţii sau alte persoane, pentru că de bunăvoie şi-au predat puterea personală şi au decis că preferă ca alţii să îşi asume responsabilitatea pentru ei. Data viitoare când te plângi de slujba ta, de condiţiile tale de trai, de calitatea relaţiilor tale, de sănătatea ta, adu-ţi aminte când anume ai renunţat la puterea, libertatea şi reponsabilitatea faţă de ţine însuţi. Nu e prea târziu să le iei înapoi. În viaţă, toţi facem alegeri bune sau rele. Şi există un cor al oamenilor din jur care ne judecă şi ne spun ce ar trebui să facem cu vieţile noastre. Nu uita însă că pentru toate alegerile tale bune, tu culegi roadele iar pentru toate alegerile greşite, tu plăteşti preţul. De ce ai asculta măcar o secundă ce spun alţii când oricum tu plăteşti nota la sfârşit?”

Petre Ţuţea: ”Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agăţată de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric. Bipolaritatea libertăţii. După creştini, libertatea este vehicolul cu care poţi să cobori în întuneric, dacă eşti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru că ei nu sunt adaptabili la morala zilnică şi o calcă fiind liberi.” *** ”Fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi mântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia...” *** „Libertatea omului e partea divină din el.”

Petru Daniel Văcăreanu: ”Când ai apărut omule nu era nici un gard Suntem captivi Rămâne visul de a fi intr-o zi liberi"  

Pier Paolo Pasolini: ”Nu cred că vom mai avea vreodată vreo formă de societate în care oamenii să fie liberi. Nimeni nu trebuie să spere asta. Nimeni nu trebuie să spere nimic. Speranţa este inventată de politicieni pentru a menţine electoratul fericit.”

Pierce Brown: "Moartea nu este atât de goală precum crezi tu. Goală este o viaţă fără libertate. Goală este o viaţă înlănţuită de frică, frica de moarte sau frica de-a nu pierde ce ai. Eu zic să rupem lanţurile astea."
Platon: ”Bătrâneţea are un mare simţ al seninătăţii şi libertăţii.”

Propertiu „Dacă doreşti să iubeşti, nu vei mai fi liber.”

Proverbe: "Împrumuturile fac din omul liber un sclav.”

Publilius Syrus: ”A primi un dar înseamnă a-ţi vinde libertatea.”

Radu Beligan: "A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute. Înseamnă a deveni mai uşor, mai liber, într-un anumit sens, eşti mai tânăr când eşti bătrân şi mai bătrân când eşti tânăr."

Rainer Maria Rilke: ”Liber, nicăieri nu e...”

Reine McLouin: ”Adevărata libertate constă în șansa de a-ți alege propriile constrângeri.”

Richard Diebenkorn: ”Libertatea mea va fi cu atât mai mare şi mai semnificativă, cu cât mai mult eu îmi limitez aria mea de acţiune şi cu cât mă înconjor cu mai multe obstacole.”

Richard P. Feynman: ”Nici un guvern nu are dreptul de a decide adevărul principiilor ştiinţifice, nici să prescrie în nici un fel caracterul întrebărilor investigate. De asemenea nici un guvern nu poate determina valoarea estetică a creaţiilor artistice, nici să limiteze tipurile de instruire educaţională sau de exprimare artistică. Nici nu ar trebui să se pronunţe asupra validităţii doctrinelor economice, istorice, religioase sau filosofice. În schimb au datoria faţă de cetăţenii lor de a menţine libertatea, de a lăsa cetăţenii să contribuie la aventurile următoare şi la dezvoltarea speciei umane.”

Rita Drumeş: ”Nu ştim că libertatea înseamnă asumarea responsabilităţii faptelor noastre.”

Robert C. Murphy: ”Omul se luptă pentru libertatea de a se exprima şi pentru a şti că el contează.”

Robert G. Ingersoll: ”Nu poate fi multă libertate pe pâmânt cât timp oamenii venerează un tiran din cer.”

Robin Cousins: ”Dansul pe gheaţă nu ar trebui să fie văzut ca o formă conformistă rigidă a patinajului artistic. Există o mare libertate şi originalitate pe care o poţi avea.”

Rodica Elena Lupu: ”Totuşi unii oameni mor firavi. Nu noi!/ Libertatea supremă e o temniţă/ Trecutul o oglindă care stă cu spatele/ O locomotivă. Oamenii fug/ să o ia de la capăt.”

Ronald Reagan: ”Să ne asigurăm că cei care vor veni după noi vor spune despre noi că în vremea noastră am făcut tot ce se putea face. Am terminat cursa, i-am păstrat liberi, am păstrat credinţa.”

Sallustius: ”Noi însă nu căutăm puterea şi bogăţia, cărora li se datoresc toate războaiele şi rivalităţile dintre oameni, ci libertatea, pe care nici un om n-o pierde decât o dată cu viaţa.”

Samuel Adams: "Doamne, fă-mă robul Tău, ca să fiu cu adevărat liber!"

Sandor Petofi: ”Iubesc o zeie exilată/ Din cer, şi-n veci o voi iubi:/ E libertatea. Dar, durere!/ În vis numai o pot zări.”

Scott Stable: ”Lasă-i să te judece. Lasă-i s te înţeleagă greşit. Lasă-i să te bârfească. Părerile lor nu sunt problema ta. Tu rămâi un om bun, iubeşte şi simte-te liber în autenticitatea ta. Indiferent ce spun sau fac alţii, să nu îndrăzneşti să te îndoieşti de valoarea ta sau de frumuseţea adevărului tău. Continuă să străluceşti aşa cum o faci deja.”

Seneca „Ca să ai parte de adevărata libertate, trebuie să fii sclavul filozofiei.”

Sergio Bambaren: ”Sigurele lucruri care ne aparţin cu adevărat sunt visele şi libertatea de a ne trăi viaţa aşa cum găsim de cuviinţă să facem, restul e doar un împrumut.”

Sfântul Francisc de Assisi: ”Surioarelor mele păsări, voi sunteţi foarte îndatorate Dumnezeului nostru creator, şi mereu şi oriunde trebuie să îi aduceţi laudă, pentru că v-a dat libertatea de a zbura în orice loc; şi v-a dat şi veşmânt dublu şi triplu; şi în plus, pentru că v-a păstrat neamul în arca lui Noe, în aşa fel încât seminţia voastră să nu se împuţineze în lume. Şi mai mult decât atât, voi nu semănaţi şi nu seceraţi, şi Dumnezeu vă hrăneşte şi vă dă râurile şi fântânile ca să puteţi bea, vă dă munţii şi văile ca să aveţi unde să vă adăpostiţi, şi arbori înalţi ca să aveţi unde să vă faceţi cuiburile. Şi de asta voi nu trebuie să ştiţi să toarceţi sau să coaseţi. Dumnezeu vă îmbracă pe voi şi pe puii voştri. De unde se vede cât de mult vă iubeşte Creatorul, pentru că el vă dă atâtea lucruri; şi de aceea păziţi-vă, surioarele mele, de păcatul nerecunoştinţei, şi întotdeauna străduiţi-vă să-l iubiţi pe Dumnezeu.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul: ”Un om se consideră cu adevărat liber atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu.” 

Shankaracharya: ”Sunt liber de toate impurităţile, sunt nemişcat, nelimitat, sfânt, fără declin, nemuritor. Nu sunt corpul căci acesta este însăşi non-existenţa. Aceasta este numită de către înţelepţi Adevărata Cunoaştere.” *** ”Fără Cunoaştere nici o fiinţă nu-şi va asigura vreodată libertatea.”

Sidonia Bogdan: ”Se tot discută despre libertate in acest context comemorativ. Atât de șablonard a ajuns acest concept, incat imi aduce aminte despre moartea cuvintelor explicată de Orwell. Libertate de exprimare înseamnă să spui ce gândesti atunci cand celorlalti le e teamă sau nu au curaj sa abordeze subiecte incomode. In realitate, indiferent de timpuri, foarte puțini sunt aia care au curaj să se pună contra curentului. Și foarte puțini sunt cei care riscă ceva in mod concret pentru acea libertate.  La noi e prea puțină libertate de exprimare și foarte mult mimetism sau curente la modă care trasează niște direcții. Curentul de opinie este rețeta facilă a succesului.  Și, cu toaste astea, omul care spune ce gândeste cu mintea lui are o strălucire pe care nu i o poate lua nimeni.”

Sorin Oancea: ”Libertatea de/ a nu vorbi/ libertatea de a uita puşca/ libertatea de după supravieţuire...”

Sorin Şomandra: ”Dacă am accepta că libertatea de a convieţui are şi obligaţia de a ajuta, întelege, asculta, ce minunat ar deveni Pamantul!” *** ”Libertatea sufletului nu ştie de reguli sau de interdicţii. Postum, poate să moară din desnadejdea unei vieţi neîmplinite, dar merită să încerce să redevină pasarea phoenix, măcar şi pentru un bang al timpului.” *** ”Libertatea este in sclavie ce ne doare. Şi-atunci, fără să vrei, te cauţi de fericire. Ea începe numai acolo de unde simţi că eşti liber să fii tu însuţi.”

Ştefan Bănică, Jr.: ”Pentru mine banii înseamnă doar libertatea de a mă mişca şi de a nu depinde de ceva sau cineva.”

Steven Redhead: ”Fiecare dintre noi avem libertatea de a urma calea pe care ne-o dorim în viaţă.”

Th. S. Eliot: „Libertatea este un soi de suferinţă care se deosebeşte de închisoare.”

Th. Hobes „Cei ce aproba o opinie, o numesc opinie, cei ce nu o aproba, o numesc erezie.”

Taslima Nasrin: ”Religia este împotriva drepturilor femeii şi împotriva libertăţii femeii. În toate societăţile femeile sunt oprimate de toate religiile.”

Teodor Dume: "Cel care se crede liber îşi înşeală propriile simţuri" *** ”Nu ştiu dacă sunt bogat, însă ştiu că am libertatea de a gândi pentru mine însumi.”

Teofrast: ”Bârfitorul vorbeşte de rău prietenii şi rudele şi nu-i iartă nici pe cei morţi. Această comportare o numeşte sinceritate, spirit democratic şi libertate şi nu are o mai mare desfătare pe această lume. Această poftă de bârfire îi supără pe oameni şi-i scoate din sărite.”

Theodore Roethke: ”Ce este nebunia, dacă nu nobleţea unui suflet/ În dezacord cu împrejurările zilei care ia foc!/ Cunosc puritatea disperării în ultima-i esenţă,/ Între extreme-îmi caut rost./ Un om merge departe pentru-a afla cine este, ca şi alte dăţi / Care eu sunt eu? A câta oară?/ Un om, îngenuncheat şi-acela – mă ridic din propria teamă./ Memoria îşi revendică locul, şi memoria este Dumnezeu,/ Şi unul este Unul, liber în vântul violent – care bate mereu.”

Thomas Mann: ”Este ceva ciudat că libertatea şi egalitatea, cele două idei de bază ale democraţiei, sunt cumva contradictorii. Considerate din punct de vedere logic, libertatea şi egalitatea se exclud reciproc, aşa cum societatea şi individul au o relaţie de excludere reciprocă.”

Tim Burton: ”Există o libertate ciudată în faptul că oamenii nu trebuie să te trateze de parcă eşti parte a societăţii sau că va trebui să îndeplineşti relaţiile sociale.” *** ”Când nu ai mulţi prieteni şi nu ai o viaţă socială, eşti într-un fel lăsat pe dinafara lucrurilor, nu eşti implicat în acele lucruri. Există o libertate ciudată în faptul că oamenii nu trebuie să te trateze de parcă eşti parte a societăţii sau că va trebui să îndeplineşti relaţiile sociale.”

Tina Turner: ”Atunci când eşti liber, creativitatea ta şi adevărata ta personalitate vor ieşi la iveală.”

Tom Schulman: ”Liber cu-adevărat doar în vis se poate un om simţi. Aşa a fost mereu, şi aşa mereu va fi.”

Tony Blair: ”Oriunde, oricând, oamenii obişnuiţi au şansa să facă o alegere, ei aleg acelaşi lucru: libertate şi nu tiranie; democraţie şi nu dictatură; regula legii şi nu regula unor politici secrete.”

Tudor Chirilă: ”În nenorocitul ăla de comunism, măcar pe partea de educaţie eram obligaţi să învăţăm unde sunt vulcanii noroioşi, care sunt Carpaţii Meridionali. Şi mai făceam o tabără de stat unde, fără să vrea, comunismul ne determina să fim solidari unii cu ceilalţi. Ştiam că nea Nicu e un personaj rău şi noi nu suntem liberi şi pe chestia asta eram mai apropiaţi.”

Ursula Yvonne Sandner: ”Dacă nu gândeşti ca ceilalţi, asta nu înseamnă că gândeşti "greşit". Poate ei se înşeală, chiar dacă sunt majoritatea, iar tu ai dreptate. Dacă nu îţi plac aceleaşi lucruri care îi încântă pe alţii, asta nu înseamnă că este ceva neregulă cu tine. Dacă alţii nu îţi oferă validare sau confirmări, asta nu înseamnă că nu faci bine ceea ce faci. Eşti diferit, autentic, original şi asta este tot ceea ce contează. Caută-ţi întotdeauna calea şi adevărul proprii pentru că ele te vor face fericit, indiferent de opinia altora. Atât timp cât nu încalci libertatea celorlalţi, fii aşa cum simţi!” *** ”Asumaţi-vă existenţa voastră, căutaţi mereu să fiţi autonomi, independenţi şi să vă bazaţi pe propriile voastre forte, aveţi încredere în voi înşivă şi în puterea voastră interioară şi spuneţi un NU hotărât oricui încearcă să vă limiteze zborul, să vă îngrădească libertatea sau să vă răpească fericirea.” *** ”Iubirea înseamnă întotdeauna libertate”

Valeria Mahok: ”Putem vorbi de libertate spirituală, atunci când conştiinta fiecărui om va participa maxim la înflorirea armoniei universale, fără a fi nevoie de presiunea legilor.”

Valeria Tamaş: ”N-a fost să fie mai frumoasă pasăre decât omul/ Inima lui cuib de nesfârşite iubiri/ Cerul, corola albastră pe care se aşează norii să plângă/ O imensitate pământul cu greieri cântând,/ Lasă-ne Doamne mereu liberi/ Azi şi mâine şi poimâine,/ E-o vreme când vom zbura singuri spre Tine./ Dumnezeu din când în când/ Obişnuieşte să ia câte o mână de stele/ Blajin, le împrăştie peste pământ/ Răsar atunci oameni lumină.../ Ia uite-i cum aleargă mângâind ierburi,/ Nu-i aşa Doamne că pământul e-o minge?”

Valeriu Butulescu: ”Libertatea e mai mult decât un simplu concept. Este suma drepturilor unor oameni lipsiţi de obligaţii! Obligaţiile sunt invenţii ale tiraniei!” *** ”Cine consideră viaţa o condamnare poate face recurs şi va fi rechemat în Neant. Dar e păcat. În închisoarea vieţii poţi presta o mulţime de activităţi libere.”

Valeriu Gafencu: ”În lumea noastră nu poate exista libertate fără autoritate şi nici autoritate fără libertate. Aici ele se află într-un echilibru instabil, numai în Dumnezeu sunt absolute.” *** ”Intre mine şi dumneavoastră stă conştiinţa. Dumnezeu nu este de vânzare. Tranzacţii de conştiinţă nu se pot face. Pentru libertatea mea sufletească iau decizia de a muri. Este bine să se spună răspicat adevărul, şi eu adevărul îl slujesc. Nu sunt judecătorul altora, ci sunt mărturisitorul lui Dumnezeu. Nu există zidire sub soare care să dureze fără Dumnezeu. Dumneavoastră nu vreţi să-L primiţi pe Hristos, eu nu pot primi moartea sufletească.”

Vasile Conta: ”Cu cât trebuinţele tale sunt mai mici, cu atât eşti mai liber.”

Vauvenargues: „Libertatea prea mare de moravuri lărgeşte cercul tuturor virtuţilor şi al tuturor viciilor.” ***„Primul suspin al copilului este un suspin după libertate.”

Vedetot Ion: ”Libertatea şi iubirea merg mână-n mână. Iubirea te face liber, iar libertate te face să iubeşti.”

Veronica Roth: ”In mine există o bestie care mârâie şi mormăie şi se încordează spre libertate şi, mai presus de orice, spre viaţă.”

Victor Frankl: ”Noi care am trăit în tabere de concentrare ne amintim de acei oameni care veneau prin barăci consolându-i pe ceilalţi şi le dădeau ultima lor bucată de pâine. Poate că au fost puţini la număr, dar sunt de ajuns să dovedească că un om poate rămâne fără nimic, cu excepţia unui lucru, cea din urmă libertate umană – să-şi aleagă atitudinea în anumite circumstanţe – să-şi aleagă propria cale.” ***  ”În lagărul de concentrare, orice împrejurare conspiră să-l facă pe deţinut să-şi piardă cumpătul. Toate scopurile familiare din viaţă dispar. Singurul lucru care rămâne este ultima dintre libertăţile umane - capacitatea de a-ţi hotărî atitudinea într-o situaţie dată, capacitatea de a-ţi alege propriul drum. Hotărârea de a-ţi schimba condiţionarea mentală cu privire la tine însuţi îţi permite să-ţi împlineşti potenţialul uman şi să fii cel care eşti cu adevărat.”

(Victor) Hugo din Saint Victor: ”Cei care caută bani, cei care caută aur, cei care caută bunuri efemere, cei care caută bunuri pământeşti, aceştia caută o slujbă de sclav, şi nu libertatea. Ceea ce este căutat este dat. Dacă bunuri trupeşti cauţi, nu primeşti mai mult decât ceea ce cauţi. Dacă bunuri spirituale cauţi, primeşti ceea ce cauţi, iar ceea ce nu cauţi ţi se va adăuga: primeşti bunurile spirituale şi cele temporale se adaugă.”

Victor Lebrun (1882 - 1 septembrie 1979): ”Ce greu ne câstigam viata, daca vrem sa ramânem liberi si demni.”

Victor Tătaru: ”Libertatea nu e decât dreptul/ De a-ţi alege tipul de sclavie.”

Vintilă Horea: ”Oricât de scumpă ar fi, libertatea își merită întotdeauna prețul.”

Viola Spolin: ”Spontaneitatea este momentul de libertate personală când suntem puşi în faţa unei realităţi pe care o vedem, o explorăm şi în conformitate cu care acţionăm. în această realitate, fragmentele eului nostru funcţionează ca un singur tot. Este momentul descoperirilor, al experimentării, al expresiei creatoare.”

Viorel Muha: ”Educaţia este drumul pe care înveţi a merge în societate. Fără acest drum, libertatea unora în democraţie de a vota fără o percepţie reală a realităţii, poate sui spre vârful unei societăţi, monştrii.” *** ”Sculpturile păsări ale lui Brâncuşi reprezintă ţipătul de libertate al neamului românesc, din munte până-n în mare, din hotar spre alte hotare. ” ***  ”în săli uriaşe stabilesc doar destinul găştilor, / din realitate au făcut o mass-media uriaşă mincinoasă pe ecranele ochilor tuturor/ au pus un film nesfârşit cu minciuna lumii lor/ cu falşi duhovnici, cu analfabeţi,/ cu saltimbanci îmbrăcaţi în politicieni/ cu magistraţi din lumea lor/ au decapitat suflete transformându-le în gunoiul oraşelor/ au deschis cimitire pentru cei furaţi de organe ca să fie îngropaţi goi/ au pictat cu sânge şi moarte sensuri fără drumuri/ satele părăsite strigă la dealuri şi văi/ unde sunteţi voi, copii din noi?/ au rămas/ cocioabele care stau să cadă/ vorbind cu nopţile/ cu zidurile dintre noi ” *** ” Libertatea, dreptatea şi adevărul, nu trebuie să fie bunuri de târguială, nicăieri în lume!” *** ” Soseaua destinului ne-o costruim singuri între hăţişurile unei societăţi, la care fiecare contribuim cu cinstea şi libertatea fiecăruia. Să ne construim o societate prin care să avem, destine, poteci de viaţă cât mai frumoase.”

Viorica Hagianu: ”Nu cred în destin/ nu mă interesează smiorcăielile/ oamenilor superstiţioşi/ sau planurile unui D-zeu fixist/ eu i-am transformat destinul/ în cenuşă./ D-zeul meu mă iubeşte/ necondiţionat/ şi are obligatoriu simţul umorului/ că altfel nu rezonez cu El/ nu mă regăsesc/ în planurile Lui/ doar sunt de capul meu/ liberă/ şi riscă să-şi piardă/ creaţia/ iar El în marea lui înţelepciune/ nu-şi permite să fie ineficient/ şi să piardă timpul/ singura Lui constantă.” 

Virginia Hanson: ”Trebuie să ne hotărâm dacă vrem cu adevărat libertatea – dacă suntem dispuşi să ne asumăm pericolele... renaşterii... Pentru că nu putem face un pas înainte fără a renunţa la ceva drag, fără a omorî ceea ce a fost.”

Vladimir Ilici Lenin: ”Când se face o revoluţie nu poţi opri timpul în loc; trebuie să mergi ori înapoi ori înainte. Cine vorbeşte despre "libertatea presei" este retrograd şi încearcă să oprească cursa noastră victorioasă spre socialism.”  ”În cuvinte, democraţia burgheză promite egalitate şi libertate. În realitate, nicio republică burgheză, chiar şi cea mai avansată, n-a dat jumătăţii feminine a genului uman deplină egalitate juridică cu a bărbatului, nici nu a eliberat-o de tutela şi oprimarea acestuia.”

Walt Disney: ”Tradiţiile şi idealurile noastre, codurile morale şi standardele – lucrurile pe care le respectăm în viaţă şi pe care le transmitem copiilor noştri- sunt păstrate sau uitate în funcţie de cât de liber ne exprimăm ideile şi sentimentele.”

Walter Lippmann: ”O definiţie folositoare a libertăţii poate fi obţinută numai prin căutarea pricipiului libertăţii în principala activitate a vieţii omului, adică în procesul prin care oamenii îşi educă răspunsurile şi învaţă să controleze mediul înconjurător.”

William T. Evjue: ”Presa, cinematografele, radioul şi televiziunea poartă în mare măsură răspunderea pentru acest climat de teamă care a cuprins ţara noastră şi care a devenit o ameninţare aşa de gravă pentru libertatea noastră.”

Winston Churchill: ”Libertatea sălăşluieşte în munţi.”

yogaesoteric: ”Libertatea sau binele comun? Interpretări ale noţiunii de „democraţie” Cu câteva decenii în urmă, pe vremea „războiului rece”, când lumea era împărţită în două lagăre: cel al libertăţii şi cel al totalitarismului comunist, nu exista posibilitate de confuzie. Societatea veritabil democratică nu era aceea care folosea termenul într-un mod lipsit de orice conţinut, gen „republică democratică”, „centralism democratic” sau, etimologic, „puterea poporului”. Aceasta fiind înţeleasă teoretic drept „dictatură a proletariatului”, dar practic drept dictatură a partidului comunist, cu structuri de putere de tip piramidal, în vârf tronând un şef de partid şi de stat care-şi exercita puterea pe viaţă.Regimurile comuniste au uzurpat aşadar termenul de „democraţie” şi i-au conferit un sens departe de cel autentic. Pe scurt, curentul de gândire dominant în acel moment şi în acel loc era cel care definea şi interpreta termenii conform propriei ideologii. În contrast cu aceasta, în acei ani lumea occidentală se ghida după sensul am putea spune „clasic” al noţiunii de „democraţie”. El este consfinţit în toate constituţiile ţărilor civilizate, care au servit drept model şi pentru constituţiile adoptate după 1990 de către ţările foste comuniste. Aici democraţia este înţeleasă drept un set de reguli pentru practicarea pluralismului politic şi de opinii în interiorul statului. Existența unor interese și convingeri contradictorii este asumată și acceptată. Democrația oferă cadrul esenţial în care orice dispută de idei sau concepţii să poată fi rezolvată pașnic prin dezbateri civilizate și alegeri corecte. Pierzătorii trebuie să se supună majorității, dar rămân acceptați și protejați ca parte a întregului. Majoritatea și minoritatea rămân în continuare un „noi”, fac parte în continuare din aceeaşi comunitate, iar libertatea de conştiinţă şi de exprimare sunt asigurate şi garantate fără restricţii. Această interpretare a democrației, a cărei esenţă este principiul libertăţii, îşi are rădăcinile în orașele-state ale Greciei antice, iar în timpurile moderne a fost introdusă pentru prima dată în Anglia și Statele Unite ale Americii. Este vorba deci de concepţia anglo-saxonă, care predomina în „lumea liberă” dinainte de 1989. În schimb, ideologia de stânga, cu toate nuanţele sale, de la marxismul clasic la neomarxismul sau eco-bolşevismul actual, se dovedeşte a fi una funciarmente incompatibilă şi ostilă oricărei libertăţi de gândire şi de manifestare. Până în 1989 faptul era evident. Şi totuşi, subversiunea de stânga din societăţile occidentale a câştigat tot mai mult teren odată cu anul 1968, când paradigma leftistă a început să-şi impună dominaţia în mediile intelectuale, ajungând în zilele noastre la formele extreme gen „wokeness” şi „cancel culture”, sau la isteriile în numele pretinsei „apocalipse climatice”.

Zygmunt Bauman (1925 - 2017): ”Suntem liberi atunci când imaginatia noastra nu depaseste dorintele si niciuna dintre ele nu ne depaseste puterea de a actiona.”

 

