DEMOCRATIA - Pagina de biblioteca

 

·         Abraham Lincoln: "Alegerile sunt ale poporului. Este decizia lor. Daca decid sa intoarca spatele focului si sa-si arda fundul, atunci pur si simplu vor trebui sa stea pe vezicule. *** ”Așa cum tu nu ți-ai dori să fii sclav, la fel eu nu mi-aș dori să fiu stăpân de sclavi. Asta exprimă ideea mea despre democrație."*** ”Democrația este guvernarea oamenilor de către oameni pentru oameni."*** ”Niciun om nu este suficient de bun pentru a guverna un alt om fara acordul celuilalt.

·         Adi Buzău: "In democratia antica, originala, la greci, fiecare orator isi prezenta opinia si propunerea practica. Nu facea circ sau sarcasme fata de alti oratori, cum s-a ajuns la romani ulterior. La noi e azi un circ zis democratic, ca toti se dau salvatori cu promisiuni si minciuni, facand haz si circ, si aruncand noroi asupra adversarilor, in loc sa propuna solutii practice. De ce mai zicem ca avem democratie, cand avem doar circocratie?! Acel sistem in care fiecare orator vrea o functie mare pentru el insusi, mai presus de orice, dar nu prosperitate pentru comunitate, si minte si face circ cat poate, sub masca "democratiei".

·         Adlai E. Stevenson Jr.: ”Autocritica este arma secreta a democratiei, candoarea si confesiunea sunt bune pentru sufletul societatii. ***Definitia unei societati libere este o societate in care cineva este in siguranta, chiar daca este nepopular.

·         Adrian Paunescu: ” Şi, uite, astăzi nu mai este mâine,/ Ne-ntoarcem spre trecut c-un trist ocol,/Nu mai avem nici apă si nici pâine,Democratie pe stomacul gol. *** ”In bratul drept, Statuia Libertatii abia mai tine ridicata torta, cand pleaca la gunoi democratia si e la moda dragostea cu forta.”

·         Adriana Galatâr: ”Minciuna și manipularea au luat locul democrației. De ani buni, realitatea a fost distorsionată atât de tare, încât oamenii au adormit în rațiune. Degeaba vedem câțiva adevarul, dacă masele de oameni nu mai disting realitatea de minciună. ***In sfarsit realizez si eu ce putere are o functie.Practic, daca tu si prietenii tai puneti mana pe toate functiile posibile intr-un sistem, tu si prietenii tai decideti ce inseamna democratia. Nu mai conteaza legea si ordine clara a democratiei.Poate din cauza aceasta nu prea stiu politicienii ce inseamna democratia reala, au luptat o viata sa isi faca sistemul lor, nu sa respecte ca toata lumea un sistem democratic clar.Acum inteleg de ce e goana asta dupa functii, nu dupa munca in folosul popular. Daca domini toate functiile, nimeni din exterior nu vede ca de fapt nu faci nimic, doar prietenii tai, care nici ei nu fac de fapt nimic. Smart baieti, very smart.*** "Observ tot mai mulți oameni care înțeleg faptul că momentan, democratia a eșuat în România.1. Apreciez sincer iscusința celor care au adus sistemul în acest punct.Nu apreciez faptul că iscusința lor.. nu are un fundamnent benefic social, sau un scop înălțător pentru țara și societatea în care trăim toți.Iscusința de geniu malefic este net mai facilă prin comparație cu munca dublă pe care o depune un om genial, dar orientat benefic spre toate aspectele unei probleme.Practic esti doar un looser, dacă fiind un geniu, alegi cu buna știință să fi om rau, față de unii, sau de alții. 𝗜𝗻𝗱𝗶𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻𝘁 𝗱𝗲 𝗷𝘂𝘀𝘁𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲. 2. Minciuna și manipularea au luat locul democrației.De ani buni, realitatea a fost distorsionată atât de tare, încât oamenii au adormit în rațiune. Degeaba vedem câțiva adevarul, dacă masele de oameni nu mai disting realitatea de minciună.3. Criza financiara care ne-a palit de 1 an (ieri am mai avut un șoc la magazin.), razboiul care nu se termina.. și tot ce ne așteaptă neplacut în viitor, lăsat pe capabilitățile și invartelile oamenilor care ne conduc azi... e apocalipsa socială și financiară în Romania. (fără exagerare) 4. La vot, în forma în care e gândit azi sistemul de vot, mai bine stam acasă .... Și lasam politicienii să se voteze între ei direct. E cam tot una

·         Alan Corenk: ”Democratia consista in posibilitatea de a-ti alege dictatorii, dupa ce acestia ti-au spus tot ceea ce crezi ca vrei sa auzi. 

·         Albert Camus: "Democrația nu este legea majorității, ci protecția minorității."

·         Aldous Huxley: ”Dictatura perfecta va avea un aspect de democratie. O inchisoare fara ziduri in care prizonierii nu vor visa sa evadeze. Un sistem de sclavie in care, datorita consumului si distractiei, sclavii isi vor iubi sclavia.

·         Alexander Meiklejohn: "Democrația este arta de a gândi independent împreună."

·         Alexander Woollcott: "M-am săturat să aud că democrația nu funcționează. Desigur că nu funcționează. Noi ar trebui să lucrăm pentru a o face să funcționeze."

·         Alexis de Tocqueville: Democratia si socialismul nu au nimic in comun decat un cuvant: egalitate; dar si aici ce diferenta: democratia vrea egalitate in libertate, iar socialismul vrea egalitate in supunere si servitute.

·         Anonim: "Pentru democrație merită sa mori, pentru că este cea mai profund onorabilă formă de guvernare concepută vreodată de om." *** ”Democraţia are grijă să nu fim guvernaţi mai bine decât merităm.*** ”Anarhismul este democratie luata in serios. *** ”Conform DEX : Democratia - Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. Totalitarism - Concepție politică totalitară. 2) Regim politic bazat pe o asemenea concepție, puterea decide pentru popor.Distingem in ultima perioada doua tipuri de democratie, cea autentica, aproape uitata si "democratia moderna" care e doar o masca fara continut. Din pacate DEMOCRATIA ARISTOTELICA (democratia autentica), a fost inlocuita de "Democratia Americana", care e mai mult la nivel declarativ, in esenta ei fiind foarte diferita de democratia autentica si in multe aspecte chiar contrara.Ce dusman e mai periculos, cel declarat fata de care sti sa-ti ascunzi miscarile sau cel perfid, care te trage de limba pentru a sti unde sa loveasca ? Intr-un regim totalitar sti ca daca spui ceva care nu convine sistemului esti mort, asa ca devii prudent, o spui cu prudenta in cadrul unor intruniri secrete. Intr-un regim democratic, iluzia dreptului la libera exprimare te face sa spui pubic ce gandesti, la telefon, pe mail, etc. Daca doresti sa afli ce si cine gandeste, ofera-i libertatea de exprimare. In asa zisele state democratice, libertatea de exprimare ajuta elita conducatoare sa stie cine sunt cei care au idei antisistem, in regimurile comuniste cei care planuiau contra sistemului, vorbeau in secret aceste idei, deci elita conducatoare trebuia sa faca mari eforturi pentru a dibuii pe cei cu idei periculoase. Deci democratia e sistemul care face ca toti cei care trebuiesc eliminati sa se demaste singuri, sub iluzia asa zisei libertati de exprimare. Sunt convins ca in cazul unei situatii periculoase pentru sistem, toti cei care sunt indexati pe listele cu persoane periculoase, sunt primii anihilati de aparatul represiv. Cred ca este singurul motiv pentru care e permisa si chiar incurajata libertatea de exprimare. Daca persoana periculoasa pentru sistem ajunge sa controleze (influienteze) o mare masa de oameni, atunci sistemul, prin toate mijloacele de care dispune, incepe cu ridiculizarea spuselor acestuia, inscenarea diverselor situatii compromitatoare, ingradirea treptata a accesului acestuia la posturile TV si in toata mass media, etc. Daca aceste tehnici esuiaza, persoana incomoda e mituita (banii diverse mari avantaje ), iar daca nici acesta manevra nu reuseste, e eliminata (omorata), prin inscenarea unui accident, a unei sinucideri sau printr-un atantat. Grav este faptul ca pentru eliminarea acestora, de multe ori sunt si victime colaterale (vezi cazul "accidentului" aviatic de la Balotesti) si altele. Asta e de fapt un sistem democratic ce garanteaza libertatile fundamentale ale cetatenilor lor. Democratie, e de fapt cuvantul care mascheaza (ascunde) adevarata fata a sistemului. E doar o parere personala, dar daca analizati si declaratiile lui Edward Snowden, itelegeti ca sistemul democratic e de fapt alta fata a leopardului.P.S. : Cei care loviti sistemul , chiar si prin postarile de pe FB, sa stiti ca intr-o zi bate politia la usa voastra (noastra). Singura sansa e ... sa fim foarte multi. *** ”Democrația este o instituție, care îngăduie oamenilor să decidă cine e vinovat de toate. *** ”Democrația este o minciuna. Capitalismul este un cancer social. Sclavia este in floare.”

·         Anton Cehov: ”În societățile eșuate, există o mie de proști pentru fiecare minte de succes și o mie de cuvinte stângace pentru fiecare cuvânt conștient. Majoritatea sunt mereu proști și domină constant raționalul. Dacă vedeți subiecte banale în fruntea discuțiilor într-o societate și oamenii banali intră în centrul atenției, atunci vorbiți despre o societate foarte eșuată. De exemplu, milioane de oameni dansează și repetă cântece și cuvinte fără sens, iar persoana care a scris melodia devine celebră, cunoscută și iubită. Chiar și oamenii au propria lor opinie în materie de societate și viață. Cât despre scriitori și autori, nimeni nu-i cunoaște și nimeni nu le dă valoare sau greutate. Majoritatea oamenilor le plac meschinăriile și amorțeala. Cineva care ne droghează ca să ne pierdem mințile, iar cineva care ne face să râdem cu prostii, este mai bun decât cineva care ne trezește la realitate și ne rănește spunând adevărul. Prin urmare democrația nu este potrivită societăților ignorante, deoarece majoritatea ignorantă le va decide soarta.

·         Antonio Gala: ”Dictatura se prezintă blindată pentru a învinge. Democraţia se expune goală pentru a convinge.

·         Archibald MacLeish: "Democrația nu este niciodată finalizată. Democrația este întotdeauna ceva la care națiunea trebuie să lucreze. Ceea ce e necesar acum este un lucru și numai unul: ca democrația să devină iarăși democrație în acțiune, și nu o democrație îndeplinită, încununată cu fapte trecute și aur coclit."

·         Aristotel: "Democrația există cu adevărat când cei sărmani, și nu cei avuți, sunt conducătorii." *** ”Baza unui stat democratic este libertatea. *** ”Intr-o democratie, saracii vor avea mai multa putere decat bogatii, pentru ca sunt mai multi, iar vointa majoritatii este suprema.

·         Art Spander: ”Cea mai mare realizare a democrației este că dă oricui votant sansa de a face o prostie.

·         Barack Obama: ”Numai alegerile singure nu fac democraţie.

·         Benjamin Franklin: "Democrația reprezintă doi lupi și un miel care votează ce aibă pe masa de prânz. Libertatea este un miel puternic ce contestă votul."

·         Benjamin Lichtenberg: "Democrația: starea de lucruri prin care consimți să ți se bage mâna în buzunar, și îl alegi pe cel mai bun om ca să facă asta."

·         Bertrand Russell: ”Democratia a fost inventata ca un mijloc de a impaca libertatea cu carmuirea.*** ”Democraţie: proştii au dreptul să voteze. Dictatură: proştii au dreptul să guverneze.

·         Blaise Pascal: ”Democratie si, astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just.

·         Bob Dylan: "Democrația nu guvernează lumea, ar fi bine să-ți bagi asta în cap; această lume este condusă de violență, dar cred că ar fi mai bine să lăsăm lucrul ăsta nespus."

·         Bogdan Diaconu: ”Nu cred că asta am vrut în 1990. Nu cred că România va mai rezista confruntată cu acest bordel intitulat, în mod fals, democrație. Din această cauză a și început să pârâie pe la încheieturi. Democrația e totuși despre popor. Unde este poporul român în toate aceste aranjamente și jocuri de culise? Și unde se mai face auzită vocea lui? Din păcate, nu suntem în piesa ”Mult zgomot pentru nimic”, ci într-o alta mult mai periculoasă: ”Mult zgomot ca să nu facem nimic”. *** ”Democrația românească a devenit una ”acoperită”, dezbinată și murdărită, în care nu ești om dacă ții cu unul și nu cu celălalt sau ești om doar dacă ții cu cineva anume.

·         Carol I al Angliei: ”Democratia este puterea voturilor egale pentru minti inegale.

·         Carter Woodson: "În așa-zisa noastră democrație, ne-am obișnuit să dăm majorității ceea ce vrea mai curând decât să o educăm să înțeleagă ce este mai bine pentru ea."

·         Charles Bukowski: ”Diferenta dintre o democratie si o dictatura este ca intr-o democratie mai intai votezi si apoi iei ordine; intr-o dictatura nu trebuie sa pierzi timpul votand.

·         Charles de Gaulle: ”Democraţia se confundă, pentru mine, cu suveranitatea naţională. Democraţia înseamnă conducerea poporului de către popor, iar suveranitatea naţională înseamnă poporul exercitându-şi fără piedici suveranitatea.

·         Clement Attlee: ”Democraţia este o formă de guvernare care presupune discuţii libere, dar cu condiţia ca lumea să înceteze să mai pălăvrăgească. ***”Democrația guvernează prin conversație - dar funcționează doar dacă poți reduce oamenii la tăcere. 

