actualizat: 23 mai 2024
Adriana Stoicescu: ”Politicienii români nu au nevoie de doctrine sau
ideologii, de dezbateri televizate, nici măcar de 8 clase. Ei au partidul
mânuitorilor de cătușe care le asigură puterea, fiind calea, adevărul și viața.
Și nu se vor opri până când judecătorii incomozi nu vor avea gurile pecetluite,
devenind simple păpuși mânuite de aceiași veșnici păpușari."
Adrian Cacovean: ”Ne conduc niște secături, criminali, psihopați așa
de mari că niciodată nu am crezut că corupția, sminteala, minciuna, ticăloșia
este așa de mare. Le-au dat gir 5 milioane de români. Ceea ce este
semnificativ. Trăim în Sodoma, Gomora, Babilon, Auschwits, Infern, Socola în
același timp.
Adrian Păunescu: ”V-am spus să puneţi mâna să munciţi./Să nu mai tot pândiţi zeloşi din
umbră,/V-am spus că n-o să placa nimănui/Pornirea voastră, tulbure şi sumbră./V-am
spus că vremurile s-au schimba/ Şi că situaţia e mai complexă,/Nu-i
intelectualul - servitor./Cultura nu-i ceva ca o anexă./Şi lumea nu se poate
cuceri/Umflând la cifre şi mimind tumulturi/Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,/Cu
papagali care ţin loc de vulturi./V-am spus şi am puterea să mai spun/Ca nu
încape muntele în seră/Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad/ Şi de la
căprioară la panteră./V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,/Să nu-i păstraţi în
spirt învaţătura/Şi voi într-una fără să-l ciţiti/Îl pomeniţi până vă doare
gura./V-am spus că bătălia pentru om/Nu iartă astăzi nici o dezertare/Şi voi
v-aţi decorat voi între voi/Când lupta este în desfăşurare./V-am spus că muzica
nu-i un microb/Care ameninţă civilizaţii/E-a omului pentru a fi mai bun,/V-am
spus: ceva care să-i placa daţi-i./V-am spus, concetăţeni analfabeţi,/Şi luaţi
aminte şi să ţineţi minte./Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi/ Şi scoateţi
arma când vedeţi cuvinte.
Adriana Galatâr: ”Despre reforma mult asteptata din
politica: Din analiza mea, ideea de - partid politic/politica- in Romania, 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐦𝐚𝐢
𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚. In Romania, exista niste 𝐩𝐢𝐨𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐛𝐚𝐳𝐚 𝐢𝐧 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚. Pioni are au trasat liniile jocului politic de 30 de
ani, educandu-i si pe altii sa le urmeze la virgula. Daca esti un partid de
opozitie, e ok cat esti in opozitie si urlii ca vrei reforme. Problema survine
atunci cand te prinzi ca scopul nu e opozitia, ci ajungerea la putere. La
putere nu va ajunge niciun partid nou de unul singur. Puterea se da doar in
coalitie cu cel putin unul dintre pionii de baza ai politicii mioritice. Daca
ajunge totusi vreun partid, sau independent la putere (printr-o minune:) , pionii
de baza din politica se coalizeaza si il nimicesc. E normal ca cei care fac
jocul.... Sa stie sa il joace in orice conditii. Daca totusi partidul reformist
din opozitie, bate palma cu unul dintre pioni si prinde puterea, atunci are de
ales: 1. Supunere in fata fortei care conduce jocul (coruptie) 2. Opozitie
vesnica, nu putere (Nu poti genera continut notabil/ randament in grupuri care
nu se suporta, se cearta, se banuiesc reciproc, etc.) Avand in vedere ca picam
intr-un paradox, eu cred ca politica e damnata sa ramana exact la fel, nu sa se
reformeze.Cat timp structura de baza si nucleul dur al pionilor nu se schimba
fundamental, e aceeasi Marie cu alta palarie... forever *** ”In politica de
stil vechi, indivizii care detin puterea, au impresia ca functia le valideaza
ideile, conceptele si toata lumea se supune dorintelor lor. Iar daca nu se
supun, nu ii intreaba nimeni nimic si se trece oricum cu vederea. In fiecare
partid, exista N personaje care se manifesta ca jupanii si trec cu vederea
negocierile pe idei, dezbaterile de grup....sunt oamenii care se impun asemeni
unor sefi de fabrica. Se vede tot mai acut faptul ca electoratul si membrii de
partide incep sa devina un corp... Uniti in a elimina un parazit neadaptat
vremurilor, care se numeste politica si omul politic de stil vechi.La cat mai
multe amenintari cu demisia doresc in toata clasa politica, ca sa facem loc
viitorului si oamenilor potriviti cu adevarat sa faca fata. Oameni care merg pe
alt principiu decat "Eu vreau!" "Eu am nevoie!" ***
”Discutam ieri cu un coleg de partid... ca pe politicienii de la noi nu ii
afecteaza neaparat daca se fac de ras pe ei, sau fac de ras partidul. Ei au
bani suficienti sa faca de ras partidul si sa se descurce dupa..... ca si cum
nu s-a intamplat nimic. Problema o avem noi, astia ,,fraieri,, care am vrea sa
facem ceva util social, dar nu avem loc de bisnitarii care nu au absolut nicio
treaba cu respectul uman, corectitudine financiara, meritocratie, respect
social, nu au prioritati sociale clare, etc. Curand o sa sugerez oamenilor sa
stea acasa la vot, n-are sens sa se oboseasca ca sa aleaga vesnic oameni
nepotriviti, oameni care Nu le duc interesele mai departe. Oameni care se lauda
cand fac minimul muncii lor.
Ady Trif: ”Atâta timp cât oamenii care au ceva in cap nu iau
atitudine, vom fi conduși in continuare de semi analfabeți.
Alecu Russo: "Si într-o zi ni s'a zis: Muncește, Romane, de
dimineață pană seara. Și rodul muncii nu va fi al tău! Tatăl tău ți-au
lăsat de moștenire o tărină și arme. Și nu te vei bucura de dansele. Și tu
vei trai veșnic robind, trupul și sufletul tău vor fi străini pe pământul
inrodit de tine. Vei plăti aerul ce răsufli, vei plăti soarele ce te
incălzește și locul unde zac oasele mamei tale, vei plăti dreptul să
crești vaca ce hrănește pe copiii tăi și boul ce-ți ajuta la muncă, trupul
tău se va gârbovi subt bătaie și partea ta în lume va fi ocară!
(...) Cei ce zic ca sunt aleșii tăi cresc în măriri și avuții, iar ție-ți
este frig și copiilor tăi le este foame! Ei fac legi, dar nu pentru
dânșii, ci pentru împovararea ta!”
Andrei Pleșu: ”Parlamentarii, aceste GUNOAIE ale tarii! 1.AJUNG IN
PARLAMENT, indiferent cat de penali sunt, FIIND PROTEJATI DE LISTE DE PARTID,
asupra carora ALEGATORII NU au NICIUN CONTROL electoral! 2.Au IMUNITATE pentru
TOATE marsaviile pe care le fac in timpul mandatului! 3.Dau legi dupa bunul
plac,in DOAR interesul lor si al STAPANULUI lor, care este, de 30 de ani,
SECU-PCR! 4.Se plimba liber de la un partid la altul( TRASEISM POLITIC) in
timpul mandatului, desi POPORUL i-a votat in parlament pe listele altui partid!
5.Isi angajeaza RUDELE si AMANTELE, indiferent cat de incompetente sunt, in
functii platite gras din banii publici! 6.POPORUL NU POATE sa-i scoata din
scaunele puterii pe timpul mandatului lor, INDIFERENT DE PARTID, pentru ca
NICIUN PARTID NU A ELABORAT SI VOTAT NICIO LEGE pentru asta in 30 de ani!
7.SFIDEAZA si JEFUIESC de 30 de ani POPORUL ROMAN, mult prea TOLERANT cu
GUNOAIE ca ei! 8.POPORUL CONTINUA SA-I VOTEZE, in ACELASI SISTEM TOXIC,
lasandu-i SA-SI POATA BATE JOC DE ROMANI SI TARA, dupa bunul plac! Din pacate,
la cum e sistemul de vot de 30 de ani incoace, romanii sunt chemati la urne
DOAR SA VALIDEZE niste LISTE cu kkti rosii, galbeni, verzi, portocalii,
albastri,TOTI in slujba SECU-PCR , NU a POPORULUI!
Angela Tocilă: ”Se știe de când lumea și pământul că cel ajuns în
fruntea bucatelor să-și facă parte primul. Uneori îi ajunge o bucățică dar de
cele mai multe ori nu-l mai satură Dumnezeu până crapă drecului de prea multe
cefe de porc și solicitare sexuală mult peste puterile unui umflat de
politician cu amante în teritoriu. M-am învârtit între ei și știu... unul mai
defect ca altul și, cu cât e mai bătrân, cu atât mai pervers. Știe că dacă n-ar
fi parlamentar s-ar uita cel mult armăsarul de prăsilă al satului la el, dar și
asta după ce-ar fi mâncat douăsute de kile de mere sau corcodușe fermentate.Parlamentarul
e un meltean slinos și gras, cu o nevastă la fel de slinoasă și grasă acasă, de
care e sătul, un ciudat rămas holtei sau fată mare din lipsă de voluntari
curajoși sau samariteni miloși. Copleșit brusc de celebritate și lingușeala
prăpădiților aspiranți cărători de serviete, luat de pe picioare de faima
neșteptată de mare sculă din basculă, melteanul își face câte o amantă în
fiecare oraș pe care-l inspectează în scop electoral, haleală și futai, toate
gratis. Așa crede el, că e prost și infatuat și își închipuie că pe lângă futac
universal a devenit peste noapte Brad Pitt din Gheorghe sau Vasile. Cu cât e
melteanul mai nou în politică, mai țărănos, mai libidinos, cu atât are el o
amantă la fel ca el: o curviștină cu buze și țâțe umflate prin care sugerează
disponibilitatea la compromisuri pentru carieră sau pur și simplu pentru
suficienți bani și protecție cât să-și sugă citronada cu paiul la o cârciumă de
fițe unde nu se îmbată lumea ca pulimea cu vodcă sau rom ci trage pe nas
compuși petrolieri, ca bogații. Puletele politician se crede futacul
universului după două-trei vizite în teritoriu, în care pupăza buzată și
țâțoasă i-o suge cum doar în filmele porno a văzut melteanul, îl fute de-i rupe
șalele atrofiate după cât a trecut de la ultima ședință de sapă sau greblat.
Cam ca Dragnea care, în loc să se fi mulțumit cu câteva milioane, o insulă
proprietate personală și curve câte frunze au cocotierii văruiți din Prazilia,
zace acum la recluziune la un loc cu gardienii și alți infractori mai mari, în
loc s-o fută pe Irina din dragoste, desigur. Orice așchilopat de primar de
țară, orice bicisnic de consilier are o gagică care i-o suge patriotic cât e pe
val. Orice strâmb găsește o duduie aspirantă la propriu, la o viață mai bună.
De sacrificiu, în care ea sacrifică câteva ore ca să se căpătuiască pe viață
iar el își imaginează că doar carisma și abilitățile sale de mascul feroce în
pat, gol, cu șosetele flaușate în picioare, o bere Ciuc în mână sunt de ajuns
ca duduia să facă o pasiune bolnavă și de nestăvilit pentru el. După ce valul
îl aruncă pe țărm, îi rămân împachetările cu nămol, nevasta grasă și slinoasă,
reproșurile până la moarte, o pereche de coaie fleșcăite și niște filme
deocheate cu care-l șantajează opoziția. Cam la asta se rezumă politica: la
bani și la futai, însă niciodată să nu devii retardat complet să-ți închipui că
futaiul e gratis. Niciodată.
Anonim: "Există trei categorii de politicieni: -
bandiții, spun și fac ce li se ordonă și își umple buzunarele ; - cei de
echipa, muncesc pentru primii și fac tot ce li se cere, culeg fărâmituri; -
luptătorii, se bat pentru ceea ce cred , sunt sabotați de banii
"bandiților" și se predau, din aceștia cei onești pleacă acasă de
scârbă, iar majoritatea dau mâna cu "bandiții". Luptătorii care vor
pleca acasă o fac pentru că sunt susținuți de o minoritate la vot
nesemnificativă, deși în societate există un curent de schimbare!!!” *** ”Cand
un politician spune: ”vom fi cu totii bine!” se refera la ei. Cand spune
”trebuie sa ne sacrificam cu totii!” se refera la noi...” *** : Mă bucur foarte
mult iubită #UE,/ Că ne îmbii cu zeamă de gândaci,/ Că după rumegușul de
copaci,/ Ceva mai bun, eu mă gândesc că nu e./ Am pregătit rețete minunate,/
Aripi de libelulă în aspic/ Și molie scăzută-n arpagic/ Și niște musculițe
gratinate./ Păianjenii îi facem tochitură,/ Spunea vecinul că i-a pus la fum/
Și-s mucilaginoși cât trebe acum/ Și-s numa’ buni să-i mozolești prin gură.//
De paște, facem drobul din furnici/ Și facem tenie cu maioneză/ si facem o
salată berlineză/ Din cărăbuși. Din larve facem mici.//Din coropișnite vom face
zamă,/ Din musculițele de-oțet, compot,/ Vom stoarce gărgărițe la robot/ Când o
să vrem să bem, adio, mamă!/ Vom face din albine papricaș,/ Că-i dulce carnea
aia, de la miere,/ Și din faină de coleoptere/ Vom face urdă și vom face caș./
Zicea o arătare seculară,/ Cu fața ca un fund de guguștiuc,/ Că o să facem din
căpușe suc,/ Că sucu-i minunat pentru gargară./ Atâta tot mai am de
întrebat,/Iubiți conducători, de-mi puteți spune:/ Dacă insectele-s așa de
bune,/ Voi pentru ce mâncați numai kkt? *** ”Ne-am imbratisat la plecare si
l-am intrebat: "De ce nu v-ati inscris in politica, un om ca dvs era
foarte potrivit." Judecatorul a raspuns:" Tatal meu mi-a spus ca doar
oamenii care nu au meseria lor, ajung politicieni. Eu am vrut sa am o
meserie."***toti politicienii s-au dovedit ciumafaie care si-au raspandit
semintele otravitoare. De la acestia sau de la progeniturile lor asteptam sa
rasara vreun tatuc si mai ales pentru folosul cui? ***Ăştia-s îmbuibaţii
încîntaţi de sine. Ei cred că restul indivizilor care trăiesc la voia sorţii
sunt proşti, leneşi, retrograzi, nu posedă minţile lor strălucite şi spiritul
lor de competiţie şi merită să moară. Pai, amintiti-va anii '90 cand am votat
numai si numai spuma, toti fiind profesori universitari - Constantinescu,
Bombonel, Ciorbea samd...ce s-a ales cu suprematia intelectuala?
Aris
Gabi: ”Politica română este pierdută
de mult și în România coruptă este o floare și așa o să meargă toată viața
România
Aurel Brumă: ”Plictisită de nelucrare, de ambiţii şi damfuri
ciocoieşti, aşa-numita „clasă politică”, cu adânci, temeinice şi metastazice
mufări în resursele tot mai secătuite ale ţării, gonflează mai mult decât se
cuvine soarta „olandezului nezburător” (încă) de la Cotroceni. Dezlipit de
telefoanele speciale, de butonul roşu al declanşării unor noi semnale de criză,
trădat de transhumanţii propriei stâne pedeliste, preşedintele Traian Băsescu
încă mai speră să-şi recupereze restul de simpatie mizând, culmea!, pe moralitatea
omului normal, gata să muşte momeala scenariului victimizant al „loviturii de
stat” – ultimul birlic scos la înaintare pe fondul cacealmalei politice
stârnite de referendum. Cu o cotă redusă de simpatie, cu un comportament
revolut, de bazar, claustrat în propriile marasme, respins categoric, ca şansă,
de milioanele de români exilaţi în imperiul de mijloc al Europei, preşedintele
suspendat pariază pe absenteismul electoratului la referendum, pe neîmplinirea
necesarei cote de 50 la sută plus unu. Şi chiar dacă acest sub 50 la sută va fi
majoritar în favoarea destituirii sale, asta nu contează în statul de drept al
strâmbătăţii.Înghesuit la colţ de mai tinerii Victor Ponta şi Crin Antonescu, produse recalibrate valoric ale
jocului politic, preşedintele suspendat refuză ideea unei retrageri onorabile
deşi varianta posibilei reveniri pe funcţie ar fi de contra-efect în context
intern şi mai ales în zona contactelor externe, acolo unde şi-a consumat cam
tot bagajul credibilităţii prin gafe impardonabile. În disperare, pe campania
de motivare, Traian Băsescu desecretizează sumedenie de înţelegeri pe scurtă
durată la Consiliul Europei, desecretizare ambiguă din care România este pusă
pe fundalul înceţoşat de zâmbetul larg al preşedintelui fără exerciţiu. Statul
sunt eu, pare să ameninţe TB gloata iresponsabilă. În paralel, total confuze,
acuzele de plagiat (după un studiu personal şi academic al lui TB în rada tezei
de doctorat a lui Victor Ponta) sunt tangente situaţiei de fapt, campaniei de
susţinere a cauzei sale şi exogene rezultatului referendumului. Că Ponta a
plagiat, indiferent de importul de busuioc, este fapt dovedit academic, pe
scorul de doi la unu. Se confirmă de altfel, coborând spre 2003, că doctoratul
a devenit un produs vagonabil şi că, în sine, singura vină reală a
doctorandului Victoraş de atunci, un aspirant fără galoane politice orbitoare,
ar fi lipsa de profesionalitate a comisiei de doctorat, recte a îndrumătorului
de lucrare. Nu cunosc nume dar, în mod normal acestora trebuie să li se aplice
coerciţiile cuvenite şi, ca urmare, se impune revederea sistemului academic de
acordare a titlului de doctor, stoparea inflaţiei în domeniu, de ce nu,
rejudecarea bucată cu bucată a miilor de teze de doctorat aparţinătoare unor
alţi privilegiaţi ai sistemului. Întâmplător sau nu, cazul VP este una dintre
dovezile „la vedere” ale deteriorării sistemului de educaţie, de învăţământ
unde, spre exemplu, o tânără „de perspectivă” reuşeşte să frecventeze „la zi”
două facultăţi concomitent cu un masterat şi mai ales în condiţiile în care îşi
îndeplineşte „exemplar” sarcinile de serviciu undeva, în structurile bugetate
ale patriei. Şi, în definitiv, vinovăţia de plagiat a unui politician este de o
desuetudine copleşitoare pe fondul dosarelor penale ce vizează parlamentari de
drept comun.De-a puia gaia, ne întoarcem la început de pluguşor estival, bădica
Traian. Personal, dincolo de trucajele gazetăreşti cu flota, cu Roşia Montană,
gazele de şist, etc., etc., dincolo de amprenta posibilă a preşedintelui pe
afaceri mai mult sau mai puţin oneroase, personajul mi-a devenit simpatic prin
încrâncenata susţinere a reducerii numărului de parlamentari. Şi, dacă nu mă
înşel, cifra de 300 părea bătută în cuie decizionale. Sau nu?Pe altă
dimensiune, guvernarea USL, încă greu de supus unei analize de bilanţ în
contextul perioadei parcurse, indiferent de rezultatele promisei strategii de
redresare economică, va suferi o diminuare a interesului public până la
parlamentarele din noiembrie. Nici Crin Antonescu, în eventualitatea suspendării
lui Băsescu, nu se află decât metaforic pe cai mari, victoriile de moment ale
uniunii căreia îi aparţine nefiind asiguratorii câştigării funcţiei, regula
precedentului păgubos inducând o reacţie de adversitate. Abia în acest context
regula de bumerang a uninominalelor va lovi în structurile de rezistenţă ale
triadelor (putere-opoziţie), exigenţa sporită a electoratului diminuând şansa
candidaţilor „pe liste”, împingând în faţă tot ce poate fi advers actualei
clase politice şi, cu precădere, pe cei care sunt dedicaţi proiectului de
recâştigare a României pentru români. Se doreşte un parlament cu 300 de
parlamentari în care majoritatea să reprezinte majoritatea populaţiei. Restul…
de-a puia gaia”
Aurelian Pavelescu: ”Poate cea mai mare diversiune este povestea cu
”dreapta” în România. Nicio dreaptă, ci, din contră, extrema stângă neomarxistă
și globalistă, anti-națională și ateistă. Cum s-a putut întâmpla? Să definim,
însă, dreapta clasică, o doctrină care
îl pune în centru pe Dumnezeu, națiunea și principiile morale, ca izvoare ale
libertății. Liberalismul n-a fost și nici nu poate fi de dreapta, de aceea
Eminescu și generația sa îi numeau pe liberali ”roșii”: la liberali contează
libertatea individuală, pragmatismul și piața liberă care se autoreglează și
organizează societatea. Liberalii au în comun cu socialiștii lipsa
transcendenței, n-au legătură cu Dumnezeu (au încercat să suplinească cu
formula masonică). Ei, bine, în 1990 când s-a înființat FSN (din care s-au
desprins PDL și PSD), partidul stat succesor al partidului comunist, a apărut o
uriașă problemă: nu se putea contrabalansa puterea acestui partid mamut, de
stânga, decât printr-o unificare a tuturor celorlate partide. Așa a apărut
Convenția Democratică, sub patronajul PNȚCD. Asta n-a însemnat, însă, că CDR a
devenit automat o forță ”de dreapta”. CDR se definea ca o forță ”democratică”,
opusă FSN ca forță ”nedemocratică”. Din jocul de opoziție, s-a dedus, însă, că
tot ce nu este PSD, ar fi ”de dreapta”. Și așa a rămas. Dar aceasta a fost și
este o minciună. Cum să te definești de
dreapta, cu credință în Dumnezeu, națiune și principii morale, când PNL, USR,
PMP, FD etc. sunt partide ateiste, anti-naționale și imorale, trădătoare de
țară? Ei sunt neomarxiștii și globaliștii atei, care și-a însușit ideologia
LGBT și de gen, pentru care nu mai există familie, mamă, tată, băiat și fată,
cu centrul de putere totdeauna în afara țării.
Exemplul cel mai clar: toți acești ”de dreapta” s-au opus virulent
referendumului pentru familie! Cu toți Ludovicii și Barnii și Drulii și
Tomacii, în frunte cu ”generaaaaalul Iohannis”! Ei n-au nicio legătură cu
dreapta și nici măcar cu stânga clasică și democratică, unde accentul s-a pus
pe ideea de social, dar fără a ajunge niciodată la ateismul criminal și
prigonirea creștinilor. Ateismul extrem a fost adus de bolșevici, adevărații
părinți ai PNL, USR... de azi! Ei sunt nu dreapta, nu stânga, ci ”DREAPTA
DRACULUI”, ateistă, anti-națională și anti-umană! NU-I MAI VOTAȚI, ROMÂNI, CĂ-L
VOTAȚI PE DRACU!”
Bismarck: "Politicianul se gândeşte la următoarele
alegeri, omul de stat la următoarele generaţii."
Bogdan Diaconu:
”Ne lipsește o expertiză
psihiatrică a acestui delir politic care nu are nicio legătură cu oamenii
normali, cu viața lor chinuită, cu prețurile în creștere, cu lipsa locurilor de
muncă și cu lipsa de perspectivă în general. Săgețile zboară dintr-o parte în
alta ca și cum totul merge ca pe roate și, din lipsă de ocupație,
reprezentanții clasei politice nu mai au nimic de făcut decât să tragă cu
praștia unii într-alții. *** Ne-am săturat de clasa politică din România! Schimbatul eternei Opoziții cu
eterna Putere în care jucătorii sunt mereu aceiași nu duce nicăieri. Ne-am
săturat de clasa politică a ultimilor 25 de ani care a dovedit că nu crede în
nimic, nu are nimic sfânt, nu îi pasă de nimic și care a transformat alternanța
la guvernare a unora cu ceilalți în paradigma eternului același. În felul
acesta, nu se va schimba niciodată nimic! Ne-am săturat de ipocrizia
politicienilor aflați la Putere care promiteau contrariul atunci când erau în
Opoziție, de fapt aceleași lucruri pe care le promit cei aflați ieri la Putere
și care stau acum pe banca de rezervă. În felul acesta, promisiunile și bunele
intenții rămân mereu în Opoziție, oricine ajunge la butoane le lasă moștenire
celor pe care i-a înlocuit temporar, pentru ca să le păstreze și să le conserve
pentru a le trasnmite intacte și neatinse, fără nicio șansă de îndeplinire,
actualilor puternici ai zilei atunci când se vor odihni la rândul lor în
așteptarea următoarei preluări a pârghiilor statului. Ne-am săturat de eterna
moștenire dezastruoasă pe care o invocă fiecare partid când ajunge la putere,
pentru ca să lase în urmă același lucru, ca o minge servită la fileu
următorului rând de potentați care să aibă și ei scuza moștenirii imposibil de
rezolvat. Dacă Opoziția lasă pe băncile pe care le părăsește pachetul de
amăgiri și vorbe frumoase, Puterea încredințează la rândul ei celor care o
preiau șansa unică la invocarea trecutului care nu îți permite să mai faci
nimic în această țară, nimic altceva decât să continui și să adâncești
dezastrul anterior. Ne-am săturat de aceleași figuri eterne ale politicii
românești, rebranduite, spălate de trecerea prin opoziție sau, după caz, chiar
prin pușcărie, devenite brusc îngeri radioși pentru că nu au mai condus țara
câțiva ani, dar gata să o ia de la capăt cu aceeași vervă a incompetenței sau
hoției. Ne-am săturat să-i înlocuim pe unii cu alții, în mare parte mereu
aceiași de 25 de ani încoace, fără ca măcar să ne mai putem iluziona că ne
așteaptă un viitor, când ceea ce trăim este veșnica reiterare a trecutului.
Ne-am săturat ca singurii competenți să fie cei care și-au manifestat
incompetența și priceperea întru binele propriu atât de mult încât au devenit
clasici în viață și nimeni nu se mai miră că sunt acolo pentru că i-au prins și
părinții noștri, îi vedem și noi și, dacă nu vom schimba nimic, îi vor vedea
tot pe scaune și nepoții părinților noștri. Ne-am săturat de ”am vrut, dar nu
am putut”, de ”am vrut, dar nu ne-au lăsat ceilalți”, de ”am fi putut mai bine,
dar totuși am mai făcut câte ceva”. Ne-am săturat ca România să fie împărțită
în băsiști și anti-băsiși, în anteniști și anti-anteniști, în roșii și
portocalii, în stângiști și dreptaci, când de fapt sunt toți o apă și un
pământ, indiferent de culoarea pe care o poartă sau de ideologia pe care o
invocă. Ne-am săturat să fim mânați unii împotriva altora, să căutăm vina
prăbușirii noastre ca nație în celălalt de lângă noi, când peștele de la cap se
împute, iar capetele noastre luminate au depășit de mult epoca putrefacției,
ajungând după atâta amar de vreme într-o zonă a descompunerii pentru care
chimia încă nu a inventat un termen. Ne-am săturat să vedem că în România nu se
poate nimic, nu se poate să avem un drum normal, un oraș curat, un parc
îngrijit, nu se poate să avem un examen necontroversat, o decizie
incontestabilă, o numire sau o funcție nepartinică. Ne-am săturat ca România să
fie țara tuturor imposibilităților în bine, dar a tuturor posibilităților întru
rău, ca prostia și vulgaritatea să domnească, iar educația și bunul simț să fie
ascunse ca o rușine de neacceptat, ca tot ce este bun, adevărat și frumos să
fie stricat, denaturat și distrus, iar locul lor să fie luat de nesimțire,
mitocănie și mult, mult zgomot. Chiar așa, ați observat cât de mult zgomot este
în România? Nu doar pe străzi, unde asfaltul seamănă cu drumurile medievale,
iar contactul lor cu roțile transformă peisajul sonor într-o fabrică imensă, ci
peste tot, în aer, în media, în minți? Ne-am săturat de zgomotul potentaților
care vorbesc tare pentru că nu au nimic de spus și, mai ales, pentru că nu vor
să facă nimic, iar gălăgia le dă sens existenței și justificare funcției. Ne-am
săturat de ultimii 25 de ani la fel de tare cum părinții și bunicii noștri se
săturaseră de cei 45 de ani de comunism. Depinde de noi dacă și următorii ani
vor fi la fel sau dacă vom da restart și vom spune: Ajunge! Vrem altceva!
Bogdan Ilina: "Politica este o mizerie de rang înalt.
Casian Balabasciuc: ”Ce-a mai rămas și nu ne-ați luat?/ Credința? Graiul
căpătat?/ Flămânzi sunteți de jinduiți/ La spirit, hoți nenorociți,/ Care
poporul nu vi-l știți/ Că l-ați uitat!// Nu aveți țară, nici popor,/ Pentru că
trădătorii mor/ De obicei însingurați,// Fără părinți și fără frați,/ De toată
lumea blestemați/ Pe limba lor!// Fără onoare și cuvânt,/ Fără nimic din ce e
sfânt,/ Vă vindeți cui v-ar cumpăra,/ Degenerați de stirpe rea,/ Din neam în
neam și tot așa/ Până-n mormânt.// Voi, pete pe letopiseț,/ Ființe demne de
coteț,/ Care credința v-ați pierdut/ Pe seama neamului vândut/ Făcându-vă că
n-ați știut/ Că n-are preț! // Dar dacă asta este scris,/ Și căile ni s-au
închis,/ Voi orișicât ați încerca,/ Să ne schimbați nu veți putea,/ Până la
moarte vom păstra/ Ce am promis!
Cazacu Nicu Lucian: ”Un preot se despărțea de parohia sa după mulți ani
de slujire. Pe lângă masa de adio, s-au gandit să-i facă și un cadou. Ca peste
tot, a fost invitat și un politician să spună câteva cuvinte si să-i înmâneze
cadoul. Dar ca toți politicienii, a întârziat, și atunci părintele s-a gândit
să umple timpul cu un discurs. - Prima mea impresie despre parohia aceasta
mi-am făcut-o cu ocazia primei spovedanii. M-am gândit că am fost trimis
într-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a mărturisit că furase
un televizor, că le-a furat banii părinților, că a mai furat și la locul de
muncă, pe lângă faptul că avea o aventură cu soția șefului. În unele ocazii
făcea trafic de droguri. Și la urmă a zis că i-a transmis o boală venerică
sorei sale. Am rămas înmărmurit... stupefiat... și foarte speriat! Dar după
aceea am cunoscut lume care nu semăna deloc cu acest individ. Mai mult, pot să
spun că a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credincioși,
și că am trăit aici ani minunați! În
acest moment sosește politicianul, așa că l-au chemat repede să ia cuvântul.
După ce s-a scuzat pentru întârziere a început astfel: - Niciodată n-am să uit
când a venit părintele în parohie... De fapt, am avut onoarea să fiu primul
care s-a spovedit la el...
Cetăţeanul Ilfovean: ”Partidul comasat PNL-PSD totalizează 51 de
politicieni condamnaţi penal, care au comasat 180 de ani și 7 luni de
închisoare.
Charles de Gaulle: „Din moment ce un politician niciodată nu crede ceea
ce spune, este surprins când alții îl cred.”*** „Pentru a deveni stăpân,
politicianul pozează în servitor.”
Charlie Chaplin: „Rămân un clovn, nimic mai mult. Asta mă face sa fiu
mult superior unui politician.”
Ciprian Crețu: ”Și ninge peste țară cu minciuni,/ Și ninge peste
țară cu prostie, Că s-au unit tâlharii cei mai buni/ Cu hoți și trădători în
cârdășie.// Ei ne conduc.Poporul i-a ales, / Deștept popor în special de
dreapta,/ Pe cei mai mari tâlhari i-a și ales/ I-a pus în frunte, și li se vede
fapta./ Poporu-a vrut un Cioloș, un Orban, /Un Câțu, un Iohanis la Putere,/ Și
au venit cu clica la ciolan,/ Ei sunt bogații iar poporul piere./ După ce-și
umplu trăistile mari/ Se cam retrag și-n locul lor vin alții/ Mai vânzători de
țară, mai tâlhari,/ Și fură, vând, distrug ca apucații// Și tu, popor, rămâi
sărac și prost,/ De-abia îți târăi traiul de-azi pe mâine,/ Că toate-s scumpe
și traiul e anost,/ Speranța de mai bine nu mai vine.// Că un cizmar, cât țara
a condus,/ A construit și-a dezvoltat o țară,/ Dar cei cu facultăți ce i-ați
adus/ In douăzeci de ani, au prăbușit o țară .// Vin iar alegeri, vă cer ca să
votați/ Pe muncitori, doar cei cu șapte clase,/ Că cei cu facultați sunt
învățați/ Să vă mănânce carnea de pe oase.// Și-acum strigați că-n case vă e
frig,/ Că s-a scumpit și gazul și curentul,/ Iar banii vă ajung de un covrig ,/
Și peste țară, se-așterne falimentul?/ Ieșiți din case și mergeți peste ei,/ Ca
să vă dea mâncare și căldură,/ C-ați pus stăpâni pe țară, doar mișei./ Acum
tăceți și nu mai dați din gură!
Claudiu Iordache: ”În România nu s-a născut încă un Emile Zola care să
acuze clasa politică de situația dramatică în care a ajuns țara! Săracii au
sărăcit, bogații s-au îmbogățit, șarlatanii prosperă iar mujicul român se uită,
fermecat, la televizor în timp ce populația a rămas o victimă sigură în
împietrirea ei colectivă! Cui îi mai îi pasă de ea?*** Slugărnicia înnăscută în
fața sistemului îi convinge pe români să asiste pasiv la deposedarea de
drepturi cea mai elementară. Ei doar delegă puterea, pe care abia o mai au,
unei loterii fraudate în care fariseii puterii, promițând continuu că o dedică
în folosul lor, își administrează profitul personal parazitar făcând politică.
Și asta odată la patru ani și mai tot timpul! Pe mine nu mă mai pot opresa, dar
mă doare continuu faptul că e opresată partea din omenire din locul în care mi
s-a scurs viața! Curtea aceasta neîngrijită în care nu conștiința celor lucizi
și curajoși mai contează, ci societatea care cotcodăcește în jurul meu! Poporul
din Decembrie a pierit ca ulciorul de apă vie care s-a răsturnat în nisipul
originar. Se crede că în Sahara a existat cândva o grădină înflorită. Tot așa
putem spune că grădina înflorită cândva a a revoltei românilor de acum 30 de
ani s-a ofilit! Trăim astăzi în pustiul sufletelor noastre adânc împietrite!
Degeaba clopotele cerești mai bat pentru slava pierită a neamului trecut, în
lumea hâdă de pidosnici: lacomi, ipocriți, demagogi, sperjuri, duplicitari,
vicioși, impostori, oportuniști, colaboraționiști, complici, venali, egomani,
parveniți, desfrânați, sluți ai spiritului moral mânjiți de dorul puterii,
sufletul frumos a murit pentru România!România nu mai are în acest moment
suflete care să-i apere moșia! Doar proști, doar lacomi, doar vânduți, doar
căpiați, doar cu mintea năucă!„Elitele care vor sa controleze totul sunt tare
ingrijorate […] Pentru ele oamenii de rând, adică populația, sunt doar niște
vite bune de pus la jug și/sau consumatoare inutile de resurse. De aceea, în
lăcomia și nebunia lor, oligarhii […] au impresia că […] va rămâne din ce în ce
mai puțin din ceea ce ei consideră ca este doar al lor și nu vor să-l împartă
cu nimeni…” (Dan Tănăsescu)«Clasa politică postdecembristă nu a avut –
indiferent de partid – nici un proiect naţional. A avut, în schimb, un unic
gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al
îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi
jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor
atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Când,
peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, „nu vor ajunge
blestemele” pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o
mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn.Dar clasa
politică nu şi-ar fi putut desfăşura „opera” nefastă dacă în calea ei ar fi
întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a
spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani – spiritul civic
se naşte la oraş! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită,
călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga
observase, în 1916, acelaşi lucru). Clasa politică din România este întocmai ca
un răufăcător sigur de impunitate. Şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic,
atunci de ce n-ar jefui în continuare?» (Acad. Florin Constantiniu) “Teribilă
este singurătatea popoarelor trădate de elitele lor!” (Ilie Bădescu)Terribil
este destinul unei țări trădate de cei care o trăiesc cu spatele la ea!Aderența
la mizeria umană este maximă în România! Suntem frați de cruce cu infractorii!
Cazul, repetabil, Băsescu!Complexul Stockholm și alegătorul român! Alegerile
2019!Nici măcar nu le trece prin minte că au dreptul la revoltă! Mulțimea asta
de șerbi înnăscuți care țin mai mult la partidele lor corupte decât la Țara
lor! Fiii avortați ai maternității românești!Există în spatele nostru o lume
simplă care nu a învățat decât să se supună și să fie exploatată!România de
astăzi – jucăria stricată a unei generații care în rugăciunea creștină „Tatăl
nostru” a introdus cuvântul „profit” !Pentru ei, de trei decenii, lucrurile
merg ceas! Pentru voi, nu!Ce vă este atât de greu să înțelegeți că toți cei
care vă sărăcesc astăzi sunt foștii oameni ai lui Ceaușescu? Dacă o duci un pic
mai bine nu înseamnă că o vei duce mereu mai bine!Problema nu este că liberalii
au venit la putere, problema este că a venit la putere o altă culoare a părului
lupilor!Cum poți convinge un român cinstit să nu voteze cu tâlharii?Frați de
cruce cu infractorii!Nu sunt aleșii poporului, sunt aleșii celor ce vi-i bagă
în față!Greu mai înveți un câine să-și părăsească stăpânul care îl bate!Cândva
erați sfătuiți să vă tratați bolile bând urină, astăzi sunteți sfătuiți să vă
votați politicienii! Nimeni nu s-a vindecat de cancer bând urină!Să nu le cedăm
avutul nostru sufletesc! Suntem dintotdeauna agenții intereselor altora!Cine ar
fi putut gândi că în Decembrie 1989 oamenii și-au dat viața doar pentru a
îngrășa borhotul burgheziei de astăzi?Oligarhia comunistă!Voioșia cu care se
merge la abator impresionează!Văzând la ce se întâmplă acum în țara asta puțin
români iubesc România! Numai ignoranți, numai saltimbanci, numai marionete!A
reapărut frica! Pensiile, frigul, austeritatea, sărăcirea! O fantomă umblă prin
România! FMI-ul!Acum puteți tăia în voie salariile, pensiile, locurile de
muncă, căzuți cum ați ajuns sub jugul românilor non-români! (Altfel spus, l-au
reînviat pe Băsescu! Un Regim Băsescu fără Băsescu! De ce îi resuscitați
cadavrul cu sângele vostru?). Ateism, lgbtq, migranți, vaccinul obligatoriu,
avorturi la liber, păgânism-postmodern după modelul tutorilor din afară.E
trist, dar adevărat: noi ne jefuim țara!Câtă vrme votați cu un hoț ori altul nu
vă veți găsi bunăstarea! Fie ea sufletască!La 30 de ani de la Revoluția Română
securiștii mișună printre noi ca crocodilii pe Nil! (Cacofonie voită!) Când o
duceți mai bine amintiți-vă că unii au murit pentru asta! Când o duceți mai rău
să nu uitați că voi sunteți vinovați pentru ceea ce vi se întâmplă!
Corina Băcanu: ”Stau lipită de televizor să urmăresc moțiunea. Și
sunt filmați diverși parlamentari care arată, abolut toți, ca niște hiene
încolțite care nu au mai mâncat de 70 de ani. Cu priviri rătăcite și febrile,
toți cu telefoanele la ureche vorbind precipitat ca niște valutiști cu mărci și
lanțuri de aur în buzunare, speriați de sunetul lung al sirenelor. Toți
negociază, toți tranzacționează, promit, li se scurg șiroaie de transpirație pe
tâmple, sunt disperați să strângă voturi, să le fie bine, să nu piardă ceva. Cucoanelor
li se prelinge fondul de ten pe gulerul cămășilor albe și rujul li se topește
în sus pe boturile prea pudrate. Sunt cu toții siniștri. Unii dintre ei nu au
fost văzuți sau auziți niciodată, acum au ieșit din grote cu ochii mijiți de la
prea multă lumină, ca să semneze condica.nPe toți ăștia îi macină binele
românilor. Toate eforturile astea sunt pentru bunăstarea noastră. Acești eroi
se zbat pentru România. Grețos.
D.I-S le-a spus parlamentarilor că nu i-a văzut că se
rățoiesc la puterile străine care ne dau lecții în propria țară, încălcând
toate regulile diplomatice, și care se implică în problemele interne, mai ales
de justiție, în schimb am văzut prostia și sclavia unor miniștri și
prim-miniștri care își cer scuze de la statele străine pentru că tot ele și-au
bătut joc de români.
Daniel Dragomir: "Nu mai avem forțe politice autentice, doar
birlici penibili care ascultă de alți birlici și mai penibili”
Daniel Ilie Gașpar: ”Ăia care spun că “salvează” lumea, când o să
strigați la Dumnezeu o să vă întâlniți și cu mine. Suntem înconjurați mai mult
de oameni care luptă doar pentru ei, pentru funcțiile lor. Vă vindeți unul pe
altul. cum l-a vândut Iuda pe Iisus.
Daniel L: ”Lumea merge inainte si menirea politicii
imbraca forme noi. Cei de stanga devin de dreapta, cei de dreapta… nu stiu pe
ce lume traiesc!
Elena Bîrchi Cãruntu: ”Ia luați seama derbedei, parveniți și pui de lele;/
Că nu-i țara câștigată la barbut și păcănele,/ Nu-i sămânța ăstui neam numai
pleavă și neghină,/ De-o tot sfâșiați decenii la tocmeala cea străină!/ N-ați
stat voi cu pieptul gol înainte la vrăjmași/ Să ajungă glia sfântă la cheremul
unor lași/ Cine v-a permis vreodată să luați bani cu împrumut,/ Pentru ca
românii simpli să se-întoarcă în trecut?/ Ne-ați luat singura cărare ce ducea
fii spre carte,/ Și-ați pus lanțuri și zăvoare peste a noastră libertate!/
V-ați chemat la prăduială neamul vostru pân'la unul,/ Îngropând în datorii
pentru veacuri biet românul/ Ne-ați împrăștiat prin lume cu nevoile-n spinare,/
Să puteți rămâne voi ștabi și lideri la prădare,/ Ce încălzește pe sărman,
de-îndreptați arătătorul,/ Spre tâlhari din clica voastră, ce-au-înfometat
poporul?/ Câte ogoare ați muncit, câte școli ați ridicat ?/ De când cu minciuni
alese plebea asta v-a votat?/ Nemernici voi și rasa toată, ce-a zămislit doar
trădători,/ Vă credeți de neînlocuit și poate chiar nemuritori,/ Să nu uitați
că noi cei mulți,ne învățăm și cu necazul,/ Dar vouă când o veni vremea, pe
unde vă spălați obrazul,/ Când nici istoria nu-înghite atât de multă
înșelăciune/ Și va veni un ceas amar când măreția voastră-apune/ Când pietrele
unui mormânt, vor astupa din mârșăvii,/ Atunci în fruntea ăstei țări, din voi
nici urmă n-o mai fi!
Esop: „Pe hoţii mărunţi îi trimitem la închisoare, iar pe
cei mari îi numim în funcţii publice.”
Eugen Dărângă: ”Nu avem bolizi la poartă,/ Limuzine prin parcări,/
Nu ne-am supărat pe soartă,/ Că n-avem ce aveți voi,/ Nu ne-am cocoțat,
vreodată, pe ierarhicele scări,/ Avem inimă curată și, mereu, multe nevoi.// Nu
avem vile, piscine,/ Gărzi de corp, bani de ruletă,/ Nici tezaurele pline,/
Dar, luptăm la baionetă,//Cu facturi, cu sărăcia,/ Cu pornirile șovine,/
Existenta, chiar, îi doare,/ Pe cei mulți, din România.// Voi v-ați cocoțat pe
funcții/ Și-ați uitat ce ați promis,/ Paranteze-s și disjuncții/ În sistemul compromis,/
Ați ales numai arginții/ Și trădarea unei nații,/ V-ați uitat bunii, părinții,/
Vă făliți cu decorații.// Ați uitat tot ce înseamnă/ Naționalism, iubire,/
N-ați făcut nimic, vreodată,/ Pentru-a noastră regăsire./ Ziduri puneți între
noi,/ Garduri, în ZI DE UNIRE,/ Nouă clasă de ciocoi,/ N-aveți țară, nici
simțire.// Ne dați frânghia, săpunul,/ Scaunul, tot voi ni-l dați,/ Nu dați
înapoi niciunul,/ Toți vreți să ne spânzurați// Fără milă-l oferiți,/ Să-l suim
, azi, ne convingeți,/ Criminalilor plătiți,/ Cu piciorul, îl împingeți.//
N-aveți mamă și nici tată,/ Nimic sfânt, nici Dumnezeu,/ Vă gândiți numai la
plată,/ Să vă îngrășați cu "seu",/ Țara le-ați vândut-o lor,/ Cu tot
ce-a avut în ea,/ Cu stindard, cu tricolor,/ Toată România mea.// Blestemați să
fiți în veci, fii de draci și de năpârcă,/ Voi, aleșii ăstui neam,care-i
pregătiți sfârșitul,/ Vrem să ne lăsați în pace, să vă luați averea-n cârcă,/
Să plecați unde veți vrea, să vă luați cu voi și jilțul./ .....cu prosciutto,
caviar, cu homari și cu ricota,. Să plecați cu toți la naiba....undeva, prin
Europa.
Frans Timmermans: ”Reprezentantii, dupa ce ca sunt hoti, sunt atat de
prosti incat isi inchipuie ca pot pacali pe toata lumea.
Gaius Baltar: ”Ce este greșit la clasa politică occidentală?
Există mai multe motive pentru care lumea non-occidentală rupe din ce în ce mai
mult legăturile cu Occidentul. Unul dintre ele poate fi descris drept
„decalibrarea diplomației” în Occident, fenomen care se referă mai exact la
abandonarea aproape totală a diplomației de către liderii și diplomații
occidentali. De altfel, acest fenomen nu a început cu războiul din Ucraina, ci
cu aproximativ un an mai devreme. Ceva s-a petrecut imediat după alegerea lui
Joe Biden, ceva ce pare să fi dezactivat gena diplomatică occidentală, ca să
spunem așa, activând în schimb gena amenințării. Nu că a existat prea multă
diplomație înainte, dar situațiile întotdeauna se pot înrăutăți. Exact asta s-a
și petrecut. Doar prăbușirea diplomației nu prea descrie cât de rea a devenit
situația. Comportamentul liderilor americani și europeni a devenit din ce în ce
mai deranjant și orice aparență de raționalitate a fost abandonată. Este
imposibil să asculți liderii occidentali fără a ajunge la concluzia că ceva
este foarte greșit în ceea ce-i privește. În primul rând, ei par să-și fi creat
o lume proprie fantezistă cu susu-n jos în care singura regulă este ca
adversarii să fie demonizați. Xi Jinping și Vladimir Putin sunt amândoi Satan
însuși, Rusia încă pierde, iar Occidentul este încă atotputernic, nemaivorbind
de faptul că reprezintă culmea justiției, libertății, democrației și culturii.
În al doilea rând, par că nu pot să deschidă gura în public fără să insulte
lumea non-occidentală. Nu mai știe nimeni de când a trecut o zi fără ca oricare
dintre Joe Biden, Justin Trudeau, Annalena Baerbock, Ursula von der Leyen,
Josep Borrell și Emmanuel Macron să nu mai insulte pe cineva. Comentariul lui
Borrel despre Europa că ar fi o grădină și că restul lumii este o junglă este
punctul culminant al acestui trend, pentru că știm cu toții cu ce sunt asociate
junglele: nesiguranța și moartea. Presiunea care ajunge la elitele politice
occidentale le face pe acestea să nu poată ține capacul peste emoții și opinii.
Nu își mai pot ascunde ura față de oricine le rezistă sau care, pe bună
dreptate, îi contestă sau pur și simplu îi disprețuiesc. Gândirea și
standardele lor duble și obsesia că au dreptate, care le justifică orice
acțiune în timp ce condamnă orice reacție a adversarilor lor, sunt vizibile
pentru toți și provoacă dezgust oricărui cetățean cu simțul echilibrului. Toate
acestea, precum și absența lor totală de competență și abandonarea totală a
realității, sunt simptomatice pentru un anumit tip de oameni. Nu este o
coincidență, așa cum vom vedea în raționamentele ce urmează. Cultivarea „grădinarilor”
Nu este un secret faptul că clasa politică occidentală trece printr-un proces
de sElecție înainte de a-și reprezenta propriile electorate. Au fost înființate
diverse programe pentru a recruta și îndoctrina tineri promițători pentru
poziții de conducere în guverne și pe alte paliere ale reprezentării statelor.
Unele dintre aceste programe sunt opace și funcționează la nivel personal, în
timp ce altele au o „funcție de sondare” și sunt deschise, cum ar fi programul
„tineri lideri globali” al WEF. Un număr semnificativ de oameni de nivel înalt
sunt implicați în această acțiune de recrutare, inclusiv agenții „statului
subteran” Klaus Schwab și George Soros. Un succes recent al acestora este Nikol
Pashinyan, care a fost reconfigurat exact ca o dronă sinucigașă care vizează
dezintegrarea poporul armean și colonizarea de către Occident a respectivului
teritoriu. După selecție și îmbunătățire ideologică, acești lideri sunt
asistați să se infiltreze în guverne și organizații din întreaga lume, așa cum
s-a lăudat în mod public Klaus Schwab. Dacă reușesc, ei sunt protejați și
asistați la fiecare pas și apoi se retrag la un „călduț” loc de muncă bine
plătit la o organizație internațională, ca recompensă pentru serviciul și
loialitatea lor. Este o recompensă pentru jaful pe care l-au făcut împotriva
propriului neam. Asistența și protecția sunt de obicei efectuate de organizații
guvernamentale sau supranaționale, inclusiv organizații ale UE și diferite
servicii de informații, cu rolul de a le întări imaginea. Ieși din rând și va
fi un scandal. Dacă ești liderul unei țări, va avea loc o schimbare de regim.
Acest proces are scopul atât de a asigura loialitatea celor recrutați, cât și
de a-i menține pe ceilalți la rând. Acest proces de punere în aplicare a fost atât
de eficient încât a reușit să înfrâneze aproape întreaga elită politică din
Occident, în special pe cei care nu au fost recrutați. Toată lumea merge pe
coji de ouă și nimeni nu îndrăznește să conteste politicile desemnaților
„statului subteran”, altfel vor exista consecințe. Suportul media controlat de
aceiași demoni va fi eliberat și s-ar putea chiar să fie înlocuiți. Au existat
o serie de schimbări de regim în Occident în ultimii ani care au făcut parte
din acest proces de punere în aplicare, de exemplu, în Grecia, Italia, Austria,
România și chiar în Islanda și poate chiar și-n SUA. Puțini sunt cei de la
putere care ar îndrăzni să spună ceva, pentru că misiunea lor este exact aceea
de a-și distruge propria țară. Atât de eficient este acest program. Orice
specialist în recrutare îți va spune că este nevoie să găsești persoana
potrivită pentru orice job. Personalitatea respectivului este necesar să se
potrivească postului în cauză și, prin urmare, este necesar un proces de
selecție eficient. Formarea poate fi, de asemenea, necesară pentru a asigura
metode adecvate de lucru, motivație și altele. Elitele noastre politice
occidentale trec prin acest proces ca orice alți solicitanți de locuri de
muncă. Ei sunt selectați în funcție de sarcina care le-a fost încredințată să o
îndeplinească și primesc un antrenament care, să spunem, le afectează puțin
ego-ul. Aceste procese de selecție și instruire, precum și sarcina stabilită
înaintea lor, explică de ce liderii occidentali sunt așa cum sunt și de ce toți
se comportă la fel ca și cum ar fi fost fabricați pe bandă rulantă. Misiunea
Descrierea misiunii care a fost atribuită elitei politice occidentale ar fi un
proces mult prea îndelungat, prea vast pentru acest articol. Cu toate acestea,
nu este chiar un secret, deoarece a fost discutat public de multe ori de membri
de rang înalt ai „oligarhiei globaliste” precum Klaus Schwab și Yuval Harari,
care sunt ideologii principali ai întunericului, un fel de moderni Alfred
Rosenberg și Joseph Goebbels. Ascultați-i cum vorbesc și veți înțelege. Dacă ar
fi să descriem sarcina în termeni simpli, ar putea fi asemănată cu spălarea
forțată a creierului unui om pentru a-l remodela complet. Aceasta se face prin
distrugerea completă a persoanei „inițiale”, apoi reconstruind și remodelând
rămășițele distruse în ceea ce doriți. Metoda folosită se numește „fracturarea
sinelui”, în care identitatea și voința persoanei sunt distruse prin presiune
și abuz extrem, până când aceasta devine complet dependentă de agresorul său.
Apoi remodelarea poate începe. Acest proces exact se desfășoară acum asupra
societăților occidentale. Implică deconstrucția completă și reconfigurarea
fiecărui aspect al societății, inclusiv a oamenilor. Din acele rămășițe
spulberate, se poate modela un tehnogulag utopic, în care oamenii există doar
ca parte a unei grădini perene gestionate de „grădinarii întunericului” sau ca
parte a unei mașinării infernale. Aceasta este sarcina care i s-a atribuit
elitei noastre politice. Sunt în esență numai lucrări de demolare. Este brutal
și sângeros, iar acesta necesită un anumit tip de oameni, bestii mai curat
spus. Persoanele potrivite pentru job Nu poți angaja pe oricine pentru un
genocid cultural, etic și moral și literal, chiar nu există cu adevărat multe
opțiuni. Ai putea să cauți psihopați, dar s-ar putea să ai probleme de
loialitate cu ei și, în mod ciudat, unii dintre ei chiar au în fapt principii
și păreri personale. Ceea ce ai nevoie este o persoană căreia îi place sau
chiar are nevoia de a-și manifesta puterea asupra altora și să aibă și dorința
psihopată de a le altera, cu sadism, viețile. Ai nevoie de o persoană care are
un zel de neclintit pentru cauză și este incapabil să se retragă. Ai nevoie de
o persoană care să poată raționaliza orice acțiune, fără a fi afectată de atrocitatea
acesteia. Ai nevoie de o persoană care poate fi spălată pe creier și controlată
ca o maimuță dresată. Ai nevoie de o persoană care să-și poată distruge propria
casă fără să-și dea seama de ceea ce face. Ai nevoie de un narcisist.
Având în vedere care este sarcina, nu există altă opțiune. Nimeni altcineva nu
poate fi de încredere pentru a efectua lucrările necesare. Aceasta explică de
ce atât de multe dintre elitele noastre politice sunt atât de asemănătoare. Ei
nu numai că au personalități similare, dar folosesc și raționalizări și
comportamente similare. Narcisiștii sunt oameni foarte standardizați. Dar ce
sunt narcisiștii și de ce sunt ideali pentru lucrările de demolare ale
societăților occidentale? Un narcisist este o persoană cu conștiința de sine
atât de scăzută încât nu își poate dezvolta o identitate de sine fără ajutorul
altora și căruia i s-a spus că este mai bun și/sau mai inteligent decât alții.
În plus, are o mare nevoie emoțională și dependență de ceilalți. El dezvoltă un
model de sine care este umflat, nerealist și în conflict constant cu
realitatea. El are nevoie să controleze mediul, inclusiv pe alții, pentru a
păstra acel model intact. Succesul în menținerea acestui control îi aduce un
adevărat tumult emoțional, în timp ce provocarea pierderii frâielor duce la o
prăbușire emoțională. Narcisistul poate și este nevoie să fie capabil să
raționalizeze orice comportament, pentru că altfel ar fi necesar să
conștientizeze că este un om rău din cauza a ceea ce le face altora.
Raționalizările constante generează disprețul față de ceilalți, în timp ce
provocările generează ură. Deoarece eul narcisistului se bazează de la început
pe o minciună, orice sistem de credință îi poate fi alimentat, atâta timp cât
alimentează minciuna. Orice credință care îi va spune narcisistului că este mai
bun și mai inteligent decât alții, va fi acceptată. Toate „chestiunile actuale”
din societatea occidentală, inclusiv schimbările climatice, justiția socială,
acțiunea afirmativă, drepturile LGBT, Ucraina și energia curată, sunt sisteme
de credințe construite cu grijă, dezvoltate pentru a spăla creierul
narcisiștilor astfel ca aceștia să facă anumite acțiuni. Aceste anumite acțiuni
implică întotdeauna distrugerea a ceva. Elitele noastre politice alese cu
atenție sunt ținta acestei spălări a creierului, împreună cu partea populației
cu model de sine suficient de narcisist pentru a fi spălată cu ușurință pe
creier, populație care ar putea fi până la o treime din populațiile occidentale
în prezent. Când narcisistului i s-a spălat creierul cu aceste sisteme de
credințe, aceste sisteme vor fi interiorizate. Ele au devenit o parte a sinelui
și este necesar să fie alimentate și apărate. Pentru aceasta, orice acțiune și
minciună poate fi justificată. Orice provocare va fi luată personal și este
necesar să fie zdrobită. Abandonarea credințelor nu poate fi permisă, deoarece
ar dăuna sinelui, rezultând tulburări emoționale și anxietate. Prin urmare,
narcisistul nu poate da înapoi, odată pornit pe acest drum. Nu are marșarier.
Procesul de spălare a creierului. Procesul de selecție a elitelor noastre
politice implică identificarea unor astfel de oameni și apoi dezvoltarea lor în
continuare. Forumurile cu invitații pe scară largă, inclusiv forumul WEF și
diverse forumuri pentru tineret, sunt în esență operațiuni de cercetare.
Candidații buni sunt selectați și dezvoltați în continuare în alte întâlniri și
la nivel personal. Convențiile, cum ar fi convențiile ONU privind schimbările
climatice, sunt apoi folosite pentru menținerea spălării creierului, pentru
introducerea de noi programe și ca evenimente sociale de afirmare reciprocă.
Dezvoltarea, adică spălarea creierului candidaților, are două elemente
principale: elevarea sinelui și sistemele de credințe structurate. Elevarea
sinelui Esența narcisismului este percepția ridicată a sinelui. Narcisistul
este mai bun și/sau mai inteligent decât alții. Cu cât eul este mai înalt, cu
atât este mai mare nevoia de control asupra mediului și cu atât raționalizările
sunt mai mari. Acest aspect crește capacitatea de a justifica fapte greșite tot
mai mari față de ceilalți, inclusiv până la genocid în cazuri extreme. O parte
importantă a dezvoltării candidaților pentru elita noastră politică este
amplificarea percepției de sine. Candidatul este răsfățat și i se acordată
multă atenție. I se spune cât de important este și cât de inteligent este. I se
spune cât de importantă este sarcina lui și că oamenii mici nu pot înțelege
niciodată. El este făcut să se simtă excepțional. Dacă acest proces are succes,
„nivelul” narcisistic al candidatului poate fi reglat într-un asemenea grad,
încât el poate fi convins că trebuie să-și distrugă propria cultură sau
națiune, crezând în continuare că este o persoană bună și că face un bine
celorlalți, aceia care „nu pot să înțeleagă”. Unii pot fi mutați atât de
„sus”, încât aproape că vor începe să creadă că sunt zei și vor folosi
metode extreme pentru întărirea emoțională a sinelui, inclusiv abuzul fizic
sistematic, chiar și asupra copiilor. O „reglare” relativ ridicată a sinelui
este necesară pentru sarcina care a fost atribuită elitelor noastre politice.
Sisteme de credințe structurate În timp ce procesul de „înălțare” mărește
narcisismul, sistemele de credințe structurate sunt concepute pentru a-l
îndrepta pe narcisist în direcția aleasă. Ele sunt practic „pachete pentru
spălarea creierului” care sunt concepute pentru a se potrivi sinelui gonflat al
narcisistului și pentru a-i hrăni orgoliul. Multe ideologii politice
funcționează exact așa, iar unele sunt aproape în întregime bazate pe emoții
pentru a le fi sporite efectele. Sistemele de „credințe” folosite pentru
candidații noștri sunt oarecum limitate, deși toate au un scop comun. Acestea
conțin un element de spălare a creierului care îl face pe candidat să se simtă
special și îi permite să-și arate virtutea altora. Acestea conțin, de asemenea,
instrucțiuni specifice despre cum să reacționați la elemente potrivnice, care
sunt de obicei amenințări reprezentând contestări și despre ce și cum să
atacați și să distrugeți pentru a elimina respectiva amenințare. Un exemplu în
acest sens ar putea fi CO2-ul. Narcisistul care a fost făcut să creadă că
acesta este o amenințare, va lupta pentru a salva Pământul. Această credință îl
transformă într-un cruciat definitiv, dotat cu o înțelepciune specială pe care
este convins că ceilalți oameni nu o au și care primește pe tot „traseul”
îmbărbătări de la alți narcisiști. Răspunsul programat este oprirea producției
de energie și interzicerea mașinilor. Metanul este și el o amenințare, așa că vacile
trebuie interzise. Persoanele LGBT sunt persecutate, așa că libertatea de
exprimare trebuie interzisă. Rusia este o amenințare, așa că rușii trebuie
persecutați și uciși, iar Rusia trebuie să fie destrămată. Deoarece distrugerea
este o soluție la o problemă îngrozitoare, distrugerea devine o virtute pentru
narcisist. Cu cât este mai multă distrugere, cu atât sinele îi este mai întărit
și mai vertical și cu atât mai puternic se simte narcisistul. Aceste două
procese programează în esență elitele noastre politice ca pe niște roboți.
Programul manipulează și ridică percepția de sine, specifică o amenințare și
apoi le este indicat ce să distrugă. Unele dintre elitele noastre înțeleg cel
mai probabil ce se petrece de fapt, deși nu vor recunoaște niciodată că au fost
spălate pe creier și manipulate. Ei văd imaginea de ansamblu și privesc
distrugerea societăților occidentale ca fiind necesară pentru viitorul glorios
pe care și-l imaginează. Este o înțelegere pe care narcisiștii mai evoluați o
pot raționaliza. O mare parte, totuși, consideră că doar rezolvă punctual
probleme. Totuși, indiferent de cât de mult înțeleg, toți au fost manipulați și
îndepărtați de umanitatea de bază și programați exact cum sunt programate
dronele sinucigașe. Elitele noastre politice sunt cea mai înaltă formă de
idioți utili. De ce competența scăzută? Una dintre cele mai frecvente întrebări
pe care le pun oamenii recent este de ce elitele noastre politice sunt atât de
incompetente. De când a început războiul din Ucraina, ei au pierdut complet
controlul asupra tuturor. Au judecat greșit Rusia, au greșit sancțiunile și
războiul, au pierdut controlul asupra economiilor occidentale și pierd
controlul asupra lumii non-occidentale din cauza distrugerii „sistemului
internațional”. Ei eșuează în tot ceea ce fac, în absolut totul. De ce asta?
Incompetența este rezultatul parametrilor de recrutare. Au fost recrutați
pentru a distruge, nu pentru a construi sau rezolva probleme. Nu este nevoie de
îndemânare să îndrepți pistolul spre cineva și să apeși pe trăgaci. Este nevoie
de multă îndemânare pentru a extrage glonțul și a repara daunele. Elitele
noastre politice au fost angajate doar să tragă cu arma. În sarcina lor de
demolare, competența nu este deloc necesară. Este nevoie de puțină îndemânare pentru
a distruge chiar și sistemele complicate. Ei doar adoptă legi și reglementări,
iar alții se vor ocupa de restul. Demolarea societăților și economiilor
occidentale este organizată în mod fragmentat. Ele sunt distruse treptat, felie
cu felie, pentru că făcând-o rapid ar speria populațiile. Orice fermier știe că
animalele speriate pot fi periculoase, iar elitele noastre politice înțeleg
acest aspect. Acum însă s-au confruntat cu o problemă majoră.Războiul din
Ucraina și pierderea controlului asupra lumii non-occidentale au provocat haos
economic în Occident, haos care va fi urmat de haosul social. Acest aspect
periclitează întregul castel de cărți de joc mult prea repede și se tem că ar
putea pierde controlul. Este necesar să reacționeze și să rezolve aceste
probleme, dar nu știu cum pentru că pur și simplu sunt incompetenți. Toate
aceste provocări și eșecuri fac ca modelele lor de sine să fie contestate, ceea
ce are consecințe emoționale grave pentru ei și așa că ele escaladează nivel cu
nivel. Ei strigă la oameni, insultă oamenii, inventează explicații delirante și
apoi se retrag în negare absolută. Toată lumea poate vedea asta, inclusiv
liderii lumii non-occidentale. Nimeni nu vrea să vorbească cu elitele noastre
politice în aceste zile, pentru că un narcisist care își pierde controlul nu
este plăcut să-l ai în preajmă. Deci, ce se află exact în spatele incompetenței
lor? Sunt două aspecte principale. În primul rând, aceștia nu au capacitatea de
a-și conștientiza propriul sine, nu au capacitatea de „a se privi în oglindă”.
Oamenii cu conștiință scăzută de sine nu își pot evalua în mod corespunzător
propriile procese de gândire și prin urmare nu pot evalua dacă fac o treabă
bună sau nu. Când vine vorba de muncă complicată sau creativă, o persoană cu
conștiință de sine scăzută vede o mică diferență între prostii totale și ceva
de substanță. Conștientizarea de sine ridicată este o condiție prealabilă
absolută pentru acest tip de muncă. În al doilea rând, este cerința lor
emoțională de a fi remarcați, știuți, cunoscuți. Tremură fericiți când știu că
„se vorbește despre ei”. Narcisiștii sunt creaturi emoționale, iar emoțiile
copleșitoare și motivațiile bazate pe emoții le blochează pur și simplu
capacitatea creierului de a gândi logic. Toate elitele noastre politice atent
selectate de „ei” pentru scopurile „lor” sunt incompetente exact la unison, din
exact motivele enumerate mai sus. Au fost dresate să funcționeze într-un
ecosistem închis, iar acum au luat contact cu un altul, cealaltă lume,
unde „mesajul” lor repetitiv, isteric și enervant nu are vreo valoare. Iar
singura „competență” ce le-a mai rămas este capacitatea sadică de a ne distruge
economiile, cultura, societățile, sănătatea, credința și libertățile noastre.
George Andrei: ”Simt pe zi ce trece ca nu ma mai reprezinta nimic
din ce se intampla. Si nu ma refer doar la nivelul celor de sus, ci nici in
jurul meu. Si stiti de ce procedeaza asa politicienii? pentru CA POT! Pentru ca
sunt lasati!
George Orwell: „Un popor care alege politicieni corupţi, impostori,
hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.” —
George
Petrovai: ”Am spus-o cândva că oamenii de stat ai României au
murit odată cu Ionel I.C.Brătianu, iar marile caractere româneşti cu mareşalul
ion Antonescu.***” Esenţa politicii
româneşti: Întotdeauna să le faci celorlalţi ceea ce ţie-ţi displace;***” Guvernanţii – oameni sus-puşi, care dau
uitării omenia pentru a putea sluji cu devotament inechitatea;***”în sfertul de
veac scurs, postdecembrismul s-a scremut pentru a scoate la lumină doar
slujbaşi corupţi şi docili, astfel compromiţând însuşi conceptul de om de stat,
precum şi pe acela de mare caracter românesc,
George Simion: ”Politica romaneasca este pe persoana fizica.Partidul
unic s-a divizat in mai multe fractiuni care au interese comune in apararea
privilegiilor pe care le-au dobandit prin hotie legiferata tot de ei.Astazi
avem o oligarhie rosie bine consolidata,o lipsa acuta a unei societati civile
reale,un electorat extrem de dezorientat ca efect al slabei educatii
politico-democratice! Cu alte cuvinte,noi mojicii,ne-am trezit cu o burghezie
comunista lacoma si distructiva,incapabila sa lupte in interes national!”
Gheorghe Piperea: Unele partide politice își obligă membri care au ajuns
euro-parlamentari să achite o “cotizație” de 10% din salariu. Performerul
zeciuielii este USR - partidul purilor și al profesioniștilor nu iartă nimic în
această privință: tocmai ce s-a declanșat un mega-scandal pe motiv că Cioloș și
ceilalți trei euro-parlamentari care au părăsit USE nu au plătit zeciuiala. Dar
și PNL e tot pe-acolo. Zisa zeciuială se practică și în cazul primarilor și,
cel mai probabil, și în cazul sinecurilor dobândite “pe merit” în întreprinderi
sau instituții publice. Chestia e că salariile respective sunt plătite de UE
din bani publici, adică din banii noștri. Știați că finanțați fără să vreți
partide de salvatori și partide de driapta anti-corupțe? Nu știați. Acum știți.
V-o spune cel mai progresist-globalist ziar, Libertatea. Chestia mai e că
zeciuiala asta pare a fi un folos ne-cuvenit partidului: e o taxă pentru
accederea în Parlamentul UE, unde sunt
salarii babane (7-8 mii de euro lunar, plus alte beneficii). Păi, cum sună asta
în raport de sloganul “fără penali în funcții publice”? Chestia mai e că oricum
partidele (euro)parlamentare iau subvenții babane de la stat, adică de la noi.
Zeci, chiar sute de milioane. Deci, la ce le mai trebuie și zeciuiala? Păi,
frau Kovesi, ce facem domne? Uite, vă somează și Libertatea să luați atitudine!
Georges Clemenceau: „Toată lumea poate face erori pe care să le impute
altora: asta înseamnă să faci politică.”
Grid Modorcea: ”Numai că la noi nu există o opoziţie reală. Nu am
văzut-o. Cei care spun că reprezintă opoziţia, au fost până mai ieri la putere,
s-au numit USL, dar i-a stricat damblaua puterii, i-a ameţit, i-a amestecat şi
reamestecat, au apărut alte partiduleţe conduse de muieri, alte cârje conduse
de puşcăriabili, a ieşit o ciorbă politică murdară, plină de gunoaie, ca
invazia de şobolani din Dolj, care a distrus toată producţia agricolă!
Henry Louis Mencken: „Un politician bun este la fel de neconceput ca un
hoţ cinstit.
Horia Scarlat: ”Cât de rău ne poate face o clasă politică în care
corupția începe să intre într-o normalitate înspăimântătoare? Cât rău ne poate
face o clasă politică în care armate de așa pretinși ideologi o vezi jonglând
între stânga și dreapta, între minciună și oportunism, invocând interesul
național pe tonul unor mari specialiști în concepte profunde, pline de
patriotism, din care la sfârșitul unui ciclu electoral ne trimit pentru a nu
știu câta oară nota de plată? Sau cât rău ne poate face o clasă politică în
care actorii sunt acele personaje hilare care nu au reușit niciodată să se
ridice dintr-o victorie reală în procesul unor alegeri directe, ca rod al
experienței lor politice semnificative, ci numai în baza unor relații personale
atât în interiorul structurilor politice pe care le reprezintă într-un anumit
moment, cât și în afara lor, prin care diverși păpușari își asigură interesele
personale, susținând „anonimii politici”.Și cât rău mai lăsăm să ne facă acei
oameni care comportându-se ca niște păpuși, sub sforile unor finanțatori
ascunși sub umbrele democrației, îi regăsești în lista celor care nu au făcut
nici măcar efortul de a pune pe picioare o simplă organizație politică și pe
care îi descoperi mai târziu cum au folosit-o pentru puțin timp în ai propulsa
în funcții ce pretind că le-au câștigat ca rod al muncii lor politice de
partid? Cât rău poate face unei națiuni un partid fără ideologie? Nu cumva este
la fel de important și de grav ca răul pe care îl poate face un om politic
format într-o astfel de formațiune politică? Dar faptul că aceștia, într-un
timp destul de scurt, se vor răspândi cu ușurință pe toată scena politicii
zilelor noastre, aidoma unui cancer care urmează a ne măcina în continuare din
interior. Fapt demonstrat recent, când peste jumătate din membrii aleși în
parlament, din partea unui partid de televizor, îi regăsim astăzi în cu totul
alte formațiuni politice. Iar asta la numai doi ani de când au fost aleși, de
când ne-au mințit că ei sunt altfel. Totuși neuitându-i pe cei care trezindu-se
în opoziție au preferat puterea, ca veșnicii traseiști, bineînțeles pentru
„interesul național” singurul „interes” invocat de altfel. Cât timp va fi
necesar istoriei să repună lucrurile într-o ordine firească instaurând mult
râvnita normalitate printr-un efort depus de noi toți? Ce viitor poate să aibă
o încrengătură de interese care, în locul politicii eficiente și în folosul
celor ce i-au ales, pe care ar trebui să o facă, îi vezi, îi simți cum fără pic
de ideologie, ascunzându-și succesul sub tot felul de afaceri, unele într-o
mare parte destul de dubioase, chiar unele dintre ele regăsindu-se
nesupravegheate de lege, jubilând libere, într-o atmosferă de oportunism
neînțeles și neacceptat de mulți, într-o atmosferă fără pic de moralitate, ne
fac pe unii dintre noi să trăim sentimentul că într-un final trist avem ce
merităm?
I L Caragiale: „Dati-ne drumul din puscarie,/ Dati-ne posturi/ Cu
bune rosturi,/ Dati-ne voie la talharie,/ C-a sta in lanturi/ Cand altii
danțuri/ Trag fara frica sus la putere/ Si cand ei fura/ Fara masura e
anarhie!... Insa... tacere: / Ei au putere!...// Dati-ne ...
Liviu Plesoianu: ”Vă vor spune mâine exact ce veți dori să auziți,
chiar dacă ieri au spus taman pe dos. Sunt conștienți că aproape nimeni nu
verifică nimic... Vă vor lăsa impresia că luptă, ca "politicieni
buni", împotriva "politicienilor răi", chiar dacă vor pleca apoi
la braț chiar cu aceștia ca să-și vadă de afacerile și interesele comune. Sunt
conștienți că aproape nimeni nu își va pune la modul serios această problemă...
Vă vor ține cu ochii lipiți de ecrane zi de zi, seară de seară, cea mai mare
parte a vieților dumneavoastră, chiar dacă știu bine că nimic din ce vă
transmit nu are cu adevărat relevanță. Sunt conștienți că aproape nimeni nu va
lua decizia de a face altceva cu serile sale... Vă vor vorbi despre
"democrație" și despre "puterea votului", chiar dacă vor
continua între timp să facă cele mai stupide lucruri cu banii dumneavoastră
fără să vă consulte. Sunt conștienți ca aproape nimeni nu le va cere
socoteală... Vă vor ține ocupați cu "proiectele",
"programele", "discursurile" și "moțiunile" lor,
chiar dacă nimic nu va fi în realitate despre dumneavoastră... Vă vor cânta
despre "principii" și "moralitate"
Lucian Mindruta: ”Ultima oara cand am avut crestere economica asa de
buna si partide traditionale atat de slabe - 1938 - am fost doar la doi ani
distanta de dictatura, razboi, minoritati persecutate si infrangere totala. Si
dupa aia 50 de ani de mizerie. Eu in locul oamenilor de la putere as vorbi acum
mai mult despre necazuri decat despre succese. Si daca as fi membru in vreun
partid as pune in pozitii de leadership oameni de care lumea nu rade si care cu
adevarat se pot conecta - prin prezenta si discurs - cu poporul roman.
Ioan Ciurescu: "Nu am cerut ca să mă nasc român/Nici nu mă duc
să bat la uși străine./Am ce îmi trebuie, pe șleau o spun:/Voi, cei străini,
cerșiți aur sau pâine./ Românii sunt neaoși, de la născare/Cu mult bun simț,
dar prea mult chinuiți/De ageamii din clase proletare/Ce i-au vrut doar supuși
și umiliți./Voi, care vindeți țărișoara noastră,/Bucată cu bucată la străini,/ Veni-va
într-o zi și vremea voastră,/ Când veți fi hăituiți ca niște câini./Ferească-vă
cel Sfânt de o mânie/Ce clocotește-ncet în al nost' sânge,/Nu v-amăgiți că veți
domni pentru vecie,/Căci iadul e în urmă, vă ajunge!"
Ion Coja: ”Vreme de 25 de ani niciun partid politic, niciun
candidat la preșidenție, nu ne-a oferit un proiect de țară, o viziune coerentă,
articulată, asupra viitorului nostru ca țară, ca popor!
John Quinton: „Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd
luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel.” —
Jose Maria de Eca de Queiroz: ”Politicienii si scutecele de copii au un singur
lucru in comun.Ambele ar trebui sa fie schimbate in mod regulat si din acelasi
motiv. -
Legile lui Murphy: „Politica este arta de a obține voturi de la săraci
și fonduri de la bogați, promițându-le unora protecția față de ceilalți.” —
Maria Diana Popescu: ”La furat căciula românului, nu-i întrece nici tatăl
lui Belzebut.
Marilena Dumitrescu: "Aș vrea să fac toiag pentru nemernici/Și să îi
rup în două, pentru prădat/Distrus-au o țară, în chip de cucernici/Sugând seva
poporului înfometat!/Nici-un cap nu cade în vârtejul gri,/Rămas-a tot la
mica-nțelegere,/Rău și bun, pe toți i-a făcut integri,/Nimic schimbat, o simplă
prelegere!/Luptă degeaba când știu că vor pierde,/Aceeași haită îi dezamorsează/Cu
analfabeți strânși în a lor hoarde,/Primitivismul e la el acasă!/Amalgam de
hiene, făcute din pix,/Îi judecă râzând, fără decență,/Ciolanul primează, al
lor scop e fix,/Noi ne-nchinăm pentr-un strop de speranță!"
Marius Balacon: ”Omul politic este o omidă frumos colorată, o
”minune” a naturii umane care se va transforma într-un magnific fluture.Să nu
mai uzităm de eufemisme și să rostim adevărul tranșant.Politicianul este un
vierme nenorocit.Mare consumator de trufandale și finețuri.Va ”mânca” până va
crăpa și tot un vierme ticălos va rămâne.Nu va fi niciodată vreun fluture
mirobolant. Viermele ăsta roade din noi și se hrănește cu visurile
noastre.Nivelul de obediență și răbdare cu iz stoic de care dă dovadă
societatea actuală este incredibil.Suntem considerați stupizi, inepți,
ignoranți. Cu alte cuvinte...proști.Și asta nu ne deranjează.”Prostirea” asta
programată și atent premeditată va distruge viitorul copiilor noștri.Vor trăi
aceeași viață de netrăit ca noi.Din lanțurile noastre viermii ăștia putrizi vor
făuri cătușele pentru urmașii noștri.Să nu-i lăsăm ”să pună cătușe florilor”
Mark Twain: „Cititorule, să presupunem că ai fi idiot. Sau că ai
fi parlamentar... Dar stai, că mă repet.” **** „Parlamentarul nu este decât un
infractor de rând care face legi în perioada când nu stă în închisoare pentru
vreo crimă de drept comun.” —
Mihai Eminescu: „Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma
lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări
întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” ***” Mizeria
materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului
public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept
vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernamânt. Oricare ar fi guvernul
şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să
lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de alta parte, religia politică
a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de
nimic, pentru a guverna. *** "Caine, ce ai făcut pe Abel? suntem în drept
a vă întreba. De când ţineţi puterea în mână ce aţi făcut cu acest popor pe
care l-aţi momit întotdauna cu fraze sforăitoare şi care nu v-a întrebat
niciodată de unde aţi venit şi unde vă duceţi? Apostoli ai unui liberalism
înşelător, aţi falsificat simţul naţiunei prin promisiuni irealizabile,
considerând negreşit că a promite e nobil, dar a-şi ţine cuvântul e burghez.
Patrioţi făţarnici, v-aţi prefăcut că vărsaţi lacrime pe nenorocirile poporului
şi, îndată ce aţi ajuns la guvern, cea dentâi grije a voastră a fost de-a
arunca sorţii pe cămaşa lui şi de a vă împărţi funcţiunile şi grasele sinecure,
căci niciodată nu v-aţi gândit decât la satisfacerea poftelor voastre
nesăţioase. Aţi întreit dările săteanului, l-aţi executat cu dorobanţul şi
i-aţi vândut cenuşa din vatră, l-aţi bătut şi torturat prin subprefecţii şi
agenţii voştri şi astăzi pozaţi în apărătorul lui. Aroganţi în cuvinte, când a
fost vorba de fapte aţi îngenuncheat înaintea străinului şi i-aţi oferit faţa fără
să vă gândiţi că palma aplicată pe dânsa o resimţea ţara pe obrazul ei. Cu gura
plină de principie mari, n-aţi neglijat niciodată micele voastre interese şi,
de ani, prezentaţi ţărei spectacolul scandalos ce-l vedem în istoria popoarelor
numai în timpuri de decadenţă; îmbuibaţi însă nesatisfăcuţi, vă certaţi unii pe
alţii, vă acuzaţi între voi de imoralitate, vă aruncaţi în faţă epitetele de
cumularzi şi concesionari – toate acestea în ochii naţiunei uimită de atâtea
turpitudini! Aţi comis păcatul neiertat de care istoria vă va cere compt sever:
acela de a fi zdruncinat cu desăvârşire sentimentul onestităţii între cetăţeni.
Ah! răspunderea vă este teribilă, căci o naţiune coruptă este o naţiune
pierdută. Lumea v-a văzut cu mirare transformându-vă de azi pe mâine în
milionari, fără să poată a-şi explica secretul acestei extraordinare schimbări.
Cetăţeanul onest şi-a zis atunci cu descurajare că secretul avuţiei nu e în
muncă, ci aiurea: îndoiala s-a introdus în sufletul lui, dezgustat, el a
repeţit cuvântul lui Catone: Virtutea e o ficţiune. Exemplul pornind de la cap,
contagiunea s-a lăţit, cangrena a coprins parte din corpul social, şi astăzi
ameninţă să prăvălească naţiunea în prăpastie. Vă trebuie satirici ca Juvenal
şi ca Barbier spre a vă descrie, cu vii culori, opera voastră, de care singuri
vă spăimântaţi. Aţi batjocorit întotdeauna libertăţile publice, cari sunt
patrimoniul poporului, iar nu al vostru, căci aţi introdus tirania
mediocrităţilor patente, aţi înfiinţat o sumă de satrapi în miniatură, cari au
căzut ca lăcustele pe spinarea judeţelor, spre a le exploata şi jefui. Aceia
din voi cari au rămas oneşti au devenit complicii lor, căci n-au avut niciodată
destul curaj patriotic spre a-i denunţa naţiunii indignate. Acum vă uitaţi fără
voie în urma drumului parcurs şi, ca femeia lui Loth, rămâneţi împietriţi de
groază. Vă întrebaţi singuri fără să vă gândiţi că întrebarea ce vă faceţi este
condemnaţiunea voastră: «Dreptatea este ea oare bine aşezată pe puternice
temelii? În loc de a-i aşterne «puternicele temelii» de cari vorbiţi aţi voit
să-i clădiţi un edificiu pe nisip, spre a o lăsa în voia vânturilor.”
Mihai Șora: ”Un partid politic nu este un spațiu de reciclare a
toxinelor private, nici malaxor al caracterelor. Când faci pasul în politică,
nu ești obligat să lași la ușă onoarea, probitatea intelectuală, forța morală –
admițând că ai dispune de asemenea trăsături distinctive; tocmai dimpotrivă:
felul în care te raportezi la confrați și la istoria pe care o aveți împreună
poate fi revelator pentru evoluția ta în politica mare, dincolo de pereții
partidului. Este limpede că un ins cu înclinații autoritare în interiorul unui
grup va avea aceleași reflexe și dincolo de acesta, dacă împrejurările îi pun
la îndemână pârghii de putere. Disputele subterane ajunse la vedere, care nu
sunt altceva decât hărțuieli între tabere, nicidecum poziționări doctrinare
conduse de principii etice, ajustări teoretice sau confruntări loiale, vrajba
și dihonia fragilizează un partid, mai ales dacă el se află la guvernare. Și
este îngrijorător să vezi asemenea eroziuni de imagine care nu vin din asumarea
unor reforme necesare dar impopulare, din curajul luptei cu realitatea de la
firul ierbii, ci din meschine, mediocre și murdare zbenguieli de mațe-fripte.
Care, însă, țin în loc o țară-ntreagă, nevoită să se plieze pe calendarul
partidului.
Mihail Neamtu: Din păcate, defilăm mai departe cu personaje șterse
și inculte, fără replică și prezență de spirit, incapabile să iasă din
punctajul unor tehnocrați anonimi, lipsiți de patriotism și devotament
național.
Mihai Marinescu: ”Politica nu are principii, are doar interese
Mircea Dinescu: "Să-i pui în plin secol 21 unui microb cu ochii
migdalați coroană de rege și să nu-i poți veni rapid de hac după ce te-ai
cocoțat pe lună și ai inventat avioane invizibile de un miliard de dolari
bucata, adica salariul pe 20 de ani al tuturor doctorilor dar mai ales al
pacienților din Romînia, ce demonstrează asta? Întîi că oamenii politici ai
acestui secol sînt de o mediocritate criminală și apoi că am fost și am rămas
sclavii fricii de moarte de care nici civilizația nici cultura nu ne-au
vindecat.Carnavalul din Veneția s-a terminat. Cel din România abia
începe."
Mircea Sicra: ”Ne-am transformat în maimuțe, am pierdut orice simț
al realității, dar suntem ”liberi”, ne-am transformat țara într-o geografie,
raționăm doar cu burta, sexul și chiar cu, curul. Cam asta a ajuns populația de
deștepți din țară și străinătate, care se mai numesc încă români (dintre
cei de ”afară”, mulți își neagă originea). Suntem conduși de alogeni la propriu
și la figurat, care sunt nu angajații noștri, ci stăpânii noștri. Este bine,
chiar perfect, atât țara cât și populația (am încetat de mult să mai fim un
popor sau o națiune) sunt în disoluție.”
Mircea Vintilescu: ”O CLASIFICARE CORECTĂ A POLITICIANULUI ROMÂN.
Voltaire spunea că politica, este mijlocul folosit de oamenii fără scrupule,
pentru a domina grupurile mari de oameni fără de memorie. El susținea că există
două categorii de hoți: 1. Hoțul simplu care este cel care îți fură portofelul,
banii și ceasul. 2. Hoțul politician este cel care îți fură tot viitorul,
visele, cunoștințele, salariul, sănătatea, puterea, studiile și mai ales
zâmbetul tău. Diferențele dintre aceste două tipuri de hoți sunt: a. Hoțul simplu,
este acela care te alege pe tine ca să te fure, în timp ce: b. Politicianul
este hoțul ales de tine ca să te fure și tu să accepți acest lucru. c. Hoțul
simplu dacă îl reclami este urmărit de poliție, în timp ce d. Politicianul hoț
care este reclamat este apărat de poliție. Este bine de știut această
clasificare referitoare la hoți pentru ca să fiți bine informați și mai ales în
plină cunoștință, când o să mai mergeți la alegeri, când trebuie să vă gândiți
bine înainte de-a vota pentru ce hoți ai politicii noastre optați. *** : MARE
NEVOIE AVEM ACUM DE ADEVĂRAȚI APOSTOLI PENTRU A SCOATE ROMÂNIA DIN MULTIPLELE
CRIZE ÎN CARE NE AFLĂM. Constat că după mai bine de 30 de ani de așa-zisă
democrație, la toate partidele politice parlamentare și neparlamentare lipsesc
cu desăvârșire ADEVĂRAȚII APOSTOLI sau cum erau numiți în trecut
”PROPANGADIȘTII POLITICI DE MESERIE”, ce ar fi trebuit să fie buni adepți și
propagatori înflăcărați al unor idei, sau al unei doctrine etc. Văd că acest
rol și-l însușesc fără mare eficiență numai unii președinți de partid, dar care
nu excelează cu nimic în munca lor de APOSTOLAT, ba mai mult, ei confundă
vorbele rostite la o șuetă sau la un șpriț cu ideile auzite, sau cu niște
doctrine și strategii total nechibzuite, dar pe care doresc apoi să le
îndeplinească cu multă abnegație în misiunea lor politică.Acum când ar trebui
să se scoată pe piață armata de PROPAGANDIȘTI care să ne spună cu multă
încredere și sinceritate ce direcții își propun să pună în practică pentru
binele social al țării și al cetățeanului, vedem numai oameni care parcă mai
ieri au fost externați din spitalele de psihiatrie care i-au spălat bine pe
creere. Din păcate se tace mâlc de către toți politicienii, adică nu se știe ce
să se spună și se amăgește electoratul că în curând o să apară noul program
politic al partidului, de parcă numai în aceste împrejurări de mare cumpănă,
politicienii se încumetă să gândească cum să cârmuiască țara, iar în restul
timpului se pare că au alte preocupări (probabil de jefuit țara și cetățeanul
de rând). Văd că nu se dorește, sau poate că nici nu au cu ce om mai descuiat
la cap, ca la nivelul fiecărui partid politic să se facă o bună pregătire a
viitorilor APOSTOLI care să poată face o muncă eficientă de propagandă, sau
misiunea de APOSTOLAT și te întrebi de ce? Răspunsul la această întrebare
crucială poate fi abordat în mai multe variante. Eu am să mă opresc la o
singură variantă: pentru că NU AVEM ȘCOLI POLITICE la nivelul nici unui partid
politic care să poată să-și instruiască UCENICII pentru a propaga și a da roade
și crezare muncii lor. NU AVEM ÎNCĂ OAMENI POLITICI BINE EDUCAȚI ÎN ACEASTĂ
MESERIE și nici în constituirea unor STRUCTURI DE PARTID CARE SĂ FIE ÎN STARE
SĂ PROMOVEZE CONCEPTE, STRATEGII ȘI MAI ALES OAMENI POLITICI. Totul se face
după volumul portofelului aflat la purtătorul solicitantului, după ureche, din
auzite sau chiar la sfânta plezneală, utilizându-se minciuni sau diferite
tertipuri care să amăgească cetățeanul numai cu vorbe goale, din care multe
sunt fie hazlii, fie șarade de cacofonii. Este foarte îngrijorătoare această
situație disfuncțională, mai ales că încă NU AVEM O SOCIETATE CIVILĂ EDUCATĂ
care să scoată în evidență aceste carențe și să solicite îndreptarea acestor
stări de fapt care nu aduce nimic bun nici societății, nici țării și nici
poporului român. Nu vrem să cerem ca partidele politice pe care cetățeanul de
rând le finanțează cu mulți bani, să se comporte și să activeze măcar pe
modelul ce le-a fost impus de lege și mai ales pe fundalul a ceea ce trebuie să-i
definească activitatea prin propriul lor statut. Vrem să o ducem mai bine, dar
VOM VOTA ÎN ORB și dăm astfel nu numai ocazia, dar și cauționăm noi, cu mâna
noastră, ca să se prolifereze și în viitor demagogia, minciuna, hoția și
desfrâul politic. Ca să ieșim din acest impas trebuie spus răspicat de fiecare
cetățean contribuabil în parte: ”DA AVEM MARE NEVOIE DE ADEVĂRAȚI APOSTOLI ÎN
POLITICĂ, DE ADEVĂRAȚI UCENICI CARE SĂ POATĂ FACE UN APOSTOLAT REAL ÎN MUNCA
POLITICĂ”, pentru că numai așa vom putea scăpa de toate partidele politice care
distrug țara și sărăcesc cetățeanul, partide care doar mimează rolul pe care ar
trebui să-l aibă în societate. Da, noi cetățenii români trebuie să ne implicăm
și să obligăm partidele politice să-și revizuiască radical strategia
comportamentală și de comunicare publică. Cred că acest apel sau strigăt al
disperării pe care îl lansez pentru redresarea a ceea ce este disfuncțional,
putred și anacronic în societatea noastră, să fie bine auzit și mai ales să se
înțeleagă că trebuie să ne conformăm unor reguli și principii fără de care nu
putem evolua spre o civilizație conformă pretențiile SECOLULUI ȘI MILENIULUI în
care ne aflăm. Mai mult, trebuie să înțelegem că aducând la putere și la
funcțiile decidente în stat, tot felul de oameni neinstruiți, imorali și
cacialmiști, noi acceptăm să ne facem cu mâna noastră cel mai mare rău posibil
asupra vieții noastre, asupra copiilor și nepoților noștri și să acceptăm să
fim sclavi moderni, care ne iubim lanțul sau jugul robiei de care nu vrem nici
în ruptul capului să ne lepădăm. ***"Demnitatea umană și mai ales
moralitatea celor care ne conduc sau zic că ne cârmuiesc, ar trebui să
constituie cartea lor de vizită definitorie, fără de care nu au cum să ocupe
aceste posturi, mai ales pentru toți demnitarii români. Când demnitatea și
moralitatea lipsesc la acești indivizi sau sunt încălcate principiile lor
definitorii, votul dobândit de acel demnitar atrage după sine jignirea și
înjosirea cetățeanului care l-a votat, cât mai ales îl descalifică fiindca se
foloseste de votul propriului electorat în propriul interes. Un demnitar fără
demnitate și lipsit de moralitate este un IMPOSTOR, UN HOȚ, UN MICINOS, O
SCURSURĂ SOCIALĂ ȘI O PLEAVĂ A SOCIETĂȚII, iar el trebuie să se ducă imediat la
o mănăstire și să se călugărească, urmând să ceară prin rugăciuni și multiple
cazne, să i se ierte toate păcatele săvârșite atât față de el, cât mai ales
față de cei pe care i-au mințit pentru a putea fi crezut ca un bun român,
iubitor de semeni și bun patriot. Păcat că trăim asemenea vremuri cu asemenea
scursuri de oameni care își bat joc de poporul român, de instituțiile statului
și mai ales de Dumnezeu. *** ELECTORATUL ROMÂN TREBUIE SĂ MILITEZE PENTRU
PROMOVAREA UNUI NOU CONCEPT POLITIC BAZAT PE ”PERFORMANȚĂ, PROSPERITATE ȘI UN
MEDIU ÎNCONJURĂTOR DURABIL” În condițiile în care pe tot globul pandemia cu
virusul sarcov-2 face tot mai multe victime, civilizația umană nu mai poate fi
mințită cu unele concepte preponderent economice bazate pe relația preț –
beneficiu - profit. Circuitul rapid al informației a deșteptat lumea și o pune
în fața unei opțiuni iminente: REVOLUȚIA SCHIMBĂRII RADICALE A CONCEPTULUI ȘI
MESAJULUI POLITIC prin care dreptul la viață să nu mai poată fi determinat de
acest concept economic găunos. Iată că evenimentele din ultimul timp, sloganul
care a cucerit lumea a devenit universal sub forma: ”VREM SĂ MUNCIM, IAR
FIECARE OM SĂ-ȘI RECÂȘTIGE DEMNITATEA CHIAR LA EL ACASĂ, UNDE ACEASTA A AFOST
TERFELITĂ DE CĂTRE TOATE SISTEMELE SOCIAL-POLITICE DERULATE PÂNĂ ASTĂZI. Acest
nou mesaj politic nu mai poate fi oprit și nici măcar încetinit. El se va
derula ca un tăvălug peste toată Europa și mai ales peste România. El va scoate
în relief putreziciunea atitudinală a partidelor politice așa-zis tradiționale,
care au încercat să aburească populația pentru a se putea menține la putere și
la toate privilegiile nemeritate, cu promovarea unei false MILE FAȚĂ DE
CETĂȚEAN. Astăzi acești politicieni semi-analfabeți care reprezintă o anomalie
a societății umane românești, nu sunt capabili să ofere societății românești de
astăzi elementele indispensabile progresului, respectiv PERFORMANȚĂ ȘI
PROSPERITATE PRINTR-O MUNCĂ CREATOARE CINSTITĂ. Ei încearcă să revitalizeze o
tehnica arhaică sugestiv enunțată în proverbul: ”Cum poți să împarți două paie
la cinci măgari”. Nimeni din Guvern nu a venit cu propuneri credibile
referitoare la modul cum putem pune în valoarea imensa bogăție materială și
umană a țării. Nimeni nu spune că trebuie să investim prioritar în domenii care
trebuie să elimine sărăcia și să aducă prosperitatea în toate comunitățile
umane din țară și mai ales în toate familiile românilor. Din păcate, acești
falși strategi, reprezentați de politruci prăfuiți și contaminați în lozincile
trecutului, nu pot oferi aceste noi formule de dezvoltare a societății, ei nu
au viziunea și educația impusă de noile vremuri și se raportează numai în
campaniile electorale la formule jignitoare pentru cetățean de a ne oferi
așa-zisă milă ață de nevoile și necesitățile omului, dar o MILĂ ÎNȘĂLĂTOARE SAU
HOȚEASCĂ care nu poate rezolva nimic, nici măcar stabilitatea acestor partide
pe viitoarea scenă politică a țării. Ca să-și păstreze prerogativele de
paraziți și hoți ai societății, formațiunile politice de la putere sau din
opoziție au decimat și marginalizat adevăratele elite din mai toate domeniile
de activitate, pentru că numai așa puteau ei, acești pseudo-politicieni
analfabeți și mai ales hrăpăreți să iasă în față și să mintă, să fure, să vândă
pe nimic mai toate bogățiile pământului românesc, inclusiv pe noi românii care
am dat dovadă de cea mai mare naivitate. Dar nota scadentă cred că a venit
acum, căci se vede bine că fără aceste elite adevărate, se vede bine că în fața
acestui nou curent politic, nici socialist, nici capitalist, nici de dreapta și
nici de stânga, nici de centru, acești oameni nu mai pot reprezenta nimic atât
în fața cetățeanului, cât și chiar pentru ei. Populația României de azi și de
mâine nu mai suportă perversiunile politice practicate de către toată clasa politică
până astăzi, cum ar fi minciuna, hoția, sperjurul, blasfemia, abureala sau pe
acești bla-bla-iști care sub masca veșmântului politic, au adus țara în
faliment. România merită să intre într-o nouă etapă, respectiv a prosperității
și performanței prin muncă creatoare și cinstită care trebuie să debuteze cu o
întoarcere rapidă a societății la adevăratele valori ale moralei și eticii
creștine. De aici pornind se vor limpezi toate lucrurile și se va face
curățenia generală în fiecare localitate și județ în parte, deci în toată
România. Atât tineretul, cât mai ales toată forța de muncă activă din țară sau
care a migrat prin toată lumea, va susține cu tărie acest nou concept politic,
pentru că numai prosperitate și performanța prin muncă cinstită le asigură demnitatea
existențială. Iată de ce sunt convins că românul care se va prezenta la vot va
ști bine ce să aleagă, fie drumul spre prosperitate care îi va asigura
satisfacția progresului și continuității lui pe aceste meleaguri, fie
acceptarea formelor de înjosire umană pentru a primi mila celor îmbuibați care
îi vor duce spre o pierzanie sigură. Ca să putem intui drumul spre care va
merge în viitor societatea românească, îi sfătuiesc pe toți cetățenii români să
se informeze și să aprecieze cu multă atenție programele electorale ale tuturor
partidelor politice și să vadă și apoi să decidă singuri dacă traiectoria
propusă de fiecare partid politic în parte este fie spre prosperitate și
performanță, fie spre milă și înjosire socială ori corporatistă. Fiți siguri că
decizia voastră este acum crucială, dar nu numai pentru voi, ci și pentru
copiii și nepoții care ne vor urma.
N.d.l.M. ”Alegem ca sefi, oameni care ne executa, si apoi ne
razboim cu ei . Politicianul roman este un doar un salesman (vanzator) de tara,
un slugoi al legionarilor macedonieni (fie fanarioti, fie unguri, austrieci,
germani, rusi sau americani). teama ca romanii sa se uneasca pentru ca isi vor
pierde capul. Si orice partid romanesc infaptuit pe idealuri isi pierde capul.
Partidele infiintate ca legiuni care fura aurul localnicilor au sanse nesperat
de mari de succes.
Nicolae Tudor: ”Politica a ajuns mijlocul cel mai sigur de
îmbogăţire, dar, în căpisteria ţării, neghina a acoperit grâul cel curat şi bun
şi aluatul naţional nu mai dospeşte. „Politicienii sunt un amalgam de cetăţeni
care bântuie pe la televiziuni şi sunt luaţi din când în când la bani mărunţi
de organele statului, nu pentru că aşa ar fi normal, ci, probabil, pentru că au
omis să mai vireze “cotizaţia” către partid. Aceşti “politicieni” sunt
vârfurile de lance ale degradării României” (Doru Gheorghiade). Toată clasa
politică, separată fiind de cea intelectuală, este cu muşchiul ideologic
atrofiat, slujitoare nu a poporului român, ci a propriilor interese, inutilă,
dar avidă de căpătuială, chiar dacă arginţii Iudei i-a cam ars palmele.
“Traseism, cumetrie şi afacere cu Statul e coloana vertebrală a politicianului
român” (Silviu Mănăstire), „nu avem clasă politică, avem clase de tâlhari!”
(Bîrsan Răzvan Cosmin). Politicienii ar trebui să fie mândri să primească doar
respectul oamenilor, dar... demult nu mai contează ce li se întâmplă
comunităţii, clasa politică formează o lume în veşnică dispută pentru putere,
lume în care, odată intrat, devine imposibil să nu te murdăreşti. Sufletele
minunate din afara acestei lumi sunt reduse la neputinţă şi tăcere. Frumoşii
nebunatici, poeţii, „intră în câte-o poezie şi nu mai ies de acolo până a doua
zi la amiază” (D.B.)! “Suntem pe mâna unor nebuni” decretează Adrian Păunescu,
„am aprins prea multe chibrituri/ în van la marginea lumii” îşi varsă of-ul şi
Dana Banu; este posibil să aibă dreptate călugărul când fuge de lume, că
"nu mai este nici un bun care să vrea binele omenirii"! Justiţia a
declarat, prin ministrul său, că, „dacă-ar fi să se aresteze toţi infractorii,
n-ar mai avea cine să... aresteze!” Şi toate astea pentru că nişte lifte cu
chip de oameni au acaparat statul, l-au luat prizonier, se rotesc instinctual
numai după putere şi pradă crezând că totul li se cuvine şi nu contează pe cine
deranjează în jurul lor; vor să fure cât mai mult din bugetul poporului, pe
care-l consideră „o turmă de creaturi inferioare şi nesătule, pe care, oricât
de mult ai încerca, nu vei reuşi niciodată să o mulţumeşti, aşa că nici n-are
rost să mai încerci” (Constantin Raclău). Dar poporul român nu e prost, este
doar prost îmbrăcat. DanielleS a radiografiat exact situaţia: "Dă-i
prostului puterea şi te vei convinge ce zace în el. Dacă mai aveai dubii, acum
ele vor fi risipite. Şi nu este un simplu prost, are inteligenţă cât cuprinde,
însă toată e cantonată în aria corticală răspunzătoare cu şmecheria şi tendinţa
de a prosti pe ceilalţi, de a-i face să-i pară inferiori. Totul se rezumă la el
la cum să te fofilezi în faţa răspunderilor şi cum să pasezi treaba altora.
Deşteptul ăsta abia aşteaptă să calci cu stângul, că şi sare pe tine ca un
şacal, să-ţi facă publică greşeala, să te exploateze şi să iasă el în faţă. A
stat el mult şi bine în spate, dar acum... s-a întors roata: a apucat bine cu
dinţii prilejul de a te face una cu pământul, pe tine şi pe cei aşijderea cu
tine. Dacă are poziţia necesară, de ce să nu te ajute ninţel să te scufunzi, de
ce să nu se caţere pe cadavrul tău încă viu, ca să se ridice mai sus? Ce e aia
mândrie? De ce ai avea-o? Stai ninţel, că ţi-o terfeleşte el bine, e
specialitatea lui. Cum ne-am procopsit cu el nu ştiu... Probabil are mirosul
dezvoltat şi îi dibuie pe cei ca noi. Ştie prea bine să transforme jena noastră
de a-i spune de la obraz că este un gunoi şi îşi zice că aici e de el, a dat
peste nişte fraieri pe care să-i „facă”. Bunul simţ e confundat cu prostia, în
jungla asta de societate în care ne ducem traiul, iar el e lighioana perfect
adaptată să se remarce ca lider prost şi leneş, nepriceput şi lăudăros."
Politicienii au distrus ţara din temelii, au bunurile realizate în decenii de
suferinţă şi speranţe zadarnice „vânzându-le pe bani de ţigări” (Lavinia
Şandru) şi au rămas netraşi la răspundere şi nepedepsiţi! Ba chiar au redus
România la tăcere pentru a-şi asigura liniştea în anii ce vin. Atâta amar de
putere, bani şi influenţă cât au câştigat, sunt protejate cu tupeu printr-o
formă de organizare politică dezvoltată pe principii masonice. Cum coca-cola a
creat un alt mastodont, cu care să concureze în piaţă şi să distrugă toţi
competitorii, tot aşa s-a procedat şi în politic. Dar roata vieţii se întoarce,
va veni vremea socotelilor, pentru că totul se plăteşte în această viaţă, „vor
răspunde mai devreme sau mai târziu pentru banii publici avuţi în gestiune”
(Liliana Mincă). Totul se poate schimba într-o clipă, iar dacă nu plăteşte azi
hidra cu mii de capete, vor plăti copiii, nepoţii şi rudele lor! Dacă nu
respecţi nimic, nu poţi primi înapoi respect. Aceşti politicieni ar trebui
judecaţi de oamenii suferinzi. Iar întrebările incriminatoare ar fi: „Cum de am
ajuns noi să rezistăm prezentului? Ce ţi-a lipsit, mă, să pui lucrurile la
punct? Dacă ţara este săracă, tu de ce eşti bogat? O singură răsteală aşteptam
de la tine, un simplu, clar şi tunător "AJUNGE!” Dacă ai văzut că nu eşti
în stare să conduci ţara, de ce nu te-ai dus dracului?” Edmund Burke îndeamnă
să nu se mai aştepte la nimic bun – “profilul oamenilor politici este aproape
de cel al infractorului, se încurajează drumul infracţionalităţii -, nu avem
anticorpi: societate civilă nu-i, biserică nu-i! În întregul ei, clasa politică
actuală poartă responsabilitatea regresului democratic catastrofal, degenerat
până la agresiune şi primitivism.” Clasa politică fură, odată la patru ani, şi
speranţele românilor. Nu ştim dacă sunt securişti, antinaţionalişti, foşti
combatanţi SS sau Gestapo, psihopaţi sau toate la un loc. Un lucru este cert:
au legiferat cu toţii genocidul, temniţa în aer liber, moartea în mizeria
indusăde lipsurile cotidiene şi asfixia prin minciună, tâlhărie şi furt la
drumul mare. România a devenit, astfel, o nonţară, fiindcă nimic din ce-am
visat nu s-a împlinit. Radu Morar crede că "până nu vom zâmbi din nou,
România va rămâne departe!" Tot mai mulţi spun că „România este pur şi
simplu dispărută, am fost un popor.” Dar nu este aşa, sau este ceva mult mai
profund şi parşiv: lupta politică, în lume, nu se duce să se facă o lumină
definitivă în jurul nostru, ci să avem doar o... speranţă! Noi, mulţii, să stăm
într-un întuneric, la propriu şi la amăgire. Şi n-ar fi nimic, dacă nu s-ar
cere taxe! Poetul care a scris „poeme fără ţară”, Nicolae Sirius, crede că
mergem „înainte, spre Dumnezeu, fiindcă altundeva n-avem unde”. Doar prin
ajungerea undeva viaţa noastră capătă sens, unde totul este perfect şi pentru
totdeauna. Deţin o fotografie care înfăţişează un peisaj sterp cu nişte urme
abia perceptibile îndreptate înspre înainte. Dacă aş fi acolo şi nu aş şti
încotro este înaintele, m-aş lua după semne, întrucât mulţi trăim fericiţi cu
ce ne dă Dumnezeu. Gândurile şi tot ce ni se întâmplă le atribuim voii Sale. Cu
siguranţă, aş alege urmele acelea, aş alege acel înainte, pentru că semnele
divine sunt sigurele de care am învăţat să m-agăţ când în disperare sunt, în
neştiinţă, indiferenţă, fără putere. Aleg să merg după semne şi sper ca, la
capăt, cineva mă aşteaptă bucuros că om sunt, adică un semen aflat în acelaşi timp
şi-n acelaşi univers. Acolo aş putea să o iau de la capăt, începutul
întotdeauna înseamnă o nouă şansă de a izbândi, după ce ai eşuat în celelalte
încercări. Poate unii au nevoie de mine acum, acolo, aş putea să-i învăţ ceva
ce doar eu am văzut, am simţit sau gândit. Aşa cămărşăluiesc înainte, neavând
încotro altundeva, sperând chiar că, înainte, Dumnezeu aş putea deveni. Însă,
privind mai atent urmele, se poate observa că ele nu sunt naturale şi...
atunci, brusc, totul se schimbă. Înseamnă că înainte este sigur un om sau
urmele au fost lăsate intenţionat ca eu de ele să mă agăţ. Această urâtă
ipoteză posibilă, doar o minte diabolică ar fi putut-o concepe, ca eu, nevăzut,
să fiu împins prin speranţă înspre undeva sau ceva. Iar minte diabolică are,
sigur, politicul. Şi, dacă nimic n-am să îi dau, ce interes ar putea el avea?
Să-i bătătoresc calea? Să-i cumpăr apa, când îmi va fi, sigur, sete? Astfel, se
tulbură până şi sensul care are la capăt, undeva, un Dumnezeu. Oamenii culţi au
observat două absenţe: cea a unui „teren cu reguli precise, cu eleganţă şi
principialitate, cu transparenţă şi aristocraţie, cu discuţie şi societate
civilă, care a condus la o instabilitate de popor migrator, înăuntrul
propriilor valori, şi absenţa politicianului nepoftitor de arginţi, cult,
reflexiv, critic, capabil să ia măsuri chiar împotriva sa, când binele public
diferă de al clanului din care face parte.” (Alexander Baumgarter). Poeţii,
care trec lumea înconjurătoare prin sita inimii, au înţeles din prima clipă că
politicienii sunt „Cretini! Nişte javre, parşivi şi lachei,/ Care-ar vrea să
trăim cu o sută de lei!” (Florian Abel) şi au devenit amarnic întrebători: “Cât
poţi să mai suporţi amarnica durere/ Când ei îţi iau şi carnea, îţi lasă numai
piele?/ Cum poţi să mai spui „da”, cum poţi să mai spui "poate"/ Când
ei, şi numai ei, îşi fac singuri dreptate?/ Cum poţi să mai stai drept, când ei
te-ngenunchează/ Şi când te mint în faţă că binele-ţi vegheaza?” (Costinel
Petrache). Se aude şi un răcnet al Carpaţilor: „Politicul ne înrobeşte şi ne
sufocă pe zi ce trece tot mai mult. Deţinând prin interpuşii colegi de
oligarhie toate canalele mass-media de proiectare a informaţiei, promovează un
intens proces de îndobitocire şi vegetativizare, cu scopul secret unic de a
crea o masă diformă, alogică, influenţabilă, şantajabilă din noi, masele,
acreditând ideea că totul se învârte numai în jurul sau cu acceptul său. Dar
ei, fără noi, nu au cum să existe. Să ne reîntoarcem la munca câmpului, la
creşterea animalelor - îndeletniciri
care au asigurat hrana sănătoasă a numeroase generaţii! Să nu tolerăm
infractorii, să nu socializăm cu ei; să nu alegem calea uşoară de a face bani!”
(Pappa Anton). Răscrucea la care am ajuns în 1989 nu a fost de vânturi, ci de
pârţuri politice - o combinaţie de prostie, lăcomie, nesimţire şi egoism
feroce, care a menţinut o stare eternă de greaţă şi dezgust. Este adevărat,
însă, că mereu vor exista persoane cu suficientă putere (libertate totală) care
vor determina dependenţa celorlalţi de ei. Bakunin observa că, „din nefericire,
poporul este încă foarte nepriceput şi ţinut în nepricepere de ştiinţele
necurmate ale tuturor guvernelor care privesc nepriceperea poporului ca pe una
dintre cele mai de căpetenie condiţii ale propriei lor puteri.” S-a strigat
despre puşcăriabili: “Dacă ăştia intră-n Parlament, suntem o ţară de dobitoci!”
Şi au intrat! Această clasă politică ar trebui să dispară şi să lase locul
alteia, cu oameni, convingeri şi
atitudini noi, oameni care nu mint şi nu râvnesc la bunul altuia. Actualele
partide politice nu reprezintă pe nimeni, pentru că nu au fost create să ne
reprezinte pe noi, ci pe ei; ele sunt doar de-a stânga şi de-a dreapta
bugetului de stat, pentru că din el se hrănesc şi pentru că au aceiaşi părinţi:
foştii activişti şi pasivitatea românului. Sila noastră de politică este
singura lor şansă, de aceea ne-o cultivă continuu; indivizi politruci vorbesc
în numele românilor, dar nu fac nimic bun pentru aceştia, le macină viaţa, când
decid şi fac numai ce-i taie capul şi, mai ales, ce-i avantajează. Formaţiunile
politice reprezintă, fiecare în parte, câte un sâmbure dictatorial; s-au
înghesuit toate la centrul politic şi combină nefericit social-democraţia cu
neoliberalismul, se contrazic negând oameni, fiindcă în spatele lor nu stau idei.
Parc-au fost botezate în sataniţă, dacă s-au legat ombilical cu mediul interlop
şi stau cu corupţia la aceeaşi masă! Centrul politic a devenit o înghesuială
care adăposteşte fuga de extreme, iar asta a dus la abandonarea oricărui steag.
Este doar încercarea de a fi pe plac tuturor, prin oferirea de soluţii născute
din necesităţile momentului sau colectate/ furate exprimările oricui s-a trezit
vorbind în piaţa publică, nicidecumconsecinţele ideologiei la care ai aderat
sau pe care ai construit-o. Când este de ajuns dezamăgirea produsă de o nuanţă
de interpretare a unei ide i/atitudini pentru a te despărţi definitiv de cel cu
care ai avut iluzia că te potriveşti! Centrul politic românesc înseamnă: sunt de acord cu orice, numai să nu
facem excese şi să ne prefacem "cu faţă umană",
"echilibraţi" şi să împăcăm pe toată lumea. Ceea ce este impostură,
întrucât între straturile sociale nu poate fi împăcare, atâta timp cât nu
dispare cauza conflictelor şi omenirea se va conduce după interese. Păcăliţii
sunt întotdeauna cei mulţi, exploataţii. Politica românească se înfăţişează o
creaţie mai curând dadaistă, ceva fără noimă, în care sedisting doar acordurile
sistematice cu FMI. Ceva în care actorii politici îşi dau mâna care mai de care
pe scena parlamentară şi-n afara ei, creând o ţesătură paianjenistică datorită
traseurilor transformate în cărări de la un partid la celălalt. Iar poporul
deja s-a prins că de fapt este o conspiraţie jegoasă, fiindcă, la televizor, se
scuipă şi-n culise se pupă. Oamenii au aflat că politicienii sunt încumetriţi
bine – consilierul opoziţiei este şi consilierul puterii (vezi la Sorin
Oprescu), naşul conduce un partid şi finul pe celălalt, iar când se confruntă
“nu discută soluţii, ci discută discuţii” (Dan Răspopa), injectează ura în
societate şi prosteşte în faţă poporul român. „Un lucru este cert: au legiferat
cu toţii genocidul, temniţa în aer liber, moartea în mizeria indusă de
lipsurile cotidiene şi asfixia prin minciună, tâlhărie şi furt la drumul
mare”(Pompiliu Comşea). Se spune că hoţii au nevoie de trei lucruri, să poată
fura: un portofel plin, beznă şi neatenţia păgubaşului. Faptul că noi am pus
peste jumătate din veniturile noastre, prin impozite pe salarii, profit şi
dividende, CAS, TVA, taxe de drum, accize la benzină sau impozite pe casă şi
maşină, în marele coş al statului, adică al nimănui, am furnizat portofelul
plin. Lipsa de transparenţă ale tuturor tranzacţiilor statului a asigurat
bezna. Iar îndepărtarea românilor normali la cap de politică a făcut restul.
„Ce viaţă este asta? - întreabă Alexandrinna Aianis -, ne uităm la ei cum ne
dau ţeapă după ţeapă, ne alungă şi ne omoară şi, ca ei să facă toate astea, noi
îi plătim? Nu politicienii sunt hoţi, ci poporul român a involuat! Va merge
mita cu uleiul, zahărul şi făina, date în pungă, atâta timp cât cetăţeanul nu-l
sictireşte pe politician”. „Guvernanţii fac ce fac cu poporul român pentru că
au cu cine!” răspunde Mircea Costache: “De 20 de ani se aşteaptă o creştere de
calitate în clasa politică şi asta nu se întâmplă!” (Nae Caramfil). “Dacă nu
vor fi taxaţi, în special de tineretul care vine din urmă, în România nu se va
schimba mare lucru.” spune Doru Gheorghiade; Mitică Dragomir crede că “nu
scăpăm, până nu scăpăm de oamenii care au venit cu răutatea dinainte de 1989”,
iar Dan Puric spune că "Binele există, dar nu ştim să-l vedem, să-l arătăm
- omul se vindecă prin încurajare. Salvarea vine din munca noastră, dar şi din
replica pe care o dăm!"
Nicolaie Dinca: CU BUZA UMFLATĂ. Dacă și cei care ieri te lăudară,/ Te
crezură nobil și-ți aplaudară/ Munții de minciună ce-i scoteai din gură/
Schimbară macazul și acum te-njură,/ Ți se-ntâmplă asta pentru că aflară/ Că-n
realitate ești o târâtură./ Unii te blesteamă să arzi în gheenă/ Ca să ți se
stingă râsul de hienă,/ Alții, mai năpraznici, ți-ar poci figura,/Spărgându-ți
pomeții, nasul și dantura,/ Te-ar mânji cu smoală și cu fulgi din pernă,/ Te-ar
plimba prin piață ca să-și verse ura.../ Știind ce ți-ar face, ieși, dacă-ți dă
mâna,/ În fața mulțimii să-ți mai spui minciuna/ Și, zâmbind ca Iuda, să te
lauzi iară/ Că te motivează dragostea de țară,/ Când ai două vile, dar n-aveai
niciuna,/ Deși n-ai muncit nici dintr-un an o vară./ Până să-ți dăm votul
strigai sus și tare/ Că-i țara-n pericol și asta te doare,/ C-o pândesc
tâlharii și-i doresc pieirea,/ Că doar tu și-ai voștri-i sunteți mântuirea,/
Dar, cum ajunserăți pe grămada-i mare,/ Ați pornit să-i faceți grabnic
împărțirea./ O să vină vremea, o să vină ceasul/ Când o să ne cauți,
îndulcindu-ți glasul,/ Să ne cerșești votul, promițând răsplată,/ Ca să te
alegem pentru înc-o dată.../ Fără nicio milă-ți vom tăia taifasul/ Și-o să
pleci de acolo cu buza umflată.
Napoleon Bonaparte: „În politică, prostia nu e un handicap.”
Nicolae Tudor: ”Cu niste ani in urma am avut ideea unui partid (A treia cale). Naivul, am
crezut ca este suficienta o idee noua izvoratoare de solutii care sa schimbe
lumea actuala intr-una perfecta. Am invitat lume sa mi se alature. Primul care
mi-a raspuns a fost un preot din Italia. Acesta m-a binecuvantat, mi-a trimis
timp de un, saptamanal, slujbele sale religioase in format scris, si s-a oferit
sa ma ajute cu bani. Aveam o cunostinta priceputa la calculator, care a facut
inchisoare pentru fals - afla seriile cardurilor care se introduceau in
bancomate si scotea banii. L-am intrebat: cum de ai aflat cum se poate fura?
Mi-a raspuns: "Foarte simplu, intrebi pe google si este imposibil sa nu
gasesti pe unu care sa te invete!" Mi-am amintit de el si am cautat "@".
Google mi-a oferit o infinitate de @- uri. Am trimis sute de calupuri a cate 99
adrese de e-mail catre lumea larga, cu invitatia sa mi se alature. La 1000 de
invitatii imi raspundea o persoana care era de acord, dar avea alte idei.
Atunci mi-a raspuns si un tanar care voia sa-si aranjeze viata prin politica si
nu am putut sa-i promit nimic. Imi placuse sloganul sau - "Vreau Romania
inapoi!". Au trecut anii si sloganul sau a ajuns pe buzele tuturor. Alt
doritor de a schimba lumea era un tanar artist care m-a impresionat cu
profunzimea gandirii sale. M-a ajutat cu niste idei, apoi a disparut fara urma.
Se insurase. Dupa ce am deschis pe fb grupul partidului "in formare,"
dupa un timp, probabil ajungandu-i informatia pe wall, si-adus aminte de mine,
l-a cuprins o mila mare si s-a opintit sa ma ajute sa ma pun pe picioare. A
cheltuit cateva milioane de lei vechi pe publicitate si mi-a adus cateva sute
bune de inscrisi. Din pacate, acestia nu reactionau macar. I-am spus pe chat:
"Politicul este larg dezvoltat, cei destinati sa faca politica sunt
ocupati deja. Nu mai exista popor!" Iar el mi-a raspuns ceva care m-a
dezamagit, fiindca nu se potrivea gandirii mele: "Nu conteaza, oamenii se
razgandesc!" Nu concepeam sa am alaturi un securist, un politician care a
distrus tara sau unul care uraste oamenii, iubindu-se doar pe sine.Astazi,
arhivand citate pentru a usura accesul oamenilor la memoria umanitatii, am
intalnit o gandire veche si am inteles cauzele insuccesului meu si succesului
altora. "Prietenia nu e statornică, nici duşmănia nu e durabilă; din
interes se naşte şi prietenia şi duşmănia." ( Mahabharata). Asadar
politica este calea imbogatirii unora, prin accesul la decizie si sacul cu
bani. Asta am vrut sa va comunic. Plus o certitudine personala: nu cred ca ne
vom face bine vreodata.
Nicu Gavrilovici: "Se dau Mesia șefii de partid/Mințind și
promițând la viață dreptul,/Se crede președintele profetul/Cu zâmbet ca
sulfuricul acid./Închiși în case savurăm un blid/Cu zeamă roșietică de linte/Cerând
pedeapsă: dinte pentru dinte/Pentru Descartes și pentru Euclid/Că nu au
calculat corect... Stupid!
Nikos Dzali Skourtou: Clasa politică românească este perimată,coruptă și
incapabilă sa guverneze.Tot ce trăim este o cumetrie din care nașul va caștiga
mereu.Epurare politică...Fara ea nu rezolvam nimic.Sună nedemocratic dar ce
democratie am trait noi din '89 până acum?..
G4 Media: ”Socialism de caviar: Lideri ai PSD au petrecut de 1
Decembrie 2022 în Dubai și 2023 în clubul de lux Nuba din Poiana Brașov / Laura
Vicol a călătorit cu un tren special, iar Sorin Grindeanu a comandat Entrecote
Steak la 249 de lei porția”.
Octavian Paler: „Politica nu are principii. Are numai interese.” —
Ovidiu Grosu: ”Cei cu studii profesionale, cu experienta in
munca si o buna educatie morala si-au amputat, prin studiu excesiv si munca
asidua, o mare parte din inteligenta emotionala neavand timp sa se ocupe de
calitati precum curaj, spirit de initiativa, intuitie. Au ramas ca niste
soareci de biblioteca speriati de un stranut, niste habotnici in munca
pretinzand ca pe primul loc in viata este cariera. Au ajuns niste filosofi ai
frazelor interminabile, ei, care nu sunt capabili nici sa isi lege sireturile
la tenisi ori sa-si inchida nasturii la sacou. Niste... ratati ai societatii,
plini de tot ce nu va inchipuiti, dar de o timorare de care si iepurele
rade. Ce sa faci cu acestia in functiile publice? Cum ar putea
acestia sa conduca si sa disciplineze cu mana de fier o tara plina huligani,
prostituate si dejectii ale mapamondului aciuate la noi ca intr-un
"paraiso molvado" in care domneste dezordinea? Ce sa faci cu
generalul care nu are stagiul militar satisfacut? Ce sa faci cu polițaiul
care face pe el cand glumesc ca ai mei caini mananca militieni la micul dejun?
Ce sa faci cu beizadeaua care scrie amenzi, dar nu a tinut in mana o arma
reala? Ce sa faci cu polidoctoranzii care nu mai vad usa de atata citit, dar se
ascund in baie cand vad o albina? Nimic, nimic, nimic, pentru
ca sunt propria rugina si pier in nostalgie ori bat din pet-uri si din
palme pe strazi protestand idioteste si interminabil pe la usile ministerelor
si in platouri tv.? Ce sa faci cu o turma de fricosi, intr-o lume in care
forta pumnului si tupeul asasin sunt brand international? Nu pot sa faca nimic,
din cauza unui caracter slab ,care le paralizeaza toata stiinta, cultura si
experienta... Prin incapabilitatea intelectualilor de a guverna in functii
publice se deschide breșa care lasa sa patrunda cei care nu au frecat multe
coperte de carte, nici multe dioptrii nu poarta, in schimb poarta camasa cu
butoniere de haur, incaltaminte "cu ciocate" si unghie mare la
degetul mic, sa aiba cu ce sa scoata molozul din nari. Acestia au priza la public
si domina masele prin grobianism, mahalageală, aburesc oamenii usor pentru ca
minciuna si manipularea au fost obiectul muncii lor toata viata. Haimanale,
panarame, puse in rama sa ne inchinam lor.Acum ati inteles cum trebuie sa fie
cel care trebuie sa conduca tara aceasta si sa o duca in Locul de
respect?Trebuie sa fie o persoana care pune pacea sa urmeze dreptatea, pentru
ca nu poti avea pace in tara atat timp cat domnese silnicia, nedreptatea,
jaful, violul, omorul, rautatea... Acea persoana trebuie sa aiba un caracter
sensibil la suferinta celor din jur, dar sa il taie in bucati fara ezitare pe
ticalos, sa fie spiritual, echilibrat in pragmatism, sa urasca vulgaritatea, sa
fie un "om citit", sa se exprime coerent si nu in suturi de motor, sa
poata sa tina discursuri spontane, sa aiba un minim simt practic, simtul
umorului, viziune in macro si micro economie si in politica interna si externa,
sa se indeparteze de mitocani, mincinosi, de cei ce fac promisiuni stiind ca nu
le vor implini, de cei nepunctuali si superficiali, de cei care fac lucrul de
mantuiala...Cine este acela care va avea aceste calitati, pe acela sa il
alegeti sa va reprezinte, pentru ca pe acela il doreste Dumnezeu...Daca il veti
vota din nou un Barabas, veti avea inca multi ani roadele propriilor alegeri.
Papa Francis: "Politicianul cu adevărat în serviciul binelui
comun are ca principal obiectiv crearea de locuri de muncă."
Paul Purea: ”Generaţie de analfabetism funcţional în desfăşurare.
Disconfort termic social. Ipocrizie şi umiditate politică până la gradul de
perturbări respiratorii majore. Atmosfera – una apăsătoare, numai bună de a o
băga în mă-sa!**Ion Necula: Astăzi, Roumania trece printr-o perioada
nemaiîntâlnita în istoria ei. Dacă asupra României, se abatea un război, nu
distrugea economia țării în totalitate. Acești capitaliști care ne conduc
(hoți, penali, corupți etc) cu bună știință au distrus totul. Ca să faci acest
dezastru, trebuie să fii bolnav, dar ei, sunt mai mult decât bolnavi. Sunt
trădători de țară, calici, veșnic nesatui, dușmani ai poporului, slugi ale
străinilor pentru interese personale, în timp ce poporul suferă de pe urma
urgiilor acestor trădători. Atât de calici sunt, încât, din tot furtul făcut
din economia națională, adică bunul poporului, să construiască, o grădiniță, o
școală, o policlinica, un spital, sau altceva util pentru națiunea română,
care, cu ea s-a realizat toată industria țării. Chiar și în perioada de
dinainte de 1944, acel capitalism, a construit și nu a distrus. **politicienii
vor perora obscen despre patrie şi se vor gândi strict la găştile de partid şi
la conturile personale. Toate scursurile vor ajunge vedete, toţi derbedeii vor
deveni campioni ai dreptăţii. Vom fi sufocaţi de proasta creştere, de
incultură, de muzică proastă şi de fast-food.
***TOT MAI MARE… DEPRAVARE! N-are importanţă care... care partid politic
din România, fiecare în parte şi toate împreună: acelaşi bordel, aceeaşi speluncă
puţând a imoralitate şi putreziciune politică. A degradare umană! A hoţie! A
nemernicie! Ce Parlament, ce Guvern, ce clasă politică românească, ce
pseudo-politicieni, ce diferenţă între ei când ţoţi şi toate nu sunt decât o
caricatură groaznică a aceluiaşi coşmar asfixiant! Un film horror speriind zi
şi noapte întregul popor! Fiecare separat, şi toţi/toate împreună acelaşi cir,
aceleaşi lături de pus în propriul lor vălău. Îţi vine să strigi şi nu mai ai
cuvinte! Îţi vine să înjuri şi constaţi că vocabularul tău e prea sărac în
invectivele şi expresiile meritate de aceste lichele! Ce poţi să faci? Nimic!
Absolut nimic! Îmi pare rău s-o spun, dar pentru redresare, pentru
însănătoşire, pentru conciliere, pentru orice ţine de regăsirea drumului de
mers firesc al societăţii noastre, de scăpare a ţării şi poporului de molima
săraciei şi corupţiei, este nu numai prea târziu, dar chiar imposibil de
realizat pentru azi şi pentru oricând. De trei decenii mergem din rău în mai
rău. Aleşii noştri sunt tot mai jigodii şi pervertiţi în nemernicie, minciună,
hoţie şi prostie! Vremea românilor adevăraţi, vrednici şi morali, muncitori şi
iubitori de ţară, responsabili şi cinstiţi a trecut. 31 de ani ne-am jucat de-a
alegerile electorale, nu ne-a păsat de cine ajunge în fruntea obştii, cine ne
conduce, în cine să avem sau să nu avem încredere şi... am ajuns unde meritam
să ajungem - în văgăuna neputinţei şi ruşinii! Sântem la toate capitolele
vieţii sociale pe ultimul sau penultimul loc în Europa! Să nu fim prea pesimişti
fiindcă nu e chiar aşa de rău? Se poate crede şi asta... de unii! De voi cei
care v-aţi plimbat toată vara de la munte la mare, din ţară în străinătate şi
înapoi, adică de voi cei cca 500 000, poate 1 milion de români, da, de voi
pentru care nu este chiar aşa de rău, viaţa fiind un chilipir frumos... Vă
gândiţi, oare, cumva la cele, să zicem, numai 10 milioane de săraci ai ţării
care, după pronosticul specialiştilor, vor trăi iarna ce vine (ano)timpul cel
mai insuportabil şi macabru din existenţa lor – o iarnă-cavou, o iarnă de
„coroane de plumb”? A, da, o să fie ajutaţi oamenii nevoiaşi de către guvern
prin nu ştiu ce ajutoare şi subvenţii...! Nu mai spuneţi? Chiar aşa? Îşi
schimbă Câţu identitatea? Şi discursul, şi năravul? Vine altul în locul lui?
Cine? Ciolacu, Barna, Cioloş, Şoşoaca, cei de la AUR (îmi cer scuze, nu ştiu
cum îi cheamă!)? Sau cine, pe cine să aşteptăm? Spuneţi-mi voi un nume? Nu
vedeţi că oricare dintre politicienii de astăzi e mai rău decât cel de ieri,
cel de ieri mai rău decât cel de alaltăieri şi tot aşa...?! Un scenariu scurt
pentru prezent şi pentru următorii trei ani? Destul de uşor de prevăzut...
Călătoria dezastrului (pe toate planurile) va continua, asta e sigur: Câţu va
fi schimbat din fruntea guvernului (şi pe buna dreptate) după ce va fi ales
preşedinte PNL; acest partid va scădea tot mai mult în percepţia încrederii
electoratului (dacă va fi ales Orban, situaţia se poate în parte şi în timp
ameliora – bune semne ar avea cu Bolojan premier). PSD, cum de viclean e, va fi
marele câştigător; de moment nu votează demiterea lui Câţu nu pentru că ar avea
nu ştiu ce înţelegere cu acesta, aiurea, îl „ajută” prin rămânerea ca premier
până când acesta este ales preşedinte PNL, cu el la conducere dezastrul în
continuare al liberalilor fiind sigur; la alegerile din 2024 PSD nemaiavând un
concurent redutabil, va căştiga alegerile cu peste 40% ( social-democraţii au
început să crească foarte mult în sondaje din 30 mai, după greşeala colosală
făcută de premier în sensul de a se înscrie la şefia PNL, concurându-l pe
Orban; dacă Câţu îşi vedea de treburile lui de guvernare (şi instituia o
guvernare bună!) PNL creştea în sondaje, multe probleme erau rezolvate şi
cetăţenii, cât de cât, erau mulţumiţi...; într-o astfel de situaţie PSD nu mai
avea nici o şansă la guvernare în ’24, cercul vicios în care ne găsim de 31 de
ani ar fi fost întrerupt... iar România avea o mică şansă de redresare; pe
drept cuvânt, astăzi orice român - în afara celor interesaţi şi profitând de
fel de fel de avantaje şi sinecuri datorită unuia sau altuia dintre partide -
nu mai ştie în cine să mai aibă încredere, şi-a pierdut complet speranţa, şi pe
bună dreptate! Celelalte partide, să fim serioşi!***POLITICA ROMÂNEASCĂ ESTE O
PREFĂCĂTORIE. Grobianism şi amatorism cât cuprinde. Un fel de scenă aşezată pe
o groapă de gunoi, cu pestilenţialitatea atmosferei din jur între absurd şi
existenţa vulgară a unui kitsch de cabaret, ridiculizând ţara şi poporul aflat
în faţa zdrenţuitei cortine. Polticianul român, biped abscons, între ghiulul de
aur de la mână şi sulul de hârtie igienică din privata vilei de marmoră
construită din furt şi şpagă. Politica românească nu mai are politicieni, are
în genere mimetişti, oportunişti, indivizi care joacă un rol de actoraşi
„cap-gol şi pungă-plină prin hoţie” într-o societate pe care ei, lichelele,
aceste malformaţii politicianiste de toată scârba (nu absolut toţi, dar
majoritatea, certe nonvalori cioflingăreşti), vor s-o statueze antropologic
după masca şi asemănarea înspăimântătoarei lor identităţi. Şi, trebuie să
recunoaştem, în mare parte au reuşit.România, cu atributele ei cândva de ţară
frumoasă şi bogată, devine pe zi ce trece tot mai de nerecunoscut. Tot mai
săracă, neîngrijită, vândută pe bucăţi, un fel de ţinut cu drumuri-cimitir, cu
cruci în loc de borduri, sate depopulate şi pustiite, bătrâni plângăndu-şi în
palmele bătătorite (de ani şi necazuri) copiii şi nepoţii plecaţi în pribegie;
spitale-lazarete, şcoli plăsmuitoare de analfabeţi funcţional, agresivitate şi
dezbinare ca niciodată pe glia noastră românească. Nedreptatea – ajunsă reptilă
otrăvitoare – colcăie peste tot. Statul
român a fost desfiinţat. Locul lui a fost luat de un grup de oligarhi, mafioţi
şi potlogari, controlând şi având sub directa lor custodie instituţiile de
forţă. Nu există în România nimic necontrolat de aceste grupuri de prădalnici,
de la Justiţie la firul de iarbă...
Petre P. Carp: „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie
de politicieni.”
Petre Țuțea: „Românilor, nu vă mai alegeţi conducatori care nu-şi
iubesc ţara!” —
Platon: „Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la
viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi.” —
Remus Constantin Raclau: ”Gașca
băieților deștepți. Partidele nu sunt simple grupuri de reflexie şi dezbatere
filozofică. Prin însăşi definiţia lor ele urmăresc câştigarea puterii politice
în stat şi punerea în practică a ideilor şi metodelor proprii de conducere a
statului prin intermediul guvernului. Nu există şi nu a existat vreodată o
doctrină economică, socială sau politică perfectă. Probabil că toţi
participanţii la viaţa politică tind să creadă că ei deţin adevărul absolut şi
că nu există altă cale de rezolvare a problemelor, unii dintre ei, într-o măsură
atât de exclusivistă, încât, într-o anumită etapă istorică, au dat naştere
partidului unic…De-a lungul istoriei, partidele au reprezentat esenţa
democraţiei. Cetăţenii care gândesc într-un anumit mod se unesc şi-şi exprimă
dreptul public la opinie sub umbrelă unui partid, format din oameni care cred
în aceleaşi idei şi soluţii. Alţii, care gândesc în mod diferit, se ataşează
altor partide, a căror doctrină se apropie cel mai mult de concepţiile proprii
despre lume, viaţă, economie şi societate. Cel puţin în teorie, fiecare
persoană îşi poate găsi locul într-un grup doctrinar, sau în altul, unde o voce
singulară slabă, capătă forţă, unindu-se într-un cor de voci, cu şanse mult mai
mari de a fi auzit şi băgat în seamă.Mari filosofi, mari gânditori ai omenirii,
şi-au găsit de-a lungul timpului, o tribună ideală într-un anumit partid
politic, unde ideile lor valoroase au prins contur şi au primit forţa necesară
punerii lor în practică, prin sprijinul acordat de către persoanele ce le-au
înţeles şi le-au apreciat valoarea. Totul în slujba poporului, a alegătorilor,
care prin votul lor îşi pun toate speranţele în prestaţia publică a
guvernanţilor.În societatea modernă asistăm însă, la denaturarea şi la
degradarea conceptului practic de partid politic. Banul corupe. Oamenii publici
de astăzi nu mai fac din păcate politică din vocaţie, ci din interes. Politica
a devenit o trambulină spre succesul financiar şi spre bunăstarea materială a
omului politic şi a apropiaţilor acestuia. Politica a devenit o afacere.Conştientizând
atuurile ce ţi le conferă apartenenţa la un grup omogen, persoane fără scrupule
s-au unit în găşti care au penetrat partidele istorice, le-au contaminat cu
bani şi le-au infestat cu idei combinaţioniste. „Gaşca băieţilor isteţi” nu se
mai simte nicidecum încorsetată de doctrine politice. Ce-i ăla interes public?
Ce-i ăla popor?… BANUL, frate!… Totul pentru câştig, totul pentru interes
personal şi pentru consolidarea puterii de clan…Fă-te prieten cu dracul, până
treci puntea!… Asistăm uimiţi la combinaţii şi asocieri între partide cu
rivalităţi doctrinare istorice şi în mod normal şi logic, absolut incompatibile
unele cu altele. Rivali în public, asociaţi în firme. Au reuşit performanţa de
a uni uleiul cu apa, păcălindu-i atât pe cei ce votau de obicei cu uleiul, cât
şi pe ceilalţi care votau cu apa. Au câştigat astfel puterea şi trag foloase în
comun. Luăm votul şi punem mâna pe mălai!Funcţiile publice nu se mai împart pe
competenţe, ci pe bază de algoritm. O fi prost, da-i prostul nostru şi e fidel
partidului. Caracatiţa mafiei politice a penetrat toate organismele publice din
teritoriu şi controlează strict totul. Persoanele din organismele specializate
în controlul corectitudinii vieţii economice, nu mai sunt alese, de mult, pe
criterii de competenţa profesională şi de probitate morală, ci pe
disponibilitatea şi priceperea de a strânge şpaga din teritoriu şi de a o
transmite mai sus.Economia liberă de piaţă şi-a schimbat între timp filosofia:
eşti liber să faci bani şi să ne dai şi nouă, că de nu şi noi suntem liberi să
te sufocăm cu controale şi să-ţi găsim nod în papură. Băieţii deştepţi au avut
grijă să facă legile extrem de stufoase, interpretabile după bunul plac şi în
funcţie de interesul de moment. Eşti de-al nostru (adică dai cota în mod
regulat), legea este elastică şi-ţi oferim portiţe de scăpare; nu plăteşti, nu
te cunoaştem şi suntem foarte rigizi. Atâta timp cât noi conducem, poate face
bani numai cine vrem noi! Licitaţii publice trucate… Contracte cu statul
atribuite direct… Sponsorizări… Donaţii… Sunt doar câteva dintre sursele de
câştig ale potenţilor zilei, pentru că armata de lingăi e foarte inventivă…Cel
mai grav lucru este că a devenit evidentă legătura dintre politică şi lumea
interlopă. Diversele găşti ale politicienilor îşi rezolvă din ce în ce mai des
rivalităţile apelând la grupuri de presiune din sfera „economiei subterane”,
care prin ameninţări, intimidări şi corupţie, încearcă să-şi extindă sfera de
influenţă…Într-un stat civilizat şi puternic, prostituţia, drogurile,
contrabandă şi în general toate activităţile ilegale, fie nu se pot desfăşura
(decât cu acordul tacit al puterii), fie funcţionează la un nivel aproape
imperceptibil.Din păcate are loc din ce în ce mai des şi fenomenul invers:
grupurile de interese economice, magnaţii şi oligarhii, ori îşi fac partide
proprii, pe care le finanţează de la cap la coadă, ori”pun mâna” şi confiscă
practic partide deja existente, profitând de lăcomia liderilor politici…Grupuri
de interese şi deci găşti există practic şi în sânul puterii executive a
statului. Există găşti în ministere, în vămi, în serviciile secrete, sau în
administraţie, (vezi recenta campanie de arestări „de imagine”), atât la nivel
central cât şi la nivel local…Existenţa acestor găşti are, pe lângă efectul
practic imediat, al câştigurilor ilicite/nemeritate, şi un efect pe termen
lung, mult mai periculos şi mult mai pervers: acela al discreditării
organismelor statului cumulat cu o disoluţie catastrofală a autorităţii
acestora, ceea ce poate duce în final la HAOS şi la ANARHIE… Şi iar ne
întrebăm: Ce-i de făcut?Răspunsul ar putea veni din copierea metodelor aplicate
de găşti. Ce-ar fi să ne facem şi noi, restul lumii, O GAŞCĂ. Şi găştii
lor, a şmecherilor, să opunem gaşca noastră, a oamenilor de bun simţ!… Să
răspundem tupeului prin competenţă; să ne opunem prin valoarea şi
profesionalism, oportuniştilor şi profitorilor; să ne comportăm cinstit şi cu
demnitate, în faţa hoţilor şi lingăilor; să repunem în funcţie onoarea,
cavalerismul, altruismul şi mai presus de toate, moderaţia şi armonia între
oameni şi faţă de natură… Cum? Asta rămâne să stabilim împreună. Numai
împreună!…
Rodica Larie: ”Ce-ați făcut cu țara noastă, voi, cârmaci cu minți
spălate?/ Cât batjocoriți poporul și-l privați de libertate?/ Voi, pioni ai
marii ordini, și plătiți să ascultați,/ Scrieți legi dictate-n palmă și în noi
cu biciul dați./ Ați jurat pe cartea Sfântă că veți fi în slujba țării,/ Însă
banii și puterea v-au făcut fiii pierzării./ Fii rătăcitori ai țării, ce
poporul n-ascultați,/ Ați putea răspunde lumii: voi cu câte guri mâncați?/
Drumul vostru spre niciunde e pavat doar cu iluzii.// Mână-n mână cu minciuna,
vă creează doar confuzii./ Nici vă mustră conștiința pentru pruncii ce n-au
vină,/ Nici n-aveți vreun pic de milă de bătrânii ce suspină./ Grija voastră-i
numai una: să vă țineți strâns de turmă,/ Nu vă pasă de dezastrul ce ne bântuie
din urmă./ Dacă stau și gândesc bine, nu poporul v-a votat -/ Cu trucuri
înșelătoare, singuri v-ați încoronat./ Ne-ați vândut cu de-amănuntul, mincinoși
și farisei,/ I-ați îndatorat pe viață pe copii și nepoței,/ Nu gândiți că mult
vă rabdă Cel a toate țiitor,/ Vă va cerne ca neghina, nu rămâne El dator!/ Nu
v-ar mai rabda pământul nici o zi, nici o secundă,/ C-ati dus țara la ruină,
printr-o tragedie cruntă./ Rămân tineri fără vise, fără niciun viitor./ Mama
voastră de fanatici, ce-ați făcut cu-acest popor?
Sidonia Bogdan: "Cum a evoluat scena politică imediat după
câștigarea europarlamentarelor? - deciziile mari se iau numai la Cotroceni
într-un mod netransparent ( nu știm cine e creierul acolo, unii zic că mare
strateg ar fi Hellvig); - in partide există o criză acută de leadership, fiind
promovați numai politicieni vulnerabili, iar ce e vulnerabil este și ușor
controlabil; - ce dorește Împăratul, aia se face, iar Împăratul nu are chiar
cea mai fexibilă și elastică inteligență din lume; - justiția este în continuare
o mascaradă, procedurile de numire la șefia marilor parchete fiind departe de
standarul european; - serviciile secrete au o putere mai mare decât pe vremea
lui Băsescu, tocmai d-aia a fost scut pro Iohannis în campania prezidențială;
nu se mai leagă între ei, dar vechile rețelele corupte promovate de Hellvig
sunt mai puternice ca niciodată. - opoziția autentică a ajuns să fie formată
din câțiva jurnaliști disparați, in rest, blatul este evident: Antena 3, RTV,
Digi au o politică editorială pro Iohannis. Să fie liniște, să fie bine, ne
spălăm pe creier pro-european! - partidele tinere au fost sistematic sabotate,
în ideea de a fi cel mult partide balama, care să încline balanța puterii fie
spre PNL, fie spre PSD, cele două mari forțe politice care convin Împăratului.
- a fost eliminat balaurul Dragnea, iar odată cu asta băltim într-o
mediocritate plictisitoare, dacă nu se schimbă ceva radical, mai bine închidem
taraba, democrație fără opoziție reală nu există. - chiar nu mă interesează
acest circ ieftin numit anticipate. Din punct de vedere democratic este nevoie
să apară un actor care să îl țină în mod real în șah pe Iohannis cu toate
brațele sale armate netransparente. Partidele tinere ar trebui să preia acest
rol, dar sunt prea fricoase s-o facă." *** Când sunt propulsați în funcții
oameni politici fără putere reală, li se oferă/transferă putere pe moment, o
exercită in mod limitat pentru anumite decizii administrative ( niciodata
pentru deciziile capitale), apoi li se ia această putere, se întâmplă ce i s a
întâmplat recent lui Câțu. Anunță că pleacă in Ucraina ( e meritul lui că a
mirosit contextul), apoi a fost scos și introdus Ciucă, noua vedetă politică.
Să strălucească Ciucă. Precum Câțu, a fost in trecut Dăncilă, iar actualmente e
Ciucă. Ai faimă puternică pe moment, te ia capul, apoi decăderea e in gol,
rapidă și dură. Puterea reală nu mai este demult la partide, ci la
Iohannis+servicii, acest pol reprezintă Sistemul care decide chestiunile majore
in stat. Este umilitor ce i s a intampla lui Câțu? Da, și incorect. Dar este și
vina acestor oameni care sunt luati de cap si accepta usor lucruri care nu li
se cuvin atunci cand sunt pe val. O reformă a acestui mod de functionare a
Sistemului nu cred ca este posibila in mandatul lui Iohannis. Si nu cred ca va
mai fi posibilă curând. Meritocratia nu este un criteriu de selecție/ascensiune
profesională, ci supunerea față de ierarhie +niste vulnerabilitati majore:
foame de bani, foame de functii, foame de informatii pentru faimă. Cu cat ai
aceste slabiciuni, cu atat esti mai propulsat, apoi ca sa fii folosit in
momente cheie.
Simona Toma: "Dragnea e vinovat pentru ca a jefuit (la fel
ca si toti baronii) judetul Teleorman - in lumea a 3 de saracie lucie, in timp
ce el devenea Miliardar. Nu mai vrem baroni, nu mai vrem partide ale
securitatii. Nu mai vrem pe nici unul care ati stat la butoane 31 de ani si ati
vindut tara si poporul."
Stefan Pop: ”Ciocoii! Cum să știți voi stăpânilor peste oameni,
cum e pâinea noastră mucegăită, când voi serviți gustări alese și nu stați la
masă cu noi?! Cum să știți voi măi pramatiilor, că gustul apei nostre e amar ca
pelinul și e plin de rugină, când voi vă desfătați cu vinuri licoroase?! Cum să
înțelegeți voi avarilor, sărăcia poporului și apăsările celor de rând, dacă vă
dedulciți cu mită de la străini și din cămăra poporului? Cum puteți voi
"specialilor" să dormiți liniștiți, când sunt atâtea nenorociri
printre ai voștri și atâtea lipsuri?! Cum vă puteți ospăta și ține chermeze voi
nesătuilor, când poporul vostru e în genunchi cu lacrimi în ochi ori plecat în
pribegii?! Cum mama dracului ați ajuns mai răi decât hienele, deși chipul
vostru încă seamănă cu al nostru?! La ce dumnezei vă închinați, de sunteți atât
de avari și fără inimă față de semeni?! Să vă piară sămânța, nemernici ce
sunteți!
Theophyle: ”Scriam odata – “Credibilitatea si înşelăciunea sunt
calitati existente in comportamentul social din negura timpurilor si pana in
zilele noastre. Credibilitatea este o norma, de obicei subiectiva, de fapt la
fel ca înşelăciunea, ambele sunt dependente de structura sociala, de normele
etice si de educatia societatii respective. Daca credibilitatea este total
dependenta de sursa discursului sau a informatiei, care pot fi probate imediat
sau intr-o perioada de timp limitata, înşelăciunea poate fi de multe ori o
constructie care va fi descoperita mult mai dificil.” Din nefericire, traim
intr-o perioada de timp cand înşelăciunea politica se numeste realpolitik. In
Romania termenul de realpolitik este folosit pentru a masca situatia aproape
permanenta de nerespectare a promisiunilor electorale si oportunismul alesilor
in contact cu electoratul sau cu o opozitie reformatoare in partidele lor.
Alternativa terminologiei consta in numirea apropiatilor in posturi cheie, in
care s-au facut si probabil vor mai fi facute averi fabuloase din banul public.
Nu cred ca vreun cetatean mai informat al Romaniei poate sa nu recunoasca ca
aceasta clasa politica, care ne bantuieste de cam multicel timp, este de fapt
un sindicat, mai mult sau mai putin organizat. Importanta doctrinelor sau ale
partidelor din care faci parte nu este, asa cum nu a fost niciodata, esentiala.
Populatia Romaniei a devenit prizoniera unei clase politice incalificabile prin
coruptia ei si solidaritatea ei penala. Cetateanul prizonier are tot dreptul
democratic sa vorbeasca la lampa, poate sa scrie cat vrea el, cui doreste.
Iesind din casa lucrurile sunt si mai complicate, intre gropile primariei si
soferii nervosi, care doresc sa-l omoare pentru simplu fapt ca respecta
regulile de circulatie cand conduce sau cand merge putin mai incet cand
traverseaza strada pe locul in care trebuie sa o faca. Daca nu ai fost
sacrificat de fratii tai concetateni, si ei la fel de prizonieri ca si tine,
vei fi lichidat cu ajutorul celor 276 de taxe pe care un om care a indraznit sa-si
faca o afacere in Romania trebuie sa plateasca sau cel putin sa le
cunoasca. Romania este probabil una din
foarte putinele tari din lume in care nimeni, niciodata nu va gresi. Incepe de
la cel mai inalt nivel si se termina cu ultimul boschetar. Din cand in cand,
indivizi sunt prinsi in flagrant cu o greseala mai mare sau mai mica. Ei se vor
invinovati nu pentru ca au gresit ci pentru ca au fost prinsi in flagrant cu
greselile pe care le-au facut. De obicei, recunoscand sau nu, cetateanul care
greseste plateste chiar fara sa recunoasca. Este pedepsit de viata, de familie,
de societate, rareori si de justitie. Imperfecţiunea umana este ridicata la
nivel de valoare, “saracul de el a gresit, dar este un om bun, in fond.”
Alteori poti auzi – “ce sa-i faci, iarna nu-i ca vara.” Ok, atunci cine este de
vina ca nu-si mai poate plati creditele sau si-a pierdut ultima letcaie la
niste escroci de la Caritas sau FNI? Nu el, in nici un caz nu el, ei numai ei
sunt de vina, el niciodata! Prostia sau ignoranta individului este mai
intotdeauna platita de el, fiecare dupa “maretia” prostiilor facute si direct
proportional cu norocul sau ghinionul pe care-l are. Responsabilitatea eşecului
conducatorilor nostri, a elitelor care ne conduc spre nicaieri nu va exista
niciodata, ei nu vor plati pentru greselile lor, ei isi vor pastra pentru
totdeauna privilegiile si in multe cazuri ei le vor si spori. Aparatele
construite de ei pentru a-i feri de “plata pentru greselile comise impotriva
tuturor sunt infailibile. Incepand cu imunitatea parlamentara si pana la
inamovibilitatea judecatorilor, acesti oameni care ne conduc si sunt considerati
cei mai buni dintre cei mai buni (alfel nu-i alegeam, nu?) sunt feriti de
responsabilitatea eşecului. In tara asta singura modalitate de a supravietui
este prin obtinerea statutului de cetatean turmentat, singurul care poate sa-ti
asigure o sanatate mentala, chiar daca pana la urma vei muri timpuriu, intr-un
şanţ, pe drumul de la carciuma sau intr-un caz mai fericit cu un ficat cirozat.
Theodore Roosevelt: „Când se face prezenţa în Senat, senatorii nu ştiu
dacă să răspundă «prezent» sau «nevinovat»
Tiberiu Foris: ”Dând din coate, dând din gură, găștile de proști și
hoți/ au ajuns să ne conducă prin utilii idioți,/ fără crez, fără doctrină,
fără minte și rușine,/ doar cu țelul fără margini de-a trăi ei mult și bine.//
Cu tupeu s-au pus în frunte cu credința în ciolan,/ cu speranțe nesfârșite
pentru propriul burdihan,/ lupi păstori peste o stână părăsită-n vârf de deal,/
cu mioare umilite, fără de vreun ideal.// Fură fără de rușine tot ce prind, cu
două mâini,/ sub o pază credincioasă sprijiniți de negrii câini/ și, având ca
zeu plăvanul cel de lux îndrăgostit,/ se rotesc ca titirezii prin norodul cel
prostit.// Dar, în jocul rotativei, bietul neam umil de oaie,/ le va da un șut
în … rimă, să îi doară, să-i îndoaie,/ din cel somn să se deștepte, iar uniți,
frate cu frate,/ pe imașul lor să pască iarba lor în demnitate!”
Titi Batir: ”O structură piramidală, care nu e la vedere și care
are un puternic simț de "solidaritate/de turmă/de haită şi care este
foarte periculoasă și agresivă. Principiile, dreptatea, justiția, societatea în
ansamblu, nu reprezintă decât mijloace sau piedici în atingerea obiectivelor.
De altfel, pentru atingerea scopului, sunt în stare să se sfâșie și între ei.
Trebuie studiați și acționat cu prudență, în cunoștință deplină de cauză.
Tudor Arghezi: ”În țară, două soiuri de boieri/ împart puterea între
ele,/ boieri de-o zi, boieri de ieri,/ stăpânitorii vieții mele,/ și unii,
și-alții de pripas,/ și nu le mai poți da de nas.// Și fiecare cârd se cheamă//
cumva, cu numele bălțat,/și se prefac, ca-n fotogramă,/ că se înfruntă și se
bat,/ dar ca și corbii, pe un leș,/ sunt întru totul înțeleși.// Când crede
împlinit sorocul,/ sufleorul face semn să vie/ alți măscărici să ție locul/ și
țara luată cu chirie -/ și unii vin, și alții pleacă/ lăsând-o-n jale, mai
săracă"
Vasile Liță: România nu este nici pe departe raiul pe pământ, dar trebuie să
recunoaștem că strategii României din ultimii 31 de ani,au creat acest climat, premeditat,prin
strategii de subdezvoltare pentru a nu fi atractivă în fața dușmanilor externi
și imigranților din țările mai sărace decat noi, ei au intuit evenimentele
globale și au luat măsuri din timp ca țara noastră să nu fie călcată de diverse
entități dușmănoase! Noi, poporul, i-am condamnat că ne țin în subdezvoltate și
că ne fură, am ieșit în stradă, am dat jos guverne, dar ei, patrioți adevărați
și-au urmat strategia de apărare a pământului strămoșesc, ei au furat din
patriotism ca să nu ne dezvoltăm și să facem cu ochiul dușmanului extern
nevăzut,au studiat strategiile marilor conducători din istorie și le-au pus în
practică, "dați foc holdelor, ucideți animalele, otrăviți fântânile,
distrugeți drumurile și căile ferate,scufundați flota, distrugeți
industria" și iată că strategia le-a ieșit din nou, acum când 10.000.000
de migranți afgani vor lua drumul Europei, România va fi ocolita de acest exod!
Ați văzut? Degeaba i-am înjurat, ei au făcut România neatractivă pentru binele
nostru, să nu calce pământul dacic ortodox, hoardele musulmane!
Viorel Boldis: Ar trebui să vă cuprindă teama/ Ar trebui să vă
cuprindă teama/ Burtoşi cu cefe groase, parveniţi,/ Nu mai e mult, poporu-şi va
da seama/ De unde pizda mamii voastre proveniţi./ Aţi terfelit o-ntreagă
naţiune,/ Orgoliul unui întreg popor/ S-a prăpădit, de nu ne mai rămâne/ Decât
să punem iar mâna pe topor./ Aţi cumpărat şi aţi vândut de toate,/ Până şi
sufletul ni l-aţi vândut pe bani,/ E timpul să strigăm: nu se mai poate,/ Noi
nu suntem o ţară de ţigani!/ V-aţi bătut joc de lege şi de datini,/ De şcoli s-a
ales praful, vai de noi!/ Popor român, periculos te clatini,/ Declară acestor
parveniţi război!/ Nu mai avem nici fabrici, nici uzine,/ De cât ne-aţi mai
privatizat minţind,/ A voastre buzunare gem de pline,/ Românii gem de foame,
suferind./ Pământurile toate-s de ocară,/ acum vreţi să le vindeţi la străini,/
S/ -ajungem naţiune fără ţară?/ Blestem pe capul vostru de haini!/ Ascultaţi
voi, vă spun pe româneşte:/ Ar trebui să vă cuprindă teama!/ Nu mai e mult,
poporul se trezeşte,/ Voi l-aţi belit, el vă va face seama.”
Voltaire: "Politica este modul prin care cei fara
principii ii conduc pe cei fara memorie"
Winston Churchill: „A fi politician înseamnă să fii capabil să spui
dinainte ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare. Iar apoi
să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.” *** „Un bun
politician trebuie sa prezica ce se va intampla maine si sa explice in cel mai
elocvent mod de ce aceasta nu s-a intamplat.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu