·
Abraham Lincoln: "Alegerile sunt ale
poporului. Este decizia lor. Daca decid sa intoarca spatele focului si sa-si
arda fundul, atunci pur si simplu vor trebui sa stea pe vezicule. *** ”Așa cum
tu nu ți-ai dori să fii sclav, la fel eu nu mi-aș dori să fiu stăpân de sclavi.
Asta exprimă ideea mea despre democrație."*** ”Democrația este guvernarea
oamenilor de către oameni pentru oameni."*** ”Niciun om nu este suficient
de bun pentru a guverna un alt om fara acordul celuilalt.
·
Adi Buzău: "In democratia antica,
originala, la greci, fiecare orator isi prezenta opinia si propunerea practica.
Nu facea circ sau sarcasme fata de alti oratori, cum s-a ajuns la romani
ulterior. La noi e azi un circ zis democratic, ca toti se dau salvatori cu
promisiuni si minciuni, facand haz si circ, si aruncand noroi asupra
adversarilor, in loc sa propuna solutii practice. De ce mai zicem ca avem
democratie, cand avem doar circocratie?! Acel sistem in care fiecare orator
vrea o functie mare pentru el insusi, mai presus de orice, dar nu prosperitate
pentru comunitate, si minte si face circ cat poate, sub masca
"democratiei".
·
Adlai E. Stevenson Jr.: ”Autocritica este
arma secreta a democratiei, candoarea si confesiunea sunt bune pentru sufletul
societatii. ***Definitia unei societati libere este o societate in care cineva
este in siguranta, chiar daca este nepopular.
·
Adrian Paunescu: ” Şi, uite, astăzi nu
mai este mâine,/ Ne-ntoarcem spre trecut c-un trist ocol,/Nu mai avem nici apă
si nici pâine,Democratie pe stomacul gol. *** ”In bratul drept, Statuia
Libertatii abia mai tine ridicata torta, cand pleaca la gunoi democratia si e
la moda dragostea cu forta.”
·
Adriana Galatâr: ”Minciuna și manipularea
au luat locul democrației. De ani buni, realitatea a fost distorsionată atât de
tare, încât oamenii au adormit în rațiune. Degeaba vedem câțiva adevarul, dacă
masele de oameni nu mai disting realitatea de minciună. ***In sfarsit realizez
si eu ce putere are o functie.Practic, daca tu si prietenii tai puneti mana pe
toate functiile posibile intr-un sistem, tu si prietenii tai decideti ce
inseamna democratia. Nu mai conteaza legea si ordine clara a democratiei.Poate
din cauza aceasta nu prea stiu politicienii ce inseamna democratia reala, au
luptat o viata sa isi faca sistemul lor, nu sa respecte ca toata lumea un
sistem democratic clar.Acum inteleg de ce e goana asta dupa functii, nu dupa
munca in folosul popular. Daca domini toate functiile, nimeni din exterior nu
vede ca de fapt nu faci nimic, doar prietenii tai, care nici ei nu fac de fapt
nimic. Smart baieti, very smart.*** "Observ tot mai mulți oameni care
înțeleg faptul că momentan, democratia a eșuat în România.1. Apreciez sincer
iscusința celor care au adus sistemul în acest punct.Nu apreciez faptul că
iscusința lor.. nu are un fundamnent benefic social, sau un scop înălțător
pentru țara și societatea în care trăim toți.Iscusința de geniu malefic este
net mai facilă prin comparație cu munca dublă pe care o depune un om genial,
dar orientat benefic spre toate aspectele unei probleme.Practic esti doar un
looser, dacă fiind un geniu, alegi cu buna știință să fi om rau, față de unii,
sau de alții. 𝗜𝗻𝗱𝗶𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻𝘁
𝗱𝗲
𝗷𝘂𝘀𝘁𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲.
2. Minciuna și manipularea au luat locul democrației.De ani buni, realitatea a
fost distorsionată atât de tare, încât oamenii au adormit în rațiune. Degeaba
vedem câțiva adevarul, dacă masele de oameni nu mai disting realitatea de
minciună.3. Criza financiara care ne-a palit de 1 an (ieri am mai avut un șoc
la magazin.), razboiul care nu se termina.. și tot ce ne așteaptă neplacut în
viitor, lăsat pe capabilitățile și invartelile oamenilor care ne conduc azi...
e apocalipsa socială și financiară în Romania. (fără exagerare) 4. La vot, în
forma în care e gândit azi sistemul de vot, mai bine stam acasă .... Și lasam
politicienii să se voteze între ei direct. E cam tot una
·
Alan Corenk: ”Democratia consista in
posibilitatea de a-ti alege dictatorii, dupa ce acestia ti-au spus tot ceea ce
crezi ca vrei sa auzi.
·
Albert Camus: "Democrația nu este
legea majorității, ci protecția minorității."
·
Aldous Huxley: ”Dictatura perfecta va
avea un aspect de democratie. O inchisoare fara ziduri in care prizonierii nu
vor visa sa evadeze. Un sistem de sclavie in care, datorita consumului si
distractiei, sclavii isi vor iubi sclavia.
·
Alexander Meiklejohn: "Democrația
este arta de a gândi independent împreună."
·
Alexander Woollcott: "M-am săturat
să aud că democrația nu funcționează. Desigur că nu funcționează. Noi ar trebui
să lucrăm pentru a o face să funcționeze."
·
Alexis de Tocqueville: Democratia si
socialismul nu au nimic in comun decat un cuvant: egalitate; dar si aici ce
diferenta: democratia vrea egalitate in libertate, iar socialismul vrea
egalitate in supunere si servitute.
·
Anonim: "Pentru democrație merită sa
mori, pentru că este cea mai profund onorabilă formă de guvernare concepută
vreodată de om." *** ”Democraţia are grijă să nu fim guvernaţi mai bine
decât merităm.*** ”Anarhismul este democratie luata in serios. *** ”Conform DEX
: Democratia - Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care
poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. Totalitarism - Concepție
politică totalitară. 2) Regim politic bazat pe o asemenea concepție, puterea
decide pentru popor.Distingem in ultima perioada doua tipuri de democratie, cea
autentica, aproape uitata si "democratia moderna" care e doar o masca
fara continut. Din pacate DEMOCRATIA ARISTOTELICA (democratia autentica), a
fost inlocuita de "Democratia Americana", care e mai mult la nivel
declarativ, in esenta ei fiind foarte diferita de democratia autentica si in
multe aspecte chiar contrara.Ce dusman e mai periculos, cel declarat fata de
care sti sa-ti ascunzi miscarile sau cel perfid, care te trage de limba pentru
a sti unde sa loveasca ? Intr-un regim totalitar sti ca daca spui ceva care nu
convine sistemului esti mort, asa ca devii prudent, o spui cu prudenta in
cadrul unor intruniri secrete. Intr-un regim democratic, iluzia dreptului la
libera exprimare te face sa spui pubic ce gandesti, la telefon, pe mail, etc.
Daca doresti sa afli ce si cine gandeste, ofera-i libertatea de exprimare. In
asa zisele state democratice, libertatea de exprimare ajuta elita conducatoare
sa stie cine sunt cei care au idei antisistem, in regimurile comuniste cei care
planuiau contra sistemului, vorbeau in secret aceste idei, deci elita
conducatoare trebuia sa faca mari eforturi pentru a dibuii pe cei cu idei
periculoase. Deci democratia e sistemul care face ca toti cei care trebuiesc
eliminati sa se demaste singuri, sub iluzia asa zisei libertati de exprimare.
Sunt convins ca in cazul unei situatii periculoase pentru sistem, toti cei care
sunt indexati pe listele cu persoane periculoase, sunt primii anihilati de
aparatul represiv. Cred ca este singurul motiv pentru care e permisa si chiar
incurajata libertatea de exprimare. Daca persoana periculoasa pentru sistem
ajunge sa controleze (influienteze) o mare masa de oameni, atunci sistemul,
prin toate mijloacele de care dispune, incepe cu ridiculizarea spuselor
acestuia, inscenarea diverselor situatii compromitatoare, ingradirea treptata a
accesului acestuia la posturile TV si in toata mass media, etc. Daca aceste
tehnici esuiaza, persoana incomoda e mituita (banii diverse mari avantaje ),
iar daca nici acesta manevra nu reuseste, e eliminata (omorata), prin
inscenarea unui accident, a unei sinucideri sau printr-un atantat. Grav este
faptul ca pentru eliminarea acestora, de multe ori sunt si victime colaterale
(vezi cazul "accidentului" aviatic de la Balotesti) si altele. Asta e
de fapt un sistem democratic ce garanteaza libertatile fundamentale ale
cetatenilor lor. Democratie, e de fapt cuvantul care mascheaza (ascunde)
adevarata fata a sistemului. E doar o parere personala, dar daca analizati si
declaratiile lui Edward Snowden, itelegeti ca sistemul democratic e de fapt
alta fata a leopardului.P.S. : Cei care loviti sistemul , chiar si prin
postarile de pe FB, sa stiti ca intr-o zi bate politia la usa voastra
(noastra). Singura sansa e ... sa fim foarte multi. *** ”Democrația este o
instituție, care îngăduie oamenilor să decidă cine e vinovat de toate. *** ”Democrația
este o minciuna. Capitalismul este un cancer social. Sclavia este in floare.”
·
Anton Cehov: ”În societățile eșuate,
există o mie de proști pentru fiecare minte de succes și o mie de cuvinte
stângace pentru fiecare cuvânt conștient. Majoritatea sunt mereu proști și
domină constant raționalul. Dacă vedeți subiecte banale în fruntea discuțiilor
într-o societate și oamenii banali intră în centrul atenției, atunci vorbiți
despre o societate foarte eșuată. De exemplu, milioane de oameni dansează și
repetă cântece și cuvinte fără sens, iar persoana care a scris melodia devine
celebră, cunoscută și iubită. Chiar și oamenii au propria lor opinie în materie
de societate și viață. Cât despre scriitori și autori, nimeni nu-i cunoaște și
nimeni nu le dă valoare sau greutate. Majoritatea oamenilor le plac
meschinăriile și amorțeala. Cineva care ne droghează ca să ne pierdem mințile,
iar cineva care ne face să râdem cu prostii, este mai bun decât cineva care ne
trezește la realitate și ne rănește spunând adevărul. Prin urmare democrația nu
este potrivită societăților ignorante, deoarece majoritatea ignorantă le va decide
soarta.
·
Antonio Gala: ”Dictatura se prezintă
blindată pentru a învinge. Democraţia se expune goală pentru a convinge.
·
Archibald MacLeish: "Democrația nu
este niciodată finalizată. Democrația este întotdeauna ceva la care națiunea
trebuie să lucreze. Ceea ce e necesar acum este un lucru și numai unul: ca
democrația să devină iarăși democrație în acțiune, și nu o democrație
îndeplinită, încununată cu fapte trecute și aur coclit."
·
Aristotel: "Democrația există cu
adevărat când cei sărmani, și nu cei avuți, sunt conducătorii." *** ”Baza
unui stat democratic este libertatea. *** ”Intr-o democratie, saracii vor
avea mai multa putere decat bogatii, pentru ca sunt mai multi, iar vointa
majoritatii este suprema.
·
Art Spander: ”Cea mai mare realizare a
democrației este că dă oricui votant sansa de a face o prostie.
·
Barack Obama: ”Numai alegerile singure nu
fac democraţie.
·
Benjamin Franklin: "Democrația
reprezintă doi lupi și un miel care votează ce aibă pe masa de prânz.
Libertatea este un miel puternic ce contestă votul."
·
Benjamin Lichtenberg: "Democrația:
starea de lucruri prin care consimți să ți se bage mâna în buzunar, și îl alegi
pe cel mai bun om ca să facă asta."
·
Bertrand Russell: ”Democratia a fost
inventata ca un mijloc de a impaca libertatea cu carmuirea.*** ”Democraţie:
proştii au dreptul să voteze. Dictatură: proştii au dreptul să guverneze.
·
Blaise Pascal: ”Democratie si,
astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot
ceea ce este tare sa fie just.
·
Bob Dylan: "Democrația nu guvernează
lumea, ar fi bine să-ți bagi asta în cap; această lume este condusă de
violență, dar cred că ar fi mai bine să lăsăm lucrul ăsta nespus."
·
Bogdan Diaconu: ”Nu cred că asta am vrut
în 1990. Nu cred că România va mai rezista confruntată cu acest bordel
intitulat, în mod fals, democrație. Din această cauză a și început să pârâie pe
la încheieturi. Democrația e totuși despre popor. Unde este poporul român în toate
aceste aranjamente și jocuri de culise? Și unde se mai face auzită vocea lui?
Din păcate, nu suntem în piesa ”Mult zgomot pentru nimic”, ci într-o alta mult
mai periculoasă: ”Mult zgomot ca să nu facem nimic”. *** ”Democrația românească
a devenit una ”acoperită”, dezbinată și murdărită, în care nu ești om dacă ții
cu unul și nu cu celălalt sau ești om doar dacă ții cu cineva anume.
·
Carol I al Angliei: ”Democratia este
puterea voturilor egale pentru minti inegale.
·
Carter Woodson: "În așa-zisa noastră
democrație, ne-am obișnuit să dăm majorității ceea ce vrea mai curând decât să
o educăm să înțeleagă ce este mai bine pentru ea."
·
Charles Bukowski: ”Diferenta dintre o
democratie si o dictatura este ca intr-o democratie mai intai votezi si apoi
iei ordine; intr-o dictatura nu trebuie sa pierzi timpul votand.
·
Charles de Gaulle: ”Democraţia se
confundă, pentru mine, cu suveranitatea naţională. Democraţia înseamnă
conducerea poporului de către popor, iar suveranitatea naţională înseamnă
poporul exercitându-şi fără piedici suveranitatea.
·
Clement Attlee: ”Democraţia este o formă
de guvernare care presupune discuţii libere, dar cu condiţia ca lumea să
înceteze să mai pălăvrăgească. ***”Democrația guvernează prin conversație - dar
funcționează doar dacă poți reduce oamenii la tăcere.
·
Constantin Rotaru: ”Democraţia integrală
e o utopie şi aiurea, darmite la noi unde religia abuzului, moştenire de la
tiraniile trecutului, e singura cu trecere adevărată. Democraţia trebuie
temperată şi dirijată după climatul fiecărei ţări.
·
Contescu Cornel: ”Adevărul despre
Minciuna Democraţíei. Inspiraţia primită de către liderii Revoluţiei Franceze,
de la mesagerii Shamballei, a fost concretizată prin idealul de
"libertate, egalitate, fraternitate". Astfel monarhia în Franţa a
fost abolită în 1789. Numai că... în realitate, pentru că aşa sunt oamenii
acestei lumi, chiar dacă se unesc în aşa zise grupuri mai selecte şi elitiste
pe diferite criterii sociale, profesionale sau ezoterice, chiar dacă intenţia
multora dintre ei este bună, ajung să adere la o mare minciună. Care este
aceasta? "Libertate, egalitate, fraternitate" a fost lozinca sub care
s-a realizat Revoluţia Franceză. Însă lozinca e incompletă, pentru că din
Shamballa îndemnul a fost transmis în felul următor şi-l redăm în franceză:
"Liberte, egalite, fraternite, d'avant la Loi de Dieu", adică
"Libertate, egalitate, fraternitate în faţa Legii lui Dumnezeu". După
ce marii capi ai acestor grupuri elitiste franceze au primit îndemnul sub formă
scrisă, acesta fiind explicat într-o scurtă dizertaţie ca text trimis din
Shamballa, ei au stat şi au gândit aşa: "Libertate, egalitate,
fraternitate pentru toţi, în faţa Legii lui Dumnezeu...? Hmm.. Nu e bine să o
lăsăm aşa". Şi au scos partea cu " lui Dumnezeu". După ce au
scos asta, s-au gândit tot atunci mai departe şi au zis aşa: "libertate,
egalitate, fraternitate, în faţa legii..." prin asta însemnând că şi
ţăranul, şi nobilimea, ar fi beneficat de o aceeaşi judecată dreaptă în caz de
vreo faptă urâtă. Şi au zis iar: "nu e bine, nu ne comparăm cu plebea,
trebuie să mai scoatem din enunţ". Şi au scos şi partea cu "în faţa
legii". Aşa a rămas doar "libertate, egalitate, fraternitate",
dar pentru cine oare? Pentru omul de rând? Sau pentru şmecherii care au condus
naţiunile, direct sau indirect şi care fofilându-se mereu după comiterea
faptelor, s-au sprijinit într-adevăr între ei, nu doar la bine şi la rău, ci şi
"la crime şi la rău". Căci aşa se înţeleg toate acele situaţii, cum
este şi pe la noi, dar şi în alte ţări, când demnitarii de rang înalt, deşi
sunt judecaţi, sunt apoi achitaţi pentru că, deşi sunt rivali pe scena politică
cu inamicii lor, în realitate sunt din acelaşi grup elitist cu inamicii lor...
Şi atunci e logic că doar pentru ei se aplică libertatea, egalitatea şi mai
ales, mai ales... fraternitatea.
·
Corneliu Vadim Tudor: ”Toate popoarele
acordă un mare respect Bisericii şi Armatei. Adică exact acelor instituţii unde
n-are voie să pătrundă democraţia.*** Decât o democraţie bolnavă, mai bine o
dictatură sănătoasă.*** Ce înseamnă democraţia? Înseamnă dictatura legii.
·
Corneliu Zelea Codreanu: ”Poporul nu se
conduce după voinţa lui: democraţia. Nici după voinţa unei persoane: dictatura.
Ci după legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale
de viaţă şi norme, legi naturale de moarte. Legile vieţii şi legile...
·
Costel Zăgan: ”Când nu există un cult al
valorior, democraţia-i ultimul pas spre anarhie.***Democraţie: toţi oamenii să
fie egal nemulţumiţi!
·
Cretu Constantin: "Declarația comună
a partidelor politice din intreaga lume,organizații sociale și think tank-uri
pentru a face eforturi indpendente sa exploreze calea către democrația mondiala
și lucrand împreună sa promoveze dezvoltarea comuna.Democrația reprezintă o
realizare importantă a umanității în evolutia civilizației politice și
dezvoltării de-a lungul istoriei umane. Oameni din diferite țări si regiuni,
prin explorările lor neincetate au a adus forme distincte si variate de
democraţie şi căi de dezvoltare, prezentând un spectacol magnific de
civilizaţii umane înfloritoare.Partidele politice, întrucât sunt în măsură să
construiască, să păstreze și să dezvolte democrația, au fost însărcinate cu
misiunea importantă de a realiza democrația și de a promova dezvoltarea. Având
în vedere cele de mai sus, noi, cele 355 de partide politice, organizații
sociale și think thank-uri din 140 de țări și regiuni, emitem o declarație
comună către întreaga lume, după cum urmează:I.Suntem de părere că lumea în
care trăim este una diversă și colorată. Diversitatea este ceea ce definește
caracteristica fascinantă a civilizațiilor umane și într-adevăr sursa de
vitalitate și dinamism pentru dezvoltarea lumii.Căile şi mijloacele de
realizare a democraţiei sunt variate, regiunile nu pot împărtăși în mod unitar
aceeași istorie, cultură, sistem social și etape de dezvoltare, nu există nici
un sistem de democrație sau model de dezvoltare care este aplicabil tuturor
tarilor.Practica de a judeca bogata varietate a politicii si sistemele din
întreaga lume printr-un singur criteriu sau observând civilizațiile politice
colorate ale umanității printr-o abordare monocromatică, este în sine
nedemocratică si un risc care nu conduce la dezvoltare.II. Suntem de părere că
cea mai bună modalitate de a evalua dacă Sistemul politic al unei țări este
democratic și eficient este de a observa dacă succesiunea corpului său
conducător este ordonata şi in conformitate cu legea, dacă toți oamenii pot
gestiona afacerile statului și afacerile sociale, economice și culturale în
conformitate cu prevederile legislației, dacă publicul își poate exprima
cerințele fără piedici, dacă toate sectoarele pot participa eficient în
treburile politice ale țării, dacă deciziile naţionale pot fi realizate într-un
mod rațional, democratic, dacă profesioniștii din toate domeniile pot face
parte din echipa de conducere națională și sistemele administrative prin
concurență loială, daca partidul de guvernământ poate servi ca lider în
treburile statului în conformitate cu legile si Constituția și dacă exercitarea
puterii poate fi păstrata sub reținere si supraveghere efectiva.III. .Suntem de
părere că o Țara este democratică dacă oamenii pot deveni acolo stăpâni ai
țării. În timp este necesar să se observe dacă oamenii se pot bucura de dreptul
de vot, este chiar mult mai important să se observe dacă dreptul lor de
participare extinsă este garantat. Este necesar a se se observe daca se
respecta promisiunile verbale pe care oamenii le fac în timpul campaniilor
electorale si este mult mai important de observat câte dintre promisiuni sunt
îndeplinite după alegeri. În timp ce este necesar să se observe ce politici,
proceduri și reguli sunt stipulate în regulamente și legi, este cu atât mai
important de observat dacă reglementările şi legile sunt aplicate riguros. În
timp este necesar să se observe dacă exercitarea puterii urmează regulile și
procedurile democratice, dar este și mai important să se observe dacă
exercitarea puterii este cu adevărat supusă supravegherii și reținerii de către
oameni.IV. Suntem de părere că democrația este dreptul popoarelor, mai degrabă
decât un privilegiu exclusiv al câtorva. Judecata dacă o țară este democratică
sau nu ar trebui să fie făcute de oamenii tarilor respective. Occidentul s-a
opus la acte care interferează treburile interne ale altora, în numele
democraţiei.V.Noi suntem de părere că punctul de plecare precum și scopul
dezvoltării societății umane ar trebui să fie îmbunătățirea bunăstarii
oamenilor și pentru a obține o dezvoltare umană completă. Promovarea
democrației ar trebui să se concentreze pe realizarea continuă a aspirației
oamenilor, pentru o viață mai bună și pentru a ridica oamenii la sentimentul
lor de împlinire, fericire și siguranță. În prezent, țările trebuie să consolideze
în mod special cooperarea in domeniile de atenuare a sărăciei, securitate
alimentară ,răspunsul la COVID-19 și vaccinuri, finanțare pentru dezvoltare,
schimbări climatice și dezvoltarea verde, industrializare, economie digitală și
conectivitate și pentru a accelera implementarea Agendei ONU 2030 pentru
dezvoltare durabilă, astfel încât eforturile concentrate sunt dedicate
rezolvării problemelor cele mai mari, cele mai imediate și celor mai practice
preocupari pentru oameni. Toate țările și toate popoarele lumii merită
oportunitatea și dreptul la dezvoltare. Trebuie depuse eforturi pentru a
promova dezvoltarea incluzivă și sa ne asiguram că nicio țară nu este lăsată în
urmă.VI. Noi suntem de părere că a face relatiile internationale mai
democratice este tendința vremurilor și singura cale de a realiza punerea
multilateralismului adevărat in a practica. Pe măsură ce omenirea se confruntă
cu diverse provocări și probleme globale, răspunsul eficient poate doar să
întemeieze o guvernanță globală mai incluzivă, mecanism multilateral mai
eficient și cooperare regională mai proactivă. Performanța mai bună în practica
multilateralismului poate duce întotdeauna la răspunsuri mai bune la problemele
comune cu care se confruntă omenirea.VII.Suntem de părere că eforturile de a
construi o comunitate umană cu un punct viitor comun este direcția corectă
către dezvoltarea și progresul civilizației. Valoarea umană împărtășită, deci
pace, dezvoltare, corectitudine, dreptate, democrație și libertate trebuie să
servească drept călăuza în efortul de a construi o astfel de comunitate ,cu un
puternic simț al responsabilității pentru viitorul omenirii, astfel încât
țările cu sisteme sociale diferite, ideologii, istorii, culturi și nivel de
dezvoltare sa poata partaja interese, drepturi și responsabilități în afaceri
internaționale și sa munceasca împreună pentru a construi o lume mai bună.
Profund conștienti de locul misiunii comune trebuie să promovam democrația și
să îmbunătățim mijloacele de trai ale oamenilor, sa ne angajăm a lucra mână în
mână pentru a ne ridica deasupra tuturor tipurilor de diferențe, promovand
schimburile și învățarea reciprocă , îmbunătățind înțelegerea reciprocă și
construind un consens larg, astfel încât să continuăm, să ne aducem contribuția
cuvenită, la bunăstarea oamenilor, la dezvoltarea nationala, la pacea mondială
și la progresul uman.”
·
Cristian Neagu: ”Ideea de echilibru
socio-economic, a fost răspândită şi aplicată acum două milenii de primul
comunist al Terrei, Iisus Cristos. Fără acest echilibru democratia este
utopică.
·
Cristina Canepa: "Comuniștii notorii
votează Dancilă. Securiștii notorii votează Iohannis." Parintele Iustin
spunea ca partidele au fost inventate ca sa se certe oamenii intre ei. Uitati
cum sistemul democratic de votare a ajuns sa fie folosit spre a imparti societatea
in (aici, doar trei) categorii care eventual sa se si urasca intre ele:
"comunisti/ securisti/ buni".Un comentariu ce mi-a placut: "Pai
cum ii catalogati pe votantii lui Dancila sau ai altora, asa o putem face si
noi. Generalizarea nu aduce nimic bun. Este democratie si esenta democratiei,
asta este. Sa aleg liber, pe cine consider eu, fara sa fiu etichetat. In
democratie, unii au inteles ca e cazul sa puna si etichete si sa stigmatizeze.
E alegerea lor, dar nu aduce nimic bun".Sa ne amintim de primii care au
adus in Romania democratia (pe tancuri) si care imparteau societatea in
"tovarasi cu origini sanatoase" versus "dusmani ai
poporului".Societatea asta democratica, tare sturlubatica si grabnic
datatoare de etichete...
·
Dalton Trumbo: ”Democraţia înseamnă
că oamenii pot spune ceea ce vor. Toţi oamenii. Înseamnă că ei pot vota pe cine
vor. Toţi oamenii. Înseamnă că Îl pot adora pe Dumnezeu în orice fel simt ei că
este bine şi acest lucru include deopotrivă creştinii şi evreii şi doctorii
voodoo de asemenea *** ”Democraţia nu este un cadou. Este o responsabilitate.
·
Dan Amedeo Lăzărescu: “Niciodată masele
nu joacă niciun rol în istorie, după cum trebuie să recunoaștem că nu există
societate democratică.”
·
Dan Diaconu: "Cum faci să
readuci la viață un mort? Cam la acest mod am putea vorbi despre democrație ca
sistem politic. Să mergem cu puțin timp înainte, să zicem cu 12-13 ani. Scenele
politice ale lumii erau dominate de aceleași partide vechi de când lumea,
figurile politice erau neschimbate, înlocuindu-se previzibil una cu cealaltă
într-un joc absurd, aproape mereu același, care dura de aproape două secole.A
venit o criză economică imensă(cea din 2007-2008) de o amploare atât de mare
încât s-a pus în discuție inclusiv viabilitatea banului. Vă reamintesc că,
pentru rezolvarea acelei imense găuri(rămasă nerezolvată până în prezent),
băncile centrale au acționat perfect sincronizat, coordonate de „mâna
nevăzută”. Și așa s-a trecut peste, fără însă a rezolva problemele, ci doar
peticindu-le la modul absurd și marketând „rejuvenarea” ca soluție.În plan
politic acea criză s-a manifestat profund, în special în țări precum Grecia și
Italia, unde întreaga clasă politică părea a avea soarta lui Ceaușescu. Furia
populară ajunsese la cote atât de înalte încât părea că societatea va fi
răsturnată. O asemenea răsturnare ar fi sunat semnalul de alarmă pentru toți
oamenii normali la cap și sătui de fake-spectacolul reprezentat de așa-zisa
democrație. Regizorii însă erau pregătiți pentru probleme de factura celor de
mai sus.Așa au apărut în scenă „partidele antisistem” făcând ca întreaga
retorică împotriva sistemului în sine să fie canalizată într-o mișcare a
sistemului. E ca și cum oamenii, nemulțumiți de direcția în care merge un tren,
ar fi început să vorbească despre construirea unei căi ferate în altă direcție.
Ei bine, aproape imediat au apărut „inițiatorii revoltați” care, bazându-se pe
puternicul vector de revoltă, au coalizat oamenii împotriva mecanicului
trenului. Astfel, mișcarea s-a transformat dintr-una care ar fi rezolvat
eficient problema pornind de la bază, într-una sfârșită într-o tragicomică
încăierare pe ciolan. Ați văzut aceste elemente în plenitudinea lor: Syriza în
Grecia, 5 Stelle în Italia sau USR la noi. Nici nu-i de mirare că „engine-ul”
tuturor falselor mișcări antisistem e același(anticorupția). Mâna nevăzută în
cazul de față este veșnicul George Soros care, prin mult prea lunga mână a
fundațiilor sale, a proiectat o întreagă păduchelniță de partide stângiste. Pornind
de la Sysyza, 5 Stelle, Podemos, etc.Și pentru că am ajuns aici, poate ar fi
interesant să constatați că există o platformă complet internaționalistă,
radical-stângistă în tradiție bolșevică, care se francizează în toate țările
utilizând același limbaj și aceleași resurse. Se numește „Demos”, fiind
finanțată - v-ați prins! - tot de Soros. Și ea tot anti-sistem.După ce
partidele antisistem au câștigat alegerile - fie singure, fie în coaliții -
rezultatul nu avea cum să fie decât unul singur: eșecul. Reîntorcându-ne la
exemplul cu trenul, acesta n-are unde să meargă altundeva decât pe calea ferat
ducând în aceeași direcție, indiferent de cine sa află la conducerea
sa.Probabil vă întrebați ce se obține? În principal totul. Când partidele
antisistem dau greș, omul se domolește, gândindu-se că dacă nici ăia ai lui
n-au reușit să schimbe ceva, atunci e clar că nimeni și nimic nu va schimba
ceva. Și așa face loc revenirii vechilor dinozauri pe scena politică care le
propun tinerilor „reconstrucții, restructurări și o viață mai bună”. Când va
veni acea viață mai bună? Cândva, în viitor! Mereu în viitor. Iar când tinerii,
maturizați deplin, se vor trezi, un alt partid antisistem va veni să le dea
aripi - pentru ultima dată în viața lor - și, după ce va eșua lamentabil, ei,
asemeni părinților lor, vor ajunge la aceeași stranie concluzie: „dacă nici ai
mei n-au făcut nimic atunci când au preluat puterea, atunci e clar că nu se
poate face nimic”.Acestea sunt ceea ce eu numesc „vieți irosite”. Pentru ca
întreg spectacolul democrației să funcționeze, în spate se desfășoară un joc
macabru: viețile spectatorilor sunt inutil irosite, târâte într-o mașină de
tocat care lucrează non stop. De ce se întâmplă asta? Simplu: toți cei cărora
li se toacă viețile cer asta deoarece au pretenția ca altcineva să facă ceea ce
ar trebui să facă ei.Rețineți bine ultima frază pe care am spus-o și
raportați-vă la ea pentru a nu îngroșa șirul și-așa insuportabil de mare al
victimelor. Totul merge prost deoarece trăiți cu falsa pretenție ca altcineva
să facă ceea ce ar trebui să faceți voi. De la cele mai mici detalii precum
deplasarea, aprovizionarea,preparatul mâncării, până la cele mai înalte precum
decizia, toate, dar absolut toate, trebuie să le faceți singuri, fără a aștepta
vreun „eliberator”. Pentru că el, pur și simplu nu există. Propria viață vă
aparține în măsura în care componentele ei cele mai mărunte vă aparțin. E
esențial să aveți controlul și, deținându-l, să luați deciziile fără a aștepta
ca alții să facă.În esență, jocul e simplu, de-a dreptul banal. Îți vezi de
tine, de independența ta și cauți oameni la fel de independenți ca tine. Așa se
face o comunitate. Abia după aceea vei înțelege eroarea istorică pe care-o fac
generații întregi atrase cu zăhărelul în monstruoasa capcană a politicilor
prezentului și trecutului. Abia când îți vei găsi independența, fără să mai
depinzi de rotițele intermediare ale sistemului, abia atunci vei înțelege cu
adevărat ce e viața.*** "Degeaba ai libertatea de exprimare dacă nu te
ascultă nimeniȘi pe vremea comuniștilor se organizau „alegeri libere”. Mai
mult, propaganda sistemului spunea că alegerile libere reprezintă baza
societății. Așa că erai chemat periodic să alegi pe cine voiai tu de pe
liste.Aparent treburile erau extrem de bine puse la punct în ceea ce privește
evitarea fraudelor: vot secret, comisie, președinți etc. Teoretic treburile
funcționau ca unse. Practic însă se știa de la Partid care trebuie să iasă. Și
chiar dacă nu se știa, cine ar fi avut curaj să raporteze că „tovarășul” sau „tovarășa”
n-au avut scoruri gigant? Cam nimeni. Pe partea cealaltă, nu puteai să dai că
„tovarășa” are 100% întrucât marea majoritate a oamenilor probabil scriau
măscări pe buletinul de vot. De votat, nici gând s-o voteze. Astfel încât se
făcea un compromis: tovarășul și tovarășa erau aleși cu … 99.99%. Ăia care
votaseră împotrivă își spuneau în barbă că ăla a fost votul lor. Însă, de fapt,
nimeni nimeni nu se apuca să numere voturile.Într-o oarecare măsură cam la fel
se petrece și-n zona așa-zis democratică. În realitate votul este un compromis
între factorii de decizie de prin „structuri” care, la rândul lor, primesc ce
și cum de la ocupant – în cazul națiunilor vasale ca a noastră – sau de la „cei
din umbră”. Desigur, treburile nu se mai fac atât de grosolan ca pe vremea
„răposatului și-a odioasei”. Doar toată prostimea trebuie să creadă povestea cu
democrația, să sufere în noaptea alegerilor și să iasă fericită pe străzi sau,
dimpotrivă, să scuipe nervos și să-și spună că „a fost cât pe ce să fie”.Probabil
vă întrebați care-i mecanismul scos în față pentru a salva aparențele. Cum pot
fi justificate toate ticăloșiile? Ei bine, numele său de cod este „noua
unanimitate”. Vechea unanimitate este cea în care comuniștii defilau cu votul a
99.99% din voturile oamenilor. Noua unanimitate este mai flexibilă întrucât ea
e nevoie să reflecte tensiunile din societate. Și, pentru a nu exista probleme,
această unanimitate are un procent convenabil tuturor: 60%. De ce este
convenabil? Păi, în primul rând, el le confirmă celor care sunt împotrivă că
„opoziția” este solidă. În fapt nu există opoziție, dar asta-i altă poveste. În
afară însă de „confirmarea” opoziției, ea conferă puterii decise suficientă
putere pentru a efectua orice i se cere. Uitați-vă acum la puterea ilegitimă
instalată de către Plăvan cum joacă sârba pe orice reglementare pe care vor s-o
maltrateze. Jocul celor aproximativ 60% este cumva similar peste tot în lume.