Mircea Digulescu: ASUPRA LIBERTATII 

Motto: „Este viata atat de draga ori pacea atat de dulce incat sa fie procurata cu pretul lanturilor si sclaviei?” Patrick Henry
Libertate. Acest concept a servit timp de secole si continua sa serveasca drept inspiratie pentru generatii intregi in aspiratiile si demersurile lor de a-si modela societatea in care traiesc si chiar propriul destin. Cauza libertatii a servit drept scop legitim pentru cei atacati sau asupriti pentru a justifica actiunile lor contra atacatorilor sau asupritorilor, pentru a strange adepti si sustinatori si pentru a-i motiva. Deopotriva a servit si serveste atacatorilor si asupritorilor ca unealta de propaganda in asigurarea de sprijin popular pentru demersurile lor cuceritoare.
Lucrurile nu au stat mereu asa. Pentru o lunga perioada din istoria inregistrata a umanitatii fortele atacatoare (sau asupritoare) nu au gasit vreo nevoie deosebita in a justifica moral actiunile lor (altfel decat prin victorie). Elitele Imperiul Roman, spre exemplu nu pare sa fi intreprins vreun demers anume pentru a prezenta expeditiile legiunilor imperiale ca altceva decat ceea ce erau: campanii de cucerire. Dimpotriva, faima comandantilor militari sporea cu cat acestia reuseasu sa cucereasca teritorii mai insemnate, sa aduca mai multe bogatii si sclavi inapoi la Roma. Nu exista indicii istorice despre care autorul sa stie care sa sugereze ca marea masa a populatiei Imperiului Roman avea o perceptie diferita despre natura si scopul actiunilor militare sau ca s-ar fi incercat mascarea acestora in vreun fel. In zilele noastre in schimb, situatia este complet diferita: Inca de la inceputul secolului XX (in special dupa al doilea razboi mondial), toate fortele beligerante au adoptat ca justificare morala a actiunilor lor cauza libertatii (indiferent daca erau atacatori sau in aparare). Mai mult, au fost si sunt investite resurse importante de catre toate partile pentru a convinge populatiile nationale si opinia publica mondiala despre caracterul adevarat al acestei justificari. Insasi existenta investitiilor costisitoare in aceasta propaganda demonstreaza o trasatura esentiala a contextului modern: libertatea conteaza (sau, pentru cei mai cinici: libertatea vinde – „freedom sells”).
Si cum, bineinteles, cauza libertatii va fi folosita (si este folosita) drept slogan atat de cei care o sprijina si promoveaza in mod real cat si de cei care cauta sa o restranga cat mai mult pentru majoritate, simpla promovare a termenului abstract ‚libertate’ nu ar trebui sa reprezinte vreun indiciu al bunei credinte a celui care il promoveaza (promovarea dictaturii putand totusi servi uneori drept un indiciu al relei-credinte). Modul in care este alcatuit sistemul promovat drept „liber” (detaliile tehnice) reprezinta singurul temei al aprecierii juste a intentiilor unui actor. Exista grupuri care, prin intermediul propagandei, vor incerca sa mascheze adevarata natura a actiunilor lor, justificandu-le (in mod fals) pe baza aproape a oricarui principiu al libertatii – inclusiv a celui fundamental (al noninterferentei) –. Prin tehnici ce tin de controlul informatiilor [1 - Asupra Puterii (MirceaDigulescu)], vor incerca sa inoculeze false credinte despre realitate in randul populatiei (e.g. prin a protretiza drept agresor pe cel care de fapt se apara) pe baza carora sa convinga ca ar fi aparatori ai libertatii si moralitatii cand, de fapt, actiunea acestor grupuri este aceea a unor cuceritori razboinici.
O practica si mai periculoasa (eficace) este aceea de a exploata aparente inconsistente, conflicte de principii sau concepte vag definite din insasi modelul teoretic al libertatii pentru a sustine teze ca „sistemul actual este cel mai liber cu putinta” sau „fara o forta militara centrala puternica, oamenii se vor omori reciproc pe strada” sau „trebuie sa renuntati la libertatile civile pentru a putea face fata inamicului – el cauzeaza asta, nu noi!”. Cel mai adesea se va tenta exploatarea rezonabilitatii si auto-indoielii oamenilor de buna credinta (trasaturi meritorii de altminteri) pentru a-i induce in eroare. Astfel, se va sublinia o aparenta inconsistenta sau un caz de conflict de principii (e.g. „Noi vrem libertate pentru toata lumea – dar ce te faci cu cei care vor sa asupreasca? Le putem acorda acestora libertatea sa infranga militar?”), se va utiliza intens propaganda pentru a convinge ca respectiva situatie se produce in prezent in realitate (e.g. Se creaza impresia unui atac sau pericol iminent din partea adeversarului), adesea facand apel la analize bazate pe ‚informatii clasificate’ (care de fapt nu exista sau sunt neconforme cu realitatea – vezi [2 – Rationale for Iraq War,Wikipedia] -falsa presupunere ca Iraq avea arme de distrugere in masa ca justificare pentru razboiul din 2003]) sau la opiniile asa-zisilor ‚experti’ –justificand astfel imposibilitatea de a prezenta o demonstratie completa, clara si neechivoca, urmand ca opozitia celor mai sceptici sa fie eliminata prin a-i convinge ca totusi se actioneaza cu buna credinta (e.g. „Hei, intelegem ca voi nu credeti in demonstratia noastra – e dreptul vostru la opinie – dar noi credem – si stim mai multe ca voi – si pana la urma nu e drept sa opresti o actiune doar in temeiul opiniei unui singur om”) sau legitim (e.g. propaganda cum ca majoritatea „ar dori o interventie armata”) si, in cele din urma, se incearca restrangerea la maxim a impactului celor care cunosc si raspandesc adevarul. Uneori, simple situatii teoretice de conflicte de principii sunt speculate de un agent manipulator pentru a justifica existenta unei realitati grosolan diferite de cea vizata de intentiile declarate (e.g. „libertatea unui se termina acolo unde incepe cea a altuia si fara o forta coercitiva care sa ii opreasca, oamenii vor incalca libertatea semenilor, efectiv ajungand sa se calce in picioare unii pe altii – de aceea avem nevoie de o forta armata controlata de ‚elitele luminate’ care sa asigure libertatea si, chiar daca se mai comit pe ici-pe-colo unele abuzuri, este mult mai bine decat fara un astfel de control ‚luminat’ – i.e. Ce v-ati face fara noi?”). Ironic, insasi acuzatii cum ca adevaratii promotori ai libertatii ar folosi tehnicile de mai sus vor speculate de catre un agresor pentru a-si justifica pozitia.
In acest context, prezentul eseu isi propune sa prezinte o serie de idei non-triviale legate de conceptul de libertate in deosebi in contextul libertatii ca interes legitim al indivizilor dintr-o societate democratica (o democratie reala in sensul din [3 - Asupra Democratiei(Mircea Digulescu)]). Astfel, va fi expus succint rolului libertatii in evolutia istorica a societatii, se vor explora premizele morale ale libertatii (motiv pentru care cititorul este indemnat sa parcurga [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)] – daca nu a facut-o deja), se va tenta o formalizare consistenta a conceptului de libertate (care sa surprinda si esenta intuitiva a termenului) in scopul conturarii unui model teoretic de societate ‚libera’ – atat ca obiective ideale cat si ca maniera efectiva de incarnare practica. Vor fi de asemenea discutate cateva din complexitatile inerente modelului prezentat si provocarile practice ce pot fi intampinate in instaurarea sau mentinerea acestui model, inclusiv cateva moduri prin in care un adeversar abil va putea cauta sa utilizeze propaganda si operatiunile speciale pentru a inflitra, submina si, in cele din urma, destrama sistemul social bazat pe un astfel de model precum si contramasuri ce pot fi luate in fiecare caz.
Autorul considera acest subiect al libertatii de mare interes avand in vedere ca, in ciuda rolului important al sau in constructul moral al sistemelor democratice si a utilizarii intense a termenului de catre intreg spectrul politic din toate statele lumii, lipseste o descriere riguroasa, consistenta si operationala a ce anume constitue un sistem liber, permitand astfel utilizarea abuziva a termenului.
In conditiile expuse mai sus, autorul gaseste vitala o discutie aprofundata a intelesului libertatii din partea oricarei persoane (sau grup, partid, stat, etc.) care pretinde ca actioneaza in interesul si pentru promovarea acesteia. Cititorul este indemnat sa priveasca cu maxim de scepticism pe cei care evit sau intarzie sa prezinte sau sa faca referire la o ideologie care sa expliciteze suficient de bine acest termen. Cu si mai mare circumspectie ar trebui priviti cei care, desi fac apel la un cadru teoretic al libertatii, fie acesta este prea „stufos”, inaccesibil sau neoperational (i.e. nu transpare modul in care conceptele descrise isi pot gasi incarnarea in practica), fie actiunile concrete ale lor intarzie sa faciliteze infaptuirea sa.
Prezentul eseu se doreste o tentativa de a formula un cadru moral si operational formal al conceptului de libertate – cadru care este, pana la urma, propriu autorului. Conform principiului enuntat in [4 – Asupra Moralitatii(Mircea Digulescu)], cum ca, fundamental, la ideologie se adera, pentru unele din principiile enuntate, autorul, in ciuda straduintelor sale, nu va putea avea vreun argument logic, rational pentru care acestea ar fi mai „bune” (morale) decat altele. Ca atare, el poate doar sa isi exprime speranta ca, odata intelese si explorate pe deplin, ele vor rezona cu cat mai multi dintre cititori. De asemenea, autorul isi permite sa adreseze un indemn cititorilor sa incerce sa extraga din expunere cat mai multe elemente pe care ei le valorizeaza si sa caute pe cat posibil sa isi aduca contributia la clarificarea, perfectarea, actualizarea si raspandirea ideilor acestui material astfel incat per ansamblu, contributia colectiva sa se indrepte spre infaptuirea unui sistem despre care cu totii sa puteam afirma ca marcheaza un progres – in sensul libertatii – fata de cel actual.
Ca un punct de pornire vom inainta urmatorea idee initiala despre libertate:
Libertatea reprezinta capacitatea unui individ sau grup de a actiona neingradit intr-o anumita privinta si fara a suferi consecinte nedorite din partea altora.
Avand in vedere definitia preliminara de mai sus, este importat de subliniat diferenta dintre libertate si putere. Desi conexe, cele doua concepte sunt distincte. Astfel:
Puterea reprezinta capacitatea unui individ de a transpune in realitate ceea ce isi imagineaza (i.e. de a exista in gandul sau o viziune – o descriere a viitorului, mai vaga sau mai precisa, care apoi, prin puterea lui ajunge sa caracterizeze realitatea obiectiva).
Libertatea reprezinta trasatura viitorului de a fi afectat – in anumite privinte – cel mult de viziunea respectivului individ sau grup liber. Astfel libertatea presupune ca, cel putin cu privire la aspectul la care se refera, vointa subiectului liber este singura care actioneaza asupra viitorului (cu success sau nu). Astfel, libertatea reprezinta in esenta, doar o restrangere a puterii celorlalti cu privire la o anumita trasatura a viitorului (e.g. un om se casatoreste daca si nu mai daca consimte liber la aceasta – nici un alt individ nu va putea in nici un fel sa determine ca respectivul individ sa ajunga casatorit fara ca aceasta conditie sa fie indeplinita). De remarcat ca simpla libertate a unui subiect intr-o privinta nu echivaleaza cu puterea acestuia in respectiva privinta. Un subiect poate fi liber sa isi construiasca o racheta spatiala si sa plaseze sateliti pe orbita dar sa nu aiba puterea de a face acest lucru (e.g. prin insuficienta mijloacelor sau a capacitatilor sale).
Sintetizand, se poate afirma:
Libertatea unui individ reprezinta totalitatea restrictiilor impuse asupra altora pentru ca acesta sa poata fi numit liber.
Se observa din discutia de mai sus caracterul eminamente moral al conceptului de libertate: Insasi din definitie, libertatea unui individ presupune o restrangere a spectrului de actiune al altora – ceea ce unii ar putea numi o restrangere a libertatii lor. Astfel, se impune o clarificare aprofundata a ce anume constitue libertate – simpla folosire a termenului neaducand vreo informatie. Liber poate fi numit si un individ care traieste intr-o societate fara reguli (i.e. dupa legea junglei) precum si unul care traieste in cea mai planificata, controlata si opresiva societate. Totusi, constiinta umana a evoluat sa abia o intelegere intuitiva a termenului care sa cuprinda anumite elemente si sa le excluda pe altele. Aceasta intelegere, fara indoiala, s-a format si rafinat in timp, in paralel cu evolutia stiintifica si morala a omului.
Aceasta sectiune vizeaza trecerea in revista atat a evolutiei istorice a intelesului termenului de libertate precum si a modului in care conceptul la care se refera a influentat instoria umanitatii.
Desi prezenta lucrare se refera preponderent la om ca individ si actor moral, fara a propune vreo pozitie – nici in favoare, nici in defavoare –referitor la posibilitatea considerarii altor forme de viata indivizi (desi acest lucru este compatibil cu ideile despre moralitate prezentate in [4–Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)]), o scurta discutie a evolutiei vietii pe pamant inainte de formarea omului poate servi pentru a pune lucrurile in perspectiva.
Informatiile din aceasta subsectiune, mai putin acolo unde sunt furnizate referintele, reprezinta propriile deductii si aprecieri teoretice ale autorului.
Intelegerea stiintifica curenta plaseaza momentul aparitiei vietii primordiale in jurul a 3,500,000,000 de ani in urma [5– History of the Earth, Wikipedia] (desi unele teorii sugereaza ca e posibil sa fi inceput cu 1 miliard de ani mai devreme sau chiar ca elemente primordiale ale vietii sa fi fost purtate pe pamant din alte zone ale Universului [6 –Panspermia, Wikipedia]).
Indiferent cum anume a inceput si cand exact, viata in cele mai timpurii clipe este descrisa ca o supa de molecule si compusi organici intre care aveau loc frecvent transferuri laterale (adica nu ereditare) de material genetic si informatie. Interactiunile dintre acesti compusi si mediu, precum si intre ei insisi, a dus la cresterea in sofisticare, producand primele organisme. In aceasta „supa primordiala” interactiunile intamplatoare dintre organisme se pot in cadra intr-o gama variata de descrieri: de la unele parazitice sau predatoriale pana la unele simbiotice. Spre exemplu, organella celulara existenta in celulele umane numita mitocondrie (care are propriul ADN, diferit de cel din nucleul celular) se teoretizeaza a fi rezultatul unei inglobari a unui organism de acest fel de catre o celula eukariota ancestrala [7 - Organelle # Eukaryotic organelles, Wikipedia]. In aceste momente arhaice nu se poate vorbi de libertate. Organismele din acele timpuri nu aveau vreun scop si nici capacitatea de a formula un scop sau de a-l urmari (i.e. nu formulau intern o viziune a viitorului pe care apoi sa o transpuna in realitate printr-un act de decizie). Ca atare, termenul de libertate nu este aplicabil. Primele fiinte (daca pot fi numite asa) existau pur si simplu si evenimentele externe lor (vulcanism, radiatii, impacturi meteorice, etc.) au facut ca acelea dintre ele, cele mai potrivite sa produca descendenti adecvati supravietuirii acelor conditii timpurii sa ajunga sa caracterizeze toata viata pe care o stim astazi, prin ceea ce numim selectie naturala. Pe masura ce viata a evoluat si organismele au crescut si mai mult in sofisticare, procesul de selectie naturala a favorizat pe acelea dintre ele care au ajuns sa isi formeze structuri interne capabile sa descrie mediul inconjurator, sa il inteleaga (i.e. precursorii a ceea ce numim inteligenta) si sa serveasca un scop: supravietuirea speciei. La acele momente timpurii, acesta era probabil singurul scop, pe care organismele il deserveau instinctual (fara sa il ‚perceapta’ invreun fel ca scop). Acelea erau vremuri salbatice si individualiste: Fiecare individ sporindu-si intelegerea asupra mediului incojurator si actionand oricum pentru a-si asigura supravietuirea, fara vreo urma de retinere si fara scrupule. Membrii aceleasi specii se puteau prada intre ei si organisme parazite invadau gazde fara discriminare (NB: ADN-ul uman se teoretizeaza a fi alcatuit in proportie de vreo 8% de provirusi [8 – Provirus, Wikipedia]). La acest stadiu cu greu s-ar putea vorbi de aplicarea conceptului de libertate. Desi exista un scop – supravietuirea – (si astfel scopului unui individ putea fi compromis de alt organism urmarindu-si scopul propriu), acest scop nu era constient; organismele momentului nu isi ‚urmau’ acest scop mai mult decat o moara de apa (watermill) isi ‚urmareste’ scopul de faramita porumbul in faina.
Ulterior, pe masura ce sofisticarea a crescut si mai mult producand plantele, animalele, fungile si stramosii intregii vieti pe care o vedem astazi in jur, organismele pluricelulare purtatoare de creiere au aparut. Acestea, in deservirea scopului instinctual al supravietuirii a dezvoltat un nou instrument: decizia! Astfel, dinozaurii ierbivori au ajuns sa ‚inteleaga’ ca pot decide daca sa se hraneasca acum sau mai tarziu... daca sa foloseasca anumite pasuni sau altele... daca sa fuga din calea unui dinozaur pradator carnivor sau sa il confrunte. Si, bineinteles, deciziile lor urmareau sa serveasca un scop intermediar (e.g. alegerea unei pasuni in defavoarea alteia urmarea gasirea de iarba mai proaspata) folositor scopului primordial – al supravieturii – dar distinct de acesta. Aceasta capacitate, selectata natura acum multe milioane de ani (poate miliarde), considera autorul ca serveste drept baza pentru capacitatea prezenta a omului de a-si stabili scopuri – in prezent chiar unele care sunt independente sau chiar deservesc supravieturea proprie (sau a familiei, speciei). Oricum, la acel moment, in care organismele aveau scop pe care il intelegeau si urmareau activ, a devenit aplicabil conceptul de libertate. Spre exemplu, scopul intermediar al unui ierbivor mic ar fi fost ca in locurile in care pasuneaza sa nu poposeasca tyranozauri. S-ar putea spune ca acesta, ierbivorul, ar fi agreat o definire a libertatii care include ceva de genul ‚Nici un dinosaur nu poate patrunde in cercul de raza 500m din jurul altuia fara permisiunea acestuia’, pe cand carnivorul evident s-ar fi opus acesteia. El ar fi putut totusi, eventual, agrea o definitie de genul ‚cand un carnivor a atacat si capturat o prada, nici un alt carnivor nu are dreptul sa i-o preia’. Si acestea erau vremuri salbatice, dure in care libertatea, chiar daca aplicabila ca si concept, nu era respectata. Totusi, la acel moment lipsea un element prezent in ziua de astazi: vinovatia. In absenta unui proces cognitiv moral, nici ierbivorul, nici carnivorul din exemplul anterior nu apreciau in vreun fel actiunile celuilalt decat ca ‚favorabile’ sau ‚defavorabile’, fara sa atribuie justete sau injustete lor.
Pe masura ce ceasul evolutiei se apropie de prezent, si organismele individuale ajung sa se constituie in colonii (sau comunitati), procesele cognitive morale ajung sa apara. Formarea si transmiterea principiilor morale a fost discutata in scurta sectiune cu acelasi nume din [4 –AsupraMoralitatii (Mircea Digulescu)], pe care cititorul este indemnat cu tarie sa o parcurga. Astfel, moralitatea a avansat de la simpla invatare a unor comportamente colective din autointeres individual (in sensul supravieturii), pana la nivelul Post-Conventional al lui Kohlnberg [9 -Lawrence Kohlberg’s stages of moral development #Post-Conventional] si mai departe: unele organisme reusind, in prezent sa serveasca scopului raspandirii moralitatii mai presus de scopul supravieturii individuale sau colective (in mod obiectabil s-ar putea sustine ca si unii misionari ar fi urmarit asta, desi, mai probabil scopurile lor erau pur militare). In aceasta era – a moralitatii – conceptul de libertate capata valoare operationala, ele servind drept origine motivationala pentru actiunile unor indivizii – fie pentru a-si asigura propria libertate, in temeiul faptului ca se simt moral indreptatiti sa o aiba, fie pentru a pedepsi pe altii pentru incalcari ale libertatii personale sau a altora. Cea mai veche forma de libertate despre care autorul crede ca a existat in comunitatile umane este libertatea de a nu fi ucis fara temei moral: presupune ca ceilalti indivizi sa se abtina de la a te ucide in afara unor circumstante morale la acea vreme (autoaparare, sifdare a autoritatii, etc.). Atat de puternica a fost dedicarea omenilor catre aceasta libertate incat au creat sisteme (i.e. legale) prin care criminalii sunt pedepsiti si dupa moartea victimei - de catre persoane care nu au nici un beneficiu direct din pedesirea lor si care nici nu au suferit personal de pe urma acestora.
Sporirea cunoasterii de sine, a intelegerii Universului si evolutia spirituala a Omului a condus, in timp, la cizelarea a ceea ce inseamna libertate, a ce anume merita sau este moral a se face pentru prezervarea sau extinderea ei si in ce poate si nu poate consta ea. Unii indivizi ai speciei umane au ajuns chiar sa aloce timp si resurse proprii in explorarea si cristalizarea acestui concept in lucrari ca cea de fata.
Comunitatile timpurii de oameni numarau putini indivizi, comparativ cu orasele din zilele noastre, acestia ocupandu-si timpul cu vantoarea si adunarea hranei (fiind „hunter-gatherers”). In aceasta perioada, autorul apreciaza ca libertatea oamenilor era mai degraba amenintata de animalele salbatice predatoriale ori de foamete decat de semenii lor. Desi existau anumite beneficii clare (e.g. de siguranta, de succes la vanatoare) in cooperarea cu ginta si aderarea la ea, individul putea oricand sa o paraseasca, luand cu el pe cei dispusi sa il urmeze si sa se indrepte spre o noua pestera sau teritoriu de vanatoare. Astfel, gintile puteau da nastere (sadi – „spawn”) unor noi grupuri si comunitati umane, autorul apreciind ca aceasta a fost mecanismul raspandirii oamenilor pe glob. Probleme se pot ridica eventual privitor la capacitatea indivizilor de a comunica corespunzator inlauntru gintii, astfel incat, in temeiul valorii morale a universalitatii oportunitatii comunicationale (c.f. [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)]), atunci cand o parasesc, toti cei care ar vrea sa ii urmeze sa stie despre ei. Dar si privitor la acestea, avand in vedere numarul redus de membrii si multiplele ocazii de interactiuni nemediate de o figura autoritara ori violenta, este probabil ca si aceasta sa fi fost satisfacuta in suficienta masura. Este adevarat ca, in cadrul unor gintii (poate a celor mai multe), este foarte probabil sa fi existat o cultura civica autoritara, impusa, bazata si sustinuta de forta (la inceput fizica) a unui individ mai puternic si mai abil la vanatoare decat ceilalti. Conflictele personale si „familiale” fara indoiala au existat, unele studii recente apreciind ca acestea reprezentau aproape totalitatea incidentelor de violenta intre oameni de la acea vreme (i.e. razboiul – conflictele inter-grupuri fiind un fenomen prezent, dar foarte rar [10 – Primitive society ‚not drivenby war’, BBC News] [11– Vendettas, not war? Unlocking why our ancestors killed, New Scientist]). Totusi, indivizii aveau posibilitatea sa paraseasca ginta fara a renunta la extrem de mult din produsul contributiei lor si al stramosilor lor prin infiintarea uneia noi. De asemenea, este demn de notat ca, desi omul era mult mai liber relativ la grupul interior („inner group”) al umanitatii, provocarile pe care acesta le avea de infruntat din partea altor forme de viata si fenomene ale naturii faceau ca puterea sa efectiva si timpul pe care il putea aloca activitatilor intelectuale sa fi fost mult redus comparativ cu multi indivizi din prezent.
Antichitatea este caracterizata de existenta unei multitudini de culturi, societati si civilizatii care, datorita timpilor mari de parcurgere a distantelor globului la acea vreme, s-au dezvoltat relativ independent, ajung sa interactioneze initial sporadic, apoi din ce in ce mai frecvent si mai profund, ducand, in milenii, la societatea globala a prezentului.
In acea perioada, ulterioara Revolutiei Agricole (mai multe despre asta se va discuta in articolul „Asupra Omului si Vietii”), interactiunile au capatat un aspect inter-grup. Schimburi culturale, stiintifice si spirituale au condus atat la evolutia colectiva a umanitatii dar si la disparitia unor grupuri, respectiv intarirea puterii altora. Conturarea unei identitati colective (bazele a ceea ce, milenii ulterior, a evoluat in nationalism) care sa serveasca drept baza motivationala autorul apreciaza ca a a coincis cu aparitia „oraselor-cetate”.
In perioada secolelor 3-5 BCE, unele comunitati, cum ar fi cea a grecilor din insulele Ionice (despre care omul de stiinta Carl Sagan a vorbit foarte clar in renumita serie Cosmos [12 – Cosmos, apersonal voyage, Carl Sagan]) au ajuns la observatii si concluzii stiintifice remarcabile pentru acea vreme, cum ar fi Sfericitatea Pamantului [13 – Spherical Earth # Antiquity,Wikipedia], Heliocentrismul [14 – Heliocentrism # Early developments] si altele. Alte grupuri, unele afiliate renumitei scoli Pitagoreice si a celor din respectiva zona au ajuns in mod independent la concluzii similare, fapt nesurpinzator pentru autor, avand in vedere convingerea acestuia cum ca ‚aparitia geniilor’ este un fenomen puternic aleatoriu, acestea putand sa apara la fel de bine intr-o familie de sclavi dar si in una de nobili. Ceea ce diferite grupuri au ales sa faca cu informatiile si cunoasterea lor difera. Daca unii credeau in universalitatea cunoasterii, altii gaseau ca aceasta trebuie rezervata nobililor si „celor initiati”. Unele izvoare istorice, printre care si cateva mentionate in lucrari pe care autorul le-a citit, plaseaza aparitia Masoneriei [15 – Freemasonry, Wikipedia] in aceasta perioada, fiind alcatuita din membrii initiati ai scolii pitagoreice. Despre acestia se spune ca aveau o serie de ritualuri secrete si tineau anumite informatii ascunse de publicul larg (e.g. existenta unuia dintre cele 5 solide Platonice [16 – Platonic solid,Wikipedia]) pentru a se recunoaste intre ei, printre altele. Desi orientarea lor, cum ca informatia ar trebui rezervata unor privilegiati ‚luminati’ (e.g. din punct de vedere moral) ar fi putut fi motivata de dorinta de a pastra anumite descoperiri cu uz militar in afara ‚mainilor celor primitivi’, ea la fel de bine poate si a servit prevenirii ori incetinirii evolutiei moralitatii ocazionate de o mai buna intelegere a realitatii inconjuratoare. Astfel, autorul apreciaza ca si atunci, dar cu atat mai mult in prezent, dezvoltarea de armament pentru a fi utilizat in scopuri imorale poate fi suficient de bine prevenita si fara monopolizarea cunoasterii. Aceasta abordare ar permite si evitarea pe viitor a unor situatii jenante cum a fost, in evul mediu, procesul lui Galileo Galilei [17 –Galileo affair, Wikipedia], despre care autorul apreciaza ca a fost precipitat de implicatiile acceptarii ca adevarata a unui fapt promovat de niste adversari ideologici ai Bisericii Catolice.
Revenind la tema libertatii in antichitate, in cele mai multe dintre societatile acelei perioade devine aparenta distributia neuniforma a acesteia, Revolutia Agricola ocazionand aparitia claselor sociale. La acea vreme, clasele ‚superioare’ se diferentiau prin timpul mult mai mare pe care il aveau pentru a se deda altor activitati decat cele agricole si doar foarte putin privitor la stabilirea scopului in care resursele generate de populatie erau folosite (acestea fiind, cel mai des, irosite in conflicte ‚regale’). De remarcat, privitor la respectiva perioada, un lucru foarte important: populatia, in ansamblul ei, admitea autoritatea claselor sociale (e.g. in temeiul acceptarii ideii ‚dreptului divin’) si fie era indiferenta fie resemnata la aceasta. Astfel, faptul ca in Egiptul antic tot pamantul apartinea faraonului (evident, fiind utilizat si controlat efectiv ca urmare a rezultatului intrigilor si luptelor interne din randul nobililor) era necontestat si nimeni nu facea vreun efort sa camufleze actiunile in forta ca altceva decat rezultatul exercitarii autoritatii. De asemenea, putini ar fi caracterizat interventia in forta, in temeiul autoritatii faraonului ca imorala si, si mai putini, ar fi gasit moral sa i se opuna.
In Imperiul Roman, de asemenea, nici fata de populatiile cucerite, nici fata de cele proprii, nu exista indicii temeinice (din cate stie autorul) care sa ateste ca s-ar fi facut vreun efort de a face percepute campaniile de cucerire ca altceva decat erau de fapt, dupa cum a fost discutat in Introducere. Se poate spune astfel ca, in acea perioada, puterea genera dreptatea (i.e. conform „dreptului invingatorului”). Astfel, atunci oamenii erau manati poate de a-si proteja si extinde libertatea personala dar nu pe a altora ori de a promova o moralitate a libertatii de natura sistemica.
Victoriile militare inregistrate in antichitate de o parte grupurilor de atunci, cele care impuneau o ideologie bazata pe suprematia vointei lor, precum si stadiul evolutiei culturale si morale a umanitatii din acea vreme, a dat nastere, in spatiul European, a ceea ce s-a numit „Evul Mediu” [18 – Middle Ages, Wikipedia]: o perioada caracterizata de stagnarea efectiva a stiintei, numeroase conflicte pentru prezervarea ori extinderea autoritatii si o intransigenta (lipsa a tolerantei) deosebita.
In continuare bazata pe suprematia autoritatii si ‚dreptului divin’, cultura sociala era aceea a feudalismului si stratificarii sociale. Cercetarea (pana la inventia din jurul anului 1439 a tiparului de catre Gutenberg [19 – Printingpress # History, Wikipedia]) se realiza in catedrale, manastarii si alte asezaminte religioase ori nobiliare, fiind puternic corelata cu credinta in si aservirea fata de ordinea sociala a momentului. Absenta progresului notabil al stiintei ori moralitatii in acel mileniu serveste drept argument al autorului privitor la caracterul inadecvat al filozofiei monopolizarii cunoasterii ori al acumularii de putere de dragul puterii (i.e. absolute), nu in rezolutia servirii unui scop.
Cauza libertatii, in aceasta perioada, a inceput sa serveasca din ce in ce mai mult drept origine motivationala. Intelectuali care, fara indoiala au aparut in randul claselor inferioare („underclasses”) au influentat intelegerea termenului de libertate – apropiata de intelegerea prezenta –si au inspirat rascoale, revolte si in cele din urma revolutii care au servit la definirea moralitatii secolelor ce le-au urmat. Un exemplu de succes (din prisma impactului produs, care serveste si drept exemplu cum 1 ontm, ‚outsider’ chiar, poate accelara atat de mult evolutia umanitatii) este cel al Revolutiei Franceze [19b – Napoleon, E. Tarle (carte)]. Astfel, spre deosebire de perioada antica, oamenii acestor vremuri au inceput sa perceapa ca imorala exercitarea autoritatii in simplul temei al ‚faptului ca lucrurile mereu asa au fost’ ori a ‚dreptului divin’, chiar daca, pe moment, nu aveau mijloacele de a se opune ei.
Perioada de sfarsit a epocii medievale, cuprinzand Revolutia Industriala si ceea ce istoricii numesc „Renastere”, a reprezentat o redescoperire a ‚cunoasterii din antichitate’ si o importanta mult mai mare data stiintelor si Metodei Stiintifice [20 – Scientific Method, Wikipedia] care a condus atat la un avans tehnologic (omul ajung sa fie surclasat de utilaje ca principal factor al transfomarii mediului inconjurator prin efectuarea de lucru mecanic) cat si, foarte important, cultural si moral. Astfel, orgnizarea feudala si ‚dreptul divin’ au disparut cu desavarsire din constiinta colectiva a umanitatii ca altceva decat ‚curiozitati ale trecutului’ (in ciuda incercarilor unor grupuri de a le revigora dupa anul 1990), fapt ocazionat atat de Revolutia Franceza din 1799 cat si, prin succesul sau persistent, de catre Revolutia Rusa din 1917 (care, in viziunea autorului reprezinta ‚ingroparea categorica’ a feudalismului si monarhiei absolutiste in constiinta omenirii – nu si a organizarii marii burghezii).
Referitor la perioada medievala, doua observatii sunt esentiale: · Revolutia Industriala a erodat atat de mult infuenta casei regale in Marea Britanie unde, desi victorioasa in razboiul cu Napoleon, ‚vechea ordine’ a monarhiei (ulterior numite absolutiste – in special de cei care promoveaza restaurarea acestui tip de regim) a lasat locul celei noi –a marii burghezii industriale (a carei moralitate prezenta poate si ea fi pusa la indoiala), intr-o masura atat de mare, incat in prezent, la doar 200 de ani dupa, in perceptia publicului larg, rolul monarhului Britanic este pur decorativ. · In ciuda a 1000 de ani de conducere prin forta militara, de inabusire a explorarii ori diseminarii ‚intelepciunii din antichitate’, fara a fi precipitata de vreo infrangere militara notabila ori de anvergura, cultura autoritatii, a ‚dreptului invingatorului’ si a dictonului ‚crede si nu cerceta’ (a carui atribuire este neclara) a lasat loc celei a stiintei, a adevarului si, intr-o mica masura, a meritocratiei.
Aceste doua indicii servesc la a sustine teza autorului cum ca istoria umanitatii este, in buna masura, rezultatul evolutiei inevitabile a cunoasterii si constiintei colective a oamenilor, evolutie imposibil de oprit de orice forta autoritara, oricat de invincibila poate pare la un moment dat. Astfel, se diminueaza (fara a se estompa sau minimaliza) importanta liderilor (personalitatilor istorice). Astfel, victoriile militare ale Imperiului Roman si Monarhiile Absolutiste ale Evului Mediu au intarziat cu doar ~1,000 de ani (0.000000719% din viata Universului dupa Big-Bang) primalitatea stiintei si adevarului in cultura umana. Autorul apreciaza totusi ca astfel de intarzieri in evolutia umanitatii sunt de evitat pe viitor, apreciind ca, unora dintre indivizi, le-ar putea chiar face placere sa faca din evitarea lor un scop pentru cel putin o perioada a vietii.
In epoca moderna (dupa 1848, si mai ales dupa 1945), libertatea a jucat un rol mult mai pronuntat in societate. Astfel, moralitatea libertatii a devenit un fapt cvasi-unanim acceptat, fiind, cel putin formal, laudat chiar si de exponentii ideologiei autoritare, de tip monarhic. In sprijinul acestei idei, si doar urmatorul argument ar trebuie sa fie suficient: Daca in Imperiul Roman nu se consumau resurse notabile (i.e. nu se cheltuiau bani) cu propaganda menita sa portretizeze actiunile liderilor sai ca servind libertatii (punandu-se mai mult accent pe invincibilitatea lor), in zilele noastre se mobilizeaza resurse impresionante (i.e. se cheltuiesc bani multi) pentru a justifica, in ochii publicului, actiunile militare si chiar autoritatea ca servind cauzei libertatii. Prezentarea conflictelor din perioada Razboiului Rece (de catre ambele parti), ori ulterior a interventiilor din Orientul Mijlociu (Kuweit, Iraq si mai recent Siria), din Yugoslavia (unde s-a promovat puternic interventia militara ca servind la ‚eliberarea’ populatiei din Kosovo de ‚opresiunea’ regimului de la Belgrad), ori din Libia ca servind implinirii ‚aspiratiilor legitime pentru libertate ale populatiilor de acolo’ serveste drept argument in acest sens. Este important de notat ca aceasta propaganda - pentru a justifica prin libertate actiunile este costisitoare! Cu resursele (i.e. cu banii) folositi pentru a trimite inspectori ONU in Siria, pentru a platii prezentatorii de stiri si cumpara interesele detinatorilor de canale TV s-ar fi putut construi tehnica militara noua, ar fi putut fi sustinute mobilizari, etc.. De asemenea, intarzierea interventiilor cauzata de necesitatea producerii efectelor acestei propagande justificative, intarziere care deserveste situatiei militare, este un alt argument in favoarea tezei ca, in prezent, libertatea conteaza („freedom matters”).
Mai mult: Starea constiintei colective a omenirii din acest moment (a convingerilor impartasite de aproape toti indivizii) serveste la a limita puterea de actiune a grupurilor autoritare, dictatoriale. Daca in trecut Regele (ori Inchizitia) putea decreta aproape orice cu incredere suficienta ca va fi pus in aplicare, in prezent insasi aceasta necesitate de a „mentine aparentele” face ca unele variante sa nu mai fie disponibile, nici grupurilor celor mai puternice (cei care le-ar dispune riscand chiar sa isi piarda credibilitatea si, la scurt timp, inraurirea – influenta –asupra subordonatilor). Astfel, actiuni ca executiile extrajudiciare (astfel dispuse ori intelese), fiind de neconceput pentru majoritatea, in majoritatea momentelor, ele aparand doar in cazuri de disperare categorica a elitei politice a vremii, ori in cazurile in care statul de drept nu exista (e.g. in conflicte militare). Aceasta filozofie poate fi sintetizata prin dictonul, prezent si in legislatie, „Ordinul ilegal nu e executa!”.
Si mai mult: idea de libertate (in deosebi fata de autoritate) este omniprezenta in societate, inclusiv in documente precum Constitutia Statelor Unite [21 – United States Constitution] (ce si prevede explicit libertati universale ca cea a exprimarii, a presei, a adunarilor si a celei religioase, inclusiv de a nu avea o religie), in mesajele electorale ori publice ale cvasi-totalitatii reprezentantilor statelor lumii – inclusiv ale SUA, precum si in manifestari artistice.
Daca sunteti inca ezitanti in a recunoaste diferenta de putere pe care elitele politice ale momentului o au acum fata de in trecut, datorata constiintei colective a libertatii, va invit si doar la urmatorul experiment: Imaginati-va cate dintre articolele acestui blog ar fi ajuns sa fie scrise (si cu atat mai putin citite de oameni asemeni dumneavoastra) in perioada Inchizitiei.
Acestea fiind spuse, este important sa fie evitata si minimalizarea excesiva a puterii pe care elite politice ilegitime o au, in diferite parti ale lumii, inclusiv prin controlul informatiilor (discutat in [1 – Asupra Puterii (Mircea Digulescu)]). Un exemplu graitor al faptului ca, intr-un stat al lumii care a existat in urma cu nu mai mult de 100 de ani, puterea apartina unor persoane avand calitati morale si stiintifice indoielnice, si nu celor din urma (i.e. a oamenilor de stiinta), desi rolul acestora era recunoscut (in special scopul proiectarii si fabricarii de unelte –armament) si respectat in societate (ducand chiar la putere ampla, reala a acestora) este urmatorul, despre care autorul a aflat dintr-un documentar Discovery ori BBC: In anul 1945, cand infrangerea Germaniei acelei vremi era de mult evidenta si inevitabila, trupele aliatilor occidentali inaintand dinspre Vest si ale Uniunii Sovietice dinspre Est, intr-un orasel din teritoriu inca controlat de germani se aflau cazati, intr-o cladire mare dintr-un domeniu mai vast, cercetatorii de vaza ai regimului de atunci, inclusiv cei responsabili de renumitul program de rachete militare, V2. Valoarea lor (din prisma abilitatilor stiintifice) era atat de evidenta incat, pentru a evita capturarea de catre inamici, au fost in mod repetat mutati dintr-o locatie in alta. Infrangerea fiind iminenta, intr-una din seri, in toiul noptii, in jurul orelor 03:00, in timp ce oamenii de stiinta dormeau, comandantul militar (parca SS) a iesit in curtea domeniului si, tragand focuri de mitraliera in aer, a exclamat: „Das is kein zeit zu schlafen!” („Acesta nu este timpul pentru a dormi”). In aceeasi seara au fost mutati in alta locatie oamenii de stiinta, documentarul respectiv precizand ca acestia ar fi aflat ca ar fi urmau sa fie ucisi in cazul infrangerii totale a Germaniei, pentru a nu fi de folos inamicilor. Recomand tuturor celor care, in prezent, simt ca sunt apreciati si ‚tinuti in puf’ de elitele politice ale momentului, si mai ales celor care apreciaza ca ei insisi afecteaza in mare masura (individual ori colectiv, la nivel de breasla) deciziile politice sa reflecteze profund asupra acestui exemplu istoric. De asemenea, ii invit sa se intrebe cu cati ani ar fi fost intarziat cursul evolutiei umanitatii daca, si prin contributia oamenilor de stiinta ai acelor vremuri, persoane asemenea comandantului militar din exemplu ar fi ajuns sa afecteze atat de profund caracterizarea culturii sociale. Ii invit sa se intrebe, deopotriva, ce calitati ori abilitati le lipsesc pe moment (e.g. curaj, fermitate, calitati oratorice, etc.) ori le-ar fi folositoare pentru a fi ei – si nu cei asemenea comandantului din exemplu – cei care determina elementele fundamentale ale culturii sociale.
Una dintre provocarile cele mai mari ale infaptuirii libertatii este lipsa unei acceptiuni generale, suficient de specifice asupra intelegerii conceptului. Aceasta lipsa permite oponentilor acesteia sa jongleze cu intelesul ei si faciliteaza actiuni in detrimentul sau, dupa cum a fost descris in Introducere. De asemenea, absenta unui nucleu ideatic al intelesului a ce anume constituie libertate, suficent de larg raspandit, previne si coalizarea satisfacatoare a promotorilor ei, fiind dificil pentru acestia sa se recunoasca atunci cand sustin acelasi lucru.
Diferiti autori, in diferinte momente istorice, au scris pe tema Libertatii si a intelesului pe care acest termen il are sau al trebui sa il aiba. Continutul lucrarilor lor a fost afectat deopotriva de cunoasterea stiintifica si sociala a acelor vremuri cat si de influenta cenzurii (si a autocenzurii) respective. Un autor notabil, apartinand erelor Georgiene si Victoriene ale Angliei, a fost John Stuart Mill [22 – John Stuart Mill, Wikipedia], cu faimoasa sa lucrare „On Liberty” din 1859.
Autorul isi propune ca, in aceasta sectiune, sa avanseze o acceptiune proprie a Libertatii pe care el o considera morala. Avand in vedere principiul conform caruia, la nivel fundamental, la ideologie se adera, prezentat in [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)], autorul nu pretinde universalitatea valorizarii ideilor aici prezentate, fiind totodata convins ca viitorul va consemna schimbari de natura la a duce la rafinarea si revizuirea lor, intr-o masura atat de mare incat, poate peste 1000 de ani sau mai putin, ideile mai jos vor fi devenit complet depasite. In acelasi timp, autorul apreciaza ca a reusit sa suprinda si sa articuleze in buna masura ceea ce cvasi-totalitatea promotorilor contemporani, de buna credinta, ai libertatii (indiferent daca se descriu pe ei insisi in prezent ca fiind „de dreapta”, „de stanga” ori „nici, nici”) inteleg intuitiv prin acest termen, adresand invitatia celor care gasesc ca ideile de mai jos merita rafinate ori revizuite sa isi aduca contributia in acest sens, in propriile lucrari, contactand autorul, prin comentarii aici ori prin orice alte mijloace gasesc de cuviinta.
Este important de precizat ca ideile de mai jos au un caracter eminamente descriptiv, nu prescriptiv. Astfel, ele urmaresc la a descrie cum gandesc si actioneaza indivizi in cadrul unei societati libere, altcatuita preponderent din indivizi care valorizeaza acest lucru si adera in mod real la el, fara a reprezenta un cadru legal, prescriptiv care ar fi folosit pentru atinge acest gen de organizare sociala ori pentru a-l mentine.
Libertatea, in sensul prezentului articol, se refera la grupul interior („inner group”) - al celor care alcatuiesc societatea. Astfel, unii cititori pot intelege ideile de mai jos ca fiind aplicabile, dupa caz, intregii umanitatii, tuturor formelor de viata, oamenilor educati, populatiei nord-americane albe, a celor care nu s-au nascut sclavi, a celor bogati ori, altminteri, a celora care, pentru ei, alcatuiesc grupul interior si fata de care au pretentii morale (dupa cum a fost discutat in [4– Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)]). In plus, grupul interior se prezuma a fi aproximativ acelasi pentru toti membrii societatii (i.e. toti inteleg cam acelasi lucru prin ‚individ’, ‚cetatean’, etc.) si el este informatie publica („common knowledge”). De remarcat ca, in societatea actuala, unele grupuri de persoane pot avea o intelegere a grupului interior care nu cuprinde toti cetatenii (e.g. cuprinde doar pe cei apartinand unui subgrup) desi pretind public contrariu si exploateaza acest decalaj pentru a-si spori puterea.
Dispozitiile descriptive ale libertatii enuntate in continuare se intemeiaza pe urmatoarele principii morale: · Universalitatea principiilor morale fata de membrii grupului interior: Principiile morale, inclusiv cele referitoare la libertate, se aplica in mod uniform tuturor membrilor societatii. Astfel, acestia, strict din punct de vedere al raspunderii si drepturilor morale si privitor la acestea, sunt egali. · Caracterul intangibil al drepturilor morale de baza: Drepturile morale ale individului nu pot face obiectul unei renuntari sau limitari. Consimtamantul acestuia privitor la o astfel de renuntare sau limitare (chiar liber si informat) nu produce vreun efect. Individul poate consimtii si alege sa respecte reguli suplimentare, stabilite ca parte a unor subgrupuri la care el adera, inclusiv poate alege sa nu isi exercite anumite drepturi morale. Aceasta optiune este totusi proprie individului, ea durand cat timp individul continua sa o respecte. Astfel, el poate oricand sa renunte la respectarea regulilor suplimentare impuse de subgrupuri, putandu-le parasi in orice moment. Membrii acestora pot, bineinteles, impune consecinte fata de un individ care incalca regulile (de pilda prin excluderea lui sau respingerea readerarii), insa acestea sub nici o forma nu pot incalca drepturile morale de baza, indiferent cat de grosoale ori sfidatoare ar fi fost incalcarile de catre individ ale regulilor suplimentare ale subgrupului. · Caracterul propriu al intelegerii fericirii: Fiecare individ este singurul inraurit sa stabileasca ce anume constituie fericire pentru el, fiind liber si sa isi schimbe intelegerea fericirii pe parcursul vietii oricand si oricum gaseste de cuviinta. De asemenea, el este singurul abilitat sa decida ce actiuni sa intreprinda ori ce circumstante sa urmareasca in scopul atingerii fericirii sale. Nimeni nu are dreptul moral sa stabileasca pentru altul ce il face fericit ori ce ar trebui sa faca ori sa-si doreasca pentru a fi fericit. Bineinteles, oricine e liber sa incerce sa convinga, prin metode legitime (e.g. dialog bazat pe argumente), pe altul sa isi caute in alt mod fericirea ori sa o inteleaga altfel. · Caracterul liber si informat al consimtamantului: Un consimtamant produce efecte morale doar daca acesta este liber (i.e. nu este obtinut ca urmare a unei constrangeri ori amenintari cu savarsirea unor imoralitati ori incalcari ale libertatii) si informat (cel care consimte are dispune de toate informatiile relevante privitoare la ceea ce consimte, de natura sa afecteze ori sa poata afecta acordarea consimtamantului, inclusiv privitoare la motivele pentru care cel care solicita consimtamantul o face ori convingerile acestuia, chiar daca nu le considera reale). · Individualitatea consimtamantului: Consimtamantul este propriu individului. Nimeni nu poate consimtii in locul altuia. Consimtamantul tertilor nu este opozabil individului. In speta, ascendentii (stramosii) nu pot consimtii in locul descendentilor. Spre exemplu, copiii ori nepotii nu pot fi tinuti sa respecte un ‚targ social’ pe motiv ca parintii ori bunicii lor ar fi consimtit la el si pentru ei. In schimb, este acceptabil moralmente ca un individ sa pretinda respectarea unui consimtamant pe care un tert l-a dat fata de alt tert, care produce efecte asupra lui. · Principiul nelimitarii: Pentru ca anumite drepturi morale ale unui individ sa fie respectate nu trebuie, sub nici o forma, sa fie ingradeasca ori limitata posibilitatea efectiva a acestuia de a urmarii si obtine respectarea tuturor! Nici un individ nu poate fi tinut sa respecte un angajament, sa serveasca vreun scop (ori sa renunte la unul) pentru ca drepturile sale morale sa fie respectate.
In mod suplimentar, moralitatea libertatii, asa cum este descrisa mai jos, se intemeiaza si pe validitatea majoritatii principiilor morale (straturile 0 - 4) descrise in [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)]. Aceste principii reglementeaza si clarifica si maniera de aplicare a titlurilor libertatii de mai jos.
Pentru unele idei enuntate in continuare, urmatoarele percepte morale joaca si ele un rol: · Caracterul temporar al consimtamantului: Consimtamantul are caracter temporar si poate fi retras in orice moment. Retragerea consimtamantului conduce la sistarea oricaror activitati care impun existenta sa. Privitor la actele unde asteptarea initiala ca intinderea temporala a consimtamantului sa fi fost mai lunga (e.g. contracte pe termen lung) a produs prejudicii unora, se pot stabili consecinte (doar cu respectarea tuturor normelor morale) pentru retragerea lui prematura, fie cu ocazia consimtamantului initial, fie ca parte a regulilor unui subgrup. Evident, in temeiul principiului moral al libertatii de asociere, indivizii sunt liberi sa paraseasca orice subgrup, oricand, fiind liberi si sa readere la el, de asemenea, oricand (daca mai sunt primiti). · Dreptului la cota-parte din contributia stramosilor: Descendentul este indreptatit sa beneficieze si sa dispuna dupa cum considera de o anumita cota-parte din contributia stramosilor sai la avansul cunoasterii ori al infrastructurii technologice (e.g. dezvoltare urbana) realizata drept urmare (partial ori complet) a actiunilor lor. De asemnea sunt indreptatiti in egala masura la contributia uzufructului bunurilor (ori cunoasterii) rezultate din contributia initiala. In mod asemanator, indivizii sunt indreptatiti la aceleasi beneficiu privitor la ceea ce altul ii lasa drept mostenire, prin testament. Acest drept presupune ca individul sa poata uza de respectivele bunuri si in afara societatii din care faceau parte stramosii sai, avand posibilitatea de a le „lua cu el”. Evident, in cazul bunurilor imobile ori al indiviziunii (i.e. al situatiei in care un bun indivizibil este rezultatul contributiei mai multor indiviz, in devalmasie), infaptuirea practica a acestui drept, in acest astfel prezinta provocari (si va fi discutata mai jos). In stabilirea cotei-parte dintr-un bun care poate fi moral atribuita unui individ ori grup de indivizi, la care descendentii ori beneficiarii sai testamentari sunt indreptatiti, se tine cont, pe cat de mult posibil, de normele morale existente la data la care dreptul sa invoca, nu la data la care respectiva contributie s-a produs. Astfel, chiar daca in trecut se putea considera ca cel care a contribuit majoritar (80%) la ridicarea unui palat era regele, ulterior se poate dispune ca acesta este rezultatul 20% a arhitectilor, 20% a executantilor, 20% a managerilor care au supervizat lucrarile, 20% a celor care i-au sustinut direct pe acestia (cu alimente, adapost, etc.) pe acestia, 15% a celor din fortele armate care au asigurat cadrul necesar construirii sale si doar 5% regelui (eventual ca factor motivational, diplomatic ori strategic) sau oricum altfel avand in vedere circumstantele de fapt si moralitatea acelor vremuri. Faptul ca, in trecut, pentru un bun a fost stabilita cota-parte a contributiilor diferitilor indivizi, in temeiul unor norme morale (sau ca urmare a exercitarii imorale a puterii) care au devenit depasite nu reprezinta temei pentru ca aceste cote-parte sa nu fie restabilite, tinand cont mai mult sau mai putin (pana la deloc) de vechea distributie, in temeiul principiului moral al Rezonabilitatii. Ascendentul (stramosul) nu poate renunta la cota parte aferenta contributiilor sale la care descendetii, directi sau indirecti sunt indreptatiti. El poate dispune totusi ca anumiti descendenti ori alte persoane sa beneficieze in masuri diferite de aceste contributii, prin testament. Cota-parte la care un individ este astfel indreptatit se numeste mostenire individuala. · Neimputabilitatea circumstantelor: Relativ la oportunitatile si drepturile morale, nici un individ nu poate fi tinut responsabil pentru circumstante privitoare la el, care au survenit anterior nasterii si maturizarii sale ori independent de vointa sa si pe care nu a avut puterea sa le afecteze intr-un mod semnificativ (fara a-si compromite capacitatile morale). Astfel, spre exemplu, libertatea unui individ nu poate (moral) fi limitata fiindca parintii sai au fost saraci ori criminali (alta fiind situatia daca si el devine criminal).
In baza acestora, se disting cateva tipuri de libertate care este moral sa caracterizeze societatea. Cu cat acestea caracterizeaza intr-o masura mai mare societatea, cu atat aceasta este mai libera. Incalcarea (nejustificata de circumstante ocazionate de comiterea de imoralitati ori de imperative militare absolute) a celor de nivel inferior este mai grava decat a celor de nivel superior. Totusi, realitatea lor in ansamblu – e.g. nu doar a primelor 90% – este vitala pentru ca o societate sa poata fi numita libera!
Principiile de mai jos se refera la libertatile unui individ, in sensul de a definii limitarile asupra puterii de actiune a altora pentru ca acestea sa fie respectate. Ele nu privesc efectul fenomenelor naturii ori a actiunii formelor de viata din afara grupului interior. De asemenea, nu privesc incapacitatea individului de a beneficia de continutul sau datorita propriilor incapacitati ori limitari (e.g. intelectuale, fizice), in absenta influentei celorlalti.
Astfel, o societate libera este caracterizata prin:
Libertatea fizica reprezinta respectarea sanctitatii si inviolabilitatii absolute a corpului fizic al individului.
In mod deosebit se refera la faptul ca nici un factor fizic extern, manifestat ca vointa a altui individ, sa intervina in procesul constiintei (al vointei) sale. Astfel, se exclud interventii precum neurochirugia, intoxicatia cu substante psihotrope ori alte asemenea. Se exclude si omorul ori vatamarea corporala. Tehnici mai sofisticate din punct de vedere tehnologic (e.g. afectarea procesului cognitiv prin unde electromagnetice ori similare) sunt de asemenea interzise.
Tehnici psihologice ce vizeaza crearea de reflexe de tip Pavlovic, a caror instituire ori manifestare circumventeaza constientul (constiinta) individului sunt, de asemenea, interzise.
Alte tehnici psihologice precum si efectele psihologice – chiar si subconstiente – inerente unor interactiuni a caror intindere si natura este complet observabila, desi sunt de evitat, nu constituie imoralitati conform prezentului titlu. Astfel, susceptibilitatea unui individ mascul fata de spusele ori pretentiile unei atragatoare domnisoare, imbracata provocator nu poate fi pusa pe seama unei imoralitati.
De asemenea, sunt interzise ingradirea accesului individului la resurse raspandite necesare vietii (precum aer ori apa in prezent), limitarea schimburilor homeostatice specifice vietii (e.g. deglutie, transpiratie, excretie, etc.) ori plasarea corpului individului in conditii de mediu neobisnuite, ostile vietii (e.g. temperaturi ori presiuni extreme, radiatii).
Acestea sunt interzise a fi realizate, cu vinovatie, si prin participatie improprie ori prin sporirea notabila a riscului producerii lor, in temeiul principiului moral al inglobarii riscului [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)].
Consecinte insegnifiante, accidentale, neurmarite ori produse pe termen foarte lung (in situatii gen efectul fluture [23– Butterfly effect, Wikipedia]) nu pot fi considerate rezultatul unor incalcari a normelor morale. Astfel, pretentia cum ca faptul ca, la o data, un individ a determinat pe altul sa urce pe un munte inalt de 2,500m a afectat deciziile constiente ale acestuia din urma datorat efectului mai pronuntat al radiatiilor cosmice la acele altitudini este fara temei.
La actiuni care, in mod normal, ar constitui incalcari ale Libertatii Fizice, individul poate consimtii informat. Consimtamantul poate fi retras in orice moment, indiferent de alte intelegeri. Pe durata cat exista, in mod faptic, consimtamant informat, respectivele actiuni nu constituie imoralitatii.
Pentru ca o societate sa poata fi numita libera, Libertatea Fizica trebuie respectata in termeni absoluti! Astfel, nu doar trebuie ca incalcari ale libertatii fizice sa nu se produca; trebuie ca nici amenintarea (explicita sau implicita) cu producerea lor sa nu se produca ori sa nu fie credibila. Pe scurt, posibilitatea incalcarii Libertatii Fizice trebuie sa nu joace vreun rol notabil in procesul decizional ori spectrul preocuparilor curente al indivizilor. Astfel, chiar daca ei pot fi motivati de dorinta de a o prezerva pe termen lung, efectul acesta trebuie sa nu sa fie mai puternic decat cel pentru care, in prezent, in societatiile prospere, indivizii sunt motivati de spectrul pericolului unor cataclisme naturale (e.g. impact cu asteroizi) ori alte situatii exceptionale, despre ei cred ca este extrem de improbabil sa se produca pe termen scurt sau mediu.
Libertatea de interferente (noninterferenta) presupune ca actiunile unui individ ori grup de indivizi care produc efecte preponderent sau aproape exclusiv vis-a-vis de acestia sau care nu afecteaza interese legitime ale altora sa nu fie supuse unei interferente din partea altora.
Astfel, daca un individ alege sa isi faca o casa pe un teren de care dispune, nimeni nu poate interfera cu activitatea sa. La fel daca el alege sa cerceteze natura Universului, sa leneveasca toata ziua ori sa intreprinda actiuni inutile ori chiar daunatoare lui.
Similar, daca un grup de indivizi este alcatuit din membrii care consimt liber si informat sa participe la anumite activitati, nimeni nu poate interfera cu ceea ce ei intreprind. In temeiul dreptului la libera asociere si dezasociere (descris in [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)]), indivizii pot oricand alege sa se disocieze de grup ori sa inceteze implicarea in activitati. Celorlalti membrii ai grupului nu le este permis sa interzica, sa limiteze ori sa intarzie manifestarea acestor alegeri.
In aprecierea daca actiunile unui individ sau grup sunt de natura a afecta interesele legitime ale altora, pentru care acestia sa reclame dreptul la interferenta, trebuie tinut cont de urmatorii factori: · Amploarea efectului pe care actiunile efective il au asupra celui care pretinde drept la interferenta, care nu s-ar produce altminteri; · Caracterul legitim al pretentiei de prevenire a respectivului efect (i.e. se poate reclama ca activitatile unui grup cauzeaza atat de mult zgomot incat inhiba ori deranjeaza, cu greu se poate reclama ca prin constructia unei case se va crea umbra pe un teren vecin si sub nici o forma nu se poate reclama ca simpla cunoastere a faptului ca anumite activitati – ce eventual contravin moralei proprii – au loc – e.g. comportamente sexuale –afecteaza individul); In aprecierea legitimitatii se va tine cont de perceptele morale generale, de principiul tolerantei la diversitate si de celelalte descrise in straturile 0-4 din [4 –Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)], precum si al intereselor protejate si nici o relatie privilegiata, proprii autorului; · Existenta ori inexistenta unor solutii alternative interferentei (i.e. care sa multumeasca pe toata lumea) si gradul in care acestea satisfac pretendentul; · Raportul dintre amploarea ori gravitatea intereselor petentului si a celuilalt individ sau grup; · Efectele de fapt pe care o anumita solutie le-ar produce, in deosebi privitor la intarirea cadrului moral si libertatii in societate.
Apartenenta la un anumit grup nu trebuie sa lezeze (in mod insemnat) oportunitatea informationala (descrisa mai jos) a membrilor sai. Astfel, activarea in cadrul unui grup nu poate conduce la restrangerea accesului unora dintre membrii sai la informatii, nici stiintifice, nici privitoare la alti indivizi, inclusiv externi grupului. Bineinteles, nici exercitarea oportunitatii informationale (i.e. de a fi corect perceput de altii) nu poate servi pentru a ingradi ori afecta sensibil activitatea indivizilor in cadrul grupului. Intr-o societate alcatuita din indivizi „de buna credinta”, armonizarea Noninterferentei cu Oportunitatea Informationala este posibila. Si in alte situatii, autorul isi exprima convingerea ca modalitati in care ambele principii sunt respectate in esenta lor exista, indeosebi avand in vedere principiile morale ale realismului si rezonabilitatii (din [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)]).
In cadrul principiului libertatii al noninterferentei sunt incluse principiile morale proprii autorului ale absentei uzului ilegitim de forta, absentei grupurilor fortate, libera asociere si dezasociere si nici o relatie privilegiata descrise in [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)] precum si dreptul la intimitate, in intelegerea lui rezonabila intuitiva.
Rezolvarea oricaror situatii ocazionate de principiul non-interferentei va tine cont de valorile morale superioare (stratul 4), precum realismul si rezonabilitatea din [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)].
Pentru ca o societate sa poata fi numita libera, Noninterferenta trebuie respectata in termeni absoluti! Astfel, nu doar trebuie ca incalcari ale noninterferentei sa nu se produca; trebuie ca nici amenintarea (explicita sau implicita) cu producerea lor sa nu se produca ori sa nu fie credibila. Pe scurt, posibilitatea incalcarii principiului Noninterferentei trebuie sa joace un rol cel mult puternic diminuat in procesul decizional ori spectrul preocuparilor curente al indivizilor. Mai mult, trebuie ca situatiile in care intelegerea a ce constituie ‚interes legitim’ care sa justifice interferenta genereaza dispute ori confruntari trebuie sa fie cat mai rare, intensitatea acestora sa fie cat mai mica si timpul in care ele se solutioneaza cat mai scurt. De asemenea, trebuie ca majoritatea covarsitoare a acestora sa fie solutionate prin consens fara a cauza, sub nici o forma, vreunei parti sentimentul ca ar fi fost nedreptatita.
Oportunitatea exploatarii mediului presupune ca un individ (sau grup) sa poata avea acces la suficient resurse naturale, suficient de diverse, pentru a putea realiza, din punct de vedere tehnologic, esentialmente tot ce intreg restul societatii ar putea realiza, fara a fi nevoit sa continue sa adere la ea.
Astfel, daca un individ (sau grup) decide sa se desprinda de societate, el trebuie sa aiba puterea sa o faca efectiv, fara a-si compromite astfel posibilitatea ori probabilitatea atingerii fericirii ori altor scopuri. Aceasta capacitate de a spune NU oricarei intelegeri reprezinta o premiza fundamentala a moralitatii faptelor rezultate din consimtamant liber si informat, in temeiul principiului nelimitarii. In situatiile in care, intr-o mare masura, unii indivizi nu au capacitatea de a refuza propuneri care li se fac fara a-si compromite drepturile morale ori posibilitatea de a se dezvolta si a servi oricarui scop doresc, acestia se numesc vulnerabili si dispozitii speciale se impun referitor la acestia. O societate este cu atat mai libera cu cat exista mai putini indivizi vulnerabili SI amploarea vulnerabilitatii lor este cat mai redusa.
Intr-o lume cu resurse naturale nelimitate infaptuirea practica a acestui principiu este mai putin problematica (desi si aici, un anumit lot de teren ar putea fi dorit in defavoarea altuia cu aceleasi caracterstici de suprafata, utilitati, etc.). In cazul unor resurse naturale limitate, dar vaste, infaptuirea este, din nou, destul de putin problematica. In cazul unor resurse naturale limitate intr-o asemenea masura incat sa nu permita desprinderea de societate a celor care o doresc, se impune alocarea acestora (ori a uzufructului folosirii lor) intre membrii societatii care au scopuri incompatibile ori care doresc sa se separe de ea conform anumitor reguli. Aceste reguli trebuie sa reflecte moralitatea momentului si sa tina cont de: · Principiul echitatii: Repartitia trebuie sa fie considerata drept justa (dreapta) de catre membrii societatii respective, conform moralitatii vremii. In caz de conflict de intelegere a termenului de just, se va tine cont de moralitatea prevalenta, in masura in care aceasta nu a devenit, chiar atunci, depasita; · Toate punctele explicitate in sectiunea Noninterferenta referitor la aprecierea legitimitatii unui interes; · Principiul dreptului la cota-parte din contributia stramosilor, descris anterior.
De asemenea,
Oportunitatea exploatarii mediului presupune suplimentar ca un individ (sau grup) sa poata avea acces la o infrastructura tehnologica comparabila cu cea existenta in societate aferenta mostenirii sale individuale (ori a sumei membrilor sai), fara a fi nevoit sa continue sa adere la ea.
Astfel, trebuie ca individul nu doar sa aiba liber acces la exploatarea resurselor naturale, ci el sa poata si beneficia de infrastructura tehnologica (e.g. infrastructura urbana, feroviara, etc.) comparabila celei existente in societate, dar, aceasta din urma, doar in limitele mostenirii sale individuale. Acest lucru asigura faptul ca un individ sau grup ce traieste intr-o civilizatie spatiala ori postumana are in continuare capacitatea de a spune NU, cum a fost descris mai sus, fara a fi nevoit sa petreaca urmatorele secole redescoprind focul sau traind in pesteri.
Rezolvarea oricaror situatii ocazionate de principiul non-interferentei va tine cont de valorile morale superioare (stratul 4), precum realismul si rezonabilitatea din [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)].
Pentru a fi considerat satisfacut acest principiu este necesar ca oportunitatea aici dispusa sa fie autentica. Astfel ea nu trebuie sa existe doar in teorie ci si in fapt. Aprecierea ca ea exista in fapt, in opinia autorului, poate fi facuta doar in situatia in care, diferite grupuri ajung efectiv sa o exercite, traind in afara societatii care le-a dat nastere, pentru intervale mai lungi sau mai scurte. In acest sens societatea poate intretine diferite „orase fantoma” disponibile pentru a fi populate de cei care doresc, finantate drept cost al libertatii. Mai mult, dupa un timp suficient de lung, ar aparea grupuri care in mod permanent s-au despartit de societatea originara, creand noi societati si civilizatii. Este puternic recomandabil ca acestea sa fie constiente de moralitatea si importanta perceptelor morale de baza (cum ar fi cele aferente libertatii), insa aceasta nu poate fi considerata o conditie indispensabila a permiterii desprinderii lor.
Pentru ca o societate sa fie considerata libera, este necesar ca oportunitatea exploatarii mediului sa fie cat mai fezabila si cuprinzatoare. Astfel, deciziile pe care indivizii le iau ca urmare a neindeplinirii intocmai a sa fie cat mai rare si de o amploare cat mai mica, iar indivizii care le iau cat mai putini. Astfel, chiar daca societatea nu se scindeaza (temporar sau permanent), indivizii sunt intr-o foarte mica masura afectati de faptul ca, daca ar alege sa se desprinda de societate, ar intampina provocari mai mari decat cele permise conform acestui principiu.
Acest principiu este esential pentru a evita situatiile in care, un individ se naste sarac pe lume si toate resursele apartin altora („belong to someone else”), astfel incat el are doar alternativele de a coopera ori de a muri de foame.
Oportunitatea informationala consta in oportunitatea stiintifica si oportunitatea comunicationala universala.
Oportunitatea stiintifica consta in capacitatea individului de a-si perfectiona intelegerea asupra realitatii prin efectuarea propriilor experimente, refacerea experimentelor descrise de altii si accesul rezonabil la toata cunoasterea stiintifica pe care altii au ales sa o faca publica.
Oportunitatea stiintifica serveste la a asigura individul de justetea modelului sau mental asupra lumii, de posibilitatea de a-l perfectiona, in deosebi pentru a-si stabili ori revizui scopul propriu (i.e. intelegerea proprie a fericirii). Fara oportunitate stiintifica, un individ ar putea considera, in mod eronat, ca Pamantul este singura planeta din Univers si acesta convingere i-ar putea afecta modul in care defineste fericirea.
De remarcat ca definitia de mai sus permite celor care nu doresc ca rezultatele lor stiintifice sa fie publice sa mentina caracterul privat al lor, in mod moral. Este totusi interzis ca acestia sa inhibe dezvoltarea stiintifica a celorlalti (inclusiv prin atingerea independenta a acelorlasi rezultate). Astfel, anumite forme de patente sunt imorale.
Oportunitatea informationala este suplimentara celei la care se refera caracterul informat al consimtamantului. Atunci cand un individ consimte informat la ceva, acesta trebuie sa cunoasca toate informatiile relevante, inclusiv cele stiintifice, dar doar privitor la ceea ce urmeaza sa consimta.

Oportunitatea comunicationala universala consta in capacitatea individului de a fi corect (conform cu realitatea) perceput de catre toti cei care, daca l-ar percepe astfel, ar dori sa detina aceste informatii precum si a percepe corect pe toti cei care doreste. Ea include avizarea.

Astfel, individul trebuie sa poata sa fi sigur ca orice fapt real despre el este veridic cunoscut de altii (eventual toti ceilalti). Aceasta include mesajele si argumentele pe care el le promoveaza. Totusi, pentru a preveni supraincarcarea informationala a acestora ori excesul de natura sa afecteze principiul Noninterferentei, oportunitatea informationala se refera doar la acei indivizi si la acele informatii care prezinta relevanta, in apreciarea subiectiva a celor vizati. De asemenea, el prevede explicit avizarea: astfel cei vizati trebuie nu doar sa perceapa corect individul in cauza ci si sa fie avizati (sa stie) despre existenta lui si a mesajelor lui in masura in care, daca cunoscute, ele ar prezenta relevanta.

In mod asemanator, individul trebuie sa beneficieze de aceste informatii (inclusiv prin avizare) privitor la altii.

De remarcat ca oportunitatea comunicationala universala prevede ca un individ sa fie perceput corect, conform cu realitatea, nu asa cum el si-ar dori sa fie perceput. Similar in a percepe pe altii corect, nu cum ar dori sa ii perceapa.

Oportunitatea comunicationala universala este esentiala pentru infaptuirea principiului liberei asocieri si dezasocieri: Daca un individ nu stie despre cei cu care ar putea sa se asocieze, ori ii percepe incorect (nereal), nu se va asocia cu ei desi, altminteri, ar dori asta.

O societate este cu atat mai libera cu cat oportunitatea informationala este mai amplu materializata, astfel incat deciziile si actiunile indivizilor sunt aproximativ aceleasi cu cele pe care le-ar avea daca ea ar fi perfect materializata. Astfel, decalajul decizional dintre cele doua situatii trebuie sa fie cat mai mic, sa survina cat mai rar si fata de cat mai putini indivizi.

Libertatea scopului consta in capacitatea individului de a-si stabili, de a-si revizui si de a urma propriul scop (propria fericire) fara ca altii indivizi sa ii perlicliteze stabilirea ori atingerea lui.

Astfel, in temeiul acestui principiu individul este aparat de imperativul de a intreprinde actiuni contrare scopului sau, de a substitui scopul altora propriului scop ori de a face ca acesta sa primeze celui al lui. Evident, este liber sa isi ajusteze scopul ca urmare a interactiunilor (morale) cu ceilalti ori sa ajute la infaptuirea scopurilor lor ca mijloc de infaptuire a propriului scop, insa primalitatea acestuia si libertatea individului de a si-l urma sunt sacre si inviolabile.

Situatii in care individul este liber fizic, pazit de interferente ilegitime, beneficiaza de oportunitate informationala si intr-o oarecare masura de oportunitate a exploatarii mediului insa, datorita conjuncturii efective de fapt, impuse sau sustinute de alti membrii ai societatii este impedicat in a-si atinge scopul exista (e.g. este impiedicat in a comunica personal cu civilizatii extraterestre prin bruierea transmisiunilor sale).

Incadrarea morala a liberatii scopului prezinta provocari majore. In contextul in care indivizi diferti pot avea scopuri diferite, uneori incompatibile, unde se trage linia ce diferentiaza competitia corecta intre acestia de imoralitate? Este imoral ca cineva sa previna comunicarea altora cu civilizatii extraterestre? Dar ca cineva sa salveze de la vanatoare animale (care nu ar face parte din societate, deci nu ar fi membrii ai grupului intern)? Ori de a ajuta civlizatiile unei planete extraterestre (care din nou nu ar face parte din grupul intern) sa evolueze tehnologic si sa poata respinge eventuale tentative de exploatare a lor (i.e. cucerire) de catre alti membri ai societatii, privindu-i pe acestia din urma de beneficiul unei prazi usoare?. Evident exista situatii albe, situatii negre, situatii gri si situatii despre care nu se poate aprecia incadrarea lor morala. Raspunsul la aceste intrebari va trebui dat si rafinat pe masura ce societatea se confrunta cu situatii concrete de acest gen. Ele trebuie rezolvate si integrate cu respectarea valorilor morale superioare descrise in [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)].

Totusi, referitor la libertatea scopului autorul afirma: · Libertatea scopului nu este morala atunci cand scopul vizat presupune limitarea drepturilor morale ale altor indivizi. Astfel, chiar daca o parte a populatiei ar putea alege liber si in deplina cunostinta de cauza sa traiasca sub opresiune ori dominare, in schimbul cresterii confortului ori sigurantei, actiunile lor trebuie sub nici o forma sa lezeze capacitatea celor care doresc sa riste luptand ori traind lipsiti de un anumit confort. · Este imorala ingradirea libertatii scopului prin incapacitarea unei persoane in a-si stabili sau schimba propriul scop. · In aprecierea moralitatii libertatii scopului privitor la o anumita situatie concreta, se va tine cont de actiunile concrete care ar incalca-o, in special de compatibilitatea lor cu perceptele morale de baza si cele ale momentului. De asemenea, se va tine cont de toate punctele explicitate in sectiunea Noninterferenta referitor la aprecierea legitimitatii unui interes;

O societate este cu atat mai libera cu cat mai multi indivizi beneficiaza de libertate a scopurilor (privitor la propriile scopuri) intr-o masura cat mai profunda.

Un om care beneficiaza de libertatea fizica, de noninterferenta, de oportunitatea exploatarii mediului si de oportunitatea informationala se numeste suveran.

Un om suveran care beneficiaza de libertatea scopului se numeste liber.

Moralitatea libertatii scopului este legata si de principiul nelimitarii.

Libertatea absoluta consta in capacitatea individului de a transforma dezideratele imaginatiei sale in realitate prin simplul act de vointa. Ea este cu atat mai pronuntata cu cat amploarea dezideratelor ce pot fi transformate in realitate este mai mare.

Dezideratele la cere se refera definita se numesc fezabile.

Libertatea absoluta nu reprezinta un temei moral (in masura in care dezideratele nu vizeaza drepturi morale anterior descrise). Cu toate acestea, este preferabil ca societatea sa functioneze de asemenea natura incat libertatea absoluta a fiecarui individ sa fie cat mai ampla.

De remarcat ca dezideratul libertatii absolute, in special adoptat ca scop in sine a servit tiranilor si dictatorilor in demersurile lor opresive. De remarcat ca cei care au trait pana acum nu au atins in mod semnificativ ori durabil libertatea absoluta. De notat este si experienta personala a autorului in care, in contexte de leadership, a avut cel mai mult succes (in sensul de a determina pe ceilalti in a-i urma scopul) atunci cand nu a incercat sa capete putere asupra lor ci s-a focalizat asupra explicarii si urmarii scopului.

Libertatea absoluta deplina este libertatea absoluta in care multimea dezideratelor fezabile cuprinde toate dezideratele imaginabile de individ.

Libertatea absoluta deplina nu exista. Cel putin nu pentru indivizi suficient de imaginativi si categoric nu pentru cei care citesc acest articol. Nu credeti? Considerati urmatorul deziderat: „Vreau sa imi imaginez un deziderat pe care nici eu sa nu am capacitatea de a-l transforma in realitate printr-un simplu act de vointa”.

In incheierea acestei sectiuni, autorul doreste sa raspunda unor posibile obiectii si mituri relativ la ideile prezentate.

Mitul „O astfel de societate libera va fi ineficienta: Fara a fi fortat omul va lenevi si nu intreprinde nimic.”

Un mit destul de comun. In unele variante cuprinde explicit disparitia supunerii fata de autoritate, asemenea echipajului navei Enterprise in episodul Star Trek (The Original Series) „This Side Of Paradise” [24 –This Side of Paradise (Star Trek), Wikipedia].

Raspuns: Nevoia de activitate este proprie omului. Motivat fie de curiozitate, fie de foamea senzoriala, fie de dorinta atingerii unui scop dar chiar si fara vreo motivatie suplimentara, omul este caracterizat de nevoia de activitate. Daca nu credeti, cititi despre marturiile celor care nu au voie sa faca mai nimic – detinuti inchis solitar („solitary confinment”) a caror libertate fizica si de noninterferenta este, in mare respectata si care, in plus, nu au grija hranei zilei de maine pentru tot restul vietii. O buna referinta este [25 – Voices from the Solitary, Solitary Watch.com], de pilda articolul „This place is nothing more than a torture chamber”. Mai mult, fac apel la cititor sa isi aminteasca de propria copilarie. Va forta cineva sa explorati ori sa va jucati? Autorul insusi tine minte ca, in copilarie, a construit din proprie placere o casuta de lemn in curtea bunicilor sai de la tara. Si destul de rapid. Daca sunteti de o varsta apropiata autorului ori mai tineri, probabil v-ati jucat cu piese LEGO, construind diverse ansambluri pe care imaginatia voastra le-a conceput. Intrebarea este: Ati facut-o fiindca va temeati ca altfel nu veti avea ce manca? Ati facut-o pentru a asigura bunastarea viitoare a familiei voastre? Ati facut-o de tema ca, in caz contrar, ati fi pedepsiti? Indiferent daca v-ati jucat cu LEGO ori cu altceva, aproape sigur raspunsul a fost ‚Nu’. Fara indoiala oamenii ar activa si fara a fi constransi. Evident ca cei care sunt extenuati ar lua o perioada in care s-ar odihnii (e.g. pleca in vacanta, petrece timp cu prietenii, familia, dormi, etc.). Perioada asta poate dura chiar 6 luni – 1 an. Dar apoi? Credeti ca vor putea sta fara sa fac nimic tot restul vietii? Existenta ‚consilierilor contra plictiseli’ intervievati intr-o editie a The Daily Show [26 – The Daily Show, Comedy Central] al caror rol este sa sfatuiasca proaspatii imbogatiti din Silicon Valley ce sa faca sa nu se plictiseasca serveste ca proba a contrariului. De asemenea este evident ca fara un factor motivant puternic (uneori coercitiv), oamenii vor evita joburile neplacute pentru ei (e.g. curatator de WC-uri, aplicator de capace pe sticlele de bere, sapator de santuri, etc.). Totodata este clar ca, fara a fi constransi, oamenii ar balansa mai bine viata privata si activitatea profesionala (care, in aceste circumstante nu ar mai capata caracter de munca) si ar evita mai des sa se extenueze (desi nu mereu). Astfel, este foarte posibil ca, in anumite domenii intensive, necreative, productivitatea sa scada (e.g. sapatorul de santuri va sapa mai lent santurile, capsatorul de capace de bere va capsa mai putine pe zi, etc.). Avand in vedere ca, in societatea prezenta, si, cu atat mai mult in cea a viitorului, munca mecanica utila (ba chiar anumite sarcini ce anterior reclamau creativitate – gen administrare baze de date) este preluata aproape complet de utilaje si programe software, prin automatizare, faptul anterior prezinta prea putina relevanta. Mai mult, este este cu siguranta compensat de sporirea productivitatii datorate manifestarii mai pronuntate a creativitatii. In plus, eventuala sporire sau diminuare a eficientei nu afecteaza caracterul moral al societatii prezentate. Ci cel mult capacitatea ei de autoprezervare.

Obiectia „Sistemul expus cuprinde niste neclaritati sau chiar inconsecvente.”

In anumite forme, obiectia vizeaza in mod mai specific si explicit neclaritatile ori inconscventele la care se refera.

Raspuns: Neclaritatile sunt inerente unor dispozitii cu caracter general. Explicitarea excesiva a diferitelor scenari prezinta riscul diluarii si chiar denaturarii esentei. Acolo unde lucrurile sunt neclare, intuitia si dialogul servesc la a umple golurile. Privitor la inconsecvente, aceste se pot referi doar la situatii in care aplicare stricta, categorica si formala a interpretarii unui dintre principiile libertatii este incompatibila cu o astfel de aplicare a altuia. Ori aceste situatii se pot trata dupa cum a fost descris, tinand cont si de principiile morale ale realismului si rezonabilitatii. Mai mult, ceea ce proponentii acestei obiectii adesea vor omite sa admita este ca, indiferent de eventualele lipsuri ale modelului propus, acesta este preferabil celui actual. Faptul ca el nu a tratat suficient de amplu eventualele neclaritati sau inconscvente nu este motiv sa intarzire reformarea realitatii confrom a ceea ce este clar din el!

Obiectia „Nu putem permite unor grupuri din societate sa actioneze neingradit. Ar putea deveni periculosi! Cu atat mai putin sa permitem desprinderea acestora de societate!.”

Aceasta obiectie poate cuprinde exemple concrete despre ‚ce ar putea sa faca’ respectivii, de pilda confectionarea de arme de distrugere in masa si folosirea lor. Cel mai adesea ‚respectivii’ sunt priviti sau oricum portretizati ca niste ‚salbatici’ nebuni lipsiti de orice simtamant al scopului ori responsabilitatii care caracterizeaza societatea din care faceau parte, si adesea ca fiind redusi mintal. Mai mult, disponibilitatea unora de a valoriza idei (i.e. Meme [27 – Meme, Wikipedia]), cum ar fi cea a libertatii, mai presus de propria lor siguranta ori soarta fizica este de natura sa ii inspaimante pana la groaza pe unii dintre proponentii acestei obiectii.

Raspuns: Temerea ca acestia pot fi periculosi este intemeiata. Adesea ei chiar sunt periculosi. Dar cel mai des sunt periculosi doar pentru autoritatea unui regim imoral (nici macar neaparat pentru siguranta fizica a membrilor sai)! Totusi, pe cei care isi intemeiaza autoritatea pe principiul superioritatii lor i-as intreba: Pot ajunge niste ‚brute salbatice’, ‚reduse mintal’ sa prezinte o amenintare pentru ei? Pentru cei care cred ca aceeia care se desprind pot deveni periculosi in alt fel (e.g. pentru moralitate), pot sa subliniez doar urmatoarele: ei provin din societate; au copilarit in societate si au cunoscut-o in suficienta masura. Astfel, ei incorporeaza si perceptia sumei elementelor ce definesc societatea, a valorilor si experientelor ce o caracterizeaza. Ori, cum foarte bine zicea personajul fictional Picard in episodul Star Trek TNG „Emergence” [28 –Emergence, Star TrekThe Next Generation], „Daca experientele noastre au fost onorabile, oare nu ne putem increde ca si produsul sumei acestor experiente este, de asemenea onorabil?”. Mai mult, istoriceste scindarile s-au produs in ciuda opozitiei autoritatii, uneori (adesea) ducand la efecte benefice. Biserica s-a scindant in cultul catolic, protestant si ortodox si ulterior in multe altele. Masoneria regulara (engleza) a dat nastere celei Continentale, reprezentata de Grand Orient de France [29 –GrandOrient de France, Wikipedia] la care cei dintai se refera ca „iregulara”. Commonwealth-ul Marii Britanii s-a scindat in state independente (un exemplu ar fi Statele Unite ale Americii). Astfel, scindarea este nu doar inevitabila ci, adesea si benefica, reprezentand modul prin care evolutia cunoasterii si moralitatii se manifesta in contextul existentei ‚vechilor repere’.

Mitul „Acest gen de libertate este imposibil de atins in practica. Nevoia de putere si control este proprie omului si ar compromite orice astfel de tentativa.”

Uneori obiectia mai cuprinde si completari ca „Orice societate degenereaza intr-o oligarhiei” sau „Peste tot pestele cel mare mananca pestele cel mic”, etc..

Raspuns: In primul rand, acest gen de libertate exista deja, in buna masura! Elitele politice ale societii actuale (e.g. cea vestica), unele cu altele, puteti fi convinsi ca nu isi incalca nici libertatea fizica, in mare nici cea de interferenta (conflictele intre ele avand consecinte modeste si fiind cat mai rapid aplante) si beneficiaza categoric de oportunitatea exploatarii mediului si cea stiintifica (cel putin privitor la stiintele exacte). Astfel, membrii lor pot fi numiti suverani. Este adevarat ca pentru intretinerea libertatii lor se folosesc adesea de ingradirea imorala a libertatii altora (e.g. a cetatenilor obisnuiti), dar se poate sa considere despre acestia din urma ca nu ar face parte din grupul interior. Ceea ce le lipseste totusi in cea mai mare masura elitelor politice ale momentusi este libertatea scopului: asemenea organismelor preistorice, ori a unui copil mic imatur, scopul lor primordial este prezervarea si sporirea puterii lor, dorind sa isi asigure libertatea absoluta cat mai mare, eventual deplina. Nefiind capabile sa vada dincolo de imperativul supravieturii autoritatii lor, nedorind si nestiind sa abandoneze vechile repere ale puterii, sigurantei si relevantei pe care s-au bazat pana in prezent, si mai mult, nefiind dornice sa reflecteze in suficienta masura asupra realitatilor stiintifice si morale, autorul apreciaza despre acestea ca sunt lipsite de capacitatea de a-si formula propriul scop si de a-l revizui in timp. Astfel, desi sunt suverani, membrii elitei politice acutale nu sunt liberi. Cu atat mai putin fericiti (subiectiv vorbind) avand in vedere tumultul si amenintarea permanenta de a-si pierde autoritatea asupra oamenilor de rand. Mai mult, libertatea lor este bazata pe un model nesustenabil, instabil si efemer, dupa cum este discutat in continuare.

Obiectia „Elitele politice ale momentului sunt suficient de puternice sa preintampine orice revolutie si, in curand, vor infrange toata rezistenta, vor deveni autosuficiente, si modelul lor social va prevala.”

Uneori obiectia poate propune si niste argumente in sustinerea tezei, precum reducerea numarului de indivizi necesari unei armate, concentrarea fortei militare in mainile a tot mai putini oameni, etc..

Raspuns: Modelul social propus (si cautat a fi impus) de elitele acutale se bazeaza pe supunerea si controlul altor indivizi. Autorul crede ca acestea isi trag un fel de satisfactie infantila din puterea lor de a supune si perverti vointa altora, poate ca o reasigurare a propriei sigurante si hranire a egoului personal. In contextul in care gradul de automatizare prezent face (ori va face in scurt timp) activitatea fizica ori indezirabila a omului aproape inutila, aceste satisfactii infantile pot fi singurul temei pentru care elitele „tin cu dintii” de prezervarea actualei ordini sociale. Siguranta si-o pot asigura facilitand tranzitia pasnica, organizata catre o societate libera. La fel si satisfacerea nevoilor organice ori de cunoastere. Singura care ar avea de suferit ar fi mandria constiintei puteri lor abuzive asupra altor indivizi. Si subliniez: indivizi! Caci fata de alte forme de viata inferioare (e.g. animale) aceasta s-ar putea prezerva. Trastura celor ‚oprimati’ de a fi indivizi si nu doar o ‚subspecie’ este astfel esentiala. Ori in situatia in care ele infrang definitiv ‚opozitia’ momentului, nimicind-o sau distantandu-se atat de mult fata de ea incat sa ajunga la nivelul de supra-specie, dispare insasi acea categorie de indivizi necesari satisfacerii acestei nevoi a lor. Asa ca, atunci, daca vor continua sa doreasca prezervarea actualului model, le va ramane doar sa se intoarca unul impotriva altuia pentru a restabili o ierarhie de putere cu care sunt familiali. Astfel, in scurt timp s-ar ajunge in aceeasi situatie ca cea prezenta, doar ca populata de alti ‚actori’. Acest argument serveste la a demonstra ca o societate libera este nu doar fezabila, cat si inevitabila, fiind doar o chestiune de timp. Si eventual de stabilire a cui o apuca (personal ori prin descendenti biologici). Mai mult, privitor la infaptuirea modelului social actual in prezentul context, cu folosirea mijloacelor prezentului, aceasta este deopotriva nefezabila. Costructul bazat pe intimidare si cooptare in ierarhie reclama o crestere exponentiala a populatiei de „scalvi”, fapt care este nesustenabil de resursele acestui Pamant. Astfel, chiar daca elitele politice ilegitime ale momentului ar ajunge sa ‚controleze Planeta’, acest lucru tot nu ar preveni revolutii si schimbari sociale.

Mitul „Intr-un societate libera, nu as putea sa fac o parte din lucrurile pe care mi-as dori sa le fac fiindca altii nu ar consmitii la ele.”

Obiectia, adesea ridicata doar in gand, fara a fi verbalizata (chiar daca adesea descoprirea ei este indusa de cei care au interes in acest sens) reprezinta unul din motivele pentru care unii indivizii sunt reticenti in a-si asuma riscurile si costurile ocazionate de promovarea libertatii.

Raspuns: Chiar si pentru cele mai neobisnuite ori deviante dorinte, proponentii acestei obiectii ar fi surprinsi sa afle cat de multi indivizi exista care ar fi dispusi si dornici chiar sa ii ajute sa le infaptuiasca, ori sa suporte efectele lor. Autorul insusi poate relata din propria experienta exemple de astfel de lucruri care pentru unii ar putea fi catalogate drept neobisnuite ori deviante si indivizi dornici sa le traiasca.

Inchei aceasta sectiune supunand atentiei o chestiune mai controversata: Anume cat de moral este pentru o persoana sa incalce libertatea altuia in scopul de a face ‚bine’. In cele mai multe cazuri este evident ca dorinta de ‚a face bine’ nu justifica sub nici o forma vreo incalcare a libertatii, dictonul religios „Drumul spre Iad este pavat cu bune intentii” fiind deosebit de aplicabil. Totusi, in cel putin o situatie, lucrurile sunt mai nuantate. In cazul in care incalcarea libertatii, pe o durata limitata, se impune ca cel caruia i se incalca sa inteleaga anumite lucruri pe deplin, pe care altminteri nu le-ar putea aprecia corespunzator. Astfel, desi pe moment el poate fi revoltat de incalcarea libertatii la care este victima, pe viitor poate el insusi sa ajunga sa fie bucuros ca ea s-a produs, dandu-si astfel, intr-un fel, consimtamantul ‚post-factum’. Argumentul poate fi generalizat la orice incalcare a libertatii pe care, ulterior, victima o saluta si la care consimte liber si informat post-factum. Intrebarea este deschisa, autorul avand urmatoarele ganduri privitor la ea: · Orice astfel de incalcare trebuie obligatriu sa vizeze un obiectiv la care victima, pe are victima, ulterior, sa il aprecieze si la care sa consimta; · Incalcarea trebuie sa fie limitata strict la ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului; · Incalcarea trebuie sa fie limitata in timp, fara ca intinderea ei sa fie excesiva, admitand si rezultatul in care victima nu percepe ori nu este interesata de obiectivul vizat; · Incalcarea se produce ‚pe riscul’ celui care o infaptuieste, aceasta suferind consecintele comiterii respectivei imoralitati, inclusiv exercitarea eventualelor drepturi de actiune punitiva ale victimei, chiar daca aceasta a ajuns sa perceapa valoarea obiectivului sau chiar sa il aprecieze; · Consimtamantul post-factum al victimei este singurul care poate inlatura caracterul imoral al faptei.

Desi cu caracter descriptiv nu prescriptiv, autorul apreciaza ca si doar aceasta sectiune poate servi infaptuirii in realitate a dezideratului libertatii, in temeiul idei cum ca „oamenii, odata ce reusesc sa inteleaga si sa articuleze suficient de bine ceea ce vor, in mod inevitabil il vor obtine”.

Este destul de aparent ca oricat de libera ar fi o societate in realitate, este improbabil ca ea sa ajunga sa indeplineasca 100% conditiile descrise mai sus, ori ca toti indivizii sa se comporte tot timpul cu o buna credinta ireprosabila, trecand peste orice slabiciuni umane.

Avand acestea in vedere, se impune discutarea unui cadru prescriptiv al libertatii. Acesta poate fi privit ca o colectie de reguli pe care un grup ori o autoritate cu suficenta putere (e.g. societatea in ansamblu) le dispune (i.e. similar cu legi) si a caror respectare are o impune. Scopul cadrului prescriptiv este facilitarea ori accelerarea tranzitiei societatii catre una libera. Astfel, continutul efectiv al acestuia depinde de realitatea concreta a societatii pe care o vizeaza, de fluxurile de putere din cadrul ei, de contextul natural, de distributia capacitatilor intelectuale si virtutilor morale in randul membrilor sai precum si de starea de fapt militara.

Cadrul prescriptiv al libertatii trebuie sa tina cont de urmatoarele realitati: · Un text prescriptiv, chiar si adoptat de cele mai inalte foruri si la care toti membrii societatii declara ca adera, ramane doar un text. El, de la sine, nu genereaza respectarea semnificatiei continutului sau. Astfel, fara un cadru corespunzator, o lege sau chiar o constitutie buna ramane doar un text interesant. · Oamenii de buna credinta, care intern adera la moralitatea libertatii si o doresc, dupa ce s-au desavarsit intelectual si spiritual pe sine suficient de mult, inconjurati de alti asemenea oameni ar ajunge sa functioneze asemenea unei societati libere in aproape orice cadru prescriptiv, si chiar in absenta acestuia. Daca nu credeti, fiind adeptii viziunii conform careia, fara o autoritate bazata pe forta oamenii ‚s-ar omori pe strada pentru o bucata de paine sau cele mai neinsemnate motive’, va invit sa faceti urmatorul experiment mental: Imaginati-va ca, de maine, cadrul legal in locul in care traiti ar fi abolit. Ce ati face? Ati cauta sa dati in cap la altii sau sa va protejati de un astfel eventual comportament al lor? Mergand si mai departe: Imaginati-va ca dumneavoastra ati fi singurul fata de care cadrul legal este suspendat; toti ceilalti avand obligatia sa il respecte. Ce ati face in acest caz? Ati incepe sa atacati ca un nebun oameni pe strada? Mai mult, cu exceptia poate a unor razbunari pentru imoralitati anterior suferite, ati cauta sa folositi puterea nou descoperita pentru a face mai degraba bine sau mai degraba rau? Si daca dumneavoastra v-ati comporta astfel, de ce alti oameni evoluati, de buna credinta ar proceda diferit? · Vor exista in permanenta indivizi nemultumiti. Nemultumirea unora dintre ei poate viza isasi sistemul social. Ea poate izvori din lipsa de dezvoltare intelectuala ori morala, din pierderea unui statut ori beneficiu anterior detinut (ori perceput ca ar fi detinut intr-un alt sistem) sau poate viza chiar esenta sistemului liber. Unii dintre acesti indivizi ar putea dori dizolvarea sistemului societatii libere. Unii dintre acestia din urma ar putea chiar infaptui acte in rezolutia acestui deziderat. Este de apreciat ca astfel de cazuri vor fi totusi din ce in ce mai rare, mai izolate si mai putin intense cu cat sistemul este mai liber si exista de mai mult timp. · Oamenii capabili si potriviti sa functioneze intr-o societate libera este necesar sa indeplineasca anumite exigente cognitive personale (e.g. tarie de caracter) cum ar fi cele descrise in sectiunea „Premize cognitive” din [4 – Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)]. · Unii indivizi de buna credinta vor avea momente de abatere de la moralitate, cauzate in principal de slabiciunile umane, dar posibil si de oricare din celelalte motive discutate in [4 –Asupra Moralitatii (Mircea Digulescu)]. Este important ca acestia sa fie corespunzator diferentiati de categoria celor de mai sus, ei putand fi sau deveni promotori ai unei societati libere, in ciuda abaterii izolate de la moralitate. · In decursul tranzitiei de la o societate autoritara la una libera, in special in cazul in care se intampina rezistenta din partea fostelor autoritati ori a unor grupuri externe influente militar ori economic, este posibil ca stadiul intermediar sa fie caracterizat intr-o masura mult mai mica drept ‚societate libera’ decat cel intermediar. Este important ca moralul si coeziunea populatiei sa fie sustinut pe parcursul acestei etape. Increderea lor in sinceritatea urmarii dezideratului final al societatii libere de catre grupul ce detine puterea precum si vointa lor de a il sustine si de a ramne fideli scopului final al libertatii este vitala. Mai ales atunci cand intinderea temporala a stadiului intermediar este incerta.

Inainte de dispunerea oricarui cadru prescriptiv cu scopul de a transforma o societate intr-una libera, membrii grupului care detine puterea de a-l impune ar face bine sa reflecteze mult si profund asupra motivelor pentru care vor sa faca asta. In speta ei ar trebui sa ia in calcul: · Unii oameni prefera sa traiasca o viata dirijata, sub ‚protectia’ unei influente de tip parental. Chiar daca ocazional le place sa se planga de faptul ca nu ar fi suficient de liberi (o categorie de oameni chiar trangandu-si satisfactie enorma din a se plange de circumstante externe lor), s-ar putea ca ei sa isi doreasca la modul cel mai sincer sa duca o existenta simpla, lipsita de complicatii si riscuri prea mari in care daca cel care dispune ce sa faca ei dispune astfel incat anumite nevoi (e.g. de deficit) ale lor sa fie satisfacute, este tot ce isi doresc. · Unii oameni s-ar putea sa prefere o existenta nelibera fata de riscul ca siguranta ori confortul lor (ori al familiei) sa fie compromis. Acestia nu vor fi deloc multumiti de izbucnirea unui conflict, chiar si pentru libertate si, pana la incheirea lui vor privi cu resentiment pe cel care l-a declansat, chiar daca ulterior (daca au supravietuit) vor fi incantati de rezultate. · Unii oameni dintre cei se care declara promotori ai libertatii, prefera in fapt sa se limiteze la a discuta despre infaptuirea libertatii, lucru care le face placere, imprumutand elemente ale unora din cei de mai sus. · Unii oameni pot fi, in mod real neinteresati de libertate si mult mai interesati de puterea si confortul lor personal. Acestia totusi sunt din ce in ce mai rari. · Chiar si dupa castigarea liberatii, multi oameni (in special majoritatea covarsitoare ale celor mai putin virtuosi cognitiv) ar putea alege sa faca cu totul altceva cu puterea nou descoperita conferita de libertate decat membrii grupului promotor se asteptau ori sperau. In speta, ar putea alege sa renunte la ea, chiar cautand cu disperare o ‚figura parentala’ care sa serveasca drept ghidul vietii lor cu care au fost obisnuiti pana atunci.

Acestea fiind spuse, reiterez ideea corelarii continutului cadrului prescriptiv cu realitatea faptica existenta in teren. Idei efective, aferente unei serii de situatii concrete, tin in mare masura de managementul schimbarii, in deosebi managementul schimbarii culturale, ele fiind prezentate in partea a doua a acestui demers intitulata „Strategia de infaptuire a unei societati libere si democratice”. Cateva idei notabile sunt enuntate mai jos: · Rolul principal al actiunilor prescrise de cadrul este ca ele sa conduca la educarea membrilor societatii in spiritul libertatii. De remarcat – foarte important –, ca unii oameni nu invata pana cand sufera efectiv niste consecinte neplacute (adesea neacordand nici macar atentia ori interesul necesar intelegerii a ce anume este inadecvat in comportamentul lor). Spre exemplu, in experienta autorului din cadrul unei sesiuni de training de

Asupra Libertatii
Libertate
Introducere
Istoria libertatii
De la RNA la Om
Libertatea in preistorie
Libertatea in antichitate
Libertatea in epoca medievala
Libertatea in modernitate
Dezideratele libertatii
rincipii morale relevante libertatii
Libertatea fizica
Noninterferenta
Oportunitatea exploatarii mediului
Oportunitatea informationala
Libertatea scopului
Libertatea absoluta
Mituri si obiectii privitoare la libertate
O chestiune controversata
Infaptuirea libertatiiASUPRA MORALITATII
Moralitatea este o trasatura psihica a fiintei umane prin care, unui set de situatii si comportamente mai vag sau mai precis definite, manifestate de propria persoana sau de terti, ii este asociata o incarcatura pe axa pozitiv-negativ (bine-rau, moral-imoral). Acest set de comportamente este deosebit, deoarece el vizeaza mai mult decat supravietuirea individului si optimizarea bunastarii sale: intelegerea a „ce e bine si ce e rau”, adesea individul admintand fata de el insasui ca un act, desi ar produce efecte in favoarea sa, este imoral. Formalizarea contextului moral (efectiv si deziderat) este importanta inclusiv in deciziile electorale, manifestate la alegeri prin participare la vot, contribuind la obtinerea raspunsului la intrebarea „Votam dar cu cine?” [1].
Acest eseu isi propune sa prezinte o serie de idei non-triviale despre conceptul de moralitate in deosebi pentru a servi drept preambul pentru eseul referitor la Libertate, in baza dictonului „Singurul temei legitim al interferentei este moralitatea.”. Dictonul anterior admite mai multe colorare: „Singurul temei al existentei statului sau guvernului este moralitatea organizarii induse de acesta” sau „Diferenta dintre o lege justa si o lege oprimanta este caracterul moral al primeia”. Esenta motivatiei in abordarea acestei teme, a moralitatii, este convingerea autorului ca, in stadiul prezent al evolutiei umanitatii, indivizii, la nivelul constiintei colective, impartasesc un anumit simt al dreptatii, al justetii unui act care transcede simpla apreciere a daca acel act este conform sau nu cu interesul lor imediat.
In tentativa de a contura o ideologie proprie conexa libertatii, este esentiala intelegerea modului in care fiintele umane trateaza in legatura cu conceptul de moralitate. In caz contrar, orice ideologie, orice „sistem propus”, orice maniera potentiala de organizare sociala va fi judecata doar dupa „castigatorii si perdantii” sai, dupa cine sunt indivizii concreti favorizati de ea, fara ca vreuna sa se diferentieze in vreun fel de alta (de la monarhie absolutista la anarhie) sau de „legea junglei” (i.e. dominatia celui mai puternic la acel moment).
Prezinta interes analiza formarii si evolutiei principiilor morale, alaturi de discutarea unor realitati despre moralitate inclusiv pentru a gasi punctele comune intre propria moralitate si cea a altora, evitand astfel degenerarea interactiunilor in intransigenta luarilor de pozitie si izolarii mutuale, mai ales cand valorile esentiale sunt, in ciuda aparentelor, impartasite.
Subiectul moralitatii a facut obiectul a numeroase studii si lucrari ale diferitilor autori, abordand subiecte de la Evolutia Moralitatii [2], la Etica [3] la Psihologia Moralitatii [4]. Este in afara scopului acestui articol sa realizeze o trecere in revista completa a ideilor si descoperiilor acestor domenii. Desi cateva idei ale cercetatorilor vor fi rezumate pe scurt, obiectivul nostru este de a prezenta idei non-triviale de o utilitate operationala in constructiile ideatice viitoare, idei pe care le apreciem ca avand anumite elemente de noutate in fata publicului tinta.
Intelesul termenului de moralitate precizat in deschiderea acestui articol va fi adoptat ca definitie operationala:
Moralitatea este un proces psihic uman prin care, unui set de situatii si comportamente mai vag sau mai precis definite, manifestate de propria persoana sau de terti, ii este asociata o reactie interna, preponderent o caracterizare pe axa moralitatii, pozitiv-negativ (bine-rau, moral-imoral).
Categoric exista multe elemente carora mintea umana le asociaza o incarcatura emotionala pe axa pozitiv/negativ, fara a avea o legatura cu moralitatea. Un exemplu ar fi ciocolata (i.e. multi asociaza o incarcatura pozitiva conceptului de ciocolata datorita placerii resimtite prin consumarea acestui aliment). Fara indoiala, principiilor morale le este asociata o incarcatura (tot pozitiv/negativa) dar de o natura diferita. Desi diferentele dintre cele doua pot fi greu (dar nu imposibil) de explicitat concret, intelegerea intuitiva a distinctiei este suficienta pentru scopul acestui articol, si, lasand la alegerea cititorului sa verifice prin introspectie diferenta dintre atitudinea pozitiva despre ciocoloata si cea despre, sa zicem, echitate sau loialitate, vom avansa fara a aprofunda suplimentar.
In particular, este importanta formalizarea notiuni de moralitate pentru a putea distinge intre calitatea unui actor de a fi moral si acea de a fi bun sau a actiona convenabil celui care ii apreciaza comportamentul.
In sensul cel mai larg, moralitatea este data de un set de percepte care definesc modul si limitele de actiune ale diferitilor indivizii inrauriti cu vointa si capacitate de actiune proprie, care daca sunt incalcate, constitue imoralitati din partea respectivilor.
Deoarece interesul explorarii mecanismelor moraliatii in prezentul articol este legat de construirea unui sistem ideologic (unei doctrine sociale, unui set de principii dupa care membrii unei societati sa se ghideze), vor fi aprofundate doar acele aspecte relevante acestui deziderat.
Pe masura ce omul a evoluat de-a lungul istoriei sale, atat in sens biologic cat si psihologic, moralitatea a luat fiinta, s-a rafinat si continua sa sufere procese transformationale atat la nivel individual cat si la nivelul grupurilor si comunitatilor.
Moralitatea in prezent (moderat de tehnic)
In prezent, pentru un motiv sau altul, fiintele umane manifesta aceasta trasatura psihica numita moralitate. In calitate de trasatura psihica, primul lucru care trebuie inteles despre ea este faptul ca este un proces (sau o caracterizare a unui proces) ce are loc in creierul oamenilor. Ca atare, moralitatea este subiectiva (difera de la un om la altul) si este dependenta de alte trasaturi cognitive si psihice ale individului de la cele mai fundamentale (e.g. memorie, gandire deductiva, inteligenta, emotii, invatare), la cele mai complexe (gandire abstracta, empatie, caracter, sentimente).
Din punct de vedere al celor mai vizibile manifestari, acelea care conduc la comportamente (ce pot fi observate extern) sau cel putin la atitudini (uneori deductibile extern; cel mai adesea resimtite constient intern), contextul moral al celor mai multe fiinte umane ale prezentului poate fi privit ca un tuplet (S, SF, f, M, g, R), cu S,SF,M,R multimi si f,g functii, unde prin conventie, orice s din S se numeste situatie morala (sau stimul moral), f(s) valore morala aferenta lui s si orice triplet (s, f(s), g(s)) percept moral. Semantica fiecarui element al tupletului este descrisa in continuare: · S (Stimuli Posibili) reprezinta multimea situatiilor si comportamentelor carora individul le acorda o semnificatie morala (in oricare sens). Exemple de elemente care pot face parte din aceasta multime includ „Fapta cuiva de a ataca o alta persoana pentru a o jefui” sau „Respectarea proprietatii private dobandite legitim”, dar si concepte cu un grad sporit de abstractizare ca „Neaplicarea unei duble masuri” sau „Bazarea unei decizii pe date gresite, neconforme cu realitatea stiintifica”. Desi sursa S poate fi compusa, la nivel teoretic din orice idee (mai vag sau mai concret formalizata), adesea elementele ei sunt compuse din: § Subiectul: Un subiect sau o clasa de subiecti care face obiectul perceptului moral si de la care se asteapta o responsabilitate morala [5] de a se comporta sau de a fi intr-un fel sau altul (e.g. „Tatal meu”, „Judecatorii”, „Politistii”, „Persoanele casatorite”, „Toti cetatenii educati”, „Toti oamenii”, „Toti actori liberi”). Adesea, exigentele morale vis-a-vis de subiectii sunt afectate si de apartenenta lor la grupul interior (ingroup) sau exterior (outgroup) [6] individului in cauza (e.g. Un individ catolic convins poate fi mai tolerant si flexibil cu atitudinea privind moralitatea poligamiei in cazul unui musulman, dar intransigent cand vine vorba de un alt catolic). § Contextul: Un context in care subiectul se regaseste si un moment la care are alegerea de a actiona sau de a fi intr-un anumit fel (e.g. „in cazul in care judecatorul are de rezolvat un caz in care este incriminata o ruda a sa”, „situatia in care un infractor sau contravenient ii ofera mita politistului”, etc.). Acest context poate viza si o stare mentala (e.g. „in stare de furie sau de afect, in genere”) proprie subiectului, o situatie conjuncturala relativa la subiect (e.g. „Atacat fiind”) sau generala (e.g. „Seceta nationala”) sau poate fi null (i.e. perceptul e valabil in orice context). § Decizia: O actiune, atitudine sau fel de a fi al subiectului, manifestat de acesta in contextul respectiv (e.g. „fapta de a judeca acel caz ca si cum inculpatul nu ar fi ruda cu judecatorul / autorecuzarea / favorizarea inculpatului in temeiul relatiei de rudenie”, „respingerea ofertei fara alte actiuni / respingerea si arestarea pentru dare de mita /respingerea ofertei doar daca fapta este una grava / acceptarea ofertei”, etc.). Decizia poate viza si altceva decat un comportament (e.g. „subiectul manifesta dezgust fata de un anumit element al contextului”, „subiectul se raporteaza pozitiv la o idee sau o valoare care i-a fost adusa la cunostinta”). § Originea Motivationala: Adesea, factorii deliberativi interni care l-au determinat pe subiect sa ia o anumita decizie in defavoarea alteia (i.e. „ce a fost in mintea lui cand a actionat”) au o mare importanta. Acest fapt este exemplifiat foarte bine de existenta conceptului juridic de „mens rea” („minte vinovata”) [7]. In functie de cat de constient era subiectul de efectele deciziei sale, originea motivationala poate fi caracterizata ca incadrandu-se in categorii similare cu cele categoriile prevazute de „Modelul de Cod Penal” al American Law Instituite [8] pentru culpabilitate: o Irelevanta: Indiferent de ce a motivat subiectul, caracterul moral al situtatie ramane neschimbat; o Neglijenta: Subiectul nu este constient de efectele vizate ale deciziei sale (sau de un element al lor de care depinde aprecierea moralitatii), desi, in acceptiunea individului, el ar fi trebuit sa fie; o Imprudenta: Subiectul este constient de potentialele efectele imorale ale deciziei sale si, desi nu urmareste sa le produca, accepta riscul producerii lor, considerand, in mod nejustificat (eronat) ca acesta este redus si acceptabil; o Cubunastiinta: Subiectul este constient de efectele vizate ale deciziei sale si, desi nu este motivat de producerea lor, le accepta ca pe un efect secundar; o Intentionat: Subiectul urmareste producerea efectelor vizate in mod constient si deliberat. De asemenea, originea motivationala a subiectului poate sa afecteze aprecierea moralitatii unei situatii (in ambele sensuri – de a o faci mai morala sau mai imorala) si in alte moduri, cum ar fi in urmatoarele cazuri: o Eroareadefapt: Subiectul nu a cunoscut, sau a cunoscut gresit un element al contextului de care depinde aprecierea moralitatii situatiei; o Constrangerea: Subiectul a actionat ca urmare a unei constrangeri (e.g. prin coercitie), de natura a afecta moralitatea situatiei; o Stareadenecesitate: Subiectul a luat respectiva decizie pentru ca a considerat (eronat sau nu) ca este singura cale viabila de a se salva de la un pericol sau dintr-o stare avansata de nevoie; o Moralitatesuperioara: Subiectul a luat decizia in baza unei situatii corespunzatoare unui percept moral superior (in aprecierea individului analizat) – e.g. „A actionat in legitima aparare”. § Victima/Beneficarul (potential): In cele mai multe cazuri, decizia subiectului luata in contextul respectiv este de natura la a leza sau nu o (potentiala) victima sau de a crea beneficii pentru o alta persoana. Subiectul si victima pot coincide. In unele cazuri „victima” este dificil de identificat, individul obiectand „din principiu” unui comportament considerat imoral (e.g. „clonarea umana”, „necrophilie”) – formand uneori baza unui tabu [9]. N.B.: Multimea situatiilor de moralitate (S) este o submultime a Multimii Starilor de Fapt Potentiale in care individul poate percepe ca se afla in realitate (SF). · SF (Stari de Fapt Potentiale) reprezinta multimea tuturor caracterizarilor adevarate ale „realitatii” in care individul poate percepe ca se afla. Spre exemplu, un individ poate percepe ca se afla in starea sf = „Am fost martorul unui jaf in timp ce trecea, dezarmat fiind pe strada si jefuitorii nu au observat prezenta mea”, care implica si ca situatia de moralitate s = ”Subiectii ce alcatuiesc ‚gasca de jefuitori’ au atacat un individ in scopul de a-l jefui” este parte a caracterizarii realitatii. Situatia de moralitate s este cea careia individul ii asociaza o valoarea morala, dar starea sf (care include s) este cea care determina reactia sa psihica interna (ce poate produce si consecinte comportamentale – faptice). · f (Functia „Moralizatoare”) reprezinta o functie de la multimea Stimulilor Posibili (S) la Axa Moralitatii (M): f : S -> M. Functia f asociaza fiecarui stimul moral o valoare pe axa moralitatii – cat de moral considera individul ca situatia descrisa de acel stimul este. Numim, prin conventie, f(s), valoarea morala a lui s din S (din perspectiva individului analizat). · M (Axa Moralitatii) reprezinta multimea tuturor gradelor de moralitate aplicabile unui potential stimul moral (un element din S): Un exemplu ar fi aprecierile ca {Foarte moral / Moral / Indiferent / Imoral / Foarte Imoral}. In restul articolului vom considera M = Rrond (axa numerelor reale) cu un element din M reprezentand o apreciere relativa a „cat de moral sau imoral” (+/-) este ceva, sub foma de numere reale de la (–infinit la +infinit). · g (Functia „De Reactie”) reprezinta o functie de la multimea si a Stariilor de Fapt Potentiale (SF) la multimea Reactiilor Posibile (R): g : SF -> R, definita doar pe starile de fapt potentiale care includ o situatie de moralitate. Functia g determina maniera in care psihicul individului se schimba in cazul in care o situatie de moralitate s din S se produce in realitate (mai exact este perceputa ca producandu-se in realitate de catre individ, prin simturile si judecata sa). In mod evident, in cazul unui om sanatos psihic ar trebui sa existe o corelatie intre g si f. De remarcat ca reactiile psihice interne pot fi inclusiv in legatura cu o parte din sau totalitatea partilor componente ale situatiei sursa din S (e.g. „Dispretuiesc pe Xluescu care a comis o imoralitatatea s, de ordin f(s)”). De remarcat ca g este o functie proprie (specifica) individului si ca valorile ei sunt determinate atat de sf (si implicit de s), dar si de trasaturi proprii subiectului cum ar fi personalitatea sa, modelul cognitiv asupra realitatii, inteligenta si multe altele, inclusiv contextul moral individual in totalitatea sa (e.g. modul in care un individ reactioneaza la o imoralitate poate depinde de cum considera ca ar fi moral ca cineva sa reactioneze in acel caz). De remarcat ca perceptia individului cu privire la contextul real de fapt in care se regaseste il poate determina sa reactioneze la o situatie de moralitate s in moduri diferite in functie de context (e.g. un individ s-ar putea sa decida sa nu intervina pentru remedierea unei imoralitati daca percepe ca printr-o asemenea actiune si-ar risca viata). De aceea functia g este definta pe SF si nu pe S. · R (Reactiile posibile) reprezinta multimea reactiilor psihice interne in legatura cu un stimul moral. Exemple de elemente ale acestei multimi pot include „Dispretuiesc subiectul stimului moral” sau „Traiesc un profund dezgust” sau „Devin furios la adresa subiectului” sau „Iubesc subiectul” sau „Simt nevoia ca cineva sa intervina in apararea victimei” sau „Consider ca asa ceva trebuie impiedicat cu orice pret” sau „Consider ca subiectul trebuie pedepsit”, etc.. Se observa ca, preponderent, reactiile posibile la stimului morali tin de afectivitate (constant in emotii incipiente sau chiar sentimente) dar exista si situatii in care pot include elemente ce tin de rational (formularea de reactii – e.g. „Subiectul trebuie pedepsit”) sau pot fi mobilizatoare („Vreau ca cineva sa intervina acum!”).
Exista cateva concepte suplimentare si conexe fiecarui percept moral, intalnite adesea in cadrul unui individ evoluat, posesor al unui psihic dezvoltat. Cele mai notabile asemenea concepte, in legatura cu un percept moral (s, f(s), g(s)) sunt: § Moralitatea Interventiei: Un nou perecept moral care descrie in ce masura este moral sa fie impiedicata producerea situatiei s (eventual in ciuda vointei subiectului) sau, in cazul produceri ei, in ce masura este morala trecerea la actiuni corective sau punitive. Spre exemplu, puteti considera ca este imoral s = „cineva sa fie implicat simultan in mai multe relatii amoroase”, dar in acelasi timp gasi ca este problema lui si, dincolo de a-l face o persoana dezagreabila in ochii dumneavoastra (din aceasta privinta), puteti sa nu gasiti ca s-ar impune (ca ar fi morale) masuri suplimentare menite sa previna materializarea unei asemenea convingeri in practica, „reeducarea” subiectului sau pedepsirea sa. In acest caz, pentru o persoana integra moral (care actioneaza strict in limitele propriei moralitati), g(sf) nu ar presupune elemente mobilizatore (care sa conduca la trecerea la actiune) pentru nici un sf care include s. § Limitele interventiei: O serie de percepte morale poate fi asociata actului sau intentiei unui actor de a interveni, motivat fiind de norma morala de baza s, in sensul asigurari respectarii ei, pedepsirii subiectului care vrea sa o incalce sau a incalcat-o (sau rasplatirii acestuia daca norma are f(s) pozitiv), inlaturarii efectelor ei, sau orice in legatura cu aceasta (e.g. Puteti gasi complet imorala linsarea unei persoane promiscue relational – in fapta sau in intentie –, mai putin imorala interzicerea fiicelor dumneavoastra de a avea legaturi cu el si poate chiar morala avertizarea publica referitoare la valorile acesteia). Aceste percepte morale induse de un percept original s, in temeiul limitei interventiei, pot veni in contradictie cu (sau „suprascrie”, prima in fata) altora mai generale (e.g. „Este imoral sa ucizi”; „Este imoral sa incerci sa ucizi” dar, in temeiul Limitelor Interventiei, „Este moral sa ucizi actionand in autoaparare, cand esti atacat”). § Flexibilitatea pozitiei: O perceptie si apreciere a individul vis-a-vis de cat de convins, hotarat si inflexibil (transant, categoric) este in aprecierea sa curenta a situatiei morale (e.g. „Cat de convins este individul ca sclavia, sub orice forma este imorala?”; „Cat de predispus este el ca, in urma accederii la informatii suplimentare sau a reflectiei sa isi ajusteze pozitia in aceasta chestiune?”). Tehnic, flexibilitatea pozitiei se refera la cat de usor ar varia f(s) si g(s) pentru subiect. § Toleranta diversitatii: Un nou percept moral in legatura cu situatia de moralitate in care un individ tert nu impartaseste intr-o mai mica sau mai mare masura perceptul moral initial s (i.e. pentru el valorile f(s) sau g(s) difera substantial de cele ale individului analizat). Toleranta diversitatii masoara cat de tolerant este individul analizat cu cei care nu ii impartasesc respectiva convingere morala – si ce efecte g() produce asupra sa aceasta diferenta.
Riscul
O nota importanta specifica indeosebi secolului XX si XXI este tratarea probabilistica a evenimentelor viitoare, sub forma conceptului de risc. Astfel, din punct de vedere moral, o decizie sau o actiune nu trebuie sa produca un efect cert, ci este suficient sa genereze un risc suplimentar (sau o sansa suplimentara) de producere a sa pentru a fi luata in seama. In lumea instrumentelor financiare derivate si a planificarii strategice nimic nu este cert (modelul utilizat putand fi asimilat, metaforic cu cel al nedeterminismului cuantic) si adecvarea unei decizii sau strategii este apreciata foarte mult din perspectiva unor concepte ca risc si cost de oportunitate. Aceste concepte se aplica foarte bine in cazul moralitatii (e.g. „Un om a fost rapit si abandonat pe o sosea pustie in mijlocul desertului”, desi nu constitue literar o fapta de omor, poate fi asimilata acesteia din perspectiva riscului la care a fost supus respectivul, chiar daca, printr-un noroc, acesta reuseste sa scape facand autostopul sau prin alte mijloace).
Procesul cognitiv al moralitatii
Esentialmente, procesul moral al unui individ cuprinde urmatoarele elemente, desfasurate concomitent si permanent (repetitiv): 1. Definirea si actualizarea continua a contextului moral. Acumuland noi informatii despre realitate, avansand in definirea propriei identitati, fiind supusi la diferiti stimuli si perechi (stimul, efect), dar, foarte important, si ca urmare a reflectiei proprii (autoeducarii psihice), indivizii isi ajusteaza, completeaza si actualizeaza modelul moral, pastrand mai mult sau mai putin din ce exista anterior. Cateva idei non-triviale referitoare la acest element sunt: a. Caracterul abstract, incomplet si echivoc al conceptelor utlizate. In definirea elementelor din S (dar si din M), individul poate face apel (psihic, intern) la o serie de concepte care au, chiar si pentru el, doar un inteles vag, intuitiv, echivoc sau incomplet. Un exemplu ar fi „Sacrificiul personal pentru statul din care faci parte”. Individul este posibil sa aiba doar o intelegere intuitiva a termenului de „stat” (eventual complet diferit de uzantele comune) iar „sacrificiul personal” sa fie inteles atat de vag incat limitele lui sa fie ambiguu percepute. Dar cea mai mare ambiguitate este data de termenul ‚pentru’: In ce situatie o actiune (un sacrificiul personal) este ‚pentru’ (in favoarea) propriului stat? Cum se aprecieaza care este interesul unui stat (care, intuitiv este alcatuit din membrii sai, printre care si individul in cauza)? (Unii ar putea spune ca, fiind vorba de propriul stat, in interesul acestuia ar fi ca toti indivizii, inclusiv cel in cauza, sa nu fie nevoiti sa faca nici un sacrificiu). Un individ care asociaza o valoare morala elementului din exemplu anterior, probabil a ajuns sa includa in S pe acesta ca urmare a opiniei sale fata de niste situatii mult mai concrete precum „A lupta in armata statului din care faci parte”, „A accepta exproprierea pentru constructia de autostrazi”, pe care fie le-a extrapolat el in enuntul exemplu, fie i-au fost prezentate (prin persuasiune, manipluare sau orice alt mod) ca fiind cazuri particulare ale acestui percept. Adesea inocularea unor valori cat mai ambigue si echivoce (eventual si nonsensice ca „Razboiul inseamna pace”) este folositoare in a asigura sprijinul pentru vari actiuni a persoanelor care nu sunt direct vizate, in temeiul unor ‚percepte morale’ a caror caracter vag sau nonsensic le pot face aplicable in orice caz concret, inclusiv cel vizat. Aceste persoane isi pot gasi ‚pacea sufleteasca’ cand afla despre comiterea unei imoralitati printr-un proces superficial de reflectie ce se limiteaza la acest gen de percepte morale inoculate. Exista totusi multe situatii in care definirea completa si exhaustiva a conceptelor vizate de perceptul moral nu este obligatorie pentru ca acesta sa aiba valoare sau sa fie aplicabil, in majoritatea cazurilor. De pilda: „Este imoral sa rapesti alt om”, poate fi aplicat cu succes si fara a defini complet ce inseamna ‚a rapi’ (enumerand exhaustiv cazurile in care persoana este luata cu forta, ademenita sau participa de buna voi pana la un anumit punct) sau ‚om’ (decidand de pilda daca pigmeii sunt sau nu oameni sau daca viata prenatala este considerata ca fiind o persoana). Intr-o a treia categorie de situatii, conceptele sunt intelese intuitiv si aplicable ca atare pana la un punct, totusi, pentru evitarea inconsecventelor si contradictiilor, o clarificare mai ampla a lor impunandu-se (e.g. „Lupta pentru libertate este morala”). b. Ramasitele trecutului: Asemenea multor instante psihice, valorile si perceptele morale prezente coexista cu cele istorice, dezvoltate si cizelate de-a lungul timpului. Ca atare, multe dintre ele pot deveni depasite de realitatile prezentului, legatura dintre valoarea morala fundamentala si perceptul actual fiind invalidata de noile revelatii stiintifice sau tehnologice. Un exemplu graitor in acest sens ar fi considerarea promiscuitatii sexuale imorale datorita numarului vast de copii la care putea da nastere (si care ar trebui crescuti si intretinuti, punand astfel presiune pe economie si agricultura) si a legaturii ample intre mame si tati ocazionate de contactele pasagere, anterior inovatiilor tehnologice in domeniul contraceptiei pe scara larga (e.g. prezervative, etc.). Din pacate, functionarea creierului uman in majoritatea indivizilor este imperfecta si, adesea, perceptul moral ‚final’ treneaza in contextul moral al individului mult dupa ce cauza existentei sale a disparut, sau chiar fara a fi constient de o asemenea cauza, perceptul transmitandu-se in temeiul ‚presiuni sociale’, asemanator experimentului cu maimutele de aici: [10]. Asemanator piramidei obiectivelor, este posibil ca unele percepte morale sa persiste si dupa ce perceptele care au stat la baza lor au disparut (e.g. „Este imoral sa nu iti botezi nou-nascutul” poate persista ‚pur si simplu’ mult dupa ce, perceptele pe care se baza „Este imoral sa nesocotesti cuvantul lui Dumnezeu” si „Preotii transmit cuvantul lui Dumnezeu” fie au disparut, fie au cazut in desuetitudine). Adesea este nevoie de efort activ din partea individului pentru a-si „curata” relicvele morale ale trecutului pe care nu le mai considera de actualitate pentru a ajunge la un nou mod de a se raporta la lume. c. Incoerenta: Caracterului vag al conceptelor utilizate in formularea interna a normelor morale, diversitatea de surse si ocazii cu care individul isi imbogateste contextul moral cu noi percepte, si ramasitele trectului dau nastere la situatii in care norme morale contradictorii coexista. De exemplu norma „E bine sa iti asculti parintii” poate veni in contradictie cu „E bine sa nu furi”, in cazul in care un parinte solicita sau face acest lucru. Cel mai adesea, conflictele de coerenta pot fi rezolvate printr-o reflectie mai ampla a individului si actualizarea ori rafinarea de catre el a contextului moral, pe baza noilor informatii despre realitate si a noilor valori dezvoltate de-a lungul timpului. Uneori totusi, in deosebi in indivizii mai putin autoanalitici, este posibil ca, pus in fata unei dileme morale un individ sa reactioneze in temeiul cele mai „intense” valori morale resimtite in conjunctura respectiva, inclusiv tinand cont de factori conjuncturali ca varsta ori nevoile proprii. Exista totusi situatii in care stimulul moral real poate cuprinde el insusi o dilema (e.g. [11] sau [12]), a carei rezolvare depaseste simpla aplicare a perceptelor morale ca atare, necesitand o rafinare si particularizare a lor. Rezolvarea gasita poate depinde si de stadiul dezvoltarii morale a individului, un concept util in aceasta privinta fiind cele 6 stagii de dezvoltare morala ale lui Kohlberg [13]. 2. Interpretarea realitatii din prisma contextului moral. Indivizii vor aprecia „potrivirea” unei situatii din realitate la care sunt expusi cu elemente ale multimii situatiilor fata de care au opinii morale definite (e.g. vor aprecia daca „atacul in plina strada a unui trecator de catre un grup de persoane care i-au furat portofelul” este un caz particular al vreunui element din S, cum ar putea fi „Fapta cuiva de a ataca o alta persoana pentru a o jefui”). Desi poate parea un proces facil si direct („straightforward”), interpretarea realitatii este supusa in primul rand problemelor a)-c) ale definirii contextului moral. Mai mult, pe langa dificultatile interioare individului, exercitarea puterii prin Controlul Informatiilor [14] sau prin tehnici de Leadership, pot impacta semnificativ reactia si interpretarea realitatii morale de catre persoana asupra careia se exercita puterea in acest mod. Cateva idei non-triviale sunt prezentate in continuare: a. Atentia. Pentru ca un fapt al realitatii sa declanseze o reactie morala, este necesar sa ii fie acordat suficienta atentie si interes pentru a fi perceput si analizat. Principiul de leadership al Managementului Atentiei poate fi utilizat ca mijloc de a distrage focalizarea individului si a publicului de la o imoralitate. Astfel, desi individul poate avea cunostinta despre producerea sau existenta unei imoralitati, atentia sa – sirul gandirii sale – va fi abatut, distras in alte directii. Chiar daca are cunostinta despre situatia de moralitate, datorita reflectiei insuficiente ca durata si intensitate, individul omite sa sesizeze valoarea morala (f() in notatia anterioara) si situatia respectiva nu produse efecte psihice (g() in notatia anterioara). Spre exemplu, in politica, aceasta tehnica este amplu utilizata, in vecinatatea alegerilor mai ales, pentru a distrage atentia publicului de la metehnele grave sau deciziile istorice nepopulare ale propriului partid prin focalizarea atentiei media asupra unor acuze superficiale vis-a-vis de ceilalti sau asupra unor subiecte mondene (e.g. Alegerea difuzarii de imagini de la jocurile olimpice si iscarea unei dezbateri vis-a-vis de doping in defavoarea mediatizarii dezbaterii politice si acuzelor aduse). Aceasta tehnica a managamentului atentiei este adesea folosita in timpul fraudelor („cons”) stradale, pentru a devia sirul gandirii „tintei” de la elementele suspicioase intr-o directie mai favorabila. b. Semnificatia. Un alt mijloc prin care o imoralitate poate fi ‚coafata’ ca ceva ‚firesc’ sau un act moral minimalizat este managementul semnificatiei. In deosebi in decursul campaniilor electorale este comun ca fapte firesti si comune din viata unuia din candidati sa fie prezentate intr-o lumina critica si ‚moralizatoare’ de catre oponentii sai. S-a intamplat sa depaseasca limita de viteza? A repezit un cercestor sau l-a injurat? Fara indoiala aceste fapte care, in absenta mizei electorale nu ar fi notabile nici pentru un ziar de scandal, vor fi prezentate ca ‚dovezi’ ale caracterului imoral al respectivului candidat si o proba a ‚raului’ reprezentat de el. In deosebi in cazul unei audiente inca in dezvoltare intelectuala si emotionala, practica de a prezenta o fapta a candidatului legala si fireasca dar care nu se afla la indemana publicului tinta sau altminteri reprezinta un taboo sau ridica controverse (e.g. A petrece vacanta intr-o statiune tropicala de lux, a lua parte la orgii sexuale sau a participa la vanatori sau raliuri legale) „impachetata” mediatic corespunzator serveste in a trezi ura si invidia segmentului vizat si a-l face sa se ralieze de partea celuilalt candidat (care poate, in esenta, demonstra un caracter cu adevarat imoral). Atunci cand pericolul reprezentat de o figura politica in ascensciune este mare, se poate purcede efectiv la fabricarea (inventarea, inscenarea) si mediatizarea unui „caz” ce, daca ar fi adevarat, ar reprezenta intr-adevar o imoralitate grava (e.g.: cazul in care fondatorul WikiLeaks [15] Julian Assange a fost cercetat pentru ceea ce presa a numit „viol” constand in realitate intr-o serie de contacte sexuale consensuale, fapt probat faptic [16] sau cazul acuzatiilor tot de viol aduse fostului sef al Fondului Monetar International si favorit in alegerile prezidentiale din Franta la un moment dat, Dominique Strauss-Kahn [17]). Practic, printr-un management corespunzator al semnificatiei (cuplat cu managementul atentiei), imagina personalitatii in cauza poate fi compromisa in ochii unui anumit segment al publicului si dupa ce se demonstreaza ca ‚acuzatiile’ erau simple fabricatii. c. Increderea. Un alt mijloc eficace de deturnare a procesului rational intern de evaluare a unei situatii morale este managementul increderii. Prin acesta, caracterul moral al unei situatii sau reputatia unui individ este apreciata nu pe baza faptelor si observatiilor reale ci pe baza aprecierilor si spuselor unei persoane „de incredere”. Din evul mediu pana in prima parte a secolului XX aceasta tehnica era folosita cu succes de membrii clerului (prelati, preoti, etc.), ei predicand „cu o voce blanda si ‚inteleapta’” comiterea celor mai mari atrocitati (cum ar fi Inchizitia [18]) din pozitia de ‚ghizi morali’. In vremurile moderne rolul acestora a fost preluat de falsi oameni de stiinta (sau de unii veritabili care, in mod constient, sustin neadevaruri) sau grupuri de consultanta („think-tanks”) politizate care predica ‚binele’ economic sau social pe baza unor pseudo-experimente care fie nu au avut loc fie ale caror metode sau rezultate nu conduc la concluziile promovate. Este uimitor, de pilda, cum predicarea ideii ca femeile nu pot ramane insarcinate in urma unui „viol legitim” datorita unui ‚mecanism natural’ de catre un politician conservator GOP din SUA [19] poate capata tractiune (in randul persoanelor needucate si inculte, fara indoiala) ca o supozitie ‚stiintifica’ doar datorita modului „stiintific” in care a fost prezentata. In mod asemanator persoane mult mai educate dar poate economic naive pot ajunge sa se increada in declaratiile presedintelui Bancii Centrale americane FED [20] fara sa isi puna problema existentei unei agendei politice si economice proprii lui care sa fie servita de ‚perceptele’ comunicate public despre ‚cum e bine sa mearga economia’, ca si cum binele ar fi universal. 3. Aprecierea moralitatii. In situatia in care toate mecanismele externe si interne de deviere a procesului moralitatii au esuat, individul, ca urmare a observarii unui stimul de moralitate, va ajunge sa aprecieze caracterul moral al faptelor in sine si al actorilor implicati (aplicand acel f() din modelul teoretic anterior) pe baza contextului moral existent la acea vreme discutat la punctul 1, aplicand toate distinctiile mentionate in subsectiunea anterioara. Idei nontriviale referitoare la acest pas sunt prezentate mai pe larg in sectiunea „Realitati despre Moralitate”. 4. Actionarea in consecinta. Ulterior „stabilizarii” atitudinii si aprecierii valorii morale a unui stimul, individul va purcede la a reactiona corespunzator (a aplica acel g() din modelul teoretic anterior), intern (ajustandu-si modelul mental, atitudinea sau perceptia anumitor persoane) sau extern (e.g. intervenind sau solicitand interventia). De remarcat ca, uneori, inactiunea unui individ in fata unei imoralitati nu coincide cu neobservarea ei sau indiferenta (e.g. blocajul reactiei externe poate fi cauzat si de frica, stare de soc sau convingerea ca exista alte persoane abilitate sa intervina). 5. Invatarea. Din orice experienta si orice situatie omul, ca fiinta inteligenta invata: observa, abstractizeaza, generalizeaza si ulterior testeaza. Contextul moral in deosebi dar si ceilalti pasi ai procesului moral (inclusiv acesta) sunt supusi impactului resimtirii efectelor actiunilor anterioare. Astfel, o persoana mai ‚slaba de inger’ ar putea, contrar identitatii si valorilor proprii, sa ajunga sa ‚se convinga pe sine’ ca este „moral” sau „firesc” ca un bataus sa fie respectat si vointa lui implinita doar pentru simplul fapt ca, din experientele anterioare, a opune rezistenta s-a dovedit o experienta negativa si, cautand sa rationalizeze abuzurile la care a fost martor astfel incat, in fata supraeului [21] sau sa nu para slab si neputincios, ajunge, in mod gresit sa isi ajuteze chiar contextul moral pentru a fi conform cu realitatea in loc de a proceda invers. O alta idee importanta referitoare la invatare vis-a-vis de moralitate este ca, acele persoane a caror statut si putere efectiva sociala (cum ar fi cazul membrilor unei elite dominatoare daca ea exista) le permit sa isi satisfaca impulsurile prompt si independent de dorinta altora sau contextul de fapt efectiv, pot tinde sa aiba un proces de invatare morala superficial sau chiar absent. Astfel, daca un individ va putea sa dispuna de vointa altuia prin coercitie si acest lucru functioneaza de-a lungul unei perioade lungi de timp, va fi mai putin inclinat sa isi puna la indoiala propriul context moral si sa isi puna intrebarea despre in ce masura supunerea vointei altuia este chiar ceva ce el chiar isi doreste. Mai mult, ca urmare a unei reflectii superficiale, va putea ajunge sa considere despre persoanele pentru care, din considerente morale sau de scara de valori, puterea de a dispune de alte persoane nu prezinta importanta sau interes, ca ele ‚rationalizeaza o slabiciune, o incapacitate’, asemanator „vulpii care nu ajunge la struguri” [22], in loc sa constate evolutia cognitiva voluntara si neconjuncturala a respectivelor persoane.
Toate conceptele prezentate in acest capitol e bine sa fie privite sub rezerva caracterului lor aproximativ, procesele si chiar modelul in sine putand suferi variatii mai mult sau mai putin semnificative de la individ la individ, fara ca acest lucru sa il priveze de valoare predictiva sau utilitate in general.
In tentativa de a formula un set elementar – fundamental de principii (percepte) morale necesar a fi impartasite de catre „membrii fondatori” ai unei societati „juste” este interesanta o reflectie asupra modului in care contextul moral a luat nastere la nivelul formelor de viata (a omului in deosebi), a manierei in care acesta se transmite vertical si orizontal si a factorilor care determina evolutia sa.
Cel mai probabil, procesele cognitive aferente moralitatii au evoluat de-a lungul istoriei umanitatii, dezvoltandu-se de la nivelul elementar (al formelor de altruism ce favorizeaza supravietuirea grupului) la paleta sofisticata de trairi morale specifice omului prezentului.
Evolutie
Din trecerea in revista a punctelor de vedere mai populare cu privire la originile moralitatii (inclusiv cele de aici: [23]) si, folosind propria judecata, autorul apreciaza ca acest ansamblu de procese si trairi cognitive a evoluat (la aproape toate formele de viata complexe) din rezultatul invatarii unor comportamente altruiste (in mod normal neintuitive) primitive. Cel mai simplu exemplu ar fi aliantele (e.g. constituirea lupilor in haite pentru a vana prada mai mare sau periculoasa). Reciprocitatea bilaterala (e.g. impartasirea de hrana prin regurgitare de catre lilieci, bazata pe asteptarea de reciprocitate [24]) este un alt exemplu. Si doar aceste doua pratici (premorale), reprezentand exemple de altruism care genereaza o selectie pozitiva pentru supravietuire in randul indivizilor care le adopta reprezinta un argument convingator in favoarea evolutiei moraliatii ca urmare a selectiei naturale.
In timp, aceste procesele congnitive premorale s-au sofisticat si, pe masura sporirii cunoasterii si autoeducarii prin reflectie, au aparut concepte ca plata-in-aval („pay forward”) [25], comportament cooperativ-competitiv (formarea de aliante in randul unor actori aflati in competitie, in scopul maximizarii beneficiilor individuale prin ajustarea comportamentului colectiv – e.g. carteluri ca OPEC [26] sau alte aliante in sensul teoriei jocurilor).
Prezent
In prezent, valori si comportamente morale fundamentale, precum aversiunea fata de inechitate sunt prezente in randul mai multor animale, inclusiv maimute [27] si caini [28]. La oameni, se pare ca un simt al moralitatii este format timpuriu, imediat dupa nastere sau chiar in viata prenatala. Acest simt depaseste ca nivel de complexitate principiul echitatii si vizeaza deja justetea si corectitudinea [29]. Faptul ca moralitatea este parte a identitatii umane native este un argument important in favoarea proiectarii unui sistem social care face uz extins de moralitate ca origine motivationala.
Lawrence Kohlnberg a efectuat studii extinse asupra evolutiei moralitatii proprii in timpul vietii omului si a identificat 3 stadii de dezvoltare: Preconventional (bazat preponderent pe interesul personal punctual), Conventional (legat preponderent de conformitate) si Post-Conventional (vizand valori universale) [30]. Autorul recomanda parcurgerea acestei referinte.
Trairile morale specifice indivizilor umani moderni, aflati in precentilele superioare ale scarii evolutiei congnitive depasesc adesea autointeresul (in sensul conventional, utilitar); aderenta la ele si promovarea moraliatii devine un deziderat in sine, pentru care individul este dispus sa suporte costuri si sa isi asume riscuri (spre deosebire de stadiile anterioare in care individul adera la norme morale pentru a obtine beneficii sau a evita costuri).
In contextul acestor trairi morale superioare, transcedentale este demn de notat faptul ca ramasitele trecutului persista, atat la nivelul individului evoluat moral, cat si, mai important, la nivelul mediei indivizilor societatii. Astfel, este putin surprinzator ca multi oameni tind sa se comporte asemenea unor maimute cand vine vorba de a impune respectarea („enforce”) unei ‚norme morale’, chiar si atunci cand originea ei este obscura sau absenta, doar in temeiul comportamentelor invatate arhaic de a promova aderenta la norme si uniformitatea (specifice treptelor inferioare ale evolutiei moralitatii), combinate cu trairi arhaice ca gelozia sau compulsiunea la repetitie [31]. Un experiment deosebit de relevant si adesea revelator, care a si facut obiectul a numeroase adaptari culturale, dar care totusi a avut loc este acesta: [10].
Stadii evolutive diferite, intelegerea de sine incompleta precum si diferentele de scara de valori (si de intensitate a resimtirii anumitor valori) pot fi posibile explicatii si a diversitatii de valori morale primare. Astfel, pentru unii indivizii principalele valori si intuitii morale sunt legate de dreptate, justete, corectitudine, pe cand pentru altii accentul este pus pe bunatate/rautate, reciprocitate, loialitate si puritate (simplitate) [32]. In mod nesurpinzator pentru autor, valorile din urma tind sa fie caracteristice pentru simpatizantii unei politici conservatoare (i.e. considerate „de dreapta” in majoritatea regiunilor, in special America de Nord), despre care s-a demonstrat stiintific, experimental, ca tind sa atraga indivizi mai prosti [33]. S-a speculat ca o parte a atractiei provine si datorita nevoii de simplitate si predictibilitate a celor mai putin inteligenti. Considerarea ca tinand de moralitate a altor valori care istoric au fost asociate cu aceasta (in special bunatatea, alturismul, ingrijirea) tin si de ramasitele trecutului, si nu sunt neaparat corelate cu un intelect insuficient dezvoltat. Unii autori sustin ca bunatatea ca valoare morala este mai puternic specifica persoanelor de sex feminin. O posibila explicatie ar fi trairile materne arhaice in care ingrijirea pentru cei slabi (copii), atat individuala, cat si colectiva era strans legata de procesele cognitive premorale.
Transmiterea
In opinia autorului, principiile si valorile morale se transmit atat vertical cat si orizonatl in acel fel ca Memele [35], moralitatea si perceptele morale fiind un excelent exemplu de Meme [34].
In particular, in trasmiterea valorilor morale sunt demne de notat urmatoarele aspecte: · Impactul diversitatii valorile existente la nivel de Lume, Societate, Comunitate, Grup si Individ (asemenator conceptului managerial SOGI – Societate, Organizatie, Grup, Individ) asupra evolutiei morale a unei persoane, prin schimburi ideatice si interactiuni la toate aceste niveluri atat cu indivizi considerati parte a grupului intern cat si a celui extern. · Impactul autoeducarii si evolutiei congnitive ‚spontane’ ce are loc ca urmare a reflectiei personale, interne, prin intermediul cognitiei, asupra relevantei, importantei si acceptarii unor norme morale. Acest proces intern de revizuire a cadrului morale este declansat in deosebi in cazul depistarii de contradictii morale, reale sau aparente in propriul sistem sau expunerii la situatii morale complexe (e.g. Dilema Heintz [36]). · Importanta capacitatilor empatice in intelegerea si adoptia valorilor morale, precum si a mecanismelor neuropsihice prin care unor situatii de moralitate externe le sunt asociate trairi emotionale interne, de exemplu prin mecansimul neuronilor oglinda [37] ce se pare ca joaca un rol important si in moralitate [38].
Mai multe informatii
Doua puncte bune de plecare in a explora stadiul actual al cerecetarilor in domeniul moralitatii se gasesc aici [39] si aici [40].
In tentativa de a descoperi contextului moral specific unei persoane (colectia de norme morale aplicabile intr-un tip de situatie) – inclusiv propria persoana -, de a intelege originea motivationala a diferitelor comportamente conexe moralitatii, de a formula un cadru moral „universal valabil” si de a actiona in temeiul sau, sunt bine de avut in vedere urmatoarele aspecte:
· Decalajul intre principiile morale declarate si cele efective – Unele persoane, desi pot declara cum ca un anumit principiu apartine moralitatii, este posibil sa nu considere in fapt acel principiu moral (e.g. Un preot poate predica moralitatea postului sau abstinentei in ciuda faptului ca el, in launtrul identitatii sale, nu resimte in vreo masura semnificativa pe acestea ca parte a moralitatii). Acest decalaj poate aparea din dorinta ca altii sa adopte respectivul principiu moral (e.g. tinerea postului) in timp ce individul sau grupul in cauza sa poata, in intimitate, sa se bucure nestingherit de incalcarea sa si sa profite direct sau indirect de pe urma comportamentului celorlalti (e.g. daca ceilalti vor tine post, va fi mai multa mancare pentru cei care nu tin). De asemenea, persoanele pot declara altceva decat ‚cred si simt’ din multe alte motive, nu ultimele fiind coercitia externa, dorinta de acceptare sociala sau obtinerea de beneficii in schimbul adeziunii.
· Decalajul intre principiile morale efective si comportament – Chiar daca o persoana adera la un principiu moral in sinea lui (poate si la nivel declarativ) acest singur lucru nu il impiedica neaparat sa comita acte care incalca acel principiu (e.g. Un hot poate sa constientizeze si sa accepte in totalitate sau in parte imoralitatea faptelor sale). Motive care stau la baza incalcarii propriilor principii morale includ: o Stareadenevoie – Individul a comis in mod constient un act imoral in scopul satisfacerii unei nevoi acute (e.g. „A furat paine fiindca murea de foame”) o Superficialitatea – Individul a examinat doar superficial (sau poate chiar deloc) caracterul moral ale actiunilor sale, considerand, spre exemplu, ca atingerea adusa valorii morale este infima sau pur si simplu a actionat fara o dezbatere cognitiva ampla (e.g. din reflex; impulsiv) o Interesulpersonalsuperior – In cadrul deliberarilor psihice interne, individul a valorizat propriul interes mai presus de perceptia de sine ca om moral. o Superioritateascopuluifinal – In perceptia individului, actul imoral este justificat de o finalitate urmarita ce are o valoare morala care depaseste cu mult ca amploare deficitul creat prin actul initial (e.g. „Pentru a opri o invazie militara straina, s-a apelat la recrutare fortata a tinerilor”) o Fortamajora – Individul se afla in imposibilitate de a avea un comportament moral datorita contextului efectiv in care se gaseste (e.g. „Nu poate contribui la intretinerea copilului sau fiindca nu are venit”). o Renuntarealamoralitate - Individul ajunge sa se considere pe sine o persoana imorala si sa renunte sa valorizeze moralitatea sau sa isi evalueze si controleze comportamentul, sub scuza (fata de propriul supraeu) ca „este un om rau si asta e”. Acest fenomen este probabil foarte rar intalnit in forma pura – cel mai adesea la persoane cu o dezvoltare intelectuala precara (subdezvoltate ca intelect) si la psihopati. Este mult mai probabil totusi ca cele mai multe dintre persoanele competente intelectual care au ajuns sa se considere „imorali si asta e”, au facut-o mai degraba datorita manipularii si presiunii sociale ilegitime prin care au fost indoctrinati (adesea prin manipulare) cum ca anumite comportamente sau intentii ar fi imorale (e.g. „sclavul este menit sa trudeasca toata viata la stapan, fiindca asa s-a nascut - sclav”). In momentul in care un individ astfel manipulat ajunge in cele din urma sa respinga in sinea lui aderenta la principiul moral cu care a fost indoctrinat, adesea datorita unei nevoi acute a carei satisfacere contravine acelui principiu, poate ajunge sa se considere pe sine, in mod eronat, o persoana imorala (si ca atare sa fie predispus la a comite acte cu adevarat imorale si grave, in afara celor care ar contraveni doar principiilor initiale), in loc sa realizeze manipularea la care a fost supus. o Voceaautoritatiisicomportamentulindus. Adesea, unii indivizi tind sa actioneze in temeiul unei autoritati percepute, uneori cu vadit dezgust si in ciuda propriilor valori, cel mai probabil ca parte a unui comportament implusiv invatat (de supunere in fata autoritatii), dupa cum a fost demonstrat in experimentul Milgram [41]. Un alt factor important este rolul comportamentului indus, al schimbarilor comportamentale si cognitive datorate plasarii subiectului intr-o circumstanta pe care o percepe ca fiind exceptionala, ca in cazul experimentului Inchisorii de la Standford [42]. Demn de notat ca simpla cunoastere a acestor fenomene poate avea un rol transformational asupra individului, scazand diponibilitatea sa de a reactiona in temeiul acestor deprinderi.
· Rationalizarea – Notabil este si faptul ca, adesea, persoanele vor cauta mai degraba sa isi nuanteze intern principiile morale sau sa gaseasca diferentieri artificiale ale cazului lor particular decat sa admita fata de ei insisi in mod deschis ca au comis o imoralitate (e.g. „Este imoral sa lovesti pe cineva, dar nu si atunci cand acea persoana neaga existenta unui Dumnezeu” sau „Eu nu am furat – am luat doar ce mi se cuvenea”). De asemenea, fenomenul rationalizarii, capata si forma construirii principiilor moare in jurul comportamentului (si nu vice-versa), individul cautand astfe sa-si justifice, fata de sine, comiterea (eventual viitoare) a unui act ca nefiind ceva imoral prin crearea unor principii moare anume destinate sa includa respectivul act (e.g. „Un bataus cu o musculatura bine dezvoltata poate cauta se se convinga pe sine ca este moral ca ‚cel mai puternic sa aiba ce isi doreste prin lupta’, si, eventual sa isi aduca ca exemplu lupta pentru supravietuire in junga”). Incarnarea acestei rationalizari, diferita de la persoana la persoana si este in legatura cu celelalte elemente ale modelului mental al individului nerationalizate, motiv pentru care adesea este plina de imperfectiuni si contradictii (e.g. Batausul din exemplul anterior va avea probleme cu a admite moralitatea unei situatii in care el este covarsit ca forta – spre exemplu de o persoana inarmata, de fortele de ordine, sau de o multime ce doreste sa il linseze (lyncmob) ).
· Moralitatea bazata pe neintelegerea realitatii – Multe principii morale deriva unele din altele, precum si din experiente si informatii despre realitate, asemanator cu modul in care teoremele deriva din axiome si din alte teoreme (e.g. „(i) E imoral sa ucizi si (ii) A conduce cu 250 Km/h implica un mare risc de accident fatal -> (+) E imoral sa conduci cu 250 Km/h.”). Natura psihicului uman face ca, adesea, un principiu moral la care s-a ajuns ca urmare a unui rationament sau altor procese cognitive care au la baza o serie de premize sa ramana ‚valabil’ in perceptia individului si cand realitatea premizelor dispare (e.g. „ (0) Promiscuitatea sexuala feminina este imorala” care poate proveni din „(1) Actul sexual genereaza copii”, „(2) Copiii necesita resurse agricole pentru a fi intretinuti” si „(3) Este imoral sa ucizi copiii” sau „(3’) Existenta copiilor genereaza atasament afectiv fata de tata”. In acest caz, in momentul cand valabiliteatea lui (1) dispare – prin raspandirea pe scara larga a prezervativului si altor mijloace contraceptive –principiul moral (0) ar trebui sa dispara, lucru care se intampla anevoios totusi in practica). Inertia cognitiva umana (specifica principiului constantei), combinata cu memoria arhaica a validitatii unei premize timp de sute de mii de ani sau milioane de ani, face a individul sa fie cel mai adesa predisus la a rationaliza niste impulsuri morale depasite, mai degraba decat a reflecta asupra valididatii lor si a intelege originea interna a trairilor. De asemenea, principii morale nejustificate pot fi bazate si pe alte erori de logica (e.g. pe deductii gresite sau incomplete) si chiar principii morale care au fost odata justificate (in sensul ca nu aveau la baza erori) pot deveni nejustificate pe masura ce cunoasterea si contextul social evolueaza.
· Emergenta si Evolutia moralitatii – Perceptele morale si chiar procesele cognitive morale sufera transformari substantiale pe masura ce intelegerea, stiinta si societatea in ansamblu evolueaza. Raspandirea unei valori morale sau depasirea uneia arhaice la nivelul unei mase largi de indivizi, suficient de mult incat ea sa faca parte din constiinta colectiva (in sensul ca sunt impartasite de majoritatea covarsitoare a indivizilor, si acest lucru este informatie comuna) a condus la prabusirea de imperii si decaderea relevantei clerului si bisericii (al carei rol s-a schimbat dramatic in ultimele 2 secole, chiar daca a supravietuit). Adesea, curente promovate de grupuri al caror interes personal ar fi favorizat de cazul in care ipoteza invariabilitatii moralitatii ar fi adevarata, tind sa promoveze puternic (poate chiar sa creada intern, in temeiul gandirii dornice [43]) ideea cum ca „lucrurile s-au schimbat doar ca forma, nevoile si moralitatea oamenilor ramanand esentialmente aceeasi; ca s-au schimbat armele si mijloacele dar nu si dorintele”. De interes particular pentru aceste grupuri este ideea (mema) universalitatii „ierarhiei de haita” [44] si a legii junglei (i.e. „pestele mare mananca pestele mic”). Fara a pretinde ca asemenea trairi si valori au disparut sau au devenit complet irelevante (chiar si in cazul celui mai moralmente evoluat individ), istoria ultimelor 5 secole si schimbarile dramatice, calitative care au avut loc in societate (inclusiv abolirea sclaviei, indiferent de conditiile concrete ale muncitorilor din ziua de azi) demonstreaza evolutia inevitabila si in afara controlului oricui a moralitatii si constiintei colective sociale. In particular, un exemplu notabil si categoric este acela al duelului [45]. Daca in Evul Mediu, duel era considerat firesc si moral (chiar daca initial rezervat nobilimii) – luat ca ceva de la sine inteles –, trecerea lui in ilegalitate la inceputul secolului XVII in majoritatea Europei demonstreaza evolutiei moralitatii asupra societatii. Chiar daca duelul a continuat sa existe cateva secole dupa perceptia lui ca fiind imoral, in prezent acesta este pratic inexistent in societate. Impactul sau este realmente null. Chiar daca poate mai are loc izolat si in zilele noastre, faptul ca cei mai multi cititori probabil nici nu mai stiu exact ce este un duel demonstreaza faptul ca, independent de vointa sau interesul de moment al unei persoane sau grup, evolutia sociala a facut ca aceasta pratica sa dispara efectivamente (a nu se confunda cu altele ca jaful sau crima organizata). In mod asemanator idea de monarhie absolutista (de drept divin sau fata de care altfel supunerea se produce in mod complet si in temeiul simplei recunoasteri) a disparut, in viziunea autorului, in mod pratic din constiinta colectiva a omenirii pe la mijlocul secolului XX. Chiar daca interesul de moment al unora este revenirea sau prezervarea acestei forme de organizare sociala, si chiar daca ea nu a disparut nici in forma (e.g. Arabia Saudita) nici in fapt (forme mai subtile de control ‚nobiliar’ asupra societatiI), practic nici un individ din anul 2012 nu ar considera-o ceva „moral”, in ciuda oricaror tentative ale unor nostalgici de a promova ‚naturaletea’ unui sistem dictatorial sau bazat pe stratificari sociale ereditare, inflexibile.
· La moralitate se adera – Principiile morale terminale (cele cu valoare aplicativa, care servesc judecarii situatiilor concrete din experienta reala a individului) sunt cele mai flexibile, suferind transformari atat pe parcursul maturizarii individului cat si ca urmare a interactiunilor sociale si autoeducarii. Acestea sunt cele mai usor de schimbat prin sporirea cunoasterii, persuasiune si evolutie personala, fiind si cele mai usor de transmis, si adesea luand nastere la nivel colectiv prin mecansimul dezbaterii. Inlaturarea unor premize false si ‚aducerea la zi’ a perceptelor morale poate genera schimbari substantile in randul persoanelor de ‚moralitate diferita’, dar care impartasesc un set de percepte de baza. Un individ poate fi convins de moralitatea sau imoralitatea unei situatii sau chiar a unui percept prin argumentatie, prin reducerea la unul de baza, comun, impartasit (e.g. „Un om va putea fi convins ca este imoral sa furi, argumentand ca bunul respectiv a fost creat prin munca altuia si ar fi injust sa profiti de ea fara acordul lui”). Totusi, in cazul perceptelor morale elementare, fundamentale, ideologice aceasta a reducerii este complet neaplicabila. Se poate spune ca la ideologie se adera. Nici un argument logic, rational nu exista – si nici nu poate exista – pentru a justifica de ce o ideologie este mai buna (in sensul de morala) decat alta, la nivelul premizelor morale fundamentale. Spre exemplu, nu exista nici un reper argumentativ pentru a arata cum ca ideologia „respectului fata de individ” este mai ‚morala’ decat cea a „dominatiei celui mai puternic”. Se poate discuta despre care este mai favorabila din punct de vedere al supravietuirii grupului sau individului, care favorizeaza pe cine, cum ajunge cineva sa adere la una sau la alta sau cum au evoluat in constiinta individuala... dar, esentialmente, nici o judecata calitativa despre care ar fi cea „cu adevarat morala” nu poate fi facuta, datorita caracterului pur axiomatic al ‚binelui’. Unii oameni pot oscila intre cele doua ideologii si pot ajunge sa isi schimbe convingerile ideologice pe masura ce efectele manipularii sau deficitului informational sau intelectual sunt eliminate. Totusi, unii isi vor pastra aderenta la ideologia favorita ca parte a identitatii proprii, constient si informat asumate, aderand in mod sincer la aceasta. Astfel, la nivelul premizelor fundamentale, la o anumita ideologie se adera. Demersurile in scopul raspandirii, prezervarii sau punerii ei in aplicare sunt specifice indivizilor care o considera „buna” acestia putandu-se afla in opozitie (inclusiv pana la nivelul actiunilor belicoase) cu alte grupuri promovand ideologii incompatibile, fara sa poata exista un spectator extern, impartial care sa aprecieze care parte „are dreptate”. Totusi, foarte rar apar astfel de situatii de divergente ideologice fundamentale, reale, ireconciliabile. Cel mai adesea, prezumtiile ideologice sunt perfectibile si adesea unele valori morale sunt considerate de individ ca fiind „fundamentale”, desi ele se bazeaza pe altele, de nivel inferior, pe care individul nu le constientizeaza si se poate chiar sa fie impartasite de eventualii sai adeversari ideologici. De asemenea, unele prezumtii ideologice sunt subintelese si, nefiind apreciate constient, validitatea lor nici macar nu este luata in calcul. Exemple de prezumtii ideologice comune se gasesc aici: [46]. Demn de notat este faptul ca insasi aceste argumente pot fi folosite in mod manipulativ, viclean de catre actori pentru a determina un individ sa „nu isi puna la indoiala credinta” intr-o anumita ideologie, prevenind insasi procesul de reflectie si adaptare ce reprezinta baza evolutiei moralitatii.
· Diversitatea valorilor morale secundare – Exista o serie ampla de valori morale „secundare” pe care un individ le poate tolera (sau poate tolera absenta lor) in cazul altora, in anumite situatii. Este foarte important sa poata fi facuta distinctia intre valorile morale „fundamentale” (ideologice) si cele secundare. Spre exemplu, este probabil ca un individ care valorizeaza dreptatea sa insiste ca toti cei cu care colaboreaza sa impartaseasca valoarea morala ‚sa nu ucizi in afara autoapararii’. S-ar putea sa fie mai putin strict cu a insista ca ei sa fie adeptii monogamiei (spre exemplu poate foarte bine sa colaboreze cu arabi sau musulmani) si poate chiar complet dezinteresat de ce religie au, chiar daca el pretuieste si aceste valori. Adesea, persoane care, la nivel fundamental impartasesc cele mai importante valori morale, esueaza sa descopere sau sa sesizeze acest lucru datorita diferendelor evidente (eventual generate extern) la nivelul celor secundare, privandu-se in acest fel, reciproc, de ocazia cooperarii.
· Compromisul moral – In contextul realitatii politice si militare a lumii actuale (poate chiar si la nivelul micro al balansului de putere in cadrul unei organizatii), diversitatea principiilor morale ale indivizilor (si grupurilor) precum si disponibilitatea acestora de a se comporta moral, cuplata cu puterea efectiva a lor de a-si impune comportamentul, in ciuda vointei celorlalti, face ca, adesea, ca parte a operatiunilor militare sau a ‚tratetelor de pace’, anumite devieri de la universalitatea sau completitudinea anumitor norme morale sa se impuna, in scopul ‚binelui mai mare’. Spre exemplu, pentru a apara un regim democratic (in care indivizii au capacitatea suverana de a decide propria soarta) in fata unui agresor puternic care doreste fie sa ii exploateze, fie sa previna existenta sa pe aceeasi planeta cu ei, unii ar putea recurge la practica recrutarii fortate (incalcand astfel, fata de recruti, insasi esenta morala a regimului pe care trebuie sa il apere) si respinge altfel agresiunea care, in absenta compromisului moral ar fi condus la incalcarea principiului moral aparat la nivel mult mai mare si permanent (daca nu exista alta strategie eficace). Situatiile pot ajunge si mai controversate: Folosirea trupelor ‚de sacrificiu’ sau permiterea desfasurarii unui atentat a carui planificare s-a descoperit prin spionaj pentru a nu desconspira sursa. Compromisul moral sub forma de tratat poate capata forme dintre cele mai diverse: de la banalul armistitiu cu un agresor, la agrearea unei coexistente sau chiar la amnistierea sau improprietarirea sa in scopul de a-l determina sa ‚schimbe partea’ (ducand astfel la situatia oarecum paradoxala in care o parte dintre cetatenii ‚morali’ ajung sa serveasca un fost adversar). In mod clar, problema situatiilor in care se poate apela la un compromis moral precum si a limitelor sale fac obiectul unor norme morale in sine (i.e. Cine poate decide ca este ‚mai moral’ ca anumiti indivizi sa fie obiectul unor imoralitati si nu altii? Cine decide cine sunt cei care decid?). Din punctul de vedere al autorului, Moralitatea unui compromis moral este determinata de urmatorii factori: (i) caracterul strategic si militar al compromisului ce serveste ca arma in operatiunile militare (nu neaparat armate); (ii) caracterul minimal al compromisului realizat in raport cu necesarul atingerii obiectivelor; (iii) superioritatea vadita a telului final vizat prin operatiunile militare si sporirea puternica a probabilitatii de a-l atinge prin compromisul moral; (iv) intinderea minimala in timp si spatiu (asupra unui numar cat mai restrans de indivizi) a compromisului; (v) beneficiile rezultate din urma compromisului moral sa fie in totalitate utilizate in cadrul operatiunilor militare, fara ca restul populatiei (cea nesupusa compromisului, inclusiv cei care care au avut puterea sa-l decida) sa traga foloase necorelate direct cu succesul operatiunilor militare impotriva agresorului (e.g. evitand situatia in care, un stat/o comunitate decide sa plateasca tribut un numar de cetateni – anual sau singular – urmand ca ei sa fie ‚crutati’ – mai putin in situatia in care, de pilda, aceasta este o tactica pentru a castiga timp de inarmare) si (vi) comunicarea completa a adevarului despre si a originii deliberative care a stat la baza compromisului moral catre toate partile (inclusiv catre cei ‚sacrificati’ prin compromis) imediat ce conjunctura militara permite acest lucru fara a aduce o atingere importanta operatiunilor in desfasurare (i.e. astfel, daca un stat decide sa ‚sacrifice’ o regiune sau o parte a cetatenilor sai ca parte a unui tratat, acestora va trebui sa li se explice clar si complet faptul ca ei au fost alesi pentru a fi sacrificati, de ce s-a intamplat asta si in ce mod se spera ca sacrificiul lor va contribui la succesul operatiunilor militare si infragerea finala a agresorului). Comunicarea catre indivizii care fac obiectul compromisului moral trebuie sa se produca indiferent daca acestia au acceptat sau nu sa fie obiectul acestui compromis. Preferabil este evitarea acestui gen de situatii prin stabilirea apriorica, prin consens, a manierei de decidere a celor ‚sacrificati’ in eventualitatea aparitiei anumitor cirmustante. O problema teoretica in care compromisul moral joaca un rol central este Problema Troelului [11].
Intelegerea acestor realitati despre moralitate dezvolta capacitatea individului de a isi structura adecvat propriul cadru moral si de a dezvolta strategii si aliante potrivite pentru raspandirea unor norme morale, intelegand complexitatile comportamentului moral al celorlalti si provocarile pe care implementarea unui astfel de cadru le intampina in contextul puterii militare a unor actori ce doresc infaptuirea unui cadru incompatibil.
In demersurile de a structura un cadru moral care sa poate constitui baza unei organizari sociale (de la nivel de grup la nivel de stat sau planeta), este esentiala intelegerea capacitatilor cognitive si premizelor morale ale fiecarui individ, putand astfel sa fie clasificat in una din urmatoarele categorii aproximative: · Insuficient dezvoltat cognitiv – Un individ care, fie datorita varstei fragede, fie din alte motive, nu detine pe moment capacitatile cognitive fundamentale necesare intelegerii si operarii cu norme morale (e.g. preferand adesea simplitatea si constanta). · Insuficient informat moralmente – Un individ care, desi are capacitatile cognitive fundamentale intr-o masura suficienta, datorita educatiei, lipsei reflectiei, dezinformarii sau alte cauze, si-a dezvoltat sau sustine un cadru moral incompatibil cu cel propriu, datorita unor contradictii inerente sau unor premize false (e.g. moralitatea bazata pe neintelegerea realitatii) de care nu era constient. Un astfel de individ poate fi adus, prin mai multa sau mai putina educare, in mod legitim la stadiul de „Suporter Constient” sau „Adversar constient”. · Dezinformat despre realitate – Un individ care, desi impartateseste in mod sincer si constinent un cadru moral compatibil cu cel propriu, datorita perceptiei eronate despre realitate, considera ca materializarea lui este sustinuta de alti actori decat in realitate sau se produce in alte situatii decat cele reale (e.g. doua persoane care ambele sunt adepti ai principiul moral al democratiei, pot crede una ca aceasta este sustinuta activ de SUA si alta de Coreea de Nord – cel putin una dintre ele putandu-se afla in eroare). Un astfel de individ poate fi cooptat si adus la nivel de „Suporter Constient” prin sporirea intelegerii realitii inconjuratoare a acestuia. Acest demers este, in practica, mult mai dificil decat cel de a educa un individ insuficient informat moralmente, deoarece probarea falsitatii unor convingeri despre comportamentul unor actori reali se loveste de mult mai multe piedici (e.g. insuficienta surselor de date, decredibilizare unora, evolutia politicii editoriale ale aceleasi surse, convingerile inradacinate ale subiectului, etc.) decat probarea falsitatii unei convingeri teoretice (care, asemenea unei demonstratii matematice poate fi infirmata tot prin exemple teoretice). In general, trecerea de la stadiul de dezinformat la unul ‚mai’ informat presupune existenta unui nivel mai ridicat de inteligenta si a unor trasaturi cognitive mai puternice decat cel necesar pentru intelegerea realitatii direct. Multe persoane ajung sa fie suficient informate despre natura reala a unei situatii sau a unei stari cu mult timp dupa ce capacitatea de a actiona pe baza acelor informatii a disparut (e.g. la batranete, dupa consumarea operatiunilor militare sau dupa incheierea procesului electoral). Cum actorii imorali au tentinda sa isi justifice actiunile printr-o anumita forma de moralitate (e.g. fie eroare de fapt, prostie, compromis moral sau adoptarea unei valori secundare ca primare) sau sa le proiecteze ca fiind limitate la un grup restrans (e.g. a pretinde ca doar un angajat a actionat abuziv in cadrul News of The World in loc de a admite o cultura sistemica a ilegalitatilor [47]), o persoana de buna credinta, ce acorda cu larghete beneficiul indoielii, are mari sanse de a esua se sesizeze reaua credinta a altora in timp util. Ea poate ajunge chiar sa devine reticenta tocmai catre un agent educativ care ii evidentiaza, in mod emfatic si manifestand o anumita urgenta, o realitate care este profund diferita de convingerile sale anterioare. In ciuda acestor dificultati, aceasta categorie de indivizii este deosebit de relevanta intr-un demers social si poate fi transformata prin diferite strategii, inclusiv prin abordarea segmentata bazata pe mijloace de comunicare in masa. · Suporter real – Un individ care are un cadru moral compatibil cu cel propriu si o perceptie corecta (sau suficient de corecta) a realitatii este un suporter real al modelului social dorit. Este de dorit ca cei mai multi indivizii (si mai ales cei mai puternici) sa se incadreze in aceasta categorie, fie si doar pentru a spori sansele de succes. · Suporter aparent – Un individ care sustine actiunile propuse in scopul realizarii cadrului moral datorita unei intelegeri inadecvate a acestuia sau a realitatii este un suporter aparent. Acesta poate adera la demersurile de schimbare sociala pentru un anumit timp, dar daca este in mod real in dezacord cu cadrul moral ce se doreste impus (e.g. un individ puternic fizic dar subdezvoltat intelectualmente s-ar putea sa fie adeptul ‚legii junglii’ si totusi sa nu inteleaga incompatibilitatea cadrului moral deziderat cu acesta) sau realizeaza discrepanta intre realitate si perceptia sa despre ea (e.g. un debil realizeaza ca intr-o societate meritocratica e putin probabil ca lumea sa il respecte pentru inteligenta sa) va renunta sa sustina demersurile si va ‚trada’. Este esential ca oamenii care iau parte la un demers de schimbare sociala sa poata diferentia corespunzator intre Suporterii real si cei aparenti. · Adversar constient – Un individ care, desi intelege corect realitatea sustine un cadru moral lipsit de contradictii (si in perfecta consonanta cu realitatea faptica) ce este incompatibil cu cel propriu, in masura in care tine la impunerea acestuia, este un adversar constient. Desi convingerile, dezideratele si aspiratiile oamenilor evolueaza in timp, conform principiului ca la moralitate se adera, in masura in care un individ, in mod sincer, sustine o ideologie contrara demersurile acestuia vor contraveni intereselor proprii. Este demn de remarcat ca, cel mai des (autorul ar specula ca in 95-98% din cazuri), o persoana clasificata drept adversar constient nu are, de fapt, aceasta calitate. Cel mai des se afla in una din primele 3 stadii. Este de asemenea foarte probabil ca insasi persoana care apreciaza sa se gaseasca pe unul din aceste 3 stadii si, desi se considera pe sine (sau pe celalalt) un Adversar constient, in urma educatiei (de sine sau a celuilalt), perceptia acestei calitati sa fie inlaturata.
Premize cognitive
Pentru ca un individ sa aiba capacitatea sa dezvolte un cadru moral coerent si suficient de sofisticat si, mai important, sa isi ajusteze prompt acest cadru la schimbarile mediului inconjurator, el trebuie sa manifeste anumite capacitati cognitive, suficient de pronuntate. Printre cele esentiale se numara: · Memoria: O capacitate puternica a individului de a-si aminti evenimentele si trairile din trecut este esentiala pentru a putea rationa moral atat la nivel teoretic, cat si pentru a aprecia aderenta istorica a diferitilor actori la o anumita norma morala. Doar in acest fel individul va putea depasi ideile si ideologia ‚la moda’ intr-un anumit moment de timp si intelege substratul real al lucrurilor. Memoria de lucru este importanta doar in masura in care ea contribuie la inteligenta si gandire abstracta. · Gandirea abstracta: Capacitatea moderata spre avansata a individului de a conceptualiza, abstractiza (dar si particulariza ulterior), de a separa ceea ce este relevant de ceea e este (cel putin pe moment) comun, de a realiza substitutii, rescrieri si de a opera cu modele care depasesc sfera concretului este vitala. Fara aceasta, persoana se va gasi in imposibilitate de a aplica vreun principiu moral mai sofisticat decat ‚ceea ce simte ca e bine’ pe moment, si cu mare probabilitate va fi imposibil sa pastreze o coerenta sau sa inteleaga cand contextul moral in sine sufera schimbari. · Suprea-eul desavarsit: Capacitatea de autoanaliza – de intelegere de sine este poate la fel de imporanta (pe alocuri poate chiar mai importanta) decat gandirea abstracta. Ea asigura individului abilitatea de a ‚fii sincer cu el insusi’ si a discerne intre situatiile in care un comportament este moral (conform cu propriul context moral), bun (la modul generos, altruist, milos) sau convenabil (in sensul ca ii satisface interesele). De asemenea este vital ca acesta sa isi poate constientiza impulsurile, cauzele lor si sa isi inteleaga nevoile si aspiratiile. In acest fel procesul refectiv, autoactualizator intern poate demara. Ajustarea contextului moral la realitate si intelegerea ramasitelor trecutului este facilitata de un supra-eu bine dezvoltat. De remarcat ca si persoane al caror temperament favorizeaza primalitatea eului (sangvinic, coleric) pot indeplinii aceasta cu usurinta conditie, in masura in care, in suficiente momente fac demersul constient si riguros de introspectie – demers care le sta in putere. · Suficient respect de sine: Respectul de sine – intr-o doza satisfacatoare (cel putin usor sub moderata) –favorizeaza obiectivitatea introspectiei si minimizeaza efectele rationalizarii, imbunatatind, de asemenea, calitatea introspectiei si puterea de concentrare. Chiar o persoana se devalorizeaza moderat sau gaseste anumite aspecte ale proprie persoane perfectibile, in masura in care acele ganduri nu primeaza in universul psihic individual poate indeplini aceasta conditie. Unele persoane care exceleaza la o parte din celelalte calitati sunt capabile de moralitate ridicata chiar daca nu indeplinesc corespunzator conditia respectului de sine. · Fluiditatea erosului: Fluiditatea erosului reprezinta capacitatea de a retrage investitia afectiva acordata unei idei sau construct psihic, in mod cat mai nedureros, eficace si prompt, fara ca intensitatea emotiilor, inainte de a fi retrase, sa fie fost afectata. Situatiile morale presupun adesea rezolvarea unor impulsuri contradictorii, fie inerente situatiei in sine (e.g. [11]), fie rezultate din contradictii emotionale intre diferite investiri afective (e.g. observarea unei persoane care se bucura anterior de respect – e.g. un parinte – comitand un act considerat de individ ca imoral). Intregul proces cognitiv al moralitatii (in special invatarea si renuntarea la ramasitele trecutului) presupune schimbare perpetua, mai ampla sau mai restransa. Astfel, adesea idei care, in trecut, beneficiau de o investitie afectiva substantiala (i.e. erau valorizate, pretuite – iubite – cu putere) se impun a fi abandonate in lumina unor revelatii (inclusiv rezultate din rationamente interne) sau schimbari ale realitatii inconjuratoare. O minima fluiditate a erosului (minima raportata la perceptia autorului cu privire la ‚media’ acestei calitati in societate) este importanta pentru a ‚cruta’ individul de suferinta renuntarii la ceva ce odata a indragit puternic in momentul in care devine irelevant. Aceasta ‚crutare’ este importanta deoarece multi indivizi (in deosebi cei a caror tarie de caracter este mai slaba), pusi in situatia unor experiente dureroase repetate, la un moment dat vor obosi si isi vor crea niste mecanisme psihice interne care sa ii limiteze sa ‚alunece in gandire’ spre ideile care le-ar putea genera suferinta. Fluiditatea erosului este o premiza esentiala si a gandirii libere – a capacitatii de a lua in considerare idei, alternative diverse, de la cele mai predispuse la a genera sentimente de vinovatie (e.g. a lua in calcul si a explora psihic, intern, pe depin varianta comiterii unei crime pasionale inainte de a o respinge ca imorala) la cele la care subiectul ‚nu indrazneste sa spere’ (e.g. a capata putere in stat si a schimba profund societatea; sau a-si ingadui o iubire imposibila sau nepotrivita). Fluiditatea erosului este capatata ca urmare a unui demers psihic autoeducativ deliberat si constient, ea venind adesea in contradictie cu arhaicul principiu al constantei. Totusi efortul merita! · Interiorizarea fara asumare: Cati dintre dumneavoastra au inteles sau au capacitatea de a intelege pe deplin o stare psihica complexa si dureroasa descrisa de o alta persoana (e.g. ipotetic: situatia unei mame de 58 de ani care a fost martora unei crime comise de sigurul ei baiatul ei asupra sigurei ei fiice)? Oare cat indivizi reusesc sa inteleaga si sa dezvolte intern, psihic toate nuantele trairilor cu care trebuie sa se fi confruntat acea persoana... sa perceapa complet si veridic cadrul mental al acesteia? Dintre acestia, cati reusesc acest lucru fara ca emotiile sa ii covarseasca pe ei insisi? (e.g. in exemplu de mai sus, cu toate ce inteleg trairile mamei, sa nu fie ei insisi cuprinsi de frustrare, deznadesde sau revolta –desi sa le poata intelege). Capacitatea de a interioriza fara a asuma (sau „empatia rece”) este o abilitate cognitiva evoluata prin care o idee... o situatie... este reprodusa, dezvoltata si inteleasa complet intern, fara ca ea sa ajunga sa se confunde cu propriul eu sau sa genereze reactii nemediate de constient. In acest fel, nu doar ca situatii reale pot fi apreciate (si intelese emotional) complet, fara riscul de ‚a pierde mintile’, dar si situatii ipotetice (eventuale rezolutii morale) pot fi dezvoltate intr-o anumita parte a psihicului si ‚intoarse pe toate partile’ fara ca acest proces sa fie epuizant sau imposibil de efectuat riguros de catre subiect. De remarcat diferenta dintre ‚empatia rece’ si simpla detasare afectiva (prin care subiectul intelege faptele si situatiile dar se detaseaza afectiv de ele – refuza sa inteleaga emotiile sau sa ia in considerare aceste aspecte ale situatiei). O capacitate de asumare interiorizare fara asumare elementara este necesara pentru buna desfasurare a procesului cognitiv al moralitatii. Ea permite ‚punerea in balanta’ (aprecierea, evaluarea) unei idei, inclusiv de schimbare a propriului context moral fara ca aceasta tentativa sa fie perceputa psihic, intern ca ‚o ingerenta’, ‚un atac’ sau ‚o interferenta straina’. · Inteligenta moderata: O doza cel putin moderata de inteligenta (in sensul de capacitate de rezolvare de probleme, g [48]) este esentiala atat in a putea intelege ‚demonstratiile’ – rationamentele morale odata ce ii sunt explicate unui subiect cat si pentru a putea face fata unor situatii noi, dar a caror rezolvare morala este deductibila din normele generale ale contextului moral individual. Cu cat un individ manifesta mai multa inteligenta, cuplata cu celelalte capacitati mentionate, cu atat el va intelege realitatea mai rapid si mai veridic si va putea discerne intre adevar si aparente. · Tarie de caracter elementara: O doza cel putin minimala de tarie de caracter va permite subiectului ‚sa fie sincer cu el insusi’ si sa evite sa rationalizeze o imoralitate pe motivul ca ii este convenabila, ca prevenirea ei ii depaseste fortele sau ca insasi aderarea la o anumita norma morala il poate expune la riscuri. · Creativitate?: O trasatura umana deosebit de utila economic si social – creativitatea – nu este in mod obligatoriu necesara in acest caz. Desi utila pentru a gasi solutii ingenioase la dileme morale (de a gasi ‚alta cale’), ea poate lipsi in mare parte, in masura in care subiectul este suficient de inteligent si are celelalte abilitati necesare pentru a intelege o demonstratie sau un rationament cand ii este prezentat in detaliu.
In eventualitatea in care o persoana prezinta o dezvoltare insuficienta a vreuneia din aceste capacitati elementare (N.B.: nivelul de performanta trebuie sa fie doar satisfacator, nu neaparat stralucit – desi cu cat mai mult cu atat mai bine), se impune ca ea sa fie antrenata corespunzator pentru a o dobandi, inainte de orice tentativa de cooptare sau speranta ca ar intelege sau adera in mod sincer la un cadru moral de natura celui propus.
De remarcat ca, pe langa toate aceste capacitati (care reprezinta, in esenta, doar un potential) subiectul trebuie sa aiba disponibilitatea (poate chiar dorinta, nevoia) de a le folosi efectiv – in particular el trebuie sa acorde suficient timp si energie procesului de reflectie (de meditatie) intern.
Toate capacitatile cognitive elementare, inclusiv inteligenta, pot fi dezvoltate si cultivate pe parcursul vietii, preponderent prin autoeducare si reflectie (meditatie). Astfel, chiar daca o parte sunt puternic determinate ereditar sau de viata timpurie (poate doar prenatala), in absenta unei afectiuni medicale propuntate ele pot fi cultivate satisfacator independent de circumstantele individuale.
Orice persoana care indeplineste premizele cognitive enuntate anterior la nivelul precizat poate fi antrenata cu succes intr-un proces moral si, prin educatie, fie adusa in stadiul de ‚suporter real’ sau in cel de ‚adversar constient’.
Cel mai adesea raspunsul unui individ la intrebarea ‚dar de ce e bine (moral) asa?’ consta in enuntarea unei anumite norme morale. Daca interogarea continua cu ‚dar de ce norma x este valabila?’, subiectii care indeplinesc premizele cognitive mentionate anterior si care acorda cateva momente de reflectie, probabil vor raspunde facand apel la o serie de convingeri (modele ale realitatii) si norme morale de rang inferior, care, luate impreuna genereaza norma in cauza. Alte ori, in conformitate si cu idea ca la moralitate se adera, anumite percepte morale vor putea fi justificate doar prin argumentul ‚asa este moral fiindca asa consider eu ca este moral’.
In continuare sunt prezentate o serie de norme morale specifice diferitelor niveluri ierarhice de stratificare, considerate de autor esentiale sau importante pentru orice individ parte a unei societati libere si democratice (in sensul prezentat in [49]). Cele mai multe pot parea ‚de bun simt’ sau ‚subintelese’ pentru o gama larga de cititori. Totusi, explicitarea lor este importanta. Cu cat straturile avanseaza (de la zero in sensul pozitiv), cu atat este mai facila ‚convertirea’ unui subiect in mod legitim (prin persuasiune). Pentru stratul primordial autorul este de parere ca indivizii care nu dezvolta in mod independent aceste valori se situeaza dincolo de capacitatea de ‚a fi convinsi’ de altcineva sa le adopte in mod sincer.
Valori morale primordiale (stratul 0)
1. Valorizarea Adevarului: Convingerea ca realitatea faptica, veridica (numita uneori stiintifica) primeaza in fata dezideratelor, perceptiilor anterioare si ca ea reprezinta singurul temei al oricarei norme morale (atat ca dezvoltare cat si ca aplicare). Cunoasterea si intelegerea realitatii (interne si inconjuratoare) se schimba, bineinteles, in timp si de la o generatie la alta. In temeiul acestei norme morale mai important decat a valoriza ‚adevarul absolut’ este poate a admite si aprecia momentul cand o convingere este infirmata de probe experimentale, conform Metodei Stiintifice [50]. Ea permite raportarea la intelegerea stiintifica de moment a realitatii si, pastrand flexibilitatea, impune principiul „Afirmatii extraodinare necesita dovezi extraodinare” (Marcello Truzzi) [51] si acorda importanta si Lamei lui Occam [52]. De asemenea, aceasta norma impune ca orice actiune sau catalogare bazata pe neadevar constituie o imoralitate. La fel si actiunea unui agent de a pretinde un comportament moral de la un tert invocand o argumentatie despre care stie ca este nereala. O serie intrega de alte situatii sunt intuitiv intelese ca decurgand din aceasta norma a valorizarii adevarului.
2. Modularitatea si Obiectivitatea: Separatia ferma dintre ce este moral, ce este bun (e.g. generos, milos, etc.) si ce este convenabil precum si alte elemente ce tin de aprecierea obiectiva a unei situatii. Desi individul poate valoriza bunatatea ca norma morala in sine, este esential ca acesta sa fie obiectiv in a intelege separarea dintre ea si alte norme morale (e.g. sa evite sa cada prada imboldului de a judeca faptele unui criminal calculat, rational si constinent ca fiind mai putin imorale pentru simplul fapt ca, ulterior prinderii sale sau inainte de aceasta, a comis si acte de bunatate; desi bunatatea in sine ii poate spori ‚perceptia morala’ [daca subiectul o valorizeaza in particular], acest fapt trebuie sa nu intervina in aprecierea retroactiva a moralitatii celorlalte fapte).
3. Axioma Liberului Arbitru: Idea cum ca formele de viata suficient de evoluate (in care obligatoriu trebuie inclusi actorii morali) au capacitatea de a face alegeri si sunt responsabile moralmente pentru faptele comise prin vointa proprie. Aceasta idee nu contravine obligatoriu fatalismului sau tezei cum ca universul ar fi determinist sau ca oamenii ar fi ‚niste masini de calcul’. Ea poate fi
Asupra Moralitatii
Moralitate
Introducere
Modelul teoretic al moralitatii
Formarea si transmiterea principiilor morale
Realitati despre moralitate
Premize cognitive
Ierarhizarea normelor morale. valori morale elementare.ASUPRA DEMOCRATIEI 23.01.2012
Nota: Prezentul articol reprezinta un eseu ce incapsuleaza o serie de reflectii personale. Chiar si asa, s-ar putea sa il considerati demn de citit.
In contextul in care secolul 21 a fost marcat de utilizarea intensa a termenului de democratie de catre o varietate de actori reprezentand aproape intregul spectru, se justifica o reflectie profunda si o discutie mai ampla despre ce este democratia, cum poate un sistem democratic fi atins, si cum inceteaza sa existe.
Acest eseu isi propune sa prezinte o serie de idei non-triviale despre conceptul de democratie, sa realizeze o scurta trecere in revista a principalelor piedici in realizarea ei, sa identifice cauzele pentru care multe persoane considera ca vor dar nu au parte de democratie in statul lor si sa propuna o acceptiune proprie a termenului alaturi de cateva premize importante pentru orice sistem democratic.
Eseul trateaza aceste subiectele din prisma Sistemelor de Organizare A Societatii (Cadru Constitutional, Sisteme de Guvernare dar mai ales Sisteme Electorale), focalizandu-se preponderent asupra motivelor pentru care democratia esueaza sau este deturnata, iar votul devine un simplu exercitiu golit de putere.
Consideram acest subiect de mare interes indeosebi in acest deceniu al tulburarilor sociale si schimbarilor de regim atat in Romania cat si la nivel global.
Ca un punct de pornire vom inainta urmatorea idee initiala despre democratie:
Democratia este acel sistem de organizare sociala (statala) care confera cetatenilor, indiferent de circumstantele initiale ale aparitiei lor (e.g. pozitie materiala familiala, sex, rasa, etc.), capacitatea de a participa in mod liber si just (moral) la procesul decizional social (statal).
Numim „Falsa Democratie” este acel sistem de organizare a societatii care, desi este promovat sau considerat democratic de catre anumite persoane sau grupuri este, in fapt, preponderent nedemocratic.
Poate cel mai frustrant lucru pentru o persoana democratica este sa vada cum termenul de democratie este folosit ca pretext pentru instaurarea sau mentinerea unei ordini sociale complet nedemocratice de catre anumiti centri de putere, adesea prin forta. Au existat acuze din partea anumitor state si sefi de stat vis-a-vis cum ca acest gen de practici au fost utilizate [1].
Totusi, este acesta – utilizarea improprie a termenului - singurul „pacat” al democratiei in forma actuala? Sau exista si niste probleme sistemice cu modul de organizare a societatilor care se pretind sau se considera a fi democractice care permit de fapt unui grup restras, cvasi-ermetic ca, sub umbra exercitiilor democratice, sa domine sau chiar sa controleze complet viata celorlalti indivizi si sa sa se transforme, de facto, intr-o elita dominatoare, ilegitima?
Pentru a raspunde la acesta intrebare, sa examinam mai intai modul in care sunt structurate diferite sisteme „democratice”.
Cel mai cunoscut si mai raspandit sistem democratic este acela al reprezentativitatii. Conform acestui sistem, oamenii participa indirect la procesul de luare a deciziilor ce ii afecteaza, prin alegerea unor reprezentanti. Cel mai comun mecanism de desemnare a reprezentatilor sunt alegerile. In cazul sistemelor electorale bazate pe colegii (in care un singur canditat va reprezenta o zona geografica delimitata), candidatul care castiga majoritatea sau uneori pluralitatea (mai mult decat oricare altul, chiar daca mai putin de 50%) voturilor exprimate va reprezenta populatia din acea regiune geografica delimitata. In cazul alegerilor pe liste, fiecare grupare politica va furniza o lista de canditati din care primii x% vor fi alesi, unde x% este determinat in mare de scorul obtinut la alegeri de gruparea respectiva. Exista si sisteme mixte, cum este cel din Romania anului 2008. Oricare ar fi sistemul electoral utilizat, idea de baza este ca un numar redus de indivizi alesi mai mult sau mai putin in concordanta cu vointa populara sa ia deciziile ce ii afecteaza pe toti. Vom numi sistemul generat de tip de sistem electoral, democratie electiva.
Dar oare este suficient acest exercitiu – al votului – pentru a asigura o reala reprezentare a populatiei de catre cei alesi? Sau oare este suficient pentru a acorda macar putere alesilor?
Raspunsul la aceasta intrebare depinde foarte mult de peisajul politic si de natura oamenilor din teritoriul (statul) in cauza.
La prima vedere ar putea exista voci care sa afirme ca daca votul se desfasoara „corect” - i.e. nu sunt comise fraude electorale – atunci statul astfel guvernat este o democratie. Totusi chiar asa sa fie?
Se ridica doua obstacole foarte importante in lumea reala – in special in statele cu lunga istorie nedemocratica – care fac ca modelul democratiei elective sa nu reprezinte „vointa populatiei” si nici macar vointa majoritatii: I. Lipsa de putere efectiva a alesilor: Desi ei se bucura de votul popular, pot descoperi ca le este imposibil sa implementeze politica promisa datorita unei serii de factori, cum ar fi: 1. Exercitarea puterii detinute de diferite grupuri de interese non-elective ce urmeaza propria politica si „ideologie”, indiferent de rezultatul votului. Acestea pot include, de la stat la stat: · Actionarii unor mari corporatii sau carteluri de corporatii ce controleaza industrii-cheie sau resurse naturale rare · Conducatorii fortelor armate sau paramilitare · Conducatorii institutiilor paraguvernamentale [cum ar fi in unele tari banca centrala] · Conducatorii [si executantii] unor institutii ce sunt insarcinate cu implementarea politicilor decise de catre alesi (e.g. Agentii guvernamentale) Adesea, in cadrul democratiei elective, odata cu alegerile sunt schimbate la un moment dat doar o mica parte din persoanele ce alcatuiesc aparatul statului si adesea multe institutii de care implementarea politicii statului depinde beneficiaza de o carmuire „intangibila” la vot.
2. Imixtiunea unor puteri externe statului respectiv in politica dusa de alesi, sub forma: 

1. Embargourilor 2. Izolarii statului respectiv prin intimidarea potentialilor sai parteneri 3. Instigarii, finantarii si sustinerii de revolte pe teritoriul statului in cauza 4. Coercitiei implicite sau explicite bazate pe amenintarea interventiei militare, directe sau indirecte 5. Declansarea de razboaie directe sau indirecte (prin instigarea unui tert stat sa declanseze un razboi si sustinerea prin diferite mijloace a acestuia)
3. Non-aderenta politica a subordonatilor formali: In cazul in care alesii sunt nevoiti sa lucreze cu persoane pe care nu si le-au ales, si care nu au fost alese de populatie cu aceeasi ocazie a alegerii lor (cum ar fi cazul unor functionari publici cu loialitati politice diferite – sefii serviciilor secrete, etc.) se pot ciocni de sabotajul acestora. In acest fel chiar daca persoanele alese prin vot electoral doresc sa reprezinte cu buna credinta vointa populara, datorita „ramasitelor” vechilor sisteme ei nu vor reusi sa puna in aplicare politica dorita. Sabotajul poate capata diferite forme, de la refuzul practic de a executa o sarcina, pana la preluarea controlului asupra unor grupuri de consultanta („think-tanks”) si oferirea de recomandari al caror efect ar fi contrar politicii dorite de alesi. Daca exista, elita dominatoare se poate folosi in mod amplu de infiltrarea in pozitii cheie din structurile statului a „propriilor oameni” - i.e. persoane a caror loialitate politica este cu aceasta si nu cu seful lor formal, sau cu vointa populara –care, pana ajung sa fie depistati si eventual inlocuiti sau reeducati, pot submina politica dusa de alesi, inclusiv prin actiuni „sub steag fals”. Exemple de actiuni sub steag fals in viata civila se gasesc aici: [2].
4. Inabilitatea de a comunica cu electoratul in scopul obtinerii de sprijin pentru politica dusa sau pentru masurile concrete necesare implementarii ei (e.g. demiteri/numiri de persoane, restructurari, etc.), datorita blocajului canalelor de comunicare (e.g. mass-media).
II. Nereprezentativitatea alesilor: Desi reusesc sa fie desemntati ca reprezentanti de catre populatie, in temeiul sistemului electoral, unii dintre alesi nu vor urma prin politica dusa vointa populara ci uneori chiar contrariul acesteia. Acest fenomen se petrece poate din mai multe motive: 1. Neaderenta ideologica: Respectivii alesi au o ideologie diferita (mergand pana la opusa) fata de cea emergenta rezultata din vointa populara. Se pune totusi intrebarea cum au reusit sa fie alesi, in acest caz. In urmatorul paragraf va fi abordata mai amplu acesta intrebare; pe scurt, fie au promovat o imagine falsa despre politica pe care o vor duce – i.e. au „mintit electoratul”; fie electoratul nu a avut esentialmente de ales (i.e. „celalalt” candidat era si mai rau).
2. Conflictul de interese intre dezideratul propriei bunastarii a alesilor si vointa populara: Este in interesul alesilor sa nu urmeze vointa populara pentru a le fi lor bine. Acest conflict poate fi generat in mai multe moduri: 1. Oferte materiale avantajoase din partea elitei dominatoare sau a altor grupuri de interese puternice (cum ar fi cele mentionate la I.1) pentru a renunta la politica implementarii vointei populare (chiar daca alesul a promis-o sincer in timpul campaniei electorale). Un exemplu in acest sens ar fi adoptarea unei anume politici in schimbul unor contracte avantajoase pentru firmele sau familia (ori intrepusii acestora) alesului. Oferte pot sau nu sa fie „oficiale” ori directe. Adesea ele sunt subintelese sau sugerate in mod discret prin diferite mijloace. Desi cele mai multe state care se considera democratii au luat masuri in sensul interzicerii unor asemenea practicii, acele interziceri au ramas goale de continut din doua motive: · Lipsa puterii sau dorintei alesilor de a le implementa (de a detecta si contracara aceste practici) · Lipsa unei oferte legitime echitabile de beneficii pentru alesii care urmeaza vointa populatiei. Daca un parlamentar, spre exemplu, este platit cu un salariu fix, adesea mult mai mic decat chiar conducatorul unei companii mari private, ce interes mai are o persoana pregatita, capabila si de buna-credinta sa fie parlamentar? De ce „sa se lupte” pentru a implementa vointa populara –expunandu-se la riscuri si greutati si sacrificand timp si energie – in loc sa aleaga mediul privat? E oare potrivit sa ne asteptam sau sa pretindem de la cei mai inalti reprezentanti populari sa faca munca de caritate? 2. Amenintarea cu represariile (e.g. asasinat, sanctiuni personale, interventie militara pentru schimbare de regim) in cazul necooperarii, coroborata cu promisiunea unor beneficii in cazul cooperari, din partea unor grupuri de interese interne sau externe.
Sa examinam putin motivele pentru care un canditat care nu reprezinta vointa populara (cazul II) ajunge sa fie ales intr-o democratie electiva. Exista trei cauze principale: · Perceptia gresita a electoratului cu privire la persoana candidatului Cel mai la indemana mijloc este acela de isi promova o imagine falsa despre propria persoana. Prin evidentierea selectiva a opiniilor si activitatilor sale, el poate poate sa transmita populatiei idea cum ca ar fi un om stangist (sau dreptac), integru si capabil cand, de fapt, daca ar fi fost cunoscute anumite detalii relevante din trecutul sau, aceasta perceptie ar putea fi fost usor infirmata. Chiar daca exista elemente care ar proba diferentele dintre imaginea promovata si ceea ce este de fapt candidatul, prin controlul asupra mass-media, acesta se poate asigura ca, si daca acele fapte sunt cunoscute de o minoritate, marea masa a electoratului nu va ajunge sa le cunoasca. In mod similar un candidat mult mai reprezentativ poate fi denigrat prin insinuari, judecarea asocierilor inocente, regizarea unor intamplari sau, chiar efectiv prin minciuni clare in situatia in care el nu are posibilitatea transmita un raspuns prin canale de aceeasi notorietate. Este mai comun, totusi, sa ii fie respins complet accesul la asemenea canale unui „candidat incomod” pentru cei care le controleaza, decat sa fie denigrat.
· Lipsa de cultura politica (si „memorie politica”) a electoratului Adesea, populatia (mai ales intr-o „democratie proaspata”) va tinde sa aleaga candidatul mai frumos sau mai elocvent in detrimentul unuia care ar duce o politica mai avantajoasa. In plus, este foarte probabil ca, in absenta unei educatii puternice si unui acces real (inclusiv ca timp alocat) la surse de informare de calitate, electoratul sa nu inteleaga sau chiar sa inteleaga gresit masurile propuse (vizand schimbari de sistem, structura, schema si cultura) si consecintele acestora. De asemenea, electoratul care a fost mult timp supus unei propagande poate interpreta gresit intelesul unor termeni utilizati de candidat in discursuri. Spre exemplu, in Romania, exista multi oameni pentru care termenul de socialism este asociat implicit cu dictatura, autoritarianismul, desi, conform intelesului ideologic, in cel mai bun caz nu are nimic in comun cu acestea (daca nu chiar se opune lor) [3]. In acelasi mod, in multe tari din America Latina, termenul de capitalism este asociat cu interventie straina, globalizare, si... tot dictatura, chiar daca, la nivel ideologic, intelesul capitalismului nu presupune in mod necesar dictatura [4]. Totodata, este posibil ca o o persoana apartinand in evident unei anumite orientari politice (prin autoincludere, prin actiuni anterioare, etc.) sa faca niste promisiuni cu caracter general care sa fie contrare ideologiei proprii. Datorita lipsei de „memorie” politica, este posibil ca electoratul sa creada un asemenea candidat (in special unul care este elocvent) in detrimentul altuia care a actionat permanent in temeiul ideologiei respective, dar care nu are expunerea mediatica necesara. Se observa inca odata cat de mare este puterea mass-media in cadrul unei democratii elective.
Restrangerea optiunilor electorale Esentialmente, „candidatul populatiei” (acela care ar reprezenta vointa populara prin politica sa) nu ajunge niciodata sa fie o varianta reala pe listele electorale. Acest lucru se poate datora lipsei de finantare din partea sectorului economic fapt care conduce implicit la o expunere media slaba si la o notorietate in consecinta. Un alt posibil motiv ar fi acela al „coruperii” canditatilor cu sanse de catre elita dominatoare sau de catre mediul economic in general (in sensul ideilor prezentate in II.2). Se observa astfel „dreptul de veto” pe care sectorul economic il are asupra candidatilor politici, intr-o democratie electiva.
In acele scurte momente cand „candidatul populatiei” ajunge la putere, intervin toate elementele din I si II de mai sus care limiteaza capacitatea sa efectiva de actiune. Acest lucru poate face ca politica sa sa esueze si efectiv populatia sa aiba mai putine avantaje sub o asemenea guvernare decat sub una ce adera la o ideologie contrara, dar care, datoria puterii de care dispune, are capacitatea de a „scapa firimituri” (i.e. de a face compromisuri la ideologia dusa si de a oferi astfel populatiei o serie de avantaje).
Toate aceste elemente tind sa transforme democratie electiva intr-o falsa democratie, mai incet sau mai repede.
O categorie de democratie electiva este acela in care alesi detin puterea de a implementa politica dorita si aceasta este si reprezentativa pentru electoratul lor. Aceasta categorie teoretica o denumim democratie reprezentativa.
Se pune intrebarea daca, chiar sub aceste premize idealiste, democratia reprezentativa are capacitatea de a crea un context social moral (a se vedea articolul referitor la moralitate).
Avantajele unui asemenea sistem fata de cele anterioare, cum ar fi tirania sau monarhia absolutista sunt deja adanc inradacinate in constiinta multor oameni din diferite parti ale globului si sunt adesea subintelese („taken for granted”). Diferenta cea mai notabila dintre acestea este limitarea puterii elitei dominatoare si schimbarea naturii ei de la una inchisa, de drept nativ („esti nobil fiindca te-ai nascut nobil”) ancestral, la una ceva mai deschisa: cel putin in perioada imediat urmatoare schimbarii tipului de regim de la cel anterior la o democratie reprezentativa, este posibil ca noi membrii sa acceada in cadrul elitei. De remarcat ca acest lucru nu mai este posibil in cazul unei democratii elective generale, unde, chiar daca un anumit grad de mobilitate sociala este permis (poate chiar intr-o oarecare masura pe baze echitabile), elita dominatoare este inchisa (i.e. nu accepta noi membrii decat pe baze ereditare sau eventual prin asociere familiala [e.g. casatorie]). Motivul pentru care ea este inchisa este acela ca ajunge sa detina un monopol practic asupra unor resurse esentiale (cum ar fi pamantul, capitalul financiar [intr-un sistem capitalist] si prin acesta forta de munca) si beneficiaza de o vasta retea de contacte si „infiltrati” in diferite centre de influenta iar prin acestea capata o putere fenomenala ce face nenecesar acceptul noilor membrii „pe picior de egalitate”. Un alt element progresist, fata de fostele sisteme, tine de mentalitatea cetatenilor care, desi pot fi dominati economic, politic si social de catre o elita dominatoare, nu se privesc pe sine ca fiind „o clasa inferioara” si, ca atare, nu vor accepta sa se supuna vointei membrilor „clasei conducatoare” (alcatuita din elita dominatoare, acolitii acesteia, acolitii acolitilor ei, s.a.m.d.) fara a obtine ceva in schimb, de fiecare data. De asemenea, un astfel de sistem confera un mai mare grad de egalitate in fata legii si protectie impotriva abuzului de putere, fie ca el vine din parte criminalilor comuni (cum ar fi retelele de crima organizata) sau din partea membrilor „clasei conducatoare” (desi acestia au adesea o serie intreaga de avantaje de facto in fata legii). Astfel, se ajunge ca, in practica, anumite drepturi naturale ale cetatenilor sa fie respectate. De exemplu, frica de inchisoare (inclusiv de complicatiile necesare pentru evitarea ei) va face ca inclusiv majoritatea membrilor "clasei conducatoare" sa se abtina de la a-si vatama fizic adversarii (cel putin nu intr-un context dezorganizat). Evident exista situatii in care retelele de crima organizata – in special cele puternice financiar – ajung sa influenteze mai puternic sau mai slab administratia statala si chiar cadrul legal. Un posibil exemplu este aici: [5].
Totusi, furnizeaza democratia reprezentativa un context social cu adevarat moral?
Una din problemele inerente, inevitabile ale unui asemenea sistem este acela ca el reprezinta, chiar si in cazul ideal, doar o dictatura a majoritatii. Este astfel moral (in sensul articolului despre moralitate) ca prin votul unei majoritati, sa fie incalcate drepturile si dorintele unei minoritati? Acest lucru ar contraveni principiului moral al non-interferentei. Este posibil ca 50%+1 din electorat sa decida, intr-o maniera sau alta sa transforme in sclavi pe restul de 50%-1. O piedica reala pentru o asemenea incercare este delimitarea clara a celor 50%-1 de cei 50%+1 (e.g. Cum se va referi presupusa lege de transformare in sclavi, la persoanele care urmeaza sa fie sclavi? Cum ii va identifica si separa de restul?). Exista totusi situatii cand aceasta piedica nu este atat de aparenta. A fost un moment in istorie cand, in SUA a fost introdusa subventionarea fermierilor pentru partea de pamant ramasa neexploatata [6]. Prin aceasta masura se dorea cresterea preturilor [6]. In acest fel, adeziunea unei intregi clase sociale (a proprietarilor de terenuri agricole) si, mai important, pentru a prevenirea „derapajului” acesteia si a altora catre o ideologie „periculoasa” a obligat efectiv o anumita categorie sociala sa plateasca pentru intretinerea fermierilor si a privat pe multi de obtinerea pretului „cinstit” pentru bunurile de baza. Chiar daca aceasta masura nu presupune literalmente transformarea in sclavi a unei categorii sociale, ea, impreuna cu celelalte masuri ale New Deal [7] au lasat „descoperiti” pe locuitorii de la orase, care, in continuare, au fost nevoiti sa munceasca din greu pentru a se intretine (pe ei, si pe cei ce primeau subventii) (N.B.: Alternativa pentru ei ar fi fost o schimbare fundamentala a regimului politic si implicit a sistemului economic). Dictatura majoritatii poate avea si consecinte mai putin dramatice, desi la fel de nefaste. Ea poate decide ca, pentru confortul psihic a unei majoritati sa interzica unei minoritati sa isi urmareasca fericirea in felul sau, chiar daca acesta este in conformitate cu principiul non-interferentei si al moralitatii in general (in sensul articolului respectiv). Majoritatea poate astfel impune niste „norme morale” (falsa moralitate) de comportament care incalca drepturi considerate de catre autor naturale oricarui individ. Spre exemplu poate interzice anumite practici relationale (cum ar fi poligamia) sau anumite obiceuri ritualice consensuale (cum ar fi obiceiurile specifice unei anumite religii).
O a doua mare problema este faptul ca in urma procesului electoral rezulta niste alesi (lideri politici) si nu o serie de masuri adoptate. Alesii au tendinta de a „impacheta” („bundle”) mai multe masuri (unele sustinute de o parte a populatiei, altele sustinute de alta) si de a le aplica intregii populatii. Chiar daca aceasta practica poate parea un compromis rational, este imoral ca, in urma procesului electoral, libertatea (in special libertatea negativa) unei parti a populatiei sa fie compromisa. Un exemplu ar fi combinarea masurii subventiilor de la stat pentru pornirea de noi intreprinderi cu masura interzicerii sexului in afara casatoriei. Totodata, este posibil ca alesii sa introduca masuri, care chiar daca sunt dorite de majoritatea populatiei, facand din ele niste capete de afis ale promisiunilor electorale ale alesilor, ele sa nu fie dorite in anumite minoritati selecte. Adoptarea lor, ar conduce, din nou, la o dictatura a majoritatii.
Exista si alte probleme mai putin fundamentale cu democratie reprezentativa, cum ar fi tendinta politicii de a se concentra pe termen scurt, cumpararea voturilor (facuta posibila de gandirea pe termen scurt a electoratului), instabilitatea politica si altele.
Datorita acestor slabiciuni, democratia reprezentativa in forma sa actuala este considerata de autor deficitara.
Exista forme de organizare care incearca sa adreseze cele doua probleme majore de mai sus.
Un exemplu este Parpolity [8] consta in structurarea implicarii politice a populatiei sub forma unor consilii juxtapuse. Astfel, la primul nivel ar exista un numar vast de „consilii locale” alcatuite dintr-un numar de persoane (e.g. 25-50) ce ii actioneaza in interesul unei anumite (mici) parti de populatie care ii aleg sau demit. Fiecare asemenea consiliu trimite un reprezentant la nivelul urmator, unde, de asemenea, exista consilii alcatuite astfel (e.g. tot din 25-50 de membrii), de data asta ele reprezentand o parte mai mare de populatie (e.g. 625-2500). Fiecare consiliu din nivelul doi trimite un reprezentant la nivelul urmator, si tot asa. Folosind cifrele din exemplul anterior, sase nivele vor reprezenta astfel intre aproximativ 244,000,000 si 15,000,000,000 de oameni. Consiliile de nivel inferior vor avea oportunitatea de a tine referendumuri ori de cate ori este necesar pentru a contesta decizia unui consiliu de nivel superior. Reprezentantii in consiliile superioare pot fi revocati in orice moment. De asemenea, se presupune o comunicare activa intre niveluri. Valorile pe care este bazata democratia participativa sunt libertatea, auto-administrarea, justitia, solidaritatea si toleranta.
O asemenea organizare ar limita puterea discretionara a alesilor (de la fiecare nivel) si i-ar lega mult mai mult de electorat, pastrand, in acelasi timp, abilitatea consiliilor de nivel superior de a lua decizii. De asemenea, ar exista o inclinare mult mai naturala a reprezentatilor in consiliile superioare de a supune atentiei chestiuni de interes, deoarece aceasta ar fi singura premiza a continuarii acreditarii lor.
In principiu, deciziile in cadrul unui consiliu se iau prin consens dar atunci cand este cazul, se pot lua si prin majoritate covarsitoare. Luarea deciziilor prin conses ar presupune ajustarea chestiunii in discutie astfel incat sa fie acceptabila de reprezentantii fiecarui consiliu (un exemplu simplu: O regula de genul „Este permis virajul la dreapta pe culoarea rosie, cu cedarea trecerii” poate fi ajustata in „Este permis (...) mai putin in orasul A, B si C”). Bineinteles sunt si chestiuni care nu pot fi astfel „impartite” (e.g. Declansarea unui razboi national). Pentru acestea ar trebui sa existe o prevedere „constitutionala” care sa reglementeze ce inseamna „majoritate covarsitoare”. Existenta unei constitutii presupune existenta unei ramuri a societatii care sa fie responsabila pentru enforce-uirea ei.
Chiar si in acest sistem apar niste probleme semnificative care afecteaza moralitatea si eficienta sa.
Cea mai importanta problema este aceea a delimitarii consiliilor. Pe ce criterii sunt alesi cetatenii care sa faca parte dintr-un anumit consiliu? Bineinteles, fiecare persoana va face parte din cel putin un consiliu, dar, din care? Sa fie delimitate aceste consilii pe criterii geografice? In acest caz se poate intampla sa existe o raspandire ne-uniforma a opiniilor politice (in sensul ca oameni apartinand unui crez nu fac parte din acelasi consiliu). Ce efect are acest fenomen? Sa luam un exemplu: Daca reprezentantul superior ar fi ales prin „majoritate covarsitoare” si aceasta are reprezenta, sa zicem, 60% din membrii unui consiliu, un consiliu ar fi alcatuit din 35 de persoane, dintr-o populatie de 1,800,000,000, cu o impartire adecvata a oamenilor in consilii, ar fi suficienti 85,000,000 (4,76%) de persoane de o anumita credinta politica pentru a controla deciziile celui mai inalt consiliu [9]. Asadar, modul in care sunt delimitate consiliile are o importanta covarsitoare. Singura solutie pentru evitarea acestei probleme ar fi ca atunci cand nu se ajunge la un conses, sa se organizeze referendum in aria de acoperire a consiliului respectiv. O impartire „ideala” in consilii ar fi aceea in care oamenii apartinand aceluiasi crez politic ar face parte din acelasi consiliu (pentru fiecare consiliu, de la orice nivel). Bineinteles, in societate exista mai multe chestiuni care determina scindari ale „crezului” politic, iar oameni care pot vedea in aceeasi directie intr-o anumita chestiune pot avea credinte contrare in alta (discutia devine foarte ampla aici si va fi abordata intr-un viitor articol). O varianta „fezabila” ar fi ca fiecare sa isi aleaga persoanele cu care vrea sa se asocieze in consiliu (valabil atat pentru consiliul de nivel 1, cat si pentru toate celelalte), bineinteles, sub rezerva ca si acele persoane doresc sa se asocieze cu acesta. In acest fel, ar surveni o impartire apropiata de cea „ideala”, pe baza chestiunilor considerate fundamentale de catre cetateni (e.g. „Imi convine sa ma asociez cu cineva care dezaproba existenta animalelor de casa fiindca sustine abolirea sclaviei?”). Problema devine in acest caz reprezentativitatea impartirii rezultate. Exista un bias natural ca oamenii sa ajunga sa se asocieze cu persoane mai abile politic (in sensul de putere, cf. articolului despre putere) si nu neaparat cu cele de care sunt cel mai apropiati ideologic.
O alta problema importanta este tendinta multor oameni de a nu se implica social (eventual nici politic) sau de a nu avea abilitati oratorice deosebite. Se pune intrebarea: Faptul ca cineva nu doreste sau nu reuseste sa comunice cu alti oameni intr-un mod eficace face ca opiniile si dorintele sale sa nu fie importante? Poate una din dorintele fiecaruia este sa aiba oportunitatea de a petrece cat mai mult timp cu familia si prietenii si de a avea cat mai putin de-aface cu altii. Este adevarat ca lipsa lor de implicare poate sa provina din lipsa de interes pentru chestiunile in cauza. Este la fel de adevarat ca o persoana, care ar avea lucruri de spus si sa care ar avea deziderate cu privire la chestiuniile care o privesc, poate fi incapabila sa isi comunice si negocieze punctele de vedere fata in fata cu alti oameni. Totusi opinia ei conteaza.
Pot aparea situatii in care reprezentantul trimis de catre un consiliu catre consiliul superior ramane neschimbat pentru o perioada lunga de timp. Acest fenomen are doua taisuri. Pe de o parte permite reprezentantului sa se acomodeze cu colegii sai, pe de alta permite aparitia jocurilor de culise (subminarea loialitatii reprezentantului catre consiliul care l-a trimis) datorita costului mare pentru a-l schimba (i.e. Este dificil sa fie schimbat un reprezentant de 20 de ani intr-un consiliu superior, deoarece, noul venit ar avea, probabil, mult mai putina influenta si deci o capacitate mai mica de a promova agenda consiliului emitent).
O ultima problema semnificativa care apare, chiar daca celelalte sunt minimizate, este problema timpului necesar pentru adoptarea deciziilor. Pentru ca un delegat ce poate face parte din pana la 6 consilii sa activeze eficace (presupunand intalnirii frecvente cu membrii fiecarui consiliu pentru a le intelege punctele de vedere, etc.) procesul decizional este mult ingreunat. Abilitatea consiliilor inferioare de a supune la referendum fiecare chestiune adauga, de asemenea, la timpul consumat.
A sosit momentul sa avem o acceptiune proprie a conceptului de democratie. In aceasta sectiune vom caracteriza conceptul de democratie, dar fara prescrie maniera in care poate sa isi gaseasca incarnarea practica.
Democratia este forma de organizare sociala in care: · Fiecare individ are puterea sa decida in mod suveran si complet asupra chestiunilor ce il afecteaza, in masura in care deciziile nu aduc atingere unui interes legitim al altora; · Interactiunile consensuale, indiferent de natura, dintre doi sau mai multi indivizi, care nu aduc atingere unui interes legitim al altora se situeaza in afara capacitatii, oricat de mici, de interferenta a tertilor; · Interesele legitime alcatuiesc o multime finita, exhaustiva, relativ invarianta in timp, ale carei elemente descriu in mod concret, impersonal si neechivoc ce da legitimitate unui anumit interes si care este stabilita initial prin consens. · Libertatea fizica, Noninterferenta, Oportunitatea si Autodeterminarea constitue interese legitime universale.
Capacitatile individului mentionate la primele doua puncte de mai sus se numesc drepturi democratice.
Motivul pentru care multimea de interese legitime este necesar exhaustiva este aceea ca, in caz contrar, un individ de rea-credinta ar putea sustine ca o chestiune care nu vizeaza un interes legitim al sau il priveste. Spre exemplu, o persoana poate pretinde ca il afecteaza dramatic, legitim, constiinta faptului ca in jurul lui pot exista persoane care convietuiesc cu animale de casa. Un asemenea argument ar fi respins pe motiv ca nu este vizat un interes legitim al persoanei in cauza.
Ca regula generala, un interes legitim, este un interes ce nu are o natura imorala (in intelesul articolului referitor la moralitate). Nu toate interese morale sunt neaparat legitime, dar o parte a lor sunt.
Anticipand putin din articole viitoare, putem afirma ca este de dorit ca indivizii cu interese si conceptii comune sa fie cei care interactioneaza cel mai frecvent unii cu altii (nexcluzand complet interactiunile cu altii). Astfel, conflictul de interese survine cat mai rar.
Mecanismele efective de implementare a democratiei intr-o societate anterior nedemocratica trebuie sa tina cont de urmatoarele premize: 1. Posibila rea-credinta a unor actori sociali si politici. Exista tendinta, din partea unora din cei abili politic (in sensul de putere) sa denatureze scopul instrumentelor democratice pentru a-si servi propriile interese, indiferent daca ele sunt sau nu legitime. Singura premiza care poate sta la baza democratiei este aceea ca „cei mai multi oameni sunt de buna credinta” – in sensul ca doresc un regim democratic in sensul definitiei de mai sus. Si dintre acestia, trebuie avuta in vedere posibilele schimbari survenite in momentul in care capata putere, conform dictonului „Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut.”. De asemenea, este adevarat ca oamenii au tendinta sa judece si sa actioneze impartial si conform adevaratelor credinte, in momentul in care nu este vizat direct un interes al lor. 2. Lipsa culturii politice. Exista multi oameni care au un grad de educatie si informare insuficient in anumite privinte si, ca atare, nu fac distinctia intre o ideologie si alta, nu percep consecintele unui anumit fel de sistem economic, tind sa se orienteze cate „lideri” umani atragatori fizic si buni oratori; acestia pot sa submineze procesul democratic fara sa vrea. 3. Gandirea pe termen scurt. Legat si de aspectul anterior, unii oameni vor tinde sa se orienteze catre binele lor personal, cel mai usor de cuantificat si cel mai rapid. Spre exemplu, vor prefera o crestere de salariu de 4% unei schimbari dramatice a contextului economico-politic. 4. Autointeresul. Este imoral si nefezabil sa i se ceara unui om sa actioneze contrar interesului sau personal, fie pe termen scurt, fie pe termen lung. Ca atare, sistemul trebuie astfel structurat incat, pentru vasta majoritatea a oamenilor sa fie in interesul lor rational sa se comporte democratic.
Un alt aspect, ceva mai controversat, legat de democratie este influenta indirecta a alegerilor sau dorintelor unui grup de persoane asupra altora. Un exemplu dramatic: O parte a populatiei poate accepta sau chiar dori sa fie „oprimata” de o elita dominatoare pentru care sa presteze munca de sclav sau pentru care sa participe in cadrul fortelor armate aferente ei, in schimbul unor pachete sociale „garantate” (e.g. iluzia sigurantei locului de munca, iluzia sau realitatea asigurarilor medicale universale, iluzia pensiei garantate, etc.). Desi decizia respectivilor oameni de a accede la acest „targ social” poate fi mai mult sau mai putin sincera, in situatia in care, prin ajutorul pe care acestia il dau elitei dominatoare (fie prin munca, fie doar transformandu-se in niste „masini de vot”) in scopul exploatarii celor ce nu inteleg sa adere la acest „targ social”, ei ingradesc capacitatea celor din urma de a fi independenti si liberi. Iar cei care doresc un sistem democratic au tot dreptul sa se aperere. Putem conchide:
Constituie interese legitime universale mentinerea unui sistem democratic si prezervarea drepturilor democratice ale individului.
Nu constiute interes legitim acela care vizeaza direct sau drept consecinta eliminarea sistemului democratic sau ingradirea drepturilor democratice ale individului.
Se observa ca aceasta scurta sectiune, pe langa faptul ca face apel la o serie de concepte incomplet descrise in acest articol (cum ar fi Oportunitate), nici nu sugereaza cum ar putea fi construit un astfel de sistem social in lumea reala, transformand pe unul din cele deja existente. De asemenea nu specifica un scop final al individiului sau societatii sau un rol al organismelor statului in contextul real al diversitatii de interese si valori si al existentei unor oameni si grupuri puternice opuse in mod categoric si rational instaurarii unui astfel de regim democratic. Acestea sunt teme de discutie pentru un viitor material.
De asemenea, nici chiar subiectul teoretic al democratiei autentice nu a fost epuizat, putand face obiectul unei discutii viitoare mai aprofundate.
Incercarea de a proiecta un sistem social democratic (in acceptiunea acestui articol) care sa tina cont de premizele evidentiate in sectiunea anterioara, sa fie implementabil in realitate in timp util si care sa fie mai putin supus problemelor modelului democratiei elective conduce la necesitatea de examinare a modelului democratiei directe in general.
Democratia directa reprezinta sistemul social in care indivizi a caror activitate sau preocupare primara nu este ingineria sociala sau reprezentarea politica a altora (e.g. oameni de stiinta, muncitori, etc.) controleaza in mod direct comportamentul si actiunile celor care ii reprezinta in structurile statului.
In principal, populatia ar avea urmatoarele abilitati vis-a-vis de orice sistem, structura sau organism al statului: 1. Capacitatea de a elabora, aduce in dezbatere si adopta (printr-un mecanism aprioric stabilit – e.g. referendum –) schimbari al „regulilor jocului” respectivului element (e.g. schimbari legislative, restructurari) 2. Capacitatea de a trasa obiective reprezentantilor, a implementa pargii de control pentru controlul acestora si chiar de a ordona acestora in mod direct ce actiuni intreprinda. 3. Capacitatea de a se substiui colectiv reprezenantilor ei (e.g. prin referendum) si de a adopta masuri direct. 4. Capacitatea de a accesa in mod adecvat orice informatii de interes utile in luarea deciziilor sau aprecierea activitatii concrete a unui anumit organism. 5. Capacitatea de a demite si inlocui orice reprezentant (doar de catre cei pe care ii reprezinta) pentru simpla pierdere de incredere sau fara a invoca un motiv anume, in orice moment, indiferent de durata generala a mandatului. Anularea automata si prompta a oricaror decizii statale (inclusiv numiri de persoane) la care a luat parte un reprezentant astfel demis. 6. Capacitatea de colaborare directa, autentica, bidirectionala si structurata a celor reprezentati cu reprezentatii lor (e.g. in cazul unei intiative legislative importante, un reprezentat ar trebui sa se consulte si sa adopte punctul de vedere al celor pe care ii reprezinta, nu sa foloseasca propria judecata in acest scop).
Privit metaforic, un stat condus printr-o democratie directa se aseamana – dar nu in totalitate – cu o companie privata condusa de actionarii ce stabilesc o structura organizatorica executiva careia ii stabilesc obiectivele, pe care o monitorizeaza si controleaza permanent si pe care o pot demite sau modifica oricand doresc pentru neperformanta sau simpla pierdere a increderii. De asemenea ei pot sa stabileasca cerinte si constrangeri pentru executiv si inclusiv sa se substitue acestora prin AGA.
Acest model democratic, desi are multe avantaje inca este expus la numeroase dificultati ce pot afecta modul in care arata societatea in realitate: · Proces anevoios de luare a deciziilor si timpi de reactie mari · Lipsa culturii politice si implicarii civice a unei parti insemnate a populatiei · Asimetrii informationale si lipsa de educatie sau capacitate intelectuala in randul unei parti a populatiei · Sistemul necesita un climat stabil, cu un grad mare de siguranta stradala, absenta revoltelor sau ocupatiei militare · Dificultatea colaborarii in elaborarea si filtrarea de idei inter-grup (inlesnita totusi de Internet si noile tehnologii) · Reducerea eficientei economice prin acordarea de mai mult timp actiunilor civice si mai putin timp productiei.
Chiar si asa, parerea autorului este ca toate aceste lipsuri pot fi remediate sau cel putin ameliorate semnificativ intr-un context potrivit.
O discutie usor mai ampla despre un tip de democratie directa se gaseste aici: [10].
Doresc sa inchei acest articol cu un citat si un experiment imaginar care sa ilustreze necesitatea implicarii civice, a activismului si insuficienta votului mecanic.
Experimentul: „Imaginati-va o societate alcatuita din 97 de oi si 3 lupi, in care functioneaza un sistem democratic autentic bazat pe vot. La un moment dat se inainteaza o propunere legislativa prin care ‚Nici un membru al societatii nu va manca alt membru’. Ea este supusa la vot.” Ce credeti ca se va intampla? Credeti ca lupii vor inceta sa manance oi? Iata viziunea autorului: „Decizia va fi adoptata in unanimitate (si lupii o vor sustine). Ea nu va fi in schimb respectata de lupi care vor continua sa manance oi, in ciuda legii. Observand acestea, o noua initiativa va fi supusa la vot, prin care se creeaza o structura de control. Si aceasta initativa trece in unanimitate. Urmeaza alegerea unui conducator al ei. Lupii promit, individual, unui numar de 51 de oi ca daca ii voteaza pe unul dintre ei, vor manca doar din celalte oi (Daca sistemul este parpolity pot sa promita chiar la mai putine). Fiind oi – sperioase si slabe – si necolaborand intre ele accepta si aleg pe lupi reprezentanti. Lupii continua sa manance oi. Raman 51 de oi doar si lupii sunt inca infometati. Oile ramase isi dau seama ca ele urmeaza si doresc sa schimbe reprezentantul agentiei de protectie a cetatenilor din lup in oaie. Din fericire mandatul lupului tocmai expira si ca atare reusesc. Ajunge o oaie la conducere, dar care, din motivele prezentate in sectiunea ‚democratie electiva’, nu poate opri lupii de la a manca oi in acel moment (e.g. lupii o ameninta ca va fi mancata imediat daca incearca si ea decide rational ca este in interesul ei sa coopereze). Sunt mancate restul de oi. Apoi este mancat si presedintele. Apoi si lupii mor de foame (asta in cazul in care nu au convins oile sa accepte un pact social prin care doar 10% din populatia lor va fi mancata anual, la o rata a natalitatii anuale >= 10%).” Observatie: Lupii vor manca oi indiferent de opinia exprimata a acestora din urma. Vor manca oi cat timp au puterea sa o faca. Au puterea sa faca acest lucru cat timp oile sunt pasive si nu coopereaza unele cu altele. Daca se ajunge in situatia in care oile nu mai pot coopera, lupii sunt de neoprit. Nu lasati lupii sa devina de neoprit!