pamantul - pagina de biblioteca

·         Aldous Huxley: „De unde stiti ca pamantul nu este altceva decat infernul altei planete?”

·         Alis Popa: ”Când am început să ne cumpărăm hrana, am greșit. Când am renunțat să gătim acasă, am  greșit. Când am renunțat la munca fizică, am greșit. Când ne-am încredințat sănătatea în totalitate sistemului medical și farmaceutic, am greșit. Când ne-am mutat de la sate la orașe, am greșit. Când ne-am vândut terenurile, am greșit. Când am plecat din țară, să ne căutăm norocul în lumea largă, am greșit. Când le-am spus copiilor că nimic nu contează în afara confortului material, am greșit. Când am pierdut legătura cu neamul din care ne tragem, am greșit. Când am renunțat la credință, am greșit... Poate mulți vor reacționa și vor spune că ei n-au greșit cu nimic sau că „așa s-a crezut atunci”, fiindcă motive și justificări logice pentru alegerile noastre avem cu duiumul, doar că, dincolo de reacțiile emoționale, fiecare dintre noi intuiește că ceva-ceva adevăr există în cele enumerate mai sus.  De aceea ar trebui să ne întrebăm, simplu, onest, nu cine e de vină, ci ce se mai poate face acum. Și unica soluție pe care o întrevăd e să reparăm, în măsura posibilului, acolo unde am greșit. Cu pași mărunți, fiindcă e dificil să luăm decizii radicale, putem face multe. Să gătim în casă, să mai renunțăm la tehnologie, să nu mai votăm toți ratații, să nu mai acceptăm toate mizeriile, să nu mai luăm m3dicam3nte cu pumnul, să lucrăm în natură, să ne întoarcem la sate, să revenim în țară (da, da, știu...) și mai ales să ne păstrăm credința, ca să avem putere să izbândim. Și să nu ne abatem de la calea cea dreaptă, fie ce-o fi. E greu? E ușor? Numai de noi depinde.

·         Anca: Mo 11+/-3 ppm. Sn 98+/-3. Th 31 +/-4, Pb 12+/-5 . Zn 78+/-9, Cu 24+/-11 . Ni 50+/-22 , Co 231+/-86 , Fe 27800+/-200 , Mn 1347+/-76 , Ca 10000+/-200 , K 14200+/-300 . Ag 5+/-4
Analiza chimică (cu litere sub elemente le chimice gasite): ce e după / cu + e peste standard, cu minus e sub standard. Pentru a vedea ce fel de sol ai (nisipos, argilos etc), ia un pumn de pamant de la 10 cm de sub stratul vegetal, pune-l intr-un pahar cu apa si amesteca bine. Lasă peste noapte la decantat. Nisipul e gălbui si se depune primul, peste el vine argila, iar humusul vine deasupra sau pluteste. Combinand analiza chimica cu tipul de sol poti vedea ce trebuie sa faci pentru a-l îmbunătăți. La fel, indicatii despre sol iti dau plantele ce cresc in mod natural acolo.

·         Anonim: ”ATMOSFERA" 1. Cum de suntem sub presiune atmosferică pe Pământ dacă în spațiu e vid ?? Ce forțe echilibrează vidul și atmosfera ? Vidul absoarbe orice presiune mai ridicată . 2. Dacă atmosfera se învârte odată cu Pământul atunci există mari probleme fizice .Momentul unghiular nu se transferă de la un solid la un gaz/lichid identic. Forțele care acționează asupra unei molecule de aer sunt F gravitațională și F centrifuga. Cu cât ne înălțăm, F gravitațională scade cu pătratul distanței iar forța centrifuga creste cu distanța. Dezechilibul e tot mai mare pe masura ce creste altitudinea. Viteza atmosferei ar creste cu altitudinea. Ar trebui să existe o forță dinspre exterior spre interior tot mai mare care să țină atmosfera .Această forță nu numai ca nu există dar ar trebui să existe o forță din direcție exact opusă.3. Dacă atmosfera se mișcă deodată cu Pământul , atunci cum mai are loc efectul Coriolis? Pot ambele coexista ??4. De ce norii se deplasează și lateral sau contrar rotirii Pământului dacă atmosfera se rotește cu 1600 km/oră ? Vântul unei furtuni de 150 km/ora smulge copacii din pământ iar norii la 1600 km/oră adie ușor în orice direcție chiar și împotriva sensului de rotație ?! Și tu crezi asta ??5. Atmosfera se rarefiază cu altitudinea , frecarea scade , scade viteza , ar trebui sa apară vânturi de forfecare permanente , periculoase pentru orice zbor .Elicopterele și baloanele ar trebui sa se ridice peste 5 km, destinația ar veni la ele !6. Atmosfera funcționează ca o lentilă și refractă în jos- datorită umezelii , atmosfera funcționează ca o lentilă, mărind lucrurile ; din cauza mărimii se pierde partea de dedesubt. Datorită refracției, lumina într-un mediu dens și umed se curbează în jos, făcând ca asfințitul Soarelui sa fie un efect de atmosferă combinat cu percepția vizuală a perspectivei.7. Cum de rezistă atmosfera în fața Pământului pe direcția de mișcare pe orbită cu 30 km/s? Diferența de inerție dintre pământ și moleculele atmosferei e uriașă , cum de merg cu aceeași viteză în toate straturile atmosferei ?8. Un jet stream (curenți de aer sau vânturile de vest) vine din Japonia spre USA cu 160 de km/oră de la vest la est , împotriva rotației atmosferei. Uneori e mai rapid decât rotația Pământului. Jet streamul dovedește că Pământul NU SE ROTEȘTE *** Exista ceva mai important decat banii: pamantul. *** ”De ce nu tai iarba, nu vezi cât de înaltă este?! ”E devreme, încă devreme” ”Și când va fi momentul potrivit?” ”Când verdele devine galben, atunci este timpul să-l tăiați.” ”Cu toate acestea, vecinul tău a trecut deja cu mașina de tuns iarba, uită-te la ordinea frumoasă care există acum.” ”Chiar și în confuzie există frumusețe, frumusețea varietății, a diversității. Și apoi vecinul a uitat un lucru.” ”Ce a uitat?” ” Că, prin tăierea unei pajiști necoapte, ierburile sălbatice nu vor putea înflori la timp, și ce vor mânca albinele, fluturii și alte insecte dacă nu există nectar? Fără flori atunci nu vor fi semințe, vântul nu le va putea împrăștia chiar în pământul cel mai potrivit pentru ei, iar vrabia și robișorul vor rămâne, de asemenea, fără hrană.” ”Pare serios!” ”Este, la fel și deșertificarea. Fără umbra tulpinilor care să-l protejeze de soare, solul se va usca, microorganismele prezente în humus vor pieri.” ”Deci nu vei tăia iarba.” ”Nu, nu acum, o voi face vara.” ”Dar tot e o mizerie.” Da, rămâne o mizerie... frumoasă!” *** ”În Groenlanda există un concept social minunat: nimeni nu deține pământul. Nu poți cumpăra un teren. Pământul este al comunității și al naturii. Dacă vrei să îți construiești o casă, primești permisiunea de a folosi locul, dar nu îl cumperi. Deții doar clădirea (pereții), nu și solul de sub ea. Din acest motiv, nu există garduri în Groenlanda. Nu există „proprietatea mea” îngrădită. Natura este liberă, curțile sunt deschise, iar copiii și câinii pot alerga liberi oriunde. Este o societate bazată pe încredere și împărțire, nu pe delimitare. Această filozofie își trage rădăcinile din cultura inuită străveche, unde ideea de a deține o bucată de natură era considerată absurdă. Pentru inuiți, pământul, gheața și marea erau entități vii, care ofereau resurse pentru supraviețuire, dar care nu puteau fi supuse voinței unui singur individ. Deși Groenlanda s-a modernizat, acest principiu fundamental a rămas intact în legislație, prevenind specula imobiliară asupra terenurilor și asigurând că accesul la natură rămâne un drept universal, nu un privilegiu financiar. Procesul de construcție începe cu o cerere la municipalitate pentru alocarea unui spațiu. Autoritățile verifică dacă locul ales este sigur, dacă nu blochează accesul altora și dacă solul este stabil, dar nu există o tranzacție financiară pentru parcelă. Odată ce ai primit aprobarea, poți ridica structura. Dacă decizi să te muți, vinzi doar casa fizică, iar noul proprietar preia automat dreptul de folosință a solului de sub ea, sistemul fiind fluid și lipsit de birocrația complexă a cadastrului clasic european. Lipsa gardurilor are un impact vizual profund asupra așezărilor. Casele, vopsite tradițional în culori vii precum roșu, albastru, galben sau verde, par presărate direct pe stânci, ca niște piese de Lego într-un peisaj imens. Spațiul dintre locuințe nu este „al nimănui”, ci este spațiu comun. Trecătorii pot scurta drumul printre case fără a fi considerați intruși, iar sentimentul de intimitate este reglat prin respect reciproc și perdele trase, nu prin bariere fizice de lemn sau metal. Geologia locului impune, de asemenea, acest stil de viață deschis. Solul este adesea permafrost (înghețat permanent) sau stâncă dură (granit), ceea ce face imposibilă săparea unor fundații adânci sau a șanțurilor pentru garduri. Casele sunt construite pe piloni, deasupra solului, pentru a nu topi gheața de dedesubt cu căldura locuinței și pentru a permite zăpezii să fie spulberată de vânt pe sub ele. Astfel, casa abia atinge pământul, respectând natura terenului. Această organizare elimină complet litigiile de graniță care consumă atâta energie în alte părți ale lumii. Vecinii nu se ceartă pentru câțiva centimetri de pământ sau pentru umbra unui copac, deoarece nimeni nu are pretenția exclusivității asupra exteriorului. Relațiile sociale sunt mai relaxate, iar comunitatea funcționează ca un organism unitar, unde responsabilitatea pentru curățenia și ordinea din jurul caselor este împărțită tacit. Libertatea de mișcare este totală. Într-o țară unde nu există drumuri sau căi ferate care să lege orașele între ele (transportul se face doar cu barca, elicopterul sau avionul), capacitatea de a traversa terenul fără obstacole este vitală. Oamenii pot merge în drumeții, la cules de fructe de pădure sau la vânătoare oriunde doresc, fără a întâlni vreodată un semn de „Proprietate Privată” sau „Accesul Interzis”, peisajul aparținând tuturor în egală măsură. Un alt avantaj al acestui sistem este menținerea unei vederi neobstrucționate. Pentru că nu există garduri înalte și construcțiile sunt reglementate pentru a nu se aglomera, majoritatea locuitorilor se pot bucura de panorama fiordurilor și a icebergurilor. Nimeni nu poate cumpăra „vederea” pentru a o îngrădi doar pentru el. Frumusețea naturală este considerată un bun comun, la care fiecare locuitor, indiferent de statutul social, are dreptul să privească de la fereastra sa. Chiar și în capitala Nuuk, unde densitatea populației este mai mare și au apărut blocuri de apartamente, principiul de bază rămâne valabil. Terenul de sub blocuri aparține municipalității. Zonele de joacă, parcările și spațiile verzi dintre clădiri sunt accesibile oricui. Acest lucru încurajează copiii să socializeze în grupuri mari, nefiind limitați la curtea propriei familii, ceea ce contribuie la coeziunea socială puternică specifică groenlandezilor. Modelul groenlandez demonstrează că o societate modernă poate funcționa perfect și fără obsesia proprietății funciare. Este o lecție de modestie în fața naturii, recunoscând că omul este doar un trecător temporar pe acest pământ. Într-un mediu atât de aspru, unde clima dictează ritmul vieții, solidaritatea și accesul liber la resurse sunt mult mai valoroase decât titlurile de proprietate și gardurile care separă oamenii.

·         Any Drăgoianu: ”Eu mi-am asumat nebunia/ până în secunda aceasta/ de libertate absolută/ când pot să ridic piatra/ şi să strivesc orice deget ce vrea să prindă/ gramul de ţărână ” 

·         Bradut Florescu: Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene". La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara! Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

·         C. Brancusi: „Nu vom fi niciodata destul de recunoscatori fata de pamantul care ne-a dat totul.”

·         Dan Diaconu: "Oferta lui Trump pentru cumpărarea Groenlandei nu e o nebunie de-a lui, ci o realitate, un simptom al vremurilor care urmează. Statele supra îndatorate vor fi obligate să-şi vândă pământ pentru a-şi putea plăti datoriile. Mai ţineţi minte opinia Angelei Merkel de pe vremea când grecii erau în rahat? „Să-şi vândă insulele!” Până acum eram îngrijoraţi că, prin achiziţiile de teren, anumite ţări, grupuri, etnii etc. ar putea pune presiune pe guvern pentru introducerea anumitor politici. Sau că, de exemplu, recolta de pe terenurile cumpărate va avea ca destinaţie strictă o anumită ţară. Ea într-adevăr rău, dar nu era „Răul”. Noii cumpărători de pământ fizic, cu independenţa totală faţă de fosta ţară-mană(şi fără populaţia căreia îi aparţinuse pământul respectiv), vor fi companiile. Se vor forma astfel zone gri în care legislaţia va fi ROF-ul şi interesul companiei-stăpân. Ceva similar, dacă vreţi, puteţi vedea azi în Brazilia în zona imenselor terenuri concesionate pentru agricultură. Acolo totul e privat(teren,şosele, ordine etc.), iar intrarea(tranzitarea) teritoriului nu se poate face decât cu bilet de voie de la stăpânirea companiei care-l deţine. Însă, în acea zonă, statul încă mai are capacitatea teoretică de a rezilia contractul de concesionare şi astfel să pună capăt privatizării acelei zone. Ca să nu mai vorbim că legislaţia care se aplică pe acel teritoriu e cea braziliană, astfel încât, dacă cineva se-apucă să omoare aiurea oameni, până la urmă răspunde penal în faţa justiţiei braziliene. În noua formulă, pământul va fi cumpărat definitiv de la ţara care-l vinde, devenind subiect de drept internaţional asemeni unui stat. Probabil vă gândiţi că aşa ceva nu e posibil, că nu s-a mai întâlnit ceva similar în istorie. Sunteţi siguri? Vedeţi că există un stat (Sealand) care-a apărut ca urmare a vânzării unui „teritoriu”. E doar un exemplu. Primele zone care se vor vinde vor fi din aceeaşi categorie: zone pustii, aride, fără semnificaţie economică. Se vor plăti bani frumoşi pe ele şi astfel publicul se va obişnui cu ideea. Reţineţi un aspect(dacă nu ştiaţi până acum!): pământul pe care-l deţineţi nu e al vostru, ci un stat vă asigură(garantează) dreptul de proprietate asupra lui. Acel drept poate fi revocat oricând printr-o lege banală(sau, în funcţie de ţară, prin modificarea constituţiei). Ce înseamnă asta? În cazul în care pământul pe care-l deţii intră pe lista de cumpărări a unei companii, iar statul căruia-i aparţine e aproape falit, s-ar putea să te trezeşti expropriat fără nicio explicaţie, primind doar nişte titluri de despăgubire din partea unui stat care, cu această ocazie, devine ceva mai mic. Nu-i imaginaţie, nu e fabulaţie, ci e ceea ce urmează. După enclavele urbane vine rândul enclavelor statale. Este ceea ce va aduce ca noutate mega-criza care se pregăteşte."

·         Dan Ionescu: ”CEVA CE AȘ VREA SĂ ȘTIȚI... Am avut o viață frumoasă aici, în România, și înainte de 1990. Eu nu mă pot plânge nici dacă aș minți ... căci nu mă gândesc cu încrâncenare nici la frig, nici la întuneric, nici la sărăcie și nici la lipsurile de tot felul de care au plâns, plâng și se vor plânge unii câteodată! Când era frig prin casă, îmi amintesc că glumeam și dansam ... Când era întuneric, îmi amintesc că jucam table, șah și remi, la lumina lumânării și râdeam mult … Când era “sărăcie în magazine”, îmi amintesc că-mi făceam singur, la croitor, după nekerman, pantaloni sau costume! Când erau lipsuri, îmi amintesc că inventam chete între noi astfel ca puținul să pară mai mult! Deși o groază de lume spune că a fost cumplit, eu nu pot să spun asta, pentru că, dincolo de orice, oamenii erau minunați, plini de fantezie, veseli și sociabili. Pentru că erau OAMENI... peste tot, în jur, pe atunci erau OAMENI. Îmi veți spune că era doar tinerețea ingredientul care făcea ca toate cele, să fiesuportabile… Vă voi spune că nu tinerețea, ci lumea minunată din jur! Pe măsură ce acea lume blândă, pe care atât de bine am cunoscut-o și am trăit-o, s-a subțiat ca un fum, prin plecarea „dincolo” a atâtor OAMENI dragi și România mea dragă, “a îmbătrânit” încet-încet… Acum, țara mea, e obosită și neatentă. De aceea, mereu, cineva încearcă să-i mai ia câte una, alta: istoria... geografia… limba... sau chiar religia...  Nouă ne va mai rămâne doar pământul, cum tuturor, până la urmă, numai pământul ne mai rămâne… Măcar pământul să-i rămână întreg țărișoarei mele dragi!

·         Darie Georgeta: ”Gheorghe, ai primit pământul înapoi / Ți-ai cumpărat și plug și boi, Gheorghe! / Cu ei, să ari pământul / Ca să-ți respecți cuvântul, Gheorghe! / Ca să arăți, că ești bărbat / Cu Ileana te-ai însurat, Gheorghe! / Ați făcut o gloată de copii / Câți ai, nici nu mai știi, Gheorghe! / Toată ziua, tu muncești / N-ai timp să te odihnești, Gheorghe! / Noaptea, nu mai poți dormi! / Că tu legeni la copii, Gheorghe! / S-a întâmplat și minunea / Că ți-au înapoiat și pădurea, Gheorghe! / Acum, ai hectare de pământ și pădure / Dar tot slugă ți se spune, Gheorghe! / De pământ, te mai poți bucura / Dar nu și de pădurea ta, Gheorghe! / Nu poți, să-ți tai lemne de foc / Până nu le dai banii pe loc, Gheorghe! / Ți-ai luat tractor cu remorcă / Ca să cari cu el recoltă, Gheorghe! / Sătenii, nu te-au solicitat / Tu, degeaba l-ai luat, Gheorghe! / Singur, pământul nu-l poți lucra / Și nici recolta de-a aduna, Gheorghe! / Ai crezut, că te îmbogățești! / Dar acum, mai sărac îmi ești, / Gheorghe! / Dai bir pentru recoltă, vite, porci, oi, găini și cruci  / Nu mai știi, de ce să te mai apuci, Gheorghe! / Ești atât de trist și supărat! / Că pământul și pădurea ți-ai luat, Gheorghe! / Mai cu nimica, nu te-ai ales / Doar cu munca multă fără sens, Gheorghe! / Bogăția îți sunt copii / Ce-au plecat în largul lumii, Gheorghe! / Pe ei, pământul nu i-a interesat / Au plecat și te-au lăsat, Gheorghe! / Și ai rămas un bogat sărac / Cu datorii acumulate la stat Gheorghe! / Impozitele, mult s-au mărit! / Și tu, nu ți le-ai plătit, Gheorghe! / Se va întoarce timpul înapoi / Vei rămâne iar, fară plug și fără boi, Gheorghe! / O viață întreagă, ai muncit / Și cu ce ai fost răsplătit, Gheorghe! / Atât! ai dreptul să votezi / Dacă în vot, tu mai crezi, Gheorghe! / Asta e soarta românului / Să rămână slugă stăpânului, / Gheorghe!

·         Emil Cioran: "Când te gândeşti că pe Pământ, care de pe Lună se vede ca o băşică, miliarde de subiecţi vorbitori, ca să folosesc jargoul lingvisticii, suferă şi se chinuie unii pe alţii !" ***  „Singurul rost al pamantului e sa inghita lacrimile muritorilor.”

·         Euripide: ”Eu unul nu socotesc că judecă bine acela care, dispreţuind pământul său strămoşesc laudă altă ţară şi-i plac obiceiurile ei. 

·         Gerard Apostolescu: ”Din ce în ce mai mulți dintre noi văd clar ... „Aceasta este singura fotografie reală (1972) a Pământului nostru.Așa cum este cu adevărat. Nu mulțumiți NASA pentru asta, fac parte din sistem.Trăim pe un pământ plat, nu unul plat (diferența este subtilă:Plan Ete Terre) înconjurat de un zid de gheață.Concepția noastră actuală despre Pământ este de fapt doar un procent foarte mic din dimensiunea reală a adevăratei planete Gaia. Antarctica nu este Polul Sud, ci zidul de gheață care ne înconjoară.În urma diferitelor expediții și descoperiri ale amiralului Richard Byrd, în anii 1930 și 1940, Antarctica a fost închisă publicului și se află sub controlul armatelor din diferite țări. Tratatul antarctic din 1959.Se pare că există un pasaj la polul nord și sud care ne permite să intrăm pe pământul gol. (Agartha) Unii văd zidul de gheață care ne înconjoară ca o referință la cel al Game of Thrones.Asta e corect. Oamenii liberi sunt dincolo de zid și sunt denumiți în mod obișnuit sălbaticii din serie. Și în interiorul zidului de gheață, trăiesc oamenii sclavi, noi locuitorii Pământului. Trăim într-o planetă de închisoare. Sub o cupolă. Mai mult, Airl, supraviețuitorul extraterestru al prăbușirii de la Roswell, o explicase deja foarte bine în 1947. Această închisoare este matricea 3D, dar din fericire pentru noi se implodează în fața ochilor noștri și ni se deschide un viitor cu posibilități inimaginabile.Există diferite pasaje care duc spre Agartha (tunelurile Bucegi din România și deschiderile stâlpilor) sau direct către alte stele și planete. (Stargate în Irak în legătură cu Bucegi sau la barajul Hoover care duce la Alcyone). Pentru cei care nu știu încă, Science Fiction este de fapt realitate. Star Wars, Stargate, Matrix, Înapoi la viitor, Călătorie spre centrul Pământului pentru a numi doar câteva. Deja călătorim prin întregul sistem solar și dincolo există colonii pe Marte.Aerul este respirabil acolo. Toate stelele și planetele sunt locuite.Călătoria în timp există. Și lumi paralele.Toți marii gânditori, inventatori, vizionari au avut acces la tehnologii fie prin descoperirile lor, fie prin relațiile lor în societăți secrete și ne-au adus cărți și filme care ne-au făcut să visăm pe toți. Nu era ficțiune, ci o realitate.Vei descoperi pentru cei care încă nu știu încă că tot ceea ce am fost învățați de la nașterea noastră este o minciună. Fizica este greșită. Științele sunt greșite. Medicina este greșită. Istoria este falsă. Arheologia este greșită. Religia este falsă. Originile Omenirii sunt false.Lumea noastră este greșită. Totul este o iluzie și o minciună. Toate acestea vor fi în curând scoase la lumină treptat și readuse la adevărata sa valoare. Nu este doar o operațiune militară planetară de eradicare a întunericului pentru totdeauna, ci și un plan mai mare, un plan divin în care toate ființele vii din dragul nostru Gaia vor evolua spiritual spre 5D. Aceasta se numește Înălțare. Isus - Sananda s-a întrupat pe Pământ acum 2000 de ani pentru a ne pregăti pentru asta. Am ajuns la sfârșitul unui proces foarte lung. Mai multe forțe ale Luminii sunt în acțiune la diferite niveluri și angajate în misiuni diferite, dar întotdeauna cu același scop: Renașterea Umanității și evoluția sa spirituală. Deci, nu vă fie frică. Totul merge ca planificat. Și nimic nu poate opri ceea ce se întâmplă. Nimic. Interesul cărților și codicilor, accesibil aici în grup, are ca scop unic să ne facă să gândim într-un mod complet nou și să lucrăm la mentalitatea noastră deschisă. Combinând potențialul lor, împletiți o rețea uriașă în care toate elementele, toate întrebările se reunesc și apoi descoperiți toată frumusețea adevărului în întregime. Ieși astfel din matrice și începi cu adevărat să trăiești. Frica nu mai are niciun efect asupra ta și Lumina te inundă. După cum a spus Q: „Dumnezeu te-a trezit dintr-un motiv”. Așadar, fii fericit și mândru să fii actor și martor pentru copiii noștri ai acestui război tăcut pe care îl trăim. Viitorul ne va da dreptate. Viitorul ne va aminti. " - T.J.C Verificați serialul Urzeala Tronurilor, Zidul de Gheață și Giganții de pe cealaltă parte !!!

·         Gheorghe Tomozei: ”Am avut al meu pe pământ doar un pogon de cer.

·         IO Natalia: "Unii observăm o tendință clară: golirea coloniei România de locuitorii ei. Oare le va veni românilor proprietari de pământ să îl parceleze în loturi de 50/50 m să îl vândă la prețuri rezonabile romanilor autentici, până România devine integral a românilor și ar deveni mai dificil de înstrăinat? La un cost de 1€/m pământ în câmp, aș pune un pom în centru și aș arunca semințe de flori jur-imprejur. Aș campa cu cortul, aș dormi cu ochii-n stele!"

·         Ion Manzatu: ”Orizont de duminică Este oarecum stânjenitor să scrii săptămână de săptămână privind la lumea ce se destramă în jurul tău. Sunt momente în care, reacțiile celor care citesc materialele, dar și a celor cu care vin în contact pur și simplu, par ale unor oameni care au trăit într-o odaie mobilată sărac, în care nimeni nu intra. Dintr-o dată s-au trezit în lumea largă și le vine greu de tot să se acomodeze cu toate cele pe care le văd. Nu se pot lepăda de obiceiurile avute în toată perioada când erau singuri și strâmtoarați. Nu se pot adapta să vadă că-n jur mulțime de lucruri frumose, primitoare și vesele se petrec. De mai mulți ani am mereu impresia că trăiesc alături de oameni cărora li se întâmplă doar pocinoage. Glasurile s-au asprit, cuvintele nu-și mai găsesc dulceața, gândurile stau tot într-o dungă. Chiar și atunci când se pune de un chef, de-o petrecere de pomină, totul se face cu brutalitate, totul e cenușiu și arțăgos. M-a bucurat un material publicat de Andy Hertz, în care vorbește despre diferența viații de la țară, față de cea de la oraș, și explică cum a redescoperit dulceața clipelor de tihnă. Despre cum s-a lepădat de nevoia de a goni fără rost de colo, colo, mereu încercând să ajungă la ceva despre care nu prea știa la ce folosește. M-a bucurat, pentru că în rândurile lui se vădea că a regăsit, sau a găsit, rostul vieții. Pe de altă parte, m-a întristat, pentru că, în tinerețea mea această plăcere a vieții o găseai și la oraș. Avea o altă dinamică, o altă formă ca cea de la țară, dar boiul ei era la fel de ispititor. Se adunau oamenii în cafenele, în cârciumioare mici și cochete, unde se cunoșteau cu toții, unde cârciumarul lăsa cheia localului la clienții fideli și pleca la Operă, iar noaptea când se întorcea găsea lista de consumație alături de banii datorați de clienți. Să nu-mi spuneți că s-au schimbat vremile, că asta e o mare prostie, nu vremile s-au schimbat, ci oamenii. Ei și-au găsit alte scopuri și nu mai iubesc să trăiască. În zilele noastre abia dacă poți să viețuiești ca un amărât, hăituit de propriile tale nerozii. Nu cei de lângă tine îți sunt dușmani, ci tu ai hotărât că nu meriți să trăiești alături de tine.Asta este cauza pentru care cred, că cei ce se mută la țară trebuie să aibă de grijă și s-o ia de dindărat. Nu să refacă ceea ce a fost, altceva să facă, o facere în care să încapă tot ce s-a izvodit nou, să fie pus totul în firescul lui. Dar mai presus de toate să poți să privești la viață și la suflet, să le vezi cum se trec, dar ție să nu-ți pese de asta, pentru că ai apucat să te dedulcești la de toate, iar în jurul tău cam tot pe ce ai pus mâna dă muguri și anunță un nou început. Toate năzuințele astea despre care vă vorbesc eu în ceea ce scriu, nu se mai pot naște la oraș în aceste timpuri. Orașul s-a uscat, s-a stafidit și și-a pierdut vigoarea. Nu poți plodi fără vigoare, ori mor de timpuriu, odraslele, ori arată ca niște schilozi. Asta e tot ce s-ar mai putea obține de la propunerile venite din oraș. Nădejdea este ca Domniile Voastre, cei ce într-o clipă de luciditate și de fecundă inspirație ați ales să vă aciuați într-un ungher de lume de unde să fie luat totul dintr-un capăt și dus pe alte cărări. Se arată - și “Mutat la țară – viața fără ceas” face parte, ca spirit, din aceste plăsmuiri -, că ici-colo sunt năzuinți spre o lumea a umanității. Să nu gândiți, atunci când vă gândiți la umanitate, la nevoia de bunătate, de compasiune, ci la normalitatea și specificul speciei pe care o reprezentăm. În jurul nostru, toate celelalte specii caută să-și păstreze rangul, căută să trăiască între hotarele a ceea ce sunt. Ce s-o fi întâmplat cu noi și când, nu-mi dau seama, dar ne străduim tot mai încrâncenat să ajungem ceea ce nu suntem de fapt. Astăzi m-ați prins într-o dispoziție mai specială, am o pornire mai către meșteșugirile de care m-am bucurat în tinerețe, de asta scriu de parcă aș avea nădejde că cei care citesc își vor îndrepta gândurile spre sufletul lor și nu spre nefăcutele pe care le-ar dori împlinite. Țin să vă mai spun că, chiar dacă scriu cu oarecare tragere de inimă rândurile acestea, nu cred că ele vor deschide pofta cuiva să vadă ce-ar fi dacă, măcar un pas s-ar face spre astfel de stare. Muritorii au închis tot, au pus lacăte și obloane pe ochi, pe inimi, pe suflete, pe spirit. Au zăvorât și cu capul bine plecat spre pământ robotesc fără hodină ca să nu se aleagă cu nimic. Mă rog Celui de sus, cu inima mea de ateu să lase ca semnele ce se ivesc să se găsească între ele și lumea să se lege iară, așa cum era odată. Sunt momente când nu sunt mulțumit de fel de faptul că mi-a fost dat să apuc atunci când eram foarte tânăr, când eram mai degrabă un copil, acele timpuri de fermecătoare esență umană a societății. Curgea sucul dulce al bunăvoinței, plămada bunei cuviințe dădea naștere feluritelor forme din care oamenii se înfruptau. Tare se mai trăia ușor în acele timpuri, chiar dacă erai sărac, chiar dacă erai în mijlocul neajunsurilor. Se trăia ușor, pentru că în inimă se întărea mereu nădejdea, iar în suflet , speranța aștepta ziua de mâine încrezătoare. De cele mai multe ori, nimic din ce năzuiai sau din ce sperai nu se împlinea, dar asta nu făcea decât să te împingă spre o mai aplicată disciplină a îngăduinței. Știai că ești om, că ți-e dat să trăiești relele existenței, dar mai știai în același timp că trebuie să rămâi om ca toate nefăcutele să nu te usuce. Pe măsură ce îmbătrâneam, m-au luat la început prin surprindere, mai apoi m-au târât fără să țină socoteală de dorințele mele, apucăturile ccle noi ale oamenilor, ale acelor oameni care-mi vorbeau mereu de marea schimbare. Se ridicau ziduri, după ziduri între oameni și plăpândele semne ce apar în zilele acestea mă împing să nădăjduiesc să mai apuc o mică fărâmă dintr-o civilizație a omeniei.

·         Iulian Bracau: "Lasă că nu ne fură străinii pământul și pleacă cu el." Nu pleacă cu el, ci doar cu produsele de pe pământ. Unii ne cară pădurile, alții grâul, alții gazele, alții aurul și exemplele pot continua. Suntem la ora actuală singura țară din Europa care nu are o linie proprie de magazine. Totul merge din rău în mai rău. Dezastrul național la care o națiune întreagă asistă nepăsătoare. Când ne vom trezi la realitate (dacă ne mai trezim) o să constatăm că nu mai avem nimic și o să ne plângem in pumni. Nu avem conducători, ci doar niște secături, niște marionete ieftine îmbrăcate la costum care pe zi ce trece distrug România.

·         Liliana Sime: "Străbunicii mei nu stăteau la cozi pentru hrană, chiar dacă și-au trăit mare parte din viață în comunism. În grădina de lângă casă cultivau morcovi, cartofi, dovleci, roșii, castraveți, pătrunjel, țelină, mărar, vinete, cucurbete, salată, spanac, varză, ardei, câteva fire de porumb pentru fiert. Au scăpat de colectivizare o bucată de pământ, care se întindea lacomă pe un deal, iar străbunicul cultiva acolo grâu, porumb, floarea soarelui, viță de vie și câțiva pruni. Era averea lui. Mergea zilnic să muncească acolo, de când dădea muguri primăvara până-n toamna vineție. Țineau mereu o vacă, măcar un porc și curtea plină de păsări. Făina o aduceau în saci din pânză de la moară și o păstrau în lădoi. Uleiul venea în sticle din sticlă de la oloire. Laptele care prisosea era pus la prins în borcane, străbunica culegea smântâna și rămânea groșciorul. Porcul era sacrificat înainte de Crăciun. Străbunicii mei nu aveau televizor, radio, frigider, nu era tras curent electric și nici apă. Aveau fântână. Nu erau asaltați de facturi de plătit furnizorilor. Carnea porcului sacrificat era păstrată în borcane cu untură, la garniță. Cârnații erau afumați și atârnați pe ruda din lemn din cămară, la uscat. Când mergeam verile la ei, mâncarea era natural de simplă. Străbunica ne spărgea ouă dimineața într-o tigaie pe sobă, nu au avut niciodată aragaz, ouă pe care le căutam noi în cotețul găinilor. În cuptor se coceau pâinea, moșocoarnele cu varză sau cu magiun. De multe ori ne făcea pe sobă plăcinte mari, subțiri, cu cartofi, cu varză, unse cu pana de gâscă. Sâmbăta tăia un pui, o găină și ne pregătea leveșă (supă), cu tăiței făcuți de ea. Morcovii, pătrunjelul, țelina scoase din supă se părgăleau într-o cratiță cu puțin ulei, împreună cu cartofii fierți, apoi presăra fire de sare și de boia. Nici nu știu ce cumpărau, probabil doar sare și petrol pentru lampă. Zahăr nu cred să fi văzut la ei, dulcele era în fructe și-n magiun. Gardul casei era din rugi de mure negre, dulci, sălbatice. Aveau o casă mică din voioagă, cu podea din pământ bătut, saltele din strujac de paie, cearceafuri aspre, țesute în război. N-au avut niciodată yală la ușa de intrare. Când plecam toți duminica la biserică, străbunica punea mătura în ușă. Semn că nu e nimeni acasă. Doi oameni care memoraseră Biblia doar din predicile pastorului, pentru că ei nu știau să citească, cu pensii minuscule de CAP, pe care le strângeau în colț de batistă, dar care știau atât de bine, în vreme de pace, să-și asigure hrana și nu orice hrană, una curată."  

·         Liviu Rebreanu: "Pământul nostru are un glas pe care ţăranul îl aude şi-l înţelege.” *** Ori că mori de foame, ori de altceva, tot moarte se cheamă! - Pământ!... Pământ!... Pământ!...

·         Lucian Blaga: de cate ori calcam pamantul, pamantul ne saruta talpile. e fericit ca nu-l parasi

·         Mahatma Gandhi: ”Pamantul ne ofera cele necesare pentru a satisface nevoile tuturor, nu si avaritia tuturor. -

·         Maria Ňedea: ”N- a fost nimeni și nici nu va veni nimeni.Tot ce găsesc arheologii sânt doar civilizații trecute.Oamenii gândesc și construiesc și mor in supa lor.N- ați auzit că centura de asteroizi din jurul Pământului nu lăsa nimic să treacă ?Săntem într-o o închisoare. Atat.

·         Micu Janina-Mariana: ”Al cui este Pământul. Am plătit și plătim mereu statul ca să ne vândă iluzia că suntem proprietari, pe o suprafață de pământ si un apartament, dar de fapt tot el este proprietarul, deoarece trebuie sa plătim tot timpul - impozit peste impozit. Tot pământul este dintotdeauna al planetei, este Dar de la Dumnezeu și noi oamenii, tot ai planetei suntem, tot Dar de la Dumnezeu. Tot pământul e al planetei, e gratis, dar au găsit arhonii un sistem de ierarhii cu primării și guverne, care să-ți “vândă” ție pământul.Însă, după ce ai devenit proprietar și ți-ai cumpărat pământul, ( intri în sistem și fără să realizezi, te înscrii să cotizezi ) “e pământul tău”, cum ar venii, nu mai este al planetei, e pământul tău și ghici ce?! Plătești impozit pe pământul tău și la oraș ai apartamentul tău, dar plătești impozit pe pământul tău și pe pământul de sub bloc, tot timpul in care trăiești. Deci, Al cui e pământul? Al primăriei, ea a fost aici înaintea pământului, cine a făcut pământul, primăria?! Cine a inventat asta cu vândutul pământului, de unde tu, statul, ai terenul asta? Ți l-a dat Dumnezeu, ai un act semnat cu Dumnezeu?! A spus EL “ fiule, pământul e al tău: împarte-l, vinde-l, îmbogățește-te”, de unde chestia asta?!De ce nu se poate ca pământul să fie cum este de fapt si de drept, prin natura lucrurilor - al tututor si fiecare să aleagă liber unde să trăiască? E singura planetă ( adevărat ca e de densitatea cea mai joasă ), în care viața nu e gratis, în care nu te poți bucura liber de tot ce îți oferă planeta din care ești și tu parte din ea. Pentru că trebuie să plătești impozit, să muncești din greu, ca să faci bani să plătești miliarde de impozite peste impozite, să nu mai ai timp pentru tine nici să gândești, nici să petreci timpul natural, in natură cu familia și prietenii tăi și să te poți bucura, dar nu, nu mai punem atenția să ne păstram cel puțin dreptul acesta. Adevărul este că: - puterea lor este o iluzie, creată din frica universală manipulată prin slăbiciuni.  - ⁠planeta pământ cu tot ce înseamnă viața, ea este liberă, este suverană, totul este pur și simplu - natural, este o creație incontestabil necondiționată. Dar pericolul mare, suntem tot noi, oamenii, care din aceste iluzii ne sabotăm, fără să conștientizăm ce aport mare aducem, acestor condiții. Și uite așa, iar și iar, aparent la nesfârșit, nu ne îndeplinim menirea și scopul nostru cel mai înalt al venirii noastre pe pământ. Deoarece lipsa de atenție, de validare și de iubire a propriului sine, duce la astfel de pierderi energetice, inutile!

·         Mihaela Borzea:  "Respir, mă-mbăt cu verde și aș mânca pământ, /Îmbrățișez copacii, să nu se mai usuce,

·         Mihai Eminescu: ”Să nu lăsați străinii să ia acest pământ!”

·         Neagu Djuvara: ”Nu cedezi un petic de pamant fara sa tragi un foc de arma”

·         Neagu Romeo: ”cum spuneam, avem mai nou filme despre joburile oamenilor de rând. Omul de rând, clar, nu este special, motiv pentru care nu va lua, într-o bunâ zi, de preferat după 40 de ani împliniți și ceva,vreo pensie specială. Nu va lua pentru că el nu riscă, nu contribuie suficient la bugetul de stat și probabil își face și sărbătorile acasă, nu ca ceilalți care se ostenesc de grija pulimii. Ei bine,în acest film vedem mineri pe post de cârtițe, prăjiți, înecați, cu oasele rupte sau mâinile tăiate...nu neapărat în această ordine. Important e că ei nu "e" ca ceilalți pomeniți mai sus, deștepți și capabili să facă o școală. Specială. Ei sunt ăia care și-au ales o viață modestă, incapabili în modestia lor să-i tufă pe alții. Așa le trebuie!

·         Octavian Lupascu: ”Viața virtuală va avea în continuare de dezbătut dacă Pământul este rotund sau plat, dacă e cald sau rece, dacă e potrivit pentru a păși pe el desculț, ori încălțat. Ori, dacă, mai are atracție gravitațională...Dacă mai atrage pe cineva.

·         Ovidiu Oana-parau: ”Pământul e o falsă libertate!E mărginit de dogme şi repere,Strivite peste două emisfere. De-un cer necunoscut şi gravitate.

·         Proverb: ”Nu moştenim pământul de la înaintaşi, pur şi simplu îl împrumutăm de la copiii noştri.

·         Radu Buțu: ”Se vinde. Pământ în sânge scăldat. Unde ești tu, Țepeș, Doamne? Unde ești tu, Ștefan-Vodă al Moldovei? Dar tu, Mihai Viteazul? Astăzi am ajuns, ca urmare a ,,viziunii” unor conducători iubitori de străini, mai degrabă decât cinstitori de patrie și de jertfa strămoșilor noștri, să ne vindem pământul țării. Dacă nici glia de sub noi, sfințită de jertfa atâtor martiri pentru credință și neam, udată de sângele celor ce au murit pentru a nu cunoaște jug străin pe grumazul nostru și al pruncilor noștri, nu mai e a noastră în propria țară, atunci pentru ce trăim? Să fim doar buni consumatori sau indivizi obedienți, de bună voie, unor imperii imorale ca UE sau marilor corporații care exportă perversiunea în țara noastră și se mândresc cu asta? Nu avem motive să le fim recunoscători pentru întinarea sufletelor curate ale copiilor noștri și pentru pervertirea minții lor! Chiar azi citeam că Ikea afișează steagul curcubeu în fața sediilor din România. Rușine! O bătaie de joc la adresa credinței noastre și un motiv pentru care eu boicotez și nu cumpăr de la ei. Sau Kaufland, care sponsoriza un festival de film LGBTQIA+. Am renunțat de atunci să mai fiu clientul lor. Poate e doar o picătură într-un ocean, dar cine nu dă doi bani pe principiile și tradiția românească, nu merită să îl socotim demn de respectul nostru. Cât despre banii investiți în ei, mai bine își găsesc alt scop sau căutăm alt furnizor pentru cele necesare, preferabil autohton, ca să ajutăm economia noastră, nu pe a lor. Revenind la pământ, care e folosul vinderii către străini și cine va profita din asta? La ce bun să ne numim români, dacă nu mai suntem stăpâni la noi în țară? Dacă înaintașii noștri s-au jertfit ca să fim liberi, atunci de ce noi singuri ne înrobim altor neamuri? După cum bine zicea cineva: Statele nu au prieteni, ci doar interese! Atunci de ce noi vindem pământul țării străinilor? Cu siguranță aceștia își urmăresc doar propriul interes sau pe al statului lor, nicidecum binele patriei noastre. Ce fel de lideri politici avem, dacă nu caută binele cetății, de care atârnă fericirea tuturor? Dacă oamenii politici de odinioară merită să fie cinstiți și pomeniți pentru binele făcut României, nu același lucru îl pot spune despre prea mulți din politicienii de azi. Nu i-am votat, nu mă reprezintă (începând cu dl Iohannis), căci e plină presa de știri despre corupți și afaceri dubioase. Ar fi de ajuns o carte să includă numele tuturor ori ba? Ce bine ar fi, odată dovediți, să li se confiște toată averea ilicită și să primească darul ce li se cuvine după dreptate! Vreo 4-500 de ani de închisoare și să nu iasă mai repede de acolo, chiar dacă scriu câteva zeci de cărți de sute de pagini fiecare în parte. Totodată, să nu uităm procentul foarte mare de oameni absenți la vot. Îi înțeleg perfect, s-o fi săturat și ei de niște mizerabili și traseism politic. Avem și la Gorj exemple celebre. Se știu ei, îi știe lumea. Sau primarul Iașiului, câștigător și cu PSD și cu PNL. Ce mai contează culoarea partidului, dacă iese banul? Ce rost are să vorbim de verticalitate cu niște oameni care azi sunt de dreapta, mâine de stânga, poimâine în orice barcă ajută la creșterea averii lor? Fără principii, fără onoare, fără rușine, fără frică de Dumnezeu. Știu că sunt și oameni de valoare în diverse partide, dar pot ei schimba soarta României? Ar fi lăsați de colegii/șefii lor egoiști din fire? Cu numiri politice în tot felul de instituții ale statului nu ajungem decât la groapa de gunoi a istoriei. E celebru cazul chelneriței de la Apele Române și, din păcate, nu e unul singular. Vedem ba ici, ba colo, angajări de rude sau relații, nicidecum nu primează valoarea. Dacă într-un post nu punem prin concurs pe cel ce merită acel loc (datorită experienței /aptitudinilor/ cunoștințelor sale, etc), atunci nu facem decât rău. Rău celor discriminați, rău instituției și angajaților ei, rău cetățenilor care au nevoie de acea entitate și de omul nepotrivit pus pe acea funcție, rău societății și țării din care facem toți parte. Reluând discuția despre străini și pământ, pentru ce ne-au murit bătrânii? Ca să ne lepădăm singuri acum independența? Să înstrăinăm și ultimul petic de pământ? Fără a fi xenofob, le-aș reaminti mai-marilor noștri de azi blestemul rostit de Eminescu: ,,Cine-au îndrăgit străinii / Mânca-i-ar inima câinii, / Mânca-i-ar casa pustia / Și neamul nemernicia!

·         Sergio Anselmi: ”Cine are o bucata de pamânt n-ar trebui niciodata sa-i fie foame.

·         Sfantul Ignatiu de Loyola: „Cat de josnic imi pare pamantul, cand ma uit la cer!”

·         Vasile Militaru: ”Pamantule, cu-a tale laturi/ de toate poti pe om sa-l saturi./ dar n-ai avut nicicand putere/ pe om sa-l saturi de avere. si cand pricepi ca, oricat ai/ comori peste comori sa-i dai/ lui totusi de ajuns nu-i sunt - / il saturi cu nitel pamant.