L-ați văzut pe la toate alegerile directe. Plăvanul a fost ales cu 66%, Macron
tot la fel. Cumva regula a fost dărâmată în SUA, anul trecut. Însă, în general,
la fel merge și-acolo. Doar anul trecut am avut o situație excepțională.Ceea ce
este interesant este că, în „democrațiile consolidate”, noua unanimitate se
vede cam la toate nivelurile. Spre exemplu, există primari aleși pe viață cu
aproximativ 60% din voturi. Cam peste tot unde se vrea să fie aleasă o
persoană, votul se consfințește cu aproximativ 60%.Diferențele care confirmă
regula apar doar la alegerile colective, acolo unde sunt aleși nu oameni, ci
partide. Aici valoarea noii unanimități este setată pe la 30%, astfel încât
partidul care câștigă să nu poată guverna singur, ci într-o alianță. Regula are
logica ei: acolo unde este implicată prostimea, este nevoie să ai un backup. Și
ce alt backup mai bun poți avea decât menținerea unei stări permanente de
incertitudine? Partidul care a „câștigat” alegerile poate fi înlocuit
instantaneu din ecuația puterii dacă este ceva care nu convine. Studiind atent
ceea ce se petrece pe scenele politice așa-zis democratice veți constata că nu
există mari diferențe între dictatură și „democrație”. Singura chestie pe
care-o vedem este o mai mare libertate de exprimare. Însă degeaba ai libertatea
de exprimare dacă nu te ascultă nimeni. Iată de ce rămânem cu un gust amar
constatând că, în timp ce-n democrație poți vorbi, dar ceilalți sunt surzi, în
dictatură toată lumea are auzul fin, însă toți sunt muți.
·
Dan Puric: ”Democraţia nu trebuie să fie
revanşa mitocăniei.
·
Dan Quayle: ”El Salvador e o
democraţie, aşa că nu e de mirare că se aud tot mai multe voci. Totuşi, în
convorbirile mele cu salvadorienii, am auzit una singură.
·
Democratia Directa: ”Reactiunea: Nici nu
ma intereseaza in mod deosebit diversitatea de dragul diversitatii. De-asta
ideea in sine a "democratiei directe" e o imbecilitate. Oricand
numarul prostilor va fi mai mare si opiniile lor vor relua pe milioane de voci
ce le va dicta o mana de oligarhi, care va controla presa si divertismentul de
masa. Vedem asta deja: manelisti, Tik Tok, asistente TV, fotbalisti, nulitati
politice dar foarte notorii - asta voteaza gloata la orice alegeri. Democrația
directă este un regim politic democratic în care populația
(„suveranul”) exercită puterea în mod direct. Democrația directă mai este
numită, uneori, și "democrație pură". Aplicată doar sectorului
economic, democrația directă este, în mod uzual, numită autogestiune. Democrația
directă apare ca alternativă față de sistemele (democratice) deja existente,
alternativă orientată critic în raport cu, în special, democrația
reprezentativă. Adunarea comunității cantonului of Glarus, din 7 Mai
2006, Elveția. Într-o democrație reprezentativă, oamenii votează pentru
reprezentanți care apoi adoptă inițiative politice. În democrația directă,
oamenii decid asupra politicilor fără niciun intermediar. În funcție de
sistemul particular utilizat, democrația directă ar putea presupune adoptarea
deciziilor executive, utilizarea sortării, adoptarea legilor, alegerea directă
sau revocarea funcționarilor și efectuarea proceselor. Două forme principale de
democrație directă sunt democrația participativă și democrația
deliberativă. Democrațiile semi-directe, în care reprezentanții administrează
guvernarea de zi cu zi cetățenii rămânând suverani, permit trei forme de
acțiune populară: referendum sau plebiscit, inițiativă și revocare.
Primele două forme - referendumuri și inițiative - sunt exemple de legislație
directă. La data de 2019 Începând din 2019, treizeci de țări au permis
organizarea referendumurilor inițiate de populație la nivel național. Un
referendum obligatoriu supune legislația elaborată de elitele politice la un
vot popular obligatoriu. Aceasta este cea mai comună formă de legislație
directă. Un referendum popular împuternicește cetățenii să formuleze o petiție
care solicită legislația existentă la votul cetățenilor. Instituțiile specifică
termenul pentru o petiție validă și numărul de semnături necesare și pot
solicita semnături de la diverse comunități pentru a proteja interesele
minorităților. Această formă de democrație directă acordă publicului votând
un veto asupra legilor adoptate de legislativul ales, spre exemplu
în Elveția.Un referendum inițiat de cetățeni, denumit și inițiativă,
împuternicește publicul larg să propună guvernului prin petiție măsuri
statutare specifice sau reforme constituționale și, ca și în cazul altor
referendumuri, votul poate fi obligatoriu sau pur și simplu consultativ.
Inițiativele pot fi directe sau indirecte:cu inițiativa directă: o propunere de
succes este plasată direct pe buletinul de vot pentru a fi supus votului - așa
cum este exemplificat de sistemul din California; cu inițiativă indirectă: o
propunere de succes este prezentată mai întâi legislativului pentru examinare;
cu toate acestea, dacă nu se iau măsuri acceptabile după o anumită perioadă de
timp, propunerea trece la votul popular direct. Modificările constituționale
din Elveția, Liechtenstein sau Uruguay trec printr-o astfel
de formă de inițiativă indirectă. Un referendum deliberativ este un referendum
care crește deliberarea publică printr-un model instituțional dedicat. Puterea
de revocare oferă publicului puterea de a elimina funcționarii aleși din
funcție înainte de sfârșitul mandatului lor obișnuit desemnat. Cea mai timpurie
democrație directă cunoscută până acum este democrația ateniană din
secolul al V-lea î.Hr., deși nu era o democrație incluzivă prin faptul că
exclude femeile, sclavii și non-atenienii. Principalele organe ale
democrației ateniene au fost adunarea populară - compusă din cetățeni
bărbați, boulê - compusă din 500 de cetățeni - și instanțele
judecătorești - compuse dintr-un număr masiv de jurați aleși la sorți, fără
judecători. Existau doar aproximativ 30.000 de cetățeni bărbați, dar câteva mii
dintre aceștia erau activi politic în fiecare an și mulți dintre ei destul de
regulat, de ani de zile. Democrația ateniană a fost directă nu numai în sensul
că deciziile au fost luate de oamenii adunați, ci și în sensul că oamenii prin
intermediul adunării, boulê și instanțele de judecată au controlat întregul
proces politic și o proporție mare dintre cetățeni au fost implicați în mod
constant în treburile publice. Majoritatea democrațiilor moderne, fiind
reprezentative, nu directe, nu seamănă cu sistemul atenian. De asemenea, relevantă
pentru istoria democrației directe este istoria Romei antice, în special
a Republicii Romane, care începe în mod tradițional în jurul anului 509
î.Hr. Roma a afișat multe aspecte ale democrației, atât directe, cât și
indirecte, din era monarhiei romane toate cale spre
prăbușirea Imperiului Roman. Într-adevăr Senatul Roman, format în
primele zile ale orașului, a durat prin regat, republică
și imperiu și chiar a continuat după declinul Romei de vest; iar
structura și reglementările sale continuă să influențeze organele legislative
din întreaga lume. În ceea ce privește democrația directă, antica Republică
Romană avea un sistem de legiferare a cetățenilor, sau formularea cetățenilor
și adoptarea legii, și un veto cetățean al legii adoptate de legiuitor. Mulți
istorici marchează sfârșitul Republicii cu adoptarea unei legi
denumită Lex Titia, 27 noiembrie 43 î.Hr., care a eliminat multe
dispoziții de supraveghere. Legislația cetățenească din epoca modernă are loc
în cantoanele Elveției din secolul al XIII-lea. În 1847 elvețienii au
adăugat „referendumul statutului” la constituția lor națională. În curând au
descoperit că simpla deținere a puterii de veto asupra legilor Parlamentului nu
era suficientă. În 1891 au adăugat „inițiativa de modificare constituțională”.
Politica elvețiană din 1891 a oferit lumii o bază de experiență valoroasă cu
inițiativa de modificare a constituției la nivel național. În ultimii 120
de ani, mai mult peste 240 de inițiative au fost supuse referendumurilor.
Populația s-a dovedit conservatoare, aprobând doar aproximativ 10% din aceste
inițiative; în plus, au optat adesea pentru o versiune a inițiativei rescrisă
de guvern. (A se vedea "Democrația directă în Elveția" de
mai jos.) Democrația directă
modernă apare, de asemenea, în cadrul Crow Nation, un trib nativ american
din Statele Unite ale Americii. Tribul este organizat în jurul unui Consiliu
general format din toți membrii în vârstă cu drept de vot. Consiliul general
are puterea de a crea decizii obligatorii din punct de vedere juridic prin
referendumuri. Consiliul general a fost consacrat pentru prima dată în
Constituția Crow din 1948 și a fost confirmat și reinstalat cu Constituția din
2002.Unele dintre problemele legate de noțiunea conexă de democrație directă
care utilizează Internetul și alte tehnologii de comunicații sunt
tratate în articolul despre e-democrație. Mai concis, conceptul
de guvernare open-source aplică principiile mișcării
software-ului liber guvernanței oamenilor, permițând întregii populații să
participe direct la guvern, cât de mult sau cât de puțin își doresc. Exemple de
democrație directă sunt democrația ateniană (în secolul al
V-lea î.Hr.) și, actual, comunitățile de tip Landsgemeinde (traducere:
comunitate rurală) din anumite cantoane elvețiene, acestea din urmă originând
din Evul Mediu.De asemenea, opt state constituente
ale SUA întrunesc principalele elemente ale democrației directe.
Aceste state sunt: Arizona, California, Colorado, Michigan, Montana, Nevada,
North Dakota și Oregon. În Atena lui Pericle, a jumătății secolului al V-lea
î.Hr., regimul democratic a luat forma sa definitivă pe care o va păstra până
la pierderea independenței. Instituțiile democratice ale cetății asigurau
drepturi egale pentru cetățenii de drept, singurele cuvinte din limba lor ce le
slujesc la caracterizarea regimului republican sunt isonomia, egalitatea în
fața legii, și isegoria, dreptul egal de a vorbi în
adunări. Pritanii ce alcătuiau senatul, câte cincizeci, din fiecare
trib, care ”exercitau pe rând funcțiile sacre și care deliberau, tot anul,
asupra intereselor religioase sau politice ale orașului”, erau aleși prin
tragere la sorți, deși, pentru a putea exercita funcția, ”fiecare trebuia să
treacă o probă și era înlăturat dacă nu părea îndeajuns de onorabil.” Însă
deasupra senatului, și adevăratul suveran îl constituia adunarea poporului
(eklessia), și deși nu avea inițiativă – adunarea nu putea propune ”proiecte de
legi” și nu putea influența decât prin intermediul altor instituții * ordinea
de zi – senatul fiind cel care îi aducea un proiect de decret spre validare,
orice cetățean ce își putea dovedi cetățenia de drept putea vorbi indiferent de
poziția sa socială sau de avere, putea lua parte la dezbateri și influența prin
vot cursul deciziei politice[3]; votul fiind considerat ”una dintre cele mai
sfinte surse ale autorității.” Elemente constitutive ale democrației
directe se regăsesc în majoritatea formelor de guvernare democratice moderne -
chiar dacă nu sunt de ajuns pentru a face din acestea ”democrații pure” - cum
ar fi referendumul sau adunările (assembly, assemblee) locale sau generale; de
asemenea, scrutinele pentru alegerile prezidențiale, precum și pentru demiterea
sau suspendarea unui înalt-demnitar (referendumul pentru suspendarea
președintelui României ce a avut loc la data de 19
mai 2007 constituind un bun exemplu).Statele actuale au milioane de
locuitori, de aceea adunarea de fiecare dată a tuturor cetățenilor pentru
dezbateri și hotărâri asupra diverselor probleme actuale privind întreaga
societate, așa cum ar cere-o democrație directă, este greu de practicat.
Totuși, pătrunderea Internetului mai în toate domeniile vieții
prezintă o premisă bună pentru democrațiile directe. Pe data de 26 noiembrie
2015 a fost înregistrat oficial Partidul "Democratie Directa
Romania", primul partid politic românesc cu platforma specifică promovării
acestui tip de sistem.
·
Dinciulescu Adrian: ”Orice stat
indiferent ca dictatura sau democratie este constient ca este vulnerabil la
opiniile cetateniilor, de aia sunt dictaturi ce sunt rasturnate, Daca pana si
democratiile cu institutii puternice se clatina de la propaganda rusa, inseamna
ca e altceva decat propaganda rusa ce genereaza aceste nemultumiri. De ce
cei bogati devin mai bogati, iar cei saraci devin mai saraci, De ce presa nu
ataca puterea, aceasta fiind rolul ei, ci mai degraba se gudura pe langa
aceasta?*** Mihai
Andrei: Omul e la fel pe tot mapamondul. Și originile teoriei conspiratiei
cce are scopul de a cultiva paranoia/irationalitatea în oameni pentru a-i
ridica impotriva propriului guvern sunt în anii 70.*** Mihai
Avram: stabilitatea in politica duce la totalitarism***Radu
Delegeanu: O democratie nu poate fi distrusa din afara ci doar cu
“contributie” din interior. Exact ca un corp uman. Nu te poti imbolnavi decat
daca ceva din interior este slabit sau nu functioneaza corect.*** Marcel
Popescu : cei care ajung la putere abuzează de funcția lor și
cred că pot face tot ce vor, fără consecințe. Problema principală este lipsa
echilibrului și a măsurii în modul în care sunt luate deciziile.*** Sînziana
Dorotea: partidele care după alegeri fac exact opusul promisiunilor din
campanie, lapte si miere vs trenulet, trebuie interzise ! Scoase în afara legii
pt manipulare, dezinformare și înșelăciune! Pishta
Gonzales: Cand oamenii sunt
multumiti nu pot fi influentati!! Doar cei nemultumiti cauta alternative!
·
Doina Popescu: ”DEMOCRAŢIE - Regim în
care fiecare are dreptul să susţină că e sub dictatură. DEMOCRAT - Prea sărac
pentru a fi capitalist şi prea bogat pentru a fi comunist.
·
Dorin Farca: "Importanța democrației
este determinată de cât de importanta este pentru fiecare diferenta dintre a fi
un sclav sau o ființă umană. Dacă vrei să fii „sclav” ... atunci alegerea ta
este „sistemul reprezentativ”. Acest „sistem” nu poate fi numit „democrație
reprezentativă”, pentru ca nu are nimic în comun cu democrația… deci… numele
corect pentru forma noastră de guvernare de astăzi ar trebui să fie „sistem
reprezentativ”.„Sistemul reprezentativ” este mai degraba o monarhie
electiva"*** "Pentru a "apara" ceva.... trebuie sa ai acel
"ceva". Astazi nu exista democratie. Elvetia se apropie un pic dar
mai e cale lunga pana a fi cu adevarat o democratie. In unele tari exista
elemente ale democratiei dar ele sunt anulate de dictatura de la nivel central
(federal). Asa ca... "apararea democratiei" de catre un stat in care
nu exista democratie nu este decat o lozinca propagandistica menita sa acopere
o serie de lucruri rele, intre care tot felul de razboaie (militare sau
economice) care sa duca la o dictatura globala... sau... mai degraba... care sa
o intareasca. Pentru ca... se pare ca deja exista o dictatura la nivel
global." *** ”Unii au impresia ca social-democratia ar fi socialism.De
fapt... nu ca nu e socialism... nu e nici macar de stanga.In fapt...
"social-democratia" e un "liberalism" (neolibaralism, azi)
mascat si mai perfid. Ideologic, aproape ca nu exista diferenta intre ele.Daca
in neoliberalism totul e privat pe fata si statul are in general doar rolul de
bodyguard a stapanilor, folosind banul public pentru trupele de represiune si
supraveghere... in social-democratie... statul taxeaza mai mult cetatenii
pentru a sponsoriza diverse firme private.Sigur, pentru omul de rand... pentru
o vreme... social-democratia pare mai buna. Pentru ca... sifonarea banilor
publici se face sub pretextul oferirii unor servicii publice asa zis
"gratuite" (sanatate, educatie, centre de plasament, etc).Dar in
final... atunci cand ii pica masca si nu mai tine vrajeala, social-democratia
devine, poate deveni instant neoliberalism. PS.Sa nu uitam faptul ca...
indiferent ca sunt social-democrati sau liberali... ei ajung in functii pusi de
aceleasi entitati. Corporatii si banci. Democrație socială sau social-democrația
este o doctrină politică care s-a lansat spre sfârșitul secolului XIX. Inițial,
suportul pentru democrație socială a venit de la marxiști și primele partide
social-democrate au inclus socialiști revoluționari (Rosa Luxemburg, Karl
Liebknecht, Clara Zetkin și Vladimir Ilici Lenin), precum și socialiști
moderați (Eduard Bernstein și Karl Kautsky). După Al Doilea Război Mondial și
Revoluția Rusă din 1917, democrația socială a fost asociată, în exclusivitate,
cu o formă de socialism moderată și nerevoluționară, diferită de alte doctrine
de stânga, precum comunismul. Social-democrația modernă pune accent pe o
reformă legislativă treptată a sistemului capitalist, cu țelul de a face acest
sistem mai echitabil și uman. Doctrina social-democrată este astăzi răspândită
în lume, fiind în multe țări, mai ales în Europa, cea mai puternică forță de
stânga.În general, social-democrații susțin:O economie de piață socială
(economie mixtă), cu prevederi legale pentru protejarea muncitorilor,
consumatorilor și întreprinzătorilor mici;Un sistem extensiv și complex de
protecție socială, pentru a contracara efectele sărăciei și pentru a proteja pe
cei care nu pot să lucreze într-un sistem de piață liberă (adică, șomerii și
pensionarii);Un nivel de impozitare relativ ridicat, mai ales impozitare
progresivă, pentru a redistribui venitul într-o societateUn sistem de
învățământ și sănătate oferit de guvern (public), finanțat din taxe; Condiții
minime garantate prin lege pentru muncitori (salariu minim, protecție împotriva
concedierii abuzive, etc.);Protecția mediului (deși multe partide social-democrate
nu pun accent pe politici ecologiste);Multiculturalism, drepturile
minorităților și o politică relativ deschisă față de migrație;O politică
socială seculară și progresivă. Majoritatea partidelor social-democrate susțin
căsătoria între persoane de același sex, avortul și politicile liberale privind
drogurile recreaționale;O politică externă care promovează democrația,
protecția drepturilor omului și, unde este posibil, multilateralismul.
·
Dorin Mario: ”Cuvântul ăsta, democrație,
a căzut în derizoriu și pentru că mai toți îl folosesc pentru a desemna un
anume disconfort personal, asemeni vremii.De cate ori cineva e supărat pe
ceva... gata... Nu avem democrație.De fapt, doar faptul că te plângi aiurea pe
la colțuri in loc sa poți face efectiv ceva pentru a remedia problema denota
lipsa democrației. Lipsa democrației nu constă în faptul că sunt probleme.Lipsa
democrației consta în faptul că tu, un simplu pălmaș, nu poți face nimic in
privința remedierii lor.Faptul că te poți plânge de diverse probleme nu
înseamnă democrați.Plangerile astea fără sfârșit nu sunt decât niște supape de
refulare ce se deschid din când în când chiar cu acordul stăpânilor, a celor ce
provoacă problemele.Intr o democrație, a te plânge e lipsit de sens. Intr o
democrație, cauți pe alții ce au aceiași problema și supui la vot soluția
pentru remedierea ei.
·
Doru Gheorghiade: ”Avem un simulacru, o
tentativa de democratie in Romania.”
·
Doru Ilies: ”DEMOCRAȚIA.... în
MILENIULTREI trebuie SALVATĂ!
·
Dwight Eisenhower: ”O armată este complet
democratică atunci când un locotenent se aşteaptă ca unul din recruţii săi să-i
devină şeful său de birou.
·
E. B. White: "Democrația este
bănuiala periodică potrivit căreia mai mult de jumătate din oameni au mai multă
dreptate decât ceilalți din acea vreme."
·
E. M. Forster: "Două urale pentru
democrație. În primul rând, pentru că admite varietatea, și, în al doilea rând,
pentru că permite critica."
·
Edgar Lee Masters: ”În ce priveşte
democraţia, cred că voi, Concetăţenii mei, sunteţi de acord că eu, care am
moştenit mari averi, fiind născut într-un palat, am fost al doilea după nimeni,
din Spoon River, in devoţiunea mea pentru cauza Libertăţii.
·
Edward Bellamy: "Principiul primar
al democrației este valoarea și demnitatea individului."
·
Edward Bernays: ”Democrația este
administrată de către minoritatea inteligentă care știe cum să înregimenteze și
să ghideze masele ”
·
Edward Murrow: ”O natiune de oi va creste
un guvern de lupi.
·
Elena Radu: ”In democrație accepți ce a
decis majoritatea, dar tot atât de bine, critici ce crezi că face rău.
·
Emerson Fosdick: ”Democrația se bazează
pe convingerea că există posibilități extraordinare în oamenii obișnuiți.
·
Emil Cioran: ”Orice democrat e un
tiran de operetă.
·
Eugen Simion: ”Democraţia este unitate în
diversitate; trebuie să se audă mai multe voci.
·
Florian Saioc: ”De când cu
democraţia,/ De când cu privatizarea/ Unii au ales hoţia/ Alţii guvernarea.
·
Franklin D Roosevelt: ”Insuccesele finale
ale dictaturii costa umanitatea mult mai mult decat insuccesele temporare ale
democratiei.*** "Democrația nu poate reuși până când cei care își exprimă
votul nu sunt pregătiți să aleagă înțelept. De aceea, autentică armă de apărare
a democrației este educația." *** "Să nu uităm niciodată că guvernul
suntem noi înșine și nu o putere străină de interesele țării noastre. Regulile
fundamentale ale democrației noastre nu sunt dictate de un președinte,
senatori, parlamentari și oficiali gevernamentali, ci de cei care votează în
această țară." *** ”Libertatea unei democratii nu este sigura daca oamenii
tolereaza cresterea puterii private pana la un punct in care aceasta devine mai
puternica decat statul democratic insusi. Aceasta in esenta sa si fascismul:
proprietatea asupra guvernului in mainile unui individ, a unui grup sau a
oricarei puteri private de control.
·
G. D. Vance: „Este rolul democrației să
soluționeze aceste întrebări mari la urne. Cred că a-i ignora pe oameni, a le
ignora preocupările sau, mai rău, a închide media, a anula alegeri sau a
exclude oameni din procesul politic, nu protejează nimic. De fapt, este cel mai
sigur mod de a distruge democrația. Democrația se bazează pe principiul sacru
că vocea poporului contează. Nu există loc pentru bariere. Fie susții acest
principiu, fie nu”*** Sunt profund convins că nu poate exista o siguranță reală
dacă ți-e frică de vocile, gândurile și convingerile propriilor tăi oameni.***
Dacă ți-e frică de proprii alegători, America nu poate face nimic pentru tine ***
Mandatele instabile produc rezultate instabile.*** Dacă vrei o economie
competitivă, dacă vrei energie la prețuri accesibile, dacă vrei lanțuri de
aprovizionare fiabile, ai nevoie de un mandat de guvernanță. Pentru că va
trebui să iei decizii grele pentru ca asta să se întâmple. *** nu poți
câștiga un mandat democratic dacă pur și simplu cenzurezi sau închizi oponenții
tăi – fie că sunt un lider al opoziției, un creștin umil care se roagă în
propria sa casă sau un jurnalist care pur și simplu încearcă să raporteze
știrile.
·
G. K. Chesterton: ”Democratia presupune
guvernarea celor needucati in vreme ce aristocratia impune guvernarea celor
prost educati. *** ”Nu este posibil să faci o revoluţie şi cu
aceasta să pui bazele unei democraţii. Trebuie să ai o democraţie ca să poţi
face o revoluţie
·
Gabriel Petru Baetan: ”Democraţia noastră
este fiica vitregă a democraţiei lor.***În comunism cultul personalităţii. În
democraţie cultul nulităţii.***Democraţia originală e polisemantică. O
interpretează fiecare în funcţie de propriul său interes.
·
George Bernard Shaw: "Democrația
este un mecanism care ne asigură că vom fi guvernați nu mai bine decât
merităm." *** "Democrația substituie alegerea unor numeroși
incompetenți cu numirea in functie a câtorva corupți." *** ”Arta
guvernării este organizarea idolatriei. Birocraţia constă din funcţionari,
aristocraţia din idoli, democraţia din idolatri. Populaţia nu poate înţelege
birocraţia, ea poate doar adora idolii naţionali.
·
George Budoi: ”În democraţie,
majoritatea hotărăşte, iar minoritatea se supune. Aceasta este o condiţie
necesară, dar nu şi suficientă pentru a fi democraţie, este doar unul dintre
principiile democraţiei, dar nu singurul. ***Democraţia înseamnă puterea
votului celor mulţi, dar nu a votului cumpărat de la plebe cu găini, găleţi şi
pungi cu mălai, iar în Parlament cumpărat cu locuri în parlament la următoarele
alegeri, cu scăparea de puşcărie a parlamentarilor corupţi. ***Când într-o
haită, dragii mei,/ Lupii se sfâşie-ntre ei/ Pentru supremaţie,/ Spun: E
democraţie...***Din antichitate şi până astăzi n-a existat nicio dictatură care
să nu pretindă că e democraţie curată.*** Democraţia este sistemul prin care
oile îşi aleg lupii care se vor îmbrăca cu blana lor.***Ca să înşele oile,
lupul s-a îmbrăcat în piele de oaie, iar PSD-ul şi-a pus cuvântul democrat în
denumirea lui.***Democraţia este în pericol şi Democraţia este un pericol. Doar
un cuvinţel deosebeşte aceste două propoziţii, unul mic, de doar 2 litere, dar
câtă diferenţă crează!...***E-a ţării cea mai gravă boală,/ E ciuma roşie,
mortală,/ Maestru-n cultivarea urii,/ În promovarea imposturii,/ În arta
malversaţiunii/ Şi-n dezbinarea naţiunii./ În nume doar e democrat,/ În fapt e
un tiran turbat.*** Democraţia este forma de organizare a unei societăţi prin
care mediocritatea, majoritară, impune ca societatea să fie condusă de oameni
mediocri.***Câţiva căţei o jalbă au depus,/ La şeful lor cel mai de sus./ Fără
să stea pe gânduri dus, /Acesta astfel le-a răspuns:/ Democraţia, dragii mei,/
Nu e pentru căţei!...***PCR s-a deghizat În Socíal Democrat; Nu mă-ncearcă azi
uimirea: Oricât ar nega, Şi-a schimbat el denumirea, Dar năravul - ba!
·
George Friedman: ”Nici NATO, nici UE nu
vor avea grija de Romania, trebuie sa aiba grija de ea singura. Timpul trece
pentru Europa, iar problemele in loc sa se rezolve, se vor acutiza, mai ales in
ce priveste somajul. Problema este ca s-au creat anumite sperante, mai ales
pentru clasa de mijloc, iar acest lucru a disparut. Specialistii serviciilor
secrete spun ca mai eficient de distrus o tara este faptul de a-i infiltra
guvernul cu zeci de neispraviti sau nespecialisti – vor lua deciziile cele mai
aberante automanipulandu-se prin prostie.
·
George Orwell: ”Un popor care alege
corupti, impostori, hoti si tradatori, nu este o victima, ci un complice.
·
George Petrovai: ”Principiul de bază al
democraţiei: Unii fac şi alţii trag;” A da ţine de conştiinţă şi educaţie, a
lua ţine de instinct social şi neomenia democraţiei.***Democraţia nu-i face pe
oameni mai corecţi şi mai cinstiţi, ci-i învaţă cum să scape cu faţa curată din
năvodul salubrizării sociale.
·
Gerd Wollschon: ”Democrație: o noțiune
care apare din când în când în timpul alegerilor
·
Gheorghe Piperea: ”Mă uit la ce se
întâmplă în Occident cu așa-zisa dreaptă - e din ce in ce mai abulică, beată de
puterea banilor și de controlul populației, oarbă la pauperizarea clasei de
mijloc prin îndatorare pe viață și prin scăderea programată a puterii de
cumpărare a banilor și la radicalizarea stângii.Cam același lucru și la noi, că
de aia e globalizare.Nimeni nu pare să priceapă și să perceapă că, atunci când
copiii omului de rând nu vor mai avea ce mânca, nu vor mai avea acces la
educație pentru că e deja prea scumpă și nu vor mai putea fi tratați de boli
pentru că sistemul devine prea exclusivist, o sa iasă pe stradă și o să dea în
cap la întâmplare sau la gramadă.Iar de această furie trebuie sa ne temem mai
întâi noi, ceilalți oameni obișnuiți, cei care nu suntem “asigurați” nici de
securitatea interna, nici de establishmentul globalist. Întrucât societatea
este din ce în ce mai anarhică, iar numărul sociopaților, al devianților și al
psihopaților crește în ritm amețitor (în tandem cu interesul bolnav al
mass-media pentru detaliile fărădelegilor și ale păcatelor lor sinistre),
sentimentul insecurității sociale explodează. Ceea ce este, efectiv, o
invitație adresată salvatorilor mesianici, care nu vor întârzia să apară și să
distrugă din nou democrația.Nu veți întâlni astfel de discuții în campania
electorală care vine. Dimpotrivă, veți fi obligați să consumați aceași ciorbă
reîncălzită a “luptei” contra corupției.*** În cele din urmă, toate
democrațiile mor - de regulă, prin sinucidere. Rar se întâmplă ca democrația să
fie înlocuită cu tirania prin lovituri de stat militare. Marile democrații,
cele consolidate, își dau obștescul sfârșit pas cu pas, gradual, fiind
subminate de președinți aleși ori de premieri desemnați (aparent) democratic,
adică prin ingerarea voluntară a otrăvii sau prin inocularea entuziastă a
agentului patogen. Priviți, în această cheie, ce se întâmplă în Australia,
Canada, UK, SUA și, nenorocire!, în UE și la noi, în România.E plină lumea de
salvatori și e oarbă lumea la fenomenele economice și sociale care anunță
dezastrul totalitar:- stagflația (scădere economică abruptă, dublată de
inflație galopantă),- scăderea voluntară, birocratică, a puterii de cumpărare a
banilor,- sărăcirea clasei de mijloc și îmbogățirea amețitoare a celor puțini
și privilegiați (prin câștiguri aberante la bursă și prin acumularea de resurse
și de active imobiliare),- segregarea și antagonizarea claselor sociale pe
criterii sanitare,- culpabilizarea tuturor, cu excepția salvatorilor și a
“eroilor din linia întâi” și, cel mai grav,- înghețarea pe termen indefinit, la
cererea publicului înfricoșat și cumpărător de “siguranță” și de “sănătate”, a
aproape tuturor drepturilor și libertăților fundamentale.De aceea, lupta pentru
drepturi și libertăți este unicul antidot care ne-a rămas contra infecției cu
virusul sinuciderii democratice, singura injecție cu adrenalina necesară
trezirii din această hipnoză criminal indusă maselor.Hai Liberare! *** ”Democrația
reprezentativă are în centrul să două idei bune: (i) reprezentanții sunt aleși
din când în când; (ii) aleșii sunt responsabili politic (pot fi rejectați la
alegeri), moral (pot fi supuși blamului public și forțați să demisioneze) sau
juridic. Mai bine zis, avea cândva. Azi, democrația reprezentativă a devenit
non-reprezentativă. Și este complet ne-participativă și non-incluzivă. Aleșii
sunt, de fapt, desemnați direct de corporatocrație și de ONG-urile create de
aceasta, entități care impun și judecătorii, de altfel. Pe listele de partid
rar pătrund persoane cu merite și cu trecut profesional sau academic clar și
transparent, iar independenții sunt în mod ostentativ dezavantajați, ca și când
li s-ar da de înțeles, în mod disuasiv, că politica e pentru captivi, iar nu
pentru oameni liberi și nesupuși. Pe de altă parte, deși politicienii pot fi
schimbați, politicile nu se schimbă, întrucât centrul de putere “competent” să
le facă este în altă parte, iar nu la popor, și este ne-schimbabil. Statul
adânc nu e pentru mireni, ci pentru servicii secrete, lideri școliți la Davos
ai corporațiilor, ONG ale corporațiilor, tehnocrați, “experți”, influenceri și
rețele de (de)socializare. Deasupra tuturor se situează elitele auto-mandatate
ale păpușarilor, care spionează și controlează toată piramida de dedesubt. Nici
responsabilitatea nu mai e ce a fost. În afară de imunitățile politicienilor,
care se înmulțesc ca agenții patogeni de cultură, alte imunități, mai
“speciale” și mai iritante, se coc pentru serviciile secrete, precum și pentru
industriașii din domeniul agro-alimentar și farmaceutic. Liderii corporațiilor
digitale sunt, oricum, imuni la răspunderile obișnuite ale omului de rând,
pentru ei contând doar corectitudinea politică și “valorile” comunității, tot
de ei scrise. În fine, liderii corporațiilor de armament sunt imuni câtă vreme
pot asigura perpetuarea imperialismului economic, juridic și cultural al
jandarmului planetar și dividende cinic culese de giga-fonduri și de fonduri de
pensii, în dauna oamenilor și a Națiunilor. Ei toți practică outsourcingul,
pasare responsabilității și a necesității de a se murdări pe mâini. Lasă asta
pe seama forței de muncă a chinezilor sau a țărilor sărace și pe seama
mercenarilor ori a țărilor - tampon (azi, ucrainienii, mâine, cine știe…). Este
evident că acest sistem, care eșuează din ce în ce mai des în totalitarism,
trebuie schimbat cu democrația participativă sau directă.
·
Gheorghe Trifan: "Democratia valida
poate exista numai si nu mai cand alegatorii au suficienta educatie!"
·
Giorgio Armani: ”Blugii reprezintă
democraţia în modă.
·
Gore Vidal: "Democrația se presupune
că îți dă simțământul alegerii, asemeni aspirinei X sau aspirinei Y. Însă
amandoua nu sunt decât aspirine." *** "Aparent, democrația este un
loc unde se țin numeroase alegeri cu un mare cost, fără motive și fără
candidați interschimbabili."
·
Grover Cleveland: ”Nava Democratiei, care
a rezistat tuturor furtunilor, se poate scufunda prin revolta celor de la bord.
·
Gustave Falubert: ”Visul democratiei este
cel de a-i creste pe proletari pana la nivelul de stupiditate pe care il au
acum burghezii. *** ”Cum nu as fi sclav, asa n-as fi stapan. Intregul vis al
democratiei este sa ridice proletariatul la nivelul de prostie atins de
burghezie.
·
H. L. Mencken: "Democrația este, de
asemeni, o formă de religie. E venerarea șacalilor de către dobitoci." ***
"Vindecarea de răurile democrației este mai multă democrație." *** ”Democratia
este teoria potrivit careia oamenii comuni ar sti ce anume isi doresc si ar
merita sa primeasca acel lucru din plin. – ***Medicamentul pentru toate relele
democratiei este si mai multa democratie. ***In cadrul democratiei, una din
parti isi devota intreaga sa energie doar pentru a demonstra ca opozitia sa nu
este apta pentru a conduce – ambele parti reusesc acest lucru de fiecare data
si ambele parti au dreptate.
·
Harry Emerson Fosdick: "Democrația
se bazează pe convingerea că există valori extraordinare în oamenii obișnuiți.
·
Harry Sinclair Lewis: ”Privind lucrurile
in ansamblu, cu cateva exceptii scandaloase, democratia a dat muncitorului de
rand mai multa demnitate decat a avut el vreodata.
·
Heinrich Heine: ”N-am vorbit niciodată
despre evrei cu respectul care li se cuvine, şi asta din cauza temperamentului
meu elen... Acum văd că grecii n-au fost decât nişte adolescenţi frumoşi, în
timp ce evreii au fost tot timpul bărbaţi puternici.
·
Henri-Frederic Amiel: ”Oamenii obişnuiţi
vor fi întotdeauna sub media societăţii. Democraţia îngăduie celor incapabili
să ia deciziile cele mai importante. Conceptul de egalitate le va permite
inculţilor să rămână inculţi, proştilor să rămână proşti, delicvenţilor să
ramana delicventi.”
·
Henrik Ibsen: "Majoritatea nu are
niciodată dreptate. Niciodată, vă spun eu! Este una din acele minciuni din
societate care nu ne eliberează, și un om inteligent nu se poate opri să nu se
revolte. Cine sunt oamenii care reprezintă cea mai mare proporție a populației?
Cei inteligenți ori cei proști? Cred că ne putem pune de acord că sunt cei
proști. Indiferent unde se îndreaptă această lume, proștii formează o
majoritate copleșitoare."
·
Henry Ford: ”Democraţia, al cărei
partizan sunt, este cea care dă tuturor aceleaşi şanse de reuşită, iar
fiecăruia în funcţie de capacitatea sa.
·
Henry Louis Mencken: ”Democratia
este arta si stiinta de a conduce circul din cusca maimutei.***Democratia este
o credinta patetica in intelepciunea colectiva a prostiei individuale. *** Democratia
este teoria conform careia oamenii obisnuiti stiu ce vor si merita sa aiba la
bine si la rau. *** Democratia si arta si stiinta de a face circ sa functioneze
din cusca maimutelor.*** Democratia, si ea, este o religie. Este venerarea
sacalilor de catre magari.
·
Herbert Hoover: ”Este un paradox ca
fiecare dictator a ajuns la putere pe scara libertatii de exprimare. Imediat
dupa venirea la putere, fiecare dictator a suprimat toata libertatea de
exprimare, cu exceptia propriei sale.
·
Howard Zinn: ”A protesta dincolo de lege
nu este o abatere de la democratie; si absolut esentiala pentru aceasta.
·
Hubert Humphrey: "Nu este indeajuns
doar să aperi democrația. A o apăra poate însemna să o pierzi; ca să o
întărești trebuie să o extinzi. Democrația nu este o proprietate; este o
idee."
·
Iliescu Dan: ”DEMOCRAȚIA
DIRECTĂ=PUTEREA POPORULUI nu are absolut nimic comun cu ”democrația
participativă” atât de aclamată de unele persoane care poleiesc cuvântul
DEMOCRAȚIE cu fel de fel de invenții, doar, doar se vor mai găsi niscai novici
care să pună botul la noua găselniță denumită ”democrație participativă” prin
care să perpetueze actualul sistem al ”reprezentanților”.- Comparativ cu
așa-zisa ”democrația participativă”, DEMOCRAȚIA DIRECTĂ=PUTEREA POPORULUI are
ca principiu fundamental-imperativ REFRENDUMUL inițiat de un anumit număr de
cetățeni care nemulțumiți de prestația unui slujbaș din instituțiile statului,
pot propune demiterea acestuia, sau nemulțumiți de efectul unei legi, pot
propune doar modificarea unor articole din respectiva lege și/sau abrogarea
respectivei legi, de asemenea pot propune proiecte de lege sau modificarea unor
articole din constituție care după redactarea lor de către Consiliul Legislativ
în spiritul Democrației Directe (D.D) se supun votului exprimat de voința
majoritară a națiunii.- Ori, față de aceste precizări, ”Proiectul Romania
Suveranilor Creatori de BUNASTARE” poate fi consderat o propunere care trebuie
susținută prin semnătură de un anumit număr de cetățeni ce urmează apoi a fi
analizată și redactată în spiritul D.D., după care aceasta este supusă votului
cetățenilor în cadrul referendumului.
·
Ion Cristofor: ”Dacă noi organizăm totul,
dacă ştim cu precizie cine va câştiga, de ce să nu avem alegeri libere şi
democratice?***Unei democraţii aflată sub dictatura proştilor îi prefer o
dictatură a oamenilor luminaţi.*** Un bun exemplu pentru democraţie: între Isus
şi Barabas, gloata îl va alege, mereu şi mereu, pe cel din urmă. *** O fi presa
"câinele de pază al democraţiei", dar ce te faci dacă turma de oi a
fost vândută de mult?***Democraţia înseamnă şi permisiunea de a vota pe cel mai
prost şi mai ticălos dintre candidaţi.***A impune democraţia unor popoare cu
forţa, ignorându-le tradiţiile milenare şi credinţa, e ca şi cum ai obliga un
ţăran să meargă la coasă cu frac şi joben. *** Democraţia înseamnă şi
permisiunea de a vota pe cel mai prost şi mai ticălos dintre candidaţi.
·
Ion I. C. Bratianu: ”Adevărata democraţie
înseamnă cârmuirea poporului prin sine însuşi. Orice democraţie, îşi află,
desigur, în fruntaşii săi o călăuză binefăcătoare, dar tot reazimul şi toată
nădejdea nu poate s-o aibă decât în propria-i înţelepciune.”
·
Ion Luca Caragiale: ”Moftangiul este
eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu.
Născut dintr-o familie săracă dar onestă, el este fiul operelor sale, şi, deşi
democrat prin naştere, el face parte din aristocraţia inteligenţii, a...****De
zece ani şi mai bine, presa românească se bucură de o libertate aproape, ca să
nu zicem cu totul nemărginită — stare binecuvântată, ce poate încă n-o visează
cel mai democrat dintre democraţii Apusului. Nu aci este locul să judecăm dacă
aceasta...
·
Ionut Tincuta Ionita: ”Ce face democrația
asta din voi . Va da dreptul să scoateți prostia la suprafață. Trist dar
adevărat!!
·
James Bovard: ”Democratia trebuie sa fie
mai mult de doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manance la cina.
·
James Fenimore Cooper: "Tendința
democrațiilor este, din toate perspectivele, una către mediocritate." ***
”Principalul avantaj al democratiei este o elevatie generala a caracterului
oamenilor.
·
James Russell Lowell: "Democrația dă
fiecărui om dreptul de a fi propriul său opresor."
·
Jean Baudrillard: "Democrația este
menopauza societății occidentale, marele declin al corpului social. Fascismul
este patima sa senzuală a vârstei mijlocii."
·
Jean-Jacques Rousseau: democratia exista
acolo unde nimeni nu e atat de bogat incat sa sa-l cumpere pe altul si nimeni
nu e atat de sarac incat sa se vanda
·
Jeff Melvoin: ”Ideea de alegeri este mult
mai interesanta decat alegerile in sine. Actul votului este prin sine insusi un
moment definitoriu.
·
John Adams: "Democraţia... atât timp
cât durează este mai sângeroasă decât atât aristocraţia cât şi monarhia. Ţine
minte, o democraţie nu durează mult niciodată. În curând se iroseşte, se
epuizează şi se omoară singură.
·
John Fitzgerald Kennedy: ”Democraţia
şi apărarea nu se pot substitui una alteia. În cazul în care una dintre ele
rămâne singură, ea va eşua. *** Libertatea are multe dificultati, iar
democratia nu este perfecta. Dar nu a trebuit niciodata sa ridicam un zid
pentru a-i tine pe oamenii nostri sau pentru a-i impiedica sa ne paraseasca.
·
John Fowles: ”Cea mai atroce dintre
guvernările umane: democraţia, care este sinonimă cu anarhia.
·
John Kenneth Galbraith: "Când
oamenii își pun voturile în urnă, ei sunt, de fapt, inoculați cu simțământul că
își aduc guvernarea de partea lor. Apoi, acceptă, într-o oarecare măsură, că
erorile lor sunt ale lor, că aberațiile lor sunt ale lor și, după aceea, se
revoltă împotriva lor."
·
John Patrick: ”Democraţia este un
sistem de autodeterminare. Este dreptul de a face alegerea greşită.
·
John Simon: "Democrația încurajează
majoritatea să decidă lucruri despre care majoritatea este ignorantă."
·
Jorge Luis Borges: ”Democraţia: o
superstiţie larg răspândită, un abuz al statisticii.
·
Joseph Goebbels: ”Unul dintre cele mai
ridicole aspecte ale democratiei va ramane intotdeauna faptul ca ea insasi le-a
oferit dusmanilor sai muritori mijloacele prin care sa o distruga.
·
Joseph Schumpeter: "Democrația este
o metodă politică, ca să spun așa, un anumit tip de aranjament social pentru a
se ajunge la decizii politice (legislative și administrative) în care individul
dobândeşte puterea de a decide prin intermediul unei competiţii pentru voturi” și,
de aceea, incapabil să ajungă la o finalitate prin el însuși."
·
K. V.: "Iluzia democrației. Printre alte
rădăcini ale răului social, două se detașează cu precădere, exact în această
ordine: nepăsarea și frica! Dacă răul manifestat prin acțiunea unor factori
negativi nevindecabili este de neînvins, el mai este potențat, în cea mai mare
parte și de nepăsarea părții încă neinfestate cu rău a societății. Nepăsarea,
adică lipsa de implicare și compasiune oferă răului spațiu de manevră.
Nepăsarea este încă și mai rea decât simpla acceptare resemnată a răului,
acceptare care poate veni, e drept, din frică. Niciun dictator nu s-a impus de
la sine, fără complicitatea acestor doi factori fundamentali în diseminarea
răului social.Societățile omenești și-au creat, de-a lungul timpului, diverse
organisme de asanare a răului : justiția, sistemul penal, educația,
compensațiile sociale acordate celor aflați într-o stare de neputință (boală,
batrânețe, incapacitate, dependență etc.). Toate acestea funcționează numai
dacă nu sunt confiscate de vectorii răului.Niciun dictator nu a venit la putere
în condiții de bine social. Pe fondul oricărei crize, fie ea financiară sau
alimentară (adesea, sunt complementare, dar nu în mod obligatoriu) vectorii
răului social au profitat din plin, instalându-se, prin complicitatea
non-voluntară a nepăsării și fricii, la cârma societății. Un exemplu în acest
sens este ascensiunea fulminantă la putere a lui Hitler, intr-o Germanie
dominată de criză și de spectrul foamei. Sub masca unor precepte generale
pozitive (din punct de vedere semantic, cel puțin!) „national”, adica patriotic
si „socialist”, adică in beneficiul celor defavorizați, fascismul a captat
bunăvoința sau măcar neimplicarea indiferentă a unor largi pături sociale, după
care a trecut, aproape imediat și brutal la instaurarea fricii prin represiune
sângeroasă. Inutil să mai parcurgem acum, explicativ, în detaliu,
etapele.Europa are destule exemple în care dictaturile au accesat puterea
treptat, iar toate cazurile denotă aceeași complicitate a nepăsării și
fricii.Istoria ne arată clar că nu există și nici nu poate exista, din motive
care tin de genomul uman, societăți cu adevărat drepte, în care justiția
socială să funcționeze impecabil. Comunismul și-a demonstrat deja incapacitatea
aproape totală de a instaura, așa cum pretindea, dreptatea (ba, chiar,
egalitatea!) socială. Pretențiile de democrație ale comunismului sunt dezavuate
de instalarea, aproape imediat după preluarea puterii, a unei oligarhii de
partid, care numai democratie nu presupunea! De altfel, semantica acestui
cuvânt îi denotă slăbiciunea: demos – popor si kratos, putere, așadar, puterea
poporului, un adevărat non-sens social. Puterea poporului reprezintă o noțiune
cu desăvârșire abstractă, o abilă mistificare, deoarece existența ei ar
presupune co-intenționalitate, comuniune de interese, măcar la nivel teoretic.
Mulțimea, însă, alcătuită din indivizi, fiecare cu datul său personal, cu
interesele sale, cu pasiuni și patimi extrem de individuale și individualiste,
nu poate prezenta un nivel atât de ridicat de coeziune. Din acest motiv au apărut
partidele, care, cel puțin la nivel declarativ, ar susține interesele sociale
ale membrilor cotizanți. Toate ar fi bune și frumoase dacă n-ar fi necesară o
ierarhie de partid, o stratificare a nivelurilor de putere, partidele copiind,
aproape mimetic, arhitectura structurală a societății umane în general. Așadar
vom avea lideri, în realitate stăpâni ai partidului, care își vor putea, în
contextul nepăsării sau a fricii instituite de ceea ce se numeste disciplina de
partid, impune punctul de vedere și chiar voința, devenind un fel de mici
tirani, inșidictatoriali în bătătura respectivului partid. Că este așa, că nu
contează, pentru cei ajunși pe o oarecare treaptă de putere într-un partid
oarecare, nici doctrina si nici interesele sacre ale votantilor sau membrilor,
o demonstreaza pe deplin fenomenul traseismului politic. Pentru traseiști
funcționează abitir dictonul latinesc „ubi bene, ibi patria”. Acolo unde
interesele mele pot fi fructificate din plin, acolo îmi este locul, parcă spune
traseistul politic, în disprețul moralei, logicii și al bunului simt. Dacă a fi
om politic înseamnă în zilele noastre versatilitatea opiniilor, ca să nu-i
spunem, pe șleau, neseriozitate, dacă a fi politician înseamnă să minți cum
respiri, să negi cu seninătate propriile afirmații, a fi traseist politic
înseamnă suma disprețului față de tot ce înseamnă doctrina de partid,
loialitate, bună credință sau morală, considerate de traseist a fi simple
prostii inutile.Am asistat, în cei aproape treizeci și ceva de ani de „democrație”
post- ”revoluționară” la un fenomen uluitor: ori de câte ori s-a înființat, de
către inși mânați, poate, de bună credință, un partid nou, acesta a sfârșit,
invariabil, prin a fi foarte repede confiscat de o gașcă de profitori venali,
impudici, aroganți, suficienți dar tupeisti, adesea analfabeți funcțional, dar
cu ambiții „nobiliare” nejustificate nici măcar prin minime realizări, în orice
domeniu.Așadar, societatea oamenilor are nevoie din plin de curaj, asumare,
implicare și compasiune, frica și nepăsarea celor numiți în mod generic și
neinspirat „popor” fiind principalele trepte pe care neaveniți de diverse
categorii și din diverse partide acced la funcții pe care nu le merită, pe care
nu le respectă dar din care își trag seva indecentei lor bunăstări, adesea
sfidând cu impardonabilă obrăznicie legi, norme morale sau mult hulitul,
astăzi, bun simt.
·
Karl Kraus: "Democrația înseamnă
oportunitatea oricui de a fi sclavul tuturor."
·
Karl Marx: Democratia e drumul catre
socialism.
·
Konrad Adenauer: ”Democrația este mai
mult decât o formă parlamentară de guvernare, este o viziune asupra lumii
înrădăcinată în percepția asupra demnității, valorii și drepturilor
inalienabile ale fiecărei ființe umane.
·
Kurt Vogel Russell: ”Traim intr-o
societate democratica? Este datoria noastra sa ne intrebam.
·
Laurence J. Peter: "Democrația
înseamnă procesul prin care poporul are libertatea să aleagă în fruntea țării
pe un om pe care-l îl vor învinovăți mai apoi."
·
Lech Walesa: ”Democratia care nu ofera
paine, nu este democratie"
·
Leonard Chesca: ”Gândește !Oamenii
inteligenți sunt minoritari, iar democrația se bazează pe dorința majorității.
Te-ai prins ? Escrocheria democrației. Iar noi insistăm cu democrația, în care
majoritatea decide și sperăm că o să fie bine. Păi daxă proștii (care sunt
majoritari) decid, cum să creden că o să fue bine ? Democrația este calea
sigură spre autodistrugere, aparent cu respectarea liberului arbitru, la nivel
de grup. *** ”Țeapa democrației.Un sistem democratic se bazează pe decizia
celor mai puțin inteligenți dintre noi, v-ați gândit vreodată la asta ?Trebuie
găsită o cale care să nu fie discriminatorie, ci care doar să stabilească
puterea de discernământ (decizie) a fiecăruia.Un test simplu de verificare a
fiecăruia înainte de vot, trei întrebări simple,În funcție de numărul de
răspunsuri corecte să fie și ponderea în care e considerat votul, 3 răspunsuri
corecte - vot 100%, doar două corecte - vot 66% , 1 răspuns corect - vot 33 %,
nici un răspuns - vot nul.Să fie determinată capacitatea de decizie exact în momentul
votului. Ce facem cu cel care votează beat sau cu cei care nu știu nici în ce
țară trăiesc, votul lor poate anula de fapt un vot responsabil. ESCROCHERIA
DEMOCRAȚIEI. Peste tot se dicută de valorile democrației, de egalitatea în
drepturi dintre toți cetățenii, de participarea la alegerea decidenților a
tuturor.Nimic mai frumos din punct de vedere ideologic, dar umanitatea nu este
încă pregătită pentru un sistem democratic.Până atunci, democrația nu rămâne
decât un slogan frumos, dar din păcate cu efecte ostile pentru umanitate.Un
sistem democratic conduce la un rezultat evolutiv, decât atunci când
majoritatea oamenilor au un nivel de conștiință peste mediu. În sociatatea
democratică de azi, numărul celor care au un nivel de conștiință peste mediu,
este mult mai mic decât a celor cu nivel de conștiință sub nivelul mediu. Mai
mult, societatea democratică de azi, speculează mai mult nivelul capacităților
de inteligență, decât a cumulului ce formează conștiința umană.Până când
nivelul de conștiință umană o să fie un parametru important al societății,
societatea democratică speculează doar aspecte umane care pot fii ușor
manipulate. Menținerea majorității oamenilor în ignoranță, probleme diverse,
distracții și prostie este metoda folosită pentru ca decizia democratică finală
să fie profund alterată.În acest context, un sistem democratic ascultă de o
decizie alterată chiar dacă reflectă punctul de vedere al marii
majorități.Pentru că este prematur să discutăm de nivele de conștiință umană,
pentru că acest parametru este total neluat în seamă în sociatatea de azi, o să
dezvolt această analiză astfel încât să fie mai digerabilă percepției actuale
majoritare, adică pargmatic, împârțind lumea în proști și deștepți. Termenii
sunt total irelevanți pentru o societate în care nivelul de conștiință umană o
să fie princilalul parametru, dar cel puțin la modul în care se prezintă
societatea actuală, măcar generic vorbind putem identifica ușor cele două
categorii. O să vedeți în analiza mea, că deși o să folosesc ca și parametru
principal al analizei IQ-ul , pe lângă acesta enumăr și alte aspecte care
contribuie în final la alterarea rezultatului final. Precizez că aceste aspecte
sunt doar pentru această analiză, prin care doresc decât să arăt pe înțelesul
tuturor, de ce actuala societate democratică nu are cum să meargă pe un drum
bun. Democrația devine astfel o unealtă ce servește interese de grup și
personale și de multe ori interese străine.Democrația este modul prin care cei
din funcții decidente își legitimează poziția și dreptul de a decide în numele
poporului, doar pentru că au fost aleși de marea majoritate a cetățenilor, nu
?În orice populație, procentul celor inteligenți și deci nemanipulabili, este
mult mai mic decât procentul celor ”proști” și deci manipulabili. Altfel spus ca să avem o medie a IQ-ului
populației de 90, un individ cu IQ 135 este contrabalansat de 3 indivizi cu
media IQ de 75La aceștia se adaugă cei indolenți, cei rupți de realitate, cei
cumpărați , cei șantajați, dar și cei care votează la mișto, cei înregimentații
într-un partid politic sau rudele lor etc.O societate democratică poate fii
ușor deturnată către interese ostile de către o mână de indivizi demagogi, hoți
și corupți, aleși în funcții decidente de marea masă a celor enumerați mai
sus.Pentru a se putea perpetua această stare, e suficiant ca ei să mențină
marea majoritate a populației la un nivel manipulabil, șantajabil , coruptibil
sau în prostie .Din acest motiv cei inteligenți nu mai merg la vot, e matematic
verificabil că sunt minoritari, deci nici chiar dacă prin absurd ar avea pe
cine să voteze, votul lor nu ar putea schimba nimic.Sistemul în care viitorul
tuturor e decis de cei mai puțin inteligenți dintre noi, împreună cu cei
ignoranți, coruptibili, miștocari etc. nu are cum să ne ducă pe un drum bun.Să
presupunem că suntem pe un vapor aflat într-o situație critică.La bordul
vaporului se află personalul operațional, personal auxiliar, dar și foarte
mulți pasageri.O soluție democratică ar fii ca să cerem părerea prin vort a
tuturor celor aflați la bordul navei în legătură cu manevrele ce trebuie luate
rapid, manevre de care depinde chiar viața tuturor aflați pe vapor.Dar oare
asta e cea mai înțeleptă decizie ?Cred că corect ar fii să decidă cei mai
instruiți din personalul operativ al vasului, nu să ascultăm de părerea
majoritară, în condițiile în care mulți nici nu știu de ce plutește un vapor,
vorba lui Băsescu .Sună nedrept sau profund inegal, dar ca să fiu corect
înțeles, pe mâna cui lăsăm decizii foarte importante, priviți mai întâi la
filmulețele cu linkurile trecute la final.O să fie multe voci împotriva celor
afirmate de mine, care într-o măsură au și dreptate, dar cred că atâta timp cât
numărul ”proștilor” e mai mare decât cel al ”deștepților” (și nu doresc să
jignesc pe nimeni), democrația înseamnă să asculți de decizia celor mulți și ”proști”,
din păcaVocea celor care chiar ar putea să ofere cele mai bune soluții, nu ar
putea fii luată în considerare, pentru că nu-i așa, e profund nedemocratic. Această
dezbatere se poate întinde pe toate ramurile și formele de organizare
democratică, de la DEMOCRAȚIA REPREZENTATIVĂ, la DEMOCRAȚIA DIRECTĂ.Din păcate
democrația a fost doar o monedă de schimb pentru societatea anterioară,
varianta alternativă pentru orânduirea socialistă.Multe state au mușcat această
momeală și s-au amețit la visul că în sfârșit puterea aparține poporului. A
trebuit să treacă aproape 30 de ani ca să începem să înțelegem că am fost iar
păcăliți.Există un ciclu la care se fac aceste schimbări, perioade de timp în
care oamenii încep să se prindă și să caute ceva nou.Așa a alternat
capitalismul cu socialismul, iar acum sunt semne că se pregătește o nouă
schimbare, trecerea probabil la un alt ciclu, o nouă perioadă cu o nouă formă
de organizare. Dorința de schimbare pe fondul nemulțumirilor acumulate în timp,
de care-au început să se prindă și cei mai proști dintre noi, o să determine un
nou suflu, din nou oamenii vor primii speranța că ceva s-a schimbat și vine
soarele și pe strada lor. Din păcate în spatele acestor alternative stau de
fapt aceași ca și până acum, doar cei din față sunt schimbați.O lume fără
partide politice, cu siguranță că ar fii o lume mullt mai bună, la ce folos
aceste partide, dar din păcate și acest vis va fii confiscat tot de cei din
umbră, au înțeles că asta prinde foarte bine la oameni.Un iz de dreptate se va
simții, mulți dintre cei care au fost scoși în față vor plăti, chiar cu ani de
pușcărie binemeritați, dar ce folos, aceleași fosțe sunt pregătite și în spatele
celor care vor urma schimbării.Din păcate nu am o soluție, doar am încercat să
identific punctele slabe ale mult prea lăudatei democrații.Oricum, e clar că
trebuie să trecem prin toate aceste experianțe, e clar că încă nu suntem
pregătiți să nu ne mai lăsăm manipulați și controlați, e clar că nu ajută la
nimic dacă doar un mic procent dintre noi înțelege asta.Sunt curios ce noi idei
sau sub ce formă vedeți voi modul cel mai corect prin care putem participa la
cele mai importante decizii și alegeri care privesc viitorul nostru, fie că e
vorba de alegeri electorale, referendumuri sau chiar votarea directă a unor
proiecte legislative în varianta democrației directe participative.P.S., chiar
dacă considerați că nu IQ-ul este cel mai potrivit criteriu, ci EQ-ul,
deficiența rămâne de fapt aceași, ideea este că destinul tuturor e ales de cei
mai puțin capabili dintre noi, pe care îi numim generic proști, categorie care
cuprinde de fapt și pe cei foarte creduli, pe cei indolenți, pe cei fără
caracter (care-și vând votul, votează la mișto pe cine se nimerește, dar și cei
care pun interesele personale sau de grup mai presus de cele ale întregii
societăți).Adevărata valoare umană nu este dată nici de inteligență și nici de
inteligența emoțională, este un cumul de calități care le înglobează alături de
bunătate, moralitate, spirit al dreptății și multe altele, care însumate țșin
de ceea ce numim conștiință. inteligența este o calitate, doar folosită
împreună cu cele enumerate mai înainte, altfel inteligența poate fii folosită
și în slujba răului, lucru care de altfel se întâmplă în ceea ce-i privește pe
cei care profită de actualul sistem democratic.Articolul nu a intrat în analiza
metodelor de fraudare, ci pur și simplu încearcă să arate că însăși principiul
democratic, chiar aplicat corect, la stadiul la care se află acum umanitatea,
este unul în care decizia fială ațarține celor mai incapabili dintre noi, iar
asta cred că e marea eroare a sistemului democratic. Am preferat termenul de
escrocherie a democrației pentru că sunt convins că în spate, artizanii acestei
democratizări a lumii, prin liberă dorință sau prin impunere, au gândit bine
aceste detalii. Un sistem care se folosește de cei mai incapabili dintre noi,
pentru a propulsa la conducerea statelor demagogi, hoți și corupți vânduți
intereselor străine sub acoperirea girului populației.Se plasează totodată vina
și chiar răspunderea morală pentru rezultatele dezastruase ale deciziilor
acestor trădători, asupra populației care se resemnează pentru alegerea
proastă, dar în același timp se motivează pentru a ”corecta” greșelile la
viitoarele alegeri, unde o să cadă în aceași capcană, pentru că toți cei care
ajung să candideze sunt de aceași factură și slujesc de fapt aceleași interese
meschine.În același timp metoda nu numai că aruncă pisica în cârca populației
care se simte vinovată de alegerea făcută, dar produce și dezbinarea acesteia
în tabere care concurează de fapt pentru aceași cauză pierdută, dar prezentată
prin reprezentanți diferiți.Societatea Democratică a Viitorului , pe care e
potrivit să o numim Democrația ConștiințeiUn sistem democratic, care să ducă
umanitatea către evoluție și progres are nevoie de un nivel de conștiință
ridicat. Acest parametru u trebuie interpretat în funcție de media pe populație
a acestui nivel (care în timp poate devenii relevant), ci pe numărul celor care
trag in sus această medie, comparativ cu numărul celor care trag în jos această
medie.Doar oamenii cu un nivel ridicat de conștiință cei care devin cu adevărat
conștienți de ei și de scopul lor aici, doar aceștia dacă sunt majoritari pot
duce printr-un sistem democratic umanitatea pe un drum evolutiv.În ce stadiu ne
aflăm și ce putem face noi acum ?Așa cum am arătat mai sus e clar că sistemul
democratic aplicat pe condiția actuală a populației, nu are cum să conducă
umanitatea decât spre regres sau cel mult stagnare.Odată ce am înțeles toate
astea, singurul mod asupra care putem acționa, este să ajutăm prin tot ce facem
la creșterea conștiințelor umane.Sunt oameni care au un nivel de conștiință
redus, pentru că acesta e stadiul lor evolutiv, iar nivelul lor cu siguranță că
nu poate fii ajutat de noi. În schimb sunt și persoane care deși au un bagaj
mare de experiențe în spate, sunt prinse și abătute de la evoluția realei lor
conștiințe în capcane ale societății prezente. Asupra acestora putem acționa,
ei sunt cei care au nevoie doar de un impuls pentru a se oprii din vârtejul în
care sunt prinși (ispite, materialism, depresii etc.) Ei sunt suflete puternice
care într-un moment de slăbiciune au fost înșelați, prinși în bucla stagnării
și de ce nu a regresului evolutiv. Ei au nevoie doar de o readucere aminte a
ceea ce sunt și a scopului lor, atât.Aici putem lucra, aici rolul nostru devine
exprem de important în salvarea umanității și nu spun cuvinte mari. Munca
noastră de informare corectă , de demascare a celor rău intenționați îmbinată
cu exemple, fapte bune, motivări și nu în ultimul rând prin prezentarea lumii
către care trebuie să mergem, o lume a armoniei, a comuniunii cu tot și cu
toate, a abundenței și dragostei necondiționate.Doar așa putem ajuta, să arătăm
defectele lumii actuale, alternant cu ceea ce poate fii.Cam asta încerc și eu
să fac împreună cu mulți alții, iar lucrurile simt că se mișcă, munca noastră
începe să dea roade. Nu știu dacă e potrivit să numim muncă ceea ce facem, e
mai degrabă o menire, a cărei răsplată e mulțumirea și speranța că o să fim
suficient de mulți cei care o să putem influiența evoluția în bine a
umanității.Până atunci ne bucurăm de pași mici, demascăm înșelăciunile și
culegem înțelegere, zâmbete și speranțe, fiecare om trezit din capcana
neconștientizării de sine fiind un mare câștig pentru viitorul umanității.
·
Liliana Burac: ”Dacă n-ai înțeles că ești
luat de prost,/Și că democrația are picioare scurte/Du-te cu jalba-n băț
,legal,la un protest/Să vezi ce drepturi capeți și câte oase rupte!/Cât timp
vor fi aceleași prea nesătule haite,/Vor sfârteca iar țara cu legile în mâini,/Știind
că patru ani vi-s mâinile legate/Și-i va durea în coate de voi,,iubiți
români,,/Că de se duc țăranii cu pătrunjelu-n piață/Poliția e trează și marfa
le-o confiscă,/Dar când dispare-o țară ,precum măgaru-n ceață,/ Justiția e
oarbă și legea nu există!/Deja sunteți doar nume pe liste de votare/Și când ați
fi putut să le dați peste bot,/Le-ați dat pe-o pungă goală sau poate pe-o
căldare,/Singura voastră armă, puterea unui vot!
·
Liviu Bordaş: "Dacă prețul
apartenenței la UE e acela ca eu, cetățean de rând, să-mi văd factura de curent
cum se umflă pe motiv că vreun umflat bruxellez, împuns în cur de Greta
energeta, care a strigat către el " how dare you!" a hotărât el că
prețul certificarului CO2 musai să sară către patrușcinci de euroi, dacă ăsta e
prețul, ziceam, atunci mi s-a cam tăiat de maica UE.Iar dacă prețul
apartenenței la Ioropa e acela ca eu, cetățean de rând, plătit după bursa de la
București, să plătesc gazul la prețul dublu stabilit la bursa împărăției de la
Viana, dacă ăsta e prețul, ziceam, atunci mi s-a cam luat de tușa Ioropa.Și,
peste toate, dacă prețul democrației este acela de a suporta tot soiul de
miniștri "jmekeri" (singura mângâiere fiind aceea că pot să-i înjur,
fără mare folos, pe feisbuc) și tot felul de tute precum Vijulie (căreia pot
să-i strig "făă, benoclato, nu-ți mai aținti cepele alea plângăcioase pe
sticlă, că aici e vorba despre scumpirea energiei și nu despre amărâtul tău de
contoar - sic! - care ți s-ar fi stricat, chipurile, și ție, de ai fost nevoită
să plătești, sărmana de tine, optzeci de meleoane", tot fără mare folos),
dacă ăsta e prețul, ziceam, atunci mi s-a cam făcut lehamite și de curva de
democrație.
·
Liviu Rebreanu: ”De o sută de ani se
propovăduieşte europenizarea noastră pe toate cărările. Oameni de Stat,
scriitori, filosofi, artişti, încântaţi de binefacerile civilizaţiei, ne-au
impus tot ce s-a făcut aiurea în mod organic. Avem Constituţie belgiană,
legi...
·
Mahatma Gandhi: ”Prin democratie inteleg
ca ea ii confera celui mai slab dintre noi aceleasi sanse ca si celui mai
puternic.*** ”În democraţie nimic nu se face fără politică.
·
Marchizul de Flers: ”Democratie este
numele pe care il dam poporului atunci cand avem nevoie de el.
·
Marian Popescu: ”Democraţia e o
şcoală, Care mai fulgeră şi tună, Aş prefera să doarmă-n sală Decât să urce la
tribună.
·
Mario Vargas Llosa: ”Democraţia şi
prosperitatea nu produc marea literatură.
·
Marius Torok: ”Majoritatea votează
împotriva cuiva, decât cu cineva. Realitatea este că avem împotriva cui vota,
dar nu avem cu cine vota. În aceste condiţii, chiar şi o maimuţă poate câştiga
alegerile, dacă majoritatea votează împotriva celuilalt candidat.***Nicio ţară
nu are asigurate valorile democratice fără participarea zilnică a cetăţenilor
ei la apărarea lor.
·
Mark Twain: ”Oamenii continua sa gaseasca
fel si fel de argumente plauzibile in favoarea monarhiei. Adevarul este insa ca
acolo unde fiecare om are o posibilitatea de a se face auzit, legile brutale
devin imposibile. *** ”Daca votul ar avea vreo diferenta, nu ne-ar lasa sa o
facem.
·
Martin Luther King Jr.: ”Capitalismul nu
reuşeşte să înţeleagă că viaţa este socială. Comunismul nu reuşeşte să
înţeleagă că viaţa este personală... O societate bună şi justă este... o
democraţie conştientă social care reconciliază adevărurile individualismului.
·
Matei Visniec: ”Limba română a fost
degradată teribil de tare din cauza modului în care vorbesc şi se exprimă
politicienii, a modului în care televiziunea a înţeles să nu-şi facă datoria,
din cauza faptului că democraţia nu s-a transformat în civilizaţie.
·
Michel Onfray: "Democrația
reprezentativă este moartă. Poporul și reprezentanții nu coincid deloc. În
adunări și parlamente, există o suprareprezentare a profesiilor liberale, cum
ar fi avocații, profesorii etc. Sunt puțini ciobani, taximetriști sau studenți.
Ceea ce înseamnă că există o parte a societății care pur și simplu nu este
reprezentată. Mai mult, pentru a spera să fii ales, trebuie să ai bani, să
fuzionezi într-un dispozitiv, să treci prin forma unui partid."
·
Mircea Gaspar: "Nu va mirati,
acestea sunt regulile democratiei mult visate de noi. Cand votezi nu alegi
oameni, ci gasti, grupari pe o lista si ele trebuie sa-ti reprezinte
interesele. Acestea fac legi votate nu dupa cum vor ei, in mod individual, ci
dupa cum le spune reprezentantul partidului in parlament. Si legile sunt facute
nu dupa cum vrei tu ci dupa cum vor muschii lor . Tot ei pun pe cine vor ei, nu
noi , sa guverneze tara. In posturile cheie, in justitie, institutii
importante, politie, peste tot isi pun oamenii lor carora le creaza o serie de
privilegii.. Dupa aceea au toate drepturile, inclusiv protectie prin lege sa n
u raspunda de nimic din ceea ce au de gand sa faca. Intre toti acestia se
creaza legaturi stranse de colaborare in interesul lor, doar al lor . Ce face
poporul daca nu-i convine un partid, alege un alt partid. Dar pe cine poate
alege, doar ce li se ofera , adica raul mai mic perceput de ei la un moment
dat. Aceasta si pentru ca au grija ca prin lege partidele noi care vor sa intre
in parlament, sa fie discriminate. Cum , se solicita liste cu semnaturi mai
multe decat in orice tara din UE, subventii date de la buget pentru
intretinerea partidelor si separat pentru campaniile electorale doar pentru
partidele parlamentare si daca vor ei fac si exceptii . Deasemenea e vorba de
discriminarea partidelor noi ,prin nereprezentarea in sectiile de votare.
Astfel ajung la guvernare doar aceleasi partide . Oamenii lor ajung se se
imbogateasca, sa acumuleze tot mai multi bani . Si banii inseamna putere, ai
posibilitate sa cumperi tot ce vrei si pe cine vrei. Banii deschid toate usile.
Iar cei care detin puterea se cred niste Dumnezei si se transforma deseori in
monstri. Asta este sistemul democratiei reprezentative de guvernare a unei
tari, care s-a dovedit a fi doar o iluzie.**Ce democratie am trait noi din '89
până acum?
·
Mirel Palada: ”Am ajuns să gîndesc ca
useriștiiDa, pe bune. Chiar în halul ăsta de nemernicie am ajuns. Useriștii au
dreptate.Vă mai aduceți aminte cînd îndemnau useriștii de manieră foarte
expresivă, folosind expletive și emoticoane și tot soiul de alte asemenea trăirisme
adolescentine, să nu meargă lumea la vot? Era pe vremea aia o duduiță plînsă
toată, tare indignată de felul ei, așa cum sînt în general deontologii care
practică virtue signaling și shaming de medievaliști. Se dădea sărăcuța de ea
de chinul morții să spună oamenilor că votul nu contează.Era chiar și o memă,
dacă nu mă înșel. Stați acasă, dacă vă pasă. Mă rog, asta era pentru izolarea
Covid, să fim responsabili să nu respirăm la mai puțin de 30 de mile marine de
orice altă ființă umană, căci Covidul este parșiv și prezintă caracteristici de
rachetă continentală, nici nu știi cum respiri și Covidul țușt, îți sare la
beregată de pe partea cealaltă a trotuarului.Însă îndemnul „stați acasă, dacă
vă pasă” este cît se poate de potrivit și în cazul votului. E foarte bine așa.
Stați acasă, nu mai votați.Oricum votul nu mai contează. Oricum democrația a
ajuns o bătaie de joc, o mimare jenantă. Ba chiar de multe ori distinșii
sistemici nici măcar nu mai mimează, ci acționează abuziv pe față, fără
menajamente.Vezi cazul recent cu interzicerea accesului unui cetățean în
Parlamentul României, deși fusese invitat de un parlamentar. Da, e vorba de Dan
Chitic. El nu are voie să fie cetățean, în schimb bașoldina aia de zuză
isterică ce se rostogolea deunăzi pe preșurile Parlamentului avea voie, să-și
facă toate damblalele isterico-ideologice.Au lăsat-o chiar și cu megafon. De
ce? Simplu. Pentru că trebuia. Pentru că făcea parte din scenariu. Pentru că de
fapt era doar un instrument de presiune sistemică, iaca acolo și ea o ființă
întocmai și la timp care trebuia să-și facă numărul recomandat de superiori.Da,
pe bune. Chiar în halul ăsta de nesimțire ideologică am ajuns. Consider că nu
mai există partide care să merite să le susțin.PSD-ul a ajuns mai jenant în
milogeala sa sistemică chiar și decît USR. Naționaliștii nu contează, nu vor fi
niciodată primiți la putere, vor fi demonizați și tăvăliți și izolați. Nu mai
există partide cărora să le acord vreo șansă. Nu mai merită nici unul. Consider
că nu mai are rost să-mi irosesc energia și timpul să-mi mișc hoitul pînă la
secția de votare unde sînt arondat.Democrația oricum nu mai există. Votul
oricum nu mai contează. Sistemicii cu grade pe umeri și în gînd au ajuns deja
să controleze pe față puterea în România.De ce să-mi mai bat capul? De ce să
mai mă chinui, să investesc emoții și speranțe într-unii care inevitabil mă vor
dezamăgi, vor juca alt joc decît cel pentru care i-am trimis în Parlament?Este
cazul, dragii mei medievali retrograzi și obscurantiști, de un mare hai sictir
care să cuprindă țara mai ceva decît chemarea la lichide seminale care a trecut
prin mulțime cum trece vîntul de vară prin lanul de secară.Îmi voi cumpăra o
pungă de semințe, voi sparge bomboane agricole cu dispreț, voi scuipa cojile de
la balcon, în cea mai degradantă atitudine posibilă, specifică mitocanului de
cîmpie, și voi admira felul în care voi vă prefaceți că votați, iar ei se
prefac că ar conta în vreun fel.Da, știu. Am deja prieteni care să-mi atragă
atenția. Nu e bine, coane Mirele. Nu e bine. Vor cîștiga cei care își
mobilizează mîna de pătimași. Vom fi conduși de o minoritate nereprezentativă.
Nu e bine.Așa, și? Păi pînă acum nu a fost la fel? Nu tot de o minoritate
nereprezentativă sîntem conduși? Ăia din Parlament nu se duc oricum degeaba în
sala aia mare și solemnă și inutilă, să se prefacă a fi utili, cînd ei de fapt
doar își iau dragele de pensii speciale?Păi nu e de atîta timp dictatură din ce
în ce mai puțin mascată? Păi nu sistemii conduc, nu ei pun președintele, în
ciuda a ceea ce s-a votat?Nu ei pun primari prin furt transparent, documentat
de saci de voturi, în urma cărui furt dovedit nu s-a întîmplat nimic, dar
absolut nimic? Și acuma mai numără Miliția voturile alea de la Sectorul 1,
prefăcîndu-se că apără legea. Apără pe dracu. Nu se va întîmpla nimic. Batista
pe țambal. Bebelușei din Guadelupa nu i se va atinge nici măcar un fir de păr
din cap, draga de ea de degeseiță.Nu sistemicii trag oameni politici pe
dreapta, frîngîndu-le cariera politică și influența cu dosare inventate, necesare
instrumente de control politic? Degeaba vine realitatea după niște ani buni de
zile să spună „nu a fost așa, dosarele au fost niște făcături, oamenii ăia au
fost nevinovați”. Ehe, între timp respectivii au îngrășat demult solul fertil
al istoriei, devenind niște cadavre politice scoase definitiv în decor.E plină
istoria politică recentă a României de asemenea victime. S-a sesizat cineva? A
făcut careva scandal? A fost vreo consecință? Absolut nimeni. Absolut nici
una.Mai contează dreptatea? Mai contează votul? Mai contează democrația? Vă
spun eu, dragii mei medievali în căutarea lui Făt Frumos. Nu, nu mai contează.
Deci hai să stăm acasă, dacă ne pasă.Oricum, să știți că nu sînt defel în
contra curentului. De fapt, majoritatea gîndește ca mine. La vot vor mai veni
maxim o treime din români. Hai să zicem poate-poate 40%, cu eforturi deosebite
din pixul necruțător al sistemicilor. Cînd e nevoie, sîntem mulți, nu se face
cvorumul. Vezi referendumul de demitere al lui Băsescu din 2012, anulat
printr-un giumbușluc absolut fenomenal, strigător la cer, noaptea ca hoții.
Cînd e nevoie pe dos, sîntem mai puțini, să iasă bine la socoteală. Totul din
pix. Totul o făcătură. Întocmai și la timp.Cei mai mulți dintre români să știți
că deja gîndesc precum mine. Au o scîrbă în ei cît casa. O lehamite de tot ce
se întîmplă în jur. Sînt prea tăbăciți, nu mai cred nimic din ce li se vîntură
pe la nas, nu mai au încredere în nimeni. Toți o apă și un pămînt. Deci, de
fapt, pur și simplu mă alătur hoardelor de nepăsători care privesc cum arde
Roma. Să ardă. Merită să ardă. Să nu mai rămînă cărămidă peste cărămidă, să se
aleagă praful. Oricum se alege.Apropo. Să vezi ce mișto o să fie. Vor începe
demersurile privind modificarea Constituției. Deja mă doare la bască. Priviți
how many fraggs I give. Admirați-mi nesimțirea monumentală. Mi se rupe. Constituția
oricum e doar un document bun să fie călcat în picioare, ignorat sau
interpretat cum le convine lor mai bine. Și cînd cineva se opune pe baze
justificate, îi înfloresc imediat niște struți în ogradă, să fie un dosar
penal, să fie bine, să nu fie rău.Nu-mi mai pasă, dragilor. Prea multă dublă
măsură. Prea multă ipocrizie. Prea mult ține sistemul doar cu unii. Arbitrul
fluieră mereu pentru ceilalți. Nu mai vreau să mai joc jocul ăsta, pentru că-l
joc degeaba.Pentru drama de la Colectiv l-ați băgat la pușcărie pe Piedone.
Deși cei de sub el, care trebuiau să verifice și care i-au dat actele la semnat
acestuia, să le semneze ca primarul, n-au pățit nimic. Doar Piedone e de vină,
am înțeles.Între timp, în spitalele țării, deci într-o instituție publică, nu
privată, au ars de mai multe ori oameni de vii. A fost cineva tras la
răspundere? Evident că nu. Că erau de-ai lor.Pe Dragnea l-ați băgat la
pușcărie, că adunase prea multă putere. I-ați inventat dosar după dosar, să
fiți siguri că nu scapă, că îl băgați pe tubulatură. Lui Cîțu, însă, că a
îndatorat țara nepermis de mult, și distinsului leprozaur Orban și distinșilor
miniștri useriști ai sănătății și lui Raed Arafat, că au făcut niște matrapazlîcuri
cu achiziția de vaccinuri, nu le-ați făcut nimic. De ce? Simplu. Pentru că…Da,
da. Deja mă repet. Pentru că erau de-ai lor.Unde e dreptatea? Unde e
democrația?Deci gata. Deci a se scuti, Mitică. Prea multă fățărnicie. Prea mult
fluieră arbitrul doar pentru unii. Kanieț filma. Pe mine m-ați pierdut de
mușteriu. Nu mai îmi pasă de politică. Rugby, mai ales din emisfera sudică. Un
pic de vodcă, să nu-mi scadă tensiunea. Scris, mult scris – salvarea e doar
prin scris, un soi de mîntuire profană. Familie. Prieteni. Poate un pic de
mirosit flori, precum taurul Ferdinand. Multe filme, trăiască refugierea în
evadare, în fantasmă, în Tinsel Town. Și neapărat ciorbă de burtă. Măcar aia nu
și-a schimbat gustul. Încă.Cine va conduce țara? Cei aleși de o minoritate
ascunsă, ce își legitimează puterea printr-o altă convenabilă minoritate
gălăgioasă, pentru a se mima democrația. Cine va conduce țara? Cine o conduce
deja. Cine a condus-o și pînă acum. Nu se va schimba nimic, nu-mi fac griji.
Gradații. Înstelații. Instituțiile de forță, pe post de vătafi din partea
stăpînilor de afară. Ei au voie orice. Bine. Atunci să se joace în ogradă cum
vor ei.Eu o să mă alătur hoardelor de nepăsători pe care îi doare la bască. Să
vină useriștii la guvernare. Nu-mi mai pasă. Să faceți muci din țara asta.
Nu-mi mai pasă. Să ajungă Kodruța președinte, să ne aresteze pe toți. Ei, și?
Să schimbați Constituția, speriați de spectrul Kodruței, să ajungă Iohannis
președinte din nou. Așa, și ce dacă? V-ați bătut joc de țara asta atîția ani la
rînd. Încă niște decenii de-aici încolo, tot aia e. Vă pup pe istorie și pe
soartă. Nu meritați nici una, nici alta. Hai, pa.
·
Miruna Popescu Iovu: ”E mai uşor ca omul
să trăiasca în sclavie decât in libertate!. Democrația este o "Dictatură
fără lacrimi", in care libertățile sunt doar aparente, ingrădite și
perfect ținute sub control. Omul a fost dresat să uite cine este !.Învațământul
a fost redus la ineficiență, prin suprasaturație cu informatii nefolisitoare..
Medicina a rupt orice legătură intre Corp si Suflet, încât un bolnav este doar
un ficat, rinichi, plămân defect, care trebuie indopat de big pharma.. S-a
inventat o Teorie cu Bacterii si Wirusuri încât există un vinovat de serviciu
in Afară, si asta înseamnă că omul nu mai știe să.și găsească vindecarea în
Interior prin conştientizarea propriilor Emoții.. Un Guvern, o Regină, un
Parlament le consumă oamenilor banii pt.a da " legi" care le fac
viata tot mai grea.. Sărbatorile au devenit despre beculete,
targuri,cumparaturi si nu despre Religie si Bucurie.Însă pentru a avea
libertate oamenii au nevoie de efort şi de acea conştientizare, că doar li se
flutură libertatea, dar nu o au cu adevărat !. Păpusarii lumii, cei câțiva mii,
sunt mai deştepți decât restul miliardelor.. și ştiu să.i manipuleze pe acesti
majoritari intr-un joc tot mai fin si mai subtil,. de ce ? Pt.că ei pot,.pt.că
au puterea banilor şi înaltelor funcții,,.pt că ei cunosc atât de bine
psihologia maselor,. că acestea nu se opun, dacă inconvenabilul, li se impune
treptat-treptat.
·
Mohandas K. Gandhi: "Înțeleg
democrația ca pe ceva care-i dă celui slab aceleași șanse ca și celui
puternic."
·
Monica Ramirez: "N-am cuvinte să
descriu scârba pe care am simțit-o când am văzut cum s-au jeluit toți hoții
penali că Simion l-a luat p-ăla de gât. Adică, oamenii de rând trebuie să
aleagă dacă mănâncă ori își plătesc facturile, dar ei filozofează la tv că nu
se cade cu scandal, cum să fie deranjați când își fac siesta pe salarii umflate
cu pompa pe spatele acelorași oameni? Nu sunt susținător Simion ori Aur, nu
sunt susținătorul niciunui partid, toate sunt o vomă sinistră populate de vome
sinistre. Însă în acest punct, după tot jaful abject și pe față de la revoluție
încoace, culminând cu ultimii 2 ani mă doare-n cot de politicieni carismatici
care dau bine pe sticlă și au vorbele la ei. Mai degrabă vreau unul care să
aibă coaie să spună adevărul și să dea cu barda-n ei, să facă circ și scandal,
să le strice toate ședințele lor borșite unde iau doar decizii împotriva
poporului și pro interese personale de orice fel ar fi ele. Mi se rupe de
politețe și diplomație, m-am săturat de minciunile și promisiunile lor permanente
rostite telectual cu vorbe din Dex. Mă lămurisem de multă vreme și cu măreața
civilizație vestică, acum mi-e o greață fără margini, mai ales după ultimii 2
ani în care s-a putut vedea cu ochiul liber tot jegul vârât estetic sub covor.
Nu e nicio diferență între ăia și jegurile noastre de la butoane, toți sunt
vânduți , mânjiți și șantajabili. Absolut toți. Dacă mai aveți vreo îndoială și
vă rupeți capetele cu familia ori prietenii pentru apartenența politică sunteți
de-o naivitate ce invită doar milă. Mai ales după ultimii 2 ani. Nu există
partid ori politician în momentul ăsta care să nu-și vadă propriile interese și
care să dea doi bani găuriți pe noi. Ăia de la putere se pișă non-stop pe
oameni și ăia din opoziție fac circ că ne vor binele și luptă pentru noi doar
pentru că vor să ajungă la putere. Când se întâmplă, se pișă absolut cu aceeași
frenezie pe popor și basculează în propriul buzunar cu coișpe mâini. Punct. Nu
există niciun, dar... Tot ce vine după un, dar, e nul prin definiție. Îmi vin
în minte protestele în care se intră peste jegurile astea sinistre prin
parlamente și clădiri guvernamentale. Nu doar la noi și prin alte părți așa-zis
civilizate. Câtă frăsineală urmează la tv că, vai, cum și-a permis poporul să
intre peste jegurile pe care le-a votat și ale căror salarii le plătește, în
clădirile pe care le plătește și care s-au construit pe banii lor? Vă dați
seama ce tupeu ordinar, să vină plebea pe care se pișă ei cu jet în permanență
să-i tragă de mânecă în timp ce-o freacă aiurea cu burdihanele puse la cale?
Înfiorător, mon cher! Așa că, da, mi se rupe de politețe și vorbe alese. Vreau
să văd un politician care se ia cu ei de gât în prime time și-i face de boala
copiilor tot timpul. Poate să-și bage și-o pulă din popor, că nu trăim în filme
artistice. Să le dea peste cap toate ordonanțele trecute pe sub burțile imense
după ce-și verifică pe ascuns contul din bancă. Să urle și să le dea muie în
direct, poate le pleznește vena extra înțepată regulamentar. Aia vreau, balamuc
curat, așa cu ei ne-au transformat lumea și viețile în balamuc curat.Later edit
de atenționare: care te gândești să-mi vii cu filozofii și abureli
justificatoare de orice fel ori cu tânguieli că, vai, dar ce limbaj porcesc,
vezi de drum. Am atât de multe spume când văd cât suntem de proști încât s-ar
putea să-mi vărs nervii pe tine și te fac de vorbești singur. Ori zbori direct
la gunoi, că aici nu e democrație. Oricum, conceptul în sine nu e decât o
iluzie împachetată și vândută frumos la tv.
·
Montesquieu: ”Tirania unui print intr-o
oligarhie nu este la fel de periculoasa pentru binele public precum apatia
cetateanului intr-o democratie.
·
Nichifor Crainic: ”Democratia e arta de a
sacrifica poporul in beneficiul personal. Eroismul e arta de a sluji neamul
prin sacrificarea ta. Eroismul nu poate fi democrat, el e insa totdeauna
demofil. Demofilia inseamna iubirea de neam, identificarea ta cu durerile si
aspiratiile lui. Numai cine iubeste intelege si numai cine intelege e in stare
sa se transforme in razbunator. Dragostea e izvorul sacrificiului. Daca Hristos
n-ar fi iubit, nu s-ar fi lasat rastignit. Caci nu te iubeste cu adevarat decat
cine sufera cu tine de durerea ta.Crima democratiei e ca a pus la mezat
Patria.Doua mari neajunsuri ne-au pulverizat puterile si au contribuit la
eclipsa constiintei noastre de stapani: eroarea sociologica a teoriei claselor
si partidele politice. Etnocratia nu se poate intemeia pe teoria claselor si nu
se poate realiza prin mijlocul partidelor. Clase si partide inseamna razboi de
nimicire intre partile alcatuitoare ale natiunii. Crestinismul e cultul
indraznelii fara limita si izvorul de inspiratie al celui mai nobil eroism.”
·
Nicolae Iorga: ”Democrat inseamna
cineva care vrea sa inalte poporul pe umerii sai, nu cineva care vrea sa se
inalte el pe umerii poporului.
·
Nicolae Mareș: ”Democrație pură? – O
minciună.*** ”În orice dictatură democrația se bazează pe ură.***Democrație =
Oligarhie fericită că domnește sub scut american.
·
Norman Kingsley Mailer: ”O democratie
moderna este o tiranie ale carei granite sunt nedefinite; asa poti descoperi
cat de departe poti ajunge margand pe o linie dreapta pana cand esti oprit.
·
Octavian Paler: ”România e azi o ţară cu
milioane de oameni singuri. De ce ar face intelectualii excepţie? Mai ales că
ei nu mai joacă azi aproape niciun rol. Au pierdut meciul cu ceea ce reprezintă
personaje ca Becali.
·
Orson Welles: ”Harry Lime: În Italia, sub
dinastia Borgia, au fost timp de treizeci de ani războaie, teroare, crime şi
vărsare de sânge – iar ei au produs pe Michelangelo, Leonardo da Vinci şi
Renaşterea.
·
Oscar Wilde: "Democrația reprezintă
ciomăgirea oamenilor de oameni pentru oameni.*** ”Democraţia vrea ca toţi
oamenii să ia startul de pe aceeaşi linie. Omul de dreapta crede că unii
trebuie opriţi pe drum. Omul de stânga vrea ca toţi să termine primii.
·
Oxford Dictionary: Ce este democraţia?
Democraţia este un tip de sistem politic sau un mod de luare a deciziilor
într-o instituţie sau organizaţie în care toţi indivizii participă în mod egal
la decizie iar decizia este bazată pe voinţa majoritară. Termenul de democraţie
provine din limba greacă şi semnifică puterea poporului.Un regim politic
democratic este caracterizat de suveranitatea cetăţenilor în luarea deciziilor,
separaţia puterilor în stat, asigurarea libertăţii de exprimare, justiţie
independentă, domnia legii, asigurarea drepturilor omului şi credinţă în
raţionalitatea omului. Într-un regim democratic, statul şi guvernarea sunt
considerate mijloace prin intermediul cărora oamenii îşi rezolvă problemele şi
îşi satisfac nevoile şi nu scopuri în sine.Într-un regim democratic, partidele
concurează în obţinerea de voturi iar cel care primeşte cel mai mare număr de
voturi dobândeşte „puterea de a decide” pentru o perioda de timp, până la o
nouă competiţie pentru voturi. În cadrul competiţiei pentru voturi, politicienii
promit acţiuni viitoare în cazul în care primesc „puterea de a decide”. În
cazul în care politicienii nu îşi îndeplinesc promisiunile pot fi sancţionaţi
prin retragerea votului la următoarele alegeri. În felul acesta, alegătorul,
oferă un lucru cert, votul în schimbul unor incertitudini, promisiunile
electorale.„Un sistem de guvernământ în care toţi indivizii din cadrul statului
sunt implicaţi în mod egal în luarea deciziilor, în mod tipic prin alegerea
unui reprezentant in parlament sau într-un for decizional similar”.
·
Oxana Mira: Cea mai puternica bomba care
a fost inventata este bomba cu democratie. *** Comunismul este o linie dreapta
iar Democratia o linie serpuita. *** In
comunism face fiecare ce trebuie, iar in democratie face fiecare ce vrea.
·
Patrick White: ”Am luat de la
democraţie ce e mai prost, fără a o fi cunoscut vreodată. ***Când traiul devine
singurul scop în viaţă, e semn că s-a generalizat democraţia.***Dacă nu ne
putem bucura de un trai mai bun, măcar să ne bucurăm că putem face asta într-o
democraţie!***Democraţia dă dreptul cetăţeanului să asiste la un spectacol prost,
fără să-l forţeze nimeni.***Democraţia este dictatura adevărului.***Democraţia
este încercarea de a lua omului libertatea de a fi prost.***Democraţia este o
lume morală cu oameni imorali.*** Democraţia este tot ce poate fi mai bun la
noi în ţară, fără ca acest lucru să fie făcut observabil. ***Democraţia ne
permite să spunem mai mult ceea ce gândim, decât să gândim ceea ce
spunem.***Democraţia nu mai este puterea poporului, ci puterea unui popor bine
condus.***Democraţia nu ţine decât până în momentul în care se dau nişte legi,
care ar trebui s-o susţină şi n-o fac.***Democraţie este atunci când, în
sfârşit, ţi se permite să umbli în fundul gol.***Democraţie înseamnă să intri
în puşcărie într-un regim şi să ieşi în alt regim. În regim de
urgenţă.***Diferenţa dintre dictatură şi democraţie e că, în dictatură,
intelectualii vorbesc în secret, iar în democraţie tac în secret.***În
democraţie, eşti liber să faci ce vrei, dar, mai ales, dacă vrei, într-un cadru
legal adecvat, poţi să nu faci nimic.***Într-o democraţie, este permis orice,
cu excepţia celor interzise de legile date de noi.**Într-o democraţie, se face
avere din dat, în timp ce într-o dictatură se face avere din luat.***Într-o
dictatură, nu ai nimic de pierdut, iar într-o democraţie, nu ai nimic de
câştigat, ceea ce, pe undeva, e acelaşi lucru.***Necazul nu e că suntem conduşi
de proşti, ci faptul că democraţia permite ca, în curând, să fim conduşi de
copiii acestora.***Nu am înţeles din democraţie decât faptul că pentru a da
unuia un drept, trebuie să-l luăm de la altul.***Nu vom putea edifica
democraţia decât dacă ne lăsăm de băutură; şi nici acest lucru nu
ajunge.***Refăcând drumurile, refacem drumul parcurs până la democraţie.***Şi
dialogând la infinit, putem imita democraţia.***Trecerea de la democraţie la
dictatură seamănă cu trecerea de la hohotul de râs la râsul interior.***
·
Petre Tutea: "N-ar trebui să se
vorbească așa de mult despre democrație. (...) Mă bizui pe doi gânditori
clasici. Pe Platon și pe Aristotel. Platon susține cã sunt trei forme de
guvernământ degenerate: tirania, oligarhia și democrația. Aristotel spune că
democrația este sistemul în care face fiecare ce vrea. Și eu am spus: după cum
se vede. (...) democrația e singurul sistem compatibil cu libertatea și
demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selecțiune a
valorilor. (...) Deci democrația e sistemul social în care face fiecare ce vrea
și-n care numãrul înlocuiește calitatea. Triumful cantității împotriva
calității.*** "Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice că democratia
e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umană, dar are un
viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e
sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numărul înlocuieste
calitatea... Triumful cantitătii împotriva calitătii. Bergson a fost acuzat în
micul dictionar filozofic al lui Stalin că e fascist.” (...) Nu pot sã
rãmân indiferent la incapacitatea democrației de a asigura selecțiunea naturală
a valorilor. Democrații gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele
toate și unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea
despre democrație. Prin însăși ordinea ei ideologicã, democrația îl obligã
pe idiot să stea alãturi de #geniu și să-i poatã zice: <<ce mai faci,
frate?>>. Partea proastã este că oamenii de excepție pot ajunge captivi
în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin
masă se exprimã specia. În democrație, numai #întâmplarea naște un mare
șef. (...) Eu, cât aș fi de aristocrat în gândire, politic trebuie sã fiu
democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost și atât. Dar
toți #proștii ăștia, luați împreună, sunt un principiu istoric. (...) Eu
sunt democrat numai dintr-un singur motiv: din respect față de marele popor
român. Și pânã la urmă mi-am modificat poziția: nu sunt democrat, sunt demofil,
iubitor de popor. Democrația e imperfectă, dar fără ea e greu de viețuit. Este
un soi de haos suportabil."***Democraţia e imperfectă, dar fără ea e greu
de vieţuit. Este un soi de haos suportabil***Democraţia este sistemul social
care face posibilă existenţa idiotului alături de geniu. Dar ea se deosebeşte
de egalitarismul comunist prin lege. În democraţie legea funcţionează, în vreme
ce în comunism legea nu există; e tiranie.***Cel mai potrivit sistem
social-politic este liberalismul. Pentru că asigură elita conducătoare,
triumful personalităţii, triumful elitei conducătoare, nu-i aşa, şi nu
deranjează cu nimic mersul dogmatic al lumii creştine. În climatul creat
de...***Fără să gândesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămân
indiferent la incapacitatea democraţiei de a asigura selecţiunea naturală a
valorilor. Democraţii gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate
şi unde e majoritate, hai la...***Democraţia e sistemul social în care face
fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea... Triumful cantităţii
împotriva calităţii.***Democraţia este sistemul social care face posibilă
existenţa idiotului alături de geniu. Dar ea se deosebeşte de egalitarismul
comunist prin lege. În democraţie legea funcţionează, în vreme ce în comunism
legea nu există; e tiranie.***Social-democraţia e anticamera
comunismului.***Social-democraţia este laptele bătut al comunismului.***Dacă
prin social-democraţie s-a intrat în comunism, nu se poate ieşi din comunism
tot pe-acolo. E ca o uşă care se poate deschide numai dintr-o
parte.***Democraţia e imperfectă, dar fără ea e greu de vieţuit. Este un soi de
haos suportabil.***În democratie, numai intamplarea naste un mare sef.***
”Democratia este un fel de lapte batut al comunismului.”
·
Petru Romoşan: "DEMOCRAŢIA CA
MISTICĂ IMPERIALĂ. Democraţia aşa cum o ştim în principalele ţări cu această
tradiţie (Marea Britanie, Franţa, SUA) e imperfectă pentru că nimic din ce este
omenesc nu e perfect, perfecţiunea îi aparţine doar lui Dumnezeu. Mai e şi
celebra zicere a lui Winston Churchill, citată de toată lumea – „democracy is
the worst form of Government, except for all the others” („democraţia e cea mai
rea formă de guvernare cu excepţia tuturor celorlalte”) –, pe care avem
tendinţa de-a o lua ca pe un adevăr absolut. E adevărat că Winston Churchill şi
Marea Britanie, împreună (mai ales) cu I.V. Stalin şi URSS, şi cu F.D.
Roosevelt şi America, l-au bătut pe Adolf Hitler şi au pus la pământ Germania
nazistă. Dar acest fapt e totuşi departe de a-l face pe urmaşul ducilor de
Marlborough un fel de adjunct al lui Dumnezeu care produce adevăruri de
nedepăşit.Churchill a spus celebra propoziţie în Camera Comunelor la 11
noiembrie 1947, dar cita atunci un predecesor neidentificat. Să vedem şi
contextul mai larg : „Many forms of Government have been tried, and will be
tried in this world of sin and woe. No one pretends that democracy is perfect
or all-wise. Indeed it has been said that democracy is the worst form of
Governemnt except for all those other forms that have been tried from time to
time…” („Multe forme de guvernare au fost încercate şi vor mai fi încercate în
această lume a păcatului şi a durerii. Nimeni nu pretinde că democraţia e
perfectă sau infailibilă. S-a spus, într-adevăr, că democraţia e cea mai
proastă formă de guvernare cu excepţia tuturor celorlalte forme care au fost
încercate din când în când…” – din volumul de aforisme Churchill by Himself,
PublicAffairs, 2011).Deci, democraţia e imperfectă, la fel cum este şi
oligarhia sau la fel ca dictatura şi tirania, sau este doar un pic imperfectă,
spre deosebire de celelalte forme de guvernare, care sunt imperfecte la modul
absolut? Un lucru pe care nimeni nu l-a clarificat până astăzi. Din SUA lui Joe
Biden până în Franţa lui Emmanuel Macron şi până în România lui Klaus Iohannis,
democraţia apare din ce în ce mai golită de conţinut, sprijinită doar pe forme
goale (alegeri, vot), care, evident, nu pot ţine loc de conţinut. O adevărată
formă fără fond, ca să ne amintim de Titu Maiorescu. Democraţia s-a
transformat, încet dar sigur, prin inteligenţa şi perfidia oamenilor, în
contrariul ei, în oligarhie.Pentru că în spatele „aleşilor”, al „votaţilor”
sunt presa mainstream, plătită şi controlată, servicii secrete sau statul
profund (la serviciile secrete trebuie adăugaţi şi înalţii funcţionari inamovibili)
şi, deasupra tuturor, oligarhii, marile averi.Deciziile oligarhilor din spatele
uşilor capitonate anulează, ridiculizează votul popular. Iar democraţia nu mai
este „government of the people, by the people, for the people” („guvernare a
poporului, prin popor, pentru popor”), cea invocată de Abraham Lincoln în
discursul de la Gettysburg din 19 noiembrie 1863. Aleşii sunt doar marionetele
marelui capital acumulat anterior şi legalizat, inatacabil. Şi, bineînţeles,
„reprezentanţii” poporului îşi satisfac, în acelaşi timp, prin trafic de
influenţă şi trădarea votului, interesele lor mărunte, private, ceea ce
îndeobşte se numeşte „corupţie”.Punerea în discuţie a organizării vieţii
publice, a politicului, a democraţiei vine de peste tot, mai ales după alegerile
din 2020 din SUA şi are de multe ori chiar aspecte tehnice. „Un alt rezultat
(al schimbărilor necesare – n.n.) ar trebui să fie că se pune capăt eforturilor
de a bloca o adevărată reformă a procesului de vot în Statele Unite. Asta ar
trebui să însemne că nu vor mai exista maşini de vot informatizate de proastă
calitate, ca sistemele Dominion şi Smartmatic pe care lobbiştii le-au vândut în
28 de state, distribuind adesea şi o mită generoasă […]. Nimic nu va decide
dacă numai imbecilii şi ticăloşii se vor prezenta la posturi înalte în această
ţară, dar cel puţin vor putea fi aleşi în chip echitabil” (James Howard
Kunstler)Dar decăderea şi mizeria democraţiei din vremurile recente e fără
sfârşit. Nu e deloc clar, deşi e uşor de înţeles, cum de aproape toţi
politicienii, aproape toţi reprezentanţii poporului şi, odată cu ei,
majoritatea funcţionarilor publici sunt oameni fără vreo meserie, oameni ai
fărădelegii şi oameni fără Dumnezeu. Ar trebui să fie totuşi uşor de înţeles că
oligarhii şi oamenii lor de mână din SUA, din Franţa şi din România nu-şi pot
alege marionetele politice şi înalţii funcţionari publici decât dintre oamenii
fără convingeri puternice, deprinşi să încalce legea, şantajabili cu propriile
dosare, oameni cu o pregătire precară, care-i face necompetitivi pe piaţa reală
a muncii.Lipsa de consistenţă şi de responsabilitate a votului „democratic”
care ne dă reprezentanţii poporului nu se opreşte la cei aleşi. Ar trebui puşi
în cauză şi cei ce aleg sau se prefac că aleg. Şi să nu-i uităm nici pe cei
„absenţi”, căci absenteismul e în creştere în toată lumea. Dacă aleşii nu-şi
onorează programele, promisiunile difuzate în campanie cu mult zgomot, ei nu
sunt sancţionaţi în nici un fel. Ei vor fi sancţionaţi doar „politic”. Ceea ce,
bineînţeles, e o glumă proastă şi atât. E o metodă de a-i scoate pe escroci pe
uşa din dos ca să faci loc altor escroci. Şi de la capăt. Iar „votanţii”,
alegătorii, cetăţenii se împacă foarte uşor cu această comedie bufă şi trec la
alegerile următoare fără mari dureri de cap şi fără memorie.Dar sugestiile de
„reparare” a democraţiei vin şi ele de peste tot. „Cred că oamenii politici
trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate pentru vorbele, ca şi pentru
actele lor, şi că această responsabilitate trebuie să fie pusă în aplicare prin
intermediul dreptului administrativ şi al celui penal. Politicienii trebuie
să-şi asume responsabilitatea personală şi materială a tuturor promisiunilor pe
care le fac în cursul campaniei, iar nerespectarea acestor promisiuni ar trebui
să fie asimilată unei rupturi de contract şi unei neglijenţe criminale. […]
Găsesc că nu e raţional să sperăm că un electorat iresponsabil şi incompetent
ar putea alege politicieni responsabili şi competenţi” (Dmitry Orlov)Dar
sistemul zis „democratic” e chiar mai pervers. Votul e secret (cu o întreagă
ceremonie a izolării votantului), iar secretul va fi păstrat, în general, pe
întreaga perioadă a mandatului celui rău ales. De ce nu e public votul, pe
faţă, şi cu asumarea răspunderii publice pentru opţiunea ta? De ce nu e luat la
întrebări, eventual chiar cu răspundere concretă, cel care a votat prost,
interesat (?) un candidat jalnic? Iar ziariştii, sociologii şi alţi sicofanţi
care au lătrat un întreg mandat pentru favoritul lor (ne amintim de
„intelectualii lui Băsescu” – zişi şi „fripturiştii lui Băsescu” – din
Evenimentul zilei, Cotidianul sau Revista 22 din epocă), deversând minciuni şi
sofisme, agresiuni la oponenţi etc., ei nu au nici o responsabilitate? O pot
lua de la capăt cu următorul „ales”, Klaus Iohannis, de exemplu?Democraţia, aşa
cum s-a practicat ea de la cel de-al doilea război mondial încoace în Europa
Occidentală, sub influenţă americană, a fost mai degrabă o narcoză şi semăna
foarte bine cu religia, chiar cu dogmatica. De cealaltă parte a cortinei de
fier era „democraţia populară”, puterea partidului unic. SUA şi-au construit
vastul imperiu şi l-au extins după 1989 şi în Europa de Est, exportând în
primul rând „democraţia”, un produs de-a dreptul mistic. Până la recentele
alegeri din 2020 din SUA, Donald Trump-Joe Biden, cu maşinile lor „zburătoare”
(Dominion, Scytle, Smartmatic, Hammer, Scorecard…), conceptul de democraţie
avea o forţă religioasă. Nu puteai să-ţi exprimi vreo îndoială pentru că
automat erai scos din orice joc, taxat de „comunist”, de „securist”, de
„iubitor de dictatură”. S-a descoperit abia în 2020 că maşinile de vot au fost
folosite şi în alte alegeri, din alte ţări. A fost citată şi România (pe harta
Scytle), iar recent este pusă în discuţie alegerea lui Macron din 2017 în Franţa.Invenţia
„maşinilor de vot”, a „soft-urilor” a fost legată de 11 septembrie 2001, atacul
asupra turnurilor gemene, când s-a încheiat secolul XX şi ar fi început
sfârşitul democraţiei în Occident. Dar să nu uităm că alte metode de fraudare a
votului, de intoxicare primitivă a electoratului (cu sondaje, cu talk-show-uri,
cu interviuri, cu bani…), mai ales a celui prea puţin sau deloc pregătit, se
folosesc din negura timpurilor şi a iluziei democratice. Cum a fost ales de mai
multe ori Ion Iliescu după 1989 în România? Dar o investigaţie serioasă ar da
rezultate surprinzătoare şi la casele mai mari ale democraţiilor
occidentale.Democraţia nu poate fi perfectă pentru că e făcută de oameni, dar
dacă minunata democraţie nu mai există de-o bună bucată de vreme chiar deloc?
Sau, mai rău, a devenit chiar contrariul a ceea ce pretinde că este, adică
oligarhie? Sparta pretinde că este Atena, iar Atena a devenit, pe nesimţite,
Sparta oligarhică. Sau, ca să venim la zilele noastre, SUA imită China din
greu, cu partidul său unic. Partidul Democrat al lui Joe Biden, Hillary
Clinton, Nancy Pelosi, Kamala Harris e incapabil să mai accepte existenţa a
două partide şi vizează la vedere scoaterea în afara legii a Partidului
Republican.Va mai crede cineva în viitor în democraţie aşa cum s-a crezut în
ultimii 70 de ani? Dacă despre un poet se spune că e un om care a uitat toate
meseriile, vedem că politicienii democraţi de astăzi, calificaţi adeseori ca
„profesionişti”, sunt, în general, oameni care nu au avut nici o meserie. Ce va
fi pus în locul democraţiei care s-a golit de sens, de conţinut? Următorii 50
de ani vor da, inevitabil, mai multe răspunsuri : democraţie participativă (ca
în Elveţia), tehnocraţie (Uniunea Europeană), autocraţie (ca în Rusia),
dictaturi sau tiranii, militare sau civile?Discuţia despre democraţie nu se
poate încheia în câteva pagini. Ar trebui văzut cum imperiile britanic, francez
şi american, care au practicat o reală democraţie în metropolă, au pretins-o
propagandistic şi în coloniile lor, impunându-şi, de fapt, satrapii, arendaşii
locali. Să fie democraţia un lux pe care nu şi-l pot permite decât imperiile?
Şi, fireşte, numai la centru? Dar există şi misterul Indiei, cea mai mare
democraţie din ultimii 70 de ani, născută abia după ce indienii i-au izgonit pe
imperialii britanici. Pretenţiile tragicomice ale SUA de a face democraţie cu
armata, cu războiul, ca în Irak sau Afganistan, de pildă, au fost deja
analizate pe larg. Există azi democraţie în România? Mare om cel care reuşeşte
să dea răspunsul corect şi să-l şi argumenteze!
·
Platon: "Democrația este o formă
fermecătoare de guvernare, plină de varietate și dezordine, ce furnizează un
fel de egalitate pentru cei egali și, de asemeni, inegali."
·
Plutarh: ”Când cineva i-a cerut să
introducă în stat democraţia, Licurg i-a răspuns: Fă mai întâi democraţie la
tine acasă.*** Un dezechilibru intre bogati si saraci este cea mai veche si mai
fatala boala dintre toate republicile.
·
Radu Nicosevici: ”Ce este decizia
publică? Decizia publică este decizia care vizează interesul general al unui
grup sau al unui grup de interese şi care de regulă implică resursele
financiare ale statutului.
·
Ralph Waldo Emerson: ”Democratia devine
un guvern al fanfaronilor temperat de editori.
·
Răzvan Constantinescu: "MĂSURI DE
PROTECȚIE PENTRU COMBATEREA RĂZGÂNDIRIICazurile Cîțu-Pârnaie și Ciucă-Plagiat
ilustrează una dintre ideile pe care vi le repet la nesfârșit de câțiva ani:
nimeni nu poate ajunge în vreo funcție importantă fără a fi șantajabil! Ce e
așa de greu de priceput? Cum a călcat strâmb și nu a executat ordinul, cum -
pac! - la ”Răsboiul”! Pentru asta, sunt pregătite din timp interfețe ”civile”
și ”independente” de tip PressOne, Recorder, tolontani și șercănițe, toți
foarte revoltați și doritori să salveze țărișoara. Fenomenul este prezent în
toate ”democrațiile consolidate” (vezi Ursula, vezi Kohl, vezi Sarkozy și cine
mai vreți), nu numai la noi.Cu alte cuvinte, dacă aveți ocazia să întâlniți un
înalt demnitar și dați mâna cu el, dezinfectați-vă 20 de secunde!
·
Reinhold Niebuhr: "Capacitatea
omului de a se deschide spre dreptate face democrația posibilă, însă înclinarea
omului către nedreptate face democrația necesară."
·
Remus Tanasă: ”Democrația modernă și
manipularea. Ideea de democraţie stă la baza societăţii moderne, astfel încât
oricare alt sistem politic este cel puţin considerat mai “rău”, dacă nu este
combătut pe faţă în numele dreptului tuturor popoarelor la libertate şi la autodeterminare.
Puţini sunt cei care îşi dau seama de importanţa rolului celor ce administrează
informaţia, deimportanţa acestora în
formarea convingerelor şi percepţiei opiniei publice asupra realităţii. Dacă
este evidentă importanţa atribuită propagandei şi manipulării informaţiei
într-un regim totalitar, ideea de democraţie pare a vrea să interzică orice
formă de dezinformare şi minciună în raportul dintre putere şi cetăţean,
transformând canalele de informare în locuri idilice unde Adevărul este suveran.
Nu este însăşi esenţa contractului social garanţia că puterea lucrează în
numele binelui colectiv? Nu face parte din ideea de suveranitate populară
convingerea că cine se ocupă de administrarea lucrului public trebuie să o facă
“în numele şi pentru” cei care au desemnat respectivii administratori în
respectivele funcţii? Răspunsul la aceste întrebări ar trebui să coincidă cu
idealurile societăţii noastre: nu există libertate acolo unde nu există un
raport onest şi transparent între Stat şi cetăţean, acolo unde Puterea îşi
justifică comportamentul prin intermediul minciunii deliberate. Unul dintre
pilonii de bază ai democraţiei e fără îndoială libertatea de informaţie.
Aceasta din urmă reprezintă o valoare absolută, indiscutabilă, o consecinţă
logică a exigenţei ca fiecare cetăţean să fie în stare să îşi formeze o opinie
autonomă asupra realităţii. Informaţia, şi în mod special informaţia liberă,
este vazută în societatea modernă ca un drept, un simbol al unui presupus rol
activ în interiorul Sistemului, ca o garanţie a libertăţii de gândire şi de
participare la viaţa publică. Într-un sistem democratic, unde oricare cetăţean
are posibilitatea să participe la viaţa politică şi socială, informaţia liberă
coincide, sau ar trebui să coincidă cu esenţa însăşi a democraţiei. Şi totuşi
astăzi, informaţia nu este aşa liberă precum unii dintre noi ar vrea să creadă,
sau mai bine spus, cum unii ar vrea ca noi să credem. Şi asta pentru că
organele de informare, sau mai concret mass-media, decide ceea ce trebuie să
aflăm, ceea ce nu trebuie să aflăm şi modul în care trebuie să aflăm.Conceptul
modern de democraţie se bazează pe o definiţie care presupune suveranitatea
populară drept principiu fundamental; dar suveranitatea populară se află în
stransă legatură cu opinia publică, cele două completându-se reciproc. Dacă
opinia publică nu stă la originea oricărei autorităţi atunci democraţiei îi
lipseşte substanţa. Se înţelege că pentru a exercita ceea ce este considerat un
drept, adică suveranitatea, opinia publică trebuie să fie în stare să cunoască
adevărul în legătură cu variantele disponibile şi din cadrul cărora trebuie să
aleagă prin intermediul reprezentanţilor săi. În lipsa unui astfel de drept şi
unei astfel de garanţii, puterea este de fapt exercitată de grupuri private
care se concep ca elite şi, în numele acestei “superiorităţi” se substituie
opiniei publice prin abuzuri ce implică în special deformarea realităţii prin
intermediul “măsluirii” informaţiilor. În realitate rolul individului,
cetăţeanului, este cel de spectator, dimensiunea participativă care l-ar
transforma în protagonist fiind doar un vis. Individul nu este decât un element
pasiv în interiorul masei care trebuie să fie dirijată, făcut să creadă că are
rol decizional şi pus să accepte variante şi decizii cu convingerea că
acţionează autonom. În realitate individul este dirijat de un adevărat
bombardament de stimuli şi sugestii impuse de alţii. Edward Louis Bernays înca
din 1928 accentua importanţa unei manipulări inteligente a opiniilor şi
obiceiurilor maselor, pentru o mai bună funcţionare a unei societăţi
democratice. Conform lui Bernays rezultatul este acela de a oferi maselor idei
stereotip, sub pretenţia autonomiei intelectuale ascunzându-se de fapt un
deliberat proiect de orientare a imaginarului şi gândirii colective. Ceea ce
noi ştim, sau credem că ştim, ne face să acceptăm realitatea în mod acritic, să
acceptăm proiecţii de evenimente construite “în salon” al căror unic scop este
transformarea Istoriei după exigenţele Puterii.Deşi teoretic libertatea de
informaţie este un stindard al democraţiei, sunt evidente manipulările asociate
transmiterii de informaţii de către media în dorinţa lor de a susţine un
sistem, care lepădându-se de haina sa democratică, este preocupat de a se
autoconserva.Un fapt interesant, caracteristic democraţiilor moderne, este
ideea conform căreia minciuna poate să aibă caracter altruist, că minciuna este
utilă uneori pentru comunitate. Astfel minciuna este justificată moral pentru a
legitima acţiuni de camuflare şi manipulare a realităţii, depăşind astfel
limitele mandatului oferit de către cetăţeni. Minciuna în folosul comunităţii
elaborată de către media, scoate în evidenţă natura raportului dintre sistemul
democratic, mass-media şi opinia publică. Acest raport, funcţionează într-un
mod nu foarte diferit de cel caracteristic regimurilor totalitare; scoate în
evidenţă faptul că minciuna este folosită şi de regimurile democratice pentru a
păstra consensul maselor şi pentru a se legitima, dezinformarea opiniei publice
fiind în realitate un mod exclusiv de a păstra anumite forme de control asupra
vieţii politice, sociale şi economice.În practică mass-media reprezintă
principalul instrument prin care se falsifică realitatea, se creează
stereotipuri, concepţii despre lume, stiluri de viaţă şi linii de gândire, aşa
încât să genereze comportamente publice cât mai conforme cu obiectivele
sistemului politic, obiective care nu sunt neapărat în avantajul
cetăţenilor.Cum am putea deci să recunoaştem “buna credinţă” a unor structuri
care în numele binelui colectiv îşi acordă dreptul de a minţi, de a modifica
realitatea şi de a o construi în aşa fel încât să inducă în eroare pe aceeaşi
cetăţeni care ar trebui să fie esenţa respectivelor structuri; cum am putea fi
de acord cu o putere care prin intermediul informaţiilor “măsluite” vrea să se
legitimeze; cum să nu rămânem perplecşi în faţa concubinajului dintre putere şi
organismele creatoare de informaţie, adica între sistemul democratic şi
mass-media.Presa trebuie să fie în serviciul guvernaţilor şi nu în cel al
guvernanţilor. Puterea guvernului de a cenzura presa a fost abolită pentru ca
presa să fie liberă de a cenzura guvernul. Doar o presa cu adevărat liberă
poate să denunţe eficient un abuz al guvernului. Printre responsabilităţile
unei prese libere cea mai importantă este de a impiedica guvernul să mintă
cetăţenii.Naom Chomsky afirma în 2005: “Mass-media încearcă să distreze
publicul. Se doreşte ca persoanele să facă altceva în aşa fel încât să nu ne
deranjeze pe noi (prin noi se înţelege cei care organizează şi administrează
puterea). Să se intereseze, de exemplu, de sport. Să fie înnebuniţi după
partide, după scandalurile sexuale, după personajele importante şi problemele
lor, după orice informaţie de genul ăsta. Orice, numai să nu fie ceva serios.
Lucrurile serioase sunt pentru persoanele serioase. De asta ne ocupăm noi ”. În
ziua de azi informaţia înseamnă putere. Cine are acces la informaţii de
calitate poate pretinde să ia parte la jocul puterii, căci este adevărat că şi
în politică sau economie, cine are mai multe informaţii verosimile, va avea
întotdeauna un avantaj care de obicei este suficient pentru a câstiga partida.
Şi totuşi sistemele actuale democratice se laudă că informaţia este un bun
public la care oricine poate avea acces liber, dar există multe dovezi care ne
demonstrează că sistemele de putere încearcă să interzică accesul liber, sau
dacă nu, creează confuzie prin impunerea de multe informaţii fără valoare
(precum cele prezentate de Naom Chomsky) astfel că practic, informaţia
importantă să fie posedată aproape exclusiv de minoritatea guvernativă şi de
amicii lor. Majorităţii guvernate i se lasă un procent scăzut de informaţii
esenţiale astfel încât jocul să poată continua.Astăzi prin intermediul
Internetului, care a cunoscut în ultimii zece ani o dezvoltare impresionantă,
procesul de dezinformare, manipulare şi camuflare în defavoarea omului de rând
a crescut într-un mod alarmant. În interiorul panoramei informative globale o
multitudine de site-uri care se declară a fi pro sau contra unei cauze, unei
idei, nu sunt altceva decât emanaţii ale aceloraşi aparate de “intelligence”
care “lucrează” pentru a apară sistemul “democratic”.De aici se pune o alta
intrebare fireasca: unde mai este adevarata democratie? (cand voi doua partide
de buzunar USR /PLUS, ajunsi la guvernare prin bunavointa “licuriciului de la
Cotroceni” aveti acum tupeul de a impune prim – ministri dupa bunul vostru
plac); astfel in contextual mentionat, ipocritul politic, europarlamentarul
Paslaru, PLUS, invoca fel de fel de scuze / tertipuri , zice el logice, de
fapt, jenante, aparandu-l pe prietenul sau de suflet, copilul incompetent, Vlad
Voiculescu pentru a justifica pozitia USR/PLUS de retragere a sustinerii
politice a primului – ministru! (un santaj ordinar dictat de Barna si
Ciolos).Sloganul USR/PLUS, din timpul campaniei electorale parlamentare: “O
ROMANIE FARA HOTIE”, era aprope de a fi pus in aplicare de reprezentanta
acestora, fostul secretar de stat Andreea Moldovan personaj controversat avand
in vedere actiunile acesteia la o firma privata, incompatibilitate clara cu
functia din care a fost demisa; ( doar un simplu exemplu).Ce simplu s-ar putea
rezolva problemele actuale, dar si de viitor ale tarii, mai concret, in regim
de urgenta, in actuala legislatura parlamentara; cine dintre “alesii neamului”
se vor grabi in “a-si taia singuri craca de sub picioare”? dar nu asa ne-au
amagit acum cateva luni?• Urgent votata legea electorala in care sa se
stabileasca, printre multe altele si pragul de 10% pentru accederea partidelor
in parlament;• Reducerea numarului parlamentarilor la 300, cum au pacalit
majoritatea votantilor, acesti ipocriti userei / plusisti (propunerea mea este
de 1 senator si 2 deputati de fiecare circumscriptie electorala);• Alegeri
anticipate cu aplicarea celor mentionate mai sus;
·
Robert Kennedy: ”Alegerile ne amintesc nu
numai de drepturile, ci si de responsabilitatile cetateniei intr-o democratie.
·
Robert M. La Follette: ”Adevaratul leac
pentru bolile democratiei este si mai multa democratie.
·
Romain Rolland: ”Democraţia este arta de
a te aşeza de acea parte a poporului şi să tundă lâna în mod festiv în numele
lui, dar spre avantajul câtorva buni pastori.
·
Romulus Rusan: ”Personajul cel mai
influent al oraşului este securistul cu două feţe care pe de o parte ucidea, ca
să creeze panică, iar pe de altă parte se amesteca în rândul revoluţionarilor,
mimând democraţia. Opulenţa, cinismul şi venalitatea acestuia reproduc archetipal
portretul profitorilor care au ucis revoluţia morală şi au înlocuit-o cu o
contrarevoluţie a jafului şi ipocriziei.
·
Ronald Wilson Reagan: ”Pentru democratie
merita sa mori, pentru ca este cea mai profund onorabila forma de guvernare
conceputa vreodata de om . *** ”Cineva mi-a explicat diferenta dintre
democratie si democratie populara, este aceiasi diferenta ca aceea dintre o
camasa si o camasa de forta.
·
Russell B. Long: "Democrația este ca
o plută: nu te scufunzi, dar ai mereu picioarele ude."
·
Shimon Peres: ”Televiziunea a făcut
dictatura imposibilă şi democraţia de nesuportat.
·
Sidonia Bogdan: "Am avut o discuție
cu cineva, nu nominalizez, fiind o discuție privată, despre cum să ne raportăm
la marile puteri. Nu impun nimănui punctul meu de vedere, fiecare are propriile
perspective într-o democrație, aș vrea însă să lămuresc câteva confuzii:1. De
ce Rusia nu este democrație câtă vreme Putin a fost ales democratic? Fiind ales
democratic, inseamna ca Rusia e democrație. FALS. Există criterii și
instrumente obiective în evaluarea democrației unei țări. Alegerile libere sunt
o condiție, dar nu singura. Câtă vreme facțiunea de la putere intiminează prin
diverse căi infracționale sau chiar recurge la epurarea competitorilor
politici, regimul resprectiv este unul autoritarist. Este unul autoritatist și
nu unul totalitar, pentru că în totalitarism nu există nici măcar de formă
opoziție politică. Autoritariștii păstrează aparența competiției politice.
Gradul de independență a presei este un alt indicator pentru evaluarea
democrației, si tot ceea ce inseamna respectarea principiilor separației
puterilor în stat. Orice concentrație mare de putere in mana unui grup
restrans, prin sfidarea sau diminuarea puterii celor din celălalte puteri din
stat inseamna autoritarism. Regimul de Kremlin este un regim autoritatist.2. De
ce unele țări sunt "ipocrite" și fac bani cu Rusia sau cu China, iar
altele nu?Pe scurt, nu pentru că unele puteri ar fi ipocrite și altele nu, ci
pentru că unele optează pentru abordarea realistă în relații internaționale,
iar celălalte se regăsesc mai degrabă în abordarea liberală. Realiștii nu
condiționează regimul intern al Rusiei sau Chinei în schimbul economic dintre
state, liberalii sunt cei care susțin că pentru o relație strânsă dintre două
state trebuie să existe și valori democratice comune. Din cauza asta o să
vedeți diferențe de acțiune între Germania și Statele Unite, de pildă.Germania
face bani și cu Rusia și cu China, fără a condiționa această relație de regimul
politic al țării respective, dar susține sancțiuni atunci când țara respectivă
încalcă principii ale dreptului internațional. Israel, din ce am observat, are
o perspectivă realistă pe scena internațională. În Statele Unite, lucrurile
sunt mai complicate, viziunile pe politică externă se schimbă în funcție de
republicani sau democrați, în plus, americanii acționează și în funcție de
marii săi competitori economici. China este un rival pentru USA, există riscul
real să depăsească economic prima putere în lume, iar China, la fel ca
Federația Rusă, la nivel de soft power către statele mici nu poate exporta
decât un exemplu de regim autoritarist de perpetuare a puterii.În relațiile
internaționale, există interese între state și diverse forme prin care ele pot
fi atinse.Și România trebuie să aibă propriile interese de țară, bine
conturate, din păcate, termenul a fost terminat și dus în derizoriu pe scena
publică din cauza unor generali incompetenți și corupți cum a fost generalul
Gabriel Oprea
·
Sinclair Lewis: ”Privind lucrurile
in ansamblu, cu cateva exceptii scandaloase, democratia a dat muncitorului de
rand mai multa demnitate decat a avut el vreodata.
·
Sorin Roşca Stănescu: ”Ce este o
democrație?Democrația este un tip de organizare socială. Cuvântul democrație ,
de origine greacă, poate fi tradus ca „guvernarea poporului”. În democrații,
oamenii sunt cei care dețin puterea politică . Opusul democrației este o
dictatură . Într-o dictatură, o singură organizație politică sau o singură
persoană decide despre orice... Democrație degeabaÎntr-o democrație
funcțională, din când în când, de câte ori este necesar, electoratul este
invitat să decidă. Asupra modului în care urmează să se dezvolte societatea.
Asupra celor desemnați să îndeplinească această sarcină. Într-o democrație
nefuncțională, acest proces este mimat. Într-o non-democrație, procesul este
pur și simplu obturat. Oare noi unde ne aflăm?Milioane de români din țară și
din străinătate au fost chemați la urne. În acest scop, de la un buget și așa
destul de sărac, au fost alocate sume impresionante. Pantomima a costat. Timp,
energii și bani. Obiectivul declarat era cel pe care l-am enunțat mai sus,
atunci când am sintetizat termenii democratici. După ce milioane de oameni au
fost deranjați pentru a se prezenta la urne, ne-am ales cu același guvern. În
linii mari, aceeași alianță aflată la guvernare. Aceeași majoritate
parlamentară. Același premier. Aceeași retorică politică. În linii mari,
același program de guvernare. A intervenit un mic accident. Accidentul de la
prezidențiale. Atunci când cetățenii au fost invitați să se pronunțe în
legătură cu persoana viitorului președinte, sistemul reglat ca un ceasornic s-a
defectat. Au ales, ce să vezi? Pe cine nu trebuia. Statul subteran s-a pus
instantaneu în mișcare. A reacționat cu brutalitate. Și astfel au fost anulate
alegerile prezidențiale printr-o lovitură de stat executată prompt și fără
ezitare. Românii trebuie să se învețe minte. Să vină din nou la urne. Atunci
când li se va permite acest lucru. Și să voteze pe cine trebuie.Până atunci, se
joacă o întreagă comedie. Prin care în schemă apar și dispar diverse personaje.
Cum s-a întâmplat cu Crin Antonescu. Cum se pare că se va întâmpla și cu Victor
Ponta. Până când din joben va fi scos cel mai convenabil personaj al sistemului
intern și extern. Din perspectiva factorului intern, omul va fi un produs
autentic al celui de-al doilea stat subteran. Din perspectiva factorului
extern, viitorul șef de stat al României va fi un om dispus să execute ceea ce
i se va dicta de la Washington și de la UE. Fix în această ordine.Disperați,
cetățenii români care încă aspiră la libertate își imaginează că, după 20
ianuarie, odată cu depunerea jurământului de către Donald Trump, lucrurile se
vor schimba în bine. Se vor schimba cu certitudine în bine în ceea ce privește
interesul național al „marelui licurici”. Donald Trump este un om de afaceri
pur sânge. Va lupta din răsputeri, mai profesionist decât a făcut-o în primul
mandat, pentru a sluji interesul național al Statelor Unite. Va pune frână
migrației. Va cenzura la sânge intrările de persoane în Statele Unite. Va crea
locuri de muncă. În acest scop, va pune taxe mărite pe toate importurile. Pe
importurile din Uniunea Europeană, dar și pe importurile din statele non-UE. Va
determina marile companii non-americane, pentru a scăpa de taxele mărite, să-și
deschisă afaceri în Statele Unite. Să investească acolo. Nu la ei acasă. Și,
desigur, în ceea ce privește politica de apărare, le va solicita tuturor
aliaților să pună bani pentru a achiziționa armament american. Și poate din
vârful buzelor și de dragul solidarității, va încuraja măsuri asemănătoare și
în alte state aliate. În rest, lui Donald Trump îi va fi indiferent cine face
jocurile la București.Să nu ne amăgim! Lumina de la capătul tunelului nu o vom
vedea după 20 ianuarie. Stăpânul nu este acasă! Când stăpânul nu e acasă,
șoarecii joacă pe masă! Asta se va întâmpla la București. În România. Și în
general în întreaga lume.Cine vor fi până la urmă actorii care vor defila în
alegerile prezidențiale, atunci când se vor desfășura ele? Se vehiculează deja
scenarii conform cărora alegerile vor fi încă o dată amânate. Până când
sistemul va fi suficient de pregătit pentru a trișa la greu.
·
Stancu Alina: ”Faptul ca au
modificat legea in 2013, reducand nr prezentei obligatorii la vot la 30 la
suta, ar fi trebuit sa ne faca atenti pe toti. Democratie inseamna puterea
poporului. 30 la suta nu este nici macar jumate din popor.
·
Ștefan Baghiu: ”Iluminismul întunecat,
sau cum să înțelegem teoria și filozofia politică de azi din Silicon Valley și
unde merge America, cu ocazia inaugurării lui Trump. Curtis Yarvin dă un
interviu în New York Times, mi-l semnalează
Cornel Ban prin "iată noua teorie politică a puterii" după ce
Mihai Tapu, acum câteva zile, trimițându-mi-l, zicea "a ajuns oficial
Nick Land la Casa Albă".Acum câțiva ani, când Mihai Țapu și-a început
doctoratul pe acceleraționism, chiar mă întrebam ce utilitate practică mai
poate avea cunoașterea unor deliruri de apologie a totalismului libertarian
marca Nick Land. Ei bine, se pare că eram complet în afara dezvoltărilor lor la
dreapta, unde nu doar că au făcut pui, ci au devenit paradigma oficială a
suveranismului antidemocratic pe care și-l dorește lumea liberă. Teoria oficială
a "neoreacționarismului" (NRx) propusă de Nick Land în 2012 se
prezintă așa: "Neoreaction is not your grandfather's conservatism, but the
web 2.0 era marriage between modern engineering principles and classical
anti-democratic thought. Its central tenet is that the Enlightenment was a
mistake, and in The Dark Enlightenment, Nick Land burns progressivism to the
ground, salts the earth around its ashes, and raises an altar to anti-humanism
in its place." Acum ea și-a unit forțele cu discursul lui Curtis Yarvin,
care încă din anii 2005 arunca teorii despre cum "ne e mai bine fără
democrație".Curtis Yarvin și Nick Land devin "apostoli" ai
noului libertarianism autoritar, în care democrația e "slabă",
"ineficientă" etc. și are nevoie de CEOs care să eficientizeze și să
conducă statele ca pe niște corporații. Adică gata cu state sociale, cu
democrație, cu opoziția la voința capitalului. Câteva pasaje din interviul lui
Yarvin, a cărui filozofie reacționară face furori între magnații tech din SUA,
acum în New York Times:Democrația e fumată: "It’s not even that democracy
is bad; it’s just that it’s very weak. And the fact that it’s very weak is
easily seen by the fact that very unpopular policies like mass immigration
persist despite strong majorities being against them."Despre președinte ca
CEO: "What’s happening now in D.C. is there’s definitely an attempt to
revive the White House as an executive organization which governs the executive
branch. And the difficulty with that is if you say to anyone who’s professionally
involved in the business of Washington that Washington would work just fine or
even better if there was no White House, they’ll basically be like, Yeah, of
course. The executive branch works for Congress. So you have these poor voters
out there who elected, as they think, a revolution. They elected Donald Trump,
and maybe the world’s most capable C.E.O. is in there [Musk adică]" +
"If you took any of the Fortune 500 C.E.O.s, just pick one at random and
put him or her in charge of Washington. I think you’d get something much, much
better than what’s there. It doesn’t have to be Elon Musk."Despre
"luminare" ca "dezvrăjire" - și, în fond, renegare a
moșternirilor iluminismului ca "neîncredere" în instituțiile de
învățământ, guvernare etc.: "Fully enlightened for me means fully
disenchanted. When a person who lives within the progressive bubble of the
current year looks at the right or even the new right, what’s hardest to see is
that what’s really shared is not a positive belief but an absence of belief. We
don’t worship these same gods. We do not see The New York Times and Harvard as
divinely inspired in any sense, or we do not see their procedures as ones that
always lead to truth and wisdom. We do not think the U.S. government works
well."Despre corporații și megacorporații ca aristocrații: "When I
ask people to answer that question, I ask them to look around the room and
point out everything in the room that was made by a monarchy, because these
things that we call companies are actually little monarchies. You’re looking
around, and you see, for example, a laptop, and that laptop was made by Apple,
which is a monarchy."Și rescrierea istoriei. Hitler și Stalin sunt
rezultate ale "revoluțiilor democratice" (deci democrația e
responsabilă pentru ei): "And you can’t separate Hitler and Stalin from
the global democratic revolution that they’re a part of." Nelson Mandela
și Anders Breivik sunt ambii teroriști în egală măsură, iar ceea ce facem este
să "celebrăm teroriști" prin recunoașterea meritelor lui Mandela în
lupta cu apartheid-ul: "Because they’re both terrorists, and they both
violated the rules of war in the same way, and they both basically killed
innocent people. We valorize terrorism all the time."Apoi vin părți mai
interesante prin violența lor metodologică în studiile culturale. Prima, faptul
că eliberarea sclavilor în SUA a dus la deteriorarea vieții lor: "If you
look at the living conditions for an African American in the South, they are
absolutely at their nadir between 1865 and 1875. They are very bad because
basically this economic system has been disrupted." A doua, faptul că
femeile trăiau mișto când nu aveau drepturi: "When I look at the status of
women in, say, a Jane Austen novel, which is well before Enfranchisement, it
actually seems kind of OK." Plus, votul e o prostie.
·
Teodor Dume: ”A fi în opoziţie nu
înseamnă neapărat a fi împotriva tuturor lucrurilor. această atitudine
diminuează nu numai ideea de democraţie, ci şi cea de comunitate.***Iubesc
comunismul pentru că fiecare completează, ce şi cum poate, din avuţia comună.
Deci totul rămâne poporului. Iubesc şi democraţia pentru că se fură en-gros,
oficial şi planificat din sărăcia celor mulţi. În acest caz nu aplaudă nimeni
pentru...***Într-o democraţie reală nimeni nu poate impune reguli care nu
servesc interesele celor mulţi pentru că astfel s-ar încălca drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului.*** ”Într-o democraţie în care nu există o
opoziţie credibilă, votul tău e o farsă.
·
Theodore Parker: "Democrația nu
înseamnă "Sunt la fel de bun ca și tine", ci "Ești la fel de bun
ca și mine".
·
Theodore Roosevelt: "O mare
democrație trebuie să fie progresistă. În caz contrar, va înceta să fie o mare
democrație."
·
Thomas Hobbes: ”Cei care sunt
nemulţumiţi de monarhie o numesc tiranie, cei care sunt nesatisfăcuţi de
aristocraţie o numesc oligarhie; de asemenea, cei care se simt dezolaţi de
democraţie o numesc anarhie.*** Într-o democraţie, întregul ansamblu nu poate
eşua decât dacă masele care ar fi guvernate eşuează.
·
Thomas Jefferson: "Democrația
desemnează 51% dintre oameni care le iau drepturile celorlalți 49%."***Când
un guvern se teme de cetăţeni, e democraţie. Când cetăţenii se tem de guvern,
este dictatură.
·
Thomas Mann: "Este ceva ciudat că
libertatea și egalitatea, cele două idei de bază ale democrației, sunt cumva
contradictorii. Considerate din punct de vedere logic, libertatea și egalitatea
se exclud reciproc, așa cum societatea și individul au o relație de excludere
reciprocă."
·
Thomas Woodrow Wilson: ”Cred in
democratie pentru ca elibereaza energiile fiecarui om.
·
Tom Stoppard: ”Democraţia nu este
votarea, ci calcularea voturilor.
·
Václav Havel: ”Ucraina se află la
răscruce. Un semn rutier arată spre democraţie, altul spre autocraţie.
Majoritatea clară a cetăţenilor Ucrainei sunt pentru aderarea la UE, dar
entuziasmul lor este temperat de absenţa unei politici europene limpezi. *** Probabil
că trebuie să existe partidele politice, căci până acum democrația nu a găsit
ceva mai bun. *** "La 1 ianuarie 1990, Vaclav Havel a rostit un discurs cu
adevărat memorabil care a ajuns să fie tradus în mai toate limbile. Havel face
o analiză asupra societății în care trăiește prin prisma moștenirii
psihologice, de această dată, primită din regimul totalitar.„Trăim într-un
mediu moral corupt. Moralmente suntem bolnavi, căci ne-am deprins să afirmăm
altceva decât gândim.Ne-am învăţat să nu credem în nimic, să nu ne luăm în
seamă unii pe ceilalţi, să fim atenţi doar la propria persoană, la nimeni
altcineva. Au fost pervertite înţelesul şi specificul unor concepte precum
iubirea, prietenia, compasiunea, modestia sau iertarea şi, pentru mulţi dintre
noi, mai înseamnă doar ciudăţenii de natură psihologică sau sentimente
caracteristice unui timp revolut, oarecum ridicole, la urma urmelor, în epoca
navelor spaţiale şi calculatoarelor. Puţine sunt vocile capabile să spună
răspicat că deţinătorii puterii nu ar trebui să fie atotputernici şi că fermele
care dau produse bio de calitate superioară, destinate doar deţinătorilor
puterii, ar trebui să-şi distribuie producţia cel puţin către şcoli, către
orfelinate şi către spitale, dacă nu au capacitatea necesară să aprovizioneze
întreaga populaţie.Fostul regim – sprijinindu-se pe ideologia sa sfidătoare şi
intolerantă – a transformat omul într-o simplă forţă de producţie şi natura
într-un simplu mijloc de producţie. Prin aceasta, a lovit chiar în substanţa
omului şi a naturii şi în legătura pe care o au, ca parte a aceluiaşi întreg.A
constrâns un popor înzestrat şi liber, apt să muncească pentru ţara sa, la
condiţia unei rotiţe oarecare dintr-un angrenaj zgomotos şi respingător, despre
care nu este limpede de ce a fost nevoie să existe. O maşinărie ale cărei piese
sunt sortite, fără greş, degradării, desigur, treptate, dar inexorabile. Ne-am
deprins, toţi, cu regimul totalitar.Şi l-am admis ca pe un dat.Referindu-mă la
atmosfera moralmente coruptă nu-i am în vedere doar pe domnii care mănâncă
legume bio şi privesc pe fereastra avionului. Vorbesc despre noi toţi.Ne-am
deprins, toţi, cu regimul totalitar, admiţându-l ca pe un dat şi, prin aceasta,
am depus mărturie pentru perpetuarea lui. Altfel spus, suntem cu toţii –
desigur, în diferită măsură – răspunzători pentru funcţionarea acestei maşinării
totalitare.Nimeni nu este doar victima acestui sistem. Am participat cu toţii
la statornicirea lui.Pe ce îmi întemeiez afirmaţiile?Ar fi foarte convenabil să
considerăm că vom fi fiind legatarii unei rude îndepărtate ce ne-a lăsat
ultimii 40 de ani ca pe o tristă moştenire de care am rămas străini. Dar noi am
acceptat această moştenire parcă păcătuind pentru a ne face singuri
rău.Acceptând acest adevăr vom înţelege că stă numai şi numai în puterea
noastră să facem ceva.Nu-i putem considera vinovaţi, exclusiv, pe foştii
conducători, pentru că ar fi nu doar neadevărat, dar şi pentru că ar însemna să
trecem sub tăcere ceea ce fiecare dintre noi trebuie să facă astăzi, datoria de
a acţiona individual, liber, raţional şi fără zăbavă.Să nu ne îmbătăm cu apă
rece: cel mai capabil guvern din lume, cel mai bun parlament şi cel mai valoros
preşedinte nu pot realiza prea multe de unii singuri. A considera că vor găsi
soluţia pentru toate relele societăţii ar fi, de asemenea, o greşeală. Libertatea
şi democraţia presupun, implicit, atitudinea activ participativă a fiecăruia
dintre noi, rezultând că acela care vorbeşte despre ele asumă pe deplin
răspunderea”.
·
Valeriu Butulescu: ”Am vrut
democraţie, dar a ieşit demonocraţie.***Citesc un reproş adânc în ochii
câinilor mei. Ce democraţie mai e şi asta, dacă numai tu ai acces la
frigider?***Cum este demos-ul, aşa e şi democraţia.***De regulă, peste
democrațiile infantile, pe lângă plaga sărăciei și corupției, mai vine și ciuma
naționalismului.*** Democratia e planta plapanda, n-o striviti, ajutati-o sa
infloreasca.***Democraţia e ca o vioară. Scârţâie jalnic, când ajunge în labe
de urs.***Democraţia este periculoasă pentru popoarele cu spirit jovial. Ele
vor alege mereu bufoni în funcţiile cheie ale statului.***Democraţia este un
joc frumos de societate, pe care stăpânii l-au inventat pentru supuşii
lor.***În democraţie, ciomagul adevărului e la cei mulţi. Noul dictator se
cheamă Jumătate plus unu!***Democraţia forjează lanţuri subtile, sub povara
cărora individul se crede liber.***Democraţia se poate uşor transforma în
dictatura unei majorităţi inepte.***Democraţie infantilă: am construit o mie de
biserici şi nici măcar o închisoare.***Ne plac extremele. Am înlocuit o
dictatură sclerozată cu o democraţie infantilă.***Democraţie. Arta de a
convinge oile că ele deţin puterea, în vreme ce sunt mulse.***Democraţie.
Autocraţia celor aleşi.***Democraţie. Joc nobil şi subtil în care cei mulţi,
prin votul lor, apără interesele celor tari şi bogaţi.***Democraţie? Dacă
doriţi abrogarea teoriei lui Einstein, supuneţi-o unui referendum.***Dictatura
absolutizează puterea, democraţia o umanizează, transformând-o în
neputinţă.***Dictatura ideilor, democraţia cuvintelor.***Dintre toate mizeriile
politice, mai scabroasă decât democraţia e doar dictatura.***Două antonime care
în limba română rimează perfect: democraţie şi meritocraţie!***E democraţie.
Dacă popa cântă în biserică, eu de ce să nu fluier?***În democraţie, naivitatea
îmbracă două forme complementare: aclamarea şi huiduitul. ***Întreaba-l pe cel
insetat ce-si doreste: glorie, democratie sau un pahar cu apa.***Nu credeam că
există ceva mai monstruos decât comunismul, până am văzut ce monştri naşte
democraţia.***Paradoxul democraţiei. Prin alegeri libere, oameni fără demnitate
devin demnitari*** Pe vremuri, scriitorii erau urmăriţi de serviciile speciale,
dar şi de cititori. Democraţia a sistat ambele urmăriri.***Pentru popoarele
infantile, democraţia este o jucărie periculoasă.**Politica aparţine genului
dramatic. Dictatura este o tragedie sumbră. Democraţia este o farsă de
succes.***Prin cetăţenie, omul este înhămat subtil la căruţa statului. În
democraţie, acest ham poartă numele de Libertate.***Social democraţia vrea să
facă din români un popor marsupial, iar din bugetul de stat, un uriaş
marsupiu.***Ştiam că democraţia va deschide Cutia Pandorei. Dar nu credeam să
iasă atâţia monştri.***Vinovat de efectele lamentabile ale votului popular este
poporul. Care nu se poate autopedepsi. Acest mecanism de eludare a răspunderii
colective se numeşte democraţie.
·
Vasile Anton Ieșeanu: "Când
democrația moare... pas cu pas, din nou la Cotroceni, ajunge Johannis...Moto:
Este vai de poporul român care își caută, la străini, stăpân!Stimate
simpatizant PSD!Chiar mai crezi că tanti Veorica va câștiga alegerile
prezidențiale sau va intra în turul doi? Toate măsurile populiste de mărire a
pensiilor sunt în percepția electoratului pesedist bombardat de știri false -
drept o vânătoare de voturi.Pe Johannis îl doare exact în coa(st)e, pentru că e
singurul candidat care merge încet dar sigur, pas cu pas, din nou la
Cotroceni.El a luat startul demult, nu se grăbește, pentru că partenerul nostru
strategic (sultanul de la Înalta Poartă) îl preferă pe el, în pofida, faptului
că alți doi candidați s-au dus la Înalta Poartă de peste ocean să sărute papucul
sultanului.Gazele din Marea Neagră sunt prețul scaunului de la Cotroceni.
Jocurile politice sunt făcute - votul nostru nu mai contează. Multinaționalele
lacome ale partenerului strategic Exxon – Petrom au și început déjà exploatarea
gazelor României, la exact trei zile după întoarcerea lui Johannis de la
sultanul Trump.Crezi stimate simpatizant PSD că baronii o susțin pe tanti
Veorica? Aș! Păi Oprișan și alții baroni sunt demult afiliați statului paralel.
Dovezile sunt gârlă - toți trădătorii din PSD care pur și simplu au dărmat
colosul cu picioare de lut și-a găsit protecție la securiștii din SRI în
complicitate cu CIA - stăpânii statului paralel.Cine naiba l-a ținut pe jegul
ăsta numit „baron” Oprișan, atâta timp la președinția județului
Vrancea?!...PSD-eii nu au învățat nimic din slăbiciunile democrație! Cu cât un
animal politici stă mai mult la butoanele puterii cu atât devine mai periculos
pentru că își creează o rețea de crimă organizată chiar în interiorul
partidului.În consecință, social democrația e pe ducă. Se poate vedea asta în
toată H(UE) și odată cu social democrația și democrația atât cât mai este
autentică. Încet dar sigur se pregătește mai pe față mai pe dos dictatura
ultraliberală sub masca unei democrații de paradă. „Eram sărac, scrie Michel
Houellebeck, în romanul Supunere și , dacă ar fi trebuit să răspund la unul din
sondajele acelea care încearcă să ia pulsul unei generații, mi-aș fi
categorisit condițiile de viață, mai degrabă anevoioase. Cu toate acestea, în
dimineața care a a urmat susținerii tezei ( ori poate chiar în aceeași seară),
primul meu gând a fost că pierdusem ceva neprețuit: LIBERTATEA! Vreme de mai
mulți ani, ultimele rămășițe ale social-democrații muribunde îmi îngăduiseră (
grație unei burse de studiu , unui sistem extins de reduceri și avantaje
sociale , unor mese mediocre, dar ieftine la cantina universitară) să-mi dedic
timpul activității pe care o alesesem; studiul operei unui prieten( Huysmans
n.n.). De această generozitate am profitat mai mult decât oricine, atunci când
primea porțiile cu țelină cu sos remulad sau cele cu cod cu piure în
compartimentele tăvii de spital pe care cantina universitară Bullier le oferea
sărmanilor săi clienți (cei care în mod evident nu avea unde altundeva să
meargă, care fuseseră probabil alungați din toate cantinele acceptabile , dar
care aveau totuși legitimația studențească, asta nu le putea fi luată). (Michel
Houellebeck - supunere, Ed. Humanitas fiction,2017, București)Arma democrației
- votul popular a devenit deja în era digitalizării o pușcă de joaca pentru
copii, adică arma noastră a infantililor care îi votăm. Mergem la vot și ne
iluzionăm că arma - votul nostru are puterea reală de a promova candidatul pe
care voioși noi îl votăm.Oare nu ți-a fost învățătură de minte, stimate
simpatizant al social -democrației, cum a câștigat alegerile prezidențiale
Chiorul - informatorul de la securitate cu nume conspirativ „Petrov” împotriva
lui Adrian Năstase?!...Și Plăvanul - informatorul cu nume conspirativ ...
împotriva lui V.V. Ponta?!... Poate ne spune CNSAS-ul, de bună seamă nu acum...
că nu-s proști securiștii să-l compromită pe Johannis pe idiotul lor util la
Cotroceni, ci la Sfântul Așteaptă, după al doilea mandat...Odată ce se
instalează dictatura globalistă, sub masca pseudodemocrației, libertatea
individului nu mai este decât o capcană socială.*** "Democrația și
nostalgicii comunismuluiDemocrația e forma politică bazată pe rațiunea căii de
mijloc și nu pe sentimentele iubirii și urii.Toate formele politice extremiste
uzitate îndeosebi de idealiștii promovează ideologii de extremă dreapta sau
extremă stânga ce se fundamentează pe iubire și ură, nu pe raționamentul pragmatic.
Democrația este forma politică cea mai adecvată pentru oameni realiști,
pragmatici, capabili a se autoguverna și a-și autoadministra existența care au
devenit oameni prin propria lor voință și libertate de alegere, nu prin mila
sau bunăvoința vreunui regim politic totalitar cum a fost
comunismul.Pragmatismul e asigurarea pe viață împotriva capcanei ideologiilor.
Dar câți dintre români sunt realiști și pragmatici, capabili în a-și asigura
existența autonomi și liberi.În majoritate, idealiștii incapabilii să se
autoguverneze vor da vina mereu pe autorități pe politicieni hoți și corupți,
pe funcționari, pe oricine, crezând în sinea lor că ei sunt capabili dar ce să
vezi sunt sabotați de sistemul democratic .Idealizându-și capacitățile
intelectuale și neluând în considerare forțele și mijloacele financiare fără
îndoială că inițiativa lor va fi sortită eșecului.Nu mai vorbesc de cei care
din varii vicii ( alcoolism, lene, micile furtișaguri, tare congenitale rămase
din vremea comunismului ) își pierd locurile de muncă. Frustrații incapabili de
voință morală dau vina pe democrația și toți cei aflați la guvernare și încep
să regrete comunismul și mai cu seamă pe dictatorul, zic ei „patriot ”, iubitor
de neam și țară, în realitate doar iubindu-se pe sine și puterea care îi
conferea măreția de zeu comunist , Nicolae Ceaușescu pe care atât de mult l-au
urât în 1989-1990. Idealiștii incapabili să analizeze , rațional lumea, percep
și judecă lumea prin aceeașijudecată irațională - alb și negru, iubire și ură,
iubire pentru tovarășul, și ură față de politicienii democrației, „corupți”
uitând cât de corupții erau nomenclaturiștii comuniști.Dictatura ceaușistă e
acum pentru idealiștii nostalgici, frustrați de propria lor incapacitate, un
adevărat rai pierdut.În general nostalgicii sunt cei cu mintea leneșă (și din
păcate cum demonstrează filosoful Constantin Noica în eseul Despre lăutărism,
mulți români au mintea leneșă), minte alimentată doar cu mici și bere, care
așteaptă ca partidul stat să lea dea para mălăiață în gura lui nătăfleață.
Munca fizică e grea, iar munca cu mintea e nespus de grea. Nu mai bine stai la
crâșmă la o bere și un mic, savurând gânditor o țigară?!...Când aștepți să ți
se dea apartament și loc de muncă, cum reclamă nostalgicii, e cât se poate de
clar și evident că implicit accepți statul nedemn de sclav fericit al
partidului-stat.Capitalismul asociat cu democrația ne învață să fim capabili să
le obținem și nu să așteptăm să ne dea partidul stat și dumnezeul - dictator
după bunul lui plac.*** " Scuze de întârziere! Am probleme cu deschiderea
calculatorului. Rolul statului în democrație și capitalism nu este să e asigure
oamenilor locuințe și locuri de muncă ci o bună administrare a bugetului și,
implicit viziuni realiste creative și constructive precum și fonduri pentru
sănătate și educație. Manifestările de pe stadioane de omagiere a zeilor
comuniști, costa statul român enorm. Dar toți ne complăceam în acest odios cult
al personalității, impus de securiști și milițieni, căci cine avea curajul să
întrebe de ce se risipesc banii de la buget pe asemenea caraghioase, ridicole
comedii de prefăcătorie, ipocrizie și falsitate. Dacă omului statul capitalist
i-ar da locuință gratuit și i s-ar asigura loc de muncă ,evident că omul nu ar
mai munci, la fel cum nu muncea, ci doar se prefăcea că muncește în comunism.
Capitalismul democratic înseamnă individualism . Forma asta d politică pune în
valoare individul capabil, nu colectivitatea unde erau de-a valma oamenii
capabili , realiști și idealiștii leneși, incapabilii, lingăii la partid,
informatorii la securitate, protejați de instructori , activiști și secretari o
adevărată pegră care muncea doar cu gura, cu URA și slogane de omagiere ,ca de
pildă cel mai uzitat și behăit inclusiv la megafoane „Ceaușescu PCR” . Îți poți
imaginea ce sume colosale furate de la popor, ogoit cu salarii de mizeriei era
dirijate spre acești indivizi, absolut stupizi, care repetau ca papagalii
idioțeniile discursurile lui Ceaușescu. În comunism milițienii aveau grijă să-i
trimită la muncă forțată pe cei leneși care refuzau să se încadreze în muncă.
Prețul plătit pentru a primi apartament de la stat era sclavia pe viață și
obediența pentru partid și conducător.Între a avea mica ta proprietate care te
face să fii autonom, liber și independent de orice regim politic și a primi
apartament „gratuit” în realitate plătit enorm prin munca forțată colectivă e o
mică mare deosebire. Deosebirea constă în a fi un individ liber cu demnitate
umană, nu un biet animal înregimentat care așteaptă de la conducător să-i dea,
cum dă ciobanul oilor de nutreț. Nicolae Tudor: Vasile Anton Ieșeanu,
aveti o parere absolut falsa despre ce inseamna stat, democratie, capitalism.
In 1793 a avut loc Revolutia franceza, moment in care a aparut statul si
democratia, revolutie infaptuita de multimea care striga in strada cam 10 ani
fraternite, egalite, solidarite. Atunci au aparut pluripartitismul si alegerile
democratice care au adus la putere partide de stanga, de centru sau de dreapta,
definite fiecare de programe politice, programe care se deosebeau prin
protectia pe care o acordau sustinatorilor. Astfel, stanga politica ajuta
multimea saraca iar dreapta politica patronii. Multimea saraca beneficia de
principiul egalitatii, iar patronii de apararea proprietatii, exact cea care
naste inegalitatea, proprietate care s-a cerut a fi limitata o data cu
privilegiile sociale sau materiale dobandite, ceea ce nu s-a obtinut nici in
ziua de astazi. Statul roman percepe impozite si taxe, dar nu le poate cheltui
decat dupa niste legi. Statul roman s-a angajat prin constitutie sa asigure
locuitorilor un trai decent, ceea ce nu face de 30 de ani, si nu face pentru ca
Romania are formal partide de stanga. Altfel ar fi administrat bugetul tarii
cheltuind banii necesari traiului decent. Iar trai decent nu inseamna oameni
fara locuinta, oameni fara serviciu, oameni care mor de boli, de foame sau
disperare. Dv confundati protectia sociala din capitalism cu comunismul. In
SUA, 1 din 8 locuitori beneficiaza zilnic de 3 mese gratuite si pentru a le primi
este suficient sa intre in restaurant. Noi avem 120.000 asistati-social, adica
1 la 160 locuitori si o multime de suboameni care sunt iritati ca acestia
primesc cate 130 lei/luna.
·
Vasile Ghica: ”Democratia este valoroasa
cand rezista la purtat.***Democraţia ne garantează prin vot că nu sunt alţii
mai răi, decât cei pe care i-am ales să ne conducă.***Democraţia noastră
originală seamănă cu o nuntă de câini, unde doar unul exercită actul împerecherii,
iar ceilalţi dau ca bezmeticii din fund.***Înţelepţii greci credeau că, după
decenii de democraţie, este binevenită şi câte o cură de tiranie.***Prea mulţi
oameni învaţă democraţia pe sărite.***
·
Victor Eftimiu: ”Toată viaţa democrat
M-am gândit şi n-am trădat, Orice grabă strică treaba: Mă făceam cuzist
degeaba!
·
Victor Hugo: ” Orice civilizaţie
începe prin teocraţie şi sfârşeşte prin democraţie.
·
Victor Pinchuk: ”Arta, libertatea si
creativitatea vor schimba societatea mai repede decat politica.
·
Viorel Muha: ”Democraţia nu trebuie
îmbrăcată în uniforme!***Democraţia modernă cuprinde şi constrângerea de a da
date despre tine, de bună voie.***Educaţia este drumul pe care înveţi a merge
în societate. Fără acest drum, libertatea unora în democraţie de a vota fără o
percepţie reală a realităţii, poate sui spre vârful unei societăţi,
monştrii.***Democraţia se şlefuieşte când totul merge bine! Democraţia este
constructivă de la un anumit nivel de trai în sus! De la un anumit nivel de
trai în jos, constructivă este revoluţia. Important este ca politicienii să
ştie care este acel prag...***Democraţie procomunistă-socialistă. Unii dau
şpagă pentru a lua dreptul altora. Alţii dau şpagă pentru dreptul lor, iar
ultimii dau şpagă pentru ca să nu moară-n dureri. Groparul cere ultimul, pentru
ca să încheie cortegiul şpăgii! *** Democraţia câteodată este o mătură care nu
înlătură gunoiul, ci îl adună!
·
Virgil Iordache: Democrația constă în
exprimarea în întreaga societate a potențialului uman personal pe măsura
talanților primiți (sau într-o abordare seculară a bagajului genetic,
capitalului social, cultural, natural) și a milei lui Dumnezeu (iar într-o
abordare seculară a simplului dar că trăim și a situațiilor impredictibile care
modifică masiv traseul de viață al fiecăruia prin procese neliniare, în care un
eveniment de durată scurtă are consecințe ample). Într-o democrație cei cu
orgine socială joasă pot să aibă o ascensiune meritată, iar cei cu origine
socială înaltă pot să fie așezați la locul lor mai jos meritat când e cazul,
fără ca asta să necesite violențe, revoluții. Din perspectiva Fiului lui
Dumnezeu nu e nicio diferență între oameni, fiecare pornește de la zero, fără
ca asta să însemne că nu duce după el situația resurselor disponibile din
mediul său, ori a mentalităților, însă modul social de organizare, democratic,
atenuează aceste diferențe. Prin investiții private și publice într-o
democrație nu mai suntem captivi social, dacă ne naștem elite nu neapărat
plecăm în veșnicie tot de acolo, iar dacă ne naștem în cartiere rău famate nu
vom sfârși pelerinajul lumesc unde ne-am născut. Democrația e posibilă
tocmai pentru că ascensiunea socială nu este o miză absolută, ceea ce contează
fiind ascensiunea și în veșnicie, indiferent de unde suntem în lume. Te poți
mântui indiferent de statutul social, iar una din condiții este să nu
neglijezi, să nu îngropi potențialul tău lumesc și al altora, pe care trebuie
să îi iubești ca pe tine însăți, adică să nu le îngropi nici șansele lor pe cât
depinde de tine. Traseul lumesc al lui Hristos e un exemplu clar de ascensiune
democratică, iar confuzia celor din vremea lui între împărat ceresc și împărat
lumesc arată tocmai dificultatea acceptării democrației: ea subminează
mentalitatea că împăratul lumesc are vreo relevanță pentru mântuire, pentru
perpetuare veșnică a ființei în bucurie. Hristos putea să fie fără nicio
dificultate împărat lumesc, cum a și fost tratat la intrarea finală în
Ierusalim, dar ne-a dat lecția că aceasta o miză mică, nu neimportantă, însă
supusă unor scopuri mai înalte. Una din căile de subminare a democrației și
odată cu ea a mântuirii este să uităm că ascensiunea socială e numai pentru
servirea semenilor în cele superioare, cât mai superioare indiferent dacă avem
o viață religioasă sau nu. Toată lumea înțelege ce sunt dragostea și nădejdea,
într-o formă sau alta, chiar dacă nu toți știu ce e credința ca să le înțeleagă
deplin.Democrația e posibilă datorită acestei situații, că toți care cred și nu
cred pot să aibă dragoste și speranță, pot să aibă ce e mai înalt decât
credința, pot să preguste din împărăția cerească la diferite măsuri. Toți. O
subminare a democrației vine și din atitudinea da a fi fost aleși deja de
Dumnezeu prin apartenența la Biserica Lui. Ori Hristos nu ne-a spus personal că
am fost aleși, ci că a venit pentru că cei care se credeau aleși la vremea lor
la fel cum ne credem noi acum nu mai făceau ce trebuie. Pentru asta s-a adresat
prin ucenicii Lui neamurilor, iar acum dacă ar fi venit s-ar fi adresat celor
care nu se numesc creștini. Ar alege dintre cei care ne numim creștini
niște oameni în mod democratic, de la oameni simpli la cărturari și i-ar face
apostoli. Dacă am ridica mâna “ia-mă pe mine, ba pe mine, că sunt creștin sau
creștină” nu ne-ar lua de apostoli, al lua pe cine vrea El, cum vrea El. Așadar
pentru a face voia Lui noi trebuie chiar să o facem și să nu ne considerăm
privilegiați prin vreo alegere cu privire la noi făcută cândva pentru toți.
Atunci n-am fi decât într-o elită a credinței care crede despre ea că se poate
perpetua numai prin asta mai departe, ca un fel de privilegiu și i-am
disprețui, ori cel puțin i-am privi cu superioritate, pe cei care nu știu de
Cuvântul Lui, ca și cum nu El decide, ci noi. Democrația poate subzista dacă
vedem că fiecare poate avea un merit unde este, în lumea în care s-a născut și
în care crește spre ceva mai bun, care servește și sieși, și aproapelui. Asta
înseamnă să apreciem oamenii pentru ce sunt ei și fac ei, nu pentru roluri și
împărțiri în clase, în lume bună sau mai puțin bună, desi această împărțire e
și ea lăsată de Dumnezeu ca o orientare. Cine zice însă că e din lumea bună
deja dă un semn că nu va mai sta mult acolo, așa cum cine zice că e sfânt e
limpede că nu este. Nici Cel Sfânt nu a spus despre El asta, ci a lăsat pe
Tatăl Lui din ceruri să o facă. Apoi degeaba ne mai supărăm când “masele” se
delimitează de buna noastră educație și valorile bune, pentru că noi suntem cei
care i-am smintit pe oameni îndreptându-i spre populism, spre iadul valorilor
joase împărtășite generalizat de toată lumea, spre împărăția minciunii.
Ierusalimul lumesc e crucea răstignirii, acolo e rolul cel mai sus în lume, pe
cruce, iar pentru oameni nici măcar acolo, ci la picioarele ei, pentru că
singuri nu o putem duce. Lăsându-ne libertatea și responsabilitatea Hristos
ne-a lăsat democrația.
·
Virginia Fiume: ”Democraţia participativă
face referire la mecanismele democratice prin care cetăţenii participă la
decizia publică. Democraţia participativă implică: Participarea cetăţenilor la
decizia publică; Controlul cetăţenilor cu privire la cheltuirea banului public;
Consultarea publică a societăţii civile în ansamblul ei. O democraţie
participativă autentică implică participarea cetăţenilor la decizia publică,
informarea cetăţenilor cu privire la deciziile autorităţilor publice,
utilizarea constantă a consultărilor publice de către autorităţile publice şi
transparenţă decizională. Născută la sfârșitul anilor ’60, democrația
participativă se dezvoltă în diverse părți ale lumii pentru a răspunde unor
limite ale democrației reprezentative. Democrația participativă permite o
realimentare a interesului cetățeanului pentru activitatea politică,
favorizează o mai mare reprezentativitate a problematicilor sociale și creează
un spațiu de dialog între aleși și cetățeni. În diferitele modele de democrație
participativă, întâlnim ideea de asociere a cetățenilor pentru luarea
deciziilor, vorbind de co-gestiune a resurselor publice. Amintim aici,
proiectul coordonat de către Consiliul Europei, teritorii de
coresponsabilitate, pilotat în mai multe orașe din Europa, inclusiv Timișoara. Există
o multitudine de instrumente de democrație participativă, care au rolul de a
crește participarea și influența cetățenilor în viața politică și economică,
precum Word Café, urbanismul participativ (a se vedea Carta europeană a
democrației participative în procesele de planificare spațială), bugetul
participativ. Dezvoltat în 1989 în Porto Alegre (Brazilia), bugetul
participativ este o sursă de inspirație la nivel internațional cu privire la
posibilitatea de implicare a cetățenilor în viața politică. Peste 500 de orașe
din lume au implementat acest tip de bugetare, printre acestea numărându-se
orașe precum New York, Paris, Montréal, Saint-Basile-le-Grand, Lyon, Berlin,
Sevilia, etcDemocrația participativă în Tratatul privind Uniunea Europeană În
prezent, democrația participativă a devenit o parte integrantă a modelului
european de societate.În Tratatul de la Lisabona este consacrată
complementaritatea dintre democrația reprezentativă și democrația
participativă, menționate la articolele 10, respectiv 11. În plus, articolul 10
alineatul (3) conferă cetățenilor „dreptul de a participa la viața democratică
a Uniunii” și prevede și că „deciziile se iau în mod cât mai deschis și la un
nivel cât mai apropiat posibil de cetățean”, o trimitere la cerința de respectare
a principiului subsidiarității. Astfel, participarea devine un drept
cetățenesc, iar subsidiaritatea devine un pilon al democrației participative.
Articolul 11 1. Instituțiile acordă cetățenilor și asociațiilor reprezentative,
prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și
de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale
Uniunii. 2. Instituțiile Uniunii mențin un dialog deschis, transparent și
constant cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă. 3. În vederea
asigurării coerenței și a transparenței acțiunilor Uniunii, Comisia Europeană
procedează la ample consultări ale părților interesate. 4. La inițiativa a cel
puțin un milion de cetățeni ai Uniunii, resortisanți ai unui număr semnificativ
de state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele
atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care acești
cetățeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea
aplicării tratatelor. Procedurile și condițiile necesare pentru prezentarea
unei astfel de inițiative sunt stabilite în conformitate cu articolul 24 primul
paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.Măsuri ordinare și
extraordinare pentru democrația participativă în UE — dincolo de pandemie
*****La 19 februarie 2021, promotorii inițiativelor cetățenești europene au
primit comunicarea celei de a treia extinderi a condițiilor de colectare a
semnăturilor privind instrumentul oficial de democrație participativă prevăzut
în tratatele europene. Cu toate acestea, această măsură nu rezolvă cea mai mare
provocare pentru comitetele cetățenilor: lipsa de informare în sfera publică
europeană cu privire la acest instrument și la dreptul de participare politică
al cetățenilor europeni.Împreună cu promotorii inițiativelor cetățenești
europene în curs, am trimis următoarea scrisoare comisarului Vera Jourova și
principalelor instituții și organizații care pot contribui la garantarea
demnității egale a democrației participative. Acțiunea este o continuare a
scrisorii anterioare care a fost trimisă comisarului Jourova și a feedbackului
la Planul de acțiune pentru democrație, care a fost prezentat în vara anului
2020.Joi, 25 februarie, semnatarii scrisorii se vor alătura reuniunii
săptămânale „Eumani” pentru a discuta propunerea cuprinsă în scrisoare și
alte acțiuni menite să asigure informarea adecvată cu privire la instrumentele
democrației participative.Doamnei comisar Vera Jourova Vicepreședinte al
Comisiei Europene: Valori și transparență Dna Christa Schweng, președinta
Comitetului Economic și Social European;Dl Apostolos Tzitzikostas, președintele
Comitetului European al Regiunilor;Dl DavidSassol i, Președintele Parlamentului
European;Dl Antonio Tajani, președintele Comisiei AFCO, Parlamentul
European;Dna Dolors Montserrat, președinta Comisiei PETI, Parlamentul
European;Dna Assya Kavrakova; Directorexecutiv ECAS — Servicii de acțiune
cetățenească europeană;Dl Renate Schroeder, președintele Federației Europene a
Jurnaliștilor;Dl Noel Curran, director general al Uniunii Europene de
Radiodifuziune;Bruxelles, 19 februarie 2021Subiect:Propunerile de măsuri
ordinare și extraordinare pentru a asigura accesul deplin la informații pentru
cetățenii europeni cu privire la inițiativele cetățenești europeneStimate
domnule comisar Jourová,Vă scriem în calitate de promotori și susținători ai
inițiativelor cetățenești europene. Suntem cetățeni care au făcut alegerea și
angajamentul de a avea încredere în instrumentele democrației participative
instituționale prevăzute în tratatele europene pentru a propune reforme și
reglementări care pot modela viitorul Europei într-o direcție mai durabilă și
mai democratică.Am salutat faptul că instituțiile UE au convenit în cele din
urmă să reformeze regulamentul inițial privind inițiativele cetățenești
europene, iar un nou regulament a intrat în vigoare în ianuarie 2019. După un
an, este clar că reforma legislativă nu este suficientă pentru a pune în
aplicare voința politică pentru o cultură administrativă ECI mai bine cunoscută,
mai ușor de utilizat și de succes și că trebuie să urmeze noi resurse necesare.
În caz contrar, acesta va deveni un instrument nu pentru cetățeni, ci numai
pentru lobby-uri puternice. Rata actuală de succes de 6 % în colectarea
semnăturilor este aberantă.Am salutat contribuția Comisiei Europene (primită de
Parlamentul European și de Consiliul European) pentru a prelungi termenul de
colectare a semnăturilor din cauza limitărilor impuse de pandemia de COVID-19
în toate statele membre ale UE.Cu toate acestea, pandemia — atât în această
privință, cât și în ceea ce privește alte chestiuni arzătoare — dezvăluie
fragilitatea instrumentelor oficiale de care dispun cetățenii pentru a
interacționa în mod pozitiv cu instituțiile UE și pentru a „contribui la modelarea
UE”.Ne confruntăm cu o sarcină (aproape) imposibilă de colectare a semnăturilor
nu numai din cauza restricțiilor legate de COVID-19, ci doar pentru că doar o
mică minoritate de cetățeni ai UE care au dreptul de a semna ICE știu ce este o
ICE și de ce este atât de precis diferită de orice altă formă de petiționare și
campanie.Prezenta scrisoare vine ca urmare a scrisorii pe care unii dintre noi
v-am trimis-o în decembrie 2019. La momentul respectiv, solicităm:1) Să aloce
bugetul investit în prezent în inițiativele cetățenești europene la ceea ce
este investit în prezent pentru informarea cetățenilor cu privire la alegeri și
la funcționarea democrației reprezentative;2) Să invite toate organismele de
radiodifuziune publice și private din UE, precum și canalele media digitale să
sporească acoperirea instrumentelor și propunerilor democrației participative,
începând cu inițiativele cetățenești europene.Prin prezenta scrisoare vă rugăm
să participați la o reuniune pentru a discuta câteva propuneri suplimentare
privind modul în care Comisia Europeană ar putea garanta măsuri ordinare și
extraordinare de informare cu privire la inițiativa cetățenească europeană în
curs de desfășurare.În special, vă rugăm să vă adresați dumneavoastră, doamnei
comisar Jourova și Comisiei Europene:Informarea tuturor cetățenilor UE prin
intermediul unei acțiuni de difuzare directă cu privire la inițiativa
cetățenească europeană în curs și la dreptul cetățenilor UE de a semna
inițiativele cetățenești europene existente. Această acțiune ar putea fi
realizată în următoarele 60 de zile, având în vedere condițiile de prelungire
pe care le-ați garantat ICE existente.Să mobilizeze proximitatea regiunilor și
a municipalităților față de cetățenii europeni și să lanseze un apel pentru
popularizarea inițiativei cetățenești europene în curs de desfășurare, pe
modelul a ceea ce a făcut StopGlobalWarming.eu, cu implicarea municipalităților
cu o moțiune locală pentru a se angaja în acțiuni de informare a cetățenilor
lor (adăugând inițiativa cetățenească europeană pe site-ul oficial):ECAS
— Exploatarea potențialului orașelor și regiunilor de a promova democrația
participativă europeană și lupta împotriva schimbărilor climatice. Integrarea
în negocierea punctului de informare a unor noi măsuri contractuale pentru a
garanta accesul la servicii și infrastructură care pot ajuta promotorii ICE să
își extindă raza de acțiune cu privire la posibilitatea de a semna
ICEOrganizarea unui eveniment online destinat mass-mediei locale, naționale și
europene pentru a-i informa cu privire la propunerile inițiativelor cetățenești
europene și pentru a le oferi jurnaliștilor europeni posibilitatea de a relata
în mod adecvat eforturile politice depuse de cetățenii europeni care nu fac
parte din partide organizate și de mari organizații ale societății civile
pentru a avea un impact asupra sferei publice europene și pentru a-și vedea
drepturile de participare îndepliniteProvocările cu care se confruntă Uniunea
Europeană, de la politicile privind sănătatea și vaccinurile la gestionarea
rolului platformelor tehnologice, limitările libertății de circulație și
obiectivele ambițioase de combatere a urgenței climatice, reprezintă o
oportunitate unică de a consolida sentimentul de apartenență al cetățenilor
europeni la dezbaterea democratică a Uniunii Europene.Așteptăm deciziile
privind Conferința privind viitorul Europei, suntem convinși că viitorul
Europei se află acum în mâinile cetățenilor și ale organizațiilor mici și mari
ale societății civile, care în prezent se mobilizează și militează pentru a
prezenta în mod oficial propuneri integratoare. Propuneri care nu reprezintă o
ostatică de interes electoral și negocieri între statele naționale în cadrul
Consiliului European.Împreună, dorim să vă cerem ocazia de a schimba
perspectiva privind democrația participativă: nu este un instrument secret
pentru cetățenii pasionați, ci un instrument puternic de consolidare a
capacităților și de încredere în rândul cetățenilor UE și al sferei publice a
UE. Precum și o contribuție esențială la dezbaterea politică și la procesul
decizional.Prin urmare, vă rugăm să organizați o reuniune în următoarele
săptămâni cu dumneavoastră, pentru a ne permite să vă prezentăm aceste propuneri
(dintre care unele au fost incluse și în Feedback privind Planul de acțiune
pentru democrație) și să contribuiți la consolidarea activității extraordinare
pe care o desfășurați pentru a garanta o democrație sănătoasă și funcțională în
Uniunea Europeană.
·
Vladimir Ilici Lenin: ”Democrație pentru
o minoritate infimă, democrație pentru cei bogați, - iată democratismul
societății capitaliste [...] cei asupriți sînt lăsați să hotărască o dată la
cîțiva ani care anume din reprezentanții clasei asupritoare îi va reprezenta și
îi va călca în picioare în parlament*** În cuvinte, democraţia burgheză promite
egalitate şi libertate. În realitate, nicio republică burgheză, chiar şi cea
mai avansată, n-a dat jumătăţii feminine a genului uman deplină egalitate
juridică cu a bărbatului, nici nu a eliberat-o de tutela...***Dictatura
proletariatului, perioadă de trecere la comunism, va da naştere pentru prima
oară democraţiei pentru popor, pentru majoritate, paralel cu reprimarea
necesară a minorităţii, a exploatatorilor.
·
Vladimir Putin: ”Democraţia rusească
înseamnă puterea poporului rus, cu tradiţiile proprii de autoguvernare; şi nu
transpunerea unor standarde impuse nouă din afară. *** ”democrațiile nu pot
funcționa în secolul 21, pentru că lucrurile se mișcă atât de rapid, necesită
un consens și este prea dificil să obții un consens iar autocrațiile vor
domina.
·
Voltaire: ”Politica este mijlocul pentru
oamenii fara principii de a-i conduce pe oameni fara amintiri.
·
Walter Lippmann: "Ceea ce numim o
societate democratică poate fi definită din anumite motive drept una în care
majoritatea este pregătită mereu să înăbușe o minoritate revoluționară."
·
web: În realitate nu există democraţie...
Nu există democrație, tot teatrul cu alegerile fiind o parodie penibilă. Acum
poate apare întrebarea: și dacă nu trăim în democrație, care este de fapt
orânduirea socială în care ne aflăm? Momentan această planetă este condusă de o
oligarhie a plutocrației, care la rândul său este ghidonată de un tiran, nimeni
altul decât vrăjmașul lui DUMNEZEU, încă de la facerea Lumii. Responsabilii
organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi
publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a
statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri
economice internaţionale în privinţa cărora cetăţenii n-au fost nici
consultaţi, nici informaţi. S-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o
deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să
voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut. Ei votează pentru
alegerea unor responsabili care nu mai deţin, practic, adevărata putere. Tot
astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de „dreapta”
şi de „stânga” au ajuns să se asemene extrem de mult în toate ţările
occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege
sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi să o consumăm se numeşte „noul
sclavagism”, asezonat cu sos picant-sărat (de dreapta) sau dulce-acrişor (de
stânga).În continuare prezentăm transcrierea unei emisiuni televizate „Marius
Tucă Show”, de acum mai bine de mulți ani. Într-o seară de acum mulți ani,
această emisiune l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician
Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din
viaţa de curând, din păcate… Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să
devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.Sub Ceauşescu,
Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la
picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele
Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de
comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine
doreşte să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de
excepţie, recomand prezentarea de pe Wikipedia şi din alte surse online.La un
moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub
control. Personajul „de mare calibru” din acea seară, a pus treptat stăpânire
pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se „pe apa Sâmbetei”, deoarece
răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul
emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales
prin consecinţele lor!… Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări
şi tot aşa… Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă
proaspăt ninsă!… Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret! Domnul Rugină a
afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La „CASA
ALBĂ”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu
gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa
că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când
Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american „în privat”, au
început dezvăluirile: „George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de
treabă, dar nu face ce vrea el!..”„Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este
el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic
stat din lume?, a întrebat, Tucă. „Păi, nu prea…”, a răspuns domnul profesor.
„Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări”, a mai spus domnia sa, „ca
să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine”!…Apoi a continuat: Dragii mei,
lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de
circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate,
care trăiesc „ca în sânul lui Avraam”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe
planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele
mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la
dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu
ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică
personajele politice cele mai „potrivite” pentru a „câştiga alegerile”, în mod
„democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca
număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea
economică, militară sau prin poziţia lor strategică. Practic, toţi conducătorii
statelor importante ale planetei sunt „aleşi” cu „binecuvântarea” acestui
„GRUP” şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică „directivele”
trasate de acesta… Întrebare telefonică de la un telespectator: Domnule Anghel
Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de GRUP?Anghel Rugină: Da.
Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000,
persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită „privată” în
Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul
ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia
de drum”…Telespectator: Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele
nostru ni l-au ales americanii?Anghel Rugină: Nu o spun eu! Aşa este. Numai că nu
americanii, ci GRUPUL care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi
instruirea personajelor.Telespectator: Să vă fie ruşine domnule, Rugină… Să vă
fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca
şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta… Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi,
dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin
votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi, cum
să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de
la toate partidele… Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi,
domnule, din ăştia… Bună seara!…Anghel Rugină: Dragă domnule, te felicit!… Te
felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit
până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit
în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile
dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!…În
ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează
cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi, cu voturile
centralizate electronic, treaba asta a devenit un simplu joc pentru un
informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite
taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să
iasă…Îmi spui că nu ştii ce interes am… Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE… Să
afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!… Să înţeleagă că la nivel global „cărţile sunt făcute”!
Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…Alt telespectator: Dar cine
sunt oamenii ăştia? Este vorba de Francmasonerie?Anghel Rugină: Sunt şi masoni
în grup, dar nu sunt majoritari!Telespectator: Atunci, despre cine este vorba?
E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva? Anghel Rugină: Mai,
băieţi… Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre „muritorii
de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din
GRUP! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în niciun
top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat, pentru ca astfel să aibă
libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe
sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane „alese”, cunosc
pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle
împreună… Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la
ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi
şi despre o organizare perfectă! Telespectator: „Atunci sunt evreii?”Anghel
Rugină: Sunt şi evrei, dar nu sunt majoritari!Telespectator: Arabii? Sunt şi
arabi? Că ăştia au petrol…Anghel Rugină: Dragii mei, sunt reprezentanţi de
peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul GRUPULUI,
deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în
acest GRUP se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind
foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens…Telespectator: Bun, şi cam de când
se întâmplă chestiile astea?Anghel Rugină: Se zice că acest GRUP a luat fiinţă
cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea
lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea
valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi GRUPUL a încercat preluarea
puterii pe tot globul, prin intermediul ideologiei comuniste.Telespectator: Cum
adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu
zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?Anghel
Rugină: Să raţionăm un pic… Deci ideologia comunistă spune că totul este al
tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi niciun strop din
bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în
particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria
planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi „administrate” de
cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un GRUP de administratori la nivel
mondial de, să zicem,… 250-300 de persoane!…Toate mişcările de rezonanţă
mondială de după 1848 s-ar fi produs cu acceptul acestui GRUP. Totul bine
studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente
neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande
deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing
politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă
nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de
crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul, şi anume fascismul.
Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial… Şi când şi fascismul a început
să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt
comunismul „independent”, a fost nevoie de un „război rece”, care s-a încheiat
aşa cum ştim cu toţii, cu victoria GRUPULUI asupra copilului rebel –
comunismul!Acum suntem în faza în care GRUPUL se concentrează asupra unei noi
strategii de putere şi anume GLOBALIZAREA. Au fost create organisme la nivel
global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, BancaMondială, BERD,
Comunitatea Europeană, etc…Trebuie să recunoaştem că acest GRUP a avut un rol
foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În
perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod
constant, nu peste tot, e drept, dar încă se mai lucrează la asta prin
intermediul organismelor mondiale controlate de GRUP. De asemenea, nivelul
tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără
direcţionarea resurselor necesare în acest sens.„Drepturile omului” sunt impuse
permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial sau regional,
acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă
ordine mondială care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele
potenţiale la nivel planetar… V-am spus că este vorba despre persoane deosebit
de inteligente.E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur
că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!…Marius
Tucă: Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?Anghel
Rugină: În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de
genul ăsta!Marius Tucă: Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?Anghel
Rugină: În primul rând, am o vârstă. Mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul.
Şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o
este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din
România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!..În loc de
concluziiCum de s-a ajuns într-o asemenea situație și cum putem să ieșim din
ea?O societate rațională s-ar fi îngrijit de tineretul ei, astfel încât acesta
să priceapă încă din copilărie care sunt drepturile și îndatoririle fiecărui
individ și care sunt pârghiile de putere în orânduirea statală în care s-a
născut. Fiecare copil ar trebui să învețe în primul rând limba țării în care
trăiește (scris-citit), în al doilea rând operațiile aritmetice și în al
treilea rând felul în care este organizată societatea. Orice alt gen de
programă școlară este făcută pentru a crea roboței setați să consume și să
producă. De multe ori mi-am pus întrebarea – de ce doar prin clasa a XIX-a de
liceu se face un curs de Economie Politică (un curs foarte anemic de altfel),
exact atunci când elevii se pregătesc pentru facultate, când alte materii de
studiu sunt aprofundate. Se consideră că este prematur să li se umple mintea
copiilor cu chestii complicate, care oricum nu-i privesc pe ei. Adolescenții
trebuie să se preocupe de a „trage tare” ca să intre la o facultate bună,
studenții sunt avertizați că piața muncii este neiertătoare și dacă nu
performează suficient, nu vor putea face nimic cu diploma lor. Apoi, ca adult
vin problemele inerente vieții reale – rate, chirii, mașină, leasing, job, pub,
nevastă, copii, pamperși, concedii, mâncare, băutură, amantă etc. Acesta este
momentul când individul este informat că politica este o treabă complicată sau
extraordinar de complicată, că această treabă trebuie să fie lăsată pe mâna
celor puțini, a celor care o pricep cel mai bine, că politica este ceva cu care
nu e bine să te încurci, că este mai înțelept să ai doar câteva viziuni
politice leșinate, care să nu se reverse din matca strâmtă a „realității” pe
care am fost programați să o credem ca fiind cea mai bună lume posibilă.Alții,
care au totuși opinii politice, eretice sau ortodoxe, sunt canalizați în
dezbateri fulminante cu limbaj de jargon în spațiul virtual al internetului.
Flame-uri împletite cu perorații sunt schimbate între useri care, pe sute de
forumuri și mii de topicuri umplu de părerile lor moderate sau incisive
hard-disk-urile serverelor. Însă toate acestea au ca rezultat aproape întotdeauna
un mare ZERO. Aceste accese de voință politică sunt permise doar în spațiul
virtual, unde în fața unei tastaturi care nu ripostează, sute de „eroi” răsar
și pier la fiece secundă. Și cu aceasta, joaca de-a politica ia sfârșit în fața
unei beri la lumina de led a ecranului. Rechinii bipezi ai adevăratului
eșichier politic care sunt și deținătorii de facto ai serverelor ce găzduiesc
tot acest moloz ideologic plimbat din calculatoare în creiere și viceversa, râd
sardonic frecându-și palmele pentru că i-au mai păcălit încă o dată pe useri.
Acest gen de scurt-circuitare a voluntarismului politic apare de fiecare dată
pentru a nu permite ca defulările politico-ideologice să se reverse în stradă
și astfel în lumea reală, unde de altfel ar putea să producă surprize neplăcute
pentru conducătorii-uzurpatori.Un înțelept a afirmat odată că de la Mahatma
Ghandi și până în zilele noastre, nu a mai existat niciun mare politician cu o
ținută morală verticală și impecabilă. Foarte tristă această afirmație, mai
ales că este și adevărată.Concluzie: de peste 70 de ani nu a mai existat niciun
mare politician care să vrea binele și prosperitatea poporului său. Păi cum
așa? Ce urmăresc toți politicienii din toate partidele? Așa cum pomul se
cunoaște după roade și omul după fapte, să încetăm preț de o clipă să ne mai
uităm în gura politicienilor aleși „democratic” și să ne uităm la faptele lor!
În 200 de ani de ocârmuire „luminată” democratică au avut loc cele mai mari
atrocități ce i-au fost dat acestei planete să vadă. Războaie în regim de
non-stop, 2 războaie mondiale, 30.000.000 de victime civile pe timp de „pace”
într-o singură țară sub regimul lui Stalin (conducător ales democratic),
50.000.000 de morți civili pe timp de „pace” în China lui Mao (Republica
Populară Chineză – republică și populară, dacă vă spune ceva…), genociduri și
suferințe demne de sfârșit de KALI YUGA, pe care nu le mai enumer aici întrucât
sunt foarte multe. Vă mărturisesc că înțeleg această adulație cvasi-religioasă
pe care politicienii o manifestă față de democrație. „Cultul” democrației este
unica „rampă de lansare” pentru ei și cei asemenea lor. Din păcate suntem o
umanitate tembelizată, cu mari complexe de culpabilitate pentru că și-a votat
iarăși în mod nefericit „aleșii”, și-a înălțat eșafodul și și-a înnodat
ștreangul. O umanitate defetistă și resemnată pentru că este făcută să se
creadă singura vinovată de situația actuală ce nu poate fi schimbată, întrucât
acesta este unicul „joc” admis și posibil. Culmea civilizației pământene,
strălucitoarea și măreața democrație – aceasta este lumea în care trăim în
prezent.Dar oare cu adevărat vor oamenii să fie ei cei care să-și aleagă
conducătorii? Și mai mult decât atât, din momentul apariției pluripartismului,
chiar am căpătat cu toții mentalitate de jucători de casino? Pentru că de fapt
„culorile” eșichierului politic de la stânga la dreapta și de la dreapta la
stânga, seamănă leit cu o masă de ruletă, unde de fiecare dată, fără excepție,
casa iese pe plus! În evanescența zorilor, cu privirea mahmură, jucătorii
gârboviți de datorii pleacă de la casino pe șapte cărări la domiciliile unde
stau cu chirie. Le-a mai rămas în suflet o scânteie de speranță că vor mai trăi
încă patru ani, să vină din nou să-și încerce șansele la următoarele alegeri.
Patru ani – timp din belșug pentru cartofori să-și urce sacii în căruțe, timp
suficient pentru crupieri de a măslui o altă ruletă potrivită pentru următoarea
cacialma – alegerile viitoare! Regulile rămân aceleași, ce rost are să schimbi
rețeta la Coca~Cola (a se citi democrație) atunci când este produsul numărul
unu vândut pe plan mondial? Dar este otrăvitor, este făcut din prafuri și din
chimicale! Da, dar fraierii îl cumpără și oficiul pentru protecția lor este în
buzunarul de la spate al „elitei conducătoare”! Sclavii dacă vor să zbiere, să
o facă democratic și organizat, acolo unde nu-i bagă nimeni în seamă și unde
nu-i aude nimeni.Democrația își arată fața hâdăDe exemplu, dacă plutocrația de
pe Wall Street a lăsat faliți zeci de milioane de naivi americani și nu numai,
aceștia nu mai au voie să protesteze pe Wall Street, ci doar în locuri
desemnate, special alese pentru a protesta, cum ar fi în fața unui gard de
tablă ruginită la câteva mile de Wall Street. Dacă vor vrea să protesteze
împotriva politicienilor de la White House, probabil vor primi ca zonă
desemnată pentru mitinguri un loc în deșertul Nevada, înconjurat cu sârmă
ghimpată. Dar nu este nevoie să privim peste mări și țări la democrațiile
altora, este suficient să vedem ce-i în curtea noastră, cu propria „democrație
originală”. Dacă vrei să protestezi împotriva guvernului, în fața sediului
guvernului României din Piața Victoriei, vei primi ca zonă de miting trotuarul
aflat la 200-250 de metri de clădirea guvernului. Nu au dreptul să vină decât
un număr maxim admis de n persoane. Aceștia se vor manifesta într-o îngrăditură
metalică și numai acolo, fiind păziți de jandarmi. Dacă vor veni prea mulți sau
vor vrea să se deplaseze așa cum este firesc la sediul guvernului, vor fi
arestați, băgați în dube și amendați pentru tulburarea ordinii și a liniștii
publice. Adică publicul tulbură liniștea publică. Curat democrație!Principiul
machiavelic divide et impera care a fost enunțat de către Iulius Cezar și-a
făcut cuib în societatea noastră. Însăși definiția cuvântului partid arată că
acesta este o parte. O parte care este obligatoriu și în permanență împotriva
unei alte părți. Pluripartismul este noua religie. Așa cum ceea ce se înalță,
converge – analogic și ceea ce coboară, diverge. Cu cât o națiune este mai
împărțită, mai fărâmițată în partide, reiese că, cu atât mai mult este mai
departe de principiul unicului. Nu ar fi oare posibil ca popoarele să renunțe
la această nebunie a schizei în partide? De ce nu ar fi oamenii uniți pentru
atingerea unui scop bun, oricare ar fi el – prosperitate, pace, fericire? Acum
ei sunt despărțiți în partide, cică pentru idealurile prosperității,
libertății, păcii, fericirii etc., idealuri care nu sunt atinse nicicând! Acest
pluripartism care se crede că este „cheia și lăcata” prezentului și viitorului
omenirii își exhibă impotența în certurile fără de sfârșit din senaturi și din
camerele deputaților, în scandaluri perpetue între opoziție și putere, iar
peste patru ani între noua putere (vechea opoziție) și noua opoziție (vechea
putere). Din ceartă și scandal cum ar putea să iasă vreodată ceva bun și
frumos, mai ales când acestea (zavistia și gâlceava) sunt continue la vârful
unei națiuni? Politicienii în angajamentul lor feroce față de „cuceririle și
valorile democrației” au avut grijă să stipuleze în constituție că adeziunea
pentru alte orânduiri sociale decât democrația sunt interzise. Păi, eu dacă mă
trezesc într-o zi că vreau să militez pentru monarhia absolutistă mă plasez
automat în afara legii. Să înțelegem că de fapt ne aflăm în tirania
„democrației“. Luate rând pe rând, toate organizările sociale își divulgă
treptat tirania… într-un final. Dacă vom considera ca fiind adevărată sintagma
NIHIL SINE DEO (Nimic fără DUMNEZEU), atunci orice orânduire care nu-i oferă
lui DUMNEZEU primul loc se dovedește a fi o tiranie, nu contează a cui, a unuia
singur, a celor puțini, a celor mulți sau chiar a tuturor. Putem să privim cu
atenție la tradițiile spirituale ale omenirii, putem să scrutăm cu exegeză
scrierile din Biblie despre orânduirea Dumnezeiască, pentru a învăța și a ne
documenta despre cum este și ar trebui să fie o orânduire care-și dorește
propășirea spirituală și materială a membrilor săi. O societate care să-l aibă
în centru pe DUMNEZEU, o societate în care cei care manifestă virtuțile divine
sunt conducători, o astfel de societate merită toate eforturile noastre. Acest
gen de orânduiri au mai fost pe acest Pământ și vor mai fi și în noua eră ce
sosește. Fără doar și poate, numai acesta poate fi viitorul, dar probabil că
sunt și unii deficienți care cred că IISUS ar putea participa la alegeri ca și
candidat. Tirania democrației va muri, dacă nu a și murit deja. Să ne pregătim
inimile pentru ceva infinit mai bun, pentru ceva drept și just. Să ne pregătim
mințile și sufletele pentru ca DUMNEZEU TATĂL să fie și să rămână conducătorul
nostru, chiar din lumea aceasta.
·
William E Vaughan: ”Cetatenii Americii
vor trece oceanul pentru a lupta pentru democratie dar ei nu ar trece strada sa
voteze intr-o alegere nationala
·
William Penn: "Lasă-i pe oameni să
creadă că ei guvernează, și îi vei guverna."
·
Winston Churchill: "Când cineva bate
la ușa mea, dimineața la ora șase, și văd că e lăptarul meu, atunci știu că
trăiesc într-o democrație.***Cel mai bun argument impotriva democratiei este o
conversatie de cinci minute cu alegatorul obisnuit***Democratia este un sistem
politic prost, insa cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat pana
acum***Democraţia este necesitatea de a te înclina uneori în faţa punctelor de
vedere ale altora.***Democrația funcționează cel mai bine când hotărârea
trebuie s-o ia doi și unul e bolnav.******In razboi poti fi ucis o singura
data, in politica de multe ori. ***Nimic nu e mai dezgustător pentru democraţie
decât să inchizi un om sau să îl ţii închis doar pentru că nu e popular. Acesta
este cu adevărat testul civilizaţiei.***S-a spus că democrația este cea mai
proastă formă de guvernare cu excepția altor forme puse la încercare de-a
lungul timpului." *** ”
·
Woodrow Wilson: "Democrația nu este
atât o formă de guvernământ, cât un set de principii."***"Lumea
trebuie să fie făcută singură pentru democrație." *** ”Cred in democratie
pentru ca elibereaza energiile fiecarui om
·
Yogaesoteric: Adevărata origine a
democraţiei. Sclavii mergeau unul după altul şi fiecare căra câte o piatră
şlefuită. Patru rânduri de peste un kilometru în lungime, de la cariera de
piatră până la locul unde a început construcţia oraşului-cetate nou, erau
vegheate de către străjeri. Fiecare străjer controla câte zece sclavi.La o
parte de sclavi, pe o piramidă de 13 metri în înălţime construită manual din
pietre şlefuite, stătea Cratius – unul dintre preoţii supremi, care a urmărit
tăcut pe parcursul a patru luni ce se petrecea. Nimeni nu îndrăznea să-l
distragă, nici măcar cu privirea, să-l întrerupă din meditaţii. Sclavii şi
străjerii percepeau piramida cu tron în vârf ca o parte a Landschaft-ului. Iar
omul care ba şedea pe tron, ba se plimba pe terasa din vârful piramidei era
pentru ei ca o fantomă.Cratius şi-a fixat ca scop să reformeze statul, să
întărească domnia preoţilor pentru mii de ani înainte supunând toţi oamenii
lumii, să-i transforme pe toţi, inclusiv pe domnitorii popoarelor, în sclavii
săi.Odată, Cratius a coborât, lăsând pe tron un geamăn de-al său. Preotul şi-a
schimbat hainele, şi-a pus perucă. A poruncit căpitanului străjerilor să-l
încătuşeze, ca pe sclavi, şi s-a pus în rând cu un rob tânăr şi voinic pe nume
Nardus. Privind feţele sclavilor, Cratius a observat că la acest tânăr privirea
este curioasă şi înviorată şi nu rătăcită sau înjosită ca la majoritatea.
Chipul lui Nardus era mai întâi concentrat şi gânditor, apoi emoţionat. „El
pune ceva la cale”, a înţeles preotul, însă a vrut să se încredinţeze în
presupunerea sa. Două zile Cratius l-a urmărit pe Nardus cărând pietre, a şezut
lângă el în timpul mesei şi a dormit alături. A treia seară, când s-a ordonat
„La culcare!”, Cratius s-a întors către tânăr şi, cu amărăciune şi disperare, a
întrebat în şoaptă pe nimeni anume:„– Oare aşa vom trăi tot restul vieţii?”
Preotul a observat: sclavul tânăr a tresărit şi s-a întors imediat cu faţa
către bătrân. Ochii îi străluceau. Îi străluceau chiar şi în lumina slabă din
baracă. Asta nu va dura mult! Eu încropesc un plan, şi tu, bătrâne, poţi
participa la el, a şoptit tânărul sclavCe fel de plan?, a întrebat preotul
indiferent şi oftând.Şi tu, bătrâne, şi eu, şi noi toţi curând vom fi oameni
liberi, şi nu sclavi. Gândeşte-te, bătrâne: la fiecare zece sclavi există câte
un străjer, la fiecare 15 femei care gătesc hrană şi cos haine, de asemenea
există câte un străjer.Dacă vom ataca straja toţi odată, vom învinge uşor.
Chiar dacă străjerii sunt înarmaţi, iar noi înlănţuiţi. Noi vom fi zece la unu
şi vom folosi lanţurile ca arme stopând loviturile de sabie. Noi vom dezarma
toată straja, îi vom lega şi le vom lua armele./ Ei, tinere, a oftat preotul
din nou şi a spus cumva indiferent, planul tău nu este bine chibzuit: vom putea
dezarma straja care ne urmăreşte, însă împăratul va trimite imediat alţi
ostaşi, poate chiar o armată întreagă şi va ucide sclavii răsculaţi./ M-am
gândit şi la asta, bătrâne. Trebuie ales momentul când armata nu va fi. Şi
acest moment se apropie. Vedem cu toţii că armata se pregăteşte de campanie. Se
pregătesc provizii pentru trei luni înainte. Înseamnă că peste trei luni oastea
va ajunge la destinaţie şi va intra în luptă. După război va fi slăbită, însă
va cuceri mulţi sclavi. Pentru ei deja se construiesc barăci. Noi vom începe
răscoala exact atunci când armata împăratului va intra în luptă. Solilor le va
trebui cel puţin o lună pentru a înştiinţa armata şi pe împărat despre
răscoală. Oastea slăbită va reveni în cel puţin trei luni. Timp de patru luni
noi vom reuşi să ne pregătim pentru întâlnire. Noi vom fi nu mai puţini la
număr, dar sclavii cuceriţi vor vrea să ni se alăture când vor vedea ce se
petrece. Eu m-am gândit bine, bătrâne./ Da, tinere, planul tău, gândurile tale
vor avea succes, a spus preotul şi a adăugat deja înviorat: dar ce vor face
sclavii când vor obţine libertatea şi ce se va întâmpla cu conducătorii şi
soldaţii?/ La asta m-am gândit mai puţin. Acum am doar un gând: cei care au
fost sclavi nu vor mai fi sclavi, iar cei care n-au fost sclavi vor fi sclavi,
a spus Nardus, gândind cu glas tare./ Iar preoţii? Spune-mi tinere, preoţii vor
fi sclavi sau oameni liberi când vei câştiga?/ Preoţii? Nu m-am gândit nici la
asta. Până una-alta preoţii trebuie să rămână cum sunt. De ei ascultă şi
sclavii, şi împăraţii. Cu toate că este greu să-i înţelegi câteodată, dar cred
că sunt inofensivi. Lasă-i să vorbească despre Dumnezei, iar noi ştim singuri
cum să ne trăim viaţa mai bine./ Mai bine, e bine, a spus preotul şi s-a
prefăcut că-i este somn.// Însă Cratius nu a dormit în acea noapte. El medita:
,,Desigur, cel mai simplu ar fi să-l anunţ pe împărat despre complot şi-l vor
închide pe tânărul sclav, el sigur este cea mai mare inspiraţie pentru
ceilalţi. Însă asta nu va rezolva problema. Sclavii tot vor dori eliberare din
sclavie. Vor apărea alţi lideri, se vor gândi noi planuri. De aceea, cel mai
mare pericol pentru stat întotdeauna va fi în interiorul lui.”Cratius avea ca
scop suprimarea întregii lumi. El înţelegea că scopul său nu poate fi atins
doar prin aplicarea violenţei fizice. Este necesară influenţarea psihologică a
fiecărui om, a tuturor popoarelor. Trebuie transformată gândirea omului:
trebuie să le induci ideea că sclavia este binele suprem. Este necesară
demararea unui program autoreglator care va dezorienta popoare întregi în
spatiu, timp şi concepte. Însă, cel mai important: acesta trebuie să fie
adecvat realităţii.Gândurile lui Cratius zburau tot mai repede. El a încetat
să-şi mai simtă corpul, cătuşele grele de pe picioare şi mâni. Şi, ca un
fulger, s-a născut programul. Încă puţin detaliat şi explicit, însă uimitor
prin amploarea sa.Cratius s-a simţit stăpânul absolut al lumii întregi. Preotul
sta pe aşternut încătuşat şi se admira: „Mâine dimineaţă, când toţi vor pleca
la lucru, eu îi voi spune căpitanului străjerilor să mă elibereze din rândul
sclavilor, să-mi scoată cătuşele. Eu voi detalia programul meu, voi spune
câteva cuvinte şi lumea va începe să se schimbe. Incredibil! Doar câteva
cuvinte şi lumea mi se va supune mie, ideii mele. Dumnezeu, într-adevăr, i-a
dat omului o putere nemaivăzută în Univers – puterea gândirii. Ea produce
cuvinte şi schimbă cursul istoriei. Momentul este cât se poate de favorabil.
Sclavii au elaborat un plan de răscoală. Acest plan este într-adevăr raţional
şi poate duce la victoria lor şi la un prim rezultat pozitiv pentru ei. Însă,
eu, doar cu câteva fraze, îi voi transforma în sclavi nu numai pe copiii şi
nepoţii lor, dar şi împăraţilor şi ostaşilor le voi impune să fie sclavi pentru
mii de ani înainte.”Dimineaţă, la semnul lui Cratius, căpitanul l-a descătuşat
şi deja în ziua următoare el i-a chemat pe ceilalţi cinci preoţi şi pe împărat
pe terasa piramidei sale. Cratius a început discursul în faţa celor prezenţi: /
Ceea ce veţi auzi acum să nu fie scris sau povestit! În jurul nostru nu sunt
pereţi, astfel încât nimeni în afară de voi nu va auzi vorbele mele. Eu am
elaborat un plan prin care vom supune întreaga omenire a Pământului. Asta este
imposibil de făcut chiar cu armate numeroase şi războaie epuizante. Eu, însă,
voi face asta doar cu ajutorul câtorva fraze. Vor trece doar două zile de la
rostirea lor şi veţi observa cât de radical va începe să se schimbe lumea.
Priviţi: jos sunt rânduri enorme de sclavi care cară câte o piatră. Ei sune
vegheaţi de o mulţime de soldaţi. Cu cât sunt mai mulţi sclavi, cu atât este
mai bine pentru stat. Noi întotdeauna am crezut în asta. Însă cu cât sunt mai
mulţi sclavi, cu atât trebuie să ne păzim mai bine de răscoala lor. Noi
îmbunătăţim paza, noi suntem nevoiţi să-i hrănim bine. De altfel, ei nu vor fi
capabili să facă muncă fizică grea, ei oricum lenevesc şi se revoltă. Priviti
cât de încet se mişcă! Iar paznicii leneşi nu-i bat cu biciul şi nu-i mână,
nici chiar pe cei tineri şi voinici…//Însă ei se vor mişca cu mult mai repede.
Şi nu vor mai avea nevoie de paznici. Şi paznicii se vor transforma în
sclavi.Asta se poate realiza astfel: trebuie ca astăzi, înainte de apusul
soarelui, solii împăratului să dea citire ordinului Măriei Sale:„Odată cu
răsăritul soarelui toţi sclavii vor primi libertate! Pentru fiecare piatră
adusă în oraş, fiecare om liber va primi câte o monedă. Fiecare monedă va putea
fi schimbată pe hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, palat în oraş sau chiar pe
întreg oraşul. De azi înainte voi sunteţi oameni liberi.”Când preoţii au
înţeles vorbele lui Cratius, unul dintre ei, cel mai în vârstă, a spus:/ Tu
eşti un demon, Cratius! Demonismul creat de tine va suprima multe popoare ale
lumii./ Fie ca eu să fiu demon, iar creaţia mea să fie numită Democraţie!//La
apus, sclavilor li s-a citit ordinul. Ei au rămas uimiţi. Mulţi nu au dormit în
acea noapte contemplând la viaţa lor nouă şi fericită.În dimineaţa zilei
următoare preoţii şi împăratul au urcat din nou pe piramidă. Imaginea pe care o
aveau în faţa lor era într-adevăr uimitoare. Mii de oameni, foşti sclavi, cărau
în goană aceleaşi pietre. Plini de sudoare, unii cărau câte două pietre. Alţii,
care aveau câte una, alergau grăbiţi ridicând nori de colb. Unii paznici târau
pietre şi ei. Oameni care se credeau liberi, pentru că le fuseseră scoase
cătuşele, doreau să primească cât mai multe monede, pentru a-şi construi viaţa
cea fericită.Cratius a petrecut încă câteva luni pe terasa sa, urmărind cu
satisfacţie ce se petrecea în jur. Schimbările erau colosale. Unii sclavi s-au
adunat în grupuri mici, au construit cărucioare, şi, umplându-le până-n vârf cu
pietre, le împingeau plini de sudoare şi noroi.„Ei vor inventa mult mai multe
mecanisme minunate”, s-a gândit Cratius cu satisfacţie. „Iată că au apărut şi
slujitori interni: furnizori de alimente şi apă.”Unii sclavi se hrăneau din
mers, nedorind să piardă timp, pentru a se duce în barăci la mese, şi-şi
împărţeau monedele obţinute cu cei care le aduceau hrana.,,Ia te uită, la ei au
apărut şi tămăduitori, care le dau ajutor răniţilor din mers, şi tot pentru
monedele câştigate. Şi-au ales şi reglatori de trafic. Curând îşi vor alege
şefi şi judecători. Lasă-i să aleagă, ei doar se cred liberi! Însă important
este acelaşi lucru: ei cară pietre în continuare.Şi aşa fug ei, de-a lungul
mileniilor, prin noroi, plini de sudoare, cărând pietre grele. Şi în prezent
urmaşii acelor sclavi continuă fuga ce este în mod evident lipsită de sens…” *** ”Libertatea
sau binele comun? Interpretări ale noţiunii de „democraţie”Cu câteva decenii în
urmă, pe vremea „războiului rece”, când lumea era împărţită în două lagăre: cel
al libertăţii şi cel al totalitarismului comunist, nu exista posibilitate de
confuzie. Societatea veritabil democratică nu era aceea care folosea termenul
într-un mod lipsit de orice conţinut, gen „republică democratică”, „centralism
democratic” sau, etimologic, „puterea poporului”. Aceasta fiind înţeleasă
teoretic drept „dictatură a proletariatului”, dar practic drept dictatură a
partidului comunist, cu structuri de putere de tip piramidal, în vârf tronând
un şef de partid şi de stat care-şi exercita puterea pe viaţă. Regimurile
comuniste au uzurpat aşadar termenul de „democraţie” şi i-au conferit un sens
departe de cel autentic. Pe scurt, curentul de gândire dominant în acel moment
şi în acel loc era cel care definea şi interpreta termenii conform propriei
ideologii.În contrast cu aceasta, în acei ani lumea occidentală se ghida după sensul
am putea spune „clasic” al noţiunii de „democraţie”. El este consfinţit în
toate constituţiile ţărilor civilizate, care au servit drept model şi pentru
constituţiile adoptate după 1990 de către ţările foste comuniste. Aici
democraţia este înţeleasă drept un set de reguli pentru practicarea
pluralismului politic şi de opinii în interiorul statului. Existența unor
interese și convingeri contradictorii este asumată și acceptată. Democrația
oferă cadrul esenţial în care orice dispută de idei sau concepţii să poată fi
rezolvată pașnic prin dezbateri civilizate și alegeri corecte. Pierzătorii
trebuie să se supună majorității, dar rămân acceptați și protejați ca parte a
întregului. Majoritatea și minoritatea rămân în continuare un „noi”, fac parte
în continuare din aceeaşi comunitate, iar libertatea de conştiinţă şi de
exprimare sunt asigurate şi garantate fără restricţii.Această interpretare a
democrației, a cărei esenţă este principiul libertăţii, îşi are rădăcinile în
orașele-state ale Greciei antice, iar în timpurile moderne a fost introdusă
pentru prima dată în Anglia și Statele Unite ale Americii. Este vorba deci de
concepţia anglo-saxonă, care predomina în „lumea liberă” dinainte de 1989.În
schimb, ideologia de stânga, cu toate nuanţele sale, de la marxismul clasic la
neomarxismul sau eco-bolşevismul actual, se dovedeşte a fi una funciarmente
incompatibilă şi ostilă oricărei libertăţi de gândire şi de manifestare. Până
în 1989 faptul era evident. Şi totuşi, subversiunea de stânga din societăţile
occidentale a câştigat tot mai mult teren odată cu anul 1968, când paradigma
leftistă a început să-şi impună dominaţia în mediile intelectuale, ajungând în
zilele noastre la formele extreme gen „wokeness” şi „cancel culture”, sau la
isteriile în numele pretinsei „apocalipse climatice”.Originile acestui curent
este necesar să fie căutate în perioada iluministă, care a premers Revoluţia
Franceză, mai precis în scrierea „Despre contractul social” (1762) a lui
Jean-Jacques Rousseau: „Numai voinţa generală poate conduce puterile statului
conform scopului său, care este binele comun (…) societatea nu se cuvine să fie
condusă decât numai din punctul de vedere al interesului comun (…)
suveranitatea nu e decât manifestarea voinţei generale.”Termenii cheie precum
„voinţa generală”, care nu se suprapune cu suma voinţelor personale sau cu
voinţa majoritară, ea fiind singura despre are se pretinde că tinde către
„binele comun”, sau „interesul comun”, suferă de o imprecizie fundamentală:
într-o primă fază sensul lor este cât se poate de vag şi de nedefinit. Circumscrierea
lor este vulnerabilă la derapaje ideologice din cele mai pernicioase. În fond,
toate dictaturile au afirmat că guvernarea lor are loc în numele acestor
principii care au fost enunţate de Rousseau, privite însă de fiecare dată prin
grila propriei concepţii. Până şi termenul de „democraţie” a ajuns să fie
astfel viciat din această perspectivă, fiind instrumentalizat de către cei care
au pus monopol pe interpretarea lui tocmai în această cheie, că ar reprezenta
„voinţa generală” sau „binele comun”, definite conform curentului ideologic
dominant al epocii.Într-o exprimare concisă, dar foarte aproape de realitatea
pe care o trăim, a fi sau nu „democrat” nu mai ţine de respectul pentru
regulile jocului politic şi social şi pentru ideile altora, ci depinde de
„certificatul” emis în această privinţă de instanţele care s-au autoerijat în
această postură.Aceşti actori politici, asimilaţi stângii actuale, identifică
prin urmare noţiunea abstractă a „voinţei generale” cu propriile idei. Ei nu
mai înțeleg democrația în primul rând ca o competiție de interese și convingeri
pe baza unor reguli acceptate reciproc, ci drept realizarea acestei voințe
comune, care corespunde celei mai înalte raționalități a statului. Potrivit lui
Rousseau, factorul decisiv pentru aceasta este promovarea virtuții cetățenilor,
care trebuie să-și subordoneze interesele personale voinței generale.Prin
urmare, democrația nu este pentru oameni așa cum sunt ei, cu credinţele şi
valorile lor, ci pentru oamenii modelaţi așa cum doresc cei auto-declarați
„democrați”. Ceea ce se practică de fapt, fie pe faţă, fie mai camuflat, nu
este altceva decât un proces de „reeducare”, de schimbare la nivelul
conştiinţelor, cu alte cuvinte, o veritabilă spălare pe creier printr-o
propagandă continuă. Devine prin urmare evident faptul că părerile contrare nu
mai sunt acceptate în numele unui pluralism legitim de opinii, ci sunt
marginalizate, stigmatizate şi combătute tocmai în numele unui pretins „bine
comun”, definit conform intereselor ideologilor stângii.În ultima vreme,
indiciile că ne îndreptăm către un totalitarism de această natură se
intensifică într-un mod îngrijorător. Uniunea Europeană s-a îndepărtat tot mai
mult de proiectul iniţial postbelic, bazat pe principii creştin-democrate,
căpătând trăsături din ce în ce mai centralizate, de esenţă socialistă.
Libertatea e sacrificată tot mai mult pe altarul unui pretins „interes
general”, care e cel precizat de conducătorii politici. Aceştia îl dictează
atât în cazul justificării restricţiilor liberticide în contextul pandemiei de
covid-19 (cu referire aici în special la discreditarea şi chiar demonizarea
opiniilor divergente faţă de cea a autorităţilor sau în contextul dogmei
încălzirii globale antropogene, care nu suferă nici ea nicio critică, fiind sursa
unor măsuri politice şi economice care în viitorul apropiat vor fi resimţite
din ce în ce mai drastic.Democrația în accepţiunea ei clasică drept un set de
reguli care permit concurența dintre diferite interese și convingeri este prin
urmare reinterpretată deformat, în sensul de acord cu această voinţă generală
abstractă. Cine este „pe linie” (a corectitudinii politice) poate primi
certificatul de „bun democrat” de la instanţele autoabilitate în acest sens
(presă, ONG-uri, fundaţii, partide etc.), iar cine nu, chiar dacă respectă
regulile jocului, primeşte ştampila de „antidemocrat”, mergând până la cea de
„extremist de dreapta”. Fundaţiile care militează pentru o „societate deschisă”
(finanţate de George Soros) nu mai au practic nimic de-a face cu accepţiunea
originară a termenului definit de Karl Popper, care nu mai e decât o etichetă
fără conţinut, ele identificând în mod totalitar propria ideologie stângistă ca
fiind singura care poate realiza „binele comun”, aşa cum îl înţeleg ele.Într-un
text din 1998, „Rousseau and the Origins of Liberalism” inclus şi în antologia
„The Roger Scruton Reader” (Continuum, 2009), filosoful englez Roger Scruton îl
demontează pe Rousseau, pornind şi el de la observaţia că ideile gânditorului
francez se află la baza tuturor curentelor „progresiste” din istorie. Scruton
foloseşte termenul de „curente liberale”, dar îl diferenţiază imediat de
liberalismul clasic, acest tip de liberalism fiind practic o ideologie a
relativismului, a reformelor perpetue, a aruncării peste bord a moştenirii
istorice, culturale şi religioase în numele ideilor moderne. Prin urmare,
eticheta de „progresism”, care s-a încetăţenit între timp, e cât se poate de
potrivită.O contradicţie importantă pe care Scruton o găseşte la Rousseau
priveşte noţiunea sa fundamentală de „contract social”. Pentru Rousseau, o
societate poate fi liberă numai dacă este liber consimțită, iar îndatoririle
pot fi obligatorii numai dacă sunt autoimpuse. Prin urmare, societatea este
necesar să se întemeieze pe un contract social: fiecare persoană promite
subordonarea în schimbul unei promisiuni asemănătoare a tuturor celorlalţi.
Dar, sesizează Scruton, capacitatea de a promite, de a se angaja, de a acționa
autonom – toate acestea presupun existenţa prealabilă a limbajului, care la rândul
său necesită mediul social. Agentul autonom nu există într-o stare naturală: el
este un artefact social. Aşa cum Rousseau însuși arată în mod clar, libertatea
noastră naturală este distrusă de contractul social, care pune în locul
acestuia „libertatea civilă”. Din libertatea civilă izvorăște libertatea
morală, dar numai odată cu apariţia libertății morale ne putem lega printr-un
contract. Prin urmare, cum se poate întemeia societatea pe un contract, când
niciun contract nu poate exista până când societatea nu a fost fondată? În faţa
unei asemenea logici circulare, Rousseau nu poate aduce decât voința de a
crede.Trebuie să trăim ca și cum ar fi legați de un contract, în timp ce știm
că aceasta este imposibil.După cum explică Scruton în alte scrieri ale sale, la
baza unei societăţi solide se află alte valori decât un simplu contract social
asumat în mod raţional. Este vorba de tradiţii culturale sau religioase, de
sentimentul unei identităţi naţionale şi al unui destin istoric comun, care
premerg momentul acelui contract social. Termenul cu care el le denumeşte este
cel de „loialităţi prepolitice”. Fără o asemenea temelie, care are şi
dimensiuni de ordin metafizic, o societate exclusiv „civilă”, bazată pe o
simplă adeziune raţională, nu poate avea durabilitate. Dacă e să putem
identifica undeva un sens genuin al acelei „voinţe generale” (alta decât voinţa
majorităţii sau suma voinţelor personale), atunci îl putem găsi într-un mod
firesc pe tărâmul acesta. Este vorba de voinţa de a perpetua propria identitate
şi valorile de ordin naţional, spiritual şi moral care se află la baza ei,
valori afirmate şi verificate în secole de istorie.Se poate aşadar concluziona
cu siguranţă că accepţiunea actuală a termenului de „democraţie” diferă din ce
în ce mai mult de cea clasică a sa, aşa cum a fost ea înţeleasă până în urmă cu
câteva decenii. Iar urmărind tendinţele actuale, măsurile politice şi sociale
luate sub pretextul unei pandemii sau al încălzirii globale ne indică faptul că
această erodare a democraţiei va continua în perioada următoare din ce în ce
mai mult, în numele unor principii externe, invocate ca având o autoritate
superioară, pe altarul căreia trebuiesc sacrificate libertăţile de care am
beneficiat până acum.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu