LUMINA -Pagina de biblioteca

 

Adela Catrinescu: ”Când pașii altuia se frâng în mers, căci simte că nu poate răzbate / Tu să-l ridici de jos și să-l îndrepți, cu drag și bunătate... / Un zâmbet cât de mic, tu, dăruiește dacă poți / Căci dacă ai lumină, împarte, dă la toti.../ Iar dacă inima i s-a împietrit și nu mai crede în iubire  / Atinge cald cu o îmbrățișare, sa simtă ca ea ii este în fire... / Cu voce blândă să-i vorbești, sa-i mângâi strigătul tăcut  / Și nu uita sa-i amintești, ca a lui durere e "trecut"... / Când gândurile nu-i dau pace și încrederea n-o mai găsește / Fii tu cel pe al cărui umăr plânge, fii tu cel care îl însoțește.../  Sunt oameni ce ascund în ei, dureri profunde și tristeți  / Iar tu poți fi cel ce aduce și soare și lumina în multe dimineți... / Deci fii lumina în întuneric, un soare blând ce luminează  / Iar gestul tău va fi retoric, căci fericirea îl urmează!

Adrian Paunescu: Ne vom cheltui lumina toată/ Îngenunchind sub cer, ca nişte orbi.

Alda Merini: ”Lumina dimineților ne șoptește: ”puteți visa!”

Alessandro Baricco: ”Îmi zise că trebuie să fii atent când ești tânăr, pentru că lumina în care te așezi de tânăr te va însoți toată viața, și asta din pricina unui motiv pe care el nu-l înțelesese niciodată.

Anonim: ”In momentele cele mai intunecate trebuie sa ne concentram pentru a vedea lumina. ***Descoperă-ți lumina și lumina celorlalți va înceta să te insulte.*** "Fiecare dintre noi luminează o cameră... Unii când intră, alții când ies..."*** ”Destul mi-am pierdut din lumină cerşind pomana înălţimilor. Sătul de tot felul de ceruri – mi-am lăsat sufletul biruit de podoabele lumii.

Aristotel: ”Nu încerca să luminezi ziua cu lampa că nu va observa nimeni.

Augustin: ”Lumina nu are nevoie de stralucirea lucrurilor carora ea însasi le da stralucire.

Benjamin Constant: ”Luminile nu fac altceva decât să ne lumineze calea, ele nu ne dau nicicum și puterea de a o străbate.

Călinescu Maria: "Orbecăi prin labirintul timpului(...)/mă agăț de chemarea propriei conștiințe/golită de iluzia mersului înainte/orbecăi/printre tăcerile în care visele învață zborul fără aripi/orbecăi fără popas/printre cuvintele șchioape vrând/din cioburi/să refac clipele de ieri (...)/caut colacul de salvare când zorii speranței își deschid brațele (...)/adulmec flămândă vraja luminii/respir verdele viu al culorii adevărului/din dreptul... de a fi eu."

D. Erasmus: ”Raspandeste lumina, iar intunericul se va risipi de la sine.

Emil Cioran: "Lumina zorilor este adevărata lumină, lumina primordială. De fiecare dată când o contemplu, îmi binecuvintez nopțile chinuite ce-mi daruiesc prilejul să asist la spectacolul începutului."***,,De câte ori mă plimb prin ceață, mă dezvăluiesc mie însumi. Soarele te înstrăinează, căci descoperindu-ți lumea, te leagă înșelăciunilor ei. Dar ceața este culoarea amărăciunii…”*** "Cine iubește lumina are neapărat și umbră. Oricine se încăpățânează să subziste, o face numai sub forma unui atașament și, inevitabil, fiecare atașament aduce cu sine o suferință indisolubilă" *** ”Există o singură lumină pură: aceea a dimineții. De îndată ce înaintăm în zi, lumina se prostituează. ***”Toată viața am fost îndrăgostit de vremea rea. Norii mă liniștesc; dacă dimineața, din pat, îi văd trecând, mă simt în stare să înfrunt ziua. Cu soarele însă nu m-am putut deprinde niciodată; nu am în mine suficientă lumină ca să mă pot armoniza cu el. Soarele nu face decât să-mi stârnească, să-mi scormone tenebrele. Zece zile senine mă aduc într-o stare vecină cu nebunia. *** ”Adevărata, unica neșansă: aceea de a vedea lumina zilei. Ea își are obârșia în agresivitatea, în principiul de expansiune și de furie localizat în origini, în elanul spre rău care le-a agitat.

Enius: ”Cel care arată cu bunătate calea celui rătăcit face ca şi cum ar aprinde o lumină pentru altul, ea îi luminează totuşi lui.

Eugenio Da Venezia: ”Lumina strecurată prin lumină face legătura dintre vis și realitate.

Fiodor Dostoievski „Pot să văd soarele, dar chiar dacă nu pot să văd soarele, știu că el există. Și să știi că soarele este acolo, adică viu.”

Geo Dumitrescu: “Drace! E timpul, se-apropie noaptea /Am hotărât. Totul se va sfârși. / Jocul sinistru se va sfârși. Voi da drumul luminii. / Desfăcând-o din lanț, o voi asmuți/asupra celor din urmă neguri amăgitoare și umbre. / Vino, noapte! Sânt gata. Calul e pregătit:/în cîlți i-am legat copitele. /  Mute, nici un zgomot nu vor stârni. / Tiptil, pe furiș, înfășurat în pelerina nopții, / voi intra călare în regatul înflorit al iluziilor, / înjunghiind străjile, crunt voi intra / cu sabia-n mână, fioros, spintecând, / tăind orbește în dreapta și-n stânga. / Crâncen măcel voi aduce, urgie, / printre măștile vechi, surâzătoare, / idoli albaștri și galbeni și mov, / foșnitoare mătăsuri vii, mucavale boite, / fantome albe, portocalii, / crunt voi reteza în dreapta și-n stânga / capete ușoare de gumă bălțată, de hârtie, / capete dure de tuci și de lemn zugrăvit, / fragile globuri mincinos poleite -/ sânge, sânge pestriț va curge în juru-mi / urcând în valuri de culori strigătoare / până la pieptul calului…/ Pe viul Dumnezeu, totul se va sfârși! / Cumplit voi intra la noapte în regatul iluziilor / din patru părți, foc voi pune / mincinoasei împărății!…// O, nu mă credeți, prieteni – vă mint.”

George Mihalcea: ”niciodată veacul n-a fost mai năprasnic/și mai năruite morile de vânt/căci se vede iată cum sub talpa vremii/sânge nu Lumină curge din Cuvânt/apele ciumate au ieșit din matcă/lupii destrămării stau la pândă-n zori/cad dodecafonic negre lănci de gheață/ce se-nfig în gâturi albe de cocori/găuri largi de șarpe se deschid în tâmpla/zeului pe care l-am gonit cântând/și de/bucurie știmele se scaldă-n/iazuri de otravă nemaidându-și rând/niciodată șoapta nu ne-a fost mai arsă/ca acum când ninge cu piatră și foc/niciodată mamă nu am fost mai singuri/pe lichefiatul drum către noroc/niciodată tată dormitând în lutul/ce ne tot cuprinde a nimic urlând/n-am fost mai aproape de cutremurarea/lacrimii de ceață prăbușite-n gând/care gând nu vine să ne izbăvească/nici de istovire nici de cai uciși/ci să ne despice-n jumătăți de stane împietriți în larma anilor promiși

Goglea Bogdan-Sorin: Printre apele uitării, într-un verde imposibil, /Sapă lung nefericirea pe sub turmele de vânt, /Umbre lungi de timp așteaptă în decorul reversibil /Să se-ntindă peste iarna reîntoarsă în pământ. /Gerul mort izbit de ploaia care arde-n piruete /Naște ore de visare peste albele povești /Mestecând un fel de viață ce ucide mai cu sete /Recele ascuns în trenuri dintr-o gară fără vești. /Câte virgule așteaptă să se-ascundă într-o iarnă, / Înghețate printre rânduri care tac sub ochii reci /Neștiind că primăvara vine numai ca să cearnă /Ramuri lungi de amintire pe sub care nu mai treci.Altă tristă mângâiere de căldură se întinde /Să înghită spații albe de pe continente vechi, /Repetat e dansul morții, ca o marfă ce se vinde /La un târg de nemurire aruncat peste perechi. /Apostroful învierii desenează crud în sânge /Și topește nemișcarea din pustiul sufocat, /Râde ziua peste noaptea care, astăzi, nu mai plânge /Aruncând cu demoni roșii spre un alb carbonizat./Hai, ascunde-ți nebunia peste tot ce-nseamnă vină /Și aruncă felinare peste toate câte sunt, /Mai există întuneric, mai există și lumină; /Între-atâtea vieți, o moarte nu-i decât un amănunt."

Helle Busacca: ”Sunt unii/ ca tine și mine, care s-au născut/ înconjurați de o ceață pe care niciun soare/ nu o va putea pătrunde.

Horaţiu: ”Există două căi de a răspândi lumina: să fii tu izvorul ei sau să fii tu obiectul care o reflectă. 

Ion Stănescu: Man, fa un partid nou suveranist, împreună cu Silvestru Sosoaca și alții pe care ii știți. Trezirea conștiinței naționale a românilor este un lucru imposibil de realizat pe termen scurt. Aici este vorba de un proces mai lung, ce poate dura 10 - 20 de ani. Ceea ce putem realiza, pe termen scurt, este crearea unui nucleu de oameni patrioti și suveranisti care sa tina aprinsa FLACĂRA conștiinței naționale, apoi, pas cu pas, trezirea conștiinței naționale în proporție de masă. O noua construcție politica suveranista în România nu poate avea viitor, fără crearea unei temelii puternice și durabile, necesara acestei construcții. Aceasta temelie nu poate fi alta decât cunoașterea istoriei și identității adevărate a poporului român. Cunoașterea istoriei, cultul stramosilor noștri, a invățăturilor lăsate de înaintașii noștri, sunt baza și TEMELIA oricărui program de tara, fara de care o tara nu poate avea un viitor prosper și durabil. Cunoașterea istoriei adevărate,conștiința de neam si tara sunt singurele instrumente ce pot da COEZIUNE și ENERGII CREATOARE, poporului român. Fără temelie , degeaba faci o construcție impresionanta , aceasta nu va rezista încercărilor istoriei, se va dărâma și va fi risipita ca pleava de cânepa în bătaia vântului.Când vrei sa distrugi o tara, o națiune, mai intai ii falsifici istoria, identitatea națională, ii denigrezi valorile culturale și spirituale. ACEST LUCRU SE INTAMPLA IN PREZENT, IN ROMÂNIA. Și nu de ieri, de azi, ci de peste 200 de ani.Un exemplu elocvent al falsificării istoriei și identității de neam si tara, este chiar imnul de stat al României, unde, prin versurile acestuia, este promovata O MINCINA ISTORICA SI IDENTITARA , DE PROPORTII, în contradicție TOTALA cu adevărul istoric și identitar al României și al poporului roman. CE ESTE DE FĂCUT? 1. Începem cu TEMELIA 2.  Cream în inimile noastre o patrie virtuala numita SFÂNTA GETIA, cu drapel, imn, strămoși, învățături de la înaintași, teritoriu și istorie. 3. Patria din suflet ne va da ENERGII CREATOARE. E singura cale, singurul drum : DRUMUL LUMINII. 4. Crearea unui partid suveranist ce are ca obiectiv principal sa mențină VEȘNIC aprinsa, FLACĂRA LUMINII. 5. Mai departe, patria virtuală se va transforma în patria REALA. Precum fulgerul aduce lumină și din lumina tunetul și focul se revarsă, asa este și GANDUL omului, el trece în vorba omului și apoi în faptele sale. Deci, IA AMINTE LA ASTA, căci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina și un tunet. Lumina omului este GANDUL sau și aceasta este AVEREA SA CEA MAI DE PREȚ. Lumina prinde putere prin CUVÂNT , iar VOINȚA omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt în jurul sau.

J. Picoult: ,,Nu ai putea avea putere fără slăbiciune, nu ai putea avea lumină fără întuneric, nu ai putea avea iubire fără pierderi.

Leonardo Cremonini: ”Lumina este ceea ce ar trebui să vedem dincolo de lumina pe care o privim.

Madeline L’Engle: ”Intai trebuie sa cunosti bine intunericul ca sa poti aprecia lumina. -

Marie Et Son Ange: ”Fii bun și lasă -te atinsTu, intangibilă vedenie a meaDă -mi viață, moartea -mi dă târcoale. Mă -ngheață, doar tu mă poți salvaDoar tu, văpaie sfântă a meaHai dă-mi să beau toată lumina taTopește -mi întunericulIa noaptea mea polarăFii adevărul meu și nemurirea meaȘi am să-ți fiu de-acumMateria primordială.

Maya Angelou: ”Nimic nu poate estompa lumina care straluceste din interior. -

Napoleon Hill: ”Pentru a fi o stea, trebuie sa stralucesti propria lumina, sa-ti urmezi propria cale si sa nu-ti faci griji pentru intuneric, pentru ca atunci stelele stralucesc mai bine. 

Nichita Stanescu: ”Floarea alba de zapada, osul luminii. *** Intunecand intunericul am deschis portile luminii.

Nicolae Iorga: Diamantul scanteie si cand il sfarmi sub picior

Nicolae Mareș: ”Nimic nu luminează mai tare și nu încoronează atât de maiestos gândul precum aforismul.

Nicolae Tudor: ”mă lipesc de lumină şi mă îndes -poate devin peste aceste privelişti / un mic Dumnezeu

Nicolae Vălăreanu Sârbu: "mamă, m-ai crescut în miez șoptitor/cu lumina jupuită de penele întunericului"

Octavia Herta: ”Cei care vor să vadă soarele (Lumina Sinelui ) trebuie să învețe să iubească și norii,întunericul,umbra. Lumina nu învinge întunericul, ci îl luminează. Numai atunci când știi că tu esti cel care poartă lumina, întunericul dispare. Dar, înainte de a deveni cel care poartă lumina , trebuie să treci prin propriul tău intuneric.  Purtătorul de lumină nu neagă întunericul, ci trece prin el. A pretinde că ești purtătorul de lumină- înainte de a te fi confruntat cu propria frică - înseamnă a fi un fals. Acolo unde lumina doar pretinde că există, întunericul încă domină. Pentru a fi lumină , trebuie să- ți asumi întunericul. Nu poți să depășești o barieră pe care nu o vezi. Nu poți vedea Lumina din alții, dacă nu vezi Lumina din tine.  Așa cum întunericul dispare în lumină, tot așa și ignoranța se stinge când apare cunoașterea. Percepția este mijlocul prin care ignoranța este adusă la lumină cunoașterea. Lumina (cunoașterea) nu poate intra în întuneric când o minte crede în întuneric (ignoranță- negativitate ) și nu vrea să  se deprindă de el.Adevărul nu luptă cu ignoranța și iubirea niciodată nu atacă frica. Ce nu are nevoie de pază nu se apără.”

Paul Cezanne: ”Lumina e colorată.

Paulo Coelho: "Nimeni nu aprinde o făclie pentru a o ascunde sub obroc: menirea luminii este de a aduce mai multă lumină, de a deschide ochii, de a arăta minunile din jur.Ori de câte ori vreţi să realizaţi ceva, păstraţi-vă bine ochii deschişi şi asiguraţi-vă că ştiţi exact ce anume doriţi. Nimeni nu-şi poate nimeri ţinta cu ochii închişi."  

Proverb: ”Intoarce-ti fata catre soare si umbrele vor ramane in urma ta.  

R.V. : "SĂ FII FAR. Nu regreta și nu te întrista dacă oamenii nu se schimbă. Nu-i treaba ta să le schimbi direcția, nici să le ții timona vieții. Fiecare om merge spre ceea ce îl cheamă — uneori spre lumină, alteori spre stânci. Tu nu ești vântul care le împinge barca. Tu ești farul. Farul nu se roagă mării să se liniștească. Nu fuge după corăbii care se rătăcesc. Nu strigă după cele care se îndepărtează. Stă drept, chiar și când furtuna îi lovește zidurile. Arde constant, chiar și când nimeni nu-l mai privește. Pentru că farul nu luminează ca să fie văzut, ci ca alții să poată vedea. Așa e și cu oamenii. Unii nu te vor înțelege, oricât de clar ai lumina. Unii vor confunda strălucirea ta cu aroganță, tăcerea ta cu nepăsare, pacea ta cu indiferență. Nu contează. Tu nu ești aici ca să le placi. Ești aici ca să arăți calea celor pregătiți s-o vadă. E ușor să iubești când totul merge bine. Dar adevărata iubire e să lași omul să-și învețe lecțiile, chiar dacă doare. E să-ți păstrezi inima deschisă, fără să te pierzi. E să luminezi și pentru cei care te-au trădat, fără să le mai ceri să te vadă. Cei care vor cu adevărat să se salveze, vor ști unde să privească. Ceilalți vor trece mai departe, orbi, furioși, convinși că marea le e vinovată. Nu te coborî să le explici. Fii statornic. Fii clar. Fii acolo. Farurile nu se sting pentru că navele nu le văd. Și nu încetează să lumineze pentru că valurile urlă. Așa și tu. Luminează. Nu pentru aplauze. Nu pentru recunoștință. Ci pentru că în întunericul lumii de azi, un singur om care nu renunță la lumină… e deja o mântuire."

Radu-Bogdan Herjeu: ”Nimic nu ti se pare mai stralucitor, dupa ce ai stat o viata cu ochii inchisi, decat lumina de la un licurici.

Shanti Nilaya: "Tu şi când dormi aduci lumini din vis!"

Socrate: In fiecare om salasluieste un soare–totul e sa-l lasam sa arda

Sorina Anca „Când ești un suflet venit să aducă lumina:- vei avea parte în viață de experiențe dificile a căror scop este trezirea ta,- vei fi îndepărtat de aceia cu care îți petreceai timpul înainte, fiindcă ți-ai schimbat vibrația,- vei fi nevoit să rămâi un timp în solitudine, doar tu cu tine, ca să te redescoperi,- în acest proces al redescoperirii tale vei întâmpina multe obstacole, vei fi tras în jos, vei fi arătat cu degetul, îți va fi testată credința,- vei vedea mult intuneric în jurul tău,- vei simți că nu aparții acestei lumi,- vei ști că scopul tău aici este de a oferi Lumina,- vei fi invidiat, se va râde de tine, îți vor fi răstălmăcite cuvintele pe care le spui,- vei fi denigrat, vor încerca să te reducă la tăcere fiindcă ai avut curajul să îți trăiești propriul adevăr,- vor încerca să îți stingă Lumina- vor încerca să te facă să te îndoiești de tine,- vor încerca să îți distragă atenția, îți vor spune că nu vei reuși. Dar lumina are puterea de a  lumina întotdeauna peste întuneric!

Truth For Life: ”Lumina sfântă” de la Ierusalim este o proprietate bine-cunoscută a fosforului alb: fosforul alb se auto-aprinde în contact cu aerul.Ca să fie ”minune”, după îmbibarea în fosfor, fitilul lumânării se mai îmbibă odată într-un solvent volatil pentru a întârzia auto-aprinderea, este o șmecherie chimică. Într-un timp relativ scurt, 15-20 de minute, solventul de pe fitil se evaporă, fosforul ajunge în contact cu aerul și se auto-aprinde. De la flacăra fosforului, după epuizarea acestuia, lumânarea rămâne aprinsă și arde în continuare parafina din care este turnată.Așa se explică și de ce în primele minute ”flacăra sfântă” poate fi atinsă: flacăra ”sfântă” a fosforului e mult mai ”rece” decât flacăra parafinei și nu arde pielea.Aceasta este ”marea minune” de la Ierusalim din noaptea de Înviere. Dumnezeu a făcut minuni și face dar nu la comanda omului mândru și trufaș. Minune mai este concepția unui copil și nașterea lui, minune este și înflorirea pomilor, și creșterea unui fluture, minune este un fir de iarbă, minune este tot ce Dumnezeu poate face și noi nu.Dar ”lumina sfântă” de la Ierusalim nu este minune, este șarlatanie, dragii mei.Citește Biblia, nu mai sponsoriza nici o religie care te aburește cu astfel de ”min(ci)uni”! Dumnezeu nu cere bani, cere dedicare, cere credință în Cuvântul Său (Biblia) și cere o pocăință sinceră de păcate și o viață nouă cu Hristos în inimă.Credința este o încredere sigură, o convingere adâncă în promisiunile scrise (în Biblie) ale lui Dumnezeu. Fă diferența dintre credință (în Cuvântul lui Dumnezeu) și credulitate (în teatrele religioase de păpat bani).Credința nu este să-ți dai mintea unor practici venite din marketingul evului mediu, ci să crezi ceea ce Dumnezeu a lăsat scris în cartea Lui, Biblia. Dumnezeu nu este în biserici și nici în obiecte, dragii mei, Dumnezeu este Cuvânt, ne-a vorbit prin Cuvânt și ni se adresează cugetului prin mesaje inteligibile."Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoașteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Evanghelia după Matei cap.22:29)"Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine."(Evanghelia după Ioan cap.5:39)

Virgil Carianopol: ”am dat cu trandafiri in opameni, da unii fiind de soare goi, oprindu-si florile luminii mi-au intors spinii inapoi.

Vittorio Mascalchi: ”Lumina schimbă culoarea.