RUGACIUNEA -Pagina de biblioteca

 

Adela Onete: "Iartă-mă, Doamne,/ pentru păcatul/ de a nu mai şti/ să râd!”

Adrian Paunescu: ”Dă, Doamne, iarnă/ Împarte, Doamne, cu mine durerea/ Din lacrima care te strigă,/ Şi dă-mi alinarea/ Şi dă-mi/ mângâierea/ Împarte cu mine durerea./ Împarte, Doamne, cu mine tăcerea/ Ce noaptea se lasă pe pleoape/ Când somnul sau moartea/ Sunt tot mai aproape,/ Împarte cu mine tăcerea./ Dă, Doamne, iarnă/ Să mă adoarmă,/ Să mă îngroape/ Cu tot cu toamnă,/ Să cadă albă peste destine,/ Să nu mai ştie nimeni de mine./ Împarte, Doamne, cu mine trădarea/ Cu care mă acoperiră,/ Şterge-mi din lacrimă/ Chinul şi sarea,/ Împarte cu mine trădarea./ Împarte, Doamne, cu mine minciuna/ Pornită pe singurătate/ Şi linişte pune acum peste toate,/ Împarte cu mine minciuna./ Împarte, Doamne, cu mine iubirea/ Risipă ursită risipei/ Şi lasă uitarea/ La marginea clipei/ Împarte cu mine iubirea!/ Împarte, Doamne, cu mine tristeţea/ De-a-Ți pune pe umeri povara/ Durerii, tăcerii, minciunii, trădării/ Împarte cu mine tristeţea!” ***"Dă-ne ţara iar în ţară,/ Dă-ne dreptul să ne doară,/ Dă-ne mamă, dă-ne tată,/ Că ni s-au furat odată./ Dă-ne frate, dă-ne soră,/ Ce din lanţuri Te imploră/ Şi, într-o blîndeţe nouă,/ Viaţa noastră dă-ne-o nouă.” *** ”Doamne, Dumnezeul nostru/ Da-ne noua iarasi rostul/ Da-ne liniste si mila,/ Duh in trupul de argila” *** " Insuportabil, gandul/ Imi traiesc nevrozele de-a randul./ Ma complac in fiece prapad/ Ma gandesc mereu la ce nu vad/ Cel mai greu de stapanit e gandul // Doamne, ia-mi, pe restul vietii, gandul” *** ”Mai da-ne-un pic de amintire, Doamne, răbdare şi iertare şi noroc./ Ca pentru vite nu mai sunt nutreţuri şi aşteptăm o pâiIe din import,/ Că bietul om s-a prăbuşit sub preţuri şi sufletul în el e-aproape mort” ***”Mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne" ***"Mă rog cu puterea cuvântului/ Pentru copiii pământului,/ Mă rog cu dulceaţa colinzilor/ De sănătatea părinţilor./ Florile, florile dalbe,/ Iar pe lume steaguri albe. Mă rog cu lumina minunilor/ In amintirea străbunilor,/ Mă rog cu nădejdile omului/ De echilibrul atomului./ Florile, florile dalbe,/ Iar pe lume steaguri albe.//Mă rog cu putinţă mătuşilor/ Contra venirii cenuşilor,/ Mă rog cu blândeţea din flaute/ Un happy end să ne caute./ Florile, florile dalbe,/ Iar pe lume steaguri albe.//Mă rog cu pecete de fulgere/ Să ne ferim de distrugere,/ Mă rog cu puterea cuvântului/ De sănătatea pământului./ Florile, florile dalbe,/ Iar pe lume steaguri albe." ***"O zi de Paști aproape trivial.../Cu chefuri monstre și mâncare multă,/Cu niște spovediri de carnaval.../Și rugăciuni cu aer de insultă.”*** ”Roagă-te la Dumnezeu!/ Fă cum ştii şi îl convinge despre cumpenele frânte/ Şi despre abrutizarea omului, prin interes” *** ”

Alex Surlea: ”Doamneeeee, ia de pe mine 10 kg si da celor nevoiasi!”

Alexandru Filip: "Ne mor copiii, Doamne, și ne moare/ ziua de mâine, numai pentru că/ ne calcă imbecilii în picioare/ și prin biserici e duminică./ Prea multe cruci arzânde ne-ncălzesc,/ prea mulți samsari ne vând pe mai nimic,/ prea multe generații putrezesc,/ prea mulți ne spun să facem ciocul mic./ Dar până când vom sta ca niște vite/în abatorul plin de îmbuibați?/ Ne mor copiii, Doamne, și ne-nghite/ istoria sătulă de ratați!/ Mai dă-ne, Doamne, timpul de trezire/ pierdut în așteptări și umilință,/ să răsturnăm această cârmuire,/ că prea mulți morți purtăm pe conștiință!"

Alexandru Vlahuță: "Doamne, Doamne mă rog Ție/ Apără-mă de trufie/ Lăcomie și prostie./ Că și eu voi apăra/ Cât mai mult, cât voi putea/ Sfântă, dreaptă Legea Ta./ Și te rog, de se mai poate/ Pune-mi cât mai mult pe spate/ Dar cu milă și socoate/ Să-mi rămână umbletul,/ Umbletul și zâmbetul,/ Zâmbetul și sufletul!"

Alice Puiu: "lasa-mă, Doamne, să-ți fiu." ***"împrăștie-mă, Doamne, în frunza unei rugăciuni, pe mine, clipă a gândului Tău, să-i fiu lumii candelă la geamul însingurat al vieții. 

Ambrose Bierce: ”A te ruga înseamnă a pretinde ca legile universului să fie abolite în favoarea unui singur solicitator, care singur recunoaşte că nu e demn. 

Ana Maria Vasile: Doamne, ridica omul care a cazut. Calauzeste pasii celui care nu stiu incotro trebuie sa mearga. Mangaie sufla sa-mi fie mangaiere si sa ma invioreze! zambetul cuprins de intristare, sterge lacrimile celui care plange si vindeca durerea pe care doar TU o vezi! Doamne, fii cu noi in fiecare clipa a vietii!

Anca Florea: Îţi sunt recunoscătoare pentru fiecare bucată de pâine dăruită în fiecare zi, fie ea plămădită din făină, suflet, înţelepciune, sprijin, bucurie sau dojană!  Pentru fiecare om ce mi-a străbătut sufletul, fiecare lăsând în urma sa ceva în mine, pentru fiecare în parte, eu îţi mulţumesc!

Angelina Nadejde: ” -Dă-mi, Doamne, pacea câmpului, când fericit este de rod, si liniştea pământului. Dă-mi tihna răsăritului, aşterne-o-n mine ca pe mare. Dă-mi flori de gând, ca iasomia, si glasul blând, ca ciocârlia.

Anonim: ”Atati bolnavi Te-asteapta, atinge-Te de ei, Isuse!” *** ”Da doamne sa ma ia somnul inainte sa ma ia foamea” *** ”Doamne, daca vreodata am fost motivul durerii cuiva, Te rog sa-l vindeci, iar pe mine sa ma ierti.” *** ”Doamne, vindeca durerea pe care o vezi doar Tu… ” *** ”Si lacrimile sunt rugaciuni... ele calatoresc la Dumnezeu atunci cand nu putem vorbi” *** ”Doamne, ajuta-ma ca pe un neputincios si hraneste-ma ca pe un strain.”*** ”Doamne…. Stiu ca imi scrii povestea vietii, dar, te rog, pune stiloul jos - ai castigat… am obosit, nu mai pot.” *** ”Iti multumesc, Doamne, pentru incaltamintea din picioare. Iarta-ma ca adesea ma plang.” *** ”Săracului adu-i un pumn de avuție. Ca să nu îl mai doară neajunsul zilei de mâine. Bogatului adu-i recunoștință. Ca să aprecieze ceea ce are și să învețe să dăruiască.  Așa nu va fi doar bogat, ci și bogat sufletește. Singuraticului adu-i companie. Nimănui nu-i place singurătatea, ne luăm de mână cu ea pentru a fugi de oameni, indiferent de esența lor, de teama altor dezamăgiri. Bolnavului adu-i sănătate.  Viața este atât de prețioasă, încât e păcat să n-o trăim. Cât mai mult, cât mai intens. Nefericitului adu-i bucuria. Ca să-și amintească de copilărie, de primul primul sărut, de prima chestie nebunească pe care a făcut-o.  Avem nevoie de oameni fericiți.  Tulburatului adu-i liniștea.  Pentru că bunăstarea omului pornește de la liniștea sa. Ce folos au banii, anii, zilele dacă în el se dau cele mai crâncene lupte?  Gândul nu are formă fizică, dar ce tare lovește. Cerșetorului adu-i o casă pe care să si-o umple cu toată bunătatea pe care și-ar fi dorit să o primească de la semenii lui. Orfanului adu-i o mamă care să-i legene inima, care să i-o pupe, care să i-o oblojească cu mâinile ei, aceste "frânghii" care țin legătura cu Cerul. Rătăcitului adu-i o cale pe care o poate urma și cu ochii închiși. Iar mie? Eu care sunt câte puțin din fiecare? Nu știu, adu-mi câte puțin din ceea ce le aduci și lor.” *** "Doamne, mai treci prin rănile mele, ca să pot zâmbi!" *** ”Doamne, fa-ma sa traiesc in neprihanirea ceruta de Tine. Doamne, revarsa din indurarea Ta peste mine. Pleaca-mi inima dupa invataturile Tale, Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor desarte, invioreaza-ma in calea Ta. Fa ca bunatatea ta” *** ”Fă, Doamne, primavara intre oameni” *** ”Si lacrimile sunt Rugaciuni. Ele calatoresc la dumnezeu atunci cand nu putem vorbi” *** "Rugăciunea unui copil: “Doamne, ai grijă de mama, de tata, de mine… dar, mai ales, ai grijă de Tine, că dacă Ți se întamplă Ție ceva, este vai de noi!!” *** "Doamne, te rog să alini toate sufletele rănite, să aduci pe cineva bun în viața celor singuri, să umpli cu iubire toate inimile care au uitat să iubească, să iei toate grijile celor care au necazuri și să-i ajuți pe aceia care nu au putere să ierte!" *** "Doamne, dă-mi dimineţi, să mă trezesc cu sufletul de copil ... şi de se poate, Doamne, fă din lumea aceasta, o lume mai bună, mai curată, mai sfântă!" *** "Doamne, trimite-ma oriunde vrei tu, dar, te rog, mergi cu mine!” *** "Nouă lucruri ar trebui să fie ținute în secret: vârsta, averea, problemele de căsnicie, rugăciunea, compoziția medicamentului, relaţia de dragoste, cadoul, onoarea și dezonoarea.” *** ”Doamne, ori schimba-ne mintea si lasa lumea asa cum e, ori schimba lumea si lasa-ne mintea pe care ne-ai dat-o: ca sa pricepem si noi ceva” *** "Desprinde-mă, Doamne,/ de sub lespezi de ceaţă,/ şi schimbă-mi destinul/ doar o zi pe pământ,/ trăind doar ferice/ să mă satur de viaţă,/ ştiind că doar azi/ nu mă doare ce sunt!" *** "Doamne, cum să-Ţi cer iertare,/ c-am făcut cum nu mi-ai spus:/ unora le-am dat de toate,/ altora nimic n-am dus./ Lângă unii-am stat o viaţă/ şi tot mi-a părut puţin,lângă alţii-am stat o clipă/ şi-am dorit să nu mai vin./ Pentru cine mă urăşte,/ doar o dată m-am rugat,/ pentru cel ce mă iubeşte,/ m-aş ruga îndelungat./ Glasul celor buni, întruna/ aş dori să-l tot ascult,/ glasul celor răi, şi-o dată/ mi-este greu şi-mi pare mult./ Peste cei vrăjmaşi, o dată/ cer a Tale îndurări,/ celor dragi le-aş cere-ntruna/ mii de binecuvântări./ …Doamne, cum să-Ţi cer iertare/ pentru tot ce sunt – şi nu-s,/ pentru ce nu fac – şi-aş face,/ căci Tu nu aşa mi-ai spus!" *** „Iarta-ma, Doamne:-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat." *** "Mă rog Ţie, Doamne, să pot fi frumos pe dinăuntru!" *** "Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească, în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea si incălzeşte inimile care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor. Învaţă-ne,Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii." *** "Doamne, dacă Tu îți aminteşti de mine, nu conteaza cine mă uită!" *** „Tatăl nostru care ești în ceruri…”– Da.– De ce mă întrerupi? Nu vezi că mă rog?– Bine, dar M-ai chemat.– Te-am chemat? Eu nu Te-am chemat, eu mă rog: „Tatăl nostru care ești în ceruri…”– Vezi? Iarăși M-ai chemat.– Cum adică Te-am chemat? Ce vrei să spui?– M-ai chemat. Ai spus: „Tatăl nostru care ești în ceruri…” Iată-Mă! Sunt aici. La ce te gândești acum?”– La nimic. Am vrut doar să spun o rugăciune. Îmi place să spun „Tatăl nostru”. Întotdeauna mă simt bine după aceea, așa, ca și când mi-aș fi îndeplinit o datorie.– Bine, atunci continuă.– „Sfințească-se Numele Tău…”– Stai! Ce vrei să spui prin asta?– Prin ce?– Prin „Sfințească-se Numele Tău…”– Oh… (surprins)… nu știu ce înseamnă. De unde să știu? Face parte din rugăciune. Chiar așa – ce înseamnă? – Înseamnă „[sa] fie onorat, cinstit, făcut sfânt”.– Da, are sens! Niciodată nu m-am gândit ce-ar putea să însemne acest „sfințească-se”. Acum trebuie să continui: „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ…”– Chiar crezi ce-ai spus?– Desigur? De ce nu?– Bine, și-atunci ce faci cu privire la aceasta?– Cum ce fac?… Păi, ce-aș putea face? Nu fac nimic… Mă gândesc doar, că ar fi minunat dacă Tu ai deține controlul peste toate lucrurile, mari și mici, de aici, de pe pământ, așa cum fără-ndoială deții controlul acolo sus, în ceruri.– Dețin Eu controlul peste viața Ta?– Peste viața MEA? Bine… eu merg la biserică… – Nu, nu asta te-am întrebat. Ce poți să spui despre poftele firii pământești cu care te lupți? Ce faci cu temperamentul tău, mai ales când – cum spui tu – te calcă cineva pe bătătură? Știi prea bine că asta este una dintre problemele tale… Și amintește-ți ce fel de cărți citești, ce programe TV urmărești…– Oprește-Te! Nu mă mai critica! Nu sunt eu nimic mai rău decât ceilalți din biserică!– Oh, iartă-Mă, te rog. Credeam că te rogi ca voia Mea să se facă pe pământ precum în cer. Iar aceasta nu se poate face decât dacă începe cu cei care se roagă pentru aceasta. Deci… cu TINE. – Bine, recunosc că am unele cusururi și, pentru că Tu ai menționat câteva dintre ele, mă gândesc că aș mai putea adăuga și altele.– Cred și Eu că ai mai putea adăuga și altele…– Știi, adevărul e că nu m-am prea gândit la ele până acum, dar mi-ar plăcea să mă las de unele obiceiuri rele. Și așa, treptat, aș fi cu adevărat LIBER!– Bine, acum ești pe drumul cel bun. Vom lucra împreună: Tu și cu Mine. Nici nu bănuiești câte biruințe vom avea! Mă bucur pentru tine.– Ascultă, Doamne, acum trebuie să închei. Rugăciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. „Pâinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi”– Rugăciunea este un lucru periculos. Poți sfârși prin a fi complet schimbat – știai asta, nu-i așa? Tocmai asta vreau Eu, să alegi tu pentru viața ta. M-ai chemat și iată-Mă, sunt aici. Acum este prea târziu să te oprești. Continuă-ți rugăciunea, mergi mai departe. – Mi-e frică!– Frică? De ce ți-e frică?– Pentru că știu deja ce vei spune.– Haide, pune-Mă la încercare și-ai să vezi.– „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri…”– Ce se întâmplă cu TINE și OANA?– Vezi? Am știut! Am știut c-o să-mi amintești de ea! Doamne, Oana împrăștie numai minciuni despre mine și nici până în ziua de azi nu mi-a plătit datoria. Mi-am promis solemn s-o pun la punct o dată pentru totdeauna!– Dar ruga ta cum a fost ? cum te-ai rugat?– Nu asta am vrut să spun!– Bine, cel puțin ești sincer. Dar cred că nu este deloc ușor să porți povara amărăciunii în inima ta…– Nu-mi pasă! Cel puțin mă voi simți mai bine, după ce mă voi răzbuna pe ea. Oh, planul e gata, până în cel mai mici amănunte! O să-i pară rău de absolut tot ce mi-a făcut!!!– Te înșeli, dragul meu. Nu te vei simți deloc mai bine, ci va fi mai rău.Răzbunarea doar pare dulce. Gândește-te numai cât de nefericit ești deja. Dar știi ceva? Eu pot schimba totul.– Tu poți schimba totul? Cum?– Iart-o pe Oana și atunci Eu te iert pe tine. Ura și păcatul vor rămâne problema Oanei după aceea, nu a ta. S-ar putea să pierzi banii ăia cu care spui că-ți este datoare, dar cel puțin vei avea pace în inima ta.– Dar, Doamne, NU POT s-o iert!– Atunci nici Eu nu pot să te iert.– … Bine, ai dreptate. Mai mult decât să mă răzbun pe Oana, vreau să am pace în inimă. Bine, o iert! Ajut-o să găsească și ea calea cea dreaptă în viață. Doamne, știu că se simte mizerabil acum – și oricine ar face ca ea s-ar simți la fel. Într-un fel sau altul, Te rog, arată-i calea. – Foarte bine! Minunat! Cum te simți acum?– Hmmm, bine, chiar foarte bine. Știi, cred că deseară nu voi merge la culcare atât de încordat ca de obicei… parcă nici nu mai sunt atât de obosit.– Dar nu ți-ai terminat încă rugăciunea. Continuă…– Ai dreptate! „Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău…”– Bine, am să fac și asta, numai nu te pune singur în locul unde poți fi ispitit.– Ce vrei să spui cu asta?– Schimbă-ți prieteniile, renunță să mai mergi în locurile în care ai mers până acum, nu te mai uitat la filme murdare, nu mai asculta discuții păcătoase, nu te mai pune în situații îndoielnice. Unii dintre prietenii tăi au deja o influență mult prea mare asupra ta. Vor să te implice în lucruri incorecte, nu te lăsa păcălit de ei! Te mint ca să se distreze pe seama ta, dar în cele din urmă prietenia cu ei te va ruina. Și încă ceva: nu face din Mine țapul tău ispășitor. – Nu înțeleg! Ce vrei să spui?– Înțeleg prea bine! Așa procedezi mereu – te bagi în probleme și apoi fugi de Mine : Doamne, ajută-mă să ies din încurcătura asta și Îți promit că nu mai fac alte prostii!… Iti-aduci aminte de câte ori te-ai târguit cu Mine?– Da, Doamne… Mi-e atât de rușine… Îmi pare rău. Te rog să mă ierți.– Te iert. Mergi mai departe, termină-ți ruga.– „Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”– Știi TU ce Mi-ar aduce Mie slavă? Ce M-ar face cu adevărat bucuros? – Nu știu, Doamne, dar vreau să știu! Vreau să-iti găsești plăcerea în mine. văd cât de mizerabilă a fost viața mea până acum, dar vreau atât de mult să fiu unul din urmașii Tăi. – Iată și răspunsul la întrebarea Mea!– Da?– Da, asta Îmi aduce Mie slavă : să am oameni ca TINE pe pământ, care Mă iubesc și care caută voia Mea în viața lor.– Doamne, abia aștept să văd ce poți face Tu din mine! Facă-se voia Ta în viața mea !! – Amin?– Amin, Doamne.– Așa să fie! (DE VORBĂ CU DUMNEZEU )

Antoine de Saint-Exupéry: "Doamne, nu-ți cer minuni și nici lucruri imposibile, îți cer doar putere pentru fiecare zi. Învață-mă arta pașilor mici. Fă-mă atent și inventiv, ca în rutina zilelor să mă pot opri în fața descoperirilor și a experienței care m-au intrigat. Învață-mă să gestionez corect timpul vieții mele. Oferă-mi un simț al observației, pentru a putea diferenția lucrurile importante de cele mai puțin importante. Îți cer să-mi dai puterea reținerii și a înțelegerii, ca în viață să nu deviez de la ceea  ce este important, dar să-mi planific rațional timpul, să pot vedea și vârful muntelui, și valea și uneori să pot găsi timp pentru bucuria artei. Ajută-mă să înțeleg că visele nu sunt un ajutor. Nici dorul față de trecut, nici dorințele față de viitor. Ajută-mă să fiu aici și acum și să percep această clipă ca cea mai importantă. Apără-mă de credința naivă că totul în viață trebuie să fie ușor.  Oferă-mi conștientizarea faptului că toate greutățile, înfrângerile, căderile și nemulțumirile sunt o parte firească a vieții, datorită căreia creștem și ne dezvoltăm. Adu-mi aminte că inima mereu e în conflict cu rațiunea. Trimite-mi la momentul potrivit pe cineva care va avea curajul să-mi spună adevărul, dar să o facă cu dragoste. Știu, multe probleme se rezolvă fără să faci nimic, deci învață-mă să aștept. Știi cât de mult avem nevoie de prietenie. Ajută-mă să merit acest dar al sorții. Dă-mi o fantezie bogată, ca la momentul potrivit, la timpul potrivit, vorbind sau tăcând, să pot oferi cuiva căldura necesară. Fă-mă omul care poate ajunge și până la cei căzuți. Ferește-mă de frica evitării lucrurilor importante din viață. Nu-mi da ceea ce vreau, doar ceea ce-mi trebuie cu adevărat."*** „Măreţia rugăciunii stă mai ales în aceea că nu ţi se răspunde şi că în acest schimb nu intră urâţenia vreunui negoţ. Ucenicia rugăciunii este ucenicia tăcerii.”

Any Drăgoianu: ”Hai/ intraţi în sanatoriul zilnic şi urlaţi-vă neîmplinirile/ cereţi ceva-ul de care nu vă puteţi dezlipi/ sau poate grăuntele de lumină/ şi îndesaţi-l în piept ca pe gloria mult visată”

Arhimandrit Sofian Boghiu: "Rugăciunea este graiul dragostei. Noi nu știm să ne rugăm cu adevărat, pentru că nu iubim. Greutatea în a ne ruga este semn că în inima noastră Dumnezeu nu are niciun pic de loc."

Arthur Shopenhauer: ”Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mult mai uşor să cerşească cerul prin rugăciuni, decât să-l merite prin acţiuni.

Aurelia Popescu: ”Faceti un acord cu Dumnezeu, promiteti-I ceva, in schimbul la ce va doriti. Ceva de genul -Doamne, daca ma ajuti sa ma vindec, sa mai am multe zile de trait, n-am sa ma mai ocup cu ce faceam pana acum, o sa ma schimb si am sa ma comport si cu mine si cu ceilalti, ca si cum am fi toti Dumnezei. Sau - Doamne, ajuta-ma sa am mai multi bani iar eu ii voi cheltui pentru ceea ce face bine sufletului meu si voi ajuta si pe ceilalti. sau  -Doamne, ajuta-ma sa imi cumpar un tractor iar eu il voi folosi sa ar cu el si pamantul celui bogat si al celui sarac. Sau -Doamne, ajuta-ma sa imi cumpar o casa iar eu, din ce am, din ce stiu si cat pot, voi ajuta pe toti in jurul meu.  Adica atunci cand il rogi ceva pe Dumnezeu, il lasi sa se manifeste prin tine. Cum ar fi, eu obtin ceva dar si dau ceva, toate in numele lui Dumnezeu. Dar fiti atenti, ca de cele mai multe ori avem deja ceea ce ne este necesar, dar nu ne dam seama, asta pana cand devenim constienti.”

Babrios: „Înalţă rugă către zei doar dacă ai muncit. Altfel, te rogi zadarnic.”

Boris Mehr: "Să fiu condamnat, închis, gonit, să fiu ucis prin calomnie, să flămânzesc ca un calic, dar nu mă lipsi de poezie; să fiu bolnav în parcuri, pe străzi, să fiu uitat de Iubire, de Ură, să nu mai aud, să nu mai am văz - Poesia, lasă-mi-o, Doamne, Te-ndură. **"îți cer, Doamne,/ Să fiu de multă dragoste ucis.

Camelia Cristea: "Am mintea în rugă deschisă spre Tine,/ Genunchiul plecat în câmpul de flori/ Dă-mi pacea şi roua trimisă în zile,/ Cu vestea de bine să mă împresori. ***"Dă lumină celui care/ O dorește și nu are!*** Sfinte te îndură de a nostră rugă,/Seceta nebună să o pui pe fugă,/Dracii să-i trosnești cu bice de foc,/Câmpul să-l îmbraci și cu busuioc!

Casian Balabasciuc: "Iartă răul, neputința/ Ce ne tulbură credința,/ Și ne dă, bunule Tată,/ Timp de bună judecată./ Adâncește-ne gândirea,/ Că se stinge omenirea,/ N-o lăsa pieirii pradă,/ Că-ți suntem sub pași zăpadă. ***  ”În seceta din lume, /Adapă-ne cu viață, cât suntem însetați,/ Învață-ne cu râvnă să fim din nou popor/ Și-n inimile noastre români adevărați./ Nicicând fără nădejde, pierduți, să nu ne lași.”

Casian Grigore: ”Doamne, ajuta oamenii, tine-i de mana fara sa simta, fara sa stie, fara sa vada. Da-le puterea sa treaca de greu si nu ne lasa, chiar daca uneori noi ne lasam. Mai da-ne o noapte sa ne uitam.

Cezar Ivanescu: „Artistul trăieşte în lume, şi dacă Dumnezeu l-a trimis în lume, nu se poate reîntoarce la Dumnezeu decît prin arta lui, prin scrisul lui, aceasta e yoga lui, jugul lui, crucea lui, singura sfinţenie posibilă pentru artist... Să poţi trece prin întunericul cel mai cumplit, cum am trecut eu, nu ai decât rugăciunea şi scrisul... Sigur, ar mai fi muzica şi, mai adîncă decît ea, tăcerea”...

Chelaru Costache: „Trăim tranzitoriu, de astăzi pe mâine,/Cu visuri de leu și o viață de câine./Clipesc luminițe la cap de tunele;/Noi nu mai știm drumul, dar credem în ele./Și ziua de mâine-i o simplă himeră,/Ca orice nălucă - etern pasageră./Se-ntunecă zarea în ochiul închis./Urâtu-i real și frumosul - un vis./Ne-ascundem prostia-n pompoase cuvinte;/N-avem nici noroc, nici credință, nici minte -/O turmă pierdută-n migrarea eternă/Spre lumea cea nouă - spre lumea modernă./Ne dor amintirile, clipa ne doare;/Trăim derutați în eres și eroare. / Iubirile vechi se transformă în ură/Și viața-n desfrâu cu încetul ne fură./Nimic nu mai este pur, candid și sfânt;/Suntem exilați între cer și pământ./Ne-ncinge păcatul mereu mai fierbinte;/Ne vindem onoarea pe blidul de linte./Auzul ne-nșală și ochiul ne minte./Devin jurămintele simple cuvinte./Ne credem deștepți și o ținem 'nainte.../O, Doamne, mai dă-ne-un grăunte de minte.”

Constantin Iordache: ”Să-mi dai, Doamne,/ Libertate, întâi de toate,/ Visele să-mi trec în fapte!”

Cornel Palade: ”Te-am visat azi-noapte, Doamne,/ Când mi-era pământul greu./Și m-ai luat, Doamne, în brațe/ Și din pat m-ai ridicat,/ Amândoi într-o treime,/ Tu – iertare, eu – păcat!/ Și, în zorii dimineții,/ Când visul s-a risipit, Și Te-am căutat, o, Doamne,/ Însă nu Te-am mai găsit!/ Timpul vine, timpul trece,/ Veșnicia e popas,/ Doamne, Te-am găsit în mine,/ Ai plecat, dar ai rămas!”

Cornel Pavel Darvasan: RUGĂ DIN DURERE (motto: Durerea are hotarele ei! Thomas Mann) Doamne, am trecut cu bine prin porțile durerii,/ Ferește-mă de stâncile căderii,/ În obișnuit, în inerție de culoare,/ Când stau jos sau când stau în picioare.../ Mulțumesc, Doamne că mi-ai dat putere,/ Să las în urmă, inima grea, mistere,/ și să trec la pas peste obstacole grele,/ Cu rugăciunea mea de dincolo de stele.../ A mai fost și medicul, prelungirea mâinilor Tale,/ Prin valea chirurgiei a fost greu să cânt Osanale,/ Dar Tu, m-ai strivit ca pe o floare pe drum,/ Să scot miresme de viață spre viață și parfum./ Se prelinge curat, untdelemnul peste sufletul meu,/ Doar de Tine îmi aduc aminte, mereu,/ Cum mi-ai sprijinit fruntea cu sudoare,/ Atunci când norii s-au întunecat spre soare.../ Sunt plin de pace, iar jertfirea Ta întrece orice greu,/ Din viața aceasta plină de furtuni, dar Tu, Dumnezeu, / Ai luat viața mea în mâinile zdrobite de cuie/ Și peste coliba mea, ai zidit cetățuie.../ Sunt la adăpost acum, sub semnul rănilor de cruce,/ Oriunde aș merge, tot spre Tine m-aș duce,/ La altcineva nu aș găsi alinare,/ Inima mea e plină de candoare.../ Vreau ca durerea să tacă, liniștită,/ Pentru o vreme să fie amorțită,/ Nu vreau să se ducă spre suflet, nicicând,/ Este prea plăpând.../ Tac, este noapte târzie și întunericul dens,/ Pare că nu ne mai permite să vedem niciun sens,/ Dar întotdeauna este o însemnătate adâncă,/ În fiecare prăbușire pe stâncă...

Corneliu Coposu: "Cerne, Doamne, liniștea uitării/ peste nesfârșita suferință,/ seamănă întinderi de credință/ și sporește roua îndurării./ Răsădește, Doamne, dragostea și crinul/ în ogorul năpădit de ură/ și așterne peste munți de zgură/ liniștea, iertarea și seninul.

Corneliu Vadim Tudor: ”Fă o minune, Doamne, dă-ne pace/prea mult ne-am lăcomit, şi ne urîmfii bun şi mută raiul mai încoace/revarsă-ţi slava pe acest tărîm/Eu ştiu că merităm această soarte/în lupta asta greu e să reziştiecuatorul foametei ne-mparte/în buni şi răi, umani şi egoişti/În fiece răsad din omenire *** ” Fă-mă Doamne-o lacrimă/Să cad pe obrazul Tău/C-am iubit cu patimă/Iar de mor nu-mi pare rău./Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu/Eşti pe viaţa mea stăpîn/Fă-mă floarea ce căzu/La iubita mea în sîn.

Costel Stancu: "O, Doamne! De ce se împotrivește cerul?/ Ce rugăciuni nu au fost făcute? " ***"Înalt e pragul, Doamne, mai coboară-l! / Nici păsările toate nu-l pot trece./ Uite, a venit clipa cînd întîiul născut,/ Neantul, mă azvîrle din cuib fără să-i pese/ că am aripile încă moi./ Rătăcesc prin lume. Strig. Vocea mea -/ notă goală pe un portativ de nisip./ Dar nu sunt singur, știu că mă auzi,/ altfel nu m-aș trezi dimineața/ cu mere în sîn. Mușcătură/ cu mușcătură mă apropii de grădina ta,/ le așez înapoi pe crengi, cu sfială,/ cum potrivești prima pereche de cercei/ în urechile iubitei. Prea aspru mă pedepsești/ că ți-am nesocotit darul./ Înțelege-mă, Doamne! Am păstrat, totuși, un măr,/ să-l împart - la sfîrșit - cînd mă voi reîntîlni/ cu fratele meu cel mare, Neantul." ***"Din tine pleacă oile răzleţe/ şi tot în tine, Doamne, se adună/ cum apele s-au despărţit în două/ spre a rămîne, veşnic, împreună./ Cîntarul tău egal împarte totul/ - unii cu faima, alţii cu durerea -/ căci nu e nod să se dezlege singur/ şi nici stupar să risipească mierea./ Eu, încă rob al simţurilor crude,/ te rog, cu harul tău de necuprins, alungă-mi, Doamne Sfinte, îndoiala/ de ceea ce nu poate fi atins./ **Doamne, tot la tine ajung!/ Asemeni ocnaşului care/ a greşit drumul şi s-a întors,/ prin tunelul săpat cu unghiile,/ ani şi ani,/ în aceeaşi celulă./ Fii bun cu mine, ocnaşul!/ Chiar dacă voi mai încerca, / de nenumărate ori,/ să evadez. ***Tu judecă-mă aspru, iar de-s bun/ tălpile să-ţi sărut, aruncă-mi scara,/ pentru ce am greşit fă-mă să plîng/ cum viţele de vie primăvara. *** "Înfrigurat în mine însumi - copil căruia/ i s-a stins lumînarea în beci - te strig,/ Doamne. Refac, în minte, drumul spre ieșire,/ un puzzle uriaș, cu piese gelatinoase. Mi-e teamă/ că atunci cînd îl voi termina și voi ieși, nu mă/ va mai recunoaște nimeni. Nici măcar Celălalt,/ care mi-a trăit viața, ca și cînd ar fi fost/ numai a lui. Scoate-mă de aici, ajută-mă să mă nasc încă o dată. Chiar dacă, știi bine,/ o să cobor din nou în acest loc/ după o cană cu vin. *** eu, încă rob al simţurilor crude,/ te rog, cu harul tău de necuprins,/ alungă-mi, Doamne Sfinte, îndoiala/ de ceea ce nu poate fi atins. ***Dă-mi, Doamne, încă o clipă, înaintea morții, să șterg tot/ ce am scris. Neobosit voi fi, truda mea o să te mulțumească. / Voi curăța pereții peșterilor, nisipul îl voi netezi, / semnele desenate cu degetul în aer le voi face nevăzute./ Visam să prind inorogul, să scriu poeme pe pielea lui. Și cîte / păsări n-au mai zburat, căci penele lor mi-au stat la brîu, / lîngă călimară! E amar laptele amintirii. De-aș fi știut / că scriu direct pe trupul tău, Doamne, îmi înțepam ochii. / Degetele mi le lăsam să cadă între pietrele morii, făină / pentru săraci. Pulbere de stele pe calea orbilor. Nimic din/ nimic, tot din tot. Asemenea înțeleptului ce și-a tăiat limba/ și a dat-o hrană privighetorilor ar fi trebuit să fiu./ Neatins de/ păcatul scrisului. Însă cum să-și găsească locul în lume cel ce / se naște fără păcat? Unde sînt acum frații mei, cititorii?/ Aceia care mă lăudau zi și noapte, îmi hrăneau cu faguri/ de miere trufia. Ieșiți din găuri, fariseilor! Sînt atît / de singur, că nu are cine îmi șterge numele de pe cruce.”*** ”Mi-e teamă, Doamne,/ limpezeşte-mi ochiul./ Fă-mă să înţeleg/ că lumea nu se va sfîrşi/ atîta timp cît din sînul Fecioarei/ picură lapte. *** ”De ce-mi dai, Doamne, atîtea cînd eu nimic nu-ţi cer,/ Şi-s peste glasu-ţi sfânt o umbră, o otravă?/ Îmi pare gol chiar cerul unde te-ascunzi/ Îmi amintesc o zi în care-am aşteptat, zadarnic,/ din gura şarpelui să curgă lapte,/ şi alta-n care te-am vîndut,/  pe un sărut./ Și am primit, în schimb, treizeci de şoapte,/ ce-mi sună-n cap de atunci fără încetare./ Acesta-i preţul dulce-al învoielii/ ce am făcut-o fără să gîndesc,/ fără să ştiu că taina-ţi nu se pierde,/ căci e cu mult peste ce-i pămîntesc./ Abia acum văd limpede că nu-i/ hotar care să îţi oprească pasul,/ deşi te simt în fiecare clipă./ Timpul tău nu-i măsurat cu ceasul,/ minutul ori secunda./ Eşti ca suflarea ce n-o pot vedea,. Ce, peste tot, îi simt, ocrotitoare, unda./ Şi-n blînda-mi ignoranţă, eu mă ridic şi strig:/ ”De ce-mi dai, Doamne, atîtea, cînd eu nu-ţi cer nimic?”

Cretu S. Ionel: "Doamne ascunde moartea, n-o lasă să mă vadă"

Cristina Canepa: "Ajută-mă să-mi recunosc înfrângerile din cauza propriei mele mândrii și să nu duc vreun gunoi cu mine în viitor ori să-l ascund undeva. Mă predau cu totul Ţie, curăţeşte-mă. Pregătește-mă pentru gândul pe care îl ai cu mine aici și-n veșnicie.”

Dalia Moldovan: ”Nu-mi da, Doamne, tot ce-ti cer, ca mi-e mintea incalcita – cand mi-ai dat ce ti-am cerut, am ajuns sa fiu ranita. , ca eu nu pot sa aud ce se spune-n lipsa mea/ oamenii pot juca crud, apoi pupa fata ta.  Da-mi doar ziua care vine,si ce pui in drumul, - stiu ca o faci pentru mine

Dan Tipurita: Alege Doamne CE A MAI RAMAS bun si drept pe lumea aceasta, alege boabele coapte din via carnii mele, fa-ma pamant de incoltit cuvinte…

Dana Borcea: "Pentru că îmi trezește amintiri frumoase, / Sunt mică Doamne / Sunt mică-n lumea asta Doamne / M-am cuibărit în ochii Tăi / De plânset biciuit de toamne / Ce bate geamul alb prin ploi / Nu mă lăsa să ies afară / Cântă-mi duios este târziu / Pe praguri iarna planetară/ Îngheață sângele de viu / Trage zăvorul de la poartă / Sunt hoți de stele ce mocnesc / Tăcut pe vatră și pe soartă / Înfașă visul omenesc / Aici sub pleoapa Ta e bine / Din noapte veacul crunt mă vrea / Fă-mi Doamne adăpost în Tine / La piept cu învierea mea. 

Daniel Marian: "Hai Doamne fii sincer şi Tu o dată/ spune aşa să nu mai credem în minuni/ cum toată viaţa din galantare/ zace expirată şi altă viaţă zici/ că nu mai bagi până de înviere/ prea multă viaţă am luat şi n-am trăit/ câtă viaţă împuţită slobozită pe mirişte/ şi zici că nici nişte pastile din alea/ de imaginat viaţa pastile cu minciuni/ nu mai ai Doamne ai avut şi cu alea e gata/ văd că nu mai zici nimic Doamne/ eşti acasă Te-ai pus la păstrare şi la somn. 

David Maria Turoldo (1916 - 1992): ”O rugăciune cosmică străbate universul, și noi, oamenii, suntem subiectul ei.

Denzel Washington: "Daca te rogi să plouă, trebuie să te descurci şi cu noroiul. Face parte din ea."

Diana Mihaela Zăgan: ”Exişti pentru a spune-Sunt!/Sfiţească-se paşii cuvântului Tău/Fie voia Ta în abisul tăceriiÎn cer şi pe pământ/Prinosul cuvintelor noastre primeşte-l/Din eternitate în eternitate/Aceeaşi închipuire metafizică/Şi ne iartă nouă nemurirea/Şi toamna singuratică din priviri/Şi nu ne duce pe noi în durere/ Când ochii bat în cer cu o lacrimă!

Don Miguel Ruiz: “Astăzi, Doamne, te rugăm să ne ajuți să ne acceptăm exact așa cum suntem,
Dorin Dumitriu: "Doamne, fă o altă lume/ Fără lacrimi." ***"Mai am puţine zile, Doamne / Te rog, nu mă grăbi, / Coboară din icoane / Să fii aici când voi muri!”

Dumitru Delcă: ”Rugăciunea - un miracol creştin care induce linişte şi relaxare, adică mai multă sănătate.

Dumitru Iliescu: "Coboara iarasi Doamne si vino printre noi/ Si scapa-ne de-ndata de diavoli si buboi!

Ela Balescu: "Doamne, eu te rog/ Nu ma face rob!

Elena Caruntu: "E atâta primăvară, îmi pare pământul rai, /Doamne, lasă-i lumii soare și-ntre noi mereu să stai!"

Elena Gligor: "Viaṭa printre flori si prin noroi mi-am purtat,/ păcatul să-mi fie iertat! Înalt rugă spre cer!/ Căci mult am iubit si puṭin am primit/ ṣi nu vedeam pe mama cum plânge./ Astazi mi-e dor doar de mama.

Eliana Popa: ”Uite-așa în ploaia vieții,/ Precum floarea asta mică,/ Stau și eu, sihastră floare, / Fără temere și frică. / Căci deasupra noastră este / Cel Atoate Ziditor, / Cel care-a făcut și floarea/ Și dă drumul ploilor! / Fără Voia Sa cea Sfântă,/ Ploaia n-ar avea putere / Floricica să o rupă... / Doar pe creștet să o spele. / Să privim atenți la floare! / Parca șade-n rugăciune/ Și nădejdea ei de floare / Doar în Dumnezeu și-o pune. / Și mă rog și eu la Domnul, / Când se-adună-n suflet norii, / Să aprindă răsăritul / Și să-mi dea nădejdea florii!

Emil Cioran: "Aidoma lui Macbeth, am nevoie mai mult decât orice de rugăciune, dar ca și el nu pot să spun amin." *** ”Câtă dreptate aveau odinioară oamenii să înceapă ziua cu o rugăciune, cu o chemare în ajutor! Neștiind cui să ne adresăm, vom sfârși prin a ne prosterna în fața celei dintâi divinități smintite."*** "Cei din Vechiul Testament știau cum să intimideze cerul, îl amenințau cu pumnul: ruga era o ceartă între creatură și creator. A venit Evanghelia de i-a împăcat: e greșeala de neiertat a creștinismului.*** ”Doamne Dumnezeule, Îți dăruiesc această seară dintre ani. Te rog ia cu Tine problemele, grijile și neliniștile mele din anul care a trecut. Îți încredințez Ție anul ce vine. Ajută-mă să iert lucrurile care mi-au provocat durere și care m-ar ține legat. Ajută-mă să o iau de la capăt acolo unde este nevoie.Te rog, binecuvântează-mi drumul și luminează-mi mintea. Te rog binecuvântează fiecare persoană și situație pe care o voi întâlni. Fă-mă omul care ai dori să fiu, ca să fac ceea ce ai dori Tu să fac. Te rog intră în inima mea și îndepărtează toată disperarea, mânia, frica și durerea. Înnoiește-mi sufletul și eliberează-mi spiritul. Ție îți mulțumesc Doamne pentru iubire și lumină. Amin!" *** "Doamne! numai tu mi-ai mai rămas! TU-rămășiță a lumii și eu a mea. Spumă a părăsirilor mele,în tine aș vrea să-mi curm duhul și să pun capăt zvărcolirii zadarnice. TU ești mormântul pe care l-au visat ceasurile neprielnice ființei și leagănul suprem al vastelor oboseli."*** "În fiecare clipă suspină Dumnezeu; căci timpul e rugăciunea Lui"***" Doamne, dă-mi tăria să nu mă rog niciodată, cruță-mă de nebunia oricărei adorații, depărtează de mine ispita unei iubiri ce m-ar dărui ție pe veci. Fie ca vidul să se întindă între inima mea și cer! Nu-mi doresc defel pustiurile populate cu prezența ta, nici nopțile tiranizate de lumina ta și nici Siberiile topite sub soarele tău. Mai singur decât tine, îmi vreau mâinile curate, spre deosebire de ale tale care s-au mânjit pe veci plămădind lutul și amestecându-se în treburile lumii. Nu cer stupidei tale atotputernicii decât respectul cuvenit singurătății și chinurilor mele. N-am ce face cu vorbele tale; și mă tem de nebunia care m-ar îndemna să le ascult. Dăruiește-mi miracolul recules de dinaintea primei clipe, pacea pe care n-ai putut s-o înduri și care te-a stârnit să faci o spărtură în neant ca să deschizi aici acest bâlci al timpurilor și să mă osândești astfel la univers, - la umilința și la rușinea de a fi.””Fereşte-mă, Doamne, de ura cea mare, de ura din care izvorăsc lumi. Domoleşte-mi tremurul agresiv al corpului şi descătuşează-mă din încleştarea fălcilor mele. Fă să dispară acel punct negru ce se aprinde în mine şi se întinde în toate membranele, născând în arderea nesfârsitului negru al urii o flacără ucigătoare. Scapa-mă de lumile născute din ură, eliberează-mă de nesfârşirea neagră sub care mor cerurile mele. Deschide o rază în această noapte şi fă să răsară stelele pierdute în ceaţa deasă a sufletului meu. Arată-mi calea spre mine, deschide-mi poteca în desişul meu. Scoboară-te cu soarele în mine şi începe lumea mea!” ***" Într-o rugăciune gnostică din secolul al doilea al erei noastre, se spune: "Rugăciunea omului trist n-are niciodată puterea de a se ridica până la Dumnezeu." ...Cum nu te rogi decât atunci când eşti trist, vom trage din concluzia asta că nici o rugăciune n-a ajuns vreodată la destinaţie." *** "Doamne, arată-mi calea spre mine, deschide-mi poteca în desișul meu.Scoboară-te cu soarele în mine și începe lumea mea…”*** ”Nevoia de a te ruga n-are nimic de-a face cu credinţa. Ea provine dintr-o deznădejde specială şi va ţine cât deznădejdea însăşi, când chiar zeii şi amintirea lor vor dispărea pentru totdeauna." **" Nimeni nu se roagă pentru nimeni, și doar așa nopțile ar fi mai îndurătoare. Nevoia de a te ruga pentru toată lumea și conștiința că nimeni n-o va face pentru tine. Și mila, milă nesfârșită pentru toți care n-au nevoie de ea, fiindcă n-au suferit niciodată!” *** ”Numai Dumnezeu se mai poate ruga pentru cei ce nu mai au nimic de pierdut.”*** "Rugăciunea este reziduul disperării."

Emilia Manole: ”De mână, ia-mă Doamne/Condu-mă ca pe un orb,/Sunt rătăcită- n triste toamne/Și nu mai am imbold...

Emilia Petcovici: "Fă, Doamne,/ cum știi,/ cum poți,/ cum vrei,/ dar nu lăsa să mi se schilodească sufletul,/ am mare nevoie să simt.../ să simt/ că vreau,/ și pot,/ să aleg/ să văd mereu răsăritul

Ernst Jünger: „În vremurile în care practica rugăciunii se pierde, se acumulează în populații mase mari și indigeste de spaimă animalică. În aceeași măsură dispar liberul arbitru și forța rezistenței, în mod corespunzător, apelul puterilor demonice devine mai constrângător, porunca lor mai teribilă.

Eugen Jebeleanu: "Tatăl nostru carele eşti în ceruri/ coboară, de eşti, pe pământ/ şi opreşte viforul morţii/ şi fă din căşti pălării/ şi mângâie feţele morţilor/ păstrându-i în viaţă pe vii/ şi stai printre noi de ni-eşti tată,/ din sângele scurs făcând vin/ şi fă din oricare armată/ alaiuri civile./ Amin.

Ezra Pound: „Dă-mi, Doamne, o mică tutungerie,/ un bar sau orice altceva, numai nu această nesuferită meserie de poet/ unde trebuie să-ți storci creierii întruna”

Feodor M. Dostoievski: „Să știi măsura tuturor lucrurilor, să știi termenii cu care să te exprimi, să înveți de toate, pentru că învățătura este un dar de la Dumnezeu. Și, atunci când vei rămâne singur pe lume, să știi să te rogi.“

Firoiu Cristina Maria: "Nu plânge, Doamne, tocmai astăzi,/ Când singura noastră singurătate ești tu.../ Nu plânge, Doamne, tocmai astăzi,/ Când,iată, în toată această singurătate/ Nu găsim priviri și doruri.../ Nu plânge, Doamne, tocmai acum,/ Căci suntem gata să renunțăm la singurătatea dintâi și să umblăm bezmetici,/ Îmbrăcați în viață plină de tăcerea vorbelor/ Și de neiertatea gândului... / Nu plânge, Doamne, nu plânge!/ Asează-te, dacă ești...lângă noi.../ Și lângă inima noastră,/ Și lângă iarba noastră.../ Să îți mângâiem cele 7 orizonturi ale hărniciei și ale odihnei.../ Și să înțelegem de ce e alb,/ De ce e negru../ De ce piatra singură nu face nimic,/ Pe când două pietre pot face o scânteie,/ Pe când două pietre pot face o durere.../ Nu plânge, Doamne, tocmai astăzi,/ Căci ne ferim de singurătate și nu e bine.../ Așează-te, dacă ești... și spune-le oamenilor/ Să umble deopotrivă,/ Să mănânce deopotrivă,/ Să îi doară potriveala împotrivirii.../ Și acum, mă las, eu, păgânul, deasupra firului de iarbă și încep a-l întreba:/ - Nu-i așa că în toată singurătatea ta/ Ai cunoscut tălpi grele și singure/ Ce au omorât sau au ocolit îmblânzirea/ Prieteniei tale cu toate celelalte fire?/ Nu-i așa, firicel de iarbă ... că lângă tine, / El, s-a așezat și ai devenit verde,/ Lăcrimat dimineața și cutezător seara?/ Vino și ne mângâie aflarea,/ Vino și ne sărută nonculoarea/ În fața vieții tale .../ Nu plânge, Doamne, tocmai acum,/ Îmblânzește-ne!/ Poartă-ne!/ Află-ne... unu' în iertarea celuilalt.../ Pierde-ne ... unu' în fragilitatea celuilalt.../ Respiră-ne... unu' în botezul celuilalt!/ Plângi puțin și uită-te cât de toți am devenit în plină singurătate,/ Când de fapt ... după cele 7 orizonturi ale hărniciei și odihnei.../ Ședeam mai întâi în singurătate/ Și mai apoi/ În urme și tropăit de trupuri.../ Nu mă pricep/ A spune ce voiam să spun,/ Adică, mai spun doar atât,/ Și poate acum îmi iese:/ Din vestul privirii mele/ Parcă se înalță pod până în estul/ Iubirii mele,/ Iar dacă nu scriam tot ce am scris mai sus,/ Din nordul greșelii mele/ Parcă, acum, se plimbă toți pistruii alintați/ De poznele ce se întâmplă/ Până în sudul zâmbetului meu.../ Atât voiam să zic./ Restul, cuvinte.../ Și încă ceva, eu când vorbesc despre singurătate...Nu vorbesc despre singurătate... Doamne, m-aș bucura să nu plângi,/ Dar dacă o faci.../ Să știi că.../ Nici noi nu credem ceea ce credem că suntem."

Frances Roberts: ”Dacă nu-ţi place noroiul nu te ruga pentru ploaie!

Gabriel Socaciu: "Cineva m-a întrebat cum ma incarc cu energie dupa o zi de tratamente. Rugăciunea insotita de respiratie profunda face minuni. Imi imaginez cum Lumina ma purifica. Mulțumesc cat pot de des. Binecuvantez intreaga zi, toti oamenii si intamplarile cuprinse in ea. Mulțumesc invataturilor primite. Cuvintele si gândurile folosite refac aura, respirația profunda creste capacitatea organelor de a primi energie, multumirea si recunostinta conectează la Divin centrii energetici superiori."

George Cornici: ”Rugăciunea este o punte de legătură între problemele noastre şi pacea sufletească.

George Petrovai: ”Sensul de deplasare al rugăciunii este întotdeauna pe verticală, niciodată pe orizontală. Verbul a ruga, împreună cu substantivul aferent rugăminte, au o încărcătură telurică şi un sens descendent, pe când reflexivul a se ruga şi substantivul rugăciune au o încărcătură celestă şi un sens ascendent. Când ruga vine de la rugăciune, ea vizează nemărginitul şi trebuie să fie neîntreruptă, iar când vine de la rugăminte, ea vizează mărginitul şi e firesc să fie ocazională. Vai de aceia care,  asaltaţi de rugăminţi, consideră că-i sub demnitatea lor să se mai roage!  Rugăciunea este cordonul ombilical prin care efemerul se nutreşte cu eternitate.  Întrucât rugăciunea are o singură rugăminte la cel care se roagă – şi anume ca acesta să-şi deschidă inima pentru primirea lui Dumnezeu, omul zilelor noastre consideră că i se cere un lucru atât de dificil, încât ori nu se mai roagă defel, ori o face în pripă şi de formă, ori se agaţă cu disperare de rugăciune doar în momentele când simte că-i pierdut.

Grigore Vieru: "Doamne, intră și-n a mea chilie/ Și-amândoi răniți și înghețați/ Să ne încălzim cu bucurie/ Unul lângă altul ca doi frați."

Helena Bob: "Doamne, doar atâta-ți cer/ mi-i Crăciunul fără stele/ azi lipsește-te de-un înger/ și dă-i drumul mamei mele."

Hrisostom Filipescu: "Dă-mi Doamne, aripi, ca să merg mai departe și să-mi duc balada pănă la sfârșit. Mă duc spre lumină cu dor de trăit."

Ileana Vulpescu: "Doamne, ori schimbă-mi mintea şi lasă lumea aşa cum e, ori schimbă lumea şi lasă-mi mintea pe care mi-ai dat-o!" *** "Doamne, iartă-mă că nu știu să mă bucur de toate binefacerile Tale!"

Icoană de la mînăstirea rupestă CETĂȚUIA, cu o rugăciune veche dacică: ”TATĂL nostru, TU care ai locul TĂU în LUMINĂ, SFÎNT ești TU și numele TĂU, în cer și pe pămînt. Aștept darul înălțarii TALE în mine. Sfintă e voința numelui TĂU în mine - în cer și pe pămînt. Primesc harul darului TĂU în fiecare zi. Dă-ne darul LUMINII TALE și azi. EL e pîinea noastră în fiecare zi. Harul TĂU să ne dea puterea sfințeniei sufletului. Dă-ne nouă puterea LUMINII NUMELUI TĂU. Sufletul nostru cere să primească binecuvîntarea LUMINII TALE. În inima întunecată și în inima care întunecă. TATĂ SFÎNT, aducem mulțumire FOCULUI INIMII TALE, care ne duce binecuvîntați în CERUL, în PUTEREA și în SFINȚENIA TA .

In slujba semenilor: ”Pana cand, Doamne, mai trebuie sa induram? Pana cand, Doamne, vom mai trai dezbinati si adanciti in somnul cenusiu al uitarii de sine? Ne-a fost furata identitatea, profanate osemintele stramosesti; batranii ne sunt umiliti, copiilor li se ia speranta, sanatatea noastra fizica este obiect de imbogatire a corporatiilor mortii, sanatatea noastra mentala este batjocura mass mediei, credinta ne-a fost noroita, cultura aruncata in praful ignorantei, industria decapitata, agricultura ne-a fost dusa dincolo de sapa de lemn, pamantul ne este instrainat, mediul poluat. Politicienii se tot inmultesc, iar noi votam mereu mizeria sistemului in care ne invartim in cercuri ce par fara de sfarsit. Refuz sa cred ca sunt fara de sfarsit. Inca nu ne-a fost furat spiritul. Da-ne Doamne intelepciunea de a pune capat acestui intuneric, da-ne Doamne puterea unitatii cugetelor si simtirilor noastre.Lumineaza Doamne aceste plaiuri binecuvantate si sufletele noastre! Spiritele noastre sunt ale acestui pamant , ele sunt scanteia neamului ce dainuie aici. Iti multumim Doamne ca inca existam si te rugam, Doamne sa ne ajuti!

Ioan 16, 33: “Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie."

Ioan Bădiliță: ”Doamne, ține-mă cât mai departe de înțelepciunea care nu știe să plângă, de filosofia care nu poate să râdă, de bogăția care nu acceptă să se împartă și de măreția care nu vrea să se aplece în fața unui copil. Doamne, ajută-mi să nu merg în niciun loc unde să nu vreau să mă găsești; să nu fac nimic fără ca Tu să mă ții de bătăile inimii.”

Ioan C. Petrișan: „Ia-i Doamne de pe capul nostru!” – continuă moşul, nedumirit şi neînvăţat să drăcuie.

Ion Minulescu: ,,Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu/ Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât ce sunt/ Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,/ Un ropot scurt de ploaie și-un mic vârtej de vânt./ Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât aşa/ Cum te-am văzut pe Tine c-aşa credeam că-i bine!/ Dar azi, când văd că-i altfel de cum am vrut să fie,/ Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie!"

Ion Pena: ”Doamne, am numai goalele-mi coate./ M-ai creat după chipu-ţi în van/ Nu mi-ai dat aripi, nici grâu, nici găvan./ Dă-mi din împărăţia ta, tată,/ Măcar un cer cât de mic, cât de sur,/ Măcar un luceafăr cu lumina deşelată/ Să-mi lumineze-mprejur.

Ionica Bandrabur: "Și iarăși/ Este zi de sărbătoare/ Și iarăși clopotele bat/ Și iarăși clipe-apăsătoare/ Îndreaptă pașii spre păcat./ Și iarăși nu merg să mă-nchin/ Și iarăși mă simt un nătâng,/ Și-i iarăși același suspin/ Și iarăși nu pot ca să plâng!/ În schimb mă rog, mereu mă rog/ Când sufletul, tristețea mi-l doboară/ Pe unde pașii, gându-mi zboară/ Când liniștea nu mă-nconjoară.../ Când tace-arcușul de vioara.../ Și pentru cei cu dor de țară/ Și cei ce codru ni-l tăiară/ Și ,,bunii" mei ce îmi lasară/ Grai cu parfum de salcioara.../ Mă rog lui Dumnezeu ca un milog,/ Și-i cer...și-i cer viață ușoară./ Și-i cer și cer, mereu, mereu,/ Fără să-ntreb ce vrea în loc,/ Dar într-o zi, plătesc și eu.../ Parfum de candeli și de busuioc!"

Irina Alexandrescu: "Dă-mi o cruce să mă sprijin de ea./ Tatălui meu/ Liniște dă-i,/ Ridică blestemul sub care a îmbătrânit din prima zi./ Dă-i iubitului meu iubire de dat.../ Dă-ne un timp de neclintire -/ Să nu putem merge,/ Doar să vedem și să auzim..."

Ion Sima Delagaleș: ”Te rog Doamne, ajută robul tău fă-ma de se poate, la durere mu,  lasă-mă să-mi crească un crâmpei de viață lungă cât o zi, să mai simt o dată, cât voi mai trăi, bucuria de a fi ființă omenească.” *** "Mă lasă, Doamne, liber mă lasă,/ să-mi vindec rănile și credința stinsă,/ o ploaie acidă să curgă pe ele/ să-mi stingă setea - flacăr-aprinsă -./ Acoperă-mi ochii cu ceața uitării,/ astupă-mi urechile cu vuiet tăios,/ să nu mai aud și să nu mai văd/ cum mă arde rugul până la os./ Așează-mi pe frunte coroană de frunze,/ încinge-mă c-un brâu din cetină de brad,/ îngăduie să mă înghită iarbă înaltă/ și sprijini-mă Tu, să nu cad. **"adună-mă doamne/ dă-mi respirația ta–/ să ard în lumină/ până voi deveni/ beznă și scrum/ și din nimicul ce va fi/ să rămân/ adună-mă în palma ta/ sămânță de român" ***eu nu mai știu cum să mă rog,/ o, Doamne,/ nici să plâng nu-mi amintesc a ști ;/ e prea târziu s-astept pe altă dată,/ anii trec și alții nu mai am/ iar trupul mi se ofilește/ zi de zi ./ Și nici nu-mi amintesc că pot uita,/ o, Doamne,/ că pot duce în suflet dureri/ câte încap în inimă și-n carne./ Știu că mă culc doar ca să pot visa,/ că beau venin ca să nu mor de sete/ și trag în jug/ până mi-or crește coarne./ Eu nu mai știu nici cum să iert,/ o, Doamne,/ nici să m-ascund nu îndrăznesc să știu.../ rămân mereu la tine în privire./ Tu, iartă-mă că-ți spun,/ nu știu să mint :/ fără Tine aș putea trăi/ dar n-aș putea trăi/ fără iubire !***” Eu nu mai știu cum să mă rog,/ o, Doamne,/ nici să plâng nu-mi amintesc a ști ;/ e prea târziu s-astept pe altă dată,/ anii trec și alții nu mai am/ iar trupul mi se ofilește/ zi de zi ./ Și nici nu-mi amintesc că pot uita,/ o, Doamne,/ că pot duce în suflet dureri/ câte încap în inimă și-n carne./ Știu că mă culc doar ca să pot visa,/ că beau venin ca să nu mor de sete/ și trag în jug/ până mi-or crește coarne./ Eu nu mai știu nici cum să iert, o, Doamne, nici să m-ascund nu îndrăznesc să știu.../ rămân mereu la tine în privire./ Tu, iartă-mă că-ți spun,/ nu știu să mint : fără Tine aș putea trăi/ dar n-aș putea trăi/ fără iubire !” *** "mă rog să devin Copacul/ce n-a cunoscut încă securea,/cel care/duce astăzi în spate/toată Pădurea." 

Iosif Vulcan: “Daca Dumnezeu m-ar intreba, ce-i cer eu natiunii mele, i-as raspunde: da-ne, Doamne, cat mai multi oameni de caracter!”

Ivan Codreanu: "Doamne, ajută-mă te rog să mă mut pe altă planetă. Nu mai pot trăi printre idioți. Îţi mulţumesc pentru că m-ai iubit atât de mult încât m-ai iertat de fiecare dată, m-ai sprijinit chiar şi când am uitat să te strig, mi-ai dăruit bucurie când eu nici măcar nu ţi-am mulţumit şi m-ai ridicat când nici nu mai credeam că eşti cu mine!  Şi pentru puterea pe care o sădeşti mereu nouă în inima mea, pentru toată iubirea pe care o simt şi pe care, în felul meu, o dau mai departe... pentru seninul cerului meu de fiecare zi… pentru ceea ce am şi pentru ceea ce am pierdut, pentru ceea ce am înţeles şi ştiu, dar şi pentru ceea ce am uitat, pentru ceea ce am fost pentru a putea fi ceea ce azi sunt, îţi mulţumesc, Doamne!  Pentru Tot, din suflet, Mulţumesc!"

Angheluș Petre: "Te rog pe Tine, Doamne,/ să mă mai lasi câteva toamne.../ Ca azi să fiu mai bun ca ieri./ Mai păsuiește-mă o vreme să trăiesc,/ doar din motivul că iubesc..."

Jan van Rijckenborgh: "Scopul vieții pentru noi, nu este de a adora o zeitate exterioară, ci de a merge în fiecare zi în frumusețe. Rugăciunea noastră,nu o facem în fiecare zi într-o biserică. Rugăciunea noastră este starea noastră interioară de a fi. Noi ne rugăm în fiecare clipă a zilei, în viața de zi cu zi, în momentele cele mai simple. A te ruga este un mod de a fi, un mod de a trăi în pace, în echilibru, în armonie. În acest fel parcurgem marele cerc al vieții. În acest fel mergem în Frumusețea perfectă până la Viața Eternă."

Jeff Foster: "Distruge în mine ceea, ce necesită a fi distrus./ Întărește ceea ce necesită a fi întărit./ Folosește-mă. Creează prin intermediul meu, pictează cu ajutorul meu fiecare picătură pe pânza vieții./ Ajută-mă să trăiesc viața din plin, să merg prin pădure pe cărarea, pe care nimeni nu a mers înainte./ Arată-mi, cum să iubesc profund, cum nu credeam că este posibil./ Ține în fața mea toate cele ,/ la care întorceam mereu spatele./ Ajută-mă să devin mai blând și mai răbdător,/ să accept cu toată inima mea toate problemele/ cu care mă aflam în luptă până acum./ Dacă inima mea încă este închisă,/ arată-mi, cum să o deschid fără violență./ Dacă mă țin de ceva, ajută-mă să-l las să plece./ Dă-mi probleme, bătălii,și obstacole care îmi par de neînvins,/ dacă asta îmi va aduce smerenie și încredere în viață./ Ajută-mă să râd de seriozitatea mea./ Sa-mi să găsesc umorul în întuneric./ Arată-mi sentimentul profund de liniște în toiul furtunii./ Nu mă ascunde de adevăr. Niciodată./ Lasă recunoștința să fie ghidul meu./ Lasă iertarea să devină mantra mea./ Lasă acest moment să fie satelitul meu permanent./ Permite-mi să îți văd chipul în fiecare față./ Permite-mi să simt prezența ta caldă în propria mea prezență./ Susține-mă, atunci când eu mă voi resemna./ Respiră prin mine, atunci când nu voi fi în stare să respir./ Lasă-mă să mor trăind și nu să trăiesc fiind mort.

Lali Iorga-Vasiliu: ”N-am făcut numai bine, deși am încercat să nu fac rău./N-am spus doar adevărul, deși nu-mi place să mint./N-am iertat pe deplin, deși nu port ranchiună./N-am zis nu la chemare, deși n-am dat ce s-a cerut./N-am părăsit, deși am plecat de multe ori./N-am scos din suflet pe nimeni, deși oamenii nu-mi mai sunt la fel./N-am înțeles rostul lumii, deși îl caut de mult./Nu sunt vrednică de Tine, Doamne, deși Tu nu-mi arăți! ”

Larry Watts: "Fereste-ma, Doamne, de prieteni. 

Lev Tolstoi: ”Cred că eşti numai Tu, iar Tu eşti în mine şi în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viaţa mea e în Tine, şi de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire şi cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire şi mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul şi mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginţi, răzbunării; mă lupt cu prejudecăţile dorinţei de putere, statului, teologiei, ştiinţei. Mă lupt prin străduinţa faptei şi gândului, prin renunţare de sine, smerenie, sinceritate şi înfrânare în faptă şi vorbă. Ştiu că viaţa e numai iubire în prezent şi că pentru viaţa spirituală nu există suferinţe, nu există moarte, există doar ce doreşte sufletul, doar binele. Mulţumescu-Ţi Ţie.

Licuta Pantia: "Ei cred că-s bine Doamne, că idealu-mi țes,/ Nu știu că deznădejdea mă vizitează des,/ Nici că singurătatea mi-i zahărul din ceai;/ Ei cred că bine Doamne, înseamnă doar de ai./ Ei cred că-s bine Doamne, nu știu ce răni mă frâng,/ Când noaptea-n colțul pernei, tristeți la sfat se strâng,/ Și doruri vin de-a valma și vise-mi încâlcesc;/ Ei cred că-s bine Doamne, dar cât se amăgesc.. ./ Ei cred că-s bine Doamne, de portul mi-i frumos,/ Se pierd în aparențe ce-nșeală dureros,/ Mă văd doar în picioare, nu și când mă târăsc;/ Să creadă ce vor Doamne, eu nu știu să urăsc./ Ei cred că-s bine Doamne, nu știu cu ce mă lupt,/ Nici câți flămânzi de sânge, din carnea mea au supt,/ Nici cum țin piept la valuri, cu mări întregi cu tot;/ Ei cred că-s bine Doamne, atâta cât mai pot./ Ei cred că-s bine Doamne, doar pentru că zâmbesc,/ Nu știu că doar prin zâmbet mai supraviețuiesc,/ Și nici că ea nădejdea, mi-e singurul atu;/ Dar pân’ la urmă Doamne, contează ce crezi Tu... **"Nu-mi da, Doamne, viata lunga/ Sa ajung o baba bleaga/ S-ascund bani prin cate-o punga/ Si sa-i caut luna-ntreaga !/ Sa ma-mpiedic prin odaie / Si sa bombanesc intruna ,/Iar mosneagu’ la bataie / Sa il iau ca nu-mi da mana !/ Sa-mi pierd dintii prin mancare / Si la molfait viteza ,/ Iar par s-am cat oul are ,/ Sa-mi dea liber coafeza !/ Sa-ncurc zaharul cu sarea / Viii sa-i asez cu mortii/ Si sa fac cu lelea Floarea / Spionaj in fata portii !/ Sa-ncui usa la plecare. Ca tot omu’ , vorba’ceia, / Iar cand vin de la plimbare/ Sa nu stiu unde-am pus cheia !/ Sa surzesc ca toata baba/ Cand mosneagu nu-i da pace,/ Da’ sa-nvart eu bine treaba ,/ Si s-aud numai ce-mi place !/ Ia-ma Doamne cat sunt verde ,/ Nu o baba artagoasa ,/ S-o ia fuga cin’ma vede/ Si s-adorm cu limba scoasa !/ Mai bine plangand sa zica/ “De-ar mai fi trait oleaca !”/ Nu sa tremure de frica/ Baba asta nu mai pleaca ...?

Liliana Smerea Vacaru: ”Doamne, nu-mi lua măsura/ Pentru tot ce e firesc,/ Să nu uit învățătura:/ Aproapele să-mi iubesc!”

Lucian Blaga: "Opreste trecerea! Stiu ca unde nu e moarte, nu e nici iubire – si totusi, Te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea." ***"În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug./ O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea/ decât cu viaţa,/ mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,/ din pământ ori din poveste mi-ai vorbi./ În spinii de-aci, arată-te, Doamne,/ să ştiu ce-aştepţi de la mine./ Să prind din văzduh suliţa veninoasă/ din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?/ Ori nu doreşti nimic?/ Eşti mută, neclintita identitate/ (rotunjit în sine a este a),/ nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea./ Iată, stelele intră în lume/ deodată cu întrebătoarele mele tristeţi./ Iată, e noapte fără ferestre-n afară./ Dumnezeule, de-acum ce mă fac?/ În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup/ ca de-o haină pe care-o laşi în drum.” *** "O singură rugăciune am: Doamne, să nu mă lași niciodată să fiu mulțumit de mine însumi!" ***Oprește, Doamne, trecerea! Știu că unde nu e moarte nu e nici iubire, și, totuși, Te rog: oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea.”*** ”Opreste, doamne, clipa cu care masori eternitatea *** „Rugăciunea este o capitulare.”
Lusiana Drăguşin: "Dragostea Ta, Doamne,/ prin Duhul Tău/ s-a aşezat în inima mea,/ peste mine ai
aşternut lumina,/ liniştea şi pacea,/ simt iubirea Ta aproape/ Sălaşul Tău a devenit/ bucuria mea./ Te rog,/ Doamne,/ zideşte-n trupul meu/ iubirea Ta nepieritoare/ căci am aflat că nimic/ nu e mai maiestuos şi mai sublim/ decât să trăieşti în mine!

Maria Anca Brumă: ”Mulțumesc că-n orice clipă am simţit iubirea Ta,/ Că ai fost în barca vieții , când furtuna era grea. / lar când însetam pe cale și credeam că sunt înfrânt / Tu mi-ai dat din apa vie care curge din Cuvânt!

Maria Mihaela Dan: ”Privește, ia privește, Doamne sfinte,/ Cum plâng popoarele lovite de păcat! Neputincioase sunt și fără vlagă,/ Se pierd, precum o frunză ce cade din copac!"

Maria Dan: ”Te rog s-opresti urgia asta mare, ai mila decopiii ce se nasc, priveste, doamne sfinte, cum plang popoarele lovite de  pacat, neputincioase sunt si fara  vlaga, se pierd precum o frunza ce cade din copac.

Maria Luca: ”Mai dă-mi o zi... mai dă-mi un ceas, /Un răsărit și un apus /Mai dă-mi un vis să-l pot visa / Și dă-mi la întrebări răspuns...

Maria Nechifor: "Doamne, / Şi când curge noapte-n mine, odihnindu-mã-n cerdac / Dã-mi sã te iubesc pe Tine şi învaţã-mã sã tac...

Maria Sasarman: "Învață-mă să-mi pese când trebuie."

Mariana Babiuc Marica: "Doamne, vino și ne-îmbracă, dacă poți în sfinți (...)/ Ia-ne, din privire teama"

Mariana Tasiente: "dă-mi liniște, Doamne!/ am obosit să mai aud.../ luminează-mi drumul, Doamne!/ am obosit rătăcind..."

Marilena Iorgulescu: "Doamne, fă-mă iarbă,/ cu rouă de gânduri dimineața.../ Doamne, fă-mă izvor să curg fără oprire, spre liniște.../ Doamne, nu-mi seca visele;/ lasă-mi măcar unul.../ să mai am și eu un strop de lumină!/ Doamne, fă-mă copac/ să mai aud un cântec de pasăre,/ să mai simt o boare de vânt prin mine .../ Sau fă-mă măcar să fiu "eu", că... Tu poți!" **"Unde ești Doamne?/ De-mi stingi lumina ochilor, cum să mai văd?/ Nu-mi asurzi urechea sufletului, să pot alerga spre izbăvire./ Inima-mi va arde în focul nestins al trădării iubirii.../ Lasă-mi creierul să bată;/ Atunci voi ști unde ești Tu și unde sunt eu!"

Marin Ivan: "Doamne, ajută-mă să nu rătăcesc și să fiu mulțumit de mine însumi! 

Marin Moscu: "Îți mulțumesc, Doamne,/ Pentru frământare."

Marin Sorescu: "Doamne,/ Ia-mă de mână/ si hai să fugim din lume/ Să iesim putin, la aer/ Poate schimbând curentii/ O să mă simt si eu în larg/ Lânga tine.

Marina Oprea: "Da, Doamne, sa m-apuce somnul inainte sa ma apuce foamea!"

Marius  Rob: ”Cea mai scurtă rugăciune: Doamne, știi Tu. 

Mihaela Borzea: "Eu nu înalț spre cer vreo rugăciune,/ Ci rog spre Înălțare poezii! *** "Fă-mi gândul, Doamne, lacrimă înaltă / Și-n pești de aur toarn-o, de se poate,/ Să fericesc un țânc plecat la baltă, / Cu cerul suflecat până la coate./ Și dă-mă-apoi, ofrandă împletită/ Ce poartă-n alge lupta și dreptatea, / Ciulinilor din barca părăsită/ În care-și face cuib eternitatea.

Mihai Beniuc: ”Omului, da-i boare de parfum pringeam, da_i paine alba langa vin/ si peste case cer senin, si frate bun si bun vevin/ sisomnul, noaptea, fara chin" 

Mihai Eminescu: (Rugaciune recitata la Vatican de Papa Ioan Paul al II lea): "RUGĂCIUNE/ Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te,/ Înalța-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie;/ Fii scut de întărire/ Și zid de mântuire,/ Privirea-ți adorată/ Asupra-ne coboară,/ O, maică prea curată/ Și pururea fecioară,/ Marie!/ Noi, ce din mila sfântului/ Umbră facem pamântului,/ Rugămu-ne-ndurărilor/ Luceafărului mărilor;/ Ascultă-a noastre plângeri,/ Regină peste îngeri,/ Din neguri te arată,/ Lumină dulce clară,/ O, maică prea curată/ Și pururea fecioară,/ Marie!"

Mihail Coanda: "Am țipat atât de tare,/ încât cerul a crăpat./ Prin crăpături curg luceferi./ Niciun vis./ Săraci suntem./ Atât de săraci,/ încât furăm visele noilor născuți!/ Așa am condamnat/ generații întregi la tern existențial./ S-au înmulțit, Doamne,/ Tăcerile.../ Proștii.../ Atât de mult,/ dacă spui cuiva că e inteligent,/ sună a jignire./ Unde mă pot ascunde,/ de ce va fi să vina?/ Risipeşte, Doamne, rouă,/ Stropi divini peste păcate,/ Ochi celeşti să privegheze/ Drumul spre eternitate./ Roureşte, Doamne, visul/ Jăruit de ne-nţelesuri,/ Luminează-mi rătăcirea/ În clepsidra fără sensuri./ Visuieşte, Doamne, dorul/ Pe dulci aripi, heruvime,/ Păsuieşte-n cer lumescul,/ Fă-mă har, sunt cel ce vine./ Doruieşte, Doamne, drumul,/ Pe poteci de jind şi cânt,/ Trup de foc pe maci în floare,/ Fie-mi taină pe Pământ./ Drumeţeşte, Doamne, pasul,/ Cu vernale, vii trăiri,/ Fă din toamnă primăvară.../ Eşti Iubire ! Eu ? Iubiri.../ Păsuieşte, Doamne, clipa/ Cu bob mare, de nisip,/ Prins la mijloc de clepsidră,/ Blând, opreşte-mă în timp." ** "Doamne, te invit la o cafea/ Mai stăm de vorbă, c-altădată, / Când te chemam la masa mea / Și povesteam o noapte-ntreagă. / Peste ștergarul popular, / Puneam o pită coaptă-n vatră / Slană cu ceapă din hambar/ Și o udam c-o țuică fiartă. / Ne povesteam verzi și uscate, / Te lăudai cu al tău cer, / Eu îți ceream puțin din toate / Doar cât o boabă de piper. / Îți povesteam ce greu o duc, / Tu îmi spuneai să am răbdare, / Pe ce cărare să apuc, / Să prind pe cer un loc sub soare. / Și mă certai Doamne, mereu, / Când îți ziceam că nu mai pot, / Îmi descărcam sufletul la greu, / Dar mă opreai să nu-ți spun tot. / În ochii tăi vedeam că-ți sunt, / Acum m-aș bucura să știu, / Când mă priveai, ce-aveai în gând, / Văzând destinul cum mi-l scriu. / M-auzi, când obosit de toate, / Mă îndoiam că mă iubești / Și-n locul rugii, ceream moarte, / Te rog mă iartă, mai greșesc. / Mă culc și gândul mi-e povară, / Am tot gustat și-am tot gustat, / Paharul plin cu fiere-amară,/ Crezând că beau din vin Muscat. / Dar l-am băut că-i de la tine, / N-am întrebat de ce și cum, / Viața am luat-o asa cum vine, / Mi-am văzut drept de al meu drum. / Doamne, te mai invit la o cafea, / Chiar dacă ea va fi amară, / Mă iartă, nu-i din vina mea, / Nu mai am zahăr în cămară. / Nu sunt nici bani, pe datorie/ m-am saturat să iau mereu, / Dar asta știi, fir-ar să fie, / Că de-aia ești tu Dumnezeu.

Mihail Milea: „Rugăciunea lui Iisus spusă încontinuu, într-o stare de pocăință autentică, cu mare încredere și dragoste față de Mântuitorul Hristos poate mijloci întâlnirea dintre inimă și rațiune, care împreună se umplu de o lumină imensă, necreată. Această lumină îți dă o bucurie lăuntrică, o stare de veselie și de zâmbet permanent. Doamne, ce stări minunate! Îți vine să îi iei pe toți în brațe, îi vezi pe toți buni și frumoși, cu chip de îngeri de lumină!”

Mina Ianovici: ”Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii înc-o dată/ Și miros să răspândim de credință adevărată.  

Mircea Florin Şandru: "Cei blânzi sunt tot mai puţini, Doamne,/ Şi tot mai singuri. Îi întâlneşti în biserici, pe uliţe pustii,/ Pe peroane părăsite, în case vechi, în mansarde şi în subsoluri/ Sau chiar pe marile bulevarde, în vălmăşag,/ Purtând pe chip o aureolă viorie./ Din ce alcătuire sunteţi voi, blajinilor,/ Care îmi apăreţi din când în când în faţă?/ Ce rasă dispărută renaşte prin voi, preabunilor muritori?/ De parcă un neam ceresc s-ar fi rătăcit pe Pământ/ Şi ar vrea să ne vindece de ură./ De aceea vin în faţa Ta, Doamne, şi Te rog:/ Netezeşte-le calea, înmulţeşte-i,/ Vindecă-le durerea, înalţă-i în roirea orbitoare,/ Coboară Duhul Tău asupra lor şi ei să-L trimită asupra noastră,/ Dă-le Doamne putere în această lume lăcomită/ Şi chipul lor smerit să apară la răspântii/ Ca un semn al veacului cel nou, / Căci avem nevoie de blândeţe, căci avem nevoie de lumină/ Şi doar Tu, Doamne, pe cei preabuni îi poţi spori.

Mirel Surugiu Rotaru: "Doamne, vindecă-i, de poți/ pe bolnavii din spitale/ ocrotește-i tu, pe toți,/ cu suflarea gurii tale./ Doamne, mergi și la azil/ unde plâng în pumni bătrânii/ naufragiul lor umil/ rupe cumpăna fântânii./ Doamne, dacă mă iubești,/ ia vrăjmașii de pe mine,/ știi tu cum să-i pedepsești/ să-i faci lumii de rușine!

Mirela Butacu: ”Ale vietii valuri, cat ar fi multe, sa le spargi nainte de-a ma inunda.in desertul vietii da-mi Doamne rabdarea unei mici camile ce setea-si invinge, in nisip fa urme sa zaresc cararea. De jos ma ridica. Da-mi curajul unei mici albine ce nicicand nu uita drumul catre casa.

Napoleon Bonaparte (1769 - 1821): "Doamne, întărește-l pe dușmanul meu și dă-i viață lungă, să-mi poată vedea triumful.

Natalia Onofrei: "Cuvintele se zgribulesc, grămadă,/ Tăcerea lasă urme în noroi./ Bălțile calcă trecători, pe stradă,/ Și sună ocupat la 112./ Trist, ca o coală de hârtie/ Pe care nimeni nu mai scrie, / ma rog online la Dumnezeu/ Pe Skype, la telefon, de pe veceu..."

Nely Vieru: "Cuvintele dor când vorbesc prin tăcere!/ Nu-mi da nimic niciodată, nimic din ce piere./ Acordă-mi timp să vorbim printre fapte,/ Timp să ascult, să tac, să merg mai departe..." 

Nichita Stanescu: "Iartă-mă şi ajută-mă/ şi ridică de pe mine/ trupul cel nou care-mi apasă/ şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Nicolae Iorga: ”Rugăciunea se ridică numai pe scara de aur a faptelor bune. 

Nicolae Mareș: "Ruga omului drept: Am un Dumnezeu; cred în El și de nimic nu mă tem.

Nicolae Steinhardt: „Oamenii disproporţionează cele trei elemente constitutive ale rugăciunii (slăvire, mulţumiri, cerinţe) în favoarea celui din urmă – cel egoist. Reducem rugăciunea la un cerşit.” *** „Sinceră e numai rugăciunea izvorâtă din cuget şi inimă, nu textul gata formulat pe care-l citim din carte ca pe o reţetă.”

Nicolae Tudor: "Doamne-Doamne,/ m-am simtit prost toată viaţa pe care/ mi-ai dat-o!/ faptul că oamenii dorm pe cartoane,/ pentru Tine, este o simplă chestie/ de geografie?" **" plecat cu crengi uscate/ dinspre viaţa voastră,/ închipui rugăciune de zăpadă,/ să am pe limba lui august ce topi." *** "TATĂL NOSTRU,/ care pretutindenea ești,/ Bune mai sunt îndemnurile Tale cerești!/ Ca pâinea cea de toate zilele, ce-o câștigăm anevoie,/ După ce Te rugăm să ne-o dai și să ierți greșelile făcute cu voie.../ Încercăm să iertăm și noi greșiților noștri - tiranii! -/ Precum în cer, pur să fie Pământul - să conteze gândul, nu banii./ Nu mă lăsa, Doamne, nici s-ating vreo ispită/ Și, de cel viclean, mă ferește, cât în mine lumina-Ți palpită./ Ești, adânc, în sufletul meu și-mi știi vrerea./ Facă-se voia Ta, că doar a Ta e puterea. ***"Mulţi nu te vedem, dar eşti./ Bate-mi inima, Prea Triste,/ Cuiele toate le strânge/ Şi aruncă-le în sus,/ În păsări să se prefacă,/ Ori modele de Iisus./ Şi mai vino cu minunea,/ Că... prea se termină pâinea!*** ”Aminteste-mi, Doamne, ca sunt un miracol, si ajuta-ma sa devin ca tine, Dumnezeu. Iar daca nu voi reusi aceasta, asuma-ti  vinovatia!”

Nicolae Valareanu Sarbu: "Doamne, prinde-mă de mâini/ și pune-mi în palme pâine cea de toate zilele"

Nicolaie Dinca: "Doamne, nu-l mai alinta pe om cu lacrima ta,/ Că-i nevrednic, mincinos, nu mai știe de Cristos!/ Nu-l mai iubi, dragă Doamne, dă-i, mai bine, două palme/ Din cele dumnezeiești, că poate-l dezmeticești,/ Poate-l aduni de prin vânt, să-i pui mintea pe pământ,/ Că s-a dezumanizat, s-a-nrăit și te-a uitat!/ Nu mai știe de dreptate, s-a înstrăinat de frate,/ S-a îndepărtat de mamă, își ia țara la sudalmă,/ E sclav al păcatului și la ochiul dracului;/ A uitat să mai iubească, a uitat să mai trăiască,/ Te pândește ca un lup, să-ți ia sufletul din trup/ Și ar vinde pe oricine numai ca să-i fie bine./ De aceea te rog, Doamne, să-i dai cele două palme,/ Să-l trezești din rău, să-l cerți și-apoi fă cumva sa-l… ierți!" ***  Ci oprește, Doamne, ploaia asta rece /Care toarnă toamne-n tot ce se petrece /Și dă-mi părintește din neant o clipă /Cât să simt că-mi crește un crâmpei de-aripă!..."

Nicu Stancu: "Doamne ce-ai creat pamantul, ne apropie de tine şi ne-apropie de noi...

Nikolai Gogol: ”Ruga mamei apara de orice primejdie pe apa si pe uscat.

Nina Tărchilă: "Vreau, Doamne, să-mi mai dai o zi de viață/ când toate câte mi le-ai dat s-or termina!/ o zi întreagă, numai pentru mine,/ să mă străbat și să-nțeleg ceva/ din toate câte dat mi-a fost de tine/ să le trăiesc îngemănată-n dor./ vreau, Doamne, să îmi simt la despărțirea/ de trupul ăsta, sufletul ușor,/ să fiu senină-n patosul cu care/ mereu s-a despletit inima mea,/ să-mi uit de pot tristețile de-o viață/ să nu le car cu mine-n cer cumva!/ și cum nimic nu ți-am cerut vreodată/ fără să dau-nainte tot ce sunt,/ te rog, când va fi ceasul, dă-mi puterea/ să nu las umbre-n urma-mi pe pământ!/ mai dă-mi în dar popasul unei zile/ celor iubiți aproape să le fiu/ și străbătându-mi apriga risipă/ ei să nu simtă cât e de târziu.

Nuta Craciun: "Pregătește-mă Doamne/ pentru drumul din spatele nopții"  *** "Dă-mi Doamne timp să ma bucur de oamenii dragi! Dă-mi Doamne oameni dragi, să ma pot bucura de timp! **"mor oameni pe care nu-i cunosc/ se închide ușa frigului peste ei/ se împuținează timpul ca o pâine/ din care rupem cu toții câte o bucată/ în eventualitatea că lumea/ nu se va stinge de tot/ tăcerea îmi intră în casă și trage zăvorul/ continui să visez din spatele geamului închis/ un vis în care plâng pe ascuns/ ochii adevărului/ ajută-mă Doamne să pot da ceasul înapoi/ cu o primăvară/ să poată înflori din nou salcâmii viselor mele/ alungă Doamne pasărea asta neagră/ care cerșește la ușa zilei” *** "Doamne,/ Ajută-mă să pot spune celor puternici adevărul în faţă/ Să nu mint doar pentru a câştiga aplauzele celor slabi/ Doamne, dacă-mi dai noroc, nu-mi lua fericirea/ Dacă-mi dai putere, nu-mi lua raţiunea/ Dacă-mi dai succes, nu mă lipsi de umilinţă/ Dacă-mi dai umilinţă, nu-mi lua demnitatea/ Nu mă lasa să-i învinovăţesc pe ceilalţi pentru că nu gândesc ca mine/ Învată-mă să iubesc oamenii ca pe mine insumi/ Învaţă-mă să mă judec ca pe restul/ Nu mă lăsa să alunec în orgoliu, în disperare sau eşec/ Învată-mă ca, în ciuda suferinţei, să merg înainte,/ Învaţă-mă ca, în ciuda decepţiilor, să nu-mi pierd încrederea/ Învaţă-mă că a ierta este cel mai important lucru pentru cel puternic/ Doamne, dacă îmi iei norocul, lasă-mi speranţa/ Dacă îmi iei succesul, lasă-mi puterea de a trece peste eşec/ Dacă voi greşi cuiva, dă-mi curaj să-mi cer iertare/ Dacă-mi va greşi cineva, dă-mi bunătatea să îl pot ierta/ Doamne, dacă eu uit de Tine, Tu să nu uiţi de mine!/ Doamne, vino în inima mea. 

Octavian Lupascu: ”Dă, Doamne, timpului prezent,/ O bombă cu un detergent/ Pentru-a spăla din suflete murdare/ Și-a face Lumea asta albă Floare!”

Oswaldo Antonio Begiato: "Doamne, / ajută-mă să visez mai mult;/ să pot trăi visele imposibile;/ să mă văd cu ochii celor care mă privesc;/ să îmi pot permite liniștea formelor;/ să zăresc curbele;/ să pot să îmi recuperez destinul; / să pot realiza cât de neînsemnate sunt/ mărețiile și cât de prețioasă este micimea mea;/ să-mi permit să fiu orfană;/ să-mi permit să îi învăt pe ceilalți puținul pe care îl știu;/ să nu fiu singură nici când îmi doresc să fiu singură.

Părintele Ioan Istrati: "Să înmulțim rugăciunea...Vine ceasul și acum este, când minciuna va judeca pe adevăr și-l va ucide."

Percec Felicia: ”Am ajuns stană de piatră,/Lovită de-al sorții bici,/Ce m-a-ndepărtat de vatră,/Crestându-mi trupul cu frici./Prinsă-n lațul neputinței,/De-o fi vântul să mă culce, / Doamne, dă-mi bobul credinței/,Iar din aripi fă-mi o cruce!/Sub poale de deal mi-o-mplântă,/Să știe cei dragi ai mei,/Că mi-a fost aripa frântă.../N-am putut s-ajung la ei!”

Petre Prioteasa: "Dacă la nenorocire/ Sunt neputincios și mic,/ Dă oamenilor fericire,/ Iar mie nu-mi da nimic! (...)/ Chiar de doare și Ți-e greu,/ Sufletului Tău fă-I cale/ Și-mpreună-L cu al meu!"

Petru Dugulescu: "Ridica, Doamne, acest blestem - trezeste Romania!

Prepelita Cornel: „Doamne, inainte de a ma iubi pe mine, iubeste-l e fiul meu. Pazeste-l de toate primejdiile lumii si daruieste-i puterea de a crede in visul sau!”

Proclu Nicau: ”Atat e adevarul, cat e mintea adunata in rugaciune.

Radu Gyr: "Doamne, fă din suferinţă/ Pod de aur, pod înalt./ Fă din lacrimă velinţă/ Ca-ntr-un pat adânc şi cald./ Din lovirile nedrepte/ Faguri facă-se şi vin./ Din îngfrângeri, scări şi trepte,/ Din căderi, urcuş alpin./ Din veninul pus în cană / Fă miresme ce nu pier./ Fă din fiecare rană/ O cădelniţă spre cer./ Şi din fiece dezastru/ Şi crepuscul stins în piept,/ Doamne, fă lăstun albastru/ Şi fă zâmbet înţelept!

Romulus Toma: "Doamne, da roata-napoi,/ Fa-l pe om sa fie om -/ Imbraca-l in haina noua,/ Precum frunzele pe pom./ Ce e rau si ce e bine/ Invata-l pe pacatos,/ Nu-l lasa sa bea venin,/ Cat va fi OM pe pamant,/ Fa-l sa fie bun… Amin!"

Romulus Vulpescu: ”Îngăduie, Doamne, să-mi închei/Rugăciunea de seară ca de-obicei:/“Bunule Dumnezeu,/Cînd ai să vrei/Să mă chemi la Tine,/Rogu-Te să-l iei/Mai întîi pe cîinele meu,/lăsîndu-mă-n viaţă pe mine:/Murind eu ar suferi el/Veghindu-mi crucea de la căpătîi./Şi să nu mă socoți mişel,/Dar fie-mi oricît de greu,/Părinte,-ndură-Te-a-mi hărăzi,/După ce şi-o da sufletul, înc-o zi:/Ca moartea lui s-o plîng eu.”

Rumi: "L-am rugat pe Dumnezeu/ Să-mi dea putere,/ Dar El m-a făcut slab/ Ca eu să învăţ simplitatea şi smerenia./ L-am rugat să mă ajute/ Să fac fapte mari./ Dar El m-a micşorat/ Ca eu să fac fapte bune./ L-am rugat să-mi dea bogăţia/ Ca eu să fiu fericit,/ Dar El m-a făcut sărac/ Ca să devin înţelept./ L-am rugat toate lucrurile / Ca să pot gusta viaţa./ Dar El mi-a dat viaţa/ Ca să pot gusta toate lucrurile."

Saadi: "O, Dumnezeule, nu mă rog ție decât pentru cei răi, căci ai făcut destul pentru cei buni, dându-le bunătatea".

Sf Dimitrie al Rostovului: ”Fara rugaciune, sufletul e sortit sa moara inabusit duhovniceste, ca si trupul cand e lipsit de aer.

Sfantul Ioan Scărarul: ”Rugaciunea este, dupa fiinta ei, apropierea si unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, rugaciunea este puterea sustinatoare a lumii, impacarea cu Dumnezeu.

Silviu Borteş: "Inzăpezește, Doamne, DRUMUL ce mă duce lin la Tine!/ Să-mi fie greu, și frig, să simt că rătăcirea este doar o formă de iubire,/ Așază-mi sacii grei plini cu povețe peste umerii-mi firavi"

Sofronie Saharov: ”Pentru a intelege ceea ce il preocupa pe celalalt, trebuie sa ne rugam din inima pentru el. Atunci vedem nevoile pe care le are si ne ingrijim de rezolvarea lor.

Stefan Moldovan: "Mai dai în mine, Doamne,/ Cât crezi că mai pot duce ?/ Mai am câteva toamne,/ Ai dat destul, ajunge!"

Steliana Roman: "Stinge pofta celor care, pentru binele lor, își asupresc semenii.

Stephane Mallarme: ”Cărţile te-nvaţă să gândeşti în cuvinte, rugăciunea te învaţă să gândeşti cu inima.

Teodor Dume: "Doamne/ dă-mi ceea ce aşteaptă sufletul meu"

Teodor Laurean: "Doamne, suntem şi noi, suntem-/ Fără noi, cei mulţi, ce eşti ?/ Dă-ne candelă şi punte/ Spre grădinile cereşti!"

Truman Capote: "Mai multe lacrimi au fost vărsate în urma rugăciunilor care au fost împlinite decât a acelora care nu au fost.

Tincuta Sava Borsan: ”Doamne, mă doare Cuvântul /De la o vreme gura îmi e în grevă/Nopțile-mi arată mormântul /Ajuta-ma să nu mai fiu bucățit/ Șarpele-mi din carne să sfârșească al său sâsâit!”

Traian Dorz: ”O, iartă-mi Te rog Doamne atîtea rugăciuni prin care-Ți cer doar pîine și pază și minuni,/ căci am făcut adesea din Tine robul meu/ nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu/ În loc să vreau eu Doamne să fie voia Ta/ Îți cer și-Ți cer întruna să faci Tu voia mea,/Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vreai/ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.../gîndindu-mă că dacă Îți cînt și Te slăvesc/am drept să-Ți cer întruna să-mi faci tot ce doresc.../O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga/și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta/nu tot cerîndu-Ți Ție să fii Tu robul meu/ ci Tu cerîndu-mi mie, iar robul să fiu eu./Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga/e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

Tudor Arghezi: ”Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă/În recea mea-ncruntată suferinţă. / Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes,/Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des./De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură/Şi anii mor şi veacurile pier/Aci sub tine, dedesubt, sub cer./Când magii au purces după o stea,/Tu le vorbeai – şi se putea./Când fu să plece şi Iosif,/Scris l-ai găsit în catastif/Şi i-ai trimis un înger de povaţă –/Şi îngerul stătu cu el de faţă./Îngerii tăi grijeau pe vremea ceea/Şi pruncul şi bărbatul şi femeea./Doar mie, Domnul, veşnicul şi bunul,/Nu mi-a trimis, de când mă rog, nici-unul...”***  „În rostul meu tu m-ai lăsat uitării / Și mă muncesc din rădăcini și sânger. / Trimite, Doamne, semnul depărtării. / Din când în când, câte un pui de înger, // Să bată alb din aripă la lună, / Să-mi dea din nou povața ta mai bună”.

Tudor Gheorghe: "Doamne, Fă, dacă se poate, să nu fure nimeni timp de-un an/ În această ţară cu de toate şi vom face Rai din Bărăgan.

Valeria Tamaş: ”Lasă-ne Doamne mereu liberi/ Azi şi mâine şi poimâine,/ E-o vreme când vom zbura singuri spre Tine./ Nu-i aşa, Doamne, că pământul e-o minge?”

Valeriu Dg Barb: "Pentru mine moartea sunt eu/iar bătrâna aceea temută face doar/munca de rutină/să curețe oasele de pretenții/și de reumatice urme care încă mai dor/iată nodul, alchimie, misticul, taină:/inversarea din talpă în segmentul de drum când/toți cerem momentului: nu acum... nu acum/nu încă, Doamne, ce atâta zor!...” *** "Doamne, nu da românului cât poate duce" *** ” ia-mă cu Tine Iisuse în rai/ vreau să pierd tot ce-am furat/ întreg rău habarul/ recunoaşte-mă, Hristoase, eu sunt tâlharul…

Valeriu Gafencu: ”Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-l robeste.

Vasile Dan Marchis: ”Doamne, fa-ma puf de papadie. Astfel as putea zbura fara aripi, fara complimente, fara sperante, fara vant, fara cuvinte, fara legamant.

Vasile Voiculescu: ”Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,/ Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!.../ N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;/ Am cruţat-o...şi mi-a rămas nepricepută, goală./ Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:/ Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese./ Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:/ Inimă fără de rost, inimă răsfăţată./ Credeam că aşa trebuie: poeţii/ Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!/ Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,/ Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri./ Sare, s-aprinde, o apucă atacuri/ Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!/ ...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept./ Numai singur Tu de-acum poţi...Te aştept./ Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.*** “Poposită-n stele – taină călătoare –/ Lumea ia imensul chip al rugăciunii”

Veronica Cuzub: "Întinde, Doamne, mâna,/ Ia lumii din durere *** "Doamne, fă să-mi stea în grai leacul de cuvinte" 

Violetta Petre: "Ţine-mi, Doamne, vina poeziei, mare,/ De păcatu-acesta să nu mă separe,/ Decât moartea-moarte când va fi să fie/ Şi atunci mormântul, fie-mi poezie!" *** "Fă-mă, Doamne, piatră seacă, să mai pot să ţip în mine,/ Să n-audă nici pământul şi nici hoardele străine,/ Când trec ape-nvolburate peste visele-mi de ceară,/ Eu să fiu un miez de pustă, cu tăcerile pe-afară!/ Şi de-mi împlineşti dorinţa arzătoare de-a fi stâncă,/ Hai, întinde mâna-Ţi dreaptă şi-n oceane mă aruncă!/ Şi de nu-mi găsesc odihna nici în lacrima de sare,/ Fă-mă piatră de alaun, să-i dau liniştii răcoare!/ Numai colţii să nu uiţi, să-i pileşti cât poţi de mult,/ Să nu-mi plângă poezia, când din piatră, o ascult...

Viorel Boldis: "Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne... Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor... Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului... Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi... Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii... Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste... Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate... Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc... Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac... al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!" **"Dă-mi drumul, Doamne, de mine să mă lepăd,/ să-mi rup aievea propriile-mi lanţuri/ ce singur mi le-am pus./ Cum fânu-şi aminteşte prospeţimea ierbii,/ aşa-mi voi aminti că sînt când nu-s./ Ce linişte-nfăşoară gândul împăcatcare-nspre tine, Doamne, se nalţă/ ca un fuior de fum de mir!/ Dă-mi ochi să te descopăr, Doamne,/ şi să te sorb din mine/ ca dintr-un potir.*** Am învăţat că un “Ajută-mă, Doamne!” pe care-l spun din inimă în odaia sufletului meu, are mai multă putere  decât un “Tatăl nostru” recitat mecanic în oricare catedrală din lume.

Viorel Birtu Piraianu: "Doamne, atinge-mi ochii să văd necuprinsul"

Vrincianu Aurelia: "Doamne, Te rog, da-mi putere si indrazneala sa lupt cu vrajmasii si dusmanii mei, dar, Te rog, nu ma lasa sa-i calc in picioare. Calcandu-i in picioare, nu sunt mai bun ca ei!" 

William Penn: "Doamne, ajută-ne să nu disprețuim ceea ce nu înțelegem!"

William Shakespeare: ”Rugăciunea e cea mai bună conversaţie cu Dumnezeu.”

Zenovia Priboi: "Fă-mă, Doamne, fir de iarbă, dimineața-n zori să plâng/ cu lacrimi diamantine de la roua ce o strâng,/ tălpile să îți sărut, când vei călca peste mine,/ verdele meu plin de patimi albu-ți pur să nu întine.../ Fă-mă, Doamne, râs de păsări arcuit peste-a ta zare,/ fă-mă buchet de miresme și m-aruncă inspre Soare,/ să mă-mprăștii ca lumina, peste toate să plutesc,/ pune-mi zâmbetul în suflet, învață-mă să iubesc./ Să iubesc curat și simplu, nu orgolios, meschin./ să fiu sincer și cu mine, și cu Tine, când mă-nchin,/ să nu am pudori deșarte, Ție să m-arăt smerit,/ Tu... oricum le știi pe toate, cum aș putea să te mint?/ Fă-mă blândă adiere, s-alin frunți îngândurate,/ dulce, ca o mângâiere, cum numai o mama poate./ Sau... dacă mă lași cum sunt - Om din lut plin de uimire -,/ toarnă peste mine râu de credință și iubire!"

Zoe Dumitrescu-Bușulenga: “Pentru mine, marea poezie a fost întotdeauna baia de frumusețe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ține, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a ființei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumusețe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului.”