·         Constantin Rotaru: ”Democraţia integrală e o utopie şi aiurea, darmite la noi unde religia abuzului, moştenire de la tiraniile trecutului, e singura cu trecere adevărată. Democraţia trebuie temperată şi dirijată după climatul fiecărei ţări.

·         Contescu Cornel: ”Adevărul despre Minciuna Democraţíei. Inspiraţia primită de către liderii Revoluţiei Franceze, de la mesagerii Shamballei, a fost concretizată prin idealul de "libertate, egalitate, fraternitate". Astfel monarhia în Franţa a fost abolită în 1789. Numai că... în realitate, pentru că aşa sunt oamenii acestei lumi, chiar dacă se unesc în aşa zise grupuri mai selecte şi elitiste pe diferite criterii sociale, profesionale sau ezoterice, chiar dacă intenţia multora dintre ei este bună, ajung să adere la o mare minciună. Care este aceasta? "Libertate, egalitate, fraternitate" a fost lozinca sub care s-a realizat Revoluţia Franceză. Însă lozinca e incompletă, pentru că din Shamballa îndemnul a fost transmis în felul următor şi-l redăm în franceză: "Liberte, egalite, fraternite, d'avant la Loi de Dieu", adică "Libertate, egalitate, fraternitate în faţa Legii lui Dumnezeu". După ce marii capi ai acestor grupuri elitiste franceze au primit îndemnul sub formă scrisă, acesta fiind explicat într-o scurtă dizertaţie ca text trimis din Shamballa, ei au stat şi au gândit aşa: "Libertate, egalitate, fraternitate pentru toţi, în faţa Legii lui Dumnezeu...? Hmm.. Nu e bine să o lăsăm aşa". Şi au scos partea cu " lui Dumnezeu". După ce au scos asta, s-au gândit tot atunci mai departe şi au zis aşa: "libertate, egalitate, fraternitate, în faţa legii..." prin asta însemnând că şi ţăranul, şi nobilimea, ar fi beneficat de o aceeaşi judecată dreaptă în caz de vreo faptă urâtă. Şi au zis iar: "nu e bine, nu ne comparăm cu plebea, trebuie să mai scoatem din enunţ". Şi au scos şi partea cu "în faţa legii". Aşa a rămas doar "libertate, egalitate, fraternitate", dar pentru cine oare? Pentru omul de rând? Sau pentru şmecherii care au condus naţiunile, direct sau indirect şi care fofilându-se mereu după comiterea faptelor, s-au sprijinit într-adevăr între ei, nu doar la bine şi la rău, ci şi "la crime şi la rău". Căci aşa se înţeleg toate acele situaţii, cum este şi pe la noi, dar şi în alte ţări, când demnitarii de rang înalt, deşi sunt judecaţi, sunt apoi achitaţi pentru că, deşi sunt rivali pe scena politică cu inamicii lor, în realitate sunt din acelaşi grup elitist cu inamicii lor... Şi atunci e logic că doar pentru ei se aplică libertatea, egalitatea şi mai ales, mai ales... fraternitatea.

·         Corneliu Vadim Tudor: ”Toate popoarele acordă un mare respect Bisericii şi Armatei. Adică exact acelor instituţii unde n-are voie să pătrundă democraţia.*** Decât o democraţie bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă.*** Ce înseamnă democraţia? Înseamnă dictatura legii.

·         Corneliu Zelea Codreanu: ”Poporul nu se conduce după voinţa lui: democraţia. Nici după voinţa unei persoane: dictatura. Ci după legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viaţă şi norme, legi naturale de moarte. Legile vieţii şi legile...

·         Costel Zăgan: ”Când nu există un cult al valorior, democraţia-i ultimul pas spre anarhie.***Democraţie: toţi oamenii să fie egal nemulţumiţi!

·         Cretu Constantin: "Declarația comună a partidelor politice din intreaga lume,organizații sociale și think tank-uri pentru a face eforturi indpendente sa exploreze calea către democrația mondiala și lucrand împreună sa promoveze dezvoltarea comuna.Democrația reprezintă o realizare importantă a umanității în evolutia civilizației politice și dezvoltării de-a lungul istoriei umane. Oameni din diferite țări si regiuni, prin explorările lor neincetate au a adus forme distincte si variate de democraţie şi căi de dezvoltare, prezentând un spectacol magnific de civilizaţii umane înfloritoare.Partidele politice, întrucât sunt în măsură să construiască, să păstreze și să dezvolte democrația, au fost însărcinate cu misiunea importantă de a realiza democrația și de a promova dezvoltarea. Având în vedere cele de mai sus, noi, cele 355 de partide politice, organizații sociale și think thank-uri din 140 de țări și regiuni, emitem o declarație comună către întreaga lume, după cum urmează:I.Suntem de părere că lumea în care trăim este una diversă și colorată. Diversitatea este ceea ce definește caracteristica fascinantă a civilizațiilor umane și într-adevăr sursa de vitalitate și dinamism pentru dezvoltarea lumii.Căile şi mijloacele de realizare a democraţiei sunt variate, regiunile nu pot împărtăși în mod unitar aceeași istorie, cultură, sistem social și etape de dezvoltare, nu există nici un sistem de democrație sau model de dezvoltare care este aplicabil tuturor tarilor.Practica de a judeca bogata varietate a politicii si sistemele din întreaga lume printr-un singur criteriu sau observând civilizațiile politice colorate ale umanității printr-o abordare monocromatică, este în sine nedemocratică si un risc care nu conduce la dezvoltare.II. Suntem de părere că cea mai bună modalitate de a evalua dacă Sistemul politic al unei țări este democratic și eficient este de a observa dacă succesiunea corpului său conducător este ordonata şi in conformitate cu legea, dacă toți oamenii pot gestiona afacerile statului și afacerile sociale, economice și culturale în conformitate cu prevederile legislației, dacă publicul își poate exprima cerințele fără piedici, dacă toate sectoarele pot participa eficient în treburile politice ale țării, dacă deciziile naţionale pot fi realizate într-un mod rațional, democratic, dacă profesioniștii din toate domeniile pot face parte din echipa de conducere națională și sistemele administrative prin concurență loială, daca partidul de guvernământ poate servi ca lider în treburile statului în conformitate cu legile si Constituția și dacă exercitarea puterii poate fi păstrata sub reținere si supraveghere efectiva.III. .Suntem de părere că o Țara este democratică dacă oamenii pot deveni acolo stăpâni ai țării. În timp este necesar să se observe dacă oamenii se pot bucura de dreptul de vot, este chiar mult mai important să se observe dacă dreptul lor de participare extinsă este garantat. Este necesar a se se observe daca se respecta promisiunile verbale pe care oamenii le fac în timpul campaniilor electorale si este mult mai important de observat câte dintre promisiuni sunt îndeplinite după alegeri. În timp ce este necesar să se observe ce politici, proceduri și reguli sunt stipulate în regulamente și legi, este cu atât mai important de observat dacă reglementările şi legile sunt aplicate riguros. În timp este necesar să se observe dacă exercitarea puterii urmează regulile și procedurile democratice, dar este și mai important să se observe dacă exercitarea puterii este cu adevărat supusă supravegherii și reținerii de către oameni.IV. Suntem de părere că democrația este dreptul popoarelor, mai degrabă decât un privilegiu exclusiv al câtorva. Judecata dacă o țară este democratică sau nu ar trebui să fie făcute de oamenii tarilor respective. Occidentul s-a opus la acte care interferează treburile interne ale altora, în numele democraţiei.V.Noi suntem de părere că punctul de plecare precum și scopul dezvoltării societății umane ar trebui să fie îmbunătățirea bunăstarii oamenilor și pentru a obține o dezvoltare umană completă. Promovarea democrației ar trebui să se concentreze pe realizarea continuă a aspirației oamenilor, pentru o viață mai bună și pentru a ridica oamenii la sentimentul lor de împlinire, fericire și siguranță. În prezent, țările trebuie să consolideze în mod special cooperarea in domeniile de atenuare a sărăciei, securitate alimentară ,răspunsul la COVID-19 și vaccinuri, finanțare pentru dezvoltare, schimbări climatice și dezvoltarea verde, industrializare, economie digitală și conectivitate și pentru a accelera implementarea Agendei ONU 2030 pentru dezvoltare durabilă, astfel încât eforturile concentrate sunt dedicate rezolvării problemelor cele mai mari, cele mai imediate și celor mai practice preocupari pentru oameni. Toate țările și toate popoarele lumii merită oportunitatea și dreptul la dezvoltare. Trebuie depuse eforturi pentru a promova dezvoltarea incluzivă și sa ne asiguram că nicio țară nu este lăsată în urmă.VI. Noi suntem de părere că a face relatiile internationale mai democratice este tendința vremurilor și singura cale de a realiza punerea multilateralismului adevărat in a practica. Pe măsură ce omenirea se confruntă cu diverse provocări și probleme globale, răspunsul eficient poate doar să întemeieze o guvernanță globală mai incluzivă, mecanism multilateral mai eficient și cooperare regională mai proactivă. Performanța mai bună în practica multilateralismului poate duce întotdeauna la răspunsuri mai bune la problemele comune cu care se confruntă omenirea.VII.Suntem de părere că eforturile de a construi o comunitate umană cu un punct viitor comun este direcția corectă către dezvoltarea și progresul civilizației. Valoarea umană împărtășită, deci pace, dezvoltare, corectitudine, dreptate, democrație și libertate trebuie să servească drept călăuza în efortul de a construi o astfel de comunitate ,cu un puternic simț al responsabilității pentru viitorul omenirii, astfel încât țările cu sisteme sociale diferite, ideologii, istorii, culturi și nivel de dezvoltare sa poata partaja interese, drepturi și responsabilități în afaceri internaționale și sa munceasca împreună pentru a construi o lume mai bună. Profund conștienti de locul misiunii comune trebuie să promovam democrația și să îmbunătățim mijloacele de trai ale oamenilor, sa ne angajăm a lucra mână în mână pentru a ne ridica deasupra tuturor tipurilor de diferențe, promovand schimburile și învățarea reciprocă , îmbunătățind înțelegerea reciprocă și construind un consens larg, astfel încât să continuăm, să ne aducem contribuția cuvenită, la bunăstarea oamenilor, la dezvoltarea nationala, la pacea mondială și la progresul uman.”

·         Cristian Neagu: ”Ideea de echilibru socio-economic, a fost răspândită şi aplicată acum două milenii de primul comunist al Terrei, Iisus Cristos. Fără acest echilibru democratia este utopică.

·         Cristina Canepa: "Comuniștii notorii votează Dancilă. Securiștii notorii votează Iohannis." Parintele Iustin spunea ca partidele au fost inventate ca sa se certe oamenii intre ei. Uitati cum sistemul democratic de votare a ajuns sa fie folosit spre a imparti societatea in (aici, doar trei) categorii care eventual sa se si urasca intre ele: "comunisti/ securisti/ buni".Un comentariu ce mi-a placut: "Pai cum ii catalogati pe votantii lui Dancila sau ai altora, asa o putem face si noi. Generalizarea nu aduce nimic bun. Este democratie si esenta democratiei, asta este. Sa aleg liber, pe cine consider eu, fara sa fiu etichetat. In democratie, unii au inteles ca e cazul sa puna si etichete si sa stigmatizeze. E alegerea lor, dar nu aduce nimic bun".Sa ne amintim de primii care au adus in Romania democratia (pe tancuri) si care imparteau societatea in "tovarasi cu origini sanatoase" versus "dusmani ai poporului".Societatea asta democratica, tare sturlubatica si grabnic datatoare de etichete...

·         Dalton Trumbo: ”Democraţia înseamnă că oamenii pot spune ceea ce vor. Toţi oamenii. Înseamnă că ei pot vota pe cine vor. Toţi oamenii. Înseamnă că Îl pot adora pe Dumnezeu în orice fel simt ei că este bine şi acest lucru include deopotrivă creştinii şi evreii şi doctorii voodoo de asemenea *** ”Democraţia nu este un cadou. Este o responsabilitate.

·         Dan Amedeo Lăzărescu: “Niciodată masele nu joacă niciun rol în istorie, după cum trebuie să recunoaștem că nu există societate democratică.”

·         Dan Diaconu: "Cum faci să readuci la viață un mort? Cam la acest mod am putea vorbi despre democrație ca sistem politic. Să mergem cu puțin timp înainte, să zicem cu 12-13 ani. Scenele politice ale lumii erau dominate de aceleași partide vechi de când lumea, figurile politice erau neschimbate, înlocuindu-se previzibil una cu cealaltă într-un joc absurd, aproape mereu același, care dura de aproape două secole.A venit o criză economică imensă(cea din 2007-2008) de o amploare atât de mare încât s-a pus în discuție inclusiv viabilitatea banului. Vă reamintesc că, pentru rezolvarea acelei imense găuri(rămasă nerezolvată până în prezent), băncile centrale au acționat perfect sincronizat, coordonate de „mâna nevăzută”. Și așa s-a trecut peste, fără însă a rezolva problemele, ci doar peticindu-le la modul absurd și marketând „rejuvenarea” ca soluție.În plan politic acea criză s-a manifestat profund, în special în țări precum Grecia și Italia, unde întreaga clasă politică părea a avea soarta lui Ceaușescu. Furia populară ajunsese la cote atât de înalte încât părea că societatea va fi răsturnată. O asemenea răsturnare ar fi sunat semnalul de alarmă pentru toți oamenii normali la cap și sătui de fake-spectacolul reprezentat de așa-zisa democrație. Regizorii însă erau pregătiți pentru probleme de factura celor de mai sus.Așa au apărut în scenă „partidele antisistem” făcând ca întreaga retorică împotriva sistemului în sine să fie canalizată într-o mișcare a sistemului. E ca și cum oamenii, nemulțumiți de direcția în care merge un tren, ar fi început să vorbească despre construirea unei căi ferate în altă direcție. Ei bine, aproape imediat au apărut „inițiatorii revoltați” care, bazându-se pe puternicul vector de revoltă, au coalizat oamenii împotriva mecanicului trenului. Astfel, mișcarea s-a transformat dintr-una care ar fi rezolvat eficient problema pornind de la bază, într-una sfârșită într-o tragicomică încăierare pe ciolan. Ați văzut aceste elemente în plenitudinea lor: Syriza în Grecia, 5 Stelle în Italia sau USR la noi. Nici nu-i de mirare că „engine-ul” tuturor falselor mișcări antisistem e același(anticorupția). Mâna nevăzută în cazul de față este veșnicul George Soros care, prin mult prea lunga mână a fundațiilor sale, a proiectat o întreagă păduchelniță de partide stângiste. Pornind de la Sysyza, 5 Stelle, Podemos, etc.Și pentru că am ajuns aici, poate ar fi interesant să constatați că există o platformă complet internaționalistă, radical-stângistă în tradiție bolșevică, care se francizează în toate țările utilizând același limbaj și aceleași resurse. Se numește „Demos”, fiind finanțată - v-ați prins! - tot de Soros. Și ea tot anti-sistem.După ce partidele antisistem au câștigat alegerile - fie singure, fie în coaliții - rezultatul nu avea cum să fie decât unul singur: eșecul. Reîntorcându-ne la exemplul cu trenul, acesta n-are unde să meargă altundeva decât pe calea ferat ducând în aceeași direcție, indiferent de cine sa află la conducerea sa.Probabil vă întrebați ce se obține? În principal totul. Când partidele antisistem dau greș, omul se domolește, gândindu-se că dacă nici ăia ai lui n-au reușit să schimbe ceva, atunci e clar că nimeni și nimic nu va schimba ceva. Și așa face loc revenirii vechilor dinozauri pe scena politică care le propun tinerilor „reconstrucții, restructurări și o viață mai bună”. Când va veni acea viață mai bună? Cândva, în viitor! Mereu în viitor. Iar când tinerii, maturizați deplin, se vor trezi, un alt partid antisistem va veni să le dea aripi - pentru ultima dată în viața lor - și, după ce va eșua lamentabil, ei, asemeni părinților lor, vor ajunge la aceeași stranie concluzie: „dacă nici ai mei n-au făcut nimic atunci când au preluat puterea, atunci e clar că nu se poate face nimic”.Acestea sunt ceea ce eu numesc „vieți irosite”. Pentru ca întreg spectacolul democrației să funcționeze, în spate se desfășoară un joc macabru: viețile spectatorilor sunt inutil irosite, târâte într-o mașină de tocat care lucrează non stop. De ce se întâmplă asta? Simplu: toți cei cărora li se toacă viețile cer asta deoarece au pretenția ca altcineva să facă ceea ce ar trebui să facă ei.Rețineți bine ultima frază pe care am spus-o și raportați-vă la ea pentru a nu îngroșa șirul și-așa insuportabil de mare al victimelor. Totul merge prost deoarece trăiți cu falsa pretenție ca altcineva să facă ceea ce ar trebui să faceți voi. De la cele mai mici detalii precum deplasarea, aprovizionarea,preparatul mâncării, până la cele mai înalte precum decizia, toate, dar absolut toate, trebuie să le faceți singuri, fără a aștepta vreun „eliberator”. Pentru că el, pur și simplu nu există. Propria viață vă aparține în măsura în care componentele ei cele mai mărunte vă aparțin. E esențial să aveți controlul și, deținându-l, să luați deciziile fără a aștepta ca alții să facă.În esență, jocul e simplu, de-a dreptul banal. Îți vezi de tine, de independența ta și cauți oameni la fel de independenți ca tine. Așa se face o comunitate. Abia după aceea vei înțelege eroarea istorică pe care-o fac generații întregi atrase cu zăhărelul în monstruoasa capcană a politicilor prezentului și trecutului. Abia când îți vei găsi independența, fără să mai depinzi de rotițele intermediare ale sistemului, abia atunci vei înțelege cu adevărat ce e viața.*** "Degeaba ai libertatea de exprimare dacă nu te ascultă nimeniȘi pe vremea comuniștilor se organizau „alegeri libere”. Mai mult, propaganda sistemului spunea că alegerile libere reprezintă baza societății. Așa că erai chemat periodic să alegi pe cine voiai tu de pe liste.Aparent treburile erau extrem de bine puse la punct în ceea ce privește evitarea fraudelor: vot secret, comisie, președinți etc. Teoretic treburile funcționau ca unse. Practic însă se știa de la Partid care trebuie să iasă. Și chiar dacă nu se știa, cine ar fi avut curaj să raporteze că „tovarășul” sau „tovarășa” n-au avut scoruri gigant? Cam nimeni. Pe partea cealaltă, nu puteai să dai că „tovarășa” are 100% întrucât marea majoritate a oamenilor probabil scriau măscări pe buletinul de vot. De votat, nici gând s-o voteze. Astfel încât se făcea un compromis: tovarășul și tovarășa erau aleși cu … 99.99%. Ăia care votaseră împotrivă își spuneau în barbă că ăla a fost votul lor. Însă, de fapt, nimeni nimeni nu se apuca să numere voturile.Într-o oarecare măsură cam la fel se petrece și-n zona așa-zis democratică. În realitate votul este un compromis între factorii de decizie de prin „structuri” care, la rândul lor, primesc ce și cum de la ocupant – în cazul națiunilor vasale ca a noastră – sau de la „cei din umbră”. Desigur, treburile nu se mai fac atât de grosolan ca pe vremea „răposatului și-a odioasei”. Doar toată prostimea trebuie să creadă povestea cu democrația, să sufere în noaptea alegerilor și să iasă fericită pe străzi sau, dimpotrivă, să scuipe nervos și să-și spună că „a fost cât pe ce să fie”.Probabil vă întrebați care-i mecanismul scos în față pentru a salva aparențele. Cum pot fi justificate toate ticăloșiile? Ei bine, numele său de cod este „noua unanimitate”. Vechea unanimitate este cea în care comuniștii defilau cu votul a 99.99% din voturile oamenilor. Noua unanimitate este mai flexibilă întrucât ea e nevoie să reflecte tensiunile din societate. Și, pentru a nu exista probleme, această unanimitate are un procent convenabil tuturor: 60%. De ce este convenabil? Păi, în primul rând, el le confirmă celor care sunt împotrivă că „opoziția” este solidă. În fapt nu există opoziție, dar asta-i altă poveste. În afară însă de „confirmarea” opoziției, ea conferă puterii decise suficientă putere pentru a efectua orice i se cere. Uitați-vă acum la puterea ilegitimă instalată de către Plăvan cum joacă sârba pe orice reglementare pe care vor s-o maltrateze. Jocul celor aproximativ 60% este cumva similar peste tot în lume. L-ați văzut pe la toate alegerile directe. Plăvanul a fost ales cu 66%, Macron tot la fel. Cumva regula a fost dărâmată în SUA, anul trecut. Însă, în general, la fel merge și-acolo. Doar anul trecut am avut o situație excepțională.Ceea ce este interesant este că, în „democrațiile consolidate”, noua unanimitate se vede cam la toate nivelurile. Spre exemplu, există primari aleși pe viață cu aproximativ 60% din voturi. Cam peste tot unde se vrea să fie aleasă o persoană, votul se consfințește cu aproximativ 60%.Diferențele care confirmă regula apar doar la alegerile colective, acolo unde sunt aleși nu oameni, ci partide. Aici valoarea noii unanimități este setată pe la 30%, astfel încât partidul care câștigă să nu poată guverna singur, ci într-o alianță. Regula are logica ei: acolo unde este implicată prostimea, este nevoie să ai un backup. Și ce alt backup mai bun poți avea decât menținerea unei stări permanente de incertitudine? Partidul care a „câștigat” alegerile poate fi înlocuit instantaneu din ecuația puterii dacă este ceva care nu convine. Studiind atent ceea ce se petrece pe scenele politice așa-zis democratice veți constata că nu există mari diferențe între dictatură și „democrație”. Singura chestie pe care-o vedem este o mai mare libertate de exprimare. Însă degeaba ai libertatea de exprimare dacă nu te ascultă nimeni. Iată de ce rămânem cu un gust amar constatând că, în timp ce-n democrație poți vorbi, dar ceilalți sunt surzi, în dictatură toată lumea are auzul fin, însă toți sunt muți.

·         Dan Puric: ”Democraţia nu trebuie să fie revanşa mitocăniei.

·         Dan Quayle: ”El Salvador e o democraţie, aşa că nu e de mirare că se aud tot mai multe voci. Totuşi, în convorbirile mele cu salvadorienii, am auzit una singură.

·         Democratia Directa: ”Reactiunea: Nici nu ma intereseaza in mod deosebit diversitatea de dragul diversitatii. De-asta ideea in sine a "democratiei directe" e o imbecilitate. Oricand numarul prostilor va fi mai mare si opiniile lor vor relua pe milioane de voci ce le va dicta o mana de oligarhi, care va controla presa si divertismentul de masa. Vedem asta deja: manelisti, Tik Tok, asistente TV, fotbalisti, nulitati politice dar foarte notorii - asta voteaza gloata la orice alegeri. Democrația directă este un regim politic democratic în care populația („suveranul”) exercită puterea în mod direct. Democrația directă mai este numită, uneori, și "democrație pură". Aplicată doar sectorului economic, democrația directă este, în mod uzual, numită autogestiune. Democrația directă apare ca alternativă față de sistemele (democratice) deja existente, alternativă orientată critic în raport cu, în special, democrația reprezentativă. Adunarea comunității  cantonului of Glarus, din 7 Mai 2006, Elveția. Într-o democrație reprezentativă, oamenii votează pentru reprezentanți care apoi adoptă inițiative politice. În democrația directă, oamenii decid asupra politicilor fără niciun intermediar. În funcție de sistemul particular utilizat, democrația directă ar putea presupune adoptarea deciziilor executive, utilizarea sortării, adoptarea legilor, alegerea directă sau revocarea funcționarilor și efectuarea proceselor. Două forme principale de democrație directă sunt democrația participativă și democrația deliberativă. Democrațiile semi-directe, în care reprezentanții administrează guvernarea de zi cu zi cetățenii rămânând suverani, permit trei forme de acțiune populară: referendum sau plebiscit, inițiativă și revocare. Primele două forme - referendumuri și inițiative - sunt exemple de legislație directă. La data de 2019 Începând din 2019, treizeci de țări au permis organizarea referendumurilor inițiate de populație la nivel național. Un referendum obligatoriu supune legislația elaborată de elitele politice la un vot popular obligatoriu. Aceasta este cea mai comună formă de legislație directă. Un referendum popular împuternicește cetățenii să formuleze o petiție care solicită legislația existentă la votul cetățenilor. Instituțiile specifică termenul pentru o petiție validă și numărul de semnături necesare și pot solicita semnături de la diverse comunități pentru a proteja interesele minorităților. Această formă de democrație directă acordă publicului votând un veto asupra legilor adoptate de legislativul ales, spre exemplu în Elveția.Un referendum inițiat de cetățeni, denumit și inițiativă, împuternicește publicul larg să propună guvernului prin petiție măsuri statutare specifice sau reforme constituționale și, ca și în cazul altor referendumuri, votul poate fi obligatoriu sau pur și simplu consultativ. Inițiativele pot fi directe sau indirecte:cu inițiativa directă: o propunere de succes este plasată direct pe buletinul de vot pentru a fi supus votului - așa cum este exemplificat de sistemul din California; cu inițiativă indirectă: o propunere de succes este prezentată mai întâi legislativului pentru examinare; cu toate acestea, dacă nu se iau măsuri acceptabile după o anumită perioadă de timp, propunerea trece la votul popular direct. Modificările constituționale din Elveția, Liechtenstein sau Uruguay trec printr-o astfel de formă de inițiativă indirectă. Un referendum deliberativ este un referendum care crește deliberarea publică printr-un model instituțional dedicat. Puterea de revocare oferă publicului puterea de a elimina funcționarii aleși din funcție înainte de sfârșitul mandatului lor obișnuit desemnat. Cea mai timpurie democrație directă cunoscută până acum este democrația ateniană din secolul al V-lea î.Hr., deși nu era o democrație incluzivă prin faptul că exclude femeile, sclavii și non-atenienii. Principalele organe ale democrației ateniene au fost adunarea populară - compusă din cetățeni bărbați, boulê - compusă din 500 de cetățeni - și instanțele judecătorești - compuse dintr-un număr masiv de jurați aleși la sorți, fără judecători. Existau doar aproximativ 30.000 de cetățeni bărbați, dar câteva mii dintre aceștia erau activi politic în fiecare an și mulți dintre ei destul de regulat, de ani de zile. Democrația ateniană a fost directă nu numai în sensul că deciziile au fost luate de oamenii adunați, ci și în sensul că oamenii prin intermediul adunării, boulê și instanțele de judecată au controlat întregul proces politic și o proporție mare dintre cetățeni au fost implicați în mod constant în treburile publice. Majoritatea democrațiilor moderne, fiind reprezentative, nu directe, nu seamănă cu sistemul atenian. De asemenea, relevantă pentru istoria democrației directe este istoria Romei antice, în special a Republicii Romane, care începe în mod tradițional în jurul anului 509 î.Hr. Roma a afișat multe aspecte ale democrației, atât directe, cât și indirecte, din era monarhiei romane toate cale spre prăbușirea Imperiului Roman. Într-adevăr Senatul Roman, format în primele zile ale orașului, a durat prin regat, republică și imperiu și chiar a continuat după declinul Romei de vest; iar structura și reglementările sale continuă să influențeze organele legislative din întreaga lume. În ceea ce privește democrația directă, antica Republică Romană avea un sistem de legiferare a cetățenilor, sau formularea cetățenilor și adoptarea legii, și un veto cetățean al legii adoptate de legiuitor. Mulți istorici marchează sfârșitul Republicii cu adoptarea unei legi denumită Lex Titia, 27 noiembrie 43 î.Hr., care a eliminat multe dispoziții de supraveghere. Legislația cetățenească din epoca modernă are loc în cantoanele Elveției din secolul al XIII-lea. În 1847 elvețienii au adăugat „referendumul statutului” la constituția lor națională. În curând au descoperit că simpla deținere a puterii de veto asupra legilor Parlamentului nu era suficientă. În 1891 au adăugat „inițiativa de modificare constituțională”. Politica elvețiană din 1891 a oferit lumii o bază de experiență valoroasă cu inițiativa de modificare a constituției la nivel național. În ultimii 120 de ani, mai mult peste 240 de inițiative au fost supuse referendumurilor. Populația s-a dovedit conservatoare, aprobând doar aproximativ 10% din aceste inițiative; în plus, au optat adesea pentru o versiune a inițiativei rescrisă de guvern. (A se vedea "Democrația directă în Elveția" de mai jos.)   Democrația directă modernă apare, de asemenea, în cadrul Crow Nation, un trib nativ american din Statele Unite ale Americii. Tribul este organizat în jurul unui Consiliu general format din toți membrii în vârstă cu drept de vot. Consiliul general are puterea de a crea decizii obligatorii din punct de vedere juridic prin referendumuri. Consiliul general a fost consacrat pentru prima dată în Constituția Crow din 1948 și a fost confirmat și reinstalat cu Constituția din 2002.Unele dintre problemele legate de noțiunea conexă de democrație directă care utilizează Internetul și alte tehnologii de comunicații sunt tratate în articolul despre e-democrație. Mai concis, conceptul de guvernare open-source aplică principiile mișcării software-ului liber guvernanței oamenilor, permițând întregii populații să participe direct la guvern, cât de mult sau cât de puțin își doresc. Exemple de democrație directă sunt democrația ateniană (în secolul al V-lea î.Hr.) și, actual, comunitățile de tip Landsgemeinde (traducere: comunitate rurală) din anumite cantoane elvețiene, acestea din urmă originând din Evul Mediu.De asemenea, opt state constituente ale SUA întrunesc principalele elemente ale democrației directe. Aceste state sunt: Arizona, California, Colorado, Michigan, Montana, Nevada, North Dakota și Oregon. În Atena lui Pericle, a jumătății secolului al V-lea î.Hr., regimul democratic a luat forma sa definitivă pe care o va păstra până la pierderea independenței. Instituțiile democratice ale cetății asigurau drepturi egale pentru cetățenii de drept, singurele cuvinte din limba lor ce le slujesc la caracterizarea regimului republican sunt isonomia, egalitatea în fața legii, și isegoria, dreptul egal de a vorbi în adunări.  Pritanii ce alcătuiau senatul, câte cincizeci, din fiecare trib, care ”exercitau pe rând funcțiile sacre și care deliberau, tot anul, asupra intereselor religioase sau politice ale orașului”, erau aleși prin tragere la sorți, deși, pentru a putea exercita funcția, ”fiecare trebuia să treacă o probă și era înlăturat dacă nu părea îndeajuns de onorabil.”  Însă deasupra senatului, și adevăratul suveran îl constituia adunarea poporului (eklessia), și deși nu avea inițiativă – adunarea nu putea propune ”proiecte de legi” și nu putea influența decât prin intermediul altor instituții * ordinea de zi – senatul fiind cel care îi aducea un proiect de decret spre validare, orice cetățean ce își putea dovedi cetățenia de drept putea vorbi indiferent de poziția sa socială sau de avere, putea lua parte la dezbateri și influența prin vot cursul deciziei politice[3]; votul fiind considerat ”una dintre cele mai sfinte surse ale autorității.” Elemente constitutive ale democrației directe se regăsesc în majoritatea formelor de guvernare democratice moderne - chiar dacă nu sunt de ajuns pentru a face din acestea ”democrații pure” - cum ar fi referendumul sau adunările (assembly, assemblee) locale sau generale; de asemenea, scrutinele pentru alegerile prezidențiale, precum și pentru demiterea sau suspendarea unui înalt-demnitar (referendumul pentru suspendarea președintelui României ce a avut loc la data de 19 mai 2007 constituind un bun exemplu).Statele actuale au milioane de locuitori, de aceea adunarea de fiecare dată a tuturor cetățenilor pentru dezbateri și hotărâri asupra diverselor probleme actuale privind întreaga societate, așa cum ar cere-o democrație directă, este greu de practicat. Totuși, pătrunderea Internetului mai în toate domeniile vieții prezintă o premisă bună pentru democrațiile directe. Pe data de 26 noiembrie 2015 a fost înregistrat oficial Partidul "Democratie Directa Romania", primul partid politic românesc cu platforma specifică promovării acestui tip de sistem.

·         Dinciulescu Adrian: ”Orice stat indiferent ca dictatura sau democratie este constient ca este vulnerabil la opiniile cetateniilor, de aia sunt dictaturi ce sunt rasturnate, Daca pana si democratiile cu institutii puternice se clatina de la propaganda rusa, inseamna ca e altceva decat propaganda rusa ce genereaza aceste nemultumiri.  De ce cei bogati devin mai bogati, iar cei saraci devin mai saraci, De ce presa nu ataca puterea, aceasta fiind rolul ei, ci mai degraba se gudura pe langa aceasta?*** Mihai Andrei: Omul e la fel pe tot mapamondul. Și originile teoriei conspiratiei cce are scopul de a cultiva paranoia/irationalitatea în oameni pentru a-i ridica impotriva propriului guvern sunt în anii 70.*** Mihai Avram: stabilitatea in politica duce la totalitarism***Radu Delegeanu: O democratie nu poate fi distrusa din afara ci doar cu “contributie” din interior. Exact ca un corp uman. Nu te poti imbolnavi decat daca ceva din interior este slabit sau nu functioneaza corect.*** Marcel Popescu :  cei care ajung la putere abuzează de funcția lor și cred că pot face tot ce vor, fără consecințe. Problema principală este lipsa echilibrului și a măsurii în modul în care sunt luate deciziile.*** Sînziana Dorotea: partidele care după alegeri fac exact opusul promisiunilor din campanie, lapte si miere vs trenulet, trebuie interzise ! Scoase în afara legii pt manipulare, dezinformare și înșelăciune! Pishta Gonzales:  Cand oamenii sunt multumiti nu pot fi influentati!! Doar cei nemultumiti cauta alternative!

·         Doina Popescu: ”DEMOCRAŢIE - Regim în care fiecare are dreptul să susţină că e sub dictatură. DEMOCRAT - Prea sărac pentru a fi capitalist şi prea bogat pentru a fi comunist.

·         Dorin Farca: "Importanța democrației este determinată de cât de importanta este pentru fiecare diferenta dintre a fi un sclav sau o ființă umană. Dacă vrei să fii „sclav” ... atunci alegerea ta este „sistemul reprezentativ”. Acest „sistem” nu poate fi numit „democrație reprezentativă”, pentru ca nu are nimic în comun cu democrația… deci… numele corect pentru forma noastră de guvernare de astăzi ar trebui să fie „sistem reprezentativ”.„Sistemul reprezentativ” este mai degraba o monarhie electiva"*** "Pentru a "apara" ceva.... trebuie sa ai acel "ceva". Astazi nu exista democratie. Elvetia se apropie un pic dar mai e cale lunga pana a fi cu adevarat o democratie. In unele tari exista elemente ale democratiei dar ele sunt anulate de dictatura de la nivel central (federal). Asa ca... "apararea democratiei" de catre un stat in care nu exista democratie nu este decat o lozinca propagandistica menita sa acopere o serie de lucruri rele, intre care tot felul de razboaie (militare sau economice) care sa duca la o dictatura globala... sau... mai degraba... care sa o intareasca. Pentru ca... se pare ca deja exista o dictatura la nivel global." *** ”Unii au impresia ca social-democratia ar fi socialism.De fapt... nu ca nu e socialism... nu e nici macar de stanga.In fapt... "social-democratia" e un "liberalism" (neolibaralism, azi) mascat si mai perfid. Ideologic, aproape ca nu exista diferenta intre ele.Daca in neoliberalism totul e privat pe fata si statul are in general doar rolul de bodyguard a stapanilor, folosind banul public pentru trupele de represiune si supraveghere... in social-democratie... statul taxeaza mai mult cetatenii pentru a sponsoriza diverse firme private.Sigur, pentru omul de rand... pentru o vreme... social-democratia pare mai buna. Pentru ca... sifonarea banilor publici se face sub pretextul oferirii unor servicii publice asa zis "gratuite" (sanatate, educatie, centre de plasament, etc).Dar in final... atunci cand ii pica masca si nu mai tine vrajeala, social-democratia devine, poate deveni instant neoliberalism. PS.Sa nu uitam faptul ca... indiferent ca sunt social-democrati sau liberali... ei ajung in functii pusi de aceleasi entitati. Corporatii si banci. Democrație socială sau social-democrația este o doctrină politică care s-a lansat spre sfârșitul secolului XIX. Inițial, suportul pentru democrație socială a venit de la marxiști și primele partide social-democrate au inclus socialiști revoluționari (Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht, Clara Zetkin și Vladimir Ilici Lenin), precum și socialiști moderați (Eduard Bernstein și Karl Kautsky). După Al Doilea Război Mondial și Revoluția Rusă din 1917, democrația socială a fost asociată, în exclusivitate, cu o formă de socialism moderată și nerevoluționară, diferită de alte doctrine de stânga, precum comunismul. Social-democrația modernă pune accent pe o reformă legislativă treptată a sistemului capitalist, cu țelul de a face acest sistem mai echitabil și uman. Doctrina social-democrată este astăzi răspândită în lume, fiind în multe țări, mai ales în Europa, cea mai puternică forță de stânga.În general, social-democrații susțin:O economie de piață socială (economie mixtă), cu prevederi legale pentru protejarea muncitorilor, consumatorilor și întreprinzătorilor mici;Un sistem extensiv și complex de protecție socială, pentru a contracara efectele sărăciei și pentru a proteja pe cei care nu pot să lucreze într-un sistem de piață liberă (adică, șomerii și pensionarii);Un nivel de impozitare relativ ridicat, mai ales impozitare progresivă, pentru a redistribui venitul într-o societateUn sistem de învățământ și sănătate oferit de guvern (public), finanțat din taxe; Condiții minime garantate prin lege pentru muncitori (salariu minim, protecție împotriva concedierii abuzive, etc.);Protecția mediului (deși multe partide social-democrate nu pun accent pe politici ecologiste);Multiculturalism, drepturile minorităților și o politică relativ deschisă față de migrație;O politică socială seculară și progresivă. Majoritatea partidelor social-democrate susțin căsătoria între persoane de același sex, avortul și politicile liberale privind drogurile recreaționale;O politică externă care promovează democrația, protecția drepturilor omului și, unde este posibil, multilateralismul.

·         Dorin Mario: ”Cuvântul ăsta, democrație, a căzut în derizoriu și pentru că mai toți îl folosesc pentru a desemna un anume disconfort personal, asemeni vremii.De cate ori cineva e supărat pe ceva... gata... Nu avem democrație.De fapt, doar faptul că te plângi aiurea pe la colțuri in loc sa poți face efectiv ceva pentru a remedia problema denota lipsa democrației. Lipsa democrației nu constă în faptul că sunt probleme.Lipsa democrației consta în faptul că tu, un simplu pălmaș, nu poți face nimic in privința remedierii lor.Faptul că te poți plânge de diverse probleme nu înseamnă democrați.Plangerile astea fără sfârșit nu sunt decât niște supape de refulare ce se deschid din când în când chiar cu acordul stăpânilor, a celor ce provoacă problemele.Intr o democrație, a te plânge e lipsit de sens. Intr o democrație, cauți pe alții ce au aceiași problema și supui la vot soluția pentru remedierea ei.

·         Doru Gheorghiade: ”Avem un simulacru, o tentativa de democratie in Romania.”

·         Doru Ilies: ”DEMOCRAȚIA.... în MILENIULTREI trebuie SALVATĂ! OBIEVTIV , trebuie să recunoaștem că politica democratică este opera persoanelor mediocre , dar facând următoarea "PRECIZARE " "....." A fi MEDIOCRU NU înseamnă să fii PROST,ci înseamnă să fii o persoană cu o infirmație.MEDIE...adică cu o cunoastere...de MIJLOC,ceea ce nu este puțin ! Persoanele cu o informație peste MEDIE,se vor supune VOINȚEI MAJORITĂȚII MEDIOCRE, dilundu-si quasu total " superioritatea" ....pentru importante BENEFICII !Notă......JUCĂTORII POLITICI se pot însa PERFECTIONA în asemenea măsură încât, în activitatea POLITICA, să devină SPECIALIȘTI REDUTABILI..." bătând " mediocritatea pe care o va folosi ca masa de mabevră..1....N U E X I S T Ă. P A R T I D E POLITICE...generoase ȘI O LUME DEMOCRATICĂ, astfel ....cum se trâmbițează COTIDIAN! .... ? !2 DEMOCRAȚIILE ,așa ziseTOTALITARE din EST și LIBERALE din VEST ,au fost compromise TOTAL de omul politic,un om adesea ignorant,ipocrit și,de aceea,extrem de DĂUNĂTOR. ?.3.. E X I S T Ă doar o C L A S Ă POLITICA "o m o g e n ă " , care periodic își roteste POLII si CENTRUL ...realizând astfel un " troc politic" ...în scopul de a CONTROLA și ține sub ascultare o PLANETA .... R O T U N D Ă,o planetă chinuită,o planeta sechestrata și abuzată ...?4 STRUCTURAREA politicului în PARTIDE DEMOCRATICE,adică puse în slujba.... publică (a demosului), este doar o aparență ?Viața demonstrează ,că așa zisul pluripartidism este o manipulare istorica,că el. (pluripartidismul) NU este o glumă ci,prin scopurile sale opresive și de spoliere, este o REALITATE bolnavă și,de aceea, extrem de îngrijorătoare!! 5 Alegerile periodice...nu furnizează noutăți , alternativa fiind e x c l u s ă...deoarece candidați sunt selectați pe considerente partinice ,adică pe criterii ce țin exclusiv de interesele GRUPULUI OMOGEN! 6 DEMOCRAȚIA ,firesc, R Ă M Â N E DOAR O FICȚIUNE,căci scopul " pluripartidismului" a fost deturnat și compromis IREMEDIABIL de o clasa politica,SE PARE .. mediocră,coruptă , plină de aroganță și extrem de abilă în ipocrizia sa publică! ! 7. DA,la nivel GLOBAL s-a creat o CLASĂ POLITICĂ EXPLOATATOARE , se pare...extrem de periculoasă... care ține sub " ocupație" și control o minusculă planeta care,din nefericire,este planeta pe care trăim!Poate ,INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ,( *de care se teme omul.politic*), dacă va fi protejată de contaminarea emitional-politică,să reușească RECUPERAREA DEMOCRAȚIEI ! 8.Să nu ne PIERDEM SPERANȚELE la o eliberare pe căi pașnice( raționale) căci războaiele, revoltele, răscoale,revoluțiile VIOLENTE etc.,în decursul istoriei s-au încheiat cu EȘECURI TOTALE,,inlocuind doar grupurile de INTERESE...care,până la urmă, au făcut LEGEA pretutindeni !

·         Dwight Eisenhower: ”O armată este complet democratică atunci când un locotenent se aşteaptă ca unul din recruţii săi să-i devină şeful său de birou.

·         E. B. White: "Democrația este bănuiala periodică potrivit căreia mai mult de jumătate din oameni au mai multă dreptate decât ceilalți din acea vreme."

·         E. M. Forster: "Două urale pentru democrație. În primul rând, pentru că admite varietatea, și, în al doilea rând, pentru că permite critica."

·         Edgar Lee Masters: ”În ce priveşte democraţia, cred că voi, Concetăţenii mei, sunteţi de acord că eu, care am moştenit mari averi, fiind născut într-un palat, am fost al doilea după nimeni, din Spoon River, in devoţiunea mea pentru cauza Libertăţii.

·         Edward Bellamy: "Principiul primar al democrației este valoarea și demnitatea individului."

·         Edward Bernays: ”Democrația este administrată de către minoritatea inteligentă care știe cum să înregimenteze și să ghideze masele ”

·         Edward Murrow: ”O natiune de oi va creste un guvern de lupi.

·         Elena Radu: ”In democrație accepți ce a decis majoritatea, dar tot atât de bine, critici ce crezi că face rău.

·         Emerson Fosdick: ”Democrația se bazează pe convingerea că există posibilități extraordinare în oamenii obișnuiți.

·         Emil Cioran: ”Orice democrat e un tiran de operetă.

·         Eugen Simion: ”Democraţia este unitate în diversitate; trebuie să se audă mai multe voci.

·         Florian Saioc: ”De când cu democraţia,/ De când cu privatizarea/ Unii au ales hoţia/ Alţii guvernarea.

·         Franklin D Roosevelt: ”Insuccesele finale ale dictaturii costa umanitatea mult mai mult decat insuccesele temporare ale democratiei.*** "Democrația nu poate reuși până când cei care își exprimă votul nu sunt pregătiți să aleagă înțelept. De aceea, autentică armă de apărare a democrației este educația." *** "Să nu uităm niciodată că guvernul suntem noi înșine și nu o putere străină de interesele țării noastre. Regulile fundamentale ale democrației noastre nu sunt dictate de un președinte, senatori, parlamentari și oficiali gevernamentali, ci de cei care votează în această țară." *** ”Libertatea unei democratii nu este sigura daca oamenii tolereaza cresterea puterii private pana la un punct in care aceasta devine mai puternica decat statul democratic insusi. Aceasta in esenta sa si fascismul: proprietatea asupra guvernului in mainile unui individ, a unui grup sau a oricarei puteri private de control.

·         G. D. Vance: „Este rolul democrației să soluționeze aceste întrebări mari la urne. Cred că a-i ignora pe oameni, a le ignora preocupările sau, mai rău, a închide media, a anula alegeri sau a exclude oameni din procesul politic, nu protejează nimic. De fapt, este cel mai sigur mod de a distruge democrația. Democrația se bazează pe principiul sacru că vocea poporului contează. Nu există loc pentru bariere. Fie susții acest principiu, fie nu”*** Sunt profund convins că nu poate exista o siguranță reală dacă ți-e frică de vocile, gândurile și convingerile propriilor tăi oameni.*** Dacă ți-e frică de proprii alegători, America nu poate face nimic pentru tine *** Mandatele instabile produc rezultate instabile.*** Dacă vrei o economie competitivă, dacă vrei energie la prețuri accesibile, dacă vrei lanțuri de aprovizionare fiabile, ai nevoie de un mandat de guvernanță. Pentru că va trebui să iei decizii grele pentru ca asta să se întâmple. ***  nu poți câștiga un mandat democratic dacă pur și simplu cenzurezi sau închizi oponenții tăi – fie că sunt un lider al opoziției, un creștin umil care se roagă în propria sa casă sau un jurnalist care pur și simplu încearcă să raporteze știrile.

·         G. K. Chesterton: ”Democratia presupune guvernarea celor needucati in vreme ce aristocratia impune guvernarea celor prost educati.  ***  ”Nu este posibil să faci o revoluţie şi cu aceasta să pui bazele unei democraţii. Trebuie să ai o democraţie ca să poţi face o revoluţie

·         Gabriel Petru Baetan: ”Democraţia noastră este fiica vitregă a democraţiei lor.***În comunism cultul personalităţii. În democraţie cultul nulităţii.***Democraţia originală e polisemantică. O interpretează fiecare în funcţie de propriul său interes.

·         George Bernard Shaw: "Democrația este un mecanism care ne asigură că vom fi guvernați nu mai bine decât merităm." *** "Democrația substituie alegerea unor numeroși incompetenți cu numirea in functie a câtorva corupți." *** ”Arta guvernării este organizarea idolatriei. Birocraţia constă din funcţionari, aristocraţia din idoli, democraţia din idolatri. Populaţia nu poate înţelege birocraţia, ea poate doar adora idolii naţionali.

·         George Budoi: ”În democraţie, majoritatea hotărăşte, iar minoritatea se supune. Aceasta este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru a fi democraţie, este doar unul dintre principiile democraţiei, dar nu singurul. ***Democraţia înseamnă puterea votului celor mulţi, dar nu a votului cumpărat de la plebe cu găini, găleţi şi pungi cu mălai, iar în Parlament cumpărat cu locuri în parlament la următoarele alegeri, cu scăparea de puşcărie a parlamentarilor corupţi. ***Când într-o haită, dragii mei,/ Lupii se sfâşie-ntre ei/ Pentru supremaţie,/ Spun: E democraţie...***Din antichitate şi până astăzi n-a existat nicio dictatură care să nu pretindă că e democraţie curată.*** Democraţia este sistemul prin care oile îşi aleg lupii care se vor îmbrăca cu blana lor.***Ca să înşele oile, lupul s-a îmbrăcat în piele de oaie, iar PSD-ul şi-a pus cuvântul democrat în denumirea lui.***Democraţia este în pericol şi Democraţia este un pericol. Doar un cuvinţel deosebeşte aceste două propoziţii, unul mic, de doar 2 litere, dar câtă diferenţă crează!...***E-a ţării cea mai gravă boală,/ E ciuma roşie, mortală,/ Maestru-n cultivarea urii,/ În promovarea imposturii,/ În arta malversaţiunii/ Şi-n dezbinarea naţiunii./ În nume doar e democrat,/ În fapt e un tiran turbat.*** Democraţia este forma de organizare a unei societăţi prin care mediocritatea, majoritară, impune ca societatea să fie condusă de oameni mediocri.***Câţiva căţei o jalbă au depus,/ La şeful lor cel mai de sus./ Fără să stea pe gânduri dus, /Acesta astfel le-a răspuns:/ Democraţia, dragii mei,/ Nu e pentru căţei!...***PCR s-a deghizat În Socíal Democrat; Nu mă-ncearcă azi uimirea: Oricât ar nega, Şi-a schimbat el denumirea, Dar năravul - ba!

·         George Friedman: ”Nici NATO, nici UE nu vor avea grija de Romania, trebuie sa aiba grija de ea singura. Timpul trece pentru Europa, iar problemele in loc sa se rezolve, se vor acutiza, mai ales in ce priveste somajul. Problema este ca s-au creat anumite sperante, mai ales pentru clasa de mijloc, iar acest lucru a disparut. Specialistii serviciilor secrete spun ca mai eficient de distrus o tara este faptul de a-i infiltra guvernul cu zeci de neispraviti sau nespecialisti – vor lua deciziile cele mai aberante automanipulandu-se prin prostie.

·         George Orwell: ”Un popor care alege corupti, impostori, hoti si tradatori, nu este o victima, ci un complice.

·         George Petrovai: ”Principiul de bază al democraţiei: Unii fac şi alţii trag;” A da ţine de conştiinţă şi educaţie, a lua ţine de instinct social şi neomenia democraţiei.***Democraţia nu-i face pe oameni mai corecţi şi mai cinstiţi, ci-i învaţă cum să scape cu faţa curată din năvodul salubrizării sociale.

·         Gerd Wollschon: ”Democrație: o noțiune care apare din când în când în timpul alegerilor

·         Gheorghe Piperea: ”Mă uit la ce se întâmplă în Occident cu așa-zisa dreaptă - e din ce in ce mai abulică, beată de puterea banilor și de controlul populației, oarbă la pauperizarea clasei de mijloc prin îndatorare pe viață și prin scăderea programată a puterii de cumpărare a banilor și la radicalizarea stângii.Cam același lucru și la noi, că de aia e globalizare.Nimeni nu pare să priceapă și să perceapă că, atunci când copiii omului de rând nu vor mai avea ce mânca, nu vor mai avea acces la educație pentru că e deja prea scumpă și nu vor mai putea fi tratați de boli pentru că sistemul devine prea exclusivist, o sa iasă pe stradă și o să dea în cap la întâmplare sau la gramadă.Iar de această furie trebuie sa ne temem mai întâi noi, ceilalți oameni obișnuiți, cei care nu suntem “asigurați” nici de securitatea interna, nici de establishmentul globalist. Întrucât societatea este din ce în ce mai anarhică, iar numărul sociopaților, al devianților și al psihopaților crește în ritm amețitor (în tandem cu interesul bolnav al mass-media pentru detaliile fărădelegilor și ale păcatelor lor sinistre), sentimentul insecurității sociale explodează. Ceea ce este, efectiv, o invitație adresată salvatorilor mesianici, care nu vor întârzia să apară și să distrugă din nou democrația.Nu veți întâlni astfel de discuții în campania electorală care vine. Dimpotrivă, veți fi obligați să consumați aceași ciorbă reîncălzită a “luptei” contra corupției.*** În cele din urmă, toate democrațiile mor - de regulă, prin sinucidere. Rar se întâmplă ca democrația să fie înlocuită cu tirania prin lovituri de stat militare. Marile democrații, cele consolidate, își dau obștescul sfârșit pas cu pas, gradual, fiind subminate de președinți aleși ori de premieri desemnați (aparent) democratic, adică prin ingerarea voluntară a otrăvii sau prin inocularea entuziastă a agentului patogen. Priviți, în această cheie, ce se întâmplă în Australia, Canada, UK, SUA și, nenorocire!, în UE și la noi, în România.E plină lumea de salvatori și e oarbă lumea la fenomenele economice și sociale care anunță dezastrul totalitar:- stagflația (scădere economică abruptă, dublată de inflație galopantă),- scăderea voluntară, birocratică, a puterii de cumpărare a banilor,- sărăcirea clasei de mijloc și îmbogățirea amețitoare a celor puțini și privilegiați (prin câștiguri aberante la bursă și prin acumularea de resurse și de active imobiliare),- segregarea și antagonizarea claselor sociale pe criterii sanitare,- culpabilizarea tuturor, cu excepția salvatorilor și a “eroilor din linia întâi” și, cel mai grav,- înghețarea pe termen indefinit, la cererea publicului înfricoșat și cumpărător de “siguranță” și de “sănătate”, a aproape tuturor drepturilor și libertăților fundamentale.De aceea, lupta pentru drepturi și libertăți este unicul antidot care ne-a rămas contra infecției cu virusul sinuciderii democratice, singura injecție cu adrenalina necesară trezirii din această hipnoză criminal indusă maselor.Hai Liberare! *** ”Democrația reprezentativă are în centrul să două idei bune: (i) reprezentanții sunt aleși din când în când; (ii) aleșii sunt responsabili politic (pot fi rejectați la alegeri), moral (pot fi supuși blamului public și forțați să demisioneze) sau juridic. Mai bine zis, avea cândva. Azi, democrația reprezentativă a devenit non-reprezentativă. Și este complet ne-participativă și non-incluzivă. Aleșii sunt, de fapt, desemnați direct de corporatocrație și de ONG-urile create de aceasta, entități care impun și judecătorii, de altfel. Pe listele de partid rar pătrund persoane cu merite și cu trecut profesional sau academic clar și transparent, iar independenții sunt în mod ostentativ dezavantajați, ca și când li s-ar da de înțeles, în mod disuasiv, că politica e pentru captivi, iar nu pentru oameni liberi și nesupuși. Pe de altă parte, deși politicienii pot fi schimbați, politicile nu se schimbă, întrucât centrul de putere “competent” să le facă este în altă parte, iar nu la popor, și este ne-schimbabil. Statul adânc nu e pentru mireni, ci pentru servicii secrete, lideri școliți la Davos ai corporațiilor, ONG ale corporațiilor, tehnocrați, “experți”, influenceri și rețele de (de)socializare. Deasupra tuturor se situează elitele auto-mandatate ale păpușarilor, care spionează și controlează toată piramida de dedesubt. Nici responsabilitatea nu mai e ce a fost. În afară de imunitățile politicienilor, care se înmulțesc ca agenții patogeni de cultură, alte imunități, mai “speciale” și mai iritante, se coc pentru serviciile secrete, precum și pentru industriașii din domeniul agro-alimentar și farmaceutic. Liderii corporațiilor digitale sunt, oricum, imuni la răspunderile obișnuite ale omului de rând, pentru ei contând doar corectitudinea politică și “valorile” comunității, tot de ei scrise. În fine, liderii corporațiilor de armament sunt imuni câtă vreme pot asigura perpetuarea imperialismului economic, juridic și cultural al jandarmului planetar și dividende cinic culese de giga-fonduri și de fonduri de pensii, în dauna oamenilor și a Națiunilor. Ei toți practică outsourcingul, pasare responsabilității și a necesității de a se murdări pe mâini. Lasă asta pe seama forței de muncă a chinezilor sau a țărilor sărace și pe seama mercenarilor ori a țărilor - tampon (azi, ucrainienii, mâine, cine știe…). Este evident că acest sistem, care eșuează din ce în ce mai des în totalitarism, trebuie schimbat cu democrația participativă sau directă.

·         Gheorghe Trifan: "Democratia valida poate exista numai si nu mai cand alegatorii au suficienta educatie!"

·         Giorgio Armani: ”Blugii reprezintă democraţia în modă.

·         Gore Vidal: "Democrația se presupune că îți dă simțământul alegerii, asemeni aspirinei X sau aspirinei Y. Însă amandoua nu sunt decât aspirine." *** "Aparent, democrația este un loc unde se țin numeroase alegeri cu un mare cost, fără motive și fără candidați interschimbabili."

·         Grover Cleveland: ”Nava Democratiei, care a rezistat tuturor furtunilor, se poate scufunda prin revolta celor de la bord.

·         Gustave Falubert: ”Visul democratiei este cel de a-i creste pe proletari pana la nivelul de stupiditate pe care il au acum burghezii. *** ”Cum nu as fi sclav, asa n-as fi stapan. Intregul vis al democratiei este sa ridice proletariatul la nivelul de prostie atins de burghezie.

·         H. L. Mencken: "Democrația este, de asemeni, o formă de religie. E venerarea șacalilor de către dobitoci." *** "Vindecarea de răurile democrației este mai multă democrație." *** ”Democratia este teoria potrivit careia oamenii comuni ar sti ce anume isi doresc si ar merita sa primeasca acel lucru din plin. – ***Medicamentul pentru toate relele democratiei este si mai multa democratie. ***In cadrul democratiei, una din parti isi devota intreaga sa energie doar pentru a demonstra ca opozitia sa nu este apta pentru a conduce – ambele parti reusesc acest lucru de fiecare data si ambele parti au dreptate.

·         Harry Emerson Fosdick: "Democrația se bazează pe convingerea că există valori extraordinare în oamenii obișnuiți.

·         Harry Sinclair Lewis: ”Privind lucrurile in ansamblu, cu cateva exceptii scandaloase, democratia a dat muncitorului de rand mai multa demnitate decat a avut el vreodata.

·         Heinrich Heine: ”N-am vorbit niciodată despre evrei cu respectul care li se cuvine, şi asta din cauza temperamentului meu elen... Acum văd că grecii n-au fost decât nişte adolescenţi frumoşi, în timp ce evreii au fost tot timpul bărbaţi puternici.

·         Henri-Frederic Amiel: ”Oamenii obişnuiţi vor fi întotdeauna sub media societăţii. Democraţia îngăduie celor incapabili să ia deciziile cele mai importante. Conceptul de egalitate le va permite inculţilor să rămână inculţi, proştilor să rămână proşti, delicvenţilor să ramana delicventi.”

·         Henrik Ibsen: "Majoritatea nu are niciodată dreptate. Niciodată, vă spun eu! Este una din acele minciuni din societate care nu ne eliberează, și un om inteligent nu se poate opri să nu se revolte. Cine sunt oamenii care reprezintă cea mai mare proporție a populației? Cei inteligenți ori cei proști? Cred că ne putem pune de acord că sunt cei proști. Indiferent unde se îndreaptă această lume, proștii formează o majoritate copleșitoare."

·         Henry Ford: ”Democraţia, al cărei partizan sunt, este cea care dă tuturor aceleaşi şanse de reuşită, iar fiecăruia în funcţie de capacitatea sa.

·         Henry Louis Mencken: ”Democratia este arta si stiinta de a conduce circul din cusca maimutei.***Democratia este o credinta patetica in intelepciunea colectiva a prostiei individuale. *** Democratia este teoria conform careia oamenii obisnuiti stiu ce vor si merita sa aiba la bine si la rau. *** Democratia si arta si stiinta de a face circ sa functioneze din cusca maimutelor.*** Democratia, si ea, este o religie. Este venerarea sacalilor de catre magari.

·         Herbert Hoover: ”Este un paradox ca ​​fiecare dictator a ajuns la putere pe scara libertatii de exprimare. Imediat dupa venirea la putere, fiecare dictator a suprimat toata libertatea de exprimare, cu exceptia propriei sale.

·         Howard Zinn: ”A protesta dincolo de lege nu este o abatere de la democratie; si absolut esentiala pentru aceasta.

·         Hubert Humphrey: "Nu este indeajuns doar să aperi democrația. A o apăra poate însemna să o pierzi; ca să o întărești trebuie să o extinzi. Democrația nu este o proprietate; este o idee."

·         Iliescu Dan: ”DEMOCRAȚIA DIRECTĂ=PUTEREA POPORULUI nu are absolut nimic comun cu ”democrația participativă” atât de aclamată de unele persoane care poleiesc cuvântul DEMOCRAȚIE cu fel de fel de invenții, doar, doar se vor mai găsi niscai novici care să pună botul la noua găselniță denumită ”democrație participativă” prin care să perpetueze actualul sistem al ”reprezentanților”.- Comparativ cu așa-zisa ”democrația participativă”, DEMOCRAȚIA DIRECTĂ=PUTEREA POPORULUI are ca principiu fundamental-imperativ REFRENDUMUL inițiat de un anumit număr de cetățeni care nemulțumiți de prestația unui slujbaș din instituțiile statului, pot propune demiterea acestuia, sau nemulțumiți de efectul unei legi, pot propune doar modificarea unor articole din respectiva lege și/sau abrogarea respectivei legi, de asemenea pot propune proiecte de lege sau modificarea unor articole din constituție care după redactarea lor de către Consiliul Legislativ în spiritul Democrației Directe (D.D) se supun votului exprimat de voința majoritară a națiunii.- Ori, față de aceste precizări, ”Proiectul Romania Suveranilor Creatori de BUNASTARE” poate fi consderat o propunere care trebuie susținută prin semnătură de un anumit număr de cetățeni ce urmează apoi a fi analizată și redactată în spiritul D.D., după care aceasta este supusă votului cetățenilor în cadrul referendumului.

·         Ion Cristofor: ”Dacă noi organizăm totul, dacă ştim cu precizie cine va câştiga, de ce să nu avem alegeri libere şi democratice?***Unei democraţii aflată sub dictatura proştilor îi prefer o dictatură a oamenilor luminaţi.*** Un bun exemplu pentru democraţie: între Isus şi Barabas, gloata îl va alege, mereu şi mereu, pe cel din urmă. *** O fi presa "câinele de pază al democraţiei", dar ce te faci dacă turma de oi a fost vândută de mult?***Democraţia înseamnă şi permisiunea de a vota pe cel mai prost şi mai ticălos dintre candidaţi.***A impune democraţia unor popoare cu forţa, ignorându-le tradiţiile milenare şi credinţa, e ca şi cum ai obliga un ţăran să meargă la coasă cu frac şi joben. *** Democraţia înseamnă şi permisiunea de a vota pe cel mai prost şi mai ticălos dintre candidaţi.

·         Ion I. C. Bratianu: ”Adevărata democraţie înseamnă cârmuirea poporului prin sine însuşi. Orice democraţie, îşi află, desigur, în fruntaşii săi o călăuză binefăcătoare, dar tot reazimul şi toată nădejdea nu poate s-o aibă decât în propria-i înţelepciune.”

·         Ion Luca Caragiale: ”Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu. Născut dintr-o familie săracă dar onestă, el este fiul operelor sale, şi, deşi democrat prin naştere, el face parte din aristocraţia inteligenţii, a...****De zece ani şi mai bine, presa românească se bucură de o libertate aproape, ca să nu zicem cu totul nemărginită — stare binecuvântată, ce poate încă n-o visează cel mai democrat dintre democraţii Apusului. Nu aci este locul să judecăm dacă aceasta...

·         Ionut Tincuta Ionita: ”Ce face democrația asta din voi . Va da dreptul să scoateți prostia la suprafață. Trist dar adevărat!!

·         James Bovard: ”Democratia trebuie sa fie mai mult de doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manance la cina.

·         James Fenimore Cooper: "Tendința democrațiilor este, din toate perspectivele, una către mediocritate." *** ”Principalul avantaj al democratiei este o elevatie generala a caracterului oamenilor.

·         James Russell Lowell: "Democrația dă fiecărui om dreptul de a fi propriul său opresor."

·         Jean Baudrillard: "Democrația este menopauza societății occidentale, marele declin al corpului social. Fascismul este patima sa senzuală a vârstei mijlocii."

·         Jean-Jacques Rousseau: democratia exista acolo unde nimeni nu e atat de bogat incat sa sa-l cumpere pe altul si nimeni nu e atat de sarac incat sa se vanda

·         Jeff Melvoin: ”Ideea de alegeri este mult mai interesanta decat alegerile in sine. Actul votului este prin sine insusi un moment definitoriu. 

·         John Adams: "Democraţia... atât timp cât durează este mai sângeroasă decât atât aristocraţia cât şi monarhia. Ţine minte, o democraţie nu durează mult niciodată. În curând se iroseşte, se epuizează şi se omoară singură.

·         John Fitzgerald Kennedy: ”Democraţia şi apărarea nu se pot substitui una alteia. În cazul în care una dintre ele rămâne singură, ea va eşua. *** Libertatea are multe dificultati, iar democratia nu este perfecta. Dar nu a trebuit niciodata sa ridicam un zid pentru a-i tine pe oamenii nostri sau pentru a-i impiedica sa ne paraseasca.

·         John Fowles: ”Cea mai atroce dintre guvernările umane: democraţia, care este sinonimă cu anarhia.

·         John Kenneth Galbraith: "Când oamenii își pun voturile în urnă, ei sunt, de fapt, inoculați cu simțământul că își aduc guvernarea de partea lor. Apoi, acceptă, într-o oarecare măsură, că erorile lor sunt ale lor, că aberațiile lor sunt ale lor și, după aceea, se revoltă împotriva lor."

·         John Patrick: ”Democraţia este un sistem de autodeterminare. Este dreptul de a face alegerea greşită.

·         John Simon: "Democrația încurajează majoritatea să decidă lucruri despre care majoritatea este ignorantă."

·         Jorge Luis Borges: ”Democraţia: o superstiţie larg răspândită, un abuz al statisticii.

·         Joseph Goebbels: ”Unul dintre cele mai ridicole aspecte ale democratiei va ramane intotdeauna faptul ca ea insasi le-a oferit dusmanilor sai muritori mijloacele prin care sa o distruga.

·         Joseph Schumpeter: "Democrația este o metodă politică, ca să spun așa, un anumit tip de aranjament social pentru a se ajunge la decizii politice (legislative și administrative) în care individul dobândeşte puterea de a decide prin intermediul unei competiţii pentru voturi” și, de aceea, incapabil să ajungă la o finalitate prin el însuși."

·         K. V.: "Iluzia democrației. Printre alte rădăcini ale răului social, două se detașează cu precădere, exact în această ordine: nepăsarea și frica! Dacă răul manifestat prin acțiunea unor factori negativi nevindecabili este de neînvins, el mai este potențat, în cea mai mare parte și de nepăsarea părții încă neinfestate cu rău a societății. Nepăsarea, adică lipsa de implicare și compasiune oferă răului spațiu de manevră. Nepăsarea este încă și mai rea decât simpla acceptare resemnată a răului, acceptare care poate veni, e drept, din frică. Niciun dictator nu s-a impus de la sine, fără complicitatea acestor doi factori fundamentali în diseminarea răului social.Societățile omenești și-au creat, de-a lungul timpului, diverse organisme de asanare a răului : justiția, sistemul penal, educația, compensațiile sociale acordate celor aflați într-o stare de neputință (boală, batrânețe, incapacitate, dependență etc.). Toate acestea funcționează numai dacă nu sunt confiscate de vectorii răului.Niciun dictator nu a venit la putere în condiții de bine social. Pe fondul oricărei crize, fie ea financiară sau alimentară (adesea, sunt complementare, dar nu în mod obligatoriu) vectorii răului social au profitat din plin, instalându-se, prin complicitatea non-voluntară a nepăsării și fricii, la cârma societății. Un exemplu în acest sens este ascensiunea fulminantă la putere a lui Hitler, intr-o Germanie dominată de criză și de spectrul foamei. Sub masca unor precepte generale pozitive (din punct de vedere semantic, cel puțin!) „national”, adica patriotic si „socialist”, adică in beneficiul celor defavorizați, fascismul a captat bunăvoința sau măcar neimplicarea indiferentă a unor largi pături sociale, după care a trecut, aproape imediat și brutal la instaurarea fricii prin represiune sângeroasă. Inutil să mai parcurgem acum, explicativ, în detaliu, etapele.Europa are destule exemple în care dictaturile au accesat puterea treptat, iar toate cazurile denotă aceeași complicitate a nepăsării și fricii.Istoria ne arată clar că nu există și nici nu poate exista, din motive care tin de genomul uman, societăți cu adevărat drepte, în care justiția socială să funcționeze impecabil. Comunismul și-a demonstrat deja incapacitatea aproape totală de a instaura, așa cum pretindea, dreptatea (ba, chiar, egalitatea!) socială. Pretențiile de democrație ale comunismului sunt dezavuate de instalarea, aproape imediat după preluarea puterii, a unei oligarhii de partid, care numai democratie nu presupunea! De altfel, semantica acestui cuvânt îi denotă slăbiciunea: demos – popor si kratos, putere, așadar, puterea poporului, un adevărat non-sens social. Puterea poporului reprezintă o noțiune cu desăvârșire abstractă, o abilă mistificare, deoarece existența ei ar presupune co-intenționalitate, comuniune de interese, măcar la nivel teoretic. Mulțimea, însă, alcătuită din indivizi, fiecare cu datul său personal, cu interesele sale, cu pasiuni și patimi extrem de individuale și individualiste, nu poate prezenta un nivel atât de ridicat de coeziune. Din acest motiv au apărut partidele, care, cel puțin la nivel declarativ, ar susține interesele sociale ale membrilor cotizanți. Toate ar fi bune și frumoase dacă n-ar fi necesară o ierarhie de partid, o stratificare a nivelurilor de putere, partidele copiind, aproape mimetic, arhitectura structurală a societății umane în general. Așadar vom avea lideri, în realitate stăpâni ai partidului, care își vor putea, în contextul nepăsării sau a fricii instituite de ceea ce se numeste disciplina de partid, impune punctul de vedere și chiar voința, devenind un fel de mici tirani, inșidictatoriali în bătătura respectivului partid. Că este așa, că nu contează, pentru cei ajunși pe o oarecare treaptă de putere într-un partid oarecare, nici doctrina si nici interesele sacre ale votantilor sau membrilor, o demonstreaza pe deplin fenomenul traseismului politic. Pentru traseiști funcționează abitir dictonul latinesc „ubi bene, ibi patria”. Acolo unde interesele mele pot fi fructificate din plin, acolo îmi este locul, parcă spune traseistul politic, în disprețul moralei, logicii și al bunului simt. Dacă a fi om politic înseamnă în zilele noastre versatilitatea opiniilor, ca să nu-i spunem, pe șleau, neseriozitate, dacă a fi politician înseamnă să minți cum respiri, să negi cu seninătate propriile afirmații, a fi traseist politic înseamnă suma disprețului față de tot ce înseamnă doctrina de partid, loialitate, bună credință sau morală, considerate de traseist a fi simple prostii inutile.Am asistat, în cei aproape treizeci și ceva de ani de „democrație” post- ”revoluționară” la un fenomen uluitor: ori de câte ori s-a înființat, de către inși mânați, poate, de bună credință, un partid nou, acesta a sfârșit, invariabil, prin a fi foarte repede confiscat de o gașcă de profitori venali, impudici, aroganți, suficienți dar tupeisti, adesea analfabeți funcțional, dar cu ambiții „nobiliare” nejustificate nici măcar prin minime realizări, în orice domeniu.Așadar, societatea oamenilor are nevoie din plin de curaj, asumare, implicare și compasiune, frica și nepăsarea celor numiți în mod generic și neinspirat „popor” fiind principalele trepte pe care neaveniți de diverse categorii și din diverse partide acced la funcții pe care nu le merită, pe care nu le respectă dar din care își trag seva indecentei lor bunăstări, adesea sfidând cu impardonabilă obrăznicie legi, norme morale sau mult hulitul, astăzi, bun simt.

·         Karl Kraus: "Democrația înseamnă oportunitatea oricui de a fi sclavul tuturor."

·         Karl Marx: Democratia e drumul catre socialism.

·         Konrad Adenauer: ”Democrația este mai mult decât o formă parlamentară de guvernare, este o viziune asupra lumii înrădăcinată în percepția asupra demnității, valorii și drepturilor inalienabile ale fiecărei ființe umane. 

·         Kurt Vogel Russell: ”Traim intr-o societate democratica? Este datoria noastra sa ne intrebam.

·         Laurence J. Peter: "Democrația înseamnă procesul prin care poporul are libertatea să aleagă în fruntea țării pe un om pe care-l îl vor învinovăți mai apoi."

·         Lech Walesa: ”Democratia care nu ofera paine, nu este democratie"

·         Leonard Chesca: ”Gândește !Oamenii inteligenți sunt minoritari, iar democrația se bazează pe dorința majorității. Te-ai prins ? Escrocheria democrației. Iar noi insistăm cu democrația, în care majoritatea decide și sperăm că o să fie bine. Păi daxă proștii (care sunt majoritari) decid, cum să creden că o să fue bine ? Democrația este calea sigură spre autodistrugere, aparent cu respectarea liberului arbitru, la nivel de grup. *** ”Țeapa democrației.Un sistem democratic se bazează pe decizia celor mai puțin inteligenți dintre noi, v-ați gândit vreodată la asta ?Trebuie găsită o cale care să nu fie discriminatorie, ci care doar să stabilească puterea de discernământ (decizie) a fiecăruia.Un test simplu de verificare a fiecăruia înainte de vot, trei întrebări simple,În funcție de numărul de răspunsuri corecte să fie și ponderea în care e considerat votul, 3 răspunsuri corecte - vot 100%, doar două corecte - vot 66% , 1 răspuns corect - vot 33 %, nici un răspuns - vot nul.Să fie determinată capacitatea de decizie exact în momentul votului. Ce facem cu cel care votează beat sau cu cei care nu știu nici în ce țară trăiesc, votul lor poate anula de fapt un vot responsabil. ESCROCHERIA DEMOCRAȚIEI. Peste tot se dicută de valorile democrației, de egalitatea în drepturi dintre toți cetățenii, de participarea la alegerea decidenților a tuturor.Nimic mai frumos din punct de vedere ideologic, dar umanitatea nu este încă pregătită pentru un sistem democratic.Până atunci, democrația nu rămâne decât un slogan frumos, dar din păcate cu efecte ostile pentru umanitate.Un sistem democratic conduce la un rezultat evolutiv, decât atunci când majoritatea oamenilor au un nivel de conștiință peste mediu. În sociatatea democratică de azi, numărul celor care au un nivel de conștiință peste mediu, este mult mai mic decât a celor cu nivel de conștiință sub nivelul mediu. Mai mult, societatea democratică de azi, speculează mai mult nivelul capacităților de inteligență, decât a cumulului ce formează conștiința umană.Până când nivelul de conștiință umană o să fie un parametru important al societății, societatea democratică speculează doar aspecte umane care pot fii ușor manipulate. Menținerea majorității oamenilor în ignoranță, probleme diverse, distracții și prostie este metoda folosită pentru ca decizia democratică finală să fie profund alterată.În acest context, un sistem democratic ascultă de o decizie alterată chiar dacă reflectă punctul de vedere al marii majorități.Pentru că este prematur să discutăm de nivele de conștiință umană, pentru că acest parametru este total neluat în seamă în sociatatea de azi, o să dezvolt această analiză astfel încât să fie mai digerabilă percepției actuale majoritare, adică pargmatic, împârțind lumea în proști și deștepți. Termenii sunt total irelevanți pentru o societate în care nivelul de conștiință umană o să fie princilalul parametru, dar cel puțin la modul în care se prezintă societatea actuală, măcar generic vorbind putem identifica ușor cele două categorii. O să vedeți în analiza mea, că deși o să folosesc ca și parametru principal al analizei IQ-ul , pe lângă acesta enumăr și alte aspecte care contribuie în final la alterarea rezultatului final. Precizez că aceste aspecte sunt doar pentru această analiză, prin care doresc decât să arăt pe înțelesul tuturor, de ce actuala societate democratică nu are cum să meargă pe un drum bun. Democrația devine astfel o unealtă ce servește interese de grup și personale și de multe ori interese străine.Democrația este modul prin care cei din funcții decidente își legitimează poziția și dreptul de a decide în numele poporului, doar pentru că au fost aleși de marea majoritate a cetățenilor, nu ?În orice populație, procentul celor inteligenți și deci nemanipulabili, este mult mai mic decât procentul celor ”proști” și deci manipulabili.  Altfel spus ca să avem o medie a IQ-ului populației de 90, un individ cu IQ 135 este contrabalansat de 3 indivizi cu media IQ de 75La aceștia se adaugă cei indolenți, cei rupți de realitate, cei cumpărați , cei șantajați, dar și cei care votează la mișto, cei înregimentații într-un partid politic sau rudele lor etc.O societate democratică poate fii ușor deturnată către interese ostile de către o mână de indivizi demagogi, hoți și corupți, aleși în funcții decidente de marea masă a celor enumerați mai sus.Pentru a se putea perpetua această stare, e suficiant ca ei să mențină marea majoritate a populației la un nivel manipulabil, șantajabil , coruptibil sau în prostie .Din acest motiv cei inteligenți nu mai merg la vot, e matematic verificabil că sunt minoritari, deci nici chiar dacă prin absurd ar avea pe cine să voteze, votul lor nu ar putea schimba nimic.Sistemul în care viitorul tuturor e decis de cei mai puțin inteligenți dintre noi, împreună cu cei ignoranți, coruptibili, miștocari etc. nu are cum să ne ducă pe un drum bun.Să presupunem că suntem pe un vapor aflat într-o situație critică.La bordul vaporului se află personalul operațional, personal auxiliar, dar și foarte mulți pasageri.O soluție democratică ar fii ca să cerem părerea prin vort a tuturor celor aflați la bordul navei în legătură cu manevrele ce trebuie luate rapid, manevre de care depinde chiar viața tuturor aflați pe vapor.Dar oare asta e cea mai înțeleptă decizie ?Cred că corect ar fii să decidă cei mai instruiți din personalul operativ al vasului, nu să ascultăm de părerea majoritară, în condițiile în care mulți nici nu știu de ce plutește un vapor, vorba lui Băsescu .Sună nedrept sau profund inegal, dar ca să fiu corect înțeles, pe mâna cui lăsăm decizii foarte importante, priviți mai întâi la filmulețele cu linkurile trecute la final.O să fie multe voci împotriva celor afirmate de mine, care într-o măsură au și dreptate, dar cred că atâta timp cât numărul ”proștilor” e mai mare decât cel al ”deștepților” (și nu doresc să jignesc pe nimeni), democrația înseamnă să asculți de decizia celor mulți și ”proști”, din păcaVocea celor care chiar ar putea să ofere cele mai bune soluții, nu ar putea fii luată în considerare, pentru că nu-i așa, e profund nedemocratic. Această dezbatere se poate întinde pe toate ramurile și formele de organizare democratică, de la DEMOCRAȚIA REPREZENTATIVĂ, la DEMOCRAȚIA DIRECTĂ.Din păcate democrația a fost doar o monedă de schimb pentru societatea anterioară, varianta alternativă pentru orânduirea socialistă.Multe state au mușcat această momeală și s-au amețit la visul că în sfârșit puterea aparține poporului. A trebuit să treacă aproape 30 de ani ca să începem să înțelegem că am fost iar păcăliți.Există un ciclu la care se fac aceste schimbări, perioade de timp în care oamenii încep să se prindă și să caute ceva nou.Așa a alternat capitalismul cu socialismul, iar acum sunt semne că se pregătește o nouă schimbare, trecerea probabil la un alt ciclu, o nouă perioadă cu o nouă formă de organizare. Dorința de schimbare pe fondul nemulțumirilor acumulate în timp, de care-au început să se prindă și cei mai proști dintre noi, o să determine un nou suflu, din nou oamenii vor primii speranța că ceva s-a schimbat și vine soarele și pe strada lor. Din păcate în spatele acestor alternative stau de fapt aceași ca și până acum, doar cei din față sunt schimbați.O lume fără partide politice, cu siguranță că ar fii o lume mullt mai bună, la ce folos aceste partide, dar din păcate și acest vis va fii confiscat tot de cei din umbră, au înțeles că asta prinde foarte bine la oameni.Un iz de dreptate se va simții, mulți dintre cei care au fost scoși în față vor plăti, chiar cu ani de pușcărie binemeritați, dar ce folos, aceleași fosțe sunt pregătite și în spatele celor care vor urma schimbării.Din păcate nu am o soluție, doar am încercat să identific punctele slabe ale mult prea lăudatei democrații.Oricum, e clar că trebuie să trecem prin toate aceste experianțe, e clar că încă nu suntem pregătiți să nu ne mai lăsăm manipulați și controlați, e clar că nu ajută la nimic dacă doar un mic procent dintre noi înțelege asta.Sunt curios ce noi idei sau sub ce formă vedeți voi modul cel mai corect prin care putem participa la cele mai importante decizii și alegeri care privesc viitorul nostru, fie că e vorba de alegeri electorale, referendumuri sau chiar votarea directă a unor proiecte legislative în varianta democrației directe participative.P.S., chiar dacă considerați că nu IQ-ul este cel mai potrivit criteriu, ci EQ-ul, deficiența rămâne de fapt aceași, ideea este că destinul tuturor e ales de cei mai puțin capabili dintre noi, pe care îi numim generic proști, categorie care cuprinde de fapt și pe cei foarte creduli, pe cei indolenți, pe cei fără caracter (care-și vând votul, votează la mișto pe cine se nimerește, dar și cei care pun interesele personale sau de grup mai presus de cele ale întregii societăți).Adevărata valoare umană nu este dată nici de inteligență și nici de inteligența emoțională, este un cumul de calități care le înglobează alături de bunătate, moralitate, spirit al dreptății și multe altele, care însumate țșin de ceea ce numim conștiință. inteligența este o calitate, doar folosită împreună cu cele enumerate mai înainte, altfel inteligența poate fii folosită și în slujba răului, lucru care de altfel se întâmplă în ceea ce-i privește pe cei care profită de actualul sistem democratic.Articolul nu a intrat în analiza metodelor de fraudare, ci pur și simplu încearcă să arate că însăși principiul democratic, chiar aplicat corect, la stadiul la care se află acum umanitatea, este unul în care decizia fială ațarține celor mai incapabili dintre noi, iar asta cred că e marea eroare a sistemului democratic. Am preferat termenul de escrocherie a democrației pentru că sunt convins că în spate, artizanii acestei democratizări a lumii, prin liberă dorință sau prin impunere, au gândit bine aceste detalii. Un sistem care se folosește de cei mai incapabili dintre noi, pentru a propulsa la conducerea statelor demagogi, hoți și corupți vânduți intereselor străine sub acoperirea girului populației.Se plasează totodată vina și chiar răspunderea morală pentru rezultatele dezastruase ale deciziilor acestor trădători, asupra populației care se resemnează pentru alegerea proastă, dar în același timp se motivează pentru a ”corecta” greșelile la viitoarele alegeri, unde o să cadă în aceași capcană, pentru că toți cei care ajung să candideze sunt de aceași factură și slujesc de fapt aceleași interese meschine.În același timp metoda nu numai că aruncă pisica în cârca populației care se simte vinovată de alegerea făcută, dar produce și dezbinarea acesteia în tabere care concurează de fapt pentru aceași cauză pierdută, dar prezentată prin reprezentanți diferiți.Societatea Democratică a Viitorului , pe care e potrivit să o numim Democrația ConștiințeiUn sistem democratic, care să ducă umanitatea către evoluție și progres are nevoie de un nivel de conștiință ridicat. Acest parametru u trebuie interpretat în funcție de media pe populație a acestui nivel (care în timp poate devenii relevant), ci pe numărul celor care trag in sus această medie, comparativ cu numărul celor care trag în jos această medie.Doar oamenii cu un nivel ridicat de conștiință cei care devin cu adevărat conștienți de ei și de scopul lor aici, doar aceștia dacă sunt majoritari pot duce printr-un sistem democratic umanitatea pe un drum evolutiv.În ce stadiu ne aflăm și ce putem face noi acum ?Așa cum am arătat mai sus e clar că sistemul democratic aplicat pe condiția actuală a populației, nu are cum să conducă umanitatea decât spre regres sau cel mult stagnare.Odată ce am înțeles toate astea, singurul mod asupra care putem acționa, este să ajutăm prin tot ce facem la creșterea conștiințelor umane.Sunt oameni care au un nivel de conștiință redus, pentru că acesta e stadiul lor evolutiv, iar nivelul lor cu siguranță că nu poate fii ajutat de noi. În schimb sunt și persoane care deși au un bagaj mare de experiențe în spate, sunt prinse și abătute de la evoluția realei lor conștiințe în capcane ale societății prezente. Asupra acestora putem acționa, ei sunt cei care au nevoie doar de un impuls pentru a se oprii din vârtejul în care sunt prinși (ispite, materialism, depresii etc.) Ei sunt suflete puternice care într-un moment de slăbiciune au fost înșelați, prinși în bucla stagnării și de ce nu a regresului evolutiv. Ei au nevoie doar de o readucere aminte a ceea ce sunt și a scopului lor, atât.Aici putem lucra, aici rolul nostru devine exprem de important în salvarea umanității și nu spun cuvinte mari. Munca noastră de informare corectă , de demascare a celor rău intenționați îmbinată cu exemple, fapte bune, motivări și nu în ultimul rând prin prezentarea lumii către care trebuie să mergem, o lume a armoniei, a comuniunii cu tot și cu toate, a abundenței și dragostei necondiționate.Doar așa putem ajuta, să arătăm defectele lumii actuale, alternant cu ceea ce poate fii.Cam asta încerc și eu să fac împreună cu mulți alții, iar lucrurile simt că se mișcă, munca noastră începe să dea roade. Nu știu dacă e potrivit să numim muncă ceea ce facem, e mai degrabă o menire, a cărei răsplată e mulțumirea și speranța că o să fim suficient de mulți cei care o să putem influiența evoluția în bine a umanității.Până atunci ne bucurăm de pași mici, demascăm înșelăciunile și culegem înțelegere, zâmbete și speranțe, fiecare om trezit din capcana neconștientizării de sine fiind un mare câștig pentru viitorul umanității.

·         Liliana Burac: ”Dacă n-ai înțeles că ești luat de prost,/Și că democrația are picioare scurte/Du-te cu jalba-n băț ,legal,la un protest/Să vezi ce drepturi capeți și câte oase rupte!/Cât timp vor fi aceleași prea nesătule haite,/Vor sfârteca iar țara cu legile în mâini,/Știind că patru ani vi-s mâinile legate/Și-i va durea în coate de voi,,iubiți români,,/Că de se duc țăranii cu pătrunjelu-n piață/Poliția e trează și marfa le-o confiscă,/Dar când dispare-o țară ,precum măgaru-n ceață,/ Justiția e oarbă și legea nu există!/Deja sunteți doar nume pe liste de votare/Și când ați fi putut să le dați peste bot,/Le-ați dat pe-o pungă goală sau poate pe-o căldare,/Singura voastră armă, puterea unui vot!

·         Liviu Bordaş: "Dacă prețul apartenenței la UE e acela ca eu, cetățean de rând, să-mi văd factura de curent cum se umflă pe motiv că vreun umflat bruxellez, împuns în cur de Greta energeta, care a strigat către el " how dare you!" a hotărât el că prețul certificarului CO2 musai să sară către patrușcinci de euroi, dacă ăsta e prețul, ziceam, atunci mi s-a cam tăiat de maica UE.Iar dacă prețul apartenenței la Ioropa e acela ca eu, cetățean de rând, plătit după bursa de la București, să plătesc gazul la prețul dublu stabilit la bursa împărăției de la Viana, dacă ăsta e prețul, ziceam, atunci mi s-a cam luat de tușa Ioropa.Și, peste toate, dacă prețul democrației este acela de a suporta tot soiul de miniștri "jmekeri" (singura mângâiere fiind aceea că pot să-i înjur, fără mare folos, pe feisbuc) și tot felul de tute precum Vijulie (căreia pot să-i strig "făă, benoclato, nu-ți mai aținti cepele alea plângăcioase pe sticlă, că aici e vorba despre scumpirea energiei și nu despre amărâtul tău de contoar - sic! - care ți s-ar fi stricat, chipurile, și ție, de ai fost nevoită să plătești, sărmana de tine, optzeci de meleoane", tot fără mare folos), dacă ăsta e prețul, ziceam, atunci mi s-a cam făcut lehamite și de curva de democrație.

·         Liviu Rebreanu: ”De o sută de ani se propovăduieşte europenizarea noastră pe toate cărările. Oameni de Stat, scriitori, filosofi, artişti, încântaţi de binefacerile civilizaţiei, ne-au impus tot ce s-a făcut aiurea în mod organic. Avem Constituţie belgiană, legi...

·         Mahatma Gandhi: ”Prin democratie inteleg ca ea ii confera celui mai slab dintre noi aceleasi sanse ca si celui mai puternic.*** ”În democraţie nimic nu se face fără politică.

·         Marchizul de Flers: ”Democratie este numele pe care il dam poporului atunci cand avem nevoie de el. 

·         Marian Popescu: ”Democraţia e o şcoală, Care mai fulgeră şi tună, Aş prefera să doarmă-n sală Decât să urce la tribună.

·         Mario Vargas Llosa: ”Democraţia şi prosperitatea nu produc marea literatură.

·         Marius Torok: ”Majoritatea votează împotriva cuiva, decât cu cineva. Realitatea este că avem împotriva cui vota, dar nu avem cu cine vota. În aceste condiţii, chiar şi o maimuţă poate câştiga alegerile, dacă majoritatea votează împotriva celuilalt candidat.***Nicio ţară nu are asigurate valorile democratice fără participarea zilnică a cetăţenilor ei la apărarea lor.

·         Mark Twain: ”Oamenii continua sa gaseasca fel si fel de argumente plauzibile in favoarea monarhiei. Adevarul este insa ca acolo unde fiecare om are o posibilitatea de a se face auzit, legile brutale devin imposibile. *** ”Daca votul ar avea vreo diferenta, nu ne-ar lasa sa o facem.

·         Martin Luther King Jr.: ”Capitalismul nu reuşeşte să înţeleagă că viaţa este socială. Comunismul nu reuşeşte să înţeleagă că viaţa este personală... O societate bună şi justă este... o democraţie conştientă social care reconciliază adevărurile individualismului.

·         Matei Visniec: ”Limba română a fost degradată teribil de tare din cauza modului în care vorbesc şi se exprimă politicienii, a modului în care televiziunea a înţeles să nu-şi facă datoria, din cauza faptului că democraţia nu s-a transformat în civilizaţie.

·         Michel Onfray: "Democrația reprezentativă este moartă. Poporul și reprezentanții nu coincid deloc. În adunări și parlamente, există o suprareprezentare a profesiilor liberale, cum ar fi avocații, profesorii etc. Sunt puțini ciobani, taximetriști sau studenți. Ceea ce înseamnă că există o parte a societății care pur și simplu nu este reprezentată. Mai mult, pentru a spera să fii ales, trebuie să ai bani, să fuzionezi într-un dispozitiv, să treci prin forma unui partid."

·         Mircea Gaspar: "Nu va mirati, acestea sunt regulile democratiei mult visate de noi. Cand votezi nu alegi oameni, ci gasti, grupari pe o lista si ele trebuie sa-ti reprezinte interesele. Acestea fac legi votate nu dupa cum vor ei, in mod individual, ci dupa cum le spune reprezentantul partidului in parlament. Si legile sunt facute nu dupa cum vrei tu ci dupa cum vor muschii lor . Tot ei pun pe cine vor ei, nu noi , sa guverneze tara. In posturile cheie, in justitie, institutii importante, politie, peste tot isi pun oamenii lor carora le creaza o serie de privilegii.. Dupa aceea au toate drepturile, inclusiv protectie prin lege sa n u raspunda de nimic din ceea ce au de gand sa faca. Intre toti acestia se creaza legaturi stranse de colaborare in interesul lor, doar al lor . Ce face poporul daca nu-i convine un partid, alege un alt partid. Dar pe cine poate alege, doar ce li se ofera , adica raul mai mic perceput de ei la un moment dat. Aceasta si pentru ca au grija ca prin lege partidele noi care vor sa intre in parlament, sa fie discriminate. Cum , se solicita liste cu semnaturi mai multe decat in orice tara din UE, subventii date de la buget pentru intretinerea partidelor si separat pentru campaniile electorale doar pentru partidele parlamentare si daca vor ei fac si exceptii . Deasemenea e vorba de discriminarea partidelor noi ,prin nereprezentarea in sectiile de votare. Astfel ajung la guvernare doar aceleasi partide . Oamenii lor ajung se se imbogateasca, sa acumuleze tot mai multi bani . Si banii inseamna putere, ai posibilitate sa cumperi tot ce vrei si pe cine vrei. Banii deschid toate usile. Iar cei care detin puterea se cred niste Dumnezei si se transforma deseori in monstri. Asta este sistemul democratiei reprezentative de guvernare a unei tari, care s-a dovedit a fi doar o iluzie.**Ce democratie am trait noi din '89 până acum?

·         Mirel Palada: ”Am ajuns să gîndesc ca useriștiiDa, pe bune. Chiar în halul ăsta de nemernicie am ajuns. Useriștii au dreptate.Vă mai aduceți aminte cînd îndemnau useriștii de manieră foarte expresivă, folosind expletive și emoticoane și tot soiul de alte asemenea trăirisme adolescentine, să nu meargă lumea la vot? Era pe vremea aia o duduiță plînsă toată, tare indignată de felul ei, așa cum sînt în general deontologii care practică virtue signaling și shaming de medievaliști. Se dădea sărăcuța de ea de chinul morții să spună oamenilor că votul nu contează.Era chiar și o memă, dacă nu mă înșel. Stați acasă, dacă vă pasă. Mă rog, asta era pentru izolarea Covid, să fim responsabili să nu respirăm la mai puțin de 30 de mile marine de orice altă ființă umană, căci Covidul este parșiv și prezintă caracteristici de rachetă continentală, nici nu știi cum respiri și Covidul țușt, îți sare la beregată de pe partea cealaltă a trotuarului.Însă îndemnul „stați acasă, dacă vă pasă” este cît se poate de potrivit și în cazul votului. E foarte bine așa. Stați acasă, nu mai votați.Oricum votul nu mai contează. Oricum democrația a ajuns o bătaie de joc, o mimare jenantă. Ba chiar de multe ori distinșii sistemici nici măcar nu mai mimează, ci acționează abuziv pe față, fără menajamente.Vezi cazul recent cu interzicerea accesului unui cetățean în Parlamentul României, deși fusese invitat de un parlamentar. Da, e vorba de Dan Chitic. El nu are voie să fie cetățean, în schimb bașoldina aia de zuză isterică ce se rostogolea deunăzi pe preșurile Parlamentului avea voie, să-și facă toate damblalele isterico-ideologice