MORALITATEA - Pagina de biblioteca

Adrian Papahagi: "Când o femeie intră într-o încăpere, bărbații se ridică în picioare. Femeile nu se ridică decât dacă persoana care intră este extrem de importantă (rege, episcop etc.), sau dacă o sală întreagă se ridică să omagieze o personalitate. Când un bărbat deschide ușa unei femei însoțite, bărbatul însoțitor nu trece după ea ci, în semn de politețe, ține ușa pentru cel care a poftit femeia să treacă. Conversația (inclusiv la telefon) o încheie mereu persoana cu funcție socială superioară.

Albert Einstein: ”Conduita morala nu inseamna pur si simplu exigenta de a renunta anume la placerile vietii, ci mai degraba interesul plin de solicitudine pe care-l depune cineva ca sa faureasca o soarta mai buna pentru toti oamenii.

Alex Roşu: ”Trebuia să se găsească un coate-goale care să apeleze la eternul clişeu "Fără credinţă şi Dumnezeu nu există moralitate". Deci asta înseamnă că mai bine de 95% din populaţia Lumii este imorală.

Andre Suares:  „Morala e problema relaţiilor dintre om şi dumnezeire.” (

Anghel Aurel: ”Intelectual este cel care, ales fiind, uita de sine si isi pune toata averea materiala si intelectuala spre binele celor care l-au ales. Din acest motiv multi dintre alesi sunt, poate gresesc, analfabetii moralitatii crestine

Anonim: „Acel care nu-şi poartă moralitatea decât ca pe un veşmânt de zile mare, mai bine ***Moralitatea este pentru suflete identica cu sanatatea pentru trup! *** Moralitatea se face cu burta plina, la fel ca si filozofia.*** IDEALUL FECIORILOR DE BOIERI NOI-NOUȚI, DE BOIERI AI BANULUI, ESTE SĂ SE SCUTURE DE ORICE OBLIGAȚIUNI CĂTRE ȚARĂ. Au petrecut fără nici o grijă în momentele tragice și se veselesc în aceeași dispoziție în cele solemne de astăzi.În special, Capitala e plină de epicuriani. ERA NATURAL : ONOAREA SCADE ÎNTR-O SOCIETATE HIPNOTIZATĂ DE VALOAREA BANULUI. Onoarea și banul duc o căsnicie foarte rea; între ei este luptă de supremație : cine trebuie să comande , banul sau onoarea, interesul sau datoria ? Când într-o asemenea societate oamenii nu sunt călăuziți decât de dorința de a trăi bine cu orice preț, decadența morală nu întârzie să-i cuprindă în mijlocul satisfacției prosperității materiale.

Arthur Conan Doyle: ”Când moralul este scăzut, când zilele par întunecate, când abia dacă mai merită să speri, pur şi simplu urcă pe o bicicletă şi ieşi la o plimbare pe drum, fără să te gândeşti la nimic altceva decât călătoria pe care o întreprinzi.

Benjamin Franklin: ”Curata-ti degetul inainte sa arati cu el spre petele mele

Ch.de Boufflers: „Morala trebuie sa fie steaua polara a stiintei.”

Chauteau Briand: ”Morala este temelia societăţii.

Constantin Radulescu-Motru: „Mai mult decat talentele, caracterele hotarasc soarta popoarelor, si doar forta morala le poate feri de invingere si nimicire.” (

Emil Cioran: „Întreaga morală n-ar vrea să facă din această viaţă decât o sumă de ocazii pierdute.” *** „Tot ce este cu adevărat moral începe de acolo de unde s-a lichidat cu morala.”

Gabriel Liiceanu: „Fiinţa noastră morală e întemeiată nu pe virtute, ci pe remuşcare.”

George B. Shaw: „Un englez se consideră moral doar când se simte prost.”

Gheorghe Brăescu: ”Eu cred că toate păcatele noastre izvorăsc dintr-o cauză unică : lipsa de pudoare, de simț moral la clasa conducătoare. Acesta este rezultatul unei educațiuni predicate și neîntemeiată pe exemple sănătoase. De aici acea nepotrivire generală între vorbe și fapte, un bolșevism moral care ne scutură de multă vreme și, ce e mai trist, amenință să fie fără leac. Am pierdut liberul nostru arbitru, denaturăm totul : devenim furioși până la nebunie sau generoși până la prostie.În drum spre casă luăm la palme un birjar care refuză să ne ia în trăsură și câțiva pași mai încolo asmuțim lumea asupra unui gardist care se luptă cu un pungaș ce nu se dă prins. Am pierdut sensul vorbelor și relativitatea faptelor. Exagerăm aprecierile și termenii. Ne întâlnim însă întotdeauna într-un elan înduioșător la antipodul moralei : un casier care fură nu-și zboară creierii, sigur fiind că va fi achitat ca fiind prea tânăr, impovărat de copii sau prea bătrân. Un general grav și bine acuzat circulă în uniformă, cu pieptul constelat de decorațiuni, în mijlocul indiferenței generale. Când un spion, un dezertor sau un trădător mai scuturat este adus la judecată, toate somitățile baroului defilează la bara justiției, unde ca niște flașnete obosite cântă pe aceiași coardă incompetența magistraturii. În chestiuni care interesează societatea întreagă, lumea noastră se împarte în două tabere : una care n-are nici o părere și alta, mai periculoasă, care e de părerea tuturor. Între aceste două tabere cresc ca între două straturi de pământ prielnic ciupercile politice și pescuitorii în ape tulburi. SOCIETATE CARE NU SE INSPIRĂ DIN SENTIMENTE PATRIOTICE NU NUMAI CĂ NU SE RIDICĂ DAR RĂMÂNE FĂRĂ APĂRARE. Ea este la discreția pamfletarilor și a oamenilor buni de gură. Nimic nu se cucerește cu nimic și o idee rămâne o idee, dacă nu este însoțită de o sforțare, de un sacrificiu. Patriotismul zgomotos nu este un patriotism curat. Politicienii gălăgioși de la noi, guvernanții care exploatează puterea ce dețin de la oligarhii asupritoare au devenit proxeneții patriotismului, pe care-l prostituează cui oferă mai mult.

Gheorghe Piperea: „Problema fundamentală a societății românești de azi nu este nici sanitară, nici economică, nici socială. Este morală. Suferim grav de sindromul inversării valorilor și, mult mai grav, de reacția auto-imună la valorile adevărate, cum ar fi onestitatea, bunătatea, altruismul și solidaritatea fată de familie, casă, neam, viitor. Criza sanitară este doar vârful unui aisberg masiv, întunecat, adânc înfipt în noi, care ne deformează grav comportamentul și emoționalitatea. Pandemia nu a fost decât pretextul excepționalismului economic și juridic pe care ni l-au impus păpușarii lumii, stare panicardă în considerarea căreia banii publici sunt cheltuiți aiurea pe achiziții de bunuri și servicii neconforme, în baza unor contracte cu încredințare directă către companii fără autorizație sanitară, puse cu mâna, ca niște piese de joc pe tabla de șah a profitorilor (pe nedrept denumiți „specialiști”, „tehnocrați”, comandanți, șefi etc.). Vestea bună este că pandemia trece – poate nu chiar mâine, dar trece inevitabil. Vestea proastă este că, din păcate, criza de valori nu trece curând. Câmpul nesfârșit care se deschide acolo unde dispare granița dintre bine și rău poate să pară și nepieritor. De aceea există blazare și oameni buni în intenție, dar intimidați și confuzi. Zilele astea se perindă pe la tv și pe net o carte – vedetă, intitulată Dresor de lei și de fraieri. Este cu și despre un (re)cunoscut interlop cu un nume de scenă deloc intimidant (cămătaru…), care este și unul dintre beneficiarii reali (în sensul legii privind prevenția spălării banilor) ai tranzacției de un miliard de lei pentru teste rapide de efectuat în școli pe copii. Teste neconforme și mai scumpe decât cele din farmacie, dar tehnocrații știu mai bine ce e bine pentru noi, deci de ce ne-am pune întrebări sâcâitoare, când „noi” avem de combătut o pandemie? Știți câte exemplare din „carte” au fost vândute? Mai mult de 20 de mii! Adică, mai mult de 20 de mii de inși au ținut morțiș să o aibă pentru colecția lor de cărți de dezvoltare personală (cum să îii faci pe fraieri în 5 pași, cum să dai gata o piți în 2 pași jumate, cum să faci un morman de bani în 2 săptămâni) sau în bilbliotecă. E foarte probabil că s-a cumpărat chiar și cu titlu de cadou de Crăciun (you better be good, you better be king, ‘cause Santa is coming to town). Cartea scrisă și publicată cu greu anul ăsta, Lamentabilul amurg al zeilor, scrisă de unu’, Gheorghe Piperea, parcă îi zice, are un tiraj de o mie de exemplare și s-a vândut în …125 de exemplare. Este o carte care tratează exact subiectul pierderii simțului fundamental moral, golirea omului pe dinăuntru, dispariția valorilor și a zeilor. Nu e deloc interesantă în raport de această capodoperă în devenire, care vorbește despre dresajul fraierilor. Și despre supunere prin frică, întru gloria rețelei de sens mafiotice care se folosește de interlopi fix pentru acest scop. Dacă nu merge cu sofisticării, de genul influencerilor cu ștaif de la tv, al birocraților UE, BCE sau OMS ori al scientismului („crede în știința oficială și nu cerceta”), merge și cu șaorma. Amuzant – dar pe bază de umor de proastă calitate – este că, pe piață există, încă din 2016, o carte scrisă de doi economiști laureați ai premiului Nobel pentru economie, intitulată oarecum similar – La pescuit de fraieri (editura Publica, 2016), care tratează oceanul de dez-informare, capcane, momeli și manipulări în care suntem nevoiți să înotăm, întrucât așa a ajuns să fie practicat comerțul, la nivel global: prin înșelăciune, prin canalizarea voinței, prin fabricarea consimțământului, prin lobby, conflicte de interese, legislație dedicată și imperialism economic și cultural. Interesant este că, în carte, sunt date exemple concrete de delincvență gravă, chiar de crime de sănătate publică, ale unora dintre corifeii „luptei” contra pandemiei. Se explică acolo chiar modul în care, în ciuda infracțiunilor lor, recunoscute și negociate cu procurorii americani, marii comercianți recidiviști în infracțiuni sunt lăsați să își practice în continuare comerțul ilicit, ba mai mult, li se permite, prin legii cu dedicație, ca amenzile penale, uneori consistente, să fie împrăștiate, în doze infinitezimale, imperceptibile cu simțurile obișnuite, în costurile produselor și serviciilor lor, pe care noi nu le mai putem evita (prin efectul TINA – there is no alternative), deci le plătim. Deci plătim și pentru infracțiunile și delictele lor – unele însemnând decese sau efecte secundare și adverse pe viață cu care sunt nenorociți semeni ai noștri. Desigur, noi credem cu tărie în știință și că, achiziționând produsele și serviciile acestor comercianți – infractori, o facem pentru binele comun. Știți câte exemplare din această carte uluitoare despre modul în care suntem pescuți ca niște fraieri s-au vândut, în 5 ani? Mai puțin de 500. Aveți acum una dintre explicațiile supunerii voastre necondiționate – preferați calea ușoară de a-i face pe fraieri, în locul apărării față de aceste capcane și momeli și al nesupunerii fată de comerțul totalitar cu produse, servicii, idei și ideologii. Vă complaceți într-un abandon aproape total al eticii și al valorilor. Într-un lamentabil amurg al zeilor.

Goethe „Epocile morale alterneaza la fel ca anotimpurile.”

Herve Guibert: ”Oamenii fac legile, femeile fac moravurile.

Honore de Balzac: Morala are șanțurile ei de scurgere din care unii oameni aruncă asupra celor mai nobile suflete cu noroiul în care ei se îneacă."

Immanuel Kant: ”Două lucruri umplu sufletul de o admirație și de un respect ce se reînoiesc mereu și care sporesc pe măsură ce gândul revine la ele mai des și se oprește mai mult asupra lor: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din lăuntrul meu..*** Educaţia morală nu trebuie să înceapă cu îmbunătăţirea moravurilor, ci cu schimbarea modului de cugetare şi cu formarea caracterului.

Kahlil Gibran: „Acel care nu-şi poartă moralitatea decât ca pe un veşmânt de zile mare, mai bine să rămână gol.”

Lucian Blaga: „Legile morale se schimbă după locuri şi timpuri. Unii găsesc în aceasta un motiv să nu asculte de nici una.” *** „Morala unui „înţelept” nu e niciodată o morală eroică.” *** „Un tip cu adevărat moral este sub raport etic mai exigent faţă de sine însuşi decât faţă de alţii.”

Lucian Mindruta: ”E plina Romania de moralitate. Am dat ieri cu spatele cu masina si-am lovit niste moralitate. M-am dat jos, am calcat in ea si ... cum sa zic... fireste, m-am curatat pe pantofi, ca morala nu murdareste. Am intrat in supermarket, la doua produse se dadea si o morala, gratis. Cladirile nu se mai fac din beton armat. Se fac din morala si ceva cenusa de tamaie. Autostrazile se astern cu mare usurinta pe un pat larg de invataturi morale ramase de la trecuti intelepti in ale moralitatii. Socoteala e ca vor tine mai mult decat betonul. Respiram morala. Mancam morala. Bagam cardul in bancomat si iese morala. Hotii care sparg noapte casele fug cu saci plini de morala. MIB-ul, adica PIB-ul moralei a crescut anul asta cu 25%, cea mai mare crestere nu din Europa, din lume! Exportam morala in Cuba, Texas si Vatican.  Abia astept sa vina toamna, sa vad cum frunzele moralei se ingalbenesc si cad din copaci, inchipuind un covor greu de morala prin parcuri.  Am sa ma plimb atunci printre ele, cu doi-trei neociclisti dupa mine. Si-o sa fim singurii pacatosi ramasi in tara asta, si aia fugariti de cainii paznicilor cu nume de filozofi:

Mahatma Gandhi: ”Absența fricii e primul câștig al spiritualității. Lașii nu vor putea fi niciodată morali.

Margherita Hack (12 iunie 1922 - 2013)Nu e nevoie să fii religios ca să fii moral.

Martin du Gard: ”Corectitudinea faţă de noi înşine şi faţă de cei care ne văd cum trăim, este cea mai sigură şi cea mai inflexibilă regulă morală.

Maurice Maaterlink: ”Natura ignorează cu desăvârșire morala noastră.

Mihai Eminescu: „Moralitatea e pentru suflet identică cu sănătatea pentru trup.”

Mihail Ispan: ”LEGEA META A MORALITĂȚII: Nu fura! Legile morale aparțin legilor divine. Ele se găsesc în conștiința fiecărui om. În fapt, conștiința este știința comună tuturor oamenilor care ne învață despre ce este bine și ce este rău, ea ne învață despre ce este moral și ce este imoral. Deoarece legile morale se află incorporate în conștiința fiecărui om, orice om își dă imediat seama în mod intuitiv sau conștient că acestea sunt 100% corecte. Pentru a înțelege legile morale trebuie mai întâi să înțelegem ce este moralitatea. Noțiunea de moralitate este echivalentă cu latinescul „moralitas” care înseamnă: manieră, deprindere, obicei, caracter, comportament adecvat, comportament corespunzător.  Moralitatea oferă știința prin care omul își dă seama de diferența între intențiile, deciziile și acțiunile ce sunt adecvate și cele care nu sunt adecvate. Exprimat cu alte cuvinte,moralitatea  este știința care oferă ființei umane discernământ conștient pentru ca ea să poată face distincție între corect și incorect, între bun și rău, între moral și imoral. Moralitatea nu este relativă ci absolută. Mulți oameni susțin faptul că legile morale ar fi relative și deci ele ar depinde de caracteristicile unei persoane, spre exemplu ele ar depinde de cultura, religia și filozofia persoanei respective. Acest lucru nu este adevărat. Moralitatea nu depinde de caracteristicile persoanelor deoarece ea este absolută și deci este valabilă pentru toate ființele umane. Ea este înscrisă în mod energetic în sufletul și în spiritul nostru. Mai mult decât atât, ea se află incorporată și în trupul nostru astfel încât ea se poate dovedi în mod științific. În decursul acestui articol voi aduce dovezi științifice cu privire la faptul că moralitatea este incorporată în trupul nostru. De aceea, moralitatea exprimată în cuvinte o putem recunoaște ca fiind perfect corectă și adevărată. Moralitatea este știința care reglementează comportamentul uman de așa natură încât omul să poată avansa atât material cât și spiritual. Numai dacă oamenii sunt morali pot avansa material și spiritual. În momentul în care în societate imoralitatea este primordială oamenii își pierd libertatea și se produce o decădere materială și spirituală a societății. Moralitatea este strâns legată de libertate. Cu cât moralitatea crește în societate cu atât libertatea din acea societate crește. Cu cât moralitatea descrește în societate cu atât libertatea din acea societate descrește. Se poate spune că moralitatea și libertatea se află într-o relație direct proporțională una față de cealaltă. Această relație direct proporțională este atât de exactă încât se poate exprima în mod matematic în următorul fel: m = f x l, unde m este moralitatea, f este factorul de proporționalitate dintre moralitate și libertate, iar l este libertatea. Factorul de proporționalitate dintre moralitate și libertate nu se poate calcula deoarece moralitatea și libertatea sunt energii subtile a căror cantitate nu se poate măsura. Relația de proporționalitate directă dintre moralitate și libertate se poate însă demonstra într-un mod foarte simplu și concret. Spre exemplu într-o societate unde imoralitatea a cuprins întreaga societate libertatea scade în mod dramatic deoarece într-o societate imorală vor trebui implementate din ce în ce mai multe sisteme și instituții de control ceea ce duce la scăderea gradului de libertate al populației, căci creșterea controlului înseamnă în fapt descreșterea gradului de libertate. Să luăm un exemplu mai concret! Să luăm un exemplu din domeniul transporturilor pentru călători. Pentru a putea călători cu trenul, cu autobuzul, cu tramvaiul, cu metroul sau cu un alt mijloc de transport public trebuie să cumperi un bilet. Datorită faptului că unii oameni nu își cumpără bilet trebuie instaurat un sistem de control. În consecință, serviciul public de transport angajează controlori pentru a fi sigur că toți oamenii care se folosesc de serviciul său își cumpără bilet corespunzător. Controlorii, însă, în momentul în care găsesc persoane fără bilet se pot mulțumi cu o mică șpagă pentru a nu amenda persoana respectivă. În consecință, este nevoie de un supercontrol care să controleze controlorii pentru a se evita asfel coruperea controlorilor. Cei de la serviciul de supercontrol, însă, pot și ei să admită din când în când o șpagă mai mare de la controlori pentru a închide ochii la abuzurile acestora. În concluzie, mai trebuie instaurat o instituție care să controleze supercontrolorii, probabil de aceasta se va ocupa Ministerul Transporturilor. Există însă posibilitatea ca cei de la Ministerul Transporturilor să poată să fie și ei corupți. În concluzie, ne trebuiesc servicii secrete, judecători, procurori, poliție, jandarmerie și multe alte instituții de acest fel. Pentru a dovedi faptele reprobabile a celor în cauză ne mai trebuie tot felul de echipamente: aparate de fotografiat, camere de luat vederi, etc. În plus, mai există și multe alte costuri legate de funcționarea acestor armate de controlori. În acest fel biletele de transport se scumpesc deoarece în prețul lor sunt incluse inclusiv salariile controlorilor și a supracontrolorilor. Taxele și impozitele se măresc deoarece trebuie plătiți cei de Ministerul Transporturilor, cei de la serviciile secrete, judecătorii, procurorii, polițiștii, jandarmii, toți ceilalți care participă la acțiunile de demascare a corupților. Trebuie să mai plătim inclusiv echipamentele acestora, dar și multe alte costurile care decurg din aceste activități. Asta înseamnă că noi trebuie să muncim mai mult pentru a putea achita costurile mai mari datorate acestui personal și echipamentele necesare acestuia. Deci se ajunge la pierderea libertății deoarece puteam să muncim mai puțin sau eventual să câștigăm mai mult dacă nu era nebunia cu controlul care a apărut datorită faptului că societatea este imorală și trebuie să fie controlată și paracontrolată. Pentru a înțelege mai bine relația direct proporțională dintre moralitate și libertate este bine să analizăm și ce se poate întâmpla într-o societate morală. O societate perfect morală poate exista doar într-o societate a abundenței și a gratuității. Pentru a explica de ce numai într-o societate a abundenței și a gratuității există moralitate trebuie să-ți destăinui cauza profundă a imoralității din societatea noastră. Societatea noastră nu este imorală datorită faptului că natura intrinsecă a oamenilor ar fi imorală, așa cum propovăduiesc unii oameni vicleni sau ignoranți. Societatea noastră este imorală deoarece există o cauză concretă a acestei imoralități. Cauza cea mai profundă a imoralității din societatea noastră este faptul că oamenii doresc o contravaloare pe produsele rezultate din transformarea materialelor obținute în mod gratuit ce ni le oferă în dar Pământul și Soarele. Transformarea materialelor în mărfuri se face prin forța noastră de muncă am obținut-o în mod gratuit din naștere. Faptul că materialele și forța de muncă sunt gratuite conduce la concluzia că mărfurile sunt gratuite. O altă metodă prin care rezultă că mărfurile sunt gratuite este calea economică. Mașina Economică obține profit în fiecare an ceea ce înseamnă că și-a recuperat toate investițiile. Recuperarea tuturor investițiilor înseamnă că mărfurile au fost produse în mod gratuit. În momentul în care mărfurile gratuite se oferă pe o contravaloare, se produce o fraudă. Pentru a nu se da în vileag această fraudă s-a creat o așa-zisă știință economică plină de minciuni. Toate elementele fundamentale ale acestei așa-numite științe precum bani, preț, profit, datorie, salariu, dobândă etc. sunt bazate pe mincini. Economia funcționează pe bază de minciuni și fraudă. Aceasta este cauza profundă pentru care societatea noastră este cuprisă de ciuma imoralității. În momentul în care toate produsele și serviciile se oferă în mod gratuit tuturor celor ce le-au produs, societatea devine morală. Să vedem ce se întâmplă într-o astfel de societate în cazul serviciilor de transport în comun. Într-o societate a abundenței și a gratuității serviciile de transport public vor fi gratuite pentru toți. În consecință nu este nevoie să-ți cumperi bilet pentru a putea călători. Dacă nu este nevoie să-ți cumperi bilet, nu este nevoie nici de controlori, nici de supracotrolori, nici de atâția oameni la minister, la serviciile secrete, la judecătorie, la procuratură, la poliție, la jandarmerie și la toate celelalte instituții care se ocupau cu demascarea corupților. Nu mai este nevoie nici de echipamente și nici de mijloacele de producție necesare acestor activități. Oamenii care înainte se ocupau cu corupții vor putea acum să presteze activități productive și folositoare. Oamenii nu mai trebuie să muncească și pentru a întreține o armată întreagă de controlori, nu mai trebuie să muncească pentru a realiza sau a plăti echipamentele costisitoare ale acestora și alte costuri ce decurg din activitatea acestora. În aceste condiții libertatea crește deoarece toți oamenii vor deveni mobili, iar munca ce trebuia depusă pentru control se va depune acum în folosul întregii societăți. Deoarece în această societate a abundenței și a gratuității munca care se depunea pentru a întreține armatele de controlori și a echipamentelor lor nu mai este necesară, iar armatele de controlori vor putea depune o muncă în folosul societății, bunăstarea în societate crește. În consecință, creșterea gradului de moralitate în societate duce atât la creșterea libertății individuale cât și la creșterea bunăstării din societate. Există foarte multe fapte imorale care pot fi săvârșite și deci există și multe reguli care vor să pună în evidență aceste fapte în speranța că ele nu vor mai fi săvârșite și deci pentru ca gradul de moralitate în societate să crească. Există atât de multe reguli încât omul de rând poate presupune oricând că el a săvârșit o faptă imorală deoarece nu știa că această faptă este imorală. În acest articol voi simplifica în mod drastic toate regulile morale în așa fel încât nimeni să nu mai poată spună că el nu știe care faptă este morală sau imorală. Toate regulile morale se pot reduce la două cuvinte: „Nu fura !!!”. Furtul este sustragerea de la cineva a ceva ce nu îți aparține. Această regulă morală se poate intitula ca fiind legea meta a moralității deoarece ea include toate celelalte reguli morale. Sunt conștient de faptul că în acest moment vor fi mulți oameni care nu vor fi în total de acord cu acest lucru și se vor îndoi de faptul că această regulă include toate celelalte reguli morale. De aceea vor explifica și voi explica această lege meta a moralității cu ajutorul regulilor morale definite în lucrările din prezent. Aceste reguli morale spun: . să nu rănești corpul fizic a unei persoane Prin rănirea corpului fizic al unei persoane se fură în fapt sănătatea acelei persoane. După cum observi rănirea corpului unei persoane este în fapt un furt. Persoana care rănește corpul fizic al unei alte persoane ia ceva ce nu îi aparține deoarece sănătatea personei rănite nu aparține persoanei care a rănit. . să nu ucizi În acest caz ucigașul ia viața persoanei ucise de el. În consecință ucigașul fură ceva ce nu îi aparține și anume el fură viața persoanei ucise. . să nu săvârșești viol. A viola pe cineva înseamnă a executa un act sexual cu o persoană împotriva voinței acelei persoane. În acest caz violatorul fură dreptul unei persoane de a decide dacă dorește sau nu să întrețină relații sexuale cu el. . să nu furi În acest caz lucrurile sunt clare pentru orice om. Hoțul, deci cel care fură, își însușește ceva ce nu este a lui. . să nu sechestrezi pe cineva Sechestrarea unei persoane înseamnă pierderea libertății acelei persoane. În consecință, cine sechestrează o persoană fură libertatea persoanei sechestrate. . să nu constrângi pe cineva. Să nu constrângi pe cineva înseamnă să nu siluiești pe cineva. Siluirea cuiva se face pentru ca persoana siluită să acționeze în modul dorit de cel ce o siluiește. În acest caz, cel ce siluiește o persoană fură dreptul persoanei siluite de a lua o decizie în mod liber. . să nu minți Mincinosul fură dreptul persoanei mințite de a afla adevărul astfel încât această persoană să se poată comporta în mod adecvat. Mințirea unei persoane poate duce la pierderea unor lucruri materiale pentru persoana mințită, poate duce la suferință și chiar la moartea persoanei respective. . să nu denigrezi, să nu defăimezi. Denigrarea sau defăimarea unei persoane înseamnă răspândirea de zvonuri false în legătură cu persoana defăimată. În acest caz denigratorul fură dreptul persoanei denigrate la imaginea corectă pe care ea o are în societate. . să nu jignești . Jignirea este un atac psihic la o persoană. În consecință, jignirea este furtuL sănătății psihice a unei persone deoarece persoana jignită va suferi de pe urma ofensei aduse. Se mai poate spune că cel care jignește fură dreptul persoanei ofensate de a fi liberă de suferință psihică. . să nu ai sentimente negative și anume: de ură, de invidie etc. Oamenii care au sentimente negative și anume: de ură, de invidie, etc. se transformă în vampiri energetici ce sug energia pozitivă din ceilalți oameni. În consecință acești vampiri energetici fură energia binefăcătoare din societate. Aceste exemple pot bineînțeles continua. După cum observi regula cea mai simplă a moralității care include toate celelalte reguli este întotdeauna: „Nu fura !!!”.  În legătură cu moralitatea se mai poate aminti regula de aur a moralității sau regula etică a reciprocității care se poate enunța în două moduri: prin afirmație și prin negație.  Regula de aur a moralității exprimată prin afirmație sună așa: . Tratează pe ceilalți așa cum ți-ar place ție să fii tratat de altcineva. Regula de aur a moralității exprimată prin negație sună așa: . Să nu tratezi pe cineva așa cum ție nu ți-ar place să fi tratat. Noi, românii, avem următorul proverb care exprimă regula de aur a moralității exprimată prin negație: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face !!!” Imoralitatea este opusul moralității. În consecință tot cea ce nu este moral, este imoral. Amoralitatea este neștiința, indiferența sau lipsa de credință în moralitate.  După cum am spus mai sus moralitatea este înscrisă în mod energetic în sufletul și în spiritul nostru. Mai mult decât atât ea se află incorporată și în trupul nostru astfel încât ea se poate dovedi în mod științific. Astfel, există dovezi științifice ce afirmă că luarea deciziilor de ordin moral coincide cu activarea cortexul prefrontal ventromedial, iar reacțiile intuitive specifice situațiilor cu conținut moral activează arealul ce cuprinde joncțiunea temporo-parietală din creier. În concluzie moralitatea este incorporată inclusiv în creierul nostru și acesta este motivul pentru care moralitatea exprimată în cuvinte o putem recunoaște ca fiind perfect corectă și adevărată. Com: Elena Tudor: Domnule Mihail Ispan, am lecturat cu mult interes postarea dv. despre MORALITATE la baza careea se afla cea mai importanta porunca din Decalog. Am ramas cu intrebarea: oare cine a smuls din spiritul, sufletul si chiar trupul omenirii acest giuvaer pe care domnia voastra il numiti MORALITATE? Intreb asta deoarece, aruncand o privire peste societatea in care traim acum, nu putem sa nu costatam ca verbul" a fura"cu toate subdivziunile lui este "conjugat" la toate timpurile si de copii/adolescenti si de adulti si chiar de oamenii in varsta cei care ar trebui sa fie exemple de moralitate. Credeti ca asa cum arata societatea astazi se mai poate intreprinde ceva in sensul dobandirii si dezvoltarii MORALITATII ? Acum imi este clar ca buna ziua ca expresia "poporul isi are conducatorii pe care ii merita"este cat se poate de intemeiata. Oare mai are rost viata intr-o lume aproape complet imorala? Mihail Ispan: Sensul vieții este dat de alegerea omului respectiv. Sensul vieții unui om materialist este de a degusta plăcerii simțurilor, de a avea parte de avere și de avea parte de celebritate. Omul materialist își poate îndeplini acest sens, care este în fapt este un sens iluzoriu, mult mai ușor într-o societate imorală în cazul în care și el devine imoral. Sensul vieții unui om spiritual este de a-și ridica nivelul de conștiință din ce în ce mai mult. Omul spiritual își poate îndeplini sensul vieții sale chiar și într-o societate imorală prin practicarea spiritualității ce constă din meditație, posturi corporale și respirație conștientă. După cum observăm, viața are rost(sens) chiar și într-o societate imorală, în ciuda faptului că într-o astfel de societate este neplăcut să trăiești.

Mircea Digulescu: ASUPRA MORALITATII. Moralitatea este o trasatura psihica a fiintei umane prin care, unui set de situatii si comportamente mai vag sau mai precis definite, manifestate de propria persoana sau de terti, ii este asociata o incarcatura pe axa pozitiv-negativ (bine-rau, moral-imoral). Acest set de comportamente este deosebit, deoarece el vizeaza mai mult decat supravietuirea individului si optimizarea bunastarii sale: intelegerea a „ce e bine si ce e rau”, adesea individul admintand fata de el insasui ca un act, desi ar produce efecte in favoarea sa, este imoral. Formalizarea contextului moral (efectiv si deziderat) este importanta inclusiv in deciziile electorale, manifestate la alegeri prin participare la vot, contribuind la obtinerea raspunsului la intrebarea „Votam dar cu cine?”  Acest eseu isi propune sa prezinte o serie de idei non-triviale despre conceptul de moralitate in deosebi pentru a servi drept preambul pentru eseul referitor la Libertate, in baza dictonului „Singurul temei legitim al interferentei este moralitatea.”. Dictonul anterior admite mai multe colorare: „Singurul temei al existentei statului sau guvernului este moralitatea organizarii induse de acesta” sau „Diferenta dintre o lege justa si o lege oprimanta este caracterul moral al primeia”. Esenta motivatiei in abordarea acestei teme, a moralitatii, este convingerea autorului ca, in stadiul prezent al evolutiei umanitatii, indivizii, la nivelul constiintei colective, impartasesc un anumit simt al dreptatii, al justetii unui act care transcede simpla apreciere a daca acel act este conform sau nu cu interesul lor imediat. In tentativa de a contura o ideologie proprie conexa libertatii, este esentiala intelegerea modului in care fiintele umane trateaza in legatura cu conceptul de moralitate. In caz contrar, orice ideologie, orice „sistem propus”, orice maniera potentiala de organizare sociala va fi judecata doar dupa „castigatorii si perdantii” sai, dupa cine sunt indivizii concreti favorizati de ea, fara ca vreuna sa se diferentieze in vreun fel de alta (de la monarhie absolutista la anarhie) sau de „legea junglei” (i.e. dominatia celui mai puternic la acel moment). Prezinta interes analiza formarii si evolutiei principiilor morale, alaturi de discutarea unor realitati despre moralitate inclusiv pentru a gasi punctele comune intre propria moralitate si cea a altora, evitand astfel degenerarea interactiunilor in intransigenta luarilor de pozitie si izolarii mutuale, mai ales cand valorile esentiale sunt, in ciuda aparentelor, impartasite. Introducere. Subiectul moralitatii a facut obiectul a numeroase studii si lucrari ale diferitilor autori, abordand subiecte de la Evolutia Moralitatii [2], la Etica [3] la Psihologia Moralitatii [4]. Este in afara scopului acestui articol sa realizeze o trecere in revista completa a ideilor si descoperiilor acestor domenii. Desi cateva idei ale cercetatorilor vor fi rezumate pe scurt, obiectivul nostru este de a prezenta idei non-triviale de o utilitate operationala in constructiile ideatice viitoare, idei pe care le apreciem ca avand anumite elemente de noutate in fata publicului tinta. Intelesul termenului de moralitate precizat in deschiderea acestui articol va fi adoptat ca definitie operationala: Moralitatea este un proces psihic uman prin care, unui set de situatii si comportamente mai vag sau mai precis definite, manifestate de propria persoana sau de terti, ii este asociata o reactie interna, preponderent o caracterizare pe axa moralitatii, pozitiv-negativ (bine-rau, moral-imoral). Categoric exista multe elemente carora mintea umana le asociaza o incarcatura emotionala pe axa pozitiv/negativ, fara a avea o legatura cu moralitatea. Un exemplu ar fi ciocolata (i.e. multi asociaza o incarcatura pozitiva conceptului de ciocolata datorita placerii resimtite prin consumarea acestui aliment). Fara indoiala, principiilor morale le este asociata o incarcatura (tot pozitiv/negativa) dar de o natura diferita. Desi diferentele dintre cele doua pot fi greu (dar nu imposibil) de explicitat concret, intelegerea intuitiva a distinctiei este suficienta pentru scopul acestui articol, si, lasand la alegerea cititorului sa verifice prin introspectie diferenta dintre atitudinea pozitiva despre ciocoloata si cea despre, sa zicem, echitate sau loialitate, vom avansa fara a aprofunda suplimentar. In particular, este importanta formalizarea notiuni de moralitate pentru a putea distinge intre calitatea unui actor de a fi moral si acea de a fi bun sau a actiona convenabil celui care ii apreciaza comportamentul. In sensul cel mai larg, moralitatea este data de un set de percepte care definesc modul si limitele de actiune ale diferitilor indivizii inrauriti cu vointa si capacitate de actiune proprie, care daca sunt incalcate, constitue imoralitati din partea respectivilor. Deoarece interesul explorarii mecanismelor moraliatii in prezentul articol este legat de construirea unui sistem ideologic (unei doctrine sociale, unui set de principii dupa care membrii unei societati sa se ghideze), vor fi aprofundate doar acele aspecte relevante acestui deziderat. Modelul teoretic al moralitatii. Pe masura ce omul a evoluat de-a lungul istoriei sale, atat in sens biologic cat si psihologic, moralitatea a luat fiinta, s-a rafinat si continua sa sufere procese transformationale atat la nivel individual cat si la nivelul grupurilor si comunitatilor. Moralitatea in prezent (moderat de tehnic). In prezent, pentru un motiv sau altul, fiintele umane manifesta aceasta trasatura psihica numita moralitate. In calitate de trasatura psihica, primul lucru care trebuie inteles despre ea este faptul ca este un proces (sau o caracterizare a unui proces) ce are loc in creierul oamenilor. Ca atare, moralitatea este subiectiva (difera de la un om la altul) si este dependenta de alte trasaturi cognitive si psihice ale individului de la cele mai fundamentale (e.g. memorie, gandire deductiva, inteligenta, emotii, invatare), la cele mai complexe (gandire abstracta, empatie, caracter, sentimente). Din punct de vedere al celor mai vizibile manifestari, acelea care conduc la comportamente (ce pot fi observate extern) sau cel putin la atitudini (uneori deductibile extern; cel mai adesea resimtite constient intern), contextul moral al celor mai multe fiinte umane ale prezentului poate fi privit ca un tuplet (S, SF, f, M, g, R), cu S,SF,M,R multimi si f,g functii, unde prin conventie, orice s din S se numeste situatie morala (sau stimul moral), f(s) valore morala aferenta lui s si orice triplet (s, f(s), g(s)) percept moral. Semantica fiecarui element al tupletului este descrisa in continuare: · S (Stimuli Posibili) reprezinta multimea situatiilor si comportamentelor carora individul le acorda o semnificatie morala (in oricare sens). Exemple de elemente care pot face parte din aceasta multime includ „Fapta cuiva de a ataca o alta persoana pentru a o jefui” sau „Respectarea proprietatii private dobandite legitim”, dar si concepte cu un grad sporit de abstractizare ca „Neaplicarea unei duble masuri” sau „Bazarea unei decizii pe date gresite, neconforme cu realitatea stiintifica”. Desi sursa S poate fi compusa, la nivel teoretic din orice idee (mai vag sau mai concret formalizata), adesea elementele ei sunt compuse din: N.B.: Multimea situatiilor de moralitate (S) este o submultime a Multimii Starilor de Fapt Potentiale in care individul poate percepe ca se afla in realitate (SF). · SF (Stari de Fapt Potentiale) reprezinta multimea tuturor caracterizarilor adevarate ale „realitatii” in care individul poate percepe ca se afla. Spre exemplu, un individ poate percepe ca se afla in starea sf = „Am fost martorul unui jaf in timp ce trecea, dezarmat fiind pe strada si jefuitorii nu au observat prezenta mea”, care implica si ca situatia de moralitate s = ”Subiectii ce alcatuiesc ‚gasca de jefuitori’ au atacat un individ in scopul de a-l jefui” este parte a caracterizarii realitatii. Situatia de moralitate s este cea careia individul ii asociaza o valoarea morala, dar starea sf (care include s) este cea care determina reactia sa psihica interna (ce poate produce si consecinte comportamentale – faptice). · f (Functia „Moralizatoare”) reprezinta o functie de la multimea Stimulilor Posibili (S) la Axa Moralitatii (M): f : S -> M. Functia f asociaza fiecarui stimul moral o valoare pe axa moralitatii – cat de moral considera individul ca situatia descrisa de acel stimul este. Numim, prin conventie, f(s), valoarea morala a lui s din S (din perspectiva individului analizat). · M (Axa Moralitatii) reprezinta multimea tuturor gradelor de moralitate aplicabile unui potential stimul moral (un element din S): Un exemplu ar fi aprecierile ca {Foarte moral / Moral / Indiferent / Imoral / Foarte Imoral}. In restul articolului vom considera M = Rrond (axa numerelor reale) cu un element din M reprezentand o apreciere relativa a „cat de moral sau imoral” (+/-) este ceva, sub foma de numere reale de la (–infinit la +infinit). · g (Functia „De Reactie”) reprezinta o functie de la multimea si a Stariilor de Fapt Potentiale (SF) la multimea Reactiilor Posibile (R): g : SF -> R, definita doar pe starile de fapt potentiale care includ o situatie de moralitate. Functia g determina maniera in care psihicul individului se schimba in cazul in care o situatie de moralitate s din S se produce in realitate (mai exact este perceputa ca producandu-se in realitate de catre individ, prin simturile si judecata sa). In mod evident, in cazul unui om sanatos psihic ar trebui sa existe o corelatie intre g si f. De remarcat ca reactiile psihice interne pot fi inclusiv in legatura cu o parte din sau totalitatea partilor componente ale situatiei sursa din S (e.g. „Dispretuiesc pe Xluescu care a comis o imoralitatatea s, de ordin f(s)”). De remarcat ca g este o functie proprie (specifica) individului si ca valorile ei sunt determinate atat de sf (si implicit de s), dar si de trasaturi proprii subiectului cum ar fi personalitatea sa, modelul cognitiv asupra realitatii, inteligenta si multe altele, inclusiv contextul moral individual in totalitatea sa (e.g. modul in care un individ reactioneaza la o imoralitate poate depinde de cum considera ca ar fi moral ca cineva sa reactioneze in acel caz). De remarcat ca perceptia individului cu privire la contextul real de fapt in care se regaseste il poate determina sa reactioneze la o situatie de moralitate s in moduri diferite in functie de context (e.g. un individ s-ar putea sa decida sa nu intervina pentru remedierea unei imoralitati daca percepe ca printr-o asemenea actiune si-ar risca viata). De aceea functia g este definta pe SF si nu pe S. · R (Reactiile posibile) reprezinta multimea reactiilor psihice interne in legatura cu un stimul moral. Exemple de elemente ale acestei multimi pot include „Dispretuiesc subiectul stimului moral” sau „Traiesc un profund dezgust” sau „Devin furios la adresa subiectului” sau „Iubesc subiectul” sau „Simt nevoia ca cineva sa intervina in apararea victimei” sau „Consider ca asa ceva trebuie impiedicat cu orice pret” sau „Consider ca subiectul trebuie pedepsit”, etc.. Se observa ca, preponderent, reactiile posibile la stimului morali tin de afectivitate (constant in emotii incipiente sau chiar sentimente) dar exista si situatii in care pot include elemente ce tin de rational (formularea de reactii – e.g. „Subiectul trebuie pedepsit”) sau pot fi mobilizatoare („Vreau ca cineva sa intervina acum!”). Exista cateva concepte suplimentare si conexe fiecarui percept moral, intalnite adesea in cadrul unui individ evoluat, posesor al unui psihic dezvoltat. Cele mai notabile asemenea concepte, in legatura cu un percept moral (s, f(s), g(s)) sunt: § Moralitatea Interventiei: Un nou perecept moral care descrie in ce masura este moral sa fie impiedicata producerea situatiei s (eventual in ciuda vointei subiectului) sau, in cazul produceri ei, in ce masura este morala trecerea la actiuni corective sau punitive. Spre exemplu, puteti considera ca este imoral s = „cineva sa fie implicat simultan in mai multe relatii amoroase”, dar in acelasi timp gasi ca este problema lui si, dincolo de a-l face o persoana dezagreabila in ochii dumneavoastra (din aceasta privinta), puteti sa nu gasiti ca s-ar impune (ca ar fi morale) masuri suplimentare menite sa previna materializarea unei asemenea convingeri in practica, „reeducarea” subiectului sau pedepsirea sa. In acest caz, pentru o persoana integra moral (care actioneaza strict in limitele propriei moralitati), g(sf) nu ar presupune elemente mobilizatore (care sa conduca la trecerea la actiune) pentru nici un sf care include s. § Limitele interventiei: O serie de percepte morale poate fi asociata actului sau intentiei unui actor de a interveni, motivat fiind de norma morala de baza s, in sensul asigurari respectarii ei, pedepsirii subiectului care vrea sa o incalce sau a incalcat-o (sau rasplatirii acestuia daca norma are f(s) pozitiv), inlaturarii efectelor ei, sau orice in legatura cu aceasta (e.g. Puteti gasi complet imorala linsarea unei persoane promiscue relational – in fapta sau in intentie –, mai putin imorala interzicerea fiicelor dumneavoastra de a avea legaturi cu el si poate chiar morala avertizarea publica referitoare la valorile acesteia). Aceste percepte morale induse de un percept original s, in temeiul limitei interventiei, pot veni in contradictie cu (sau „suprascrie”, prima in fata) altora mai generale (e.g. „Este imoral sa ucizi”; „Este imoral sa incerci sa ucizi” dar, in temeiul Limitelor Interventiei, „Este moral sa ucizi actionand in autoaparare, cand esti atacat”). § Flexibilitatea pozitiei: O perceptie si apreciere a individul vis-a-vis de cat de convins, hotarat si inflexibil (transant, categoric) este in aprecierea sa curenta a situatiei morale (e.g. „Cat de convins este individul ca sclavia, sub orice forma este imorala?”; „Cat de predispus este el ca, in urma accederii la informatii suplimentare sau a reflectiei sa isi ajusteze pozitia in aceasta chestiune?”). Tehnic, flexibilitatea pozitiei se refera la cat de usor ar varia f(s) si g(s) pentru subiect. § Toleranta diversitatii: Un nou percept moral in legatura cu situatia de moralitate in care un individ tert nu impartaseste intr-o mai mica sau mai mare masura perceptul moral initial s (i.e. pentru el valorile f(s) sau g(s) difera substantial de cele ale individului analizat). Toleranta diversitatii masoara cat de tolerant este individul analizat cu cei care nu ii impartasesc respectiva convingere morala – si ce efecte g() produce asupra sa aceasta diferenta. Riscul. nota importanta specifica indeosebi secolului XX si XXI este tratarea probabilistica a evenimentelor viitoare, sub forma conceptului de risc. Astfel, din punct de vedere moral, o decizie sau o actiune nu trebuie sa produca un efect cert, ci este suficient sa genereze un risc suplimentar (sau o sansa suplimentara) de producere a sa pentru a fi luata in seama. In lumea instrumentelor financiare derivate si a planificarii strategice nimic nu este cert (modelul utilizat putand fi asimilat, metaforic cu cel al nedeterminismului cuantic) si adecvarea unei decizii sau strategii este apreciata foarte mult din perspectiva unor concepte ca risc si cost de oportunitate. Aceste concepte se aplica foarte bine in cazul moralitatii (e.g. „Un om a fost rapit si abandonat pe o sosea pustie in mijlocul desertului”, desi nu constitue literar o fapta de omor, poate fi asimilata acesteia din perspectiva riscului la care a fost supus respectivul, chiar daca, printr-un noroc, acesta reuseste sa scape facand autostopul sau prin alte mijloace). Procesul cognitiv al moralitatii. Esentialmente, procesul moral al unui individ cuprinde urmatoarele elemente, desfasurate concomitent si permanent (repetitiv): 1. Definirea si actualizarea continua a contextului moral. Acumuland noi informatii despre realitate, avansand in definirea propriei identitati, fiind supusi la diferiti stimuli si perechi (stimul, efect), dar, foarte important, si ca urmare a reflectiei proprii (autoeducarii psihice), indivizii isi ajusteaza, completeaza si actualizeaza modelul moral, pastrand mai mult sau mai putin din ce exista anterior. Cateva idei non-triviale referitoare la acest element sunt: a. Caracterul abstract, incomplet si echivoc al conceptelor utlizate. In definirea elementelor din S (dar si din M), individul poate face apel (psihic, intern) la o serie de concepte care au, chiar si pentru el, doar un inteles vag, intuitiv, echivoc sau incomplet. Un exemplu ar fi „Sacrificiul personal pentru statul din care faci parte”. Individul este posibil sa aiba doar o intelegere intuitiva a termenului de „stat” (eventual complet diferit de uzantele comune) iar „sacrificiul personal” sa fie inteles atat de vag incat limitele lui sa fie ambiguu percepute. Dar cea mai mare ambiguitate este data de termenul ‚pentru’: In ce situatie o actiune (un sacrificiul personal) este ‚pentru’ (in favoarea) propriului stat? Cum se aprecieaza care este interesul unui stat (care, intuitiv este alcatuit din membrii sai, printre care si individul in cauza)? (Unii ar putea spune ca, fiind vorba de propriul stat, in interesul acestuia ar fi ca toti indivizii, inclusiv cel in cauza, sa nu fie nevoiti sa faca nici un sacrificiu). Un individ care asociaza o valoare morala elementului din exemplu anterior, probabil a ajuns sa includa in S pe acesta ca urmare a opiniei sale fata de niste situatii mult mai concrete precum „A lupta in armata statului din care faci parte”, „A accepta exproprierea pentru constructia de autostrazi”, pe care fie le-a extrapolat el in enuntul exemplu, fie i-au fost prezentate (prin persuasiune, manipluare sau orice alt mod) ca fiind cazuri particulare ale acestui percept. Adesea inocularea unor valori cat mai ambigue si echivoce (eventual si nonsensice ca „Razboiul inseamna pace”) este folositoare in a asigura sprijinul pentru vari actiuni a persoanelor care nu sunt direct vizate, in temeiul unor ‚percepte morale’ a caror caracter vag sau nonsensic le pot face aplicable in orice caz concret, inclusiv cel vizat. Aceste persoane isi pot gasi ‚pacea sufleteasca’ cand afla despre comiterea unei imoralitati printr-un proces superficial de reflectie ce se limiteaza la acest gen de percepte morale inoculate. Exista totusi multe situatii in care definirea completa si exhaustiva a conceptelor vizate de perceptul moral nu este obligatorie pentru ca acesta sa aiba valoare sau sa fie aplicabil, in majoritatea cazurilor. De pilda: „Este imoral sa rapesti alt om”, poate fi aplicat cu succes si fara a defini complet ce inseamna ‚a rapi’ (enumerand exhaustiv cazurile in care persoana este luata cu forta, ademenita sau participa de buna voi pana la un anumit punct) sau ‚om’ (decidand de pilda daca pigmeii sunt sau nu oameni sau daca viata prenatala este considerata ca fiind o persoana). Intr-o a treia categorie de situatii, conceptele sunt intelese intuitiv si aplicable ca atare pana la un punct, totusi, pentru evitarea inconsecventelor si contradictiilor, o clarificare mai ampla a lor impunandu-se (e.g. „Lupta pentru libertate este morala”). b. Ramasitele trecutului: Asemenea multor instante psihice, valorile si perceptele morale prezente coexista cu cele istorice, dezvoltate si cizelate de-a lungul timpului. Ca atare, multe dintre ele pot deveni depasite de realitatile prezentului, legatura dintre valoarea morala fundamentala si perceptul actual fiind invalidata de noile revelatii stiintifice sau tehnologice. Un exemplu graitor in acest sens ar fi considerarea promiscuitatii sexuale imorale datorita numarului vast de copii la care putea da nastere (si care ar trebui crescuti si intretinuti, punand astfel presiune pe economie si agricultura) si a legaturii ample intre mame si tati ocazionate de contactele pasagere, anterior inovatiilor tehnologice in domeniul contraceptiei pe scara larga (e.g. prezervative, etc.). Din pacate, functionarea creierului uman in majoritatea indivizilor este imperfecta si, adesea, perceptul moral ‚final’ treneaza in contextul moral al individului mult dupa ce cauza existentei sale a disparut, sau chiar fara a fi constient de o asemenea cauza, perceptul transmitandu-se in temeiul ‚presiuni sociale’, asemanator experimentului cu maimutele de aici: [10]. Asemanator piramidei obiectivelor, este posibil ca unele percepte morale sa persiste si dupa ce perceptele care au stat la baza lor au disparut (e.g. „Este imoral sa nu iti botezi nou-nascutul” poate persista ‚pur si simplu’ mult dupa ce, perceptele pe care se baza „Este imoral sa nesocotesti cuvantul lui Dumnezeu” si „Preotii transmit cuvantul lui Dumnezeu” fie au disparut, fie au cazut in desuetitudine). Adesea este nevoie de efort activ din partea individului pentru a-si „curata” relicvele morale ale trecutului pe care nu le mai considera de actualitate pentru a ajunge la un nou mod de a se raporta la lume. c. Incoerenta: Caracterului vag al conceptelor utilizate in formularea interna a normelor morale, diversitatea de surse si ocazii cu care individul isi imbogateste contextul moral cu noi percepte, si ramasitele trectului dau nastere la situatii in care norme morale contradictorii coexista. De exemplu norma „E bine sa iti asculti parintii” poate veni in contradictie cu „E bine sa nu furi”, in cazul in care un parinte solicita sau face acest lucru. Cel mai adesea, conflictele de coerenta pot fi rezolvate printr-o reflectie mai ampla a individului si actualizarea ori rafinarea de catre el a contextului moral, pe baza noilor informatii despre realitate si a noilor valori dezvoltate de-a lungul timpului. Uneori totusi, in deosebi in indivizii mai putin autoanalitici, este posibil ca, pus in fata unei dileme morale un individ sa reactioneze in temeiul cele mai „intense” valori morale resimtite in conjunctura respectiva, inclusiv tinand cont de factori conjuncturali ca varsta ori nevoile proprii. Exista totusi situatii in care stimulul moral real poate cuprinde el insusi o dilema (e.g. [11] sau [12]), a carei rezolvare depaseste simpla aplicare a perceptelor morale ca atare, necesitand o rafinare si particularizare a lor. Rezolvarea gasita poate depinde si de stadiul dezvoltarii morale a individului, un concept util in aceasta privinta fiind cele 6 stagii de dezvoltare morala ale lui Kohlberg [13]. 2. Interpretarea realitatii din prisma contextului moral. Indivizii vor aprecia „potrivirea” unei situatii din realitate la care sunt expusi cu elemente ale multimii situatiilor fata de care au opinii morale definite (e.g. vor aprecia daca „atacul in plina strada a unui trecator de catre un grup de persoane care i-au furat portofelul” este un caz particular al vreunui element din S, cum ar putea fi „Fapta cuiva de a ataca o alta persoana pentru a o jefui”). Desi poate parea un proces facil si direct („straightforward”), interpretarea realitatii este supusa in primul rand problemelor a)-c) ale definirii contextului moral. Mai mult, pe langa dificultatile interioare individului, exercitarea puterii prin Controlul Informatiilor sau prin tehnici de Leadership, pot impacta semnificativ reactia si interpretarea realitatii morale de catre persoana asupra careia se exercita puterea in acest mod. Cateva idei non-triviale sunt prezentate in continuare: a. Atentia. Pentru ca un fapt al realitatii sa declanseze o reactie morala, este necesar sa ii fie acordat suficienta atentie si interes pentru a fi perceput si analizat. Principiul de leadership al Managementului Atentiei poate fi utilizat ca mijloc de a distrage focalizarea individului si a publicului de la o imoralitate. Astfel, desi individul poate avea cunostinta despre producerea sau existenta unei imoralitati, atentia sa – sirul gandirii sale – va fi abatut, distras in alte directii. Chiar daca are cunostinta despre situatia de moralitate, datorita reflectiei insuficiente ca durata si intensitate, individul omite sa sesizeze valoarea morala (f() in notatia anterioara) si situatia respectiva nu produse efecte psihice (g() in notatia anterioara). Spre exemplu, in politica, aceasta tehnica este amplu utilizata, in vecinatatea alegerilor mai ales, pentru a distrage atentia publicului de la metehnele grave sau deciziile istorice nepopulare ale propriului partid prin focalizarea atentiei media asupra unor acuze superficiale vis-a-vis de ceilalti sau asupra unor subiecte mondene (e.g. Alegerea difuzarii de imagini de la jocurile olimpice si iscarea unei dezbateri vis-a-vis de doping in defavoarea mediatizarii dezbaterii politice si acuzelor aduse). Aceasta tehnica a managamentului atentiei este adesea folosita in timpul fraudelor („cons”) stradale, pentru a devia sirul gandirii „tintei” de la elementele suspicioase intr-o directie mai favorabila. b. Semnificatia. Un alt mijloc prin care o imoralitate poate fi ‚coafata’ ca ceva ‚firesc’ sau un act moral minimalizat este managementul semnificatiei. In deosebi in decursul campaniilor electorale este comun ca fapte firesti si comune din viata unuia din candidati sa fie prezentate intr-o lumina critica si ‚moralizatoare’ de catre oponentii sai. S-a intamplat sa depaseasca limita de viteza? A repezit un cercestor sau l-a injurat? Fara indoiala aceste fapte care, in absenta mizei electorale nu ar fi notabile nici pentru un ziar de scandal, vor fi prezentate ca ‚dovezi’ ale caracterului imoral al respectivului candidat si o proba a ‚raului’ reprezentat de el. In deosebi in cazul unei audiente inca in dezvoltare intelectuala si emotionala, practica de a prezenta o fapta a candidatului legala si fireasca dar care nu se afla la indemana publicului tinta sau altminteri reprezinta un taboo sau ridica controverse (e.g. A petrece vacanta intr-o statiune tropicala de lux, a lua parte la orgii sexuale sau a participa la vanatori sau raliuri legale) „impachetata” mediatic corespunzator serveste in a trezi ura si invidia segmentului vizat si a-l face sa se ralieze de partea celuilalt candidat (care poate, in esenta, demonstra un caracter cu adevarat imoral). Atunci cand pericolul reprezentat de o figura politica in ascensciune este mare, se poate purcede efectiv la fabricarea (inventarea, inscenarea) si mediatizarea unui „caz” ce, daca ar fi adevarat, ar reprezenta intr-adevar o imoralitate grava (e.g.: cazul in care fondatorul WikiLeaks [15] Julian Assange a fost cercetat pentru ceea ce presa a numit „viol” constand in realitate intr-o serie de contacte sexuale consensuale, fapt probat faptic [16] sau cazul acuzatiilor tot de viol aduse fostului sef al Fondului Monetar International si favorit in alegerile prezidentiale din Franta la un moment dat, Dominique Strauss-Kahn [17]). Practic, printr-un management corespunzator al semnificatiei (cuplat cu managementul atentiei), imagina personalitatii in cauza poate fi compromisa in ochii unui anumit segment al publicului si dupa ce se demonstreaza ca ‚acuzatiile’ erau simple fabricatii. c. Increderea. Un alt mijloc eficace de deturnare a procesului rational intern de evaluare a unei situatii morale este managementul increderii. Prin acesta, caracterul moral al unei situatii sau reputatia unui individ este apreciata nu pe baza faptelor si observatiilor reale ci pe baza aprecierilor si spuselor unei persoane „de incredere”. Din evul mediu pana in prima parte a secolului XX aceasta tehnica era folosita cu succes de membrii clerului (prelati, preoti, etc.), ei predicand „cu o voce blanda si ‚inteleapta’” comiterea celor mai mari atrocitati (cum ar fi Inchizitia [18]) din pozitia de ‚ghizi morali’. In vremurile moderne rolul acestora a fost preluat de falsi oameni de stiinta (sau de unii veritabili care, in mod constient, sustin neadevaruri) sau grupuri de consultanta („think-tanks”) politizate care predica ‚binele’ economic sau social pe baza unor pseudo-experimente care fie nu au avut loc fie ale caror metode sau rezultate nu conduc la concluziile promovate. Este uimitor, de pilda, cum predicarea ideii ca femeile nu pot ramane insarcinate in urma unui „viol legitim” datorita unui ‚mecanism natural’ de catre un politician conservator GOP din SUA [19] poate capata tractiune (in randul persoanelor needucate si inculte, fara indoiala) ca o supozitie ‚stiintifica’ doar datorita modului „stiintific” in care a fost prezentata. In mod asemanator persoane mult mai educate dar poate economic naive pot ajunge sa se increada in declaratiile presedintelui Bancii Centrale americane FED [20] fara sa isi puna problema existentei unei agendei politice si economice proprii lui care sa fie servita de ‚perceptele’ comunicate public despre ‚cum e bine sa mearga economia’, ca si cum binele ar fi universal. 3. Aprecierea moralitatii. In situatia in care toate mecanismele externe si interne de deviere a procesului moralitatii au esuat, individul, ca urmare a observarii unui stimul de moralitate, va ajunge sa aprecieze caracterul moral al faptelor in sine si al actorilor implicati (aplicand acel f() din modelul teoretic anterior) pe baza contextului moral existent la acea vreme discutat la punctul 1, aplicand toate distinctiile mentionate in subsectiunea anterioara. Idei nontriviale referitoare la acest pas sunt prezentate mai pe larg in sectiunea „Realitati despre Moralitate”. 4. Actionarea in consecinta. Ulterior „stabilizarii” atitudinii si aprecierii valorii morale a unui stimul, individul va purcede la a reactiona corespunzator (a aplica acel g() din modelul teoretic anterior), intern (ajustandu-si modelul mental, atitudinea sau perceptia anumitor persoane) sau extern (e.g. intervenind sau solicitand interventia). De remarcat ca, uneori, inactiunea unui individ in fata unei imoralitati nu coincide cu neobservarea ei sau indiferenta (e.g. blocajul reactiei externe poate fi cauzat si de frica, stare de soc sau convingerea ca exista alte persoane abilitate sa intervina). 5. Invatarea. Din orice experienta si orice situatie omul, ca fiinta inteligenta invata: observa, abstractizeaza, generalizeaza si ulterior testeaza. Contextul moral in deosebi dar si ceilalti pasi ai procesului moral (inclusiv acesta) sunt supusi impactului resimtirii efectelor actiunilor anterioare. Astfel, o persoana mai ‚slaba de inger’ ar putea, contrar identitatii si valorilor proprii, sa ajunga sa ‚se convinga pe sine’ ca este „moral” sau „firesc” ca un bataus sa fie respectat si vointa lui implinita doar pentru simplul fapt ca, din experientele anterioare, a opune rezistenta s-a dovedit o experienta negativa si, cautand sa rationalizeze abuzurile la care a fost martor astfel incat, in fata supraeului [21] sau sa nu para slab si neputincios, ajunge, in mod gresit sa isi ajuteze chiar contextul moral pentru a fi conform cu realitatea in loc de a proceda invers. O alta idee importanta referitoare la invatare vis-a-vis de moralitate este ca, acele persoane a caror statut si putere efectiva sociala (cum ar fi cazul membrilor unei elite dominatoare daca ea exista) le permit sa isi satisfaca impulsurile prompt si independent de dorinta altora sau contextul de fapt efectiv, pot tinde sa aiba un proces de invatare morala superficial sau chiar absent. Astfel, daca un individ va putea sa dispuna de vointa altuia prin coercitie si acest lucru functioneaza de-a lungul unei perioade lungi de timp, va fi mai putin inclinat sa isi puna la indoiala propriul context moral si sa isi puna intrebarea despre in ce masura supunerea vointei altuia este chiar ceva ce el chiar isi doreste. Mai mult, ca urmare a unei reflectii superficiale, va putea  ajunge sa considere despre persoanele pentru care, din considerente morale sau de scara de valori, puterea de a dispune de alte persoane nu prezinta importanta sau interes, ca ele ‚rationalizeaza o slabiciune, o incapacitate’, asemanator „vulpii care nu ajunge la struguri” [22], in loc sa constate evolutia cognitiva voluntara si neconjuncturala a respectivelor persoane.Toate conceptele prezentate in acest capitol e bine sa fie privite sub rezerva caracterului lor aproximativ, procesele si chiar modelul in sine putand suferi variatii mai mult sau mai putin semnificative de la individ la individ, fara ca acest lucru sa il priveze de valoare predictiva sau utilitate in general. Formarea si transmiterea principiilor morale. In tentativa de a formula un set elementar – fundamental de principii (percepte) morale necesar a fi impartasite de catre „membrii fondatori” ai unei societati „juste” este interesanta o reflectie asupra modului in care contextul moral a luat nastere la nivelul formelor de viata (a omului in deosebi), a manierei in care acesta se transmite vertical si orizontal si a factorilor care determina evolutia sa. Cel mai probabil, procesele cognitive aferente moralitatii au evoluat de-a lungul istoriei umanitatii, dezvoltandu-se de la nivelul elementar (al formelor de altruism ce favorizeaza supravietuirea grupului) la paleta sofisticata de trairi morale specifice omului prezentului. Evolutie. Din trecerea in revista a punctelor de vedere mai populare cu privire la originile moralitatii (inclusiv cele de aici: [23]) si, folosind propria judecata, autorul apreciaza ca acest ansamblu de procese si trairi cognitive a evoluat (la aproape toate formele de viata complexe) din rezultatul invatarii unor comportamente altruiste (in mod normal neintuitive) primitive. Cel mai simplu exemplu ar fi aliantele (e.g. constituirea lupilor in haite pentru a vana prada mai mare sau periculoasa). Reciprocitatea bilaterala (e.g. impartasirea de hrana prin regurgitare de catre lilieci, bazata pe asteptarea de reciprocitate [24]) este un alt exemplu. Si doar aceste doua pratici (premorale), reprezentand exemple de altruism care genereaza o selectie pozitiva pentru supravietuire in randul indivizilor care le adopta reprezinta un argument convingator in favoarea evolutiei moraliatii ca urmare a selectiei naturale. In timp, aceste procesele congnitive premorale s-au sofisticat si, pe masura sporirii cunoasterii si autoeducarii prin reflectie, au aparut concepte ca plata-in-aval („pay forward”) [25], comportament cooperativ-competitiv (formarea de aliante in randul unor actori aflati in competitie, in scopul maximizarii beneficiilor individuale prin ajustarea comportamentului colectiv – e.g. carteluri ca OPEC [26] sau alte aliante in sensul teoriei jocurilor).Prezent. In prezent, valori si comportamente morale fundamentale, precum aversiunea fata de inechitate sunt prezente in randul mai multor animale, inclusiv maimute [27] si caini [28]. La oameni, se pare ca un simt al moralitatii este format timpuriu, imediat dupa nastere sau chiar in viata prenatala. Acest simt depaseste ca nivel de complexitate principiul echitatii si vizeaza deja justetea si corectitudinea [29]. Faptul ca moralitatea este parte a identitatii umane native este un argument important in favoarea proiectarii unui sistem social care face uz extins de moralitate ca origine motivationala. Lawrence Kohlnberg a efectuat studii extinse asupra evolutiei moralitatii proprii in timpul vietii omului si a identificat 3 stadii de dezvoltare: Preconventional (bazat preponderent pe interesul personal punctual), Conventional (legat preponderent de conformitate) si Post-Conventional (vizand valori universale) [30]. Autorul recomanda parcurgerea acestei referinte. Trairile morale specifice indivizilor umani moderni, aflati in precentilele superioare ale scarii evolutiei congnitive depasesc adesea autointeresul (in sensul conventional, utilitar); aderenta la ele si promovarea moraliatii devine un deziderat in sine, pentru care individul este dispus sa suporte costuri si sa isi asume riscuri (spre deosebire de stadiile anterioare in care individul adera la norme morale pentru a obtine beneficii sau a evita costuri). In contextul acestor trairi morale superioare, transcedentale este demn de notat faptul ca ramasitele trecutului persista, atat la nivelul individului evoluat moral, cat si, mai important, la nivelul mediei indivizilor societatii. Astfel, este putin surprinzator ca multi oameni tind sa se comporte asemenea unor maimute cand vine vorba de a impune respectarea („enforce”) unei ‚norme morale’, chiar si atunci cand originea ei este obscura sau absenta, doar in temeiul comportamentelor invatate arhaic de a promova aderenta la norme si uniformitatea (specifice treptelor inferioare ale evolutiei moralitatii), combinate cu trairi arhaice ca gelozia sau compulsiunea la repetitie [31]. Un experiment deosebit de relevant si adesea revelator, care a si facut obiectul a numeroase adaptari culturale, dar care totusi a avut loc este acesta: [10]. Stadii evolutive diferite, intelegerea de sine incompleta precum si diferentele de scara de valori (si de intensitate a resimtirii anumitor valori) pot fi posibile explicatii si a diversitatii de valori morale primare. Astfel, pentru unii indivizii principalele valori si intuitii morale sunt legate de dreptate, justete, corectitudine, pe cand pentru altii accentul este pus pe bunatate/rautate, reciprocitate, loialitate si puritate (simplitate) [32]. In mod nesurpinzator pentru autor, valorile din urma tind sa fie caracteristice pentru simpatizantii unei politici conservatoare (i.e. considerate „de dreapta” in majoritatea regiunilor, in special America de Nord), despre care s-a demonstrat stiintific, experimental, ca tind sa atraga indivizi mai prosti [33]. S-a speculat ca o parte a atractiei provine si datorita nevoii de simplitate si predictibilitate a celor mai putin inteligenti. Considerarea ca tinand de moralitate a altor valori care istoric au fost asociate cu aceasta (in special bunatatea, alturismul, ingrijirea) tin si de ramasitele trecutului, si nu sunt neaparat corelate cu un intelect insuficient dezvoltat. Unii autori sustin ca bunatatea ca valoare morala este mai puternic specifica persoanelor de sex feminin. O posibila explicatie ar fi trairile materne arhaice in care ingrijirea pentru cei slabi (copii), atat individuala, cat si colectiva era strans legata de procesele cognitive premorale. Transmiterea. In opinia autorului, principiile si valorile morale se transmit atat vertical cat si orizonatal in acel fel ca Memele [35], moralitatea si perceptele morale fiind un excelent exemplu de Meme [34]. In particular, in trasmiterea valorilor morale sunt demne de notat urmatoarele aspecte: · Impactul diversitatii valorile existente la nivel de Lume, Societate, Comunitate, Grup si Individ (asemenator conceptului managerial SOGI – Societate, Organizatie, Grup, Individ) asupra evolutiei morale a unei persoane, prin schimburi ideatice si interactiuni la toate aceste niveluri atat cu indivizi considerati parte a grupului intern cat si a celui extern. · Impactul autoeducarii si evolutiei congnitive ‚spontane’ ce are loc ca urmare a reflectiei personale, interne, prin intermediul cognitiei, asupra relevantei, importantei si acceptarii unor norme morale. Acest proces intern de revizuire a cadrului morale este declansat in deosebi in cazul depistarii de contradictii morale, reale sau aparente in propriul sistem sau expunerii la situatii morale complexe (e.g. Dilema Heintz [36]). · Importanta capacitatilor empatice in intelegerea si adoptia valorilor morale, precum si a mecanismelor neuropsihice prin care unor situatii de moralitate externe le sunt asociate trairi emotionale interne, de exemplu prin mecansimul neuronilor oglinda [37] ce se pare ca joaca un rol important si in moralitate [38]. Mai multe informatii. Doua puncte bune de plecare in a explora stadiul actual al cerecetarilor in domeniul moralitatii se gasesc aici [39] si aici [40]. Realitati despre moralitate. In tentativa de a descoperi contextului moral specific unei persoane (colectia de norme morale aplicabile intr-un tip de situatie) – inclusiv propria persoana -, de a intelege originea motivationala a diferitelor comportamente conexe moralitatii, de a formula un cadru moral „universal valabil” si de a actiona in temeiul sau, sunt bine de avut in vedere urmatoarele aspecte: Decalajul intre principiile morale declarate si cele efective – Unele persoane, desi pot declara cum ca un anumit principiu apartine moralitatii, este posibil sa nu considere in fapt acel principiu moral (e.g. Un preot poate predica moralitatea postului sau abstinentei in ciuda faptului ca el, in launtrul identitatii sale, nu resimte in vreo masura semnificativa pe acestea ca parte a moralitatii). Acest decalaj poate aparea din dorinta ca altii sa adopte respectivul principiu moral (e.g. tinerea postului) in timp ce individul sau grupul in cauza sa poata, in intimitate, sa se bucure nestingherit de incalcarea sa si sa profite direct sau indirect de pe urma comportamentului celorlalti (e.g. daca ceilalti vor tine post, va fi mai multa mancare pentru cei care nu tin). De asemenea, persoanele pot declara altceva decat ‚cred si simt’ din multe alte motive, nu ultimele fiind coercitia externa, dorinta de acceptare sociala sau obtinerea de beneficii in schimbul adeziunii. Decalajul intre principiile morale efective si comportament – Chiar daca o persoana adera la un principiu moral in sinea lui (poate si la nivel declarativ) acest singur lucru nu il impiedica neaparat sa comita acte care incalca acel principiu (e.g. Un hot poate sa constientizeze si sa accepte in totalitate sau in parte imoralitatea faptelor sale). Motive care stau la baza incalcarii propriilor principii morale includ: o Starea de nevoie – Individul a comis in mod constient un act imoral in scopul satisfacerii unei nevoi acute (e.g. „A furat paine fiindca murea de foame”). starii pronuntate de oboseala, eventual chiar extenuare, disponibilitatea individului de a analiza complet moralitatea comportamentului sau si de a se stradui sa ramana compliant propriei moralitati este compromisa. Starea precara de sanatate fizica poate produce efecte similare. acute ale individului, coroborata cu perceptia imoralitatii sau inechitatii comportamentul celor din jur ar putea determina individul sa cedeze si sa fie excesiv de ingaduitor cu el, permitandu-si o abatere de la propria moralitate, chiar dincolo de limitele rezonabilitatii sau realismului (de pilda comitand o imoralitate fata de alt individ cu un comportament moral impecabil). o Superficialitatea – Individul a examinat doar superficial (sau poate chiar deloc) caracterul moral ale actiunilor sale, considerand, spre exemplu, ca atingerea adusa valorii morale este infima sau pur si simplu a actionat fara o dezbatere cognitiva ampla (e.g. din reflex; impulsiv) o Interesul personal superior – In cadrul deliberarilor psihice interne, individul a valorizat propriul interes mai presus de perceptia de sine ca om moral. o Superioritatea scopului final – In perceptia individului, actul imoral este justificat de o finalitate urmarita ce are o valoare morala care depaseste cu mult ca amploare deficitul creat prin actul initial (e.g. „Pentru a opri o invazie militara straina, s-a apelat la recrutare fortata a tinerilor”) o Forta majora – Individul se afla in imposibilitate de a avea un comportament moral datorita contextului efectiv in care se gaseste (e.g. „Nu poate contribui la intretinerea copilului sau fiindca nu are venit”) o Renuntarea la moralitate - Individul ajunge sa se considere pe sine o persoana imorala si sa renunte sa valorizeze moralitatea sau sa isi evalueze si controleze comportamentul, sub scuza (fata de propriul supraeu) ca „este un om rau si asta e”. Acest fenomen este probabil foarte rar intalnit in forma pura – cel mai adesea la persoane cu o dezvoltare intelectuala precara (subdezvoltate ca intelect) si la psihopati. Este mult mai probabil totusi ca cele mai multe dintre persoanele competente intelectual care au ajuns sa se considere „imorali si asta e”, au facut-o mai degraba datorita manipularii si presiunii sociale ilegitime prin care au fost indoctrinati (adesea prin manipulare) cum ca anumite comportamente sau intentii ar fi imorale (e.g. „sclavul este menit sa trudeasca toata viata la stapan, fiindca asa s-a nascut - sclav”). In momentul in care un individ astfel manipulat ajunge in cele din urma sa respinga in sinea lui aderenta la principiul moral cu care a fost indoctrinat, adesea datorita unei nevoi acute a carei satisfacere contravine acelui principiu, poate ajunge sa se considere pe sine, in mod eronat, o persoana imorala (si ca atare sa fie predispus la a comite acte cu adevarat imorale si grave, in afara celor care ar contraveni doar principiilor initiale), in loc sa realizeze manipularea la care a fost supus. o Vocea autoritatii si comportamentul indus. Adesea, unii indivizi tind sa actioneze in temeiul unei autoritati percepute, uneori cu vadit dezgust si in ciuda propriilor valori, cel mai probabil ca parte a unui comportament implusiv invatat (de supunere in fata autoritatii), dupa cum a fost demonstrat in experimentul Milgram [41]. Un alt factor important este rolul comportamentului indus, al schimbarilor comportamentale si cognitive datorate plasarii subiectului intr-o circumstanta pe care o percepe ca fiind exceptionala, ca in cazul experimentului Inchisorii de la Standford [42]. Demn de notat ca simpla cunoastere a acestor fenomene poate avea un rol transformational asupra individului, scazand diponibilitatea sa de a reactiona in temeiul acestor deprinderi. Rationalizarea – Notabil este si faptul ca, adesea, persoanele vor cauta mai degraba sa isi nuanteze intern principiile morale sau sa gaseasca diferentieri artificiale ale cazului lor particular decat sa admita fata de ei insisi in mod deschis ca au comis o imoralitate (e.g. „Este imoral sa lovesti pe cineva, dar nu si atunci cand acea persoana neaga existenta unui Dumnezeu” sau „Eu nu am furat – am luat doar ce mi se cuvenea”). De asemenea, fenomenul rationalizarii, capata si forma construirii principiilor moare in jurul comportamentului (si nu vice-versa), individul cautand astfe sa-si justifice, fata de sine, comiterea (eventual viitoare) a unui act ca nefiind ceva imoral prin crearea unor principii moare anume destinate sa includa respectivul act (e.g. „Un bataus cu o musculatura bine dezvoltata poate cauta se se convinga pe sine ca este moral ca ‚cel mai puternic sa aiba ce isi doreste prin lupta’, si, eventual sa isi aduca ca exemplu lupta pentru supravietuire in junga”). Incarnarea acestei rationalizari, diferita de la persoana la persoana si este in legatura cu celelalte elemente ale modelului mental al individului nerationalizate, motiv pentru care adesea este plina de imperfectiuni si contradictii (e.g. Batausul din exemplul anterior va avea probleme cu a admite moralitatea unei situatii in care el este covarsit ca forta – spre exemplu de o persoana inarmata, de fortele de ordine, sau de o multime ce doreste sa il linseze (lyncmob) ). Moralitatea bazata pe neintelegerea realitatii – Multe principii morale deriva unele din altele, precum si din experiente si informatii despre realitate, asemanator cu modul in care teoremele deriva din axiome si din alte teoreme (e.g. „(i) E imoral sa ucizi si (ii) A conduce cu 250 Km/h implica un mare risc de accident fatal -> (+) E imoral sa conduci cu 250 Km/h.”). Natura psihicului uman face ca, adesea, un principiu moral la care s-a ajuns ca urmare a unui rationament sau altor procese cognitive care au la baza o serie de premize sa ramana ‚valabil’ in perceptia individului si cand realitatea premizelor dispare (e.g. „ (0) Promiscuitatea sexuala feminina este imorala” care poate proveni din „(1) Actul sexual genereaza copii”, „(2) Copiii necesita resurse agricole pentru a fi intretinuti” si „(3) Este imoral sa ucizi copiii” sau „(3’) Existenta copiilor genereaza atasament afectiv fata de tata”. In acest caz, in momentul cand valabiliteatea lui (1) dispare – prin raspandirea pe scara larga a prezervativului si altor mijloace contraceptive –principiul moral (0) ar trebui sa dispara, lucru care se intampla anevoios totusi in practica). Inertia cognitiva umana (specifica principiului constantei), combinata cu memoria arhaica a validitatii unei premize timp de sute de mii de ani sau milioane de ani, face a individul sa fie cel mai adesa predisus la a rationaliza niste impulsuri morale depasite, mai degraba decat a reflecta asupra valididatii lor si a intelege originea interna a trairilor. De asemenea, principii morale nejustificate pot fi bazate si pe alte erori de logica (e.g. pe deductii gresite sau incomplete) si chiar principii morale care au fost odata justificate (in sensul ca nu aveau la baza erori) pot deveni nejustificate pe masura ce cunoasterea si contextul social evolueaza. Emergenta si Evolutia moralitatii – Perceptele morale si chiar procesele cognitive morale sufera transformari substantiale pe masura ce intelegerea, stiinta si societatea in ansamblu evolueaza. Raspandirea unei valori morale sau depasirea uneia arhaice la nivelul unei mase largi de indivizi, suficient de mult incat ea sa faca parte din constiinta colectiva (in sensul ca sunt impartasite de majoritatea covarsitoare a indivizilor, si acest lucru este informatie comuna) a condus la prabusirea de imperii si decaderea relevantei clerului si bisericii (al carei rol s-a schimbat dramatic in ultimele 2 secole, chiar daca a supravietuit). Adesea, curente promovate de grupuri al caror interes personal ar fi favorizat de cazul in care ipoteza invariabilitatii moralitatii ar fi adevarata, tind sa promoveze puternic (poate chiar sa creada intern, in temeiul gandirii dornice [43]) ideea cum ca „lucrurile s-au schimbat doar ca forma, nevoile si moralitatea oamenilor ramanand esentialmente aceeasi; ca s-au schimbat armele si mijloacele dar nu si dorintele”. De interes particular pentru aceste grupuri este ideea (mema) universalitatii „ierarhiei de haita” [44] si a legii junglei (i.e. „pestele mare mananca pestele mic”). Fara a pretinde ca asemenea trairi si valori au disparut sau au devenit complet irelevante (chiar si in cazul celui mai moralmente evoluat individ), istoria ultimelor 5 secole si schimbarile dramatice, calitative care au avut loc in societate (inclusiv abolirea sclaviei, indiferent de conditiile concrete ale muncitorilor din ziua de azi) demonstreaza evolutia inevitabila si in afara controlului oricui a moralitatii si constiintei colective sociale. In particular, un exemplu notabil si categoric este acela al duelului [45]. Daca in Evul Mediu, duel era considerat firesc si moral (chiar daca initial rezervat nobilimii) – luat ca ceva de la sine inteles –, trecerea lui in ilegalitate la inceputul secolului XVII in majoritatea Europei demonstreaza evolutiei moralitatii asupra societatii. Chiar daca duelul a continuat sa existe cateva secole dupa perceptia lui ca fiind imoral, in prezent acesta este pratic inexistent in societate. Impactul sau este realmente null. Chiar daca poate mai are loc izolat si in zilele noastre, faptul ca cei mai multi cititori probabil nici nu mai stiu exact ce este un duel demonstreaza faptul ca, independent de vointa sau interesul de moment al unei persoane sau grup, evolutia sociala a facut ca aceasta pratica sa dispara efectivamente (a nu se confunda cu altele ca jaful sau crima organizata). In mod asemanator idea de monarhie absolutista (de drept divin sau fata de care altfel supunerea se produce in mod complet si in temeiul simplei recunoasteri) a disparut, in viziunea autorului, in mod pratic din constiinta colectiva a omenirii pe la mijlocul secolului XX. Chiar daca interesul de moment al unora este revenirea sau prezervarea acestei forme de organizare sociala, si chiar daca ea nu a disparut nici in forma (e.g. Arabia Saudita) nici in fapt (forme mai subtile de control ‚nobiliar’ asupra societatiI), practic nici un individ din anul 2012 nu ar considera-o ceva „moral”, in ciuda oricaror tentative ale unor nostalgici de a promova ‚naturaletea’ unui sistem dictatorial sau bazat pe stratificari sociale ereditare, inflexibile. La moralitate se adera – Principiile morale terminale (cele cu valoare aplicativa, care servesc judecarii situatiilor concrete din experienta reala a individului) sunt cele mai flexibile, suferind transformari atat pe parcursul maturizarii individului cat si ca urmare a interactiunilor sociale si autoeducarii. Acestea sunt cele mai usor de schimbat prin sporirea cunoasterii, persuasiune si evolutie personala, fiind si cele mai usor de transmis, si adesea luand nastere la nivel colectiv prin mecansimul dezbaterii. Inlaturarea unor premize false si ‚aducerea la zi’ a perceptelor morale poate genera schimbari substantile in randul persoanelor de ‚moralitate diferita’, dar care impartasesc un set de percepte de baza. Un individ poate fi convins de moralitatea sau imoralitatea unei situatii sau chiar a unui percept prin argumentatie, prin reducerea la unul de baza, comun, impartasit (e.g. „Un om va putea fi convins ca este imoral sa furi, argumentand ca bunul respectiv a fost creat prin munca altuia si ar fi injust sa profiti de ea fara acordul lui”). Totusi, in cazul perceptelor morale elementare, fundamentale, ideologice aceasta a reducerii este complet neaplicabila. Se poate spune ca la ideologie se adera. Nici un argument logic, rational nu exista – si nici nu poate exista – pentru a justifica de ce o ideologie este mai buna (in sensul de morala) decat alta, la nivelul premizelor morale fundamentale. Spre exemplu, nu exista nici un reper argumentativ pentru a arata cum ca ideologia „respectului fata de individ” este mai ‚morala’ decat cea a „dominatiei celui mai puternic”. Se poate discuta despre care este mai favorabila din punct de vedere al supravietuirii grupului sau individului, care favorizeaza pe cine, cum ajunge cineva sa adere la una sau la alta sau cum au evoluat in constiinta individuala... dar, esentialmente, nici o judecata calitativa despre care ar fi cea „cu adevarat morala” nu poate fi facuta, datorita caracterului pur axiomatic al ‚binelui’. Unii oameni pot oscila intre cele doua ideologii si pot ajunge sa isi schimbe convingerile ideologice pe masura ce efectele manipularii sau deficitului informational sau intelectual sunt eliminate. Totusi, unii isi vor pastra aderenta la ideologia favorita ca parte a identitatii proprii, constient si informat asumate, aderand in mod sincer la aceasta. Astfel, la nivelul premizelor fundamentale, la o anumita ideologie se adera. Demersurile in scopul raspandirii, prezervarii sau punerii ei in aplicare sunt specifice indivizilor care o considera „buna” acestia putandu-se afla in opozitie (inclusiv pana la nivelul actiunilor belicoase) cu alte grupuri promovand ideologii incompatibile, fara sa poata exista un spectator extern, impartial care sa aprecieze care parte „are dreptate”. Totusi, foarte rar apar astfel de situatii de divergente ideologice fundamentale, reale, ireconciliabile. Cel mai adesea, prezumtiile ideologice sunt perfectibile si adesea unele valori morale sunt considerate de individ ca fiind „fundamentale”, desi ele se bazeaza pe altele, de nivel inferior, pe care individul nu le constientizeaza si se poate chiar sa fie impartasite de eventualii sai adeversari ideologici. De asemenea, unele prezumtii ideologice sunt subintelese si, nefiind apreciate constient, validitatea lor nici macar nu este luata in calcul. Exemple de prezumtii ideologice comune se gasesc aici: [46]. Demn de notat este faptul ca insasi aceste argumente pot fi folosite in mod manipulativ, viclean de catre actori pentru a determina un individ sa „nu isi puna la indoiala credinta” intr-o anumita ideologie, prevenind insasi procesul de reflectie si adaptare ce reprezinta baza evolutiei moralitatii. Diversitatea valorilor morale secundare – Exista o serie ampla de valori morale „secundare” pe care un individ le poate tolera (sau poate tolera absenta lor) in cazul altora, in anumite situatii. Este foarte important sa poata fi facuta distinctia intre valorile morale „fundamentale”  (ideologice) si cele secundare. Spre exemplu, este probabil ca un individ care valorizeaza dreptatea sa insiste ca toti cei cu care colaboreaza sa impartaseasca valoarea morala ‚sa nu ucizi in afara autoapararii’. S-ar putea sa fie mai putin strict cu a insista ca ei sa fie adeptii monogamiei (spre exemplu poate foarte bine sa colaboreze cu arabi sau musulmani) si poate chiar complet dezinteresat de ce religie au, chiar daca el pretuieste si aceste valori. Adesea, persoane care, la nivel fundamental impartasesc cele mai importante valori morale, esueaza sa descopere sau sa sesizeze acest lucru datorita diferendelor evidente (eventual generate extern) la nivelul celor secundare, privandu-se in acest fel, reciproc, de ocazia cooperarii. Compromisul moral – In contextul realitatii politice si militare a lumii actuale (poate chiar si la nivelul micro al balansului de putere in cadrul unei organizatii), diversitatea principiilor morale ale indivizilor (si grupurilor) precum si disponibilitatea acestora de a se comporta moral, cuplata cu puterea efectiva a lor de a-si impune comportamentul, in ciuda vointei celorlalti, face ca, adesea, ca parte a operatiunilor militare sau a ‚tratetelor de pace’, anumite devieri de la universalitatea sau completitudinea anumitor norme morale sa se impuna, in scopul ‚binelui mai mare’. Spre exemplu, pentru a apara un regim democratic (in care indivizii au capacitatea suverana de a decide propria soarta) in fata unui agresor puternic care doreste fie sa ii exploateze, fie sa previna existenta sa pe aceeasi planeta cu ei, unii ar putea recurge la practica recrutarii fortate (incalcand astfel, fata de recruti, insasi esenta morala a regimului pe care trebuie sa il apere) si respinge altfel agresiunea care, in absenta compromisului moral ar fi condus la incalcarea principiului moral aparat la nivel mult mai mare si permanent (daca nu exista alta strategie eficace). Situatiile pot ajunge si mai controversate: Folosirea trupelor ‚de sacrificiu’ sau permiterea desfasurarii unui atentat a carui planificare s-a descoperit prin spionaj pentru a nu desconspira sursa. Compromisul moral sub forma de tratat poate capata forme dintre cele mai diverse: de la banalul armistitiu cu un agresor, la agrearea unei coexistente sau chiar la amnistierea sau improprietarirea sa in scopul de a-l determina sa ‚schimbe partea’ (ducand astfel la situatia oarecum paradoxala in care o parte dintre cetatenii ‚morali’ ajung sa serveasca un fost adversar). In mod clar, problema situatiilor in care se poate apela la un compromis moral precum si a limitelor sale fac obiectul unor norme morale in sine (i.e. Cine poate decide ca este ‚mai moral’ ca anumiti indivizi sa fie obiectul unor imoralitati si nu altii? Cine decide cine sunt cei care decid?). Din punctul de vedere al autorului, Moralitatea unui compromis moral este determinata de urmatorii factori: (i) caracterul strategic si militar al compromisului ce serveste ca arma in operatiunile militare (nu neaparat armate); (ii) caracterul minimal al compromisului realizat in raport cu necesarul atingerii obiectivelor; (iii) superioritatea vadita a telului final vizat prin operatiunile militare si sporirea puternica a probabilitatii de a-l atinge prin compromisul moral; (iv) intinderea minimala in timp si spatiu (asupra unui numar cat mai restrans de indivizi) a compromisului; (v) beneficiile rezultate din urma compromisului moral sa fie in totalitate utilizate in cadrul operatiunilor militare, fara ca restul populatiei (cea nesupusa compromisului, inclusiv cei care care au avut puterea sa-l decida) sa traga foloase necorelate direct cu succesul operatiunilor militare impotriva agresorului (e.g. evitand situatia in care, un stat/o comunitate decide sa plateasca tribut un numar de cetateni – anual sau singular – urmand ca ei sa fie ‚crutati’ – mai putin in situatia in care, de pilda, aceasta este o tactica pentru a castiga timp de inarmare) si (vi) comunicarea completa a adevarului despre si a originii deliberative care a stat la baza compromisului moral catre toate partile (inclusiv catre cei ‚sacrificati’ prin compromis) imediat ce conjunctura militara permite acest lucru fara a aduce o atingere importanta operatiunilor in desfasurare (i.e. astfel, daca un stat decide sa ‚sacrifice’ o regiune sau o parte a cetatenilor sai ca parte a unui tratat, acestora va trebui sa li se explice clar si complet faptul ca ei au fost alesi pentru a fi sacrificati, de ce s-a intamplat asta si in ce mod se spera ca sacrificiul lor va contribui la succesul operatiunilor militare si infragerea finala a agresorului). Comunicarea catre indivizii care fac obiectul compromisului moral trebuie sa se produca indiferent daca acestia au acceptat sau nu sa fie obiectul acestui compromis. Preferabil este evitarea acestui gen de situatii prin stabilirea apriorica, prin consens, a manierei de decidere a celor ‚sacrificati’ in eventualitatea aparitiei anumitor cirmustante. O problema teoretica in care compromisul moral joaca un rol central este Problema   [11].Intelegerea acestor realitati despre moralitate dezvolta capacitatea individului de a isi structura adecvat propriul cadru moral si de a dezvolta strategii si aliante potrivite pentru raspandirea unor norme morale, intelegand complexitatile comportamentului moral al celorlalti si provocarile pe care implementarea unui astfel de cadru le intampina in contextul puterii militare a unor actori ce doresc infaptuirea unui cadru incompatibil. Premize cognitive. In demersurile de a structura un cadru moral care sa poate constitui baza unei organizari sociale (de la nivel de grup la nivel de stat sau planeta), este esentiala intelegerea capacitatilor cognitive si premizelor morale ale fiecarui individ, putand astfel sa fie clasificat in una din urmatoarele categorii aproximative: · Insuficient dezvoltat cognitiv – Un individ care, fie datorita varstei fragede, fie din alte motive, nu detine pe moment capacitatile cognitive fundamentale necesare intelegerii si operarii cu norme morale (e.g. preferand adesea simplitatea si constanta). · Insuficient informat moralmente – Un individ care, desi are capacitatile cognitive fundamentale intr-o masura suficienta, datorita educatiei, lipsei reflectiei, dezinformarii sau alte cauze, si-a dezvoltat sau sustine un cadru moral incompatibil cu cel propriu, datorita unor contradictii inerente sau unor premize false (e.g. moralitatea bazata pe neintelegerea realitatii) de care nu era constient. Un astfel de individ poate fi adus, prin mai multa sau mai putina educare, in mod legitim la stadiul de „Suporter Constient” sau „Adversar constient”. · Dezinformat despre realitate – Un individ care, desi impartateseste in mod sincer si constinent un cadru moral compatibil cu cel propriu, datorita perceptiei eronate despre realitate, considera ca materializarea lui este sustinuta de alti actori decat in realitate sau se produce in alte situatii decat cele reale (e.g. doua persoane care ambele sunt adepti ai principiul moral al democratiei, pot crede una ca aceasta este sustinuta activ de SUA si alta de Coreea de Nord – cel putin una dintre ele putandu-se afla in eroare). Un astfel de individ poate fi cooptat si adus la nivel de „Suporter Constient” prin sporirea intelegerii realitii inconjuratoare a acestuia. Acest demers este, in practica, mult mai dificil decat cel de a educa un individ insuficient informat moralmente, deoarece probarea falsitatii unor convingeri despre comportamentul unor actori reali se loveste de mult mai multe piedici (e.g. insuficienta surselor de date, decredibilizare unora, evolutia politicii editoriale ale aceleasi surse, convingerile inradacinate ale subiectului, etc.) decat probarea falsitatii unei convingeri teoretice (care, asemenea unei demonstratii matematice poate fi infirmata tot prin exemple teoretice). In general, trecerea de la stadiul de dezinformat la unul ‚mai’ informat presupune existenta unui nivel mai ridicat de inteligenta si a unor trasaturi cognitive mai puternice decat cel necesar pentru intelegerea realitatii direct. Multe persoane ajung sa fie suficient informate despre natura reala a unei situatii sau a unei stari cu mult timp dupa ce capacitatea de a actiona pe baza acelor informatii a disparut (e.g. la batranete, dupa consumarea operatiunilor militare sau dupa incheierea procesului electoral). Cum actorii imorali au tentinda sa isi justifice actiunile printr-o anumita forma de moralitate (e.g. fie eroare de fapt, prostie, compromis moral sau adoptarea unei valori secundare ca primare) sau sa le proiecteze ca fiind limitate la un grup restrans (e.g. a pretinde ca doar un angajat a actionat abuziv in cadrul News of The World in loc de a admite o cultura sistemica a ilegalitatilor [47]), o persoana de buna credinta, ce acorda cu larghete beneficiul indoielii, are mari sanse de a esua se sesizeze reaua credinta a altora in timp util. Ea poate ajunge chiar sa devine reticenta tocmai catre un agent educativ care ii evidentiaza, in mod emfatic si manifestand o anumita urgenta, o realitate care este profund diferita de convingerile sale anterioare. In ciuda acestor dificultati, aceasta categorie de indivizii este deosebit de relevanta intr-un demers social si poate fi transformata prin diferite strategii, inclusiv prin abordarea segmentata bazata pe mijloace de comunicare in masa. · Suporter real – Un individ care are un cadru moral compatibil cu cel propriu si o perceptie corecta (sau suficient de corecta) a realitatii este un suporter real al modelului social dorit. Este de dorit ca cei mai multi indivizii (si mai ales cei mai puternici) sa se incadreze in aceasta categorie, fie si doar pentru a spori sansele de succes. · Suporter aparent – Un individ care sustine actiunile propuse in scopul realizarii cadrului moral datorita unei intelegeri inadecvate a acestuia sau a realitatii este un suporter aparent. Acesta poate adera la demersurile de schimbare sociala pentru un anumit timp, dar daca este in mod real in dezacord cu cadrul moral ce se doreste impus (e.g. un individ puternic fizic dar subdezvoltat intelectualmente s-ar putea sa fie adeptul ‚legii junglii’ si totusi sa nu inteleaga incompatibilitatea cadrului moral deziderat cu acesta) sau realizeaza discrepanta intre realitate si perceptia sa despre ea (e.g. un debil realizeaza ca intr-o societate meritocratica e putin probabil ca lumea sa il respecte pentru inteligenta sa) va renunta sa sustina demersurile si va ‚trada’. Este esential ca oamenii care iau parte la un demers de schimbare sociala sa poata diferentia corespunzator intre Suporterii real si cei aparenti. · Adversar constient – Un individ care, desi intelege corect realitatea sustine un cadru moral lipsit de contradictii (si in perfecta consonanta cu realitatea faptica) ce este incompatibil cu cel propriu, in masura in care tine la impunerea acestuia, este un adversar constient. Desi convingerile, dezideratele si aspiratiile oamenilor evolueaza in timp, conform principiului ca la moralitate se adera, in masura in care un individ, in mod sincer, sustine o ideologie contrara demersurile acestuia vor contraveni intereselor proprii. Este demn de remarcat ca, cel mai des (autorul ar specula ca in 95-98% din cazuri), o persoana clasificata drept adversar constient nu are, de fapt, aceasta calitate. Cel mai des se afla in una din primele 3 stadii. Este de asemenea foarte probabil ca insasi persoana care apreciaza sa se gaseasca pe unul din aceste 3 stadii si, desi se considera pe sine (sau pe celalalt) un Adversar constient, in urma educatiei (de sine sau a celuilalt), perceptia acestei calitati sa fie inlaturata. Premize cognitive. Pentru ca un individ sa aiba capacitatea sa dezvolte un cadru moral coerent si suficient de sofisticat si, mai important, sa isi ajusteze prompt acest cadru la schimbarile mediului inconjurator, el trebuie sa manifeste anumite capacitati cognitive, suficient de pronuntate. Printre cele esentiale se numara: · Memoria: O capacitate puternica a individului de a-si aminti evenimentele si trairile din trecut este esentiala pentru a putea rationa moral atat la nivel teoretic, cat si pentru a aprecia aderenta istorica a diferitilor actori la o anumita norma morala. Doar in acest fel individul va putea depasi ideile si ideologia ‚la moda’ intr-un anumit moment de timp si intelege substratul real al lucrurilor. Memoria de lucru este importanta doar in masura in care ea contribuie la inteligenta si gandire abstracta. · Gandirea abstracta: Capacitatea moderata spre avansata a individului de a conceptualiza, abstractiza (dar si particulariza ulterior), de a separa ceea ce este relevant de ceea e este (cel putin pe moment) comun, de a realiza substitutii, rescrieri si de a opera cu modele care depasesc sfera concretului este vitala. Fara aceasta, persoana se va gasi in imposibilitate de a aplica vreun principiu moral mai sofisticat decat ‚ceea ce simte ca e bine’ pe moment, si cu mare probabilitate va fi imposibil sa pastreze o coerenta sau sa inteleaga cand contextul moral in sine sufera schimbari. · Suprea-eul desavarsit: Capacitatea de autoanaliza – de intelegere de sine este poate la fel de imporanta (pe alocuri poate chiar mai importanta) decat gandirea abstracta. Ea asigura individului abilitatea de a ‚fii sincer cu el insusi’ si a discerne intre situatiile in care un comportament este moral (conform cu propriul context moral), bun (la modul generos, altruist, milos) sau convenabil (in sensul ca ii satisface interesele). De asemenea este vital ca acesta sa isi poate constientiza impulsurile, cauzele lor si sa isi inteleaga nevoile si aspiratiile. In acest fel procesul refectiv, autoactualizator intern poate demara. Ajustarea contextului moral la realitate si intelegerea ramasitelor trecutului este facilitata de un supra-eu bine dezvoltat. De remarcat ca si persoane al caror temperament favorizeaza primalitatea eului (sangvinic, coleric) pot indeplinii aceasta cu usurinta conditie, in masura in care, in suficiente momente fac demersul constient si riguros de introspectie – demers care le sta in putere. · Suficient respect de sine: Respectul de sine – intr-o doza satisfacatoare (cel putin usor sub moderata) –favorizeaza obiectivitatea introspectiei si minimizeaza efectele rationalizarii, imbunatatind, de asemenea, calitatea introspectiei si puterea de concentrare. Chiar o persoana se devalorizeaza moderat sau gaseste anumite aspecte ale proprie persoane perfectibile, in masura in care acele ganduri nu primeaza in universul psihic individual poate indeplini aceasta conditie. Unele persoane care exceleaza la o parte din celelalte calitati sunt capabile de moralitate ridicata chiar daca nu indeplinesc corespunzator conditia respectului de sine. · Fluiditatea erosului: Fluiditatea erosului reprezinta capacitatea de a retrage investitia afectiva acordata unei idei sau construct psihic, in mod cat mai nedureros, eficace si prompt, fara ca intensitatea emotiilor, inainte de a fi retrase, sa fie fost afectata. Situatiile morale presupun adesea rezolvarea unor impulsuri contradictorii, fie inerente situatiei in sine (e.g. [11]), fie rezultate din contradictii emotionale intre diferite investiri afective (e.g. observarea unei persoane care se bucura anterior de respect – e.g. un parinte – comitand un act considerat de individ ca imoral). Intregul proces cognitiv al moralitatii (in special invatarea si renuntarea la ramasitele trecutului) presupune schimbare perpetua, mai ampla sau mai restransa. Astfel, adesea idei care, in trecut, beneficiau de o investitie afectiva substantiala (i.e. erau valorizate, pretuite – iubite – cu putere) se impun a fi abandonate in lumina unor revelatii (inclusiv rezultate din rationamente interne) sau schimbari ale realitatii inconjuratoare. O minima fluiditate a erosului (minima raportata la perceptia autorului cu privire la ‚media’ acestei calitati in societate) este importanta pentru a ‚cruta’ individul de suferinta renuntarii la ceva ce odata a indragit puternic in momentul in care devine irelevant. Aceasta ‚crutare’ este importanta deoarece multi indivizi (in deosebi cei a caror tarie de caracter este mai slaba), pusi in situatia unor experiente dureroase repetate, la un moment dat vor obosi si isi vor crea niste mecanisme psihice interne care sa ii limiteze sa ‚alunece in gandire’ spre ideile care le-ar putea genera suferinta. Fluiditatea erosului este o premiza esentiala si a gandirii libere – a capacitatii de a lua in considerare idei, alternative diverse, de la cele mai predispuse la a genera sentimente de vinovatie (e.g. a lua in calcul si a explora psihic, intern, pe depin varianta comiterii unei crime pasionale inainte de a o respinge ca imorala) la cele la care subiectul ‚nu indrazneste sa spere’ (e.g. a capata putere in stat si a schimba profund societatea; sau a-si ingadui o iubire imposibila sau nepotrivita). Fluiditatea erosului este capatata ca urmare a unui demers psihic autoeducativ deliberat si constient, ea venind adesea in contradictie cu arhaicul principiu al constantei. Totusi efortul merita! · Interiorizarea fara asumare: Cati dintre dumneavoastra au inteles sau au capacitatea de a intelege pe deplin o stare psihica complexa si dureroasa descrisa de o alta persoana (e.g. ipotetic: situatia unei mame de 58 de ani care a fost martora unei crime comise de sigurul ei baiatul ei asupra sigurei ei fiice)? Oare cat indivizi reusesc sa inteleaga si sa dezvolte intern, psihic toate nuantele trairilor cu care trebuie sa se fi confruntat acea persoana... sa perceapa complet si veridic cadrul mental al acesteia? Dintre acestia, cati reusesc acest lucru fara ca emotiile sa ii covarseasca pe ei insisi? (e.g. in exemplu de mai sus, cu toate ce inteleg trairile mamei, sa nu fie ei insisi cuprinsi de frustrare, deznadesde sau revolta –desi sa le poata intelege). Capacitatea de a interioriza fara a asuma (sau „empatia rece”) este o abilitate cognitiva evoluata prin care o idee... o situatie... este reprodusa, dezvoltata si inteleasa complet intern, fara ca ea sa ajunga sa se confunde cu propriul eu sau sa genereze reactii nemediate de constient. In acest fel, nu doar ca situatii reale pot fi apreciate (si intelese emotional) complet, fara riscul de ‚a pierde mintile’, dar si situatii ipotetice (eventuale rezolutii morale) pot fi dezvoltate intr-o anumita parte a psihicului si ‚intoarse pe toate partile’ fara ca acest proces sa fie epuizant sau imposibil de efectuat riguros de catre subiect. De remarcat diferenta dintre ‚empatia rece’ si simpla detasare afectiva (prin care subiectul intelege faptele si situatiile dar se detaseaza afectiv de ele – refuza sa inteleaga emotiile sau sa ia in considerare aceste aspecte ale situatiei). O capacitate de asumare interiorizare fara asumare elementara este necesara pentru buna desfasurare a procesului cognitiv al moralitatii. Ea permite ‚punerea in balanta’ (aprecierea, evaluarea) unei idei, inclusiv de schimbare a propriului context moral fara ca aceasta tentativa sa fie perceputa psihic, intern ca ‚o ingerenta’, ‚un atac’ sau ‚o interferenta straina’. · Inteligenta moderata: O doza cel putin moderata de inteligenta (in sensul de capacitate de rezolvare de probleme, g [48]) este esentiala atat in a putea intelege ‚demonstratiile’ – rationamentele morale odata ce ii sunt explicate unui subiect cat si pentru a putea face fata unor situatii noi, dar a caror rezolvare morala este deductibila din normele generale ale contextului moral individual. Cu cat un individ manifesta mai multa inteligenta, cuplata cu celelalte capacitati mentionate, cu atat el va intelege realitatea mai rapid si mai veridic si va putea discerne intre adevar si aparente. · Tarie de caracter elementara: O doza cel putin minimala de tarie de caracter va permite subiectului ‚sa fie sincer cu el insusi’ si sa evite sa rationalizeze o imoralitate pe motivul ca ii este convenabila, ca prevenirea ei ii depaseste fortele sau ca insasi aderarea la o anumita norma morala il poate expune la riscuri. · Creativitate?: O trasatura umana deosebit de utila economic si social – creativitatea – nu este in mod obligatoriu necesara in acest caz. Desi utila pentru a gasi solutii ingenioase la dileme morale (de a gasi ‚alta cale’), ea poate lipsi in mare parte, in masura in care subiectul este suficient de inteligent si are celelalte abilitati necesare pentru a intelege o demonstratie sau un rationament cand ii este prezentat in detaliu. In eventualitatea in care o persoana prezinta o dezvoltare insuficienta a vreuneia din aceste capacitati elementare (N.B.: nivelul de performanta trebuie sa fie doar satisfacator, nu neaparat stralucit – desi cu cat mai mult cu atat mai bine), se impune ca ea sa fie antrenata corespunzator pentru a o dobandi, inainte de orice tentativa de cooptare sau speranta ca ar intelege sau adera in mod sincer la un cadru moral de natura celui propus. De remarcat ca, pe langa toate aceste capacitati (care reprezinta, in esenta, doar un potential) subiectul trebuie sa aiba disponibilitatea (poate chiar dorinta, nevoia) de a le folosi efectiv – in particular el trebuie sa acorde suficient timp si energie procesului de reflectie (de meditatie) intern. Toate capacitatile cognitive elementare, inclusiv inteligenta, pot fi dezvoltate si cultivate pe parcursul vietii, preponderent prin autoeducare si reflectie (meditatie). Astfel, chiar daca o parte sunt puternic determinate ereditar sau de viata timpurie (poate doar prenatala), in absenta unei afectiuni medicale propuntate ele pot fi cultivate satisfacator independent de circumstantele individuale. Orice persoana care indeplineste premizele cognitive enuntate anterior la nivelul precizat poate fi antrenata cu succes intr-un proces moral si, prin educatie, fie adusa in stadiul de ‚suporter real’ sau in cel de ‚adversar constient’. Ierarhizarea normelor morale. valori morale elementare.

Mircea Eliade: „În morală, valorile trebuie afirmate, apărate, promovate cu dragoste. Simpatia e insuficientă.” *** „Scepticul confundă morala cu istoria moralei în omenire.”

Molière: ”Moralistul este ca ochiul: le vede pe toate, dar nu se vede pe sine.”

Nichita Stănescu: „A fi” este moral.” *** „Morala nu este un lacăt şi cu atât mai puţin o cheie de lacăt. Sensul acestui fel de a fi este înălţător şi nu are caracter represiv. Ce altceva mai moral, decât o fată tânără îndrăgostită?” (

Nicolae Steinhardt: „Morala e izvorul libertăţii, morala e condiţia libertăţii, morala e pavăza libertăţii.”

Nicolae Tudor: ”Grupul de Dialog Social s-a manifestat totdeauna ca un aparator al dreptei politice si prin ea a capitalismului nostru salbatic. Liiceanu vorbeste despre morala, dar nu a impus politicului legea moralitatii in politica. Asadar… GDS a fost un fas iar Liiceanu un filozof care emite principii de dragul emiterii si nu pentru insusirea acestora de intreg corpul de elita al intelectualitatii romanesti. Il identific ca pe un personaj inteligent capabil, ca orice personaj inteligent, sa isi argumenteze credibil ideile personale, idei care pot sa  sustina cu aceeasi forta comunismul, extremismul, pacea sau razboiul. Citesc Liiceanu doar din curiozitate lingvistica sa gasesc nuante ale filozofiei sale, pentru a le pune in balanta atunci cand fac alegeri zilnice. Deja am argumente ca filozofia despre capitalism este total proasta.

P. Pandrea: „Cetatea are nevoie de reguli morale, ca de o pâine zilnică.” *** „Dacă reciteşti cele patru evanghelii, faptele apostolilor, Apocalipsa şi scrisorile sfântului Pavel, ai un curs complet de morală şi noţiuni înscrise pe tabla de aramă, o aramă pururi rezistentă la intemperii, fiindcă este scrisă pe fibrele inimii noastre, în tradiţii şi în buna comportare a celor mai buni fii ai genului omenesc.” ***  „Problemele morale sunt esenţiale atât în viaţa interioară, individuală, cât şi pentru viaţa colectivă.” ***  „Problemele morale sunt esenţiale atât în viaţa interioară, individuală, cât şi pentru viaţa colectivă.”

Papa Ioan Paul al II-lea: Adevărata libertate nu este cea a unei societăţi permisive, care confundă libertatea cu îngăduinţa de a face orice şi care, în numele libertăţii, proclamă un soi de amoralitate generală. E o caricatură de libertate să pretinzi că oamenii au dreptul să-şi trăiască vieţile fără a ţine seama de valorile morale

S. de Beauvoir: „Temeiul oricărei morale e respectarea libertăţii celuilalt.” (

Steluta Manda "Fiecare om are propria percepție asupra realității, propriile convingeri, propria hartă mentală, propria scară de valori, dar insistența de a inocula propriile convingeri altora este o dovadă de proastă creștere..."

Tita Mae Brown: ”Nu poţi fi cu adevărat necioplit până nu înţelegi bunele maniere.

Vauvenargues: „Greşelile şi dezbinările noastre în morală provin câteodată din faptul că socotim oamenii ca şi cum ar putea fi total vicioşi sau întru totul buni.”