Abraham Lincoln: "Alegerile sunt ale
poporului. Este decizia lor. Daca decid sa intoarca spatele focului si sa-si
arda fundul, atunci pur si simplu vor trebui sa stea pe vezicule. ***Așa cum tu
nu ți-ai dori să fii sclav, la fel eu nu mi-aș dori să fiu stăpân de sclavi.
Asta exprimă ideea mea despre democrație."***Democrația este guvernarea
oamenilor de către oameni pentru oameni."***Niciun om nu este suficient de
bun pentru a guverna un alt om fara acordul celuilalt.
Adi Buzău: "In democratia antica, originala,
la greci, fiecare orator isi prezenta opinia si propunerea practica. Nu facea
circ sau sarcasme fata de alti oratori, cum s-a ajuns la romani ulterior. La
noi e azi un circ zis democratic, ca toti se dau salvatori cu promisiuni si
minciuni, facand haz si circ, si aruncand noroi asupra adversarilor, in loc sa
propuna solutii practice. De ce mai zicem ca avem democratie, cand avem doar
circocratie?! Acel sistem in care fiecare orator vrea o functie mare pentru el
insusi, mai presus de orice, dar nu prosperitate pentru comunitate, si minte si
face circ cat poate, sub masca "democratiei".
Adlai E. Stevenson Jr.: ”Autocritica este arma
secreta a democratiei, candoarea si confesiunea sunt bune pentru sufletul
societatii. ***Definitia unei societati libere este o societate in care cineva
este in siguranta, chiar daca este nepopular.
Adrian Paunescu: ” Şi, uite, astăzi nu mai este
mâine,/ Ne-ntoarcem spre trecut c-un trist ocol,/Nu mai avem nici apă si nici
pâine,Democratie pe stomacul gol.
Adriana Galatâr: ”Minciuna și manipularea au luat
locul democrației. De ani buni, realitatea a fost distorsionată atât de tare,
încât oamenii au adormit în rațiune. Degeaba vedem câțiva adevarul, dacă masele
de oameni nu mai disting realitatea de minciună. ***In sfarsit realizez si eu
ce putere are o functie.Practic, daca tu si prietenii tai puneti mana pe toate
functiile posibile intr-un sistem, tu si prietenii tai decideti ce inseamna
democratia. Nu mai conteaza legea si ordine clara a democratiei.Poate din cauza
aceasta nu prea stiu politicienii ce inseamna democratia reala, au luptat o
viata sa isi faca sistemul lor, nu sa respecte ca toata lumea un sistem
democratic clar.Acum inteleg de ce e goana asta dupa functii, nu dupa munca in
folosul popular. Daca domini toate functiile, nimeni din exterior nu vede ca de
fapt nu faci nimic, doar prietenii tai, care nici ei nu fac de fapt nimic.
Smart baieti, very smart.*** "Observ tot mai mulți oameni care înțeleg
faptul că momentan, democratia a eșuat în România.1. Apreciez sincer iscusința
celor care au adus sistemul în acest punct.Nu apreciez faptul că iscusința
lor.. nu are un fundamnent benefic social, sau un scop înălțător pentru țara și
societatea în care trăim toți.Iscusința de geniu malefic este net mai facilă
prin comparație cu munca dublă pe care o depune un om genial, dar orientat
benefic spre toate aspectele unei probleme.Practic esti doar un looser, dacă
fiind un geniu, alegi cu buna știință să fi om rau, față de unii, sau de alții.𝗜𝗻𝗱𝗶𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻𝘁
𝗱𝗲
𝗷𝘂𝘀𝘁𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲.
2. Minciuna și manipularea au luat locul democrației.De ani buni, realitatea a
fost distorsionată atât de tare, încât oamenii au adormit în rațiune. Degeaba
vedem câțiva adevarul, dacă masele de oameni nu mai disting realitatea de
minciună.3. Criza financiara care ne-a palit de 1 an (ieri am mai avut un șoc
la magazin.), razboiul care nu se termina.. și tot ce ne așteaptă neplacut în
viitor, lăsat pe capabilitățile și invartelile oamenilor care ne conduc azi...
e apocalipsa socială și financiară în Romania. (fără exagerare) 4. La vot, în
forma în care e gândit azi sistemul de vot, mai bine stam acasă .... Și lasam
politicienii să se voteze între ei direct. E cam tot una
Alan Corenk: ”Democratia consista in posibilitatea
de a-ti alege dictatorii, dupa ce acestia ti-au spus tot ceea ce crezi ca vrei
sa auzi.
Albert Camus: "Democrația nu este legea
majorității, ci protecția minorității."
Aldous Huxley: ”Dictatura perfecta va avea un
aspect de democratie. O inchisoare fara ziduri in care prizonierii nu vor visa
sa evadeze. Un sistem de sclavie in care, datorita consumului si distractiei,
sclavii isi vor iubi sclavia.
Alexander Meiklejohn: "Democrația este arta
de a gândi independent împreună."
Alexander Woollcott: "M-am săturat să aud că
democrația nu funcționează. Desigur că nu funcționează. Noi ar trebui să lucrăm
pentru a o face să funcționeze."
Alexis de Tocqueville: Democratia si socialismul
nu au nimic in comun decat un cuvant: egalitate; dar si aici ce diferenta:
democratia vrea egalitate in libertate, iar socialismul vrea egalitate in
supunere si servitute.
Anonim: "Pentru democrație merită sa mori,
pentru că este cea mai profund onorabilă formă de guvernare concepută vreodată
de om." *** ”Democraţia are grijă să nu fim guvernaţi mai bine decât merităm.***
”Anarhismul este democratie luata in serios. *** ”Conform DEX : Democratia -
Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își
exercită (direct sau indirect) puterea. Totalitarism - Concepție politică
totalitară. 2) Regim politic bazat pe o asemenea concepție, puterea decide pentru
popor.Distingem in ultima perioada doua tipuri de democratie, cea autentica,
aproape uitata si "democratia moderna" care e doar o masca fara
continut. Din pacate DEMOCRATIA ARISTOTELICA (democratia autentica), a fost
inlocuita de "Democratia Americana", care e mai mult la nivel
declarativ, in esenta ei fiind foarte diferita de democratia autentica si in
multe aspecte chiar contrara.Ce dusman e mai periculos, cel declarat fata de
care sti sa-ti ascunzi miscarile sau cel perfid, care te trage de limba pentru
a sti unde sa loveasca ? Intr-un regim totalitar sti ca daca spui ceva care nu
convine sistemului esti mort, asa ca devii prudent, o spui cu prudenta in
cadrul unor intruniri secrete. Intr-un regim democratic, iluzia dreptului la
libera exprimare te face sa spui pubic ce gandesti, la telefon, pe mail, etc.
Daca doresti sa afli ce si cine gandeste, ofera-i libertatea de exprimare. In
asa zisele state democratice, libertatea de exprimare ajuta elita conducatoare
sa stie cine sunt cei care au idei antisistem, in regimurile comuniste cei care
planuiau contra sistemului, vorbeau in secret aceste idei, deci elita
conducatoare trebuia sa faca mari eforturi pentru a dibuii pe cei cu idei
periculoase. Deci democratia e sistemul care face ca toti cei care trebuiesc
eliminati sa se demaste singuri, sub iluzia asa zisei libertati de exprimare.
Sunt convins ca in cazul unei situatii periculoase pentru sistem, toti cei care
sunt indexati pe listele cu persoane periculoase, sunt primii anihilati de
aparatul represiv. Cred ca este singurul motiv pentru care e permisa si chiar
incurajata libertatea de exprimare. Daca persoana periculoasa pentru sistem
ajunge sa controleze (influienteze) o mare masa de oameni, atunci sistemul,
prin toate mijloacele de care dispune, incepe cu ridiculizarea spuselor
acestuia, inscenarea diverselor situatii compromitatoare, ingradirea treptata a
accesului acestuia la posturile TV si in toata mass media, etc. Daca aceste
tehnici esuiaza, persoana incomoda e mituita (banii diverse mari avantaje ),
iar daca nici acesta manevra nu reuseste, e eliminata (omorata), prin
inscenarea unui accident, a unei sinucideri sau printr-un atantat. Grav este
faptul ca pentru eliminarea acestora, de multe ori sunt si victime colaterale
(vezi cazul "accidentului" aviatic de la Balotesti) si altele. Asta e
de fapt un sistem democratic ce garanteaza libertatile fundamentale ale
cetatenilor lor. Democratie, e de fapt cuvantul care mascheaza (ascunde)
adevarata fata a sistemului. E doar o parere personala, dar daca analizati si
declaratiile lui Edward Snowden, itelegeti ca sistemul democratic e de fapt
alta fata a leopardului.P.S. : Cei care loviti sistemul , chiar si prin
postarile de pe FB, sa stiti ca intr-o zi bate politia la usa voastra
(noastra). Singura sansa e ... sa fim foarte multi. *** ”Democrația este o
instituție, care îngăduie oamenilor să decidă cine e vinovat de toate. *** ”Democrația
este o minciuna. Capitalismul este un cancer social. Sclavia este in floare.”
Antonio Gala: ”Dictatura se prezintă blindată
pentru a învinge. Democraţia se expune goală pentru a convinge.
Archibald MacLeish: "Democrația nu este
niciodată finalizată. Democrația este întotdeauna ceva la care națiunea trebuie
să lucreze. Ceea ce e necesar acum este un lucru și numai unul: ca democrația
să devină iarăși democrație în acțiune, și nu o democrație îndeplinită,
încununată cu fapte trecute și aur coclit."
Aristotel: "Democrația există cu adevărat
când cei sărmani, și nu cei avuți, sunt conducătorii." *** ”Baza unui stat
democratic este libertatea. *** ”Intr-o democratie, saracii vor avea mai
multa putere decat bogatii, pentru ca sunt mai multi, iar vointa majoritatii
este suprema.
Art Spander: ”Cea mai mare realizare a democrației
este că dă oricui votant sansa de a face o prostie.
Barack Obama: ”Numai alegerile singure nu fac
democraţie.
Benjamin Franklin: "Democrația reprezintă doi
lupi și un miel care votează ce aibă pe masa de prânz. Libertatea este un miel
puternic ce contestă votul."
Benjamin Lichtenberg: "Democrația: starea de
lucruri prin care consimți să ți se bage mâna în buzunar, și îl alegi pe cel
mai bun om ca să facă asta."
Bertrand Russell: ”Democratia a fost inventata ca
un mijloc de a impaca libertatea cu carmuirea.
Bertrand Russell: ”Democraţie: proştii au
dreptul să voteze. Dictatură: proştii au dreptul să guverneze.
Blaise Pascal: ”Democratie si, astfel,
neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce
este tare sa fie just.
Bob Dylan: "Democrația nu guvernează lumea,
ar fi bine să-ți bagi asta în cap; această lume este condusă de violență, dar
cred că ar fi mai bine să lăsăm lucrul ăsta nespus."
Bogdan Diaconu: ”Nu cred că asta am vrut în 1990.
Nu cred că România va mai rezista confruntată cu acest bordel intitulat, în mod
fals, democrație. Din această cauză a și început să pârâie pe la încheieturi.
Democrația e totuși despre popor. Unde este poporul român în toate aceste
aranjamente și jocuri de culise? Și unde se mai face auzită vocea lui? Din
păcate, nu suntem în piesa ”Mult zgomot pentru nimic”, ci într-o alta mult mai
periculoasă: ”Mult zgomot ca să nu facem nimic”. *** ”Democrația românească a
devenit una ”acoperită”, dezbinată și murdărită, în care nu ești om dacă ții cu
unul și nu cu celălalt sau ești om doar dacă ții cu cineva anume.
Carol I al Angliei: ”Democratia este puterea
voturilor egale pentru minti inegale.
Carter Woodson: "În așa-zisa noastră
democrație, ne-am obișnuit să dăm majorității ceea ce vrea mai curând decât să
o educăm să înțeleagă ce este mai bine pentru ea."
Charles Bukowski: ”Diferenta dintre o democratie
si o dictatura este ca intr-o democratie mai intai votezi si apoi iei ordine;
intr-o dictatura nu trebuie sa pierzi timpul votand.
Charles de Gaulle: ”Democraţia se confundă, pentru
mine, cu suveranitatea naţională. Democraţia înseamnă conducerea poporului de
către popor, iar suveranitatea naţională înseamnă poporul exercitându-şi fără
piedici suveranitatea.
Clement Attlee: ”Democraţia este o formă de
guvernare care presupune discuţii libere, dar cu condiţia ca lumea să înceteze
să mai pălăvrăgească.
Clement Attlee: ”Democrația guvernează prin
conversație - dar funcționează doar dacă poți reduce oamenii la tăcere.
Clement Tlee: ”Democratia inseamna guvernare prin
discutie dar de cele mai multe ori e eficienta doar atunci cand ii impiedici pe
oameni sa vorbeasca. –
Constantin Rotaru: ”Democraţia integrală e o
utopie şi aiurea, darmite la noi unde religia abuzului, moştenire de la
tiraniile trecutului, e singura cu trecere adevărată. Democraţia trebuie
temperată şi dirijată după climatul fiecărei ţări.
Contescu Cornel: ”Adevărul despre Minciuna
DemocraţíeiInspiraţia primită de către liderii Revoluţiei Franceze, de la
mesagerii Shamballei, a fost concretizată prin idealul de "libertate,
egalitate, fraternitate". Astfel monarhia în Franţa a fost abolită în
1789. Numai că... în realitate, pentru că aşa sunt oamenii acestei lumi, chiar
dacă se unesc în aşa zise grupuri mai selecte şi elitiste pe diferite criterii
sociale, profesionale sau ezoterice, chiar dacă intenţia multora dintre ei este
bună, ajung să adere la o mare minciună. Care este aceasta? "Libertate,
egalitate, fraternitate" a fost lozinca sub care s-a realizat Revoluţia
Franceză. Însă lozinca e incompletă, pentru că din Shamballa îndemnul a fost
transmis în felul următor şi-l redăm în franceză: "Liberte, egalite,
fraternite, d'avant la Loi de Dieu", adică "Libertate, egalitate,
fraternitate în faţa Legii lui Dumnezeu". După ce marii capi ai acestor
grupuri elitiste franceze au primit îndemnul sub formă scrisă, acesta fiind
explicat într-o scurtă dizertaţie ca text trimis din Shamballa, ei au stat şi
au gândit aşa: "Libertate, egalitate, fraternitate pentru toţi, în faţa
Legii lui Dumnezeu...? Hmm.. Nu e bine să o lăsăm aşa". Şi au scos partea
cu " lui Dumnezeu". După ce au scos asta, s-au gândit tot atunci mai
departe şi au zis aşa: "libertate, egalitate, fraternitate, în faţa
legii..." prin asta însemnând că şi ţăranul, şi nobilimea, ar fi beneficat
de o aceeaşi judecată dreaptă în caz de vreo faptă urâtă. Şi au zis iar:
"nu e bine, nu ne comparăm cu plebea, trebuie să mai scoatem din
enunţ". Şi au scos şi partea cu "în faţa legii". Aşa a rămas
doar "libertate, egalitate, fraternitate", dar pentru cine oare?
Pentru omul de rând? Sau pentru şmecherii care au condus naţiunile, direct sau
indirect şi care fofilându-se mereu după comiterea faptelor, s-au sprijinit
într-adevăr între ei, nu doar la bine şi la rău, ci şi "la crime şi la
rău". Căci aşa se înţeleg toate acele situaţii, cum este şi pe la noi, dar
şi în alte ţări, când demnitarii de rang înalt, deşi sunt judecaţi, sunt apoi
achitaţi pentru că, deşi sunt rivali pe scena politică cu inamicii lor, în
realitate sunt din acelaşi grup elitist cu inamicii lor... Şi atunci e logic că
doar pentru ei se aplică libertatea, egalitatea şi mai ales, mai ales...
fraternitatea.
Corneliu Vadim Tudor: ”Toate popoarele acordă un
mare respect Bisericii şi Armatei. Adică exact acelor instituţii unde n-are
voie să pătrundă democraţia.*** Decât o democraţie bolnavă, mai bine o
dictatură sănătoasă.*** Ce înseamnă democraţia? Înseamnă dictatura legii.
Corneliu Zelea Codreanu: ”Poporul nu se conduce
după voinţa lui: democraţia. Nici după voinţa unei persoane: dictatura. Ci după
legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viaţă
şi norme, legi naturale de moarte. Legile vieţii şi legile...
Costel Zăgan: ”Când nu există un cult al valorior,
democraţia-i ultimul pas spre anarhie.***Democraţie: toţi oamenii să fie egal
nemulţumiţi!
Cretu Constantin: "DECLARAȚIA COMUNĂ A
PARTIDELOR POLITICE DIN INTREAGA LUME,ORGANIZAȚII SOCIALE ȘI THINK TANK-URI
PENTRU A FACE EFORTURI INDPENDENTE SA EXPLOREZE CALEA CĂTRE DEMOCRAȚIA MONDIALA
ȘI LUCRAND ÎMPREUNĂ SA PROMOVEZE DEZVOLTAREA COMUNA.Democrația reprezintă o
realizare importantă a umanității în evolutia civilizației politice și
dezvoltării de-a lungul istoriei umane. Oameni din diferite țări si regiuni,
prin explorările lor neincetate au a adus forme distincte si variate de
democraţie şi căi de dezvoltare, prezentând un spectacol magnific de
civilizaţii umane înfloritoare.Partidele politice, întrucât sunt în măsură să
construiască, să păstreze și să dezvolte democrația, au fost însărcinate cu
misiunea importantă de a realiza democrația și de a promova dezvoltarea. Având
în vedere cele de mai sus, noi, cele 355 de partide politice, organizații
sociale și think thank-uri din 140 de țări și regiuni, emitem o declarație
comună către întreaga lume, după cum urmează:I.Suntem de părere că lumea în
care trăim este una diversă și colorată. Diversitatea este ceea ce definește
caracteristica fascinantă a civilizațiilor umane și într-adevăr sursa de
vitalitate și dinamism pentru dezvoltarea lumii.Căile şi mijloacele de
realizare a democraţiei sunt variate, regiunile nu pot împărtăși în mod unitar
aceeași istorie, cultură, sistem social și etape de dezvoltare, nu există nici
un sistem de democrație sau model de dezvoltare care este aplicabil tuturor
tarilor.Practica de a judeca bogata varietate a politicii si sistemele din
întreaga lume printr-un singur criteriu sau observând civilizațiile politice
colorate ale umanității printr-o abordare monocromatică, este în sine
nedemocratică si un risc care nu conduce la dezvoltare.II. Suntem de părere că
cea mai bună modalitate de a evalua dacă Sistemul politic al unei țări este
democratic și eficient este de a observa dacă succesiunea corpului său
conducător este ordonata şi in conformitate cu legea, dacă toți oamenii pot
gestiona afacerile statului și afacerile sociale, economice și culturale în
conformitate cu prevederile legislației, dacă publicul își poate exprima
cerințele fără piedici, dacă toate sectoarele pot participa eficient în
treburile politice ale țării, dacă deciziile naţionale pot fi realizate într-un
mod rațional, democratic, dacă profesioniștii din toate domeniile pot face
parte din echipa de conducere națională și sistemele administrative prin
concurență loială, daca partidul de guvernământ poate servi ca lider în
treburile statului în conformitate cu legile si Constituția și dacă exercitarea
puterii poate fi păstrata sub reținere si supraveghere efectiva.III. .Suntem de
părere că o Țara este democratică dacă oamenii pot deveni acolo stăpâni ai
țării. În timp este necesar să se observe dacă oamenii se pot bucura de dreptul
de vot, este chiar mult mai important să se observe dacă dreptul lor de
participare extinsă este garantat. Este necesar a se se observe daca se
respecta promisiunile verbale pe care oamenii le fac în timpul campaniilor
electorale si este mult mai important de observat câte dintre promisiuni sunt
îndeplinite după alegeri. În timp ce este necesar să se observe ce politici,
proceduri și reguli sunt stipulate în regulamente și legi, este cu atât mai
important de observat dacă reglementările şi legile sunt aplicate riguros. În
timp este necesar să se observe dacă exercitarea puterii urmează regulile și
procedurile democratice, dar este și mai important să se observe dacă
exercitarea puterii este cu adevărat supusă supravegherii și reținerii de către
oameni.IV. Suntem de părere că democrația este dreptul popoarelor, mai degrabă
decât un privilegiu exclusiv al câtorva. Judecata dacă o țară este democratică
sau nu ar trebui să fie făcute de oamenii tarilor respective. Occidentul s-a
opus la acte care interferează treburile interne ale altora, în numele
democraţiei.V.Noi suntem de părere că punctul de plecare precum și scopul
dezvoltării societății umane ar trebui să fie îmbunătățirea bunăstarii
oamenilor și pentru a obține o dezvoltare umană completă. Promovarea
democrației ar trebui să se concentreze pe realizarea continuă a aspirației
oamenilor, pentru o viață mai bună și pentru a ridica oamenii la sentimentul
lor de împlinire, fericire și siguranță. În prezent, țările trebuie să
consolideze în mod special cooperarea in domeniile de atenuare a sărăciei,
securitate alimentară ,răspunsul la COVID-19 și vaccinuri, finanțare pentru
dezvoltare, schimbări climatice și dezvoltarea verde, industrializare, economie
digitală și conectivitate și pentru a accelera implementarea Agendei ONU 2030
pentru dezvoltare durabilă, astfel încât eforturile concentrate sunt dedicate
rezolvării problemelor cele mai mari, cele mai imediate și celor mai practice
preocupari pentru oameni. Toate țările și toate popoarele lumii merită
oportunitatea și dreptul la dezvoltare. Trebuie depuse eforturi pentru a
promova dezvoltarea incluzivă și sa ne asiguram că nicio țară nu este lăsată în
urmă.VI. Noi suntem de părere că a face relatiile internationale mai
democratice este tendința vremurilor și singura cale de a realiza punerea
multilateralismului adevărat in a practica. Pe măsură ce omenirea se confruntă
cu diverse provocări și probleme globale, răspunsul eficient poate doar să
întemeieze o guvernanță globală mai incluzivă, mecanism multilateral mai
eficient și cooperare regională mai proactivă. Performanța mai bună în practica
multilateralismului poate duce întotdeauna la răspunsuri mai bune la problemele
comune cu care se confruntă omenirea.VII.Suntem de părere că eforturile de a construi
o comunitate umană cu un punct viitor comun este direcția corectă către
dezvoltarea și progresul civilizației. Valoarea umană împărtășită, deci pace,
dezvoltare, corectitudine, dreptate, democrație și libertate trebuie să
servească drept călăuza în efortul de a construi o astfel de comunitate ,cu un
puternic simț al responsabilității pentru viitorul omenirii, astfel încât
țările cu sisteme sociale diferite, ideologii, istorii, culturi și nivel de
dezvoltare sa poata partaja interese, drepturi și responsabilități în afaceri
internaționale și sa munceasca împreună pentru a construi o lume mai bună.
Profund conștienti de locul misiunii comune trebuie să promovam democrația și
să îmbunătățim mijloacele de trai ale oamenilor, sa ne angajăm a lucra mână în mână
pentru a ne ridica deasupra tuturor tipurilor de diferențe, promovand
schimburile și învățarea reciprocă , îmbunătățind înțelegerea reciprocă și
construind un consens larg, astfel încât să continuăm, să ne aducem contribuția
cuvenită, la bunăstarea oamenilor, la dezvoltarea nationala, la pacea mondială
și la progresul uman.”
Cristian Neagu: ”Ideea de echilibru
socio-economic, a fost răspândită şi aplicată acum două milenii de primul
comunist al Terrei, Iisus Cristos. Fără acest echilibru democratia este
utopică.
Cristina Canepa: "Comuniștii notorii votează
Dancilă. Securiștii notorii votează Iohannis." Parintele Iustin spunea ca
partidele au fost inventate ca sa se certe oamenii intre ei. Uitati cum
sistemul democratic de votare a ajuns sa fie folosit spre a imparti societatea
in (aici, doar trei) categorii care eventual sa se si urasca intre ele:
"comunisti/ securisti/ buni".Un comentariu ce mi-a placut: "Pai
cum ii catalogati pe votantii lui Dancila sau ai altora, asa o putem face si
noi. Generalizarea nu aduce nimic bun. Este democratie si esenta democratiei,
asta este. Sa aleg liber, pe cine consider eu, fara sa fiu etichetat. In
democratie, unii au inteles ca e cazul sa puna si etichete si sa stigmatizeze.
E alegerea lor, dar nu aduce nimic bun".Sa ne amintim de primii care au
adus in Romania democratia (pe tancuri) si care imparteau societatea in
"tovarasi cu origini sanatoase" versus "dusmani ai
poporului".Societatea asta democratica, tare sturlubatica si grabnic
datatoare de etichete...
Dalton Trumbo: ”Democraţia înseamnă că
oamenii pot spune ceea ce vor. Toţi oamenii. Înseamnă că ei pot vota pe cine
vor. Toţi oamenii. Înseamnă că Îl pot adora pe Dumnezeu în orice fel simt ei că
este bine şi acest lucru include deopotrivă creştinii şi evreii şi doctorii
voodoo de asemenea *** ”Democraţia nu este un cadou. Este o responsabilitate.
Dan Amedeo Lăzărescu: “Niciodată masele nu joacă
niciun rol în istorie, după cum trebuie să recunoaștem că nu există societate
democratică.”
Dan Diaconu: "Cum faci să readuci la
viață un mort? Cam la acest mod am putea vorbi despre democrație ca sistem
politic. Să mergem cu puțin timp înainte, să zicem cu 12-13 ani. Scenele
politice ale lumii erau dominate de aceleași partide vechi de când lumea,
figurile politice erau neschimbate, înlocuindu-se previzibil una cu cealaltă
într-un joc absurd, aproape mereu același, care dura de aproape două secole.A
venit o criză economică imensă(cea din 2007-2008) de o amploare atât de mare
încât s-a pus în discuție inclusiv viabilitatea banului. Vă reamintesc că,
pentru rezolvarea acelei imense găuri(rămasă nerezolvată până în prezent),
băncile centrale au acționat perfect sincronizat, coordonate de „mâna
nevăzută”. Și așa s-a trecut peste, fără însă a rezolva problemele, ci doar
peticindu-le la modul absurd și marketând „rejuvenarea” ca soluție.În plan
politic acea criză s-a manifestat profund, în special în țări precum Grecia și
Italia, unde întreaga clasă politică părea a avea soarta lui Ceaușescu. Furia populară
ajunsese la cote atât de înalte încât părea că societatea va fi răsturnată. O
asemenea răsturnare ar fi sunat semnalul de alarmă pentru toți oamenii normali
la cap și sătui de fake-spectacolul reprezentat de așa-zisa democrație.
Regizorii însă erau pregătiți pentru probleme de factura celor de mai sus.Așa
au apărut în scenă „partidele antisistem” făcând ca întreaga retorică împotriva
sistemului în sine să fie canalizată într-o mișcare a sistemului. E ca și cum
oamenii, nemulțumiți de direcția în care merge un tren, ar fi început să
vorbească despre construirea unei căi ferate în altă direcție. Ei bine, aproape
imediat au apărut „inițiatorii revoltați” care, bazându-se pe puternicul vector
de revoltă, au coalizat oamenii împotriva mecanicului trenului. Astfel,
mișcarea s-a transformat dintr-una care ar fi rezolvat eficient problema
pornind de la bază, într-una sfârșită într-o tragicomică încăierare pe ciolan.
Ați văzut aceste elemente în plenitudinea lor: Syriza în Grecia, 5 Stelle în
Italia sau USR la noi. Nici nu-i de mirare că „engine-ul” tuturor falselor
mișcări antisistem e același(anticorupția). Mâna nevăzută în cazul de față este
veșnicul George Soros care, prin mult prea lunga mână a fundațiilor sale, a
proiectat o întreagă păduchelniță de partide stângiste. Pornind de la Sysyza, 5
Stelle, Podemos, etc.Și pentru că am ajuns aici, poate ar fi interesant să
constatați că există o platformă complet internaționalistă, radical-stângistă
în tradiție bolșevică, care se francizează în toate țările utilizând același
limbaj și aceleași resurse. Se numește „Demos”, fiind finanțată - v-ați prins!
- tot de Soros. Și ea tot anti-sistem.După ce partidele antisistem au câștigat
alegerile - fie singure, fie în coaliții - rezultatul nu avea cum să fie decât
unul singur: eșecul. Reîntorcându-ne la exemplul cu trenul, acesta n-are unde
să meargă altundeva decât pe calea ferat ducând în aceeași direcție, indiferent
de cine sa află la conducerea sa.Probabil vă întrebați ce se obține? În
principal totul. Când partidele antisistem dau greș, omul se domolește,
gândindu-se că dacă nici ăia ai lui n-au reușit să schimbe ceva, atunci e clar
că nimeni și nimic nu va schimba ceva. Și așa face loc revenirii vechilor
dinozauri pe scena politică care le propun tinerilor „reconstrucții,
restructurări și o viață mai bună”. Când va veni acea viață mai bună? Cândva,
în viitor! Mereu în viitor. Iar când tinerii, maturizați deplin, se vor trezi,
un alt partid antisistem va veni să le dea aripi - pentru ultima dată în viața
lor - și, după ce va eșua lamentabil, ei, asemeni părinților lor, vor ajunge la
aceeași stranie concluzie: „dacă nici ai mei n-au făcut nimic atunci când au
preluat puterea, atunci e clar că nu se poate face nimic”.Acestea sunt ceea ce
eu numesc „vieți irosite”. Pentru ca întreg spectacolul democrației să
funcționeze, în spate se desfășoară un joc macabru: viețile spectatorilor sunt
inutil irosite, târâte într-o mașină de tocat care lucrează non stop. De ce se
întâmplă asta? Simplu: toți cei cărora li se toacă viețile cer asta deoarece au
pretenția ca altcineva să facă ceea ce ar trebui să facă ei.Rețineți bine
ultima frază pe care am spus-o și raportați-vă la ea pentru a nu îngroșa șirul
și-așa insuportabil de mare al victimelor. Totul merge prost deoarece trăiți cu
falsa pretenție ca altcineva să facă ceea ce ar trebui să faceți voi. De la
cele mai mici detalii precum deplasarea, aprovizionarea,preparatul mâncării,
până la cele mai înalte precum decizia, toate, dar absolut toate, trebuie să le
faceți singuri, fără a aștepta vreun „eliberator”. Pentru că el, pur și simplu
nu există. Propria viață vă aparține în măsura în care componentele ei cele mai
mărunte vă aparțin. E esențial să aveți controlul și, deținându-l, să luați
deciziile fără a aștepta ca alții să facă.În esență, jocul e simplu, de-a
dreptul banal. Îți vezi de tine, de independența ta și cauți oameni la fel de
independenți ca tine. Așa se face o comunitate. Abia după aceea vei înțelege
eroarea istorică pe care-o fac generații întregi atrase cu zăhărelul în monstruoasa
capcană a politicilor prezentului și trecutului. Abia când îți vei găsi
independența, fără să mai depinzi de rotițele intermediare ale sistemului, abia
atunci vei înțelege cu adevărat ce e viața.*** "Degeaba ai libertatea de
exprimare dacă nu te ascultă nimeniȘi pe vremea comuniștilor se organizau
„alegeri libere”. Mai mult, propaganda sistemului spunea că alegerile libere
reprezintă baza societății. Așa că erai chemat periodic să alegi pe cine voiai
tu de pe liste.Aparent treburile erau extrem de bine puse la punct în ceea ce
privește evitarea fraudelor: vot secret, comisie, președinți etc. Teoretic
treburile funcționau ca unse. Practic însă se știa de la Partid care trebuie să
iasă. Și chiar dacă nu se știa, cine ar fi avut curaj să raporteze că „tovarășul”
sau „tovarășa” n-au avut scoruri gigant? Cam nimeni. Pe partea cealaltă, nu
puteai să dai că „tovarășa” are 100% întrucât marea majoritate a oamenilor
probabil scriau măscări pe buletinul de vot. De votat, nici gând s-o voteze.
Astfel încât se făcea un compromis: tovarășul și tovarășa erau aleși cu …
99.99%. Ăia care votaseră împotrivă își spuneau în barbă că ăla a fost votul
lor. Însă, de fapt, nimeni nimeni nu se apuca să numere voturile.Într-o
oarecare măsură cam la fel se petrece și-n zona așa-zis democratică. În
realitate votul este un compromis între factorii de decizie de prin „structuri”
care, la rândul lor, primesc ce și cum de la ocupant – în cazul națiunilor
vasale ca a noastră – sau de la „cei din umbră”. Desigur, treburile nu se mai
fac atât de grosolan ca pe vremea „răposatului și-a odioasei”. Doar toată
prostimea trebuie să creadă povestea cu democrația, să sufere în noaptea
alegerilor și să iasă fericită pe străzi sau, dimpotrivă, să scuipe nervos și
să-și spună că „a fost cât pe ce să fie”.Probabil vă întrebați care-i
mecanismul scos în față pentru a salva aparențele. Cum pot fi justificate toate
ticăloșiile? Ei bine, numele său de cod este „noua unanimitate”. Vechea
unanimitate este cea în care comuniștii defilau cu votul a 99.99% din voturile
oamenilor. Noua unanimitate este mai flexibilă întrucât ea e nevoie să reflecte
tensiunile din societate. Și, pentru a nu exista probleme, această unanimitate
are un procent convenabil tuturor: 60%. De ce este convenabil? Păi, în primul
rând, el le confirmă celor care sunt împotrivă că „opoziția” este solidă. În
fapt nu există opoziție, dar asta-i altă poveste. În afară însă de
„confirmarea” opoziției, ea conferă puterii decise suficientă putere pentru a
efectua orice i se cere. Uitați-vă acum la puterea ilegitimă instalată de către
Plăvan cum joacă sârba pe orice reglementare pe care vor s-o maltrateze. Jocul
celor aproximativ 60% este cumva similar peste tot în lume. L-ați văzut pe la
toate alegerile directe. Plăvanul a fost ales cu 66%, Macron tot la fel. Cumva
regula a fost dărâmată în SUA, anul trecut. Însă, în general, la fel merge
și-acolo. Doar anul trecut am avut o situație excepțională.Ceea ce este
interesant este că, în „democrațiile consolidate”, noua unanimitate se vede cam
la toate nivelurile. Spre exemplu, există primari aleși pe viață cu aproximativ
60% din voturi. Cam peste tot unde se vrea să fie aleasă o persoană, votul se
consfințește cu aproximativ 60%.Diferențele care confirmă regula apar doar la
alegerile colective, acolo unde sunt aleși nu oameni, ci partide. Aici valoarea
noii unanimități este setată pe la 30%, astfel încât partidul care câștigă să
nu poată guverna singur, ci într-o alianță. Regula are logica ei: acolo unde
este implicată prostimea, este nevoie să ai un backup. Și ce alt backup mai bun
poți avea decât menținerea unei stări permanente de incertitudine? Partidul
care a „câștigat” alegerile poate fi înlocuit instantaneu din ecuația puterii
dacă este ceva care nu convine. Studiind atent ceea ce se petrece pe scenele
politice așa-zis democratice veți constata că nu există mari diferențe între
dictatură și „democrație”. Singura chestie pe care-o vedem este o mai mare
libertate de exprimare. Însă degeaba ai libertatea de exprimare dacă nu te
ascultă nimeni. Iată de ce rămânem cu un gust amar constatând că, în timp ce-n
democrație poți vorbi, dar ceilalți sunt surzi, în dictatură toată lumea are
auzul fin, însă toți sunt muți.
Dan Puric: ”Democraţia nu trebuie să fie revanşa
mitocăniei.
Dan Quayle: ”El Salvador e o democraţie, aşa
că nu e de mirare că se aud tot mai multe voci. Totuşi, în convorbirile mele cu
salvadorienii, am auzit una singură.
Democratia Directa: ”Reactiunea: Nici nu ma
intereseaza in mod deosebit diversitatea de dragul diversitatii. De-asta ideea
in sine a "democratiei directe" e o imbecilitate. Oricand numarul
prostilor va fi mai mare si opiniile lor vor relua pe milioane de voci ce le va
dicta o mana de oligarhi, care va controla presa si divertismentul de masa.
Vedem asta deja: manelisti, Tik Tok, asistente TV, fotbalisti, nulitati
politice dar foarte notorii - asta voteaza gloata la orice alegeri. Democrația
directă este un regim politic democratic în care populația
(„suveranul”) exercită puterea în mod direct. Democrația directă mai este
numită, uneori, și "democrație pură". Aplicată doar sectorului
economic, democrația directă este, în mod uzual, numită autogestiune. Democrația
directă apare ca alternativă față de sistemele (democratice) deja existente,
alternativă orientată critic în raport cu, în special, democrația
reprezentativă. Adunarea comunității cantonului of Glarus, din 7 Mai
2006, Elveția. Într-o democrație reprezentativă, oamenii votează pentru
reprezentanți care apoi adoptă inițiative politice. În democrația directă,
oamenii decid asupra politicilor fără niciun intermediar. În funcție de
sistemul particular utilizat, democrația directă ar putea presupune adoptarea
deciziilor executive, utilizarea sortării, adoptarea legilor, alegerea directă
sau revocarea funcționarilor și efectuarea proceselor. Două forme principale de
democrație directă sunt democrația participativă și democrația
deliberativă. Democrațiile semi-directe, în care reprezentanții administrează
guvernarea de zi cu zi cetățenii rămânând suverani, permit trei forme de
acțiune populară: referendum sau plebiscit, inițiativă și revocare.
Primele două forme - referendumuri și inițiative - sunt exemple de legislație
directă. La data de 2019 Începând din 2019, treizeci de țări au permis
organizarea referendumurilor inițiate de populație la nivel național. Un
referendum obligatoriu supune legislația elaborată de elitele politice la un
vot popular obligatoriu. Aceasta este cea mai comună formă de legislație
directă. Un referendum popular împuternicește cetățenii să formuleze o petiție
care solicită legislația existentă la votul cetățenilor. Instituțiile specifică
termenul pentru o petiție validă și numărul de semnături necesare și pot
solicita semnături de la diverse comunități pentru a proteja interesele
minorităților. Această formă de democrație directă acordă publicului votând
un veto asupra legilor adoptate de legislativul ales, spre exemplu în Elveția.Un
referendum inițiat de cetățeni, denumit și inițiativă, împuternicește publicul
larg să propună
guvernului prin petiție măsuri statutare specifice sau
reforme constituționale și, ca și în cazul altor referendumuri, votul poate fi
obligatoriu sau pur și simplu consultativ. Inițiativele pot fi directe sau
indirecte:cu inițiativa directă: o propunere de succes este plasată direct pe
buletinul de vot pentru a fi supus votului - așa cum este exemplificat de
sistemul din California; cu inițiativă indirectă: o propunere de succes este
prezentată mai întâi legislativului pentru examinare; cu toate acestea, dacă nu
se iau măsuri acceptabile după o anumită perioadă de timp, propunerea trece la
votul popular direct. Modificările constituționale din Elveția, Liechtenstein sau Uruguay trec
printr-o astfel de formă de inițiativă indirectă. Un referendum deliberativ
este un referendum care crește deliberarea publică printr-un model
instituțional dedicat. Puterea de revocare oferă publicului puterea de a
elimina funcționarii aleși din funcție înainte de sfârșitul mandatului lor
obișnuit desemnat. Cea mai timpurie democrație directă cunoscută până acum
este democrația ateniană din secolul al V-lea î.Hr., deși nu era o
democrație incluzivă prin faptul că exclude femeile, sclavii și
non-atenienii. Principalele organe ale democrației ateniene au
fost adunarea populară - compusă din cetățeni
bărbați, boulê - compusă din 500 de cetățeni - și instanțele
judecătorești - compuse dintr-un număr masiv de jurați aleși la sorți, fără
judecători. Existau doar aproximativ 30.000 de cetățeni bărbați, dar câteva mii
dintre aceștia erau activi politic în fiecare an și mulți dintre ei destul de
regulat, de ani de zile. Democrația ateniană a fost directă nu numai în sensul
că deciziile au fost luate de oamenii adunați, ci și în sensul că oamenii prin
intermediul adunării, boulê și instanțele de judecată au controlat întregul
proces politic și o proporție mare dintre cetățeni au fost implicați în mod
constant în treburile publice. Majoritatea democrațiilor moderne, fiind
reprezentative, nu directe, nu seamănă cu sistemul atenian. De asemenea,
relevantă pentru istoria democrației directe este istoria Romei antice, în
special a Republicii Romane, care începe în mod tradițional în jurul
anului 509 î.Hr. Roma a afișat multe aspecte ale democrației, atât
directe, cât și indirecte, din era monarhiei romane toate cale spre
prăbușirea Imperiului Roman. Într-adevăr Senatul Roman, format în
primele zile ale orașului, a durat prin regat, republică
și imperiu și chiar a continuat după declinul Romei de vest; iar
structura și reglementările sale continuă să influențeze organele legislative
din întreaga lume. În ceea ce privește democrația directă, antica Republică
Romană avea un sistem de legiferare a cetățenilor, sau formularea cetățenilor
și adoptarea legii, și un veto cetățean al legii adoptate de legiuitor. Mulți
istorici marchează sfârșitul Republicii cu adoptarea unei legi
denumită Lex Titia, 27 noiembrie 43 î.Hr., care a eliminat multe
dispoziții de supraveghere. Legislația cetățenească din epoca modernă are loc
în cantoanele Elveției din secolul al XIII-lea. În 1847 elvețienii au
adăugat „referendumul statutului” la constituția lor națională. În curând au
descoperit că simpla deținere a puterii de veto asupra legilor Parlamentului nu
era suficientă. În 1891 au adăugat „inițiativa de modificare constituțională”.
Politica elvețiană din 1891 a oferit lumii o bază de experiență valoroasă cu
inițiativa de modificare a constituției la nivel național. În ultimii 120
de ani, mai mult peste 240 de inițiative au fost supuse referendumurilor.
Populația s-a dovedit conservatoare, aprobând doar aproximativ 10% din aceste
inițiative; în plus, au optat adesea pentru o versiune a inițiativei rescrisă
de guvern. (A se vedea "Democrația directă în Elveția" de
mai jos.) Democrația directă
modernă apare, de asemenea, în cadrul Crow Nation, un trib nativ american
din Statele Unite ale Americii. Tribul este organizat în jurul unui Consiliu
general format din toți membrii în vârstă cu drept de vot. Consiliul general
are puterea de a crea decizii obligatorii din punct de vedere juridic prin
referendumuri. Consiliul general a fost consacrat pentru prima dată în
Constituția Crow din 1948 și a fost confirmat și reinstalat cu Constituția din
2002.Unele dintre problemele legate de noțiunea conexă de democrație directă
care utilizează Internetul și alte tehnologii de comunicații sunt
tratate în articolul despre e-democrație. Mai concis, conceptul
de guvernare open-source aplică principiile mișcării
software-ului liber guvernanței oamenilor, permițând întregii populații să
participe direct la guvern, cât de mult sau cât de puțin își doresc. Exemple de
democrație directă sunt democrația ateniană (în secolul al
V-lea î.Hr.) și, actual, comunitățile de tip Landsgemeinde (traducere:
comunitate rurală) dinanumite cantoane elvețiene, acestea din urmă
originând din Evul Mediu.De asemenea, opt state constituente
ale SUA întrunesc principalele elemente ale democrației directe.
Aceste state sunt: Arizona, California, Colorado, Michigan, Montana, Nevada,
North Dakota și Oregon. În Atena lui Pericle, a jumătății secolului al
V-lea î.Hr., regimul democratic a luat forma sa definitivă pe care o va păstra
până la pierderea independenței. Instituțiile democratice ale cetății asigurau
drepturi egale pentru cetățenii de drept, singurele cuvinte din limba lor ce le
slujesc la caracterizarea regimului republican sunt isonomia, egalitatea în
fața legii, și isegoria, dreptul egal de a vorbi în adunări. Pritanii
ce alcătuiau senatul, câte cincizeci, din fiecare trib, care ”exercitau pe rând
funcțiile sacre și care deliberau, tot anul, asupra intereselor religioase sau
politice ale orașului”, erau aleși prin tragere la sorți, deși, pentru a putea
exercita funcția, ”fiecare trebuia să treacă o probă și era înlăturat dacă nu
părea îndeajuns de onorabil.” Însă deasupra senatului, și adevăratul
suveran îl constituia adunarea poporului (eklessia), și deși nu avea inițiativă
– adunarea nu putea propune ”proiecte de legi” și nu putea influența decât prin
intermediul altor instituții * ordinea de zi – senatul fiind cel care îi aducea
un proiect de decret spre validare, orice cetățean ce își putea dovedi
cetățenia de drept putea vorbi indiferent de poziția sa socială sau de avere,
putea lua parte la dezbateri și influența prin vot cursul deciziei politice[3];
votul fiind considerat ”una dintre cele mai sfinte surse ale
autorității.” Elemente constitutive ale democrației directe se regăsesc în
majoritatea formelor de guvernare democratice moderne - chiar dacă nu sunt de
ajuns pentru a face din acestea ”democrații pure” - cum ar fi referendumul sau
adunările (assembly, assemblee) locale sau generale; de asemenea, scrutinele
pentru alegerile prezidențiale, precum și pentru demiterea sau suspendarea unui
înalt-demnitar (referendumul pentru suspendarea
președintelui României ce a avut loc la data de 19
mai 2007 constituind un bun exemplu).Statele actuale au milioane de
locuitori, de aceea adunarea de fiecare dată a tuturor cetățenilor pentru
dezbateri și hotărâri asupra diverselor probleme actuale privind întreaga
societate, așa cum ar cere-o democrație directă, este greu de practicat.
Totuși, pătrunderea Internetului mai în toate domeniile vieții
prezintă o premisă bună pentru democrațiile directe. Pe data de 26 noiembrie
2015 a fost înregistrat oficial Partidul "Democratie Directa
Romania", primul partid politic românesc cu platforma specifică promovării
acestui tip de sistem.
Doina Popescu: ”DEMOCRAŢIE - Regim în care fiecare
are dreptul să susţină că e sub dictatură. DEMOCRAT - Prea sărac pentru a fi
capitalist şi prea bogat pentru a fi comunist.
Dorin Farca: "Importanța democrației este
determinată de cât de importanta este pentru fiecare diferenta dintre a fi un
sclav sau o ființă umană. Dacă vrei să fii „sclav” ... atunci alegerea ta este
„sistemul reprezentativ”. Acest „sistem” nu poate fi numit „democrație
reprezentativă”, pentru ca nu are nimic în comun cu democrația… deci… numele
corect pentru forma noastră de guvernare de astăzi ar trebui să fie „sistem
reprezentativ”.„Sistemul reprezentativ” este mai degraba o monarhie
electiva"*** "Pentru a "apara" ceva.... trebuie sa ai acel
"ceva". Astazi nu exista democratie. Elvetia se apropie un pic dar
mai e cale lunga pana a fi cu adevarat o democratie. In unele tari exista
elemente ale democratiei dar ele sunt anulate de dictatura de la nivel central
(federal). Asa ca... "apararea democratiei" de catre un stat in care
nu exista democratie nu este decat o lozinca propagandistica menita sa acopere
o serie de lucruri rele, intre care tot felul de razboaie (militare sau economice)
care sa duca la o dictatura globala... sau... mai degraba... care sa o
intareasca. Pentru ca... se pare ca deja exista o dictatura la nivel
global." *** ”Unii au impresia ca social-democratia ar fi socialism.De
fapt... nu ca nu e socialism... nu e nici macar de stanga.In fapt...
"social-democratia" e un "liberalism" (neolibaralism, azi)
mascat si mai perfid. Ideologic, aproape ca nu exista diferenta intre ele.Daca
in neoliberalism totul e privat pe fata si statul are in general doar rolul de
bodyguard a stapanilor, folosind banul public pentru trupele de represiune si
supraveghere... in social-democratie... statul taxeaza mai mult cetatenii
pentru a sponsoriza diverse firme private.Sigur, pentru omul de rand... pentru
o vreme... social-democratia pare mai buna. Pentru ca... sifonarea banilor
publici se face sub pretextul oferirii unor servicii publice asa zis
"gratuite" (sanatate, educatie, centre de plasament, etc).Dar in
final... atunci cand ii pica masca si nu mai tine vrajeala, social-democratia
devine, poate deveni instant neoliberalism. PS.Sa nu uitam faptul ca...
indiferent ca sunt social-democrati sau liberali... ei ajung in functii pusi de
aceleasi entitati. Corporatii si banci.Democrație socială sau social-democrația
este o doctrină politică care s-a lansat spre sfârșitul secolului XIX. Inițial,
suportul pentru democrație socială a venit de la marxiști și primele partide
social-democrate au inclus socialiști revoluționari (Rosa Luxemburg, Karl
Liebknecht, Clara Zetkin și Vladimir Ilici Lenin), precum și socialiști
moderați (Eduard Bernstein și Karl Kautsky). După Al Doilea Război Mondial și
Revoluția Rusă din 1917, democrația socială a fost asociată, în exclusivitate,
cu o formă de socialism moderată și nerevoluționară, diferită de alte doctrine
de stânga, precum comunismul.Social-democrația modernă pune accent pe o reformă
legislativă treptată a sistemului capitalist, cu țelul de a face acest sistem
mai echitabil și uman. Doctrina social-democrată este astăzi răspândită în
lume, fiind în multe țări, mai ales în Europa, cea mai puternică forță de
stânga.În general, social-democrații susțin:O economie de piață socială
(economie mixtă), cu prevederi legale pentru protejarea muncitorilor,
consumatorilor și întreprinzătorilor mici;Un sistem extensiv și complex de
protecție socială, pentru a contracara efectele sărăciei și pentru a proteja pe
cei care nu pot să lucreze într-un sistem de piață liberă (adică, șomerii și
pensionarii);Un nivel de impozitare relativ ridicat, mai ales impozitare
progresivă, pentru a redistribui venitul într-o societateUn sistem de
învățământ și sănătate oferit de guvern (public), finanțat din taxe;Condiții
minime garantate prin lege pentru muncitori (salariu minim, protecție împotriva
concedierii abuzive, etc.);Protecția mediului (deși multe partide social-democrate
nu pun accent pe politici ecologiste);Multiculturalism, drepturile
minorităților și o politică relativ deschisă față de migrație;O politică
socială seculară și progresivă. Majoritatea partidelor social-democrate susțin
căsătoria între persoane de același sex, avortul și politicile liberale privind
drogurile recreaționale;O politică externă care promovează democrația,
protecția drepturilor omului și, unde este posibil, multilateralismul.
Dorin Mario: ”Cuvântul ăsta, democrație, a căzut
în derizoriu și pentru că mai toți îl folosesc pentru a desemna un anume
disconfort personal, asemeni vremii.De cate ori cineva e supărat pe ceva...
gata... Nu avem democrație.De fapt, doar faptul că te plângi aiurea pe la
colțuri in loc sa poți face efectiv ceva pentru a remedia problema denota lipsa
democrației.Lipsa democrației nu constă în faptul că sunt probleme.Lipsa
democrației consta în faptul că tu, un simplu pălmaș, nu poți face nimic in
privința remedierii lor.Faptul că te poți plânge de diverse probleme nu
înseamnă democrați.Plangerile astea fără sfârșit nu sunt decât niște supape de
refulare ce se deschid din când în când chiar cu acordul stăpânilor, a celor ce
provoacă problemele.Intr o democrație, a te plânge e lipsit de sens. Intr o
democrație, cauți pe alții ce au aceiași problema și supui la vot soluția
pentru remedierea ei.
Doru Gheorghiade: ”Avem un simulacru, o tentativa
de democratie in Romania.”
Dwight Eisenhower: ”O armată este complet
democratică atunci când un locotenent se aşteaptă ca unul din recruţii săi să-i
devină şeful său de birou.
E. B. White: "Democrația este bănuiala
periodică potrivit căreia mai mult de jumătate din oameni au mai multă dreptate
decât ceilalți din acea vreme."
E. M. Forster: "Două urale pentru democrație.
În primul rând, pentru că admite varietatea, și, în al doilea rând, pentru că
permite critica."
Edgar Lee Masters: ”În ce priveşte
democraţia, cred că voi, Concetăţenii mei, sunteţi de acord că eu, care am
moştenit mari averi, fiind născut într-un palat, am fost al doilea după nimeni,
din Spoon River, in devoţiunea mea pentru cauza Libertăţii.
Edward Bellamy: "Principiul primar al
democrației este valoarea și demnitatea individului."
Edward Bernays: ”Democrația este administrată de
către minoritatea inteligentă care știe cum să înregimenteze și să ghideze
masele ”
Edward Murrow: ”O natiune de oi va creste un
guvern de lupi.
Emerson Fosdick: ”Democrația se bazează pe
convingerea că există posibilități extraordinare în oamenii obișnuiți.
Emil Cioran: ”Orice democrat e un tiran de
operetă.
Eugen Simion: ”Democraţia este unitate în
diversitate; trebuie să se audă mai multe voci.
Florian Saioc: ”De când cu democraţia,/ De
când cu privatizarea/ Unii au ales hoţia/ Alţii guvernarea.
Franklin D Roosevelt: ”Insuccesele finale ale
dictaturii costa umanitatea mult mai mult decat insuccesele temporare ale
democratiei.*** "Democrația nu poate reuși până când cei care își exprimă
votul nu sunt pregătiți să aleagă înțelept. De aceea, autentică armă de apărare
a democrației este educația." *** "Să nu uităm niciodată că guvernul
suntem noi înșine și nu o putere străină de interesele țării noastre. Regulile
fundamentale ale democrației noastre nu sunt dictate de un președinte,
senatori, parlamentari și oficiali gevernamentali, ci de cei care votează în
această țară." *** ”Libertatea unei democratii nu este sigura daca oamenii
tolereaza cresterea puterii private pana la un punct in care aceasta devine mai
puternica decat statul democratic insusi. Aceasta in esenta sa si fascismul:
proprietatea asupra guvernului in mainile unui individ, a unui grup sau a
oricarei puteri private de control.
G. K. Chesterton: ”Democratia presupune guvernarea
celor needucati in vreme ce aristocratia impune guvernarea celor prost
educati.
Gabriel Petru Baetan: ”Democraţia noastră este
fiica vitregă a democraţiei lor.***În comunism cultul personalităţii. În
democraţie cultul nulităţii.***Democraţia originală e polisemantică. O
interpretează fiecare în funcţie de propriul său interes.
George Bernard Shaw: "Democrația este un
mecanism care ne asigură că vom fi guvernați nu mai bine decât merităm."
*** "Democrația substituie alegerea unor numeroși incompetenți cu numirea
in functie a câtorva corupți." *** ”Arta guvernării este organizarea
idolatriei. Birocraţia constă din funcţionari, aristocraţia din idoli,
democraţia din idolatri. Populaţia nu poate înţelege birocraţia, ea poate doar
adora idolii naţionali.
George Budoi: ”În democraţie, majoritatea
hotărăşte, iar minoritatea se supune. Aceasta este o condiţie necesară, dar nu
şi suficientă pentru a fi democraţie, este doar unul dintre principiile
democraţiei, dar nu singurul. ***Democraţia înseamnă puterea votului celor
mulţi, dar nu a votului cumpărat de la plebe cu găini, găleţi şi pungi cu
mălai, iar în Parlament cumpărat cu locuri în parlament la următoarele alegeri,
cu scăparea de puşcărie a parlamentarilor corupţi. ***Când într-o haită, dragii
mei,/ Lupii se sfâşie-ntre ei/ Pentru supremaţie,/ Spun: E democraţie...***Din
antichitate şi până astăzi n-a existat nicio dictatură care să nu pretindă că e
democraţie curată.*** Democraţia este sistemul prin care oile îşi aleg lupii
care se vor îmbrăca cu blana lor.***Ca să înşele oile, lupul s-a îmbrăcat în
piele de oaie, iar PSD-ul şi-a pus cuvântul democrat în denumirea
lui.***Democraţia este în pericol şi Democraţia este un pericol. Doar un
cuvinţel deosebeşte aceste două propoziţii, unul mic, de doar 2 litere, dar
câtă diferenţă crează!...***E-a ţării cea mai gravă boală,/ E ciuma roşie,
mortală,/ Maestru-n cultivarea urii,/ În promovarea imposturii,/ În arta
malversaţiunii/ Şi-n dezbinarea naţiunii./ În nume doar e democrat,/ În fapt e
un tiran turbat.*** Democraţia este forma de organizare a unei societăţi prin
care mediocritatea, majoritară, impune ca societatea să fie condusă de oameni
mediocri.***Câţiva căţei o jalbă au depus,/ La şeful lor cel mai de sus./ Fără
să stea pe gânduri dus, /Acesta astfel le-a răspuns:/ Democraţia, dragii mei,/
Nu e pentru căţei!...***PCR s-a deghizat În Socíal Democrat; Nu mă-ncearcă azi
uimirea: Oricât ar nega, Şi-a schimbat el denumirea, Dar năravul - ba!
George Friedman: ”Nici NATO, nici UE nu vor avea
grija de Romania, trebuie sa aiba grija de ea singura. Timpul trece pentru
Europa, iar problemele in loc sa se rezolve, se vor acutiza, mai ales in ce
priveste somajul. Problema este ca s-au creat anumite sperante, mai ales pentru
clasa de mijloc, iar acest lucru a disparut. Specialistii serviciilor secrete
spun ca mai eficient de distrus o tara este faptul de a-i infiltra guvernul cu
zeci de neispraviti sau nespecialisti – vor lua deciziile cele mai aberante
automanipulandu-se prin prostie.
George Orwell: ”Un popor care alege corupti,
impostori, hoti si tradatori, nu este o victima, ci un complice.
George Petrovai: ”Principiul de bază al
democraţiei: Unii fac şi alţii trag;” A da ţine de conştiinţă şi educaţie, a
lua ţine de instinct social şi neomenia democraţiei.***Democraţia nu-i face pe
oameni mai corecţi şi mai cinstiţi, ci-i învaţă cum să scape cu faţa curată din
năvodul salubrizării sociale.
Gerd Wollschon: ”Democrație: o noțiune care apare
din când în când în timpul alegerilor
Gheorghe Piperea: ”Mă uit la ce se întâmplă
în Occident cu așa-zisa dreaptă - e din ce in ce mai abulică, beată de puterea
banilor și de controlul populației, oarbă la pauperizarea clasei de mijloc prin
îndatorare pe viață și prin scăderea programată a puterii de cumpărare a
banilor și la radicalizarea stângii.Cam același lucru și la noi, că de aia e
globalizare.Nimeni nu pare să priceapă și să perceapă că, atunci când copiii
omului de rând nu vor mai avea ce mânca, nu vor mai avea acces la educație
pentru că e deja prea scumpă și nu vor mai putea fi tratați de boli pentru că
sistemul devine prea exclusivist, o sa iasă pe stradă și o să dea în cap la
întâmplare sau la gramadă.Iar de această furie trebuie sa ne temem mai întâi
noi, ceilalți oameni obișnuiți, cei care nu suntem “asigurați” nici de
securitatea interna, nici de establishmentul globalist.Întrucât societatea este
din ce în ce mai anarhică, iar numărul sociopaților, al devianților și al
psihopaților crește în ritm amețitor (în tandem cu interesul bolnav al
mass-media pentru detaliile fărădelegilor și ale păcatelor lor sinistre),
sentimentul insecurității sociale explodează. Ceea ce este, efectiv, o
invitație adresată salvatorilor mesianici, care nu vor întârzia să apară și să
distrugă din nou democrația.Nu veți întâlni astfel de discuții în campania
electorală care vine. Dimpotrivă, veți fi obligați să consumați aceași ciorbă
reîncălzită a “luptei” contra corupției.*** În cele din urmă, toate
democrațiile mor - de regulă, prin sinucidere. Rar se întâmplă ca democrația să
fie înlocuită cu tirania prin lovituri de stat militare. Marile democrații,
cele consolidate, își dau obștescul sfârșit pas cu pas, gradual, fiind
subminate de președinți aleși ori de premieri desemnați (aparent) democratic,
adică prin ingerarea voluntară a otrăvii sau prin inocularea entuziastă a
agentului patogen.Priviți, în această cheie, ce se întâmplă în Australia,
Canada, UK, SUA și, nenorocire!, în UE și la noi, în România.E plină lumea de
salvatori și e oarbă lumea la fenomenele economice și sociale care anunță
dezastrul totalitar:- stagflația (scădere economică abruptă, dublată de
inflație galopantă),- scăderea voluntară, birocratică, a puterii de cumpărare a
banilor,- sărăcirea clasei de mijloc și îmbogățirea amețitoare a celor puțini
și privilegiați (prin câștiguri aberante la bursă și prin acumularea de resurse
și de active imobiliare),- segregarea și antagonizarea claselor sociale pe
criterii sanitare,- culpabilizarea tuturor, cu excepția salvatorilor și a
“eroilor din linia întâi” și, cel mai grav,- înghețarea pe termen indefinit, la
cererea publicului înfricoșat și cumpărător de “siguranță” și de “sănătate”, a
aproape tuturor drepturilor și libertăților fundamentale.De aceea, lupta pentru
drepturi și libertăți este unicul antidot care ne-a rămas contra infecției cu
virusul sinuciderii democratice, singura injecție cu adrenalina necesară
trezirii din această hipnoză criminal indusă maselor.Hai Liberare! *** ”Democrația
reprezentativă are în centrul să două idei bune: (i) reprezentanții sunt aleși
din când în când; (ii) aleșii sunt responsabili politic (pot fi rejectați la
alegeri), moral (pot fi supuși blamului public și forțați să demisioneze) sau
juridic. Mai bine zis, avea cândva. Azi, democrația reprezentativă a devenit non-reprezentativă.
Și este complet ne-participativă și non-incluzivă. Aleșii sunt, de fapt,
desemnați direct de corporatocrație și de ONG-urile create de aceasta, entități
care impun și judecătorii, de altfel. Pe listele de partid rar pătrund persoane
cu merite și cu trecut profesional sau academic clar și transparent, iar
independenții sunt în mod ostentativ dezavantajați, ca și când li s-ar da de
înțeles, în mod disuasiv, că politica e pentru captivi, iar nu pentru oameni
liberi și nesupuși. Pe de altă parte, deși politicienii pot fi schimbați,
politicile nu se schimbă, întrucât centrul de putere “competent” să le facă
este în altă parte, iar nu la popor, și este ne-schimbabil. Statul adânc nu e
pentru mireni, ci pentru servicii secrete, lideri școliți la Davos ai
corporațiilor, ONG ale corporațiilor, tehnocrați, “experți”, influenceri și
rețele de (de)socializare. Deasupra tuturor se situează elitele auto-mandatate
ale păpușarilor, care spionează și controlează toată piramida de dedesubt. Nici
responsabilitatea nu mai e ce a fost. În afară de imunitățile politicienilor,
care se înmulțesc ca agenții patogeni de cultură, alte imunități, mai
“speciale” și mai iritante, se coc pentru serviciile secrete, precum și pentru
industriașii din domeniul agro-alimentar și farmaceutic. Liderii corporațiilor
digitale sunt, oricum, imuni la răspunderile obișnuite ale omului de rând,
pentru ei contând doar corectitudinea politică și “valorile” comunității, tot
de ei scrise. În fine, liderii corporațiilor de armament sunt imuni câtă vreme
pot asigura perpetuarea imperialismului economic, juridic și cultural al
jandarmului planetar și dividende cinic culese de giga-fonduri și de fonduri de
pensii, în dauna oamenilor și a Națiunilor. Ei toți practică outsourcingul,
pasare responsabilității și a necesității de a se murdări pe mâini. Lasă asta
pe seama forței de muncă a chinezilor sau a țărilor sărace și pe seama
mercenarilor ori a țărilor - tampon (azi, ucrainienii, mâine, cine știe…). Este
evident că acest sistem, care eșuează din ce în ce mai des în totalitarism,
trebuie schimbat cu democrația participativă sau directă.
Gheorghe Trifan: "Democratia valida poate
exista numai si nu mai cand alegatorii au suficienta educatie!"
Gilbert Chesterton: ”Nu este posibil să faci o
revoluţie şi cu aceasta să pui bazele unei democraţii. Trebuie să ai o
democraţie ca să poţi face o revoluţie.
Giorgio Armani: ”Blugii reprezintă democraţia în
modă.
Gore Vidal: "Democrația se presupune că îți
dă simțământul alegerii, asemeni aspirinei X sau aspirinei Y. Însă amandoua nu
sunt decât aspirine." *** "Aparent, democrația este un loc unde se
țin numeroase alegeri cu un mare cost, fără motive și fără candidați
interschimbabili."
Grover Cleveland: ”Nava Democratiei, care a
rezistat tuturor furtunilor, se poate scufunda prin revolta celor de la bord.
Gustave Falubert: ”Visul democratiei este cel de
a-i creste pe proletari pana la nivelul de stupiditate pe care il au acum
burghezii. *** ”Cum nu as fi sclav, asa n-as fi stapan. Intregul vis al
democratiei este sa ridice proletariatul la nivelul de prostie atins de
burghezie.
H. L. Mencken: "Democrația este, de asemeni,
o formă de religie. E venerarea șacalilor de către dobitoci." *** "Vindecarea
de răurile democrației este mai multă democrație." *** ”Democratia este
teoria potrivit careia oamenii comuni ar sti ce anume isi doresc si ar merita
sa primeasca acel lucru din plin. – ***Medicamentul pentru toate relele
democratiei este si mai multa democratie. ***In cadrul democratiei, una din
parti isi devota intreaga sa energie doar pentru a demonstra ca opozitia sa nu
este apta pentru a conduce – ambele parti reusesc acest lucru de fiecare data
si ambele parti au dreptate.
Harry Emerson Fosdick: "Democrația se bazează
pe convingerea că există valori extraordinare în oamenii obișnuiți.
Harry Sinclair Lewis: ”Privind lucrurile in
ansamblu, cu cateva exceptii scandaloase, democratia a dat muncitorului de rand
mai multa demnitate decat a avut el vreodata.
Hary Emerson Fosdick: ”Democratia se bazeaza pe
credinta ca exista posibilitati extraordinare in randul oamenilor ordinari. –
Heinrich Heine: ”N-am vorbit niciodată despre
evrei cu respectul care li se cuvine, şi asta din cauza temperamentului meu
elen... Acum văd că grecii n-au fost decât nişte adolescenţi frumoşi, în timp
ce evreii au fost tot timpul bărbaţi puternici.
Henri-Frederic Amiel: ”Oamenii obişnuiţi vor fi
întotdeauna sub media societăţii. Democraţia îngăduie celor incapabili să ia
deciziile cele mai importante. Conceptul de egalitate le va permite inculţilor
să rămână inculţi, proştilor să rămână proşti, delicvenţilor să ramana
delicventi.”
Henrik Ibsen: "Majoritatea nu are niciodată
dreptate. Niciodată, vă spun eu! Este una din acele minciuni din societate care
nu ne eliberează, și un om inteligent nu se poate opri să nu se revolte. Cine
sunt oamenii care reprezintă cea mai mare proporție a populației? Cei
inteligenți ori cei proști? Cred că ne putem pune de acord că sunt cei proști.
Indiferent unde se îndreaptă această lume, proștii formează o majoritate
copleșitoare."
Henry Ford: ”Democraţia, al cărei partizan sunt,
este cea care dă tuturor aceleaşi şanse de reuşită, iar fiecăruia în funcţie de
capacitatea sa.
Henry Louis Mencken: "Democrația este arta și
știința de a conduce circul din cușca unei maimuțe." *** "Democrația
este credința patetică în înțelepciunea colectivă a ignoranței
individuale."
Henry Louis Mencken: ”Democratia este arta si
stiinta de a conduce circul din cusca maimutei.***Democratia este o credinta
patetica in intelepciunea colectiva a prostiei individuale. *** Democratia este
teoria conform careia oamenii obisnuiti stiu ce vor si merita sa aiba la bine
si la rau. *** Democratia si arta si stiinta de a face circ sa functioneze din
cusca maimutelor.*** Democratia, si ea, este o religie. Este venerarea
sacalilor de catre magari.
Herbert Hoover: ”Este un paradox ca fiecare
dictator a ajuns la putere pe scara libertatii de exprimare. Imediat dupa
venirea la putere, fiecare dictator a suprimat toata libertatea de exprimare,
cu exceptia propriei sale.
Howard Zinn: ”A protesta dincolo de lege nu este o
abatere de la democratie; si absolut esentiala pentru aceasta.
Hubert Humphrey: "Nu este indeajuns doar să
aperi democrația. A o apăra poate însemna să o pierzi; ca să o întărești
trebuie să o extinzi. Democrația nu este o proprietate; este o idee."
Iliescu Dan: ”DEMOCRAȚIA DIRECTĂ=PUTEREA
POPORULUI nu are absolut nimic comun cu ”democrația participativă” atât de
aclamată de unele persoane care poleiesc cuvântul DEMOCRAȚIE cu fel de fel de
invenții, doar, doar se vor mai găsi niscai novici care să pună botul la noua
găselniță denumită ”democrație participativă” prin care să perpetueze actualul
sistem al ”reprezentanților”.- Comparativ cu așa-zisa ”democrația
participativă”, DEMOCRAȚIA DIRECTĂ=PUTEREA POPORULUI are ca principiu
fundamental-imperativ REFRENDUMUL inițiat de un anumit număr de cetățeni care
nemulțumiți de prestația unui slujbaș din instituțiile statului, pot propune
demiterea acestuia, sau nemulțumiți de efectul unei legi, pot propune doar
modificarea unor articole din respectiva lege și/sau abrogarea respectivei
legi, de asemenea pot propune proiecte de lege sau modificarea unor articole
din constituție care după redactarea lor de către Consiliul Legislativ în
spiritul Democrației Directe (D.D) se supun votului exprimat de voința majoritară
a națiunii.- Ori, față de aceste precizări, ”Proiectul Romania Suveranilor
Creatori de BUNASTARE” poate fi consderat o propunere care trebuie susținută
prin semnătură de un anumit număr de cetățeni ce urmează apoi a fi analizată și
redactată în spiritul D.D., după care aceasta este supusă votului cetățenilor
în cadrul referendumului.
Ion Cristofor: ”Dacă noi organizăm totul, dacă
ştim cu precizie cine va câştiga, de ce să nu avem alegeri libere şi
democratice?***Unei democraţii aflată sub dictatura proştilor îi prefer o
dictatură a oamenilor luminaţi.*** Un bun exemplu pentru democraţie: între Isus
şi Barabas, gloata îl va alege, mereu şi mereu, pe cel din urmă. *** O fi presa
"câinele de pază al democraţiei", dar ce te faci dacă turma de oi a
fost vândută de mult?***Democraţia înseamnă şi permisiunea de a vota pe cel mai
prost şi mai ticălos dintre candidaţi.***A impune democraţia unor popoare cu
forţa, ignorându-le tradiţiile milenare şi credinţa, e ca şi cum ai obliga un
ţăran să meargă la coasă cu frac şi joben. *** Democraţia înseamnă şi
permisiunea de a vota pe cel mai prost şi mai ticălos dintre candidaţi.
Ion I. C. Bratianu: ”Adevărata democraţie înseamnă
cârmuirea poporului prin sine însuşi. Orice democraţie, îşi află, desigur, în
fruntaşii săi o călăuză binefăcătoare, dar tot reazimul şi toată nădejdea nu
poate s-o aibă decât în propria-i înţelepciune.”
Ion Luca Caragiale: ”Moftangiul este eminamente
român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu. Născut dintr-o
familie săracă dar onestă, el este fiul operelor sale, şi, deşi democrat prin
naştere, el face parte din aristocraţia inteligenţii, a...****De zece ani şi
mai bine, presa românească se bucură de o libertate aproape, ca să nu zicem cu
totul nemărginită — stare binecuvântată, ce poate încă n-o visează cel mai
democrat dintre democraţii Apusului. Nu aci este locul să judecăm dacă aceasta...
Ionut Tincuta Ionita: ”Ce face democrația asta din
voi . Va da dreptul să scoateți prostia la suprafață. Trist dar adevărat!!
James Bovard: ”Democratia trebuie sa fie mai mult
de doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manance la cina.
James Fenimore Cooper: "Tendința
democrațiilor este, din toate perspectivele, una către mediocritate." ***
”Principalul avantaj al democratiei este o elevatie generala a caracterului
oamenilor.
James Russell Lowell: "Democrația dă fiecărui
om dreptul de a fi propriul său opresor."
Jean Baudrillard: "Democrația este menopauza
societății occidentale, marele declin al corpului social. Fascismul este patima
sa senzuală a vârstei mijlocii."
Jeff Melvoin: ”Ideea de alegeri este mult mai
interesanta decat alegerile in sine. Actul votului este prin sine insusi un
moment definitoriu.
John Adams: "Democraţia... atât timp cât
durează este mai sângeroasă decât atât aristocraţia cât şi monarhia. Ţine
minte, o democraţie nu durează mult niciodată. În curând se iroseşte, se
epuizează şi se omoară singură.
John Fitzgerald Kennedy: ”Democraţia şi
apărarea nu se pot substitui una alteia. În cazul în care una dintre ele rămâne
singură, ea va eşua. *** Libertatea are multe dificultati, iar democratia nu
este perfecta. Dar nu a trebuit niciodata sa ridicam un zid pentru a-i tine pe
oamenii nostri sau pentru a-i impiedica sa ne paraseasca.
John Fowles: ”Cea mai atroce dintre guvernările
umane: democraţia, care este sinonimă cu anarhia.
John Kenneth Galbraith: "Când oamenii
își pun voturile în urnă, ei sunt, de fapt, inoculați cu simțământul că își
aduc guvernarea de partea lor. Apoi, acceptă, într-o oarecare măsură, că
erorile lor sunt ale lor, că aberațiile lor sunt ale lor și, după aceea, se
revoltă împotriva lor."
John Patrick: ”Democraţia este un sistem de
autodeterminare. Este dreptul de a face alegerea greşită.
John Simon: "Democrația încurajează
majoritatea să decidă lucruri despre care majoritatea este ignorantă."
Jorge Luis Borges: ”Democraţia: o superstiţie larg
răspândită, un abuz al statisticii.
Joseph Goebbels: ”Unul dintre cele mai ridicole
aspecte ale democratiei va ramane intotdeauna faptul ca ea insasi le-a oferit
dusmanilor sai muritori mijloacele prin care sa o distruga.
Joseph Schumpeter: "Democrația este o metodă
politică, ca să spun așa, un anumit tip de aranjament social pentru a se ajunge
la decizii politice (legislative și administrative) în care individul
dobândeşte puterea de a decide prin intermediul unei competiţii pentru voturi” și,
de aceea, incapabil să ajungă la o finalitate prin el însuși."
Karl Kraus: "Democrația înseamnă
oportunitatea oricui de a fi sclavul tuturor."
Karl Marx: Democratia e drumul catre socialism.
Konrad Adenauer: ”Democrația este mai mult decât o
formă parlamentară de guvernare, este o viziune asupra lumii înrădăcinată în
percepția asupra demnității, valorii și drepturilor inalienabile ale fiecărei
ființe umane.
K. V.: "Iluzia democrației. Printre alte
rădăcini ale răului social, două se detașează cu precădere, exact în această
ordine: nepăsarea și frica! Dacă răul manifestat prin acțiunea unor factori
negativi nevindecabili este de neînvins, el mai este potențat, în cea mai mare
parte și de nepăsarea părții încă neinfestate cu rău a societății. Nepăsarea,
adică lipsa de implicare și compasiune oferă răului spațiu de manevră.
Nepăsarea este încă și mai rea decât simpla acceptare resemnată a răului,
acceptare care poate veni, e drept, din frică. Niciun dictator nu s-a impus de
la sine, fără complicitatea acestor doi factori fundamentali în diseminarea
răului social.Societățile omenești și-au creat, de-a lungul timpului, diverse
organisme de asanare a răului : justiția, sistemul penal, educația,
compensațiile sociale acordate celor aflați într-o stare de neputință (boală,
batrânețe, incapacitate, dependență etc.). Toate acestea funcționează numai
dacă nu sunt confiscate de vectorii răului.Niciun dictator nu a venit la putere
în condiții de bine social. Pe fondul oricărei crize, fie ea financiară sau
alimentară (adesea, sunt complementare, dar nu în mod obligatoriu) vectorii
răului social au profitat din plin, instalându-se, prin complicitatea
non-voluntară a nepăsării și fricii, la cârma societății. Un exemplu în acest
sens este ascensiunea fulminantă la putere a lui Hitler, intr-o Germanie
dominată de criză și de spectrul foamei. Sub masca unor precepte generale
pozitive (din punct de vedere semantic, cel puțin!) „national”, adica patriotic
si „socialist”, adică in beneficiul celor defavorizați, fascismul a captat
bunăvoința sau măcar neimplicarea indiferentă a unor largi pături sociale, după
care a trecut, aproape imediat și brutal la instaurarea fricii prin represiune
sângeroasă. Inutil să mai parcurgem acum, explicativ, în detaliu,
etapele.Europa are destule exemple în care dictaturile au accesat puterea
treptat, iar toate cazurile denotă aceeași complicitate a nepăsării și
fricii.Istoria ne arată clar că nu există și nici nu poate exista, din motive
care tin de genomul uman, societăți cu adevărat drepte, în care justiția
socială să funcționeze impecabil. Comunismul și-a demonstrat deja incapacitatea
aproape totală de a instaura, așa cum pretindea, dreptatea (ba, chiar,
egalitatea!) socială. Pretențiile de democrație ale comunismului sunt dezavuate
de instalarea, aproape imediat după preluarea puterii, a unei oligarhii de
partid, care numai democratie nu presupunea! De altfel, semantica acestui
cuvânt îi denotă slăbiciunea: demos – popor si kratos, putere, așadar, puterea
poporului, un adevărat non-sens social. Puterea poporului reprezintă o noțiune
cu desăvârșire abstractă, o abilă mistificare, deoarece existența ei ar
presupune co-intenționalitate, comuniune de interese, măcar la nivel teoretic.
Mulțimea, însă, alcătuită din indivizi, fiecare cu datul său personal, cu
interesele sale, cu pasiuni și patimi extrem de individuale și individualiste,
nu poate prezenta un nivel atât de ridicat de coeziune. Din acest motiv au apărut
partidele, care, cel puțin la nivel declarativ, ar susține interesele sociale
ale membrilor cotizanți. Toate ar fi bune și frumoase dacă n-ar fi necesară o
ierarhie de partid, o stratificare a nivelurilor de putere, partidele copiind,
aproape mimetic, arhitectura structurală a societății umane în general. Așadar
vom avea lideri, în realitate stăpâni ai partidului, care își vor putea, în
contextul nepăsării sau a fricii instituite de ceea ce se numeste disciplina de
partid, impune punctul de vedere și chiar voința, devenind un fel de mici
tirani, inșidictatoriali în bătătura respectivului partid. Că este așa, că nu
contează, pentru cei ajunși pe o oarecare treaptă de putere într-un partid
oarecare, nici doctrina si nici interesele sacre ale votantilor sau membrilor,
o demonstreaza pe deplin fenomenul traseismului politic. Pentru traseiști
funcționează abitir dictonul latinesc „ubi bene, ibi patria”. Acolo unde
interesele mele pot fi fructificate din plin, acolo îmi este locul, parcă spune
traseistul politic, în disprețul moralei, logicii și al bunului simt. Dacă a fi
om politic înseamnă în zilele noastre versatilitatea opiniilor, ca să nu-i
spunem, pe șleau, neseriozitate, dacă a fi politician înseamnă să minți cum
respiri, să negi cu seninătate propriile afirmații, a fi traseist politic
înseamnă suma disprețului față de tot ce înseamnă doctrina de partid,
loialitate, bună credință sau morală, considerate de traseist a fi simple
prostii inutile.Am asistat, în cei aproape treizeci și ceva de ani de „democrație”
post- ”revoluționară” la un fenomen uluitor: ori de câte ori s-a înființat, de
către inși mânați, poate, de bună credință, un partid nou, acesta a sfârșit,
invariabil, prin a fi foarte repede confiscat de o gașcă de profitori venali,
impudici, aroganți, suficienți dar tupeisti, adesea analfabeți funcțional, dar
cu ambiții „nobiliare” nejustificate nici măcar prin minime realizări, în orice
domeniu.Așadar, societatea oamenilor are nevoie din plin de curaj, asumare,
implicare și compasiune, frica și nepăsarea celor numiți în mod generic și
neinspirat „popor” fiind principalele trepte pe care neaveniți de diverse
categorii și din diverse partide acced la funcții pe care nu le merită, pe care
nu le respectă dar din care își trag seva indecentei lor bunăstări, adesea
sfidând cu impardonabilă obrăznicie legi, norme morale sau mult hulitul,
astăzi, bun simt.
Kurt Vogel Russell: ”Traim intr-o societate
democratica? Este datoria noastra sa ne intrebam.
Laurence J. Peter: "Democrația înseamnă
procesul prin care poporul are libertatea să aleagă în fruntea țării pe un om
pe care-l îl vor învinovăți mai apoi."
Lech Walesa: ”Democratia care nu ofera paine, nu
este democratie"
Leonard Chesca: ”Gândește !Oamenii inteligenți
sunt minoritari, iar democrația se bazează pe dorința majorității. Te-ai prins
? Escrocheria democrației. Iar noi insistăm cu democrația, în care majoritatea
decide și sperăm că o să fie bine. Păi daxă proștii (care sunt majoritari)
decid, cum să creden că o să fue bine ? Democrația este calea sigură spre
autodistrugere, aparent cu respectarea liberului arbitru, la nivel de
grup. *** ”Țeapa democrației.Un sistem democratic se bazează pe decizia
celor mai puțin inteligenți dintre noi, v-ați gândit vreodată la asta ?Trebuie
găsită o cale care să nu fie discriminatorie, ci care doar să stabilească
puterea de discernământ (decizie) a fiecăruia.Un test simplu de verificare a
fiecăruia înainte de vot, trei întrebări simple,În funcție de numărul de
răspunsuri corecte să fie și ponderea în care e considerat votul, 3 răspunsuri
corecte - vot 100%, doar două corecte - vot 66% , 1 răspuns corect - vot 33 %,
nici un răspuns - vot nul.Să fie determinată capacitatea de decizie exact în
momentul votului. Ce facem cu cel care votează beat sau cu cei care nu știu
nici în ce țară trăiesc, votul lor poate anula de fapt un vot
responsabil.ESCROCHERIA DEMOCRAȚIEIPeste tot se dicută de valorile democrației,
de egalitatea în drepturi dintre toți cetățenii, de participarea la alegerea
decidenților a tuturor.Nimic mai frumos din punct de vedere ideologic, dar
umanitatea nu este încă pregătită pentru un sistem democratic.Până atunci,
democrația nu rămâne decât un slogan frumos, dar din păcate cu efecte ostile
pentru umanitate.Un sistem democratic conduce la un rezultat evolutiv, decât
atunci când majoritatea oamenilor au un nivel de conștiință peste mediu. În
sociatatea democratică de azi, numărul celor care au un nivel de conștiință
peste mediu, este mult mai mic decât a celor cu nivel de conștiință sub nivelul
mediu. Mai mult, societatea democratică de azi, speculează mai mult nivelul
capacităților de inteligență, decât a cumulului ce formează conștiința
umană.Până când nivelul de conștiință umană o să fie un parametru important al
societății, societatea democratică speculează doar aspecte umane care pot fii
ușor manipulate.Menținerea majorității oamenilor în ignoranță, probleme
diverse, distracții și prostie este metoda folosită pentru ca decizia
democratică finală să fie profund alterată.În acest context, un sistem
democratic ascultă de o decizie alterată chiar dacă reflectă punctul de vedere
al marii majorități.Pentru că este prematur să discutăm de nivele de conștiință
umană, pentru că acest parametru este total neluat în seamă în sociatatea de
azi, o să dezvolt această analiză astfel încât să fie mai digerabilă percepției
actuale majoritare, adică pargmatic, împârțind lumea în proști și deștepți.
Termenii sunt total irelevanți pentru o societate în care nivelul de conștiință
umană o să fie princilalul parametru, dar cel puțin la modul în care se
prezintă societatea actuală, măcar generic vorbind putem identifica ușor cele
două categorii. O să vedeți în analiza mea, că deși o să folosesc ca și
parametru principal al analizei IQ-ul , pe lângă acesta enumăr și alte aspecte
care contribuie în final la alterarea rezultatului final. Precizez că aceste
aspecte sunt doar pentru această analiză, prin care doresc decât să arăt pe
înțelesul tuturor, de ce actuala societate democratică nu are cum să meargă pe
un drum bun.Democrația devine astfel o unealtă ce servește interese de grup și
personale și de multe ori interese străine.Democrația este modul prin care cei
din funcții decidente își legitimează poziția și dreptul de a decide în numele
poporului, doar pentru că au fost aleși de marea majoritate a cetățenilor, nu
?În orice populație, procentul celor inteligenți și deci nemanipulabili, este
mult mai mic decât procentul celor ”proști” și deci manipulabili. Altfel spus ca să avem o medie a IQ-ului
populației de 90, un individ cu IQ 135 este contrabalansat de 3 indivizi cu
media IQ de 75La aceștia se adaugă cei indolenți, cei rupți de realitate, cei
cumpărați , cei șantajați, dar și cei care votează la mișto, cei înregimentații
într-un partid politic sau rudele lor etc.O societate democratică poate fii
ușor deturnată către interese ostile de către o mână de indivizi demagogi, hoți
și corupți, aleși în funcții decidente de marea masă a celor enumerați mai
sus.Pentru a se putea perpetua această stare, e suficiant ca ei să mențină
marea majoritate a populației la un nivel manipulabil, șantajabil , coruptibil
sau în prostie .Din acest motiv cei inteligenți nu mai merg la vot, e matematic
verificabil că sunt minoritari, deci nici chiar dacă prin absurd ar avea pe
cine să voteze, votul lor nu ar putea schimba nimic.Sistemul în care viitorul
tuturor e decis de cei mai puțin inteligenți dintre noi, împreună cu cei
ignoranți, coruptibili, miștocari etc. nu are cum să ne ducă pe un drum bun.Să
presupunem că suntem pe un vapor aflat într-o situație critică.La bordul
vaporului se află personalul operațional, personal auxiliar, dar și foarte mulți
pasageri.O soluție democratică ar fii ca să cerem părerea prin vort a tuturor
celor aflați la bordul navei în legătură cu manevrele ce trebuie luate rapid,
manevre de care depinde chiar viața tuturor aflați pe vapor.Dar oare asta e cea
mai înțeleptă decizie ?Cred că corect ar fii să decidă cei mai instruiți din
personalul operativ al vasului, nu să ascultăm de părerea majoritară, în
condițiile în care mulți nici nu știu de ce plutește un vapor, vorba lui
Băsescu .Sună nedrept sau profund inegal, dar ca să fiu corect înțeles, pe mâna
cui lăsăm decizii foarte importante, priviți mai întâi la filmulețele cu
linkurile trecute la final.O să fie multe voci împotriva celor afirmate de
mine, care într-o măsură au și dreptate, dar cred că atâta timp cât numărul
”proștilor” e mai mare decât cel al ”deștepților” (și nu doresc să jignesc pe
nimeni), democrația înseamnă să asculți de decizia celor mulți și ”proști”, din
păcaVocea celor care chiar ar putea să ofere cele mai bune soluții, nu ar putea
fii luată în considerare, pentru că nu-i așa, e profund nedemocratic.Această
dezbatere se poate întinde pe toate ramurile și formele de organizare
democratică, de la DEMOCRAȚIA REPREZENTATIVĂ, la DEMOCRAȚIA DIRECTĂ.Din păcate
democrația a fost doar o monedă de schimb pentru societatea anterioară,
varianta alternativă pentru orânduirea socialistă.Multe state au mușcat această
momeală și s-au amețit la visul că în sfârșit puterea aparține poporului. A
trebuit să treacă aproape 30 de ani ca să începem să înțelegem că am fost iar
păcăliți.Există un ciclu la care se fac aceste schimbări, perioade de timp în
care oamenii încep să se prindă și să caute ceva nou.Așa a alternat
capitalismul cu socialismul, iar acum sunt semne că se pregătește o nouă
schimbare, trecerea probabil la un alt ciclu, o nouă perioadă cu o nouă formă
de organizare. Dorința de schimbare pe fondul nemulțumirilor acumulate în timp,
de care-au început să se prindă și cei mai proști dintre noi, o să determine un
nou suflu, din nou oamenii vor primii speranța că ceva s-a schimbat și vine
soarele și pe strada lor. Din păcate în spatele acestor alternative stau de
fapt aceași ca și până acum, doar cei din față sunt schimbați.O lume fără
partide politice, cu siguranță că ar fii o lume mullt mai bună, la ce folos
aceste partide, dar din păcate și acest vis va fii confiscat tot de cei din
umbră, au înțeles că asta prinde foarte bine la oameni.Un iz de dreptate se va
simții, mulți dintre cei care au fost scoși în față vor plăti, chiar cu ani de
pușcărie binemeritați, dar ce folos, aceleași fosțe sunt pregătite și în
spatele celor care vor urma schimbării.Din păcate nu am o soluție, doar am
încercat să identific punctele slabe ale mult prea lăudatei democrații.Oricum,
e clar că trebuie să trecem prin toate aceste experianțe, e clar că încă nu
suntem pregătiți să nu ne mai lăsăm manipulați și controlați, e clar că nu
ajută la nimic dacă doar un mic procent dintre noi înțelege asta.Sunt curios ce
noi idei sau sub ce formă vedeți voi modul cel mai corect prin care putem
participa la cele mai importante decizii și alegeri care privesc viitorul
nostru, fie că e vorba de alegeri electorale, referendumuri sau chiar votarea
directă a unor proiecte legislative în varianta democrației directe
participative.P.S., chiar dacă considerați că nu IQ-ul este cel mai potrivit
criteriu, ci EQ-ul, deficiența rămâne de fapt aceași, ideea este că destinul
tuturor e ales de cei mai puțin capabili dintre noi, pe care îi numim generic
proști, categorie care cuprinde de fapt și pe cei foarte creduli, pe cei
indolenți, pe cei fără caracter (care-și vând votul, votează la mișto pe cine
se nimerește, dar și cei care pun interesele personale sau de grup mai presus
de cele ale întregii societăți).Adevărata valoare umană nu este dată nici de
inteligență și nici de inteliugența emoțională, este un cumul de calități care
le înglobează alături de bunătate, moralitate, spirit al dreptății și multe
altele, care însumate țșin de ceea ce numim conștiință. inteligența este o
calitate, doar folosită împreună cu cele enumerate mai înainte, altfel
inteligența poate fii folosită și în slujba răului, lucru care de altfel se
întâmplă în ceea ce-i privește pe cei care profită de actualul sistem
democratic.Articolul nu a intrat în analiza metodelor de fraudare, ci pur și
simplu încearcă să arate că însăși principiul democratic, chiar aplicat corect,
la stadiul la care se află acum umanitatea, este unul în care decizia fială
ațarține celor mai incapabili dintre noi, iar asta cred că e marea eroare a
sistemului democratic. Am preferat termenul de escrocherie a democrației pentru
că sunt convins că în spate, artizanii acestei democratizări a lumii, prin
liberă dorință sau prin impunere, au gândit bine aceste detalii. Un sistem care
se folosește de cei mai incapabili dintre noi, pentru a propulsa la conducerea
statelor demagogi, hoți și corupți vânduți intereselor străine sub acoperirea
girului populației.Se plasează totodată vina și chiar răspunderea morală pentru
rezultatele dezastruase ale deciziilor acestor trădători, asupra populației
care se resemnează pentru alegerea proastă, dar în același timp se motivează
pentru a ”corecta” greșelile la viitoarele alegeri, unde o să cadă în aceași
capcană, pentru că toți cei care ajung să candideze sunt de aceași factură și
slujesc de fapt aceleași interese meschine.În același timp metoda nu numai că
aruncă pisica în cârca populației care se simte vinovată de alegerea făcută,
dar produce și dezbinarea acesteia în tabere care concurează de fapt pentru
aceași cauză pierdută, dar prezentată prin reprezentanți diferiți.Societatea
Democratică a Viitorului , pe care e potrivit să o numim Democrația
ConștiințeiUn sistem democratic, care să ducă umanitatea către evoluție și
progres are nevoie de un nivel de conștiință ridicat. Acest parametru u trebuie
interpretat în funcție de media pe populație a acestui nivel (care în timp
poate devenii relevant), ci pe numărul celor care trag in sus această medie,
comparativ cu numărul celor care trag în jos această medie.Doar oamenii cu un
nivel ridicat de conștiință cei care devin cu adevărat conștienți de ei și de
scopul lor aici, doar aceștia dacă sunt majoritari pot duce printr-un sistem
democratic umanitatea pe un drum evolutiv.În ce stadiu ne aflăm și ce putem
face noi acum ?Așa cum am arătat mai sus e clar că sistemul democratic aplicat
pe condiția actuală a populației, nu are cum să conducă umanitatea decât spre
regres sau cel mult stagnare.Odată ce am înțeles toate astea, singurul mod
asupra care putem acționa, este să ajutăm prin tot ce facem la creșterea conștiințelor
umane.Sunt oameni care au un nivel de conștiință redus, pentru că acesta e
stadiul lor evolutiv, iar nivelul lor cu siguranță că nu poate fii ajutat de
noi. În schimb sunt și persoane care deși au un bagaj mare de experiențe în
spate, sunt prinse și abătute de la evoluția realei lor conștiințe în capcane
ale societății prezente. Asupra acestora putem acționa, ei sunt cei care au
nevoie doar de un impuls pentru a se oprii din vârtejul în care sunt prinși
(ispite, materialism, depresii etc.) Ei sunt suflete puternice care într-un
moment de slăbiciune au fost înșelați, prinși în bucla stagnării și de ce nu a
regresului evolutiv. Ei au nevoie doar de o readucere aminte a ceea ce sunt și
a scopului lor, atât.Aici putem lucra, aici rolul nostru devine exprem de
important în salvarea umanității și nu spun cuvinte mari. Munca noastră de
informare corectă , de demascare a celor rău intenționați îmbinată cu exemple,
fapte bune, motivări și nu în ultimul rând prin prezentarea lumii către care
trebuie să mergem, o lume a armoniei, a comuniunii cu tot și cu toate, a
abundenței și dragostei necondiționate.Doar așa putem ajuta, să arătăm
defectele lumii actuale, alternant cu ceea ce poate fii.Cam asta încerc și eu
să fac împreună cu mulți alții, iar lucrurile simt că se mișcă, munca noastră
începe să dea roade. Nu știu dacă e potrivit să numim muncă ceea ce facem, e
mai degrabă o menire, a cărei răsplată e mulțumirea și speranța că o să fim
suficient de mulți cei care o să putem influiența evoluția în bine a umanității.Până
atunci ne bucurăm de pași mici, demascăm înșelăciunile și culegem înțelegere,
zâmbete și speranțe, fiecare om trezit din capcana neconștientizării de sine
fiind un mare câștig pentru viitorul umanității.
Liliana Burac: ”Dacă n-ai înțeles că ești luat de
prost,/Și că democrația are picioare scurte/Du-te cu jalba-n băț ,legal,la un
protest/Să vezi ce drepturi capeți și câte oase rupte!/Cât timp vor fi aceleași
prea nesătule haite,/Vor sfârteca iar țara cu legile în mâini,/Știind că patru
ani vi-s mâinile legate/Și-i va durea în coate de voi,,iubiți români,,/Că de se
duc țăranii cu pătrunjelu-n piață/Poliția e trează și marfa le-o confiscă,/Dar
când dispare-o țară ,precum măgaru-n ceață,/ Justiția e oarbă și legea nu
există!/Deja sunteți doar nume pe liste de votare/Și când ați fi putut să le
dați peste bot,/Le-ați dat pe-o pungă goală sau poate pe-o căldare,/Singura
voastră armă, puterea unui vot!
Liviu Bordaş: "Dacă prețul apartenenței la UE
e acela ca eu, cetățean de rând, să-mi văd factura de curent cum se umflă pe
motiv că vreun umflat bruxellez, împuns în cur de Greta energeta, care a
strigat către el " how dare you!" a hotărât el că prețul
certificarului CO2 musai să sară către patrușcinci de euroi, dacă ăsta e
prețul, ziceam, atunci mi s-a cam tăiat de maica UE.Iar dacă prețul
apartenenței la Ioropa e acela ca eu, cetățean de rând, plătit după bursa de la
București, să plătesc gazul la prețul dublu stabilit la bursa împărăției de la
Viana, dacă ăsta e prețul, ziceam, atunci mi s-a cam luat de tușa Ioropa.Și,
peste toate, dacă prețul democrației este acela de a suporta tot soiul de
miniștri "jmekeri" (singura mângâiere fiind aceea că pot să-i înjur,
fără mare folos, pe feisbuc) și tot felul de tute precum Vijulie (căreia pot
să-i strig "făă, benoclato, nu-ți mai aținti cepele alea plângăcioase pe
sticlă, că aici e vorba despre scumpirea energiei și nu despre amărâtul tău de
contoar - sic! - care ți s-ar fi stricat, chipurile, și ție, de ai fost nevoită
să plătești, sărmana de tine, optzeci de meleoane", tot fără mare folos),
dacă ăsta e prețul, ziceam, atunci mi s-a cam făcut lehamite și de curva de
democrație.
Liviu Rebreanu: ”De o sută de ani se
propovăduieşte europenizarea noastră pe toate cărările. Oameni de Stat,
scriitori, filosofi, artişti, încântaţi de binefacerile civilizaţiei, ne-au
impus tot ce s-a făcut aiurea în mod organic. Avem Constituţie belgiană,
legi...
Mahatma Gandhi: ”Prin democratie inteleg ca ea ii
confera celui mai slab dintre noi aceleasi sanse ca si celui mai puternic.*** ”În
democraţie nimic nu se face fără politică.
Marchizul de Flers: ”Democratie este numele pe
care il dam poporului atunci cand avem nevoie de el.
Marian Popescu: ”Democraţia e o şcoală, Care
mai fulgeră şi tună, Aş prefera să doarmă-n sală Decât să urce la tribună.
Mario Vargas Llosa: ”Democraţia şi
prosperitatea nu produc marea literatură.
Marius Torok: ”Majoritatea votează împotriva
cuiva, decât cu cineva. Realitatea este că avem împotriva cui vota, dar nu avem
cu cine vota. În aceste condiţii, chiar şi o maimuţă poate câştiga alegerile,
dacă majoritatea votează împotriva celuilalt candidat.***Nicio ţară nu are
asigurate valorile democratice fără participarea zilnică a cetăţenilor ei la
apărarea lor.
Mark Twain: ”Oamenii continua sa gaseasca fel si
fel de argumente plauzibile in favoarea monarhiei. Adevarul este insa ca acolo
unde fiecare om are o posibilitatea de a se face auzit, legile brutale devin
imposibile. *** ”Daca votul ar avea vreo diferenta, nu ne-ar lasa sa o facem.
Martin Luther King Jr.: ”Capitalismul nu reuşeşte
să înţeleagă că viaţa este socială. Comunismul nu reuşeşte să înţeleagă că
viaţa este personală... O societate bună şi justă este... o democraţie
conştientă social care reconciliază adevărurile individualismului.
Matei Visniec: ”Limba română a fost degradată
teribil de tare din cauza modului în care vorbesc şi se exprimă politicienii, a
modului în care televiziunea a înţeles să nu-şi facă datoria, din cauza
faptului că democraţia nu s-a transformat în civilizaţie.
Michel Onfray: "Democrația reprezentativă
este moartă. Poporul și reprezentanții nu coincid deloc. În adunări și
parlamente, există o suprareprezentare a profesiilor liberale, cum ar fi
avocații, profesorii etc. Sunt puțini ciobani, taximetriști sau studenți. Ceea
ce înseamnă că există o parte a societății care pur și simplu nu este
reprezentată. Mai mult, pentru a spera să fii ales, trebuie să ai bani, să
fuzionezi într-un dispozitiv, să treci prin forma unui partid."
Mircea Gaspar: "Nu va mirati, acestea sunt
regulile democratiei mult visate de noi. Cand votezi nu alegi oameni, ci gasti,
grupari pe o lista si ele trebuie sa-ti reprezinte interesele. Acestea fac legi
votate nu dupa cum vor ei, in mod individual, ci dupa cum le spune
reprezentantul partidului in parlament. Si legile sunt facute nu dupa cum vrei
tu ci dupa cum vor muschii lor . Tot ei pun pe cine vor ei, nu noi , sa
guverneze tara. In posturile cheie, in justitie, institutii importante,
politie, peste tot isi pun oamenii lor carora le creaza o serie de privilegii..
Dupa aceea au toate drepturile, inclusiv protectie prin lege sa n u raspunda de
nimic din ceea ce au de gand sa faca. Intre toti acestia se creaza legaturi
stranse de colaborare in interesul lor, doar al lor . Ce face poporul daca nu-i
convine un partid, alege un alt partid. Dar pe cine poate alege, doar ce li se
ofera , adica raul mai mic perceput de ei la un moment dat. Aceasta si pentru
ca au grija ca prin lege partidele noi care vor sa intre in parlament, sa fie
discriminate. Cum , se solicita liste cu semnaturi mai multe decat in orice
tara din UE, subventii date de la buget pentru intretinerea partidelor si
separat pentru campaniile electorale doar pentru partidele parlamentare si daca
vor ei fac si exceptii . Deasemenea e vorba de discriminarea partidelor noi
,prin nereprezentarea in sectiile de votare. Astfel ajung la guvernare doar
aceleasi partide . Oamenii lor ajung se se imbogateasca, sa acumuleze tot mai
multi bani . Si banii inseamna putere, ai posibilitate sa cumperi tot ce vrei
si pe cine vrei. Banii deschid toate usile. Iar cei care detin puterea se cred
niste Dumnezei si se transforma deseori in monstri. Asta este sistemul
democratiei reprezentative de guvernare a unei tari, care s-a dovedit a fi doar
o iluzie.**Ce democratie am trait noi din '89 până acum?
Mirel Palada: ”Am ajuns să gîndesc ca useriștiiDa,
pe bune. Chiar în halul ăsta de nemernicie am ajuns. Useriștii au dreptate.Vă
mai aduceți aminte cînd îndemnau useriștii de manieră foarte expresivă,
folosind expletive și emoticoane și tot soiul de alte asemenea trăirisme
adolescentine, să nu meargă lumea la vot? Era pe vremea aia o duduiță plînsă
toată, tare indignată de felul ei, așa cum sînt în general deontologii care
practică virtue signaling și shaming de medievaliști. Se dădea sărăcuța de ea
de chinul morții să spună oamenilor că votul nu contează.Era chiar și o memă,
dacă nu mă înșel. Stați acasă, dacă vă pasă. Mă rog, asta era pentru izolarea
Covid, să fim responsabili să nu respirăm la mai puțin de 30 de mile marine de
orice altă ființă umană, căci Covidul este parșiv și prezintă caracteristici de
rachetă continentală, nici nu știi cum respiri și Covidul țușt, îți sare la
beregată de pe partea cealaltă a trotuarului.Însă îndemnul „stați acasă, dacă
vă pasă” este cît se poate de potrivit și în cazul votului. E foarte bine așa.
Stați acasă, nu mai votați.Oricum votul nu mai contează. Oricum democrația a
ajuns o bătaie de joc, o mimare jenantă. Ba chiar de multe ori distinșii
sistemici nici măcar nu mai mimează, ci acționează abuziv pe față, fără
menajamente.Vezi cazul recent cu interzicerea accesului unui cetățean în
Parlamentul României, deși fusese invitat de un parlamentar. Da, e vorba de Dan
Chitic. El nu are voie să fie cetățean, în schimb bașoldina aia de zuză
isterică ce se rostogolea deunăzi pe preșurile Parlamentului avea voie, să-și
facă toate damblalele isterico-ideologice.Au lăsat-o chiar și cu megafon. De
ce? Simplu. Pentru că trebuia. Pentru că făcea parte din scenariu. Pentru că de
fapt era doar un instrument de presiune sistemică, iaca acolo și ea o ființă
întocmai și la timp care trebuia să-și facă numărul recomandat de superiori.Da,
pe bune. Chiar în halul ăsta de nesimțire ideologică am ajuns. Consider că nu
mai există partide care să merite să le susțin.PSD-ul a ajuns mai jenant în
milogeala sa sistemică chiar și decît USR. Naționaliștii nu contează, nu vor fi
niciodată primiți la putere, vor fi demonizați și tăvăliți și izolați. Nu mai
există partide cărora să le acord vreo șansă. Nu mai merită nici unul. Consider
că nu mai are rost să-mi irosesc energia și timpul să-mi mișc hoitul pînă la
secția de votare unde sînt arondat.Democrația oricum nu mai există. Votul
oricum nu mai contează. Sistemicii cu grade pe umeri și în gînd au ajuns deja
să controleze pe față puterea în România.De ce să-mi mai bat capul? De ce să
mai mă chinui, să investesc emoții și speranțe într-unii care inevitabil mă vor
dezamăgi, vor juca alt joc decît cel pentru care i-am trimis în Parlament?Este
cazul, dragii mei medievali retrograzi și obscurantiști, de un mare hai sictir
care să cuprindă țara mai ceva decît chemarea la lichide seminale care a trecut
prin mulțime cum trece vîntul de vară prin lanul de secară.Îmi voi cumpăra o
pungă de semințe, voi sparge bomboane agricole cu dispreț, voi scuipa cojile de
la balcon, în cea mai degradantă atitudine posibilă, specifică mitocanului de
cîmpie, și voi admira felul în care voi vă prefaceți că votați, iar ei se
prefac că ar conta în vreun fel.Da, știu. Am deja prieteni care să-mi atragă
atenția. Nu e bine, coane Mirele. Nu e bine. Vor cîștiga cei care își
mobilizează mîna de pătimași. Vom fi conduși de o minoritate nereprezentativă.
Nu e bine.Așa, și? Păi pînă acum nu a fost la fel? Nu tot de o minoritate
nereprezentativă sîntem conduși? Ăia din Parlament nu se duc oricum degeaba în
sala aia mare și solemnă și inutilă, să se prefacă a fi utili, cînd ei de fapt
doar își iau dragele de pensii speciale?Păi nu e de atîta timp dictatură din ce
în ce mai puțin mascată? Păi nu sistemii conduc, nu ei pun președintele, în
ciuda a ceea ce s-a votat?Nu ei pun primari prin furt transparent, documentat
de saci de voturi, în urma cărui furt dovedit nu s-a întîmplat nimic, dar
absolut nimic? Și acuma mai numără Miliția voturile alea de la Sectorul 1,
prefăcîndu-se că apără legea. Apără pe dracu. Nu se va întîmpla nimic. Batista
pe țambal. Bebelușei din Guadelupa nu i se va atinge nici măcar un fir de păr
din cap, draga de ea de degeseiță.Nu sistemicii trag oameni politici pe
dreapta, frîngîndu-le cariera politică și influența cu dosare inventate, necesare
instrumente de control politic? Degeaba vine realitatea după niște ani buni de
zile să spună „nu a fost așa, dosarele au fost niște făcături, oamenii ăia au
fost nevinovați”. Ehe, între timp respectivii au îngrășat demult solul fertil
al istoriei, devenind niște cadavre politice scoase definitiv în decor.E plină
istoria politică recentă a României de asemenea victime. S-a sesizat cineva? A
făcut careva scandal? A fost vreo consecință? Absolut nimeni. Absolut nici
una.Mai contează dreptatea? Mai contează votul? Mai contează democrația? Vă
spun eu, dragii mei medievali în căutarea lui Făt Frumos. Nu, nu mai contează.
Deci hai să stăm acasă, dacă ne pasă.Oricum, să știți că nu sînt defel în
contra curentului. De fapt, majoritatea gîndește ca mine. La vot vor mai veni
maxim o treime din români. Hai să zicem poate-poate 40%, cu eforturi deosebite
din pixul necruțător al sistemicilor. Cînd e nevoie, sîntem mulți, nu se face
cvorumul. Vezi referendumul de demitere al lui Băsescu din 2012, anulat
printr-un giumbușluc absolut fenomenal, strigător la cer, noaptea ca hoții.
Cînd e nevoie pe dos, sîntem mai puțini, să iasă bine la socoteală. Totul din
pix. Totul o făcătură. Întocmai și la timp.Cei mai mulți dintre români să știți
că deja gîndesc precum mine. Au o scîrbă în ei cît casa. O lehamite de tot ce
se întîmplă în jur. Sînt prea tăbăciți, nu mai cred nimic din ce li se vîntură
pe la nas, nu mai au încredere în nimeni. Toți o apă și un pămînt. Deci, de
fapt, pur și simplu mă alătur hoardelor de nepăsători care privesc cum arde
Roma. Să ardă. Merită să ardă. Să nu mai rămînă cărămidă peste cărămidă, să se
aleagă praful. Oricum se alege.Apropo. Să vezi ce mișto o să fie. Vor începe
demersurile privind modificarea Constituției. Deja mă doare la bască. Priviți
how many fraggs I give. Admirați-mi nesimțirea monumentală. Mi se rupe. Constituția
oricum e doar un document bun să fie călcat în picioare, ignorat sau
interpretat cum le convine lor mai bine. Și cînd cineva se opune pe baze
justificate, îi înfloresc imediat niște struți în ogradă, să fie un dosar
penal, să fie bine, să nu fie rău.Nu-mi mai pasă, dragilor. Prea multă dublă
măsură. Prea multă ipocrizie. Prea mult ține sistemul doar cu unii. Arbitrul
fluieră mereu pentru ceilalți. Nu mai vreau să mai joc jocul ăsta, pentru că-l
joc degeaba.Pentru drama de la Colectiv l-ați băgat la pușcărie pe Piedone.
Deși cei de sub el, care trebuiau să verifice și care i-au dat actele la semnat
acestuia, să le semneze ca primarul, n-au pățit nimic. Doar Piedone e de vină,
am înțeles.Între timp, în spitalele țării, deci într-o instituție publică, nu
privată, au ars de mai multe ori oameni de vii. A fost cineva tras la
răspundere? Evident că nu. Că erau de-ai lor.Pe Dragnea l-ați băgat la
pușcărie, că adunase prea multă putere. I-ați inventat dosar după dosar, să
fiți siguri că nu scapă, că îl băgați pe tubulatură. Lui Cîțu, însă, că a
îndatorat țara nepermis de mult, și distinsului leprozaur Orban și distinșilor
miniștri useriști ai sănătății și lui Raed Arafat, că au făcut niște
matrapazlîcuri cu achiziția de vaccinuri, nu le-ați făcut nimic. De ce? Simplu.
Pentru că…Da, da. Deja mă repet. Pentru că erau de-ai lor.Unde e dreptatea?
Unde e democrația?Deci gata. Deci a se scuti, Mitică. Prea multă fățărnicie.
Prea mult fluieră arbitrul doar pentru unii. Kanieț filma. Pe mine m-ați
pierdut de mușteriu. Nu mai îmi pasă de politică. Rugby, mai ales din emisfera
sudică. Un pic de vodcă, să nu-mi scadă tensiunea. Scris, mult scris – salvarea
e doar prin scris, un soi de mîntuire profană. Familie. Prieteni. Poate un pic
de mirosit flori, precum taurul Ferdinand. Multe filme, trăiască refugierea în
evadare, în fantasmă, în Tinsel Town. Și neapărat ciorbă de burtă. Măcar aia nu
și-a schimbat gustul. Încă.Cine va conduce țara? Cei aleși de o minoritate
ascunsă, ce își legitimează puterea printr-o altă convenabilă minoritate
gălăgioasă, pentru a se mima democrația. Cine va conduce țara? Cine o conduce
deja. Cine a condus-o și pînă acum. Nu se va schimba nimic, nu-mi fac griji.
Gradații. Înstelații. Instituțiile de forță, pe post de vătafi din partea
stăpînilor de afară. Ei au voie orice. Bine. Atunci să se joace în ogradă cum
vor ei.Eu o să mă alătur hoardelor de nepăsători pe care îi doare la bască. Să
vină useriștii la guvernare. Nu-mi mai pasă. Să faceți muci din țara asta.
Nu-mi mai pasă. Să ajungă Kodruța președinte, să ne aresteze pe toți. Ei, și?
Să schimbați Constituția, speriați de spectrul Kodruței, să ajungă Iohannis
președinte din nou. Așa, și ce dacă? V-ați bătut joc de țara asta atîția ani la
rînd. Încă niște decenii de-aici încolo, tot aia e. Vă pup pe istorie și pe
soartă. Nu meritați nici una, nici alta. Hai, pa.
Miruna Popescu Iovu: ”E mai uşor ca omul să
trăiasca în sclavie decât in libertate!. Democrația este o "Dictatură fără
lacrimi", in care libertățile sunt doar aparente, ingrădite și perfect
ținute sub control. Omul a fost dresat să uite cine este !.Învațământul a fost
redus la ineficiență, prin suprasaturație cu informatii nefolisitoare..
Medicina a rupt orice legătură intre Corp si Suflet, încât un bolnav este doar
un ficat, rinichi, plămân defect, care trebuie indopat de big pharma.. S-a
inventat o Teorie cu Bacterii si Wirusuri încât există un vinovat de serviciu
in Afară, si asta înseamnă că omul nu mai știe să.și găsească vindecarea în
Interior prin conştientizarea propriilor Emoții.. Un Guvern, o Regină, un
Parlament le consumă oamenilor banii pt.a da " legi" care le fac
viata tot mai grea.. Sărbatorile au devenit despre beculete,
targuri,cumparaturi si nu despre Religie si Bucurie.Însă pentru a avea
libertate oamenii au nevoie de efort şi de acea conştientizare, că doar li se
flutură libertatea, dar nu o au cu adevărat !. Păpusarii lumii, cei câțiva mii,
sunt mai deştepți decât restul miliardelor.. și ştiu să.i manipuleze pe acesti
majoritari intr-un joc tot mai fin si mai subtil,. de ce ? Pt.că ei pot,.pt.că
au puterea banilor şi înaltelor funcții,,.pt că ei cunosc atât de bine
psihologia maselor,. că acestea nu se opun, dacă inconvenabilul, li se impune
treptat-treptat.
Mohandas K. Gandhi: "Înțeleg democrația ca pe
ceva care-i dă celui slab aceleași șanse ca și celui puternic."
Monica Ramirez: "N-am cuvinte să descriu
scârba pe care am simțit-o când am văzut cum s-au jeluit toți hoții penali că
Simion l-a luat p-ăla de gât. Adică, oamenii de rând trebuie să aleagă dacă
mănâncă ori își plătesc facturile, dar ei filozofează la tv că nu se cade cu
scandal, cum să fie deranjați când își fac siesta pe salarii umflate cu pompa
pe spatele acelorași oameni? Nu sunt susținător Simion ori Aur, nu sunt
susținătorul niciunui partid, toate sunt o vomă sinistră populate de vome
sinistre. Însă în acest punct, după tot jaful abject și pe față de la revoluție
încoace, culminând cu ultimii 2 ani mă doare-n cot de politicieni carismatici
care dau bine pe sticlă și au vorbele la ei. Mai degrabă vreau unul care să
aibă coaie să spună adevărul și să dea cu barda-n ei, să facă circ și scandal,
să le strice toate ședințele lor borșite unde iau doar decizii împotriva
poporului și pro interese personale de orice fel ar fi ele. Mi se rupe de
politețe și diplomație, m-am săturat de minciunile și promisiunile lor permanente
rostite telectual cu vorbe din Dex. Mă lămurisem de multă vreme și cu măreața
civilizație vestică, acum mi-e o greață fără margini, mai ales după ultimii 2
ani în care s-a putut vedea cu ochiul liber tot jegul vârât estetic sub covor.
Nu e nicio diferență între ăia și jegurile noastre de la butoane, toți sunt
vânduți , mânjiți și șantajabili. Absolut toți. Dacă mai aveți vreo îndoială și
vă rupeți capetele cu familia ori prietenii pentru apartenența politică sunteți
de-o naivitate ce invită doar milă. Mai ales după ultimii 2 ani. Nu există
partid ori politician în momentul ăsta care să nu-și vadă propriile interese și
care să dea doi bani găuriți pe noi. Ăia de la putere se pișă non-stop pe
oameni și ăia din opoziție fac circ că ne vor binele și luptă pentru noi doar
pentru că vor să ajungă la putere. Când se întâmplă, se pișă absolut cu aceeași
frenezie pe popor și basculează în propriul buzunar cu coișpe mâini. Punct. Nu
există niciun, dar... Tot ce vine după un, dar, e nul prin definiție. Îmi vin
în minte protestele în care se intră peste jegurile astea sinistre prin
parlamente și clădiri guvernamentale. Nu doar la noi și prin alte părți așa-zis
civilizate. Câtă frăsineală urmează la tv că, vai, cum și-a permis poporul să
intre peste jegurile pe care le-a votat și ale căror salarii le plătește, în
clădirile pe care le plătește și care s-au construit pe banii lor? Vă dați
seama ce tupeu ordinar, să vină plebea pe care se pișă ei cu jet în permanență
să-i tragă de mânecă în timp ce-o freacă aiurea cu burdihanele puse la cale?
Înfiorător, mon cher! Așa că, da, mi se rupe de politețe și vorbe alese. Vreau
să văd un politician care se ia cu ei de gât în prime time și-i face de boala
copiilor tot timpul. Poate să-și bage și-o pulă din popor, că nu trăim în filme
artistice. Să le dea peste cap toate ordonanțele trecute pe sub burțile imense
după ce-și verifică pe ascuns contul din bancă. Să urle și să le dea muie în
direct, poate le pleznește vena extra înțepată regulamentar. Aia vreau, balamuc
curat, așa cu ei ne-au transformat lumea și viețile în balamuc curat.Later edit
de atenționare: care te gândești să-mi vii cu filozofii și abureli
justificatoare de orice fel ori cu tânguieli că, vai, dar ce limbaj porcesc,
vezi de drum. Am atât de multe spume când văd cât suntem de proști încât s-ar
putea să-mi vărs nervii pe tine și te fac de vorbești singur. Ori zbori direct
la gunoi, că aici nu e democrație. Oricum, conceptul în sine nu e decât o
iluzie împachetată și vândută frumos la tv.
Montesquieu: ”Tirania unui print intr-o oligarhie
nu este la fel de periculoasa pentru binele public precum apatia cetateanului
intr-o democratie.
Nichifor Crainic: ”Democratia e arta de a
sacrifica poporul in beneficiul personal. Eroismul e arta de a sluji neamul
prin sacrificarea ta. Eroismul nu poate fi democrat, el e insa totdeauna
demofil. Demofilia inseamna iubirea de neam, identificarea ta cu durerile si
aspiratiile lui. Numai cine iubeste intelege si numai cine intelege e in stare
sa se transforme in razbunator. Dragostea e izvorul sacrificiului. Daca Hristos
n-ar fi iubit, nu s-ar fi lasat rastignit. Caci nu te iubeste cu adevarat decat
cine sufera cu tine de durerea ta.Crima democratiei e ca a pus la mezat
Patria.Doua mari neajunsuri ne-au pulverizat puterile si au contribuit la
eclipsa constiintei noastre de stapani: eroarea sociologica a teoriei claselor
si partidele politice. Etnocratia nu se poate intemeia pe teoria claselor si nu
se poate realiza prin mijlocul partidelor. Clase si partide inseamna razboi de
nimicire intre partile alcatuitoare ale natiunii. Crestinismul e cultul indraznelii
fara limita si izvorul de inspiratie al celui mai nobil eroism.”
Nicolae Iorga: ”Democrat inseamna cineva care
vrea sa inalte poporul pe umerii sai, nu cineva care vrea sa se inalte el pe
umerii poporului.
Nicolae Mareș: ”Democrație pură? – O
minciună.*** ”În orice dictatură democrația se bazează pe ură.***Democrație =
Oligarhie fericită că domnește sub scut american.
Norman Kingsley Mailer: ”O democratie moderna este
o tiranie ale carei granite sunt nedefinite; asa poti descoperi cat de departe
poti ajunge margand pe o linie dreapta pana cand esti oprit.
Octavian Paler: ”România e azi o ţară cu milioane
de oameni singuri. De ce ar face intelectualii excepţie? Mai ales că ei nu mai
joacă azi aproape niciun rol. Au pierdut meciul cu ceea ce reprezintă personaje
ca Becali.
Orson Welles: ”Harry Lime: În Italia, sub dinastia
Borgia, au fost timp de treizeci de ani războaie, teroare, crime şi vărsare de
sânge – iar ei au produs pe Michelangelo, Leonardo da Vinci şi Renaşterea.
Oscar Wilde: "Democrația reprezintă
ciomăgirea oamenilor de oameni pentru oameni.*** ”Democraţia vrea ca toţi
oamenii să ia startul de pe aceeaşi linie. Omul de dreapta crede că unii
trebuie opriţi pe drum. Omul de stânga vrea ca toţi să termine primii.
Oxford Dictionary: Ce este democraţia? Democraţia
este un tip de sistem politic sau un mod de luare a deciziilor într-o
instituţie sau organizaţie în care toţi indivizii participă în mod egal la
decizie iar decizia este bazată pe voinţa majoritară. Termenul de democraţie
provine din limba greacă şi semnifică puterea poporului.Un regim politic
democratic este caracterizat de suveranitatea cetăţenilor în luarea deciziilor,
separaţia puterilor în stat, asigurarea libertăţii de exprimare, justiţie
independentă, domnia legii, asigurarea drepturilor omului şi credinţă în raţionalitatea
omului. Într-un regim democratic, statul şi guvernarea sunt considerate
mijloace prin intermediul cărora oamenii îşi rezolvă problemele şi îşi satisfac
nevoile şi nu scopuri în sine.Într-un regim democratic, partidele concurează în
obţinerea de voturi iar cel care primeşte cel mai mare număr de voturi
dobândeşte „puterea de a decide” pentru o perioda de timp, până la o nouă
competiţie pentru voturi. În cadrul competiţiei pentru voturi, politicienii
promit acţiuni viitoare în cazul în care primesc „puterea de a decide”. În
cazul în care politicienii nu îşi îndeplinesc promisiunile pot fi sancţionaţi
prin retragerea votului la următoarele alegeri. În felul acesta, alegătorul,
oferă un lucru cert, votul în schimbul unor incertitudini, promisiunile
electorale.„Un sistem de guvernământ în care toţi indivizii din cadrul statului
sunt implicaţi în mod egal în luarea deciziilor, în mod tipic prin alegerea
unui reprezentant in parlament sau într-un for decizional similar”.
Oxsana Mira: Cea mai puternica bomba care a fost
inventata este bomba cu democratie. *** Comunismul este o linie dreapta iar
Democratia o linie serpuita. *** In
comunism face fiecare ce trebuie, iar in democratie face fiecare ce vrea.
Patrick White: ”Am luat de la democraţie ce e
mai prost, fără a o fi cunoscut vreodată.***Când traiul devine singurul scop în
viaţă, e semn că s-a generalizat democraţia.***Dacă nu ne putem bucura de un
trai mai bun, măcar să ne bucurăm că putem face asta într-o democraţie!***Democraţia
dă dreptul cetăţeanului să asiste la un spectacol prost, fără să-l forţeze
nimeni.***Democraţia este dictatura adevărului.***Democraţia este încercarea de
a lua omului libertatea de a fi prost.***Democraţia este o lume morală cu
oameni imorali.***Democraţia este tot ce poate fi mai bun la noi în ţară, fără
ca acest lucru să fie făcut observabil.***Democraţia ne permite să spunem mai
mult ceea ce gândim, decât să gândim ceea ce spunem.***Democraţia nu mai este
puterea poporului, ci puterea unui popor bine condus.***Democraţia nu ţine
decât până în momentul în care se dau nişte legi, care ar trebui s-o susţină şi
n-o fac.***Democraţie este atunci când, în sfârşit, ţi se permite să umbli în
fundul gol.***Democraţie înseamnă să intri în puşcărie într-un regim şi să ieşi
în alt regim. În regim de urgenţă.***Diferenţa dintre dictatură şi democraţie e
că, în dictatură, intelectualii vorbesc în secret, iar în democraţie tac în
secret.***În democraţie, eşti liber să faci ce vrei, dar, mai ales, dacă vrei,
într-un cadru legal adecvat, poţi să nu faci nimic.***Într-o democraţie, este
permis orice, cu excepţia celor interzise de legile date de noi.**Într-o
democraţie, se face avere din dat, în timp ce într-o dictatură se face avere
din luat.***Într-o dictatură, nu ai nimic de pierdut, iar într-o democraţie, nu
ai nimic de câştigat, ceea ce, pe undeva, e acelaşi lucru.***Necazul nu e că
suntem conduşi de proşti, ci faptul că democraţia permite ca, în curând, să fim
conduşi de copiii acestora.***Nu am înţeles din democraţie decât faptul că
pentru a da unuia un drept, trebuie să-l luăm de la altul.***Nu vom putea
edifica democraţia decât dacă ne lăsăm de băutură; şi nici acest lucru nu
ajunge.***Refăcând drumurile, refacem drumul parcurs până la democraţie.***Şi
dialogând la infinit, putem imita democraţia.***Trecerea de la democraţie la
dictatură seamănă cu trecerea de la hohotul de râs la râsul interior.***
Petre Tutea: "N-ar trebui să se vorbească așa
de mult despre democrație. (...) Mă bizui pe doi gânditori clasici. Pe Platon
și pe Aristotel. Platon susține cã sunt trei forme de guvernământ degenerate:
tirania, oligarhia și democrația. Aristotel spune că democrația este sistemul
în care face fiecare ce vrea. Și eu am spus: după cum se vede. (...)
democrația e singurul sistem compatibil cu libertatea și demnitatea umană, dar
are un viciu incurabil: n-are criterii de selecțiune a valorilor. (...) Deci
democrația e sistemul social în care face fiecare ce vrea și-n care numãrul
înlocuiește calitatea. Triumful cantității împotriva calității.***
"Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice că democratia e singurul
sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umană, dar are un viciu
incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul
social în care face fiecare ce vrea si-n care numărul înlocuieste calitatea...
Triumful cantitătii împotriva calitătii. Bergson a fost acuzat în micul dictionar
filozofic al lui Stalin că e fascist.” (...) Nu pot sã rãmân indiferent la
incapacitatea democrației de a asigura selecțiunea naturală a valorilor.
Democrații gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate și unde e
majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre
democrație. Prin însăși ordinea ei ideologicã, democrația îl obligã pe
idiot să stea alãturi de #geniu și să-i poatã zice: <<ce mai faci,
frate?>>. Partea proastã este că oamenii de excepție pot ajunge captivi
în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin
masă se exprimã specia. În democrație, numai #întâmplarea naște un mare
șef. (...) Eu, cât aș fi de aristocrat în gândire, politic trebuie sã fiu
democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost și atât. Dar
toți #proștii ăștia, luați împreună, sunt un principiu istoric. (...) Eu
sunt democrat numai dintr-un singur motiv: din respect față de marele popor
român. Și pânã la urmă mi-am modificat poziția: nu sunt democrat, sunt demofil,
iubitor de popor. Democrația e imperfectă, dar fără ea e greu de viețuit. Este
un soi de haos suportabil."***Democraţia e imperfectă, dar fără ea e greu
de vieţuit. Este un soi de haos suportabil***Democraţia este sistemul social
care face posibilă existenţa idiotului alături de geniu. Dar ea se deosebeşte
de egalitarismul comunist prin lege. În democraţie legea funcţionează, în vreme
ce în comunism legea nu există; e tiranie.***Cel mai potrivit sistem
social-politic este liberalismul. Pentru că asigură elita conducătoare,
triumful personalităţii, triumful elitei conducătoare, nu-i aşa, şi nu
deranjează cu nimic mersul dogmatic al lumii creştine. În climatul creat
de...***Fără să gândesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămân
indiferent la incapacitatea democraţiei de a asigura selecţiunea naturală a
valorilor. Democraţii gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate
şi unde e majoritate, hai la...***Democraţia e sistemul social în care face
fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea... Triumful cantităţii
împotriva calităţii.***Democraţia este sistemul social care face posibilă
existenţa idiotului alături de geniu. Dar ea se deosebeşte de egalitarismul
comunist prin lege. În democraţie legea funcţionează, în vreme ce în comunism
legea nu există; e tiranie.***Social-democraţia e anticamera
comunismului.***Social-democraţia este laptele bătut al comunismului.***Dacă
prin social-democraţie s-a intrat în comunism, nu se poate ieşi din comunism
tot pe-acolo. E ca o uşă care se poate deschide numai dintr-o
parte.***Democraţia e imperfectă, dar fără ea e greu de vieţuit. Este un soi de
haos suportabil.***În democratie, numai intamplarea naste un mare sef.*** ”Democratia
este un fel de lapte batut al comunismului.”
Petru Romoşan: "DEMOCRAŢIA CA MISTICĂ
IMPERIALĂ.Democraţia aşa cum o ştim în principalele ţări cu această tradiţie
(Marea Britanie, Franţa, SUA) e imperfectă pentru că nimic din ce este omenesc
nu e perfect, perfecţiunea îi aparţine doar lui Dumnezeu. Mai e şi celebra
zicere a lui Winston Churchill, citată de toată lumea – „democracy is the worst
form of Government, except for all the others” („democraţia e cea mai rea formă
de guvernare cu excepţia tuturor celorlalte”) –, pe care avem tendinţa de-a o
lua ca pe un adevăr absolut. E adevărat că Winston Churchill şi Marea Britanie,
împreună (mai ales) cu I.V. Stalin şi URSS, şi cu F.D. Roosevelt şi America,
l-au bătut pe Adolf Hitler şi au pus la pământ Germania nazistă. Dar acest fapt
e totuşi departe de a-l face pe urmaşul ducilor de Marlborough un fel de
adjunct al lui Dumnezeu care produce adevăruri de nedepăşit.Churchill a spus
celebra propoziţie în Camera Comunelor la 11 noiembrie 1947, dar cita atunci un
predecesor neidentificat. Să vedem şi contextul mai larg : „Many forms of
Government have been tried, and will be tried in this world of sin and woe. No
one pretends that democracy is perfect or all-wise. Indeed it has been said
that democracy is the worst form of Governemnt except for all those other forms
that have been tried from time to time…” („Multe forme de guvernare au fost
încercate şi vor mai fi încercate în această lume a păcatului şi a durerii.
Nimeni nu pretinde că democraţia e perfectă sau infailibilă. S-a spus,
într-adevăr, că democraţia e cea mai proastă formă de guvernare cu excepţia
tuturor celorlalte forme care au fost încercate din când în când…” – din
volumul de aforisme Churchill by Himself, PublicAffairs, 2011).Deci, democraţia
e imperfectă, la fel cum este şi oligarhia sau la fel ca dictatura şi tirania,
sau este doar un pic imperfectă, spre deosebire de celelalte forme de
guvernare, care sunt imperfecte la modul absolut? Un lucru pe care nimeni nu
l-a clarificat până astăzi. Din SUA lui Joe Biden până în Franţa lui Emmanuel
Macron şi până în România lui Klaus Iohannis, democraţia apare din ce în ce mai
golită de conţinut, sprijinită doar pe forme goale (alegeri, vot), care,
evident, nu pot ţine loc de conţinut. O adevărată formă fără fond, ca să ne
amintim de Titu Maiorescu. Democraţia s-a transformat, încet dar sigur, prin
inteligenţa şi perfidia oamenilor, în contrariul ei, în oligarhie.Pentru că în
spatele „aleşilor”, al „votaţilor” sunt presa mainstream, plătită şi
controlată, servicii secrete sau statul profund (la serviciile secrete trebuie
adăugaţi şi înalţii funcţionari inamovibili) şi, deasupra tuturor, oligarhii,
marile averi.Deciziile oligarhilor din spatele uşilor capitonate anulează,
ridiculizează votul popular. Iar democraţia nu mai este „government of the
people, by the people, for the people” („guvernare a poporului, prin popor,
pentru popor”), cea invocată de Abraham Lincoln în discursul de la Gettysburg
din 19 noiembrie 1863. Aleşii sunt doar marionetele marelui capital acumulat
anterior şi legalizat, inatacabil. Şi, bineînţeles, „reprezentanţii” poporului
îşi satisfac, în acelaşi timp, prin trafic de influenţă şi trădarea votului,
interesele lor mărunte, private, ceea ce îndeobşte se numeşte
„corupţie”.Punerea în discuţie a organizării vieţii publice, a politicului, a
democraţiei vine de peste tot, mai ales după alegerile din 2020 din SUA şi are
de multe ori chiar aspecte tehnice. „Un alt rezultat (al schimbărilor necesare
– n.n.) ar trebui să fie că se pune capăt eforturilor de a bloca o adevărată
reformă a procesului de vot în Statele Unite. Asta ar trebui să însemne că nu
vor mai exista maşini de vot informatizate de proastă calitate, ca sistemele
Dominion şi Smartmatic pe care lobbiştii le-au vândut în 28 de state,
distribuind adesea şi o mită generoasă […]. Nimic nu va decide dacă numai
imbecilii şi ticăloşii se vor prezenta la posturi înalte în această ţară, dar
cel puţin vor putea fi aleşi în chip echitabil” (James Howard Kunstler)Dar
decăderea şi mizeria democraţiei din vremurile recente e fără sfârşit. Nu e
deloc clar, deşi e uşor de înţeles, cum de aproape toţi politicienii, aproape
toţi reprezentanţii poporului şi, odată cu ei, majoritatea funcţionarilor
publici sunt oameni fără vreo meserie, oameni ai fărădelegii şi oameni fără
Dumnezeu. Ar trebui să fie totuşi uşor de înţeles că oligarhii şi oamenii lor
de mână din SUA, din Franţa şi din România nu-şi pot alege marionetele politice
şi înalţii funcţionari publici decât dintre oamenii fără convingeri puternice,
deprinşi să încalce legea, şantajabili cu propriile dosare, oameni cu o
pregătire precară, care-i face necompetitivi pe piaţa reală a muncii.Lipsa de
consistenţă şi de responsabilitate a votului „democratic” care ne dă
reprezentanţii poporului nu se opreşte la cei aleşi. Ar trebui puşi în cauză şi
cei ce aleg sau se prefac că aleg. Şi să nu-i uităm nici pe cei „absenţi”, căci
absenteismul e în creştere în toată lumea. Dacă aleşii nu-şi onorează
programele, promisiunile difuzate în campanie cu mult zgomot, ei nu sunt
sancţionaţi în nici un fel. Ei vor fi sancţionaţi doar „politic”. Ceea ce,
bineînţeles, e o glumă proastă şi atât. E o metodă de a-i scoate pe escroci pe
uşa din dos ca să faci loc altor escroci. Şi de la capăt. Iar „votanţii”,
alegătorii, cetăţenii se împacă foarte uşor cu această comedie bufă şi trec la
alegerile următoare fără mari dureri de cap şi fără memorie.Dar sugestiile de
„reparare” a democraţiei vin şi ele de peste tot. „Cred că oamenii politici
trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate pentru vorbele, ca şi pentru
actele lor, şi că această responsabilitate trebuie să fie pusă în aplicare prin
intermediul dreptului administrativ şi al celui penal. Politicienii trebuie
să-şi asume responsabilitatea personală şi materială a tuturor promisiunilor pe
care le fac în cursul campaniei, iar nerespectarea acestor promisiuni ar trebui
să fie asimilată unei rupturi de contract şi unei neglijenţe criminale. […]
Găsesc că nu e raţional să sperăm că un electorat iresponsabil şi incompetent
ar putea alege politicieni responsabili şi competenţi” (Dmitry Orlov)Dar sistemul
zis „democratic” e chiar mai pervers. Votul e secret (cu o întreagă ceremonie a
izolării votantului), iar secretul va fi păstrat, în general, pe întreaga
perioadă a mandatului celui rău ales. De ce nu e public votul, pe faţă, şi cu
asumarea răspunderii publice pentru opţiunea ta? De ce nu e luat la întrebări,
eventual chiar cu răspundere concretă, cel care a votat prost, interesat (?) un
candidat jalnic? Iar ziariştii, sociologii şi alţi sicofanţi care au lătrat un
întreg mandat pentru favoritul lor (ne amintim de „intelectualii lui Băsescu” –
zişi şi „fripturiştii lui Băsescu” – din Evenimentul zilei, Cotidianul sau
Revista 22 din epocă), deversând minciuni şi sofisme, agresiuni la oponenţi
etc., ei nu au nici o responsabilitate? O pot lua de la capăt cu următorul
„ales”, Klaus Iohannis, de exemplu?Democraţia, aşa cum s-a practicat ea de la
cel de-al doilea război mondial încoace în Europa Occidentală, sub influenţă
americană, a fost mai degrabă o narcoză şi semăna foarte bine cu religia, chiar
cu dogmatica. De cealaltă parte a cortinei de fier era „democraţia populară”,
puterea partidului unic. SUA şi-au construit vastul imperiu şi l-au extins după
1989 şi în Europa de Est, exportând în primul rând „democraţia”, un produs de-a
dreptul mistic. Până la recentele alegeri din 2020 din SUA, Donald Trump-Joe
Biden, cu maşinile lor „zburătoare” (Dominion, Scytle, Smartmatic, Hammer,
Scorecard…), conceptul de democraţie avea o forţă religioasă. Nu puteai să-ţi
exprimi vreo îndoială pentru că automat erai scos din orice joc, taxat de
„comunist”, de „securist”, de „iubitor de dictatură”. S-a descoperit abia în
2020 că maşinile de vot au fost folosite şi în alte alegeri, din alte ţări. A
fost citată şi România (pe harta Scytle), iar recent este pusă în discuţie alegerea
lui Macron din 2017 în Franţa.Invenţia „maşinilor de vot”, a „soft-urilor” a
fost legată de 11 septembrie 2001, atacul asupra turnurilor gemene, când s-a
încheiat secolul XX şi ar fi început sfârşitul democraţiei în Occident. Dar să
nu uităm că alte metode de fraudare a votului, de intoxicare primitivă a
electoratului (cu sondaje, cu talk-show-uri, cu interviuri, cu bani…), mai ales
a celui prea puţin sau deloc pregătit, se folosesc din negura timpurilor şi a
iluziei democratice. Cum a fost ales de mai multe ori Ion Iliescu după 1989 în
România? Dar o investigaţie serioasă ar da rezultate surprinzătoare şi la
casele mai mari ale democraţiilor occidentale.Democraţia nu poate fi perfectă
pentru că e făcută de oameni, dar dacă minunata democraţie nu mai există de-o
bună bucată de vreme chiar deloc? Sau, mai rău, a devenit chiar contrariul a
ceea ce pretinde că este, adică oligarhie? Sparta pretinde că este Atena, iar
Atena a devenit, pe nesimţite, Sparta oligarhică. Sau, ca să venim la zilele
noastre, SUA imită China din greu, cu partidul său unic. Partidul Democrat al
lui Joe Biden, Hillary Clinton, Nancy Pelosi, Kamala Harris e incapabil să mai
accepte existenţa a două partide şi vizează la vedere scoaterea în afara legii
a Partidului Republican.Va mai crede cineva în viitor în democraţie aşa cum s-a
crezut în ultimii 70 de ani? Dacă despre un poet se spune că e un om care a
uitat toate meseriile, vedem că politicienii democraţi de astăzi, calificaţi
adeseori ca „profesionişti”, sunt, în general, oameni care nu au avut nici o
meserie. Ce va fi pus în locul democraţiei care s-a golit de sens, de conţinut?
Următorii 50 de ani vor da, inevitabil, mai multe răspunsuri : democraţie
participativă (ca în Elveţia), tehnocraţie (Uniunea Europeană), autocraţie (ca
în Rusia), dictaturi sau tiranii, militare sau civile?Discuţia despre
democraţie nu se poate încheia în câteva pagini. Ar trebui văzut cum imperiile
britanic, francez şi american, care au practicat o reală democraţie în
metropolă, au pretins-o propagandistic şi în coloniile lor, impunându-şi, de
fapt, satrapii, arendaşii locali. Să fie democraţia un lux pe care nu şi-l pot
permite decât imperiile? Şi, fireşte, numai la centru? Dar există şi misterul
Indiei, cea mai mare democraţie din ultimii 70 de ani, născută abia după ce
indienii i-au izgonit pe imperialii britanici. Pretenţiile tragicomice ale SUA
de a face democraţie cu armata, cu războiul, ca în Irak sau Afganistan, de
pildă, au fost deja analizate pe larg. Există azi democraţie în România? Mare
om cel care reuşeşte să dea răspunsul corect şi să-l şi argumenteze!
Platon: "Democrația este o formă fermecătoare
de guvernare, plină de varietate și dezordine, ce furnizează un fel de
egalitate pentru cei egali și, de asemeni, inegali."
Plutarh: ”Când cineva i-a cerut să introducă în
stat democraţia, Licurg i-a răspuns: Fă mai întâi democraţie la tine acasă.*** Un
dezechilibru intre bogati si saraci este cea mai veche si mai fatala boala
dintre toate republicile.
Radu Nicosevici, Ce este decizia publică? Decizia
publică este decizia care vizează interesul general al unui grup sau al unui
grup de interese şi care de regulă implică resursele financiare ale statutului.
Ralph Waldo Emerson: ”Democratia devine un guvern
al fanfaronilor temperat de editori.
Răzvan Constantinescu: "MĂSURI DE PROTECȚIE
PENTRU COMBATEREA RĂZGÂNDIRIICazurile Cîțu-Pârnaie și Ciucă-Plagiat ilustrează
una dintre ideile pe care vi le repet la nesfârșit de câțiva ani: nimeni nu
poate ajunge în vreo funcție importantă fără a fi șantajabil! Ce e așa de greu
de priceput? Cum a călcat strâmb și nu a executat ordinul, cum - pac! - la
”Răsboiul”! Pentru asta, sunt pregătite din timp interfețe ”civile” și
”independente” de tip PressOne, Recorder, tolontani și șercănițe, toți foarte
revoltați și doritori să salveze țărișoara. Fenomenul este prezent în toate
”democrațiile consolidate” (vezi Ursula, vezi Kohl, vezi Sarkozy și cine mai
vreți), nu numai la noi.Cu alte cuvinte, dacă aveți ocazia să întâlniți un
înalt demnitar și dați mâna cu el, dezinfectați-vă 20 de secunde!
Reinhold Niebuhr: "Capacitatea omului de a se
deschide spre dreptate face democrația posibilă, însă înclinarea omului către
nedreptate face democrația necesară."
Remus Tănasă: ”Democrația modernă și manipularea.
Ideea de democraţie stă la baza societăţii moderne, astfel încât oricare alt
sistem politic este cel puţin considerat mai “rău”, dacă nu este combătut pe
faţă în numele dreptului tuturor popoarelor la libertate şi la autodeterminare.
Puţini sunt cei care îşi dau seama de importanţa rolului celor ce administrează
informaţia, deimportanţa acestora în
formarea convingerelor şi percepţiei opiniei publice asupra realităţii. Dacă
este evidentă importanţa atribuită propagandei şi manipulării informaţiei
într-un regim totalitar, ideea de democraţie pare a vrea să interzică orice
formă de dezinformare şi minciună în raportul dintre putere şi cetăţean,
transformând canalele de informare în locuri idilice unde Adevărul este
suveran. Nu este însăşi esenţa contractului social garanţia că puterea lucrează
în numele binelui colectiv? Nu face parte din ideea de suveranitate populară
convingerea că cine se ocupă de administrarea lucrului public trebuie să o facă
“în numele şi pentru” cei care au desemnat respectivii administratori în
respectivele funcţii? Răspunsul la aceste întrebări ar trebui să coincidă cu
idealurile societăţii noastre: nu există libertate acolo unde nu există un
raport onest şi transparent între Stat şi cetăţean, acolo unde Puterea îşi
justifică comportamentul prin intermediul minciunii deliberate. Unul dintre
pilonii de bază ai democraţiei e fără îndoială libertatea de informaţie.
Aceasta din urmă reprezintă o valoare absolută, indiscutabilă, o consecinţă
logică a exigenţei ca fiecare cetăţean să fie în stare să îşi formeze o opinie
autonomă asupra realităţii. Informaţia, şi în mod special informaţia liberă,
este vazută în societatea modernă ca un drept, un simbol al unui presupus rol
activ în interiorul Sistemului, ca o garanţie a libertăţii de gândire şi de
participare la viaţa publică. Într-un sistem democratic, unde oricare cetăţean
are posibilitatea să participe la viaţa politică şi socială, informaţia liberă
coincide, sau ar trebui să coincidă cu esenţa însăşi a democraţiei. Şi totuşi
astăzi, informaţia nu este aşa liberă precum unii dintre noi ar vrea să creadă,
sau mai bine spus, cum unii ar vrea ca noi să credem. Şi asta pentru că
organele de informare, sau mai concret mass-media, decide ceea ce trebuie să
aflăm, ceea ce nu trebuie să aflăm şi modul în care trebuie să aflăm.Conceptul
modern de democraţie se bazează pe o definiţie care presupune suveranitatea
populară drept principiu fundamental; dar suveranitatea populară se află în
stransă legatură cu opinia publică, cele două completându-se reciproc. Dacă
opinia publică nu stă la originea oricărei autorităţi atunci democraţiei îi
lipseşte substanţa. Se înţelege că pentru a exercita ceea ce este considerat un
drept, adică suveranitatea, opinia publică trebuie să fie în stare să cunoască
adevărul în legătură cu variantele disponibile şi din cadrul cărora trebuie să
aleagă prin intermediul reprezentanţilor săi. În lipsa unui astfel de drept şi
unei astfel de garanţii, puterea este de fapt exercitată de grupuri private
care se concep ca elite şi, în numele acestei “superiorităţi” se substituie
opiniei publice prin abuzuri ce implică în special deformarea realităţii prin
intermediul “măsluirii” informaţiilor. În realitate rolul individului,
cetăţeanului, este cel de spectator, dimensiunea participativă care l-ar
transforma în protagonist fiind doar un vis. Individul nu este decât un element
pasiv în interiorul masei care trebuie să fie dirijată, făcut să creadă că are
rol decizional şi pus să accepte variante şi decizii cu convingerea că
acţionează autonom. În realitate individul este dirijat de un adevărat
bombardament de stimuli şi sugestii impuse de alţii. Edward Louis Bernays înca
din 1928 accentua importanţa unei manipulări inteligente a opiniilor şi
obiceiurilor maselor, pentru o mai bună funcţionare a unei societăţi
democratice. Conform lui Bernays rezultatul este acela de a oferi maselor idei
stereotip, sub pretenţia autonomiei intelectuale ascunzându-se de fapt un
deliberat proiect de orientare a imaginarului şi gândirii colective. Ceea ce
noi ştim, sau credem că ştim, ne face să acceptăm realitatea în mod acritic, să
acceptăm proiecţii de evenimente construite “în salon” al căror unic scop este
transformarea Istoriei după exigenţele Puterii.Deşi teoretic libertatea de
informaţie este un stindard al democraţiei, sunt evidente manipulările asociate
transmiterii de informaţii de către media în dorinţa lor de a susţine un
sistem, care lepădându-se de haina sa democratică, este preocupat de a se
autoconserva.Un fapt interesant, caracteristic democraţiilor moderne, este
ideea conform căreia minciuna poate să aibă caracter altruist, că minciuna este
utilă uneori pentru comunitate. Astfel minciuna este justificată moral pentru a
legitima acţiuni de camuflare şi manipulare a realităţii, depăşind astfel
limitele mandatului oferit de către cetăţeni. Minciuna în folosul comunităţii
elaborată de către media, scoate în evidenţă natura raportului dintre sistemul
democratic, mass-media şi opinia publică. Acest raport, funcţionează într-un
mod nu foarte diferit de cel caracteristic regimurilor totalitare; scoate în
evidenţă faptul că minciuna este folosită şi de regimurile democratice pentru a
păstra consensul maselor şi pentru a se legitima, dezinformarea opiniei publice
fiind în realitate un mod exclusiv de a păstra anumite forme de control asupra
vieţii politice, sociale şi economice.În practică mass-media reprezintă
principalul instrument prin care se falsifică realitatea, se creează
stereotipuri, concepţii despre lume, stiluri de viaţă şi linii de gândire, aşa
încât să genereze comportamente publice cât mai conforme cu obiectivele
sistemului politic, obiective care nu sunt neapărat în avantajul
cetăţenilor.Cum am putea deci să recunoaştem “buna credinţă” a unor structuri
care în numele binelui colectiv îşi acordă dreptul de a minţi, de a modifica
realitatea şi de a o construi în aşa fel încât să inducă în eroare pe aceeaşi
cetăţeni care ar trebui să fie esenţa respectivelor structuri; cum am putea fi
de acord cu o putere care prin intermediul informaţiilor “măsluite” vrea să se
legitimeze; cum să nu rămânem perplecşi în faţa concubinajului dintre putere şi
organismele creatoare de informaţie, adica între sistemul democratic şi
mass-media.Presa trebuie să fie în serviciul guvernaţilor şi nu în cel al
guvernanţilor. Puterea guvernului de a cenzura presa a fost abolită pentru ca
presa să fie liberă de a cenzura guvernul. Doar o presa cu adevărat liberă
poate să denunţe eficient un abuz al guvernului. Printre responsabilităţile
unei prese libere cea mai importantă este de a impiedica guvernul să mintă
cetăţenii.Naom Chomsky afirma în 2005: “Mass-media încearcă să distreze
publicul. Se doreşte ca persoanele să facă altceva în aşa fel încât să nu ne
deranjeze pe noi (prin noi se înţelege cei care organizează şi administrează
puterea). Să se intereseze, de exemplu, de sport. Să fie înnebuniţi după
partide, după scandalurile sexuale, după personajele importante şi problemele
lor, după orice informaţie de genul ăsta. Orice, numai să nu fie ceva serios.
Lucrurile serioase sunt pentru persoanele serioase. De asta ne ocupăm noi ”. În
ziua de azi informaţia înseamnă putere. Cine are acces la informaţii de
calitate poate pretinde să ia parte la jocul puterii, căci este adevărat că şi
în politică sau economie, cine are mai multe informaţii verosimile, va avea
întotdeauna un avantaj care de obicei este suficient pentru a câstiga partida.
Şi totuşi sistemele actuale democratice se laudă că informaţia este un bun
public la care oricine poate avea acces liber, dar există multe dovezi care ne
demonstrează că sistemele de putere încearcă să interzică accesul liber, sau
dacă nu, creează confuzie prin impunerea de multe informaţii fără valoare
(precum cele prezentate de Naom Chomsky) astfel că practic, informaţia
importantă să fie posedată aproape exclusiv de minoritatea guvernativă şi de
amicii lor. Majorităţii guvernate i se lasă un procent scăzut de informaţii
esenţiale astfel încât jocul să poată continua.Astăzi prin intermediul
Internetului, care a cunoscut în ultimii zece ani o dezvoltare impresionantă,
procesul de dezinformare, manipulare şi camuflare în defavoarea omului de rând
a crescut într-un mod alarmant. În interiorul panoramei informative globale o
multitudine de site-uri care se declară a fi pro sau contra unei cauze, unei
idei, nu sunt altceva decât emanaţii ale aceloraşi aparate de “intelligence”
care “lucrează” pentru a apară sistemul “democratic”.De aici se pune o alta
intrebare fireasca: unde mai este adevarata democratie? (cand voi doua partide
de buzunar USR /PLUS, ajunsi la guvernare prin bunavointa “licuriciului de la
Cotroceni” aveti acum tupeul de a impune prim – ministri dupa bunul vostru
plac); astfel in contextual mentionat, ipocritul politic, europarlamentarul
Paslaru, PLUS, invoca fel de fel de scuze / tertipuri , zice el logice, de
fapt, jenante, aparandu-l pe prietenul sau de suflet, copilul incompetent, Vlad
Voiculescu pentru a justifica pozitia USR/PLUS de retragere a sustinerii
politice a primului – ministru! (un santaj ordinar dictat de Barna si
Ciolos).Sloganul USR/PLUS, din timpul campaniei electorale parlamentare: “O
ROMANIE FARA HOTIE”, era aprope de a fi pus in aplicare de reprezentanta
acestora, fostul secretar de stat Andreea Moldovan personaj controversat avand
in vedere actiunile acesteia la o firma privata, incompatibilitate clara cu
functia din care a fost demisa; ( doar un simplu exemplu).Ce simplu s-ar putea
rezolva problemele actuale, dar si de viitor ale tarii, mai concret, in regim
de urgenta, in actuala legislatura parlamentara; cine dintre “alesii neamului”
se vor grabi in “a-si taia singuri craca de sub picioare”? dar nu asa ne-au
amagit acum cateva luni?• Urgent votata legea electorala in care sa se
stabileasca, printre multe altele si pragul de 10% pentru accederea partidelor
in parlament;• Reducerea numarului parlamentarilor la 300, cum au pacalit
majoritatea votantilor, acesti ipocriti userei / plusisti (propunerea mea este
de 1 senator si 2 deputati de fiecare circumscriptie electorala);• Alegeri
anticipate cu aplicarea celor mentionate mai sus;
Robert Kennedy: ”Alegerile ne amintesc nu numai de
drepturile, ci si de responsabilitatile cetateniei intr-o democratie.
Robert M. La Follette: ”Adevaratul leac pentru
bolile democratiei este si mai multa democratie.
Romain Rolland: ”Democraţia este arta de a te
aşeza de acea parte a poporului şi să tundă lâna în mod festiv în numele lui,
dar spre avantajul câtorva buni pastori.
Romulus Rusan: ”Personajul cel mai influent
al oraşului este securistul cu două feţe care pe de o parte ucidea, ca să
creeze panică, iar pe de altă parte se amesteca în rândul revoluţionarilor,
mimând democraţia. Opulenţa, cinismul şi venalitatea acestuia reproduc archetipal
portretul profitorilor care au ucis revoluţia morală şi au înlocuit-o cu o
contrarevoluţie a jafului şi ipocriziei.
Ronald Wilson Reagan: ”Pentru democratie merita sa
mori, pentru ca este cea mai profund onorabila forma de guvernare conceputa
vreodata de om . *** ”Cineva mi-a explicat diferenta dintre democratie si
democratie populara, este aceiasi diferenta ca aceea dintre o camasa si o
camasa de forta.
Russell B. Long: "Democrația este ca o plută:
nu te scufunzi, dar ai mereu picioarele ude."
Shimon Peres: ”Televiziunea a făcut dictatura
imposibilă şi democraţia de nesuportat.
Sidonia Bogdan: "Am avut o discuție cu
cineva, nu nominalizez, fiind o discuție privată, despre cum să ne raportăm la
marile puteri. Nu impun nimănui punctul meu de vedere, fiecare are propriile
perspective într-o democrație, aș vrea însă să lămuresc câteva confuzii:1. De
ce Rusia nu este democrație câtă vreme Putin a fost ales democratic? Fiind ales
democratic, inseamna ca Rusia e democrație. FALS. Există criterii și
instrumente obiective în evaluarea democrației unei țări. Alegerile libere sunt
o condiție, dar nu singura. Câtă vreme facțiunea de la putere intiminează prin
diverse căi infracționale sau chiar recurge la epurarea competitorilor politici,
regimul resprectiv este unul autoritarist. Este unul autoritatist și nu unul
totalitar, pentru că în totalitarism nu există nici măcar de formă opoziție
politică. Autoritariștii păstrează aparența competiției politice. Gradul de
independență a presei este un alt indicator pentru evaluarea democrației, si
tot ceea ce inseamna respectarea principiilor separației puterilor în stat.
Orice concentrație mare de putere in mana unui grup restrans, prin sfidarea sau
diminuarea puterii celor din celălalte puteri din stat inseamna autoritarism.
Regimul de Kremlin este un regim autoritatist.2. De ce unele țări sunt
"ipocrite" și fac bani cu Rusia sau cu China, iar altele nu?Pe scurt,
nu pentru că unele puteri ar fi ipocrite și altele nu, ci pentru că unele
optează pentru abordarea realistă în relații internaționale, iar celălalte se
regăsesc mai degrabă în abordarea liberală. Realiștii nu condiționează regimul
intern al Rusiei sau Chinei în schimbul economic dintre state, liberalii sunt
cei care susțin că pentru o relație strânsă dintre două state trebuie să existe
și valori democratice comune. Din cauza asta o să vedeți diferențe de acțiune
între Germania și Statele Unite, de pildă.Germania face bani și cu Rusia și cu
China, fără a condiționa această relație de regimul politic al țării
respective, dar susține sancțiuni atunci când țara respectivă încalcă principii
ale dreptului internațional. Israel, din ce am observat, are o perspectivă
realistă pe scena internațională. În Statele Unite, lucrurile sunt mai
complicate, viziunile pe politică externă se schimbă în funcție de republicani
sau democrați, în plus, americanii acționează și în funcție de marii săi
competitori economici. China este un rival pentru USA, există riscul real să
depăsească economic prima putere în lume, iar China, la fel ca Federația Rusă,
la nivel de soft power către statele mici nu poate exporta decât un exemplu de
regim autoritarist de perpetuare a puterii.În relațiile internaționale, există
interese între state și diverse forme prin care ele pot fi atinse.Și România
trebuie să aibă propriile interese de țară, bine conturate, din păcate,
termenul a fost terminat și dus în derizoriu pe scena publică din cauza unor
generali incompetenți și corupți cum a fost generalul Gabriel Oprea
Sinclair Lewis: ”Privind lucrurile in
ansamblu, cu cateva exceptii scandaloase, democratia a dat muncitorului de rand
mai multa demnitate decat a avut el vreodata.
Stancu Alina: ”Faptul ca au modificat legea
in 2013, reducand nr prezentei obligatorii la vot la 30 la suta, ar fi trebuit
sa ne faca atenti pe toti. Democratie inseamna puterea poporului. 30 la suta nu
este nici macar jumate din popor.
Teodor Dume: ”A fi în opoziţie nu înseamnă
neapărat a fi împotriva tuturor lucrurilor. această atitudine diminuează nu
numai ideea de democraţie, ci şi cea de comunitate.***Iubesc comunismul pentru
că fiecare completează, ce şi cum poate, din avuţia comună. Deci totul rămâne
poporului. Iubesc şi democraţia pentru că se fură en-gros, oficial şi
planificat din sărăcia celor mulţi. În acest caz nu aplaudă nimeni
pentru...***Într-o democraţie reală nimeni nu poate impune reguli care nu
servesc interesele celor mulţi pentru că astfel s-ar încălca drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului.*** ”Într-o democraţie în care nu există o
opoziţie credibilă, votul tău e o farsă.
Theodore Parker: "Democrația nu înseamnă
"Sunt la fel de bun ca și tine", ci "Ești la fel de bun ca și
mine".
Theodore Roosevelt: "O mare democrație
trebuie să fie progresistă. În caz contrar, va înceta să fie o mare
democrație."
Thomas Hobbes: ”Cei care sunt nemulţumiţi de
monarhie o numesc tiranie, cei care sunt nesatisfăcuţi de aristocraţie o numesc
oligarhie; de asemenea, cei care se simt dezolaţi de democraţie o numesc
anarhie.*** Într-o democraţie, întregul ansamblu nu poate eşua decât dacă
masele care ar fi guvernate eşuează.
Thomas Jefferson: "Democrația desemnează 51%
dintre oameni care le iau drepturile celorlalți 49%."***Când un guvern se
teme de cetăţeni, e democraţie. Când cetăţenii se tem de guvern, este
dictatură.
Thomas Mann: "Este ceva ciudat că libertatea
și egalitatea, cele două idei de bază ale democrației, sunt cumva
contradictorii. Considerate din punct de vedere logic, libertatea și egalitatea
se exclud reciproc, așa cum societatea și individul au o relație de excludere
reciprocă."
Thomas Woodrow Wilson: ”Cred in democratie pentru
ca elibereaza energiile fiecarui om.
Tom Stoppard: ”Democraţia nu este votarea, ci
calcularea voturilor.
Václav Havel: ”Ucraina se află la răscruce. Un
semn rutier arată spre democraţie, altul spre autocraţie. Majoritatea clară a
cetăţenilor Ucrainei sunt pentru aderarea la UE, dar entuziasmul lor este
temperat de absenţa unei politici europene limpezi. *** Probabil că trebuie să
existe partidele politice, căci până acum democrația nu a găsit ceva mai bun. ***
"La 1 ianuarie 1990, Vaclav Havel a rostit un discurs cu adevărat
memorabil care a ajuns să fie tradus în mai toate limbile. Havel face o analiză
asupra societății în care trăiește prin prisma moștenirii psihologice, de
această dată, primită din regimul totalitar.„Trăim într-un mediu moral corupt.
Moralmente suntem bolnavi, căci ne-am deprins să afirmăm altceva decât
gândim.Ne-am învăţat să nu credem în nimic, să nu ne luăm în seamă unii pe
ceilalţi, să fim atenţi doar la propria persoană, la nimeni altcineva. Au fost
pervertite înţelesul şi specificul unor concepte precum iubirea, prietenia,
compasiunea, modestia sau iertarea şi, pentru mulţi dintre noi, mai înseamnă
doar ciudăţenii de natură psihologică sau sentimente caracteristice unui timp
revolut, oarecum ridicole, la urma urmelor, în epoca navelor spaţiale şi
calculatoarelor.Puţine sunt vocile capabile să spună răspicat că deţinătorii
puterii nu ar trebui să fie atotputernici şi că fermele care dau produse bio de
calitate superioară, destinate doar deţinătorilor puterii, ar trebui să-şi
distribuie producţia cel puţin către şcoli, către orfelinate şi către spitale,
dacă nu au capacitatea necesară să aprovizioneze întreaga populaţie.Fostul
regim – sprijinindu-se pe ideologia sa sfidătoare şi intolerantă – a
transformat omul într-o simplă forţă de producţie şi natura într-un simplu
mijloc de producţie. Prin aceasta, a lovit chiar în substanţa omului şi a
naturii şi în legătura pe care o au, ca parte a aceluiaşi întreg.A constrâns un
popor înzestrat şi liber, apt să muncească pentru ţara sa, la condiţia unei
rotiţe oarecare dintr-un angrenaj zgomotos şi respingător, despre care nu este
limpede de ce a fost nevoie să existe. O maşinărie ale cărei piese sunt
sortite, fără greş, degradării, desigur, treptate, dar inexorabile.Ne-am
deprins, toţi, cu regimul totalitar.Şi l-am admis ca pe un dat.Referindu-mă la
atmosfera moralmente coruptă nu-i am în vedere doar pe domnii care mănâncă
legume bio şi privesc pe fereastra avionului. Vorbesc despre noi toţi.Ne-am
deprins, toţi, cu regimul totalitar, admiţându-l ca pe un dat şi, prin aceasta,
am depus mărturie pentru perpetuarea lui. Altfel spus, suntem cu toţii –
desigur, în diferită măsură – răspunzători pentru funcţionarea acestei maşinării
totalitare.Nimeni nu este doar victima acestui sistem. Am participat cu toţii
la statornicirea lui.Pe ce îmi întemeiez afirmaţiile?Ar fi foarte convenabil să
considerăm că vom fi fiind legatarii unei rude îndepărtate ce ne-a lăsat
ultimii 40 de ani ca pe o tristă moştenire de care am rămas străini. Dar noi am
acceptat această moştenire parcă păcătuind pentru a ne face singuri
rău.Acceptând acest adevăr vom înţelege că stă numai şi numai în puterea
noastră să facem ceva.Nu-i putem considera vinovaţi, exclusiv, pe foştii
conducători, pentru că ar fi nu doar neadevărat, dar şi pentru că ar însemna să
trecem sub tăcere ceea ce fiecare dintre noi trebuie să facă astăzi, datoria de
a acţiona individual, liber, raţional şi fără zăbavă.Să nu ne îmbătăm cu apă
rece: cel mai capabil guvern din lume, cel mai bun parlament şi cel mai valoros
preşedinte nu pot realiza prea multe de unii singuri. A considera că vor găsi
soluţia pentru toate relele societăţii ar fi, de asemenea, o greşeală. Libertatea
şi democraţia presupun, implicit, atitudinea activ participativă a fiecăruia
dintre noi, rezultând că acela care vorbeşte despre ele asumă pe deplin
răspunderea”.
Valeriu Butulescu: ”Am vrut democraţie, dar a
ieşit demonocraţie.***Citesc un reproş adânc în ochii câinilor mei. Ce
democraţie mai e şi asta, dacă numai tu ai acces la frigider?***Cum este
demos-ul, aşa e şi democraţia.***De regulă, peste democrațiile infantile, pe
lângă plaga sărăciei și corupției, mai vine și ciuma naționalismului.***
Democratia e planta plapanda, n-o striviti, ajutati-o sa infloreasca.***Democraţia
e ca o vioară. Scârţâie jalnic, când ajunge în labe de urs.***Democraţia este
periculoasă pentru popoarele cu spirit jovial. Ele vor alege mereu bufoni în
funcţiile cheie ale statului.***Democraţia este un joc frumos de societate, pe
care stăpânii l-au inventat pentru supuşii lor.***În democraţie, ciomagul
adevărului e la cei mulţi. Noul dictator se cheamă Jumătate plus unu!***Democraţia
forjează lanţuri subtile, sub povara cărora individul se crede liber.***Democraţia
se poate uşor transforma în dictatura unei majorităţi inepte.***Democraţie
infantilă: am construit o mie de biserici şi nici măcar o închisoare.***Ne plac
extremele. Am înlocuit o dictatură sclerozată cu o democraţie infantilă.***Democraţie.
Arta de a convinge oile că ele deţin puterea, în vreme ce sunt mulse.***Democraţie.
Autocraţia celor aleşi.***Democraţie. Joc nobil şi subtil în care cei mulţi,
prin votul lor, apără interesele celor tari şi bogaţi.***Democraţie? Dacă
doriţi abrogarea teoriei lui Einstein, supuneţi-o unui referendum.***Dictatura
absolutizează puterea, democraţia o umanizează, transformând-o în neputinţă.***Dictatura
ideilor, democraţia cuvintelor.***Dintre toate mizeriile politice, mai
scabroasă decât democraţia e doar dictatura.***Două antonime care în limba
română rimează perfect: democraţie şi meritocraţie!***E democraţie. Dacă popa
cântă în biserică, eu de ce să nu fluier?***În democraţie, naivitatea îmbracă
două forme complementare: aclamarea şi huiduitul.***Întreaba-l pe cel insetat
ce-si doreste: glorie, democratie sau un pahar cu apa.***Nu credeam că există
ceva mai monstruos decât comunismul, până am văzut ce monştri naşte
democraţia.***Paradoxul democraţiei. Prin alegeri libere, oameni fără demnitate
devin demnitari*** Pe vremuri, scriitorii erau urmăriţi de serviciile speciale,
dar şi de cititori. Democraţia a sistat ambele urmăriri.***Pentru popoarele
infantile, democraţia este o jucărie periculoasă.**Politica aparţine genului
dramatic. Dictatura este o tragedie sumbră. Democraţia este o farsă de
succes.***Prin cetăţenie, omul este înhămat subtil la căruţa statului. În
democraţie, acest ham poartă numele de Libertate.***Social democraţia vrea să
facă din români un popor marsupial, iar din bugetul de stat, un uriaş
marsupiu.***Ştiam că democraţia va deschide Cutia Pandorei. Dar nu credeam să
iasă atâţia monştri.***Vinovat de efectele lamentabile ale votului popular este
poporul. Care nu se poate autopedepsi. Acest mecanism de eludare a răspunderii
colective se numeşte democraţie.
Vasile Anton Ieșeanu: "Când democrația moare... pas cu pas, din
nou la Cotroceni, ajunge Johannis...Moto: Este vai de poporul român care își
caută, la străini, stăpân!Stimate simpatizant PSD!Chiar mai crezi că tanti
Veorica va câștiga alegerile prezidențiale sau va intra în turul doi? Toate
măsurile populiste de mărire a pensiilor sunt în percepția electoratului
pesedist bombardat de știri false - drept o vânătoare de voturi.Pe Johannis îl
doare exact în coa(st)e, pentru că e singurul candidat care merge încet dar
sigur, pas cu pas, din nou la Cotroceni.El a luat startul demult, nu se
grăbește, pentru că partenerul nostru strategic (sultanul de la Înalta Poartă)
îl preferă pe el, în pofida, faptului că alți doi candidați s-au dus la Înalta
Poartă de peste ocean să sărute papucul sultanului.Gazele din Marea Neagră sunt
prețul scaunului de la Cotroceni. Jocurile politice sunt făcute - votul nostru
nu mai contează.Multinaționalele lacome ale partenerului strategic Exxon –
Petrom au și început déjà exploatarea gazelor României, la exact trei zile după
întoarcerea lui Johannis de la sultanul Trump.Crezi stimate simpatizant PSD că
baronii o susțin pe tanti Veorica? Aș! Păi Oprișan și alții baroni sunt demult
afiliați statului paralel. Dovezile sunt gârlă - toți trădătorii din PSD care
pur și simplu au dărmat colosul cu picioare de lut și-a găsit protecție la
securiștii din SRI în complicitate cu CIA - stăpânii statului paralel.Cine
naiba l-a ținut pe jegul ăsta numit „baron” Oprișan, atâta timp la președinția
județului Vrancea?!...PSD-eii nu au învățat nimic din slăbiciunile democrație!
Cu cât un animal politici stă mai mult la butoanele puterii cu atât devine mai
periculos pentru că își creează o rețea de crimă organizată chiar în interiorul
partidului.În consecință, social democrația e pe ducă. Se poate vedea asta în
toată H(UE) și odată cu social democrația și democrația atât cât mai este
autentică. Încet dar sigur se pregătește mai pe față mai pe dos dictatura
ultraliberală sub masca unei democrații de paradă. „Eram sărac, scrie Michel
Houellebeck, în romanul Supunere și , dacă ar fi trebuit să răspund la unul din
sondajele acelea care încearcă să ia pulsul unei generații, mi-aș fi
categorisit condițiile de viață, mai degrabă anevoioase. Cu toate acestea, în
dimineața care a a urmat susținerii tezei ( ori poate chiar în aceeași seară),
primul meu gând a fost că pierdusem ceva neprețuit: LIBERTATEA! Vreme de mai
mulți ani, ultimele rămășițe ale social-democrații muribunde îmi îngăduiseră (
grație unei burse de studiu , unui sistem extins de reduceri și avantaje
sociale , unor mese mediocre, dar ieftine la cantina universitară) să-mi dedic
timpul activității pe care o alesesem; studiul operei unui prieten( Huysmans
n.n.). De această generozitate am profitat mai mult decât oricine, atunci când
primea porțiile cu țelină cu sos remulad sau cele cu cod cu piure în
compartimentele tăvii de spital pe care cantina universitară Bullier le oferea
sărmanilor săi clienți (cei care în mod evident nu avea unde altundeva să
meargă, care fuseseră probabil alungați din toate cantinele acceptabile , dar
care aveau totuși legitimația studențească, asta nu le putea fi luată). (Michel
Houellebeck - supunere, Ed. Humanitas fiction,2017, București)Arma democrației
- votul popular a devenit deja în era digitalizării o pușcă de joaca pentru
copii, adică arma noastră a infantililor care îi votăm. Mergem la vot și ne
iluzionăm că arma - votul nostru are puterea reală de a promova candidatul pe
care voioși noi îl votăm.Oare nu ți-a fost învățătură de minte, stimate
simpatizant al social -democrației, cum a câștigat alegerile prezidențiale
Chiorul - informatorul de la securitate cu nume conspirativ „Petrov” împotriva
lui Adrian Năstase?!...Și Plăvanul - informatorul cu nume conspirativ ...
împotriva lui V.V. Ponta?!... Poate ne spune CNSAS-ul, de bună seamă nu acum...
că nu-s proști securiștii să-l compromită pe Johannis pe idiotul lor util la
Cotroceni, ci la Sfântul Așteaptă, după al doilea mandat...Odată ce se
instalează dictatura globalistă, sub masca pseudodemocrației, libertatea
individului nu mai este decât o capcană socială.*** "Democrația și
nostalgicii comunismuluiDemocrația e forma politică bazată pe rațiunea căii de
mijloc și nu pe sentimentele iubirii și urii.Toate formele politice extremiste
uzitate îndeosebi de idealiștii promovează ideologii de extremă dreapta sau
extremă stânga ce se fundamentează pe iubire și ură, nu pe raționamentul
pragmatic.Democrația este forma politică cea mai adecvată pentru oameni
realiști, pragmatici, capabili a se autoguverna și a-și autoadministra
existența care au devenit oameni prin propria lor voință și libertate de
alegere, nu prin mila sau bunăvoința vreunui regim politic totalitar cum a fost
comunismul.Pragmatismul e asigurarea pe viață împotriva capcanei ideologiilor.
Dar câți dintre români sunt realiști și pragmatici, capabili în a-și asigura
existența autonomi și liberi.În majoritate, idealiștii incapabilii să se
autoguverneze vor da vina mereu pe autorități pe politicieni hoți și corupți,
pe funcționari, pe oricine, crezând în sinea lor că ei sunt capabili dar ce să
vezi sunt sabotați de sistemul democratic .Idealizându-și capacitățile
intelectuale și neluând în considerare forțele și mijloacele financiare fără
îndoială că inițiativa lor va fi sortită eșecului.Nu mai vorbesc de cei care
din varii vicii ( alcoolism, lene, micile furtișaguri, tare congenitale rămase
din vremea comunismului ) își pierd locurile de muncă. Frustrații incapabili de
voință morală dau vina pe democrația și toți cei aflați la guvernare și încep
să regrete comunismul și mai cu seamă pe dictatorul, zic ei „patriot ”, iubitor
de neam și țară, în realitate doar iubindu-se pe sine și puterea care îi
conferea măreția de zeu comunist , Nicolae Ceaușescu pe care atât de mult l-au
urât în 1989-1990. Idealiștii incapabili să analizeze , rațional lumea, percep
și judecă lumea prin aceeașijudecată irațională - alb și negru, iubire și ură,
iubire pentru tovarășul, și ură față de politicienii democrației, „corupți”
uitând cât de corupții erau nomenclaturiștii comuniști.Dictatura ceaușistă e
acum pentru idealiștii nostalgici, frustrați de propria lor incapacitate, un
adevărat rai pierdut.În general nostalgicii sunt cei cu mintea leneșă (și din
păcate cum demonstrează filosoful Constantin Noica în eseul Despre lăutărism,
mulți români au mintea leneșă), minte alimentată doar cu mici și bere, care
așteaptă ca partidul stat să lea dea para mălăiață în gura lui nătăfleață.
Munca fizică e grea, iar munca cu mintea e nespus de grea. Nu mai bine stai la
crâșmă la o bere și un mic, savurând gânditor o țigară?!...Când aștepți să ți
se dea apartament și loc de muncă, cum reclamă nostalgicii, e cât se poate de
clar și evident că implicit accepți statul nedemn de sclav fericit al
partidului-stat.Capitalismul asociat cu democrația ne învață să fim capabili să
le obținem și nu să așteptăm să ne dea partidul stat și dumnezeul - dictator
după bunul lui plac.*** " Scuze de întârziere! Am probleme cu deschiderea
calculatorului. Rolul statului în democrație și capitalism nu este să e asigure
oamenilor locuințe și locuri de muncă ci o bună administrare a bugetului și,
implicit viziuni realiste creative și constructive precum și fonduri pentru
sănătate și educație. Manifestările de pe stadioane de omagiere a zeilor
comuniști, costa statul român enorm. Dar toți ne complăceam în acest odios cult
al personalității, impus de securiști și milițieni, căci cine avea curajul să
întrebe de ce se risipesc banii de la buget pe asemenea caraghioase, ridicole
comedii de prefăcătorie, ipocrizie și falsitate. Dacă omului statul capitalist
i-ar da locuință gratuit și i s-ar asigura loc de muncă ,evident că omul nu ar
mai munci, la fel cum nu muncea, ci doar se prefăcea că muncește în comunism.
Capitalismul democratic înseamnă individualism . Forma asta d politică pune în
valoare individul capabil, nu colectivitatea unde erau de-a valma oamenii
capabili , realiști și idealiștii leneși, incapabilii, lingăii la partid,
informatorii la securitate, protejați de instructori , activiști și secretari o
adevărată pegră care muncea doar cu gura, cu URA și slogane de omagiere ,ca de
pildă cel mai uzitat și behăit inclusiv la megafoane „Ceaușescu PCR” . Îți poți
imaginea ce sume colosale furate de la popor, ogoit cu salarii de mizeriei era
dirijate spre acești indivizi, absolut stupizi, care repetau ca papagalii
idioțeniile discursurile lui Ceaușescu. În comunism milițienii aveau grijă să-i
trimită la muncă forțată pe cei leneși care refuzau să se încadreze în muncă.
Prețul plătit pentru a primi apartament de la stat era sclavia pe viață și
obediența pentru partid și conducător.Între a avea mica ta proprietate care te
face să fii autonom, liber și independent de orice regim politic și a primi
apartament „gratuit” în realitate plătit enorm prin munca forțată colectivă e o
mică mare deosebire. Deosebirea constă în a fi un individ liber cu demnitate
umană, nu un biet animal înregimentat care așteaptă de la conducător să-i dea,
cum dă ciobanul oilor de nutreț. Nicolae Tudor: Vasile Anton
Ieșeanu, aveti o parere absolut falsa despre ce inseamna stat, democratie,
capitalism. In 1793 a avut loc Revolutia franceza, moment in care a aparut
statul si democratia, revolutie infaptuita de multimea care striga in strada
cam 10 ani fraternite, egalite, solidarite. Atunci au aparut pluripartitismul
si alegerile democratice care au adus la putere partide de stanga, de centru
sau de dreapta, definite fiecare de programe politice, programe care se
deosebeau prin protectia pe care o acordau sustinatorilor. Astfel, stanga
politica ajuta multimea saraca iar dreapta politica patronii. Multimea saraca
beneficia de principiul egalitatii, iar patronii de apararea proprietatii,
exact cea care naste inegalitatea, proprietate care s-a cerut a fi limitata o
data cu privilegiile sociale sau materiale dobandite, ceea ce nu s-a obtinut
nici in ziua de astazi. Statul roman percepe impozite si taxe, dar nu le poate
cheltui decat dupa niste legi. Statul roman s-a angajat prin constitutie sa
asigure locuitorilor un trai decent, ceea ce nu face de 30 de ani, si nu face
pentru ca Romania are formal partide de stanga. Altfel ar fi administrat
bugetul tarii cheltuind banii necesari traiului decent. Iar trai decent nu
inseamna oameni fara locuinta, oameni fara serviciu, oameni care mor de boli,
de foame sau disperare. Dv confundati protectia sociala din capitalism cu
comunismul. In SUA, 1 din 8 locuitori beneficiaza zilnic de 3 mese gratuite si
pentru a le primi este suficient sa intre in restaurant. Noi avem 120.000
asistati-social, adica 1 la 160 locuitori si o multime de suboameni care sunt
iritati ca acestia primesc cate 130 lei/luna.
Vasile Ghica: ”Democratia este valoroasa cand
rezista la purtat.***Democraţia ne garantează prin vot că nu sunt alţii mai
răi, decât cei pe care i-am ales să ne conducă.***Democraţia noastră originală
seamănă cu o nuntă de câini, unde doar unul exercită actul împerecherii, iar
ceilalţi dau ca bezmeticii din fund.***Înţelepţii greci credeau că, după
decenii de democraţie, este binevenită şi câte o cură de tiranie.***Prea mulţi
oameni învaţă democraţia pe sărite.***
Victor Eftimiu: ”Toată viaţa democrat M-am gândit
şi n-am trădat, Orice grabă strică treaba: Mă făceam cuzist degeaba!
Victor Hugo: ” Orice civilizaţie începe prin
teocraţie şi sfârşeşte prin democraţie.
Victor Pinchuk: ”Arta, libertatea si creativitatea
vor schimba societatea mai repede decat politica.
Viorel Muha: ”Democraţia nu trebuie îmbrăcată în
uniforme!***Democraţia modernă cuprinde şi constrângerea de a da date despre
tine, de bună voie.***Educaţia este drumul pe care înveţi a merge în societate.
Fără acest drum, libertatea unora în democraţie de a vota fără o percepţie
reală a realităţii, poate sui spre vârful unei societăţi,
monştrii.***Democraţia se şlefuieşte când totul merge bine! Democraţia este
constructivă de la un anumit nivel de trai în sus! De la un anumit nivel de
trai în jos, constructivă este revoluţia. Important este ca politicienii să
ştie care este acel prag...***Democraţie procomunistă-socialistă. Unii dau
şpagă pentru a lua dreptul altora. Alţii dau şpagă pentru dreptul lor, iar
ultimii dau şpagă pentru ca să nu moară-n dureri. Groparul cere ultimul, pentru
ca să încheie cortegiul şpăgii!***Democraţia câteodată este o mătură care nu
înlătură gunoiul, ci îl adună!
Virgil Iordache: Democrația constă în exprimarea
în întreaga societate a potențialului uman personal pe măsura talanților
primiți (sau într-o abordare seculară a bagajului genetic, capitalului social,
cultural, natural) și a milei lui Dumnezeu (iar într-o abordare seculară a
simplului dar că trăim și a situațiilor impredictibile care modifică masiv
traseul de viață al fiecăruia prin procese neliniare, în care un eveniment de
durată scurtă are consecințe ample). Într-o democrație cei cu orgine socială
joasă pot să aibă o ascensiune meritată, iar cei cu origine socială înaltă pot
să fie așezați la locul lor mai jos meritat când e cazul, fără ca asta să
necesite violențe, revoluții. Din perspectiva Fiului lui Dumnezeu nu e nicio
diferență între oameni, fiecare pornește de la zero, fără ca asta să însemne că
nu duce după el situația resurselor disponibile din mediul său, ori a
mentalităților, însă modul social de organizare, democratic, atenuează aceste
diferențe. Prin investiții private și publice într-o democrație nu mai suntem
captivi social, dacă ne naștem elite nu neapărat plecăm în veșnicie tot de
acolo, iar dacă ne naștem în cartiere rău famate nu vom sfârși pelerinajul
lumesc unde ne-am născut. Democrația e posibilă tocmai pentru că
ascensiunea socială nu este o miză absolută, ceea ce contează fiind ascensiunea
și în veșnicie, indiferent de unde suntem în lume. Te poți mântui indiferent de
statutul social, iar una din condiții este să nu neglijezi, să nu îngropi
potențialul tău lumesc și al altora, pe care trebuie să îi iubești ca pe tine
însăți, adică să nu le îngropi nici șansele lor pe cât depinde de tine. Traseul
lumesc al lui Hristos e un exemplu clar de ascensiune democratică, iar confuzia
celor din vremea lui între împărat ceresc și împărat lumesc arată tocmai dificultatea
acceptării democrației: ea subminează mentalitatea că împăratul lumesc are vreo
relevanță pentru mântuire, pentru perpetuare veșnică a ființei în bucurie.
Hristos putea să fie fără nicio dificultate împărat lumesc, cum a și fost
tratat la intrarea finală în Ierusalim, dar ne-a dat lecția că aceasta o miză
mică, nu neimportantă, însă supusă unor scopuri mai înalte. Una din căile de
subminare a democrației și odată cu ea a mântuirii este să uităm că ascensiunea
socială e numai pentru servirea semenilor în cele superioare, cât mai
superioare indiferent dacă avem o viață religioasă sau nu. Toată lumea înțelege
ce sunt dragostea și nădejdea, într-o formă sau alta, chiar dacă nu toți știu
ce e credința ca să le înțeleagă deplin.Democrația e posibilă datorită acestei
situații, că toți care cred și nu cred pot să aibă dragoste și speranță, pot să
aibă ce e mai înalt decât credința, pot să preguste din împărăția cerească la
diferite măsuri. Toți. O subminare a democrației vine și din atitudinea da a fi
fost aleși deja de Dumnezeu prin apartenența la Biserica Lui. Ori Hristos nu
ne-a spus personal că am fost aleși, ci că a venit pentru că cei care se
credeau aleși la vremea lor la fel cum ne credem noi acum nu mai făceau ce
trebuie. Pentru asta s-a adresat prin ucenicii Lui neamurilor, iar acum dacă ar
fi venit s-ar fi adresat celor care nu se numesc creștini. Ar alege
dintre cei care ne numim creștini niște oameni în mod democratic, de la oameni
simpli la cărturari și i-ar face apostoli. Dacă am ridica mâna “ia-mă pe mine,
ba pe mine, că sunt creștin sau creștină” nu ne-ar lua de apostoli, al lua pe
cine vrea El, cum vrea El. Așadar pentru a face voia Lui noi trebuie chiar să o
facem și să nu ne considerăm privilegiați prin vreo alegere cu privire la noi
făcută cândva pentru toți. Atunci n-am fi decât într-o elită a credinței care
crede despre ea că se poate perpetua numai prin asta mai departe, ca un fel de
privilegiu și i-am disprețui, ori cel puțin i-am privi cu superioritate, pe cei
care nu știu de Cuvântul Lui, ca și cum nu El decide, ci noi. Democrația poate
subzista dacă vedem că fiecare poate avea un merit unde este, în lumea în care
s-a născut și în care crește spre ceva mai bun, care servește și sieși, și
aproapelui. Asta înseamnă să apreciem oamenii pentru ce sunt ei și fac ei, nu
pentru roluri și împărțiri în clase, în lume bună sau mai puțin bună, desi
această împărțire e și ea lăsată de Dumnezeu ca o orientare. Cine zice însă că
e din lumea bună deja dă un semn că nu va mai sta mult acolo, așa cum cine zice
că e sfânt e limpede că nu este. Nici Cel Sfânt nu a spus despre El asta, ci a
lăsat pe Tatăl Lui din ceruri să o facă. Apoi degeaba ne mai supărăm când
“masele” se delimitează de buna noastră educație și valorile bune, pentru că
noi suntem cei care i-am smintit pe oameni îndreptându-i spre populism, spre
iadul valorilor joase împărtășite generalizat de toată lumea, spre împărăția
minciunii. Ierusalimul lumesc e crucea răstignirii, acolo e rolul cel mai sus
în lume, pe cruce, iar pentru oameni nici măcar acolo, ci la picioarele ei,
pentru că singuri nu o putem duce. Lăsându-ne libertatea și responsabilitatea
Hristos ne-a lăsat democrația.
Virginia Fiume: ”Democraţia participativă face
referire la mecanismele democratice prin care cetăţenii participă la decizia
publică. Democraţia participativă implică: Participarea cetăţenilor la decizia
publică; Controlul cetăţenilor cu privire la cheltuirea banului public;
Consultarea publică a societăţii civile în ansamblul ei. O democraţie
participativă autentică implică participarea cetăţenilor la decizia publică,
informarea cetăţenilor cu privire la deciziile autorităţilor publice,
utilizarea constantă a consultărilor publice de către autorităţile publice şi
transparenţă decizională. Născută la sfârșitul anilor ’60, democrația
participativă se dezvoltă în diverse părți ale lumii pentru a răspunde unor
limite ale democrației reprezentative. Democrația participativă permite o
realimentare a interesului cetățeanului pentru activitatea politică,
favorizează o mai mare reprezentativitate a problematicilor sociale și creează
un spațiu de dialog între aleși și cetățeni. În diferitele modele de democrație
participativă, întâlnim ideea de asociere a cetățenilor pentru luarea
deciziilor, vorbind de co-gestiune a resurselor publice. Amintim aici,
proiectul coordonat de către Consiliul Europei, teritorii de
coresponsabilitate, pilotat în mai multe orașe din Europa, inclusiv Timișoara. Există
o multitudine de instrumente de democrație participativă, care au rolul de a
crește participarea și influența cetățenilor în viața politică și economică,
precum Word Café, urbanismul participativ (a se vedea Carta europeană a
democrației participative în procesele de planificare spațială), bugetul
participativ. Dezvoltat în 1989 în Porto Alegre (Brazilia), bugetul
participativ este o sursă de inspirație la nivel internațional cu privire la
posibilitatea de implicare a cetățenilor în viața politică. Peste 500 de orașe
din lume au implementat acest tip de bugetare, printre acestea numărându-se
orașe precum New York, Paris, Montréal, Saint-Basile-le-Grand, Lyon, Berlin,
Sevilia, etcDemocrația participativă în Tratatul privind Uniunea Europeană În
prezent, democrația participativă a devenit o parte integrantă a modelului
european de societate.În Tratatul de la Lisabona este consacrată
complementaritatea dintre democrația reprezentativă și democrația
participativă, menționate la articolele 10, respectiv 11. În plus, articolul 10
alineatul (3) conferă cetățenilor „dreptul de a participa la viața democratică
a Uniunii” și prevede și că „deciziile se iau în mod cât mai deschis și la un
nivel cât mai apropiat posibil de cetățean”, o trimitere la cerința de respectare
a principiului subsidiarității. Astfel, participarea devine un drept
cetățenesc, iar subsidiaritatea devine un pilon al democrației participative.
Articolul 11 1. Instituțiile acordă cetățenilor și asociațiilor reprezentative,
prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și
de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale
Uniunii. 2. Instituțiile Uniunii mențin un dialog deschis, transparent și
constant cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă. 3. În vederea
asigurării coerenței și a transparenței acțiunilor Uniunii, Comisia Europeană
procedează la ample consultări ale părților interesate. 4. La inițiativa a cel
puțin un milion de cetățeni ai Uniunii, resortisanți ai unui număr semnificativ
de state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele
atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care acești
cetățeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea
aplicării tratatelor. Procedurile și condițiile necesare pentru prezentarea
unei astfel de inițiative sunt stabilite în conformitate cu articolul 24 primul
paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.Măsuri ordinare și
extraordinare pentru democrația participativă în UE — dincolo de pandemie *****La
19 februarie 2021, promotorii inițiativelor cetățenești europene au primit
comunicarea celei de a treia extinderi a condițiilor de colectare a
semnăturilor privind instrumentul oficial de democrație participativă prevăzut
în tratatele europene. Cu toate acestea, această măsură nu rezolvă cea mai mare
provocare pentru comitetele cetățenilor: lipsa de informare în sfera publică
europeană cu privire la acest instrument și la dreptul de participare politică
al cetățenilor europeni.Împreună cu promotorii inițiativelor cetățenești
europene în curs, am trimis următoarea scrisoare comisarului Vera Jourova și
principalelor instituții și organizații care pot contribui la garantarea
demnității egale a democrației participative. Acțiunea este o continuare a
scrisorii anterioare care a fost trimisă comisarului Jourova și a feedbackului
la Planul de acțiune pentru democrație, care a fost prezentat în vara anului
2020.Joi, 25 februarie, semnatarii scrisorii se vor alătura reuniunii săptămânale
„Eumani” pentru a discuta propunerea cuprinsă în scrisoare și alte acțiuni
menite să asigure informarea adecvată cu privire la instrumentele democrației
participative.Doamnei comisar Vera Jourova Vicepreședinte al Comisiei Europene:
Valori și transparențăDna Christa Schweng, președinta Comitetului Economic și
Social European;Dl Apostolos Tzitzikostas, președintele Comitetului European al
Regiunilor;Dl DavidSassol i, Președintele Parlamentului European;Dl Antonio
Tajani, președintele Comisiei AFCO, Parlamentul European;Dna Dolors Montserrat,
președinta Comisiei PETI, Parlamentul European;Dna Assya Kavrakova; Directorexecutiv
ECAS — Servicii de acțiune cetățenească europeană;Dl Renate Schroeder,
președintele Federației Europene a Jurnaliștilor;Dl Noel Curran, director
general al Uniunii Europene de Radiodifuziune;Bruxelles, 19 februarie
2021Subiect:Propunerile de măsuri ordinare și extraordinare pentru a asigura
accesul deplin la informații pentru cetățenii europeni cu privire la
inițiativele cetățenești europeneStimate domnule comisar Jourová,Vă scriem în
calitate de promotori și susținători ai inițiativelor cetățenești europene.
Suntem cetățeni care au făcut alegerea și angajamentul de a avea încredere în
instrumentele democrației participative instituționale prevăzute în tratatele
europene pentru a propune reforme și reglementări care pot modela viitorul Europei
într-o direcție mai durabilă și mai democratică.Am salutat faptul că
instituțiile UE au convenit în cele din urmă să reformeze regulamentul inițial
privind inițiativele cetățenești europene, iar un nou regulament a intrat în
vigoare în ianuarie 2019. După un an, este clar că reforma legislativă nu este
suficientă pentru a pune în aplicare voința politică pentru o cultură
administrativă ECI mai bine cunoscută, mai ușor de utilizat și de succes și că
trebuie să urmeze noi resurse necesare. În caz contrar, acesta va deveni un
instrument nu pentru cetățeni, ci numai pentru lobby-uri puternice. Rata
actuală de succes de 6 % în colectarea semnăturilor este aberantă.Am salutat
contribuția Comisiei Europene (primită de Parlamentul European și de Consiliul
European) pentru a prelungi termenul de colectare a semnăturilor din cauza
limitărilor impuse de pandemia de COVID-19 în toate statele membre ale UE.Cu
toate acestea, pandemia — atât în această privință, cât și în ceea ce privește
alte chestiuni arzătoare — dezvăluie fragilitatea instrumentelor oficiale de
care dispun cetățenii pentru a interacționa în mod pozitiv cu instituțiile UE
și pentru a „contribui la modelarea UE”.Ne confruntăm cu o sarcină (aproape)
imposibilă de colectare a semnăturilor nu numai din cauza restricțiilor legate
de COVID-19, ci doar pentru că doar o mică minoritate de cetățeni ai UE care au
dreptul de a semna ICE știu ce este o ICE și de ce este atât de precis diferită
de orice altă formă de petiționare și campanie.Prezenta scrisoare vine ca
urmare a scrisorii pe care unii dintre noi v-am trimis-o în decembrie 2019. La
momentul respectiv, solicităm:1) Să aloce bugetul investit în prezent în
inițiativele cetățenești europene la ceea ce este investit în prezent pentru
informarea cetățenilor cu privire la alegeri și la funcționarea democrației
reprezentative;2) Să invite toate organismele de radiodifuziune publice și
private din UE, precum și canalele media digitale să sporească acoperirea
instrumentelor și propunerilor democrației participative, începând cu
inițiativele cetățenești europene.Prin prezenta scrisoare vă rugăm să
participați la o reuniune pentru a discuta câteva propuneri suplimentare
privind modul în care Comisia Europeană ar putea garanta măsuri ordinare și
extraordinare de informare cu privire la inițiativa cetățenească europeană în
curs de desfășurare.În special, vă rugăm să vă adresați dumneavoastră, doamnei
comisar Jourova și Comisiei Europene:Informarea tuturor cetățenilor UE prin
intermediul unei acțiuni de difuzare directă cu privire la inițiativa
cetățenească europeană în curs și la dreptul cetățenilor UE de a semna
inițiativele cetățenești europene existente. Această acțiune ar putea fi
realizată în următoarele 60 de zile, având în vedere condițiile de prelungire
pe care le-ați garantat ICE existente.Să mobilizeze proximitatea regiunilor și
a municipalităților față de cetățenii europeni și să lanseze un apel pentru
popularizarea inițiativei cetățenești europene în curs de desfășurare, pe
modelul a ceea ce a făcut StopGlobalWarming.eu, cu implicarea municipalităților
cu o moțiune locală pentru a se angaja în acțiuni de informare a cetățenilor
lor (adăugând inițiativa cetățenească europeană pe site-ul oficial):ECAS
— Exploatarea potențialului orașelor și regiunilor de a promova democrația
participativă europeană și lupta împotriva schimbărilor climatice.Integrarea în
negocierea punctului de informare a unor noi măsuri contractuale pentru a
garanta accesul la servicii și infrastructură care pot ajuta promotorii ICE să
își extindă raza de acțiune cu privire la posibilitatea de a semna
ICEOrganizarea unui eveniment online destinat mass-mediei locale, naționale și
europene pentru a-i informa cu privire la propunerile inițiativelor cetățenești
europene și pentru a le oferi jurnaliștilor europeni posibilitatea de a relata
în mod adecvat eforturile politice depuse de cetățenii europeni care nu fac
parte din partide organizate și de mari organizații ale societății civile
pentru a avea un impact asupra sferei publice europene și pentru a-și vedea
drepturile de participare îndepliniteProvocările cu care se confruntă Uniunea
Europeană, de la politicile privind sănătatea și vaccinurile la gestionarea
rolului platformelor tehnologice, limitările libertății de circulație și
obiectivele ambițioase de combatere a urgenței climatice, reprezintă o
oportunitate unică de a consolida sentimentul de apartenență al cetățenilor
europeni la dezbaterea democratică a Uniunii Europene.Așteptăm deciziile
privind Conferința privind viitorul Europei, suntem convinși că viitorul
Europei se află acum în mâinile cetățenilor și ale organizațiilor mici și mari
ale societății civile, care în prezent se mobilizează și militează pentru a
prezenta în mod oficial propuneri integratoare. Propuneri care nu reprezintă o
ostatică de interes electoral și negocieri între statele naționale în cadrul
Consiliului European.Împreună, dorim să vă cerem ocazia de a schimba
perspectiva privind democrația participativă: nu este un instrument secret
pentru cetățenii pasionați, ci un instrument puternic de consolidare a
capacităților și de încredere în rândul cetățenilor UE și al sferei publice a
UE. Precum și o contribuție esențială la dezbaterea politică și la procesul
decizional.Prin urmare, vă rugăm să organizați o reuniune în următoarele săptămâni
cu dumneavoastră, pentru a ne permite să vă prezentăm aceste propuneri (dintre
care unele au fost incluse și în Feedback privind Planul de acțiune pentru
democrație) și să contribuiți la consolidarea activității extraordinare pe care
o desfășurați pentru a garanta o democrație sănătoasă și funcțională în Uniunea
Europeană.
Vladimir Ilici Lenin: ”Democrație pentru o
minoritate infimă, democrație pentru cei bogați, - iată democratismul
societății capitaliste [...] cei asupriți sînt lăsați să hotărască o dată la
cîțiva ani care anume din reprezentanții clasei asupritoare îi va reprezenta și
îi va călca în picioare în parlament*** În cuvinte, democraţia burgheză promite
egalitate şi libertate. În realitate, nicio republică burgheză, chiar şi cea
mai avansată, n-a dat jumătăţii feminine a genului uman deplină egalitate
juridică cu a bărbatului, nici nu a eliberat-o de tutela...***Dictatura
proletariatului, perioadă de trecere la comunism, va da naştere pentru prima
oară democraţiei pentru popor, pentru majoritate, paralel cu reprimarea
necesară a minorităţii, a exploatatorilor.
Vladimir Putin: ”Democraţia rusească înseamnă
puterea poporului rus, cu tradiţiile proprii de autoguvernare; şi nu
transpunerea unor standarde impuse nouă din afară. *** ”democrațiile nu pot
funcționa în secolul 21, pentru că lucrurile se mișcă atât de rapid, necesită
un consens și este prea dificil să obții un consens iar autocrațiile vor
domina.
Voltaire: ”Politica este mijlocul pentru oamenii
fara principii de a-i conduce pe oameni fara amintiri.
Walter Lippmann: "Ceea ce numim o societate
democratică poate fi definită din anumite motive drept una în care majoritatea
este pregătită mereu să înăbușe o minoritate revoluționară."
William E Vaughan: ”Cetatenii Americii vor trece
oceanul pentru a lupta pentru democratie dar ei nu ar trece strada sa voteze
intr-o alegere nationala
William Penn: "Lasă-i pe oameni să creadă că
ei guvernează, și îi vei guverna."
Winston Churchill: "Când cineva bate la ușa
mea, dimineața la ora șase, și văd că e lăptarul meu, atunci știu că trăiesc
într-o democrație.***Cel mai bun argument impotriva democratiei este o
conversatie de cinci minute cu alegatorul obisnuit***Democratia este un sistem
politic prost, insa cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat pana
acum***Democraţia este necesitatea de a te înclina uneori în faţa punctelor de
vedere ale altora.******Democrația funcționează cel mai bine când hotărârea
trebuie s-o ia doi și unul e bolnav.******In razboi poti fi ucis o singura
data, in politica de multe ori. ***Nimic nu e mai dezgustător pentru democraţie
decât să inchizi un om sau să îl ţii închis doar pentru că nu e popular. Acesta
este cu adevărat testul civilizaţiei.***S-a spus că democrația este cea mai
proastă formă de guvernare cu excepția altor forme puse la încercare de-a
lungul timpului." *** ”
Woodrow Wilson: "Democrația nu este atât o
formă de guvernământ, cât un set de principii."***"Lumea trebuie să
fie făcută singură pentru democrație." *** ”Cred in democratie pentru ca
elibereaza energiile fiecarui om
yogaesoteric: ”Libertatea sau binele comun? Interpretări ale noţiunii de „democraţie”Cu câteva decenii în urmă, pe vremea „războiului rece”, când lumea era împărţită în două lagăre: cel al libertăţii şi cel al totalitarismului comunist, nu exista posibilitate de confuzie. Societatea veritabil democratică nu era aceea care folosea termenul într-un mod lipsit de orice conţinut, gen „republică democratică”, „centralism democratic” sau, etimologic, „puterea poporului”. Aceasta fiind înţeleasă teoretic drept „dictatură a proletariatului”, dar practic drept dictatură a partidului comunist, cu structuri de putere de tip piramidal, în vârf tronând un şef de partid şi de stat care-şi exercita puterea pe viaţă. Regimurile comuniste au uzurpat aşadar termenul de „democraţie” şi i-au conferit un sens departe de cel autentic. Pe scurt, curentul de gândire dominant în acel moment şi în acel loc era cel care definea şi interpreta termenii conform propriei ideologii.În contrast cu aceasta, în acei ani lumea occidentală se ghida după sensul am putea spune „clasic” al noţiunii de „democraţie”. El este consfinţit în toate constituţiile ţărilor civilizate, care au servit drept model şi pentru constituţiile adoptate după 1990 de către ţările foste comuniste. Aici democraţia este înţeleasă drept un set de reguli pentru practicarea pluralismului politic şi de opinii în interiorul statului. Existența unor interese și convingeri contradictorii este asumată și acceptată. Democrația oferă cadrul esenţial în care orice dispută de idei sau concepţii să poată fi rezolvată pașnic prin dezbateri civilizate și alegeri corecte. Pierzătorii trebuie să se supună majorității, dar rămân acceptați și protejați ca parte a întregului. Majoritatea și minoritatea rămân în continuare un „noi”, fac parte în continuare din aceeaşi comunitate, iar libertatea de conştiinţă şi de exprimare sunt asigurate şi garantate fără restricţii.Această interpretare a democrației, a cărei esenţă este principiul libertăţii, îşi are rădăcinile în orașele-state ale Greciei antice, iar în timpurile moderne a fost introdusă pentru prima dată în Anglia și Statele Unite ale Americii. Este vorba deci de concepţia anglo-saxonă, care predomina în „lumea liberă” dinainte de 1989.În schimb, ideologia de stânga, cu toate nuanţele sale, de la marxismul clasic la neomarxismul sau eco-bolşevismul actual, se dovedeşte a fi una funciarmente incompatibilă şi ostilă oricărei libertăţi de gândire şi de manifestare. Până în 1989 faptul era evident. Şi totuşi, subversiunea de stânga din societăţile occidentale a câştigat tot mai mult teren odată cu anul 1968, când paradigma leftistă a început să-şi impună dominaţia în mediile intelectuale, ajungând în zilele noastre la formele extreme gen „wokeness” şi „cancel culture”, sau la isteriile în numele pretinsei „apocalipse climatice”.Originile acestui curent este necesar să fie căutate în perioada iluministă, care a premers Revoluţia Franceză, mai precis în scrierea „Despre contractul social” (1762) a lui Jean-Jacques Rousseau: „Numai voinţa generală poate conduce puterile statului conform scopului său, care este binele comun (…) societatea nu se cuvine să fie condusă decât numai din punctul de vedere al interesului comun (…) suveranitatea nu e decât manifestarea voinţei generale.”Termenii cheie precum „voinţa generală”, care nu se suprapune cu suma voinţelor personale sau cu voinţa majoritară, ea fiind singura despre are se pretinde că tinde către „binele comun”, sau „interesul comun”, suferă de o imprecizie fundamentală: într-o primă fază sensul lor este cât se poate de vag şi de nedefinit.Circumscrierea lor este vulnerabilă la derapaje ideologice din cele mai pernicioase. În fond, toate dictaturile au afirmat că guvernarea lor are loc în numele acestor principii care au fost enunţate de Rousseau, privite însă de fiecare dată prin grila propriei concepţii. Până şi termenul de „democraţie” a ajuns să fie astfel viciat din această perspectivă, fiind instrumentalizat de către cei care au pus monopol pe interpretarea lui tocmai în această cheie, că ar reprezenta „voinţa generală” sau „binele comun”, definite conform curentului ideologic dominant al epocii.Într-o exprimare concisă, dar foarte aproape de realitatea pe care o trăim, a fi sau nu „democrat” nu mai ţine de respectul pentru regulile jocului politic şi social şi pentru ideile altora, ci depinde de „certificatul” emis în această privinţă de instanţele care s-au autoerijat în această postură.Aceşti actori politici, asimilaţi stângii actuale, identifică prin urmare noţiunea abstractă a „voinţei generale” cu propriile idei. Ei nu mai înțeleg democrația în primul rând ca o competiție de interese și convingeri pe baza unor reguli acceptate reciproc, ci drept realizarea acestei voințe comune, care corespunde celei mai înalte raționalități a statului. Potrivit lui Rousseau, factorul decisiv pentru aceasta este promovarea virtuții cetățenilor, care trebuie să-și subordoneze interesele personale voinței generale.Prin urmare, democrația nu este pentru oameni așa cum sunt ei, cu credinţele şi valorile lor, ci pentru oamenii modelaţi așa cum doresc cei auto-declarați „democrați”. Ceea ce se practică de fapt, fie pe faţă, fie mai camuflat, nu este altceva decât un proces de „reeducare”, de schimbare la nivelul conştiinţelor, cu alte cuvinte, o veritabilă spălare pe creier printr-o propagandă continuă. Devine prin urmare evident faptul că părerile contrare nu mai sunt acceptate în numele unui pluralism legitim de opinii, ci sunt marginalizate, stigmatizate şi combătute tocmai în numele unui pretins „bine comun”, definit conform intereselor ideologilor stângii.În ultima vreme, indiciile că ne îndreptăm către un totalitarism de această natură se intensifică într-un mod îngrijorător. Uniunea Europeană s-a îndepărtat tot mai mult de proiectul iniţial postbelic, bazat pe principii creştin-democrate, căpătând trăsături din ce în ce mai centralizate, de esenţă socialistă. Libertatea e sacrificată tot mai mult pe altarul unui pretins „interes general”, care e cel precizat de conducătorii politici. Aceştia îl dictează atât în cazul justificării restricţiilor liberticide în contextul pandemiei de covid-19 (cu referire aici în special la discreditarea şi chiar demonizarea opiniilor divergente faţă de cea a autorităţilor sau în contextul dogmei încălzirii globale antropogene, care nu suferă nici ea nicio critică, fiind sursa unor măsuri politice şi economice care în viitorul apropiat vor fi resimţite din ce în ce mai drastic.Democrația în accepţiunea ei clasică drept un set de reguli care permit concurența dintre diferite interese și convingeri este prin urmare reinterpretată deformat, în sensul de acord cu această voinţă generală abstractă. Cine este „pe linie” (a corectitudinii politice) poate primi certificatul de „bun democrat” de la instanţele autoabilitate în acest sens (presă, ONG-uri, fundaţii, partide etc.), iar cine nu, chiar dacă respectă regulile jocului, primeşte ştampila de „antidemocrat”, mergând până la cea de „extremist de dreapta”. Fundaţiile care militează pentru o „societate deschisă” (finanţate de George Soros) nu mai au practic nimic de-a face cu accepţiunea originară a termenului definit de Karl Popper, care nu mai e decât o etichetă fără conţinut, ele identificând în mod totalitar propria ideologie stângistă ca fiind singura care poate realiza „binele comun”, aşa cum îl înţeleg ele.Într-un text din 1998, „Rousseau and the Origins of Liberalism” inclus şi în antologia „The Roger Scruton Reader” (Continuum, 2009), filosoful englez Roger Scruton îl demontează pe Rousseau, pornind şi el de la observaţia că ideile gânditorului francez se află la baza tuturor curentelor „progresiste” din istorie. Scruton foloseşte termenul de „curente liberale”, dar îl diferenţiază imediat de liberalismul clasic, acest tip de liberalism fiind practic o ideologie a relativismului, a reformelor perpetue, a aruncării peste bord a moştenirii istorice, culturale şi religioase în numele ideilor moderne. Prin urmare, eticheta de „progresism”, care s-a încetăţenit între timp, e cât se poate de potrivită.O contradicţie importantă pe care Scruton o găseşte la Rousseau priveşte noţiunea sa fundamentală de „contract social”. Pentru Rousseau, o societate poate fi liberă numai dacă este liber consimțită, iar îndatoririle pot fi obligatorii numai dacă sunt autoimpuse. Prin urmare, societatea este necesar să se întemeieze pe un contract social: fiecare persoană promite subordonarea în schimbul unei promisiuni asemănătoare a tuturor celorlalţi. Dar, sesizează Scruton, capacitatea de a promite, de a se angaja, de a acționa autonom – toate acestea presupun existenţa prealabilă a limbajului, care la rândul său necesită mediul social. Agentul autonom nu există într-o stare naturală: el este un artefact social. Aşa cum Rousseau însuși arată în mod clar, libertatea noastră naturală este distrusă de contractul social, care pune în locul acestuia „libertatea civilă”. Din libertatea civilă izvorăște libertatea morală, dar numai odată cu apariţia libertății morale ne putem lega printr-un contract. Prin urmare, cum se poate întemeia societatea pe un contract, când niciun contract nu poate exista până când societatea nu a fost fondată? În faţa unei asemenea logici circulare, Rousseau nu poate aduce decât voința de a crede.Trebuie să trăim ca și cum ar fi legați de un contract, în timp ce știm că aceasta este imposibil.După cum explică Scruton în alte scrieri ale sale, la baza unei societăţi solide se află alte valori decât un simplu contract social asumat în mod raţional. Este vorba de tradiţii culturale sau religioase, de sentimentul unei identităţi naţionale şi al unui destin istoric comun, care premerg momentul acelui contract social. Termenul cu care el le denumeşte este cel de „loialităţi prepolitice”. Fără o asemenea temelie, care are şi dimensiuni de ordin metafizic, o societate exclusiv „civilă”, bazată pe o simplă adeziune raţională, nu poate avea durabilitate. Dacă e să putem identifica undeva un sens genuin al acelei „voinţe generale” (alta decât voinţa majorităţii sau suma voinţelor personale), atunci îl putem găsi într-un mod firesc pe tărâmul acesta. Este vorba de voinţa de a perpetua propria identitate şi valorile de ordin naţional, spiritual şi moral care se află la baza ei, valori afirmate şi verificate în secole de istorie.Se poate aşadar concluziona cu siguranţă că accepţiunea actuală a termenului de „democraţie” diferă din ce în ce mai mult de cea clasică a sa, aşa cum a fost ea înţeleasă până în urmă cu câteva decenii. Iar urmărind tendinţele actuale, măsurile politice şi sociale luate sub pretextul unei pandemii sau al încălzirii globale ne indică faptul că această erodare a democraţiei va continua în perioada următoare din ce în ce mai mult, în numele unor principii externe, invocate ca având o autoritate superioară, pe altarul căreia trebuiesc sacrificate libertăţile de care am beneficiat până acum.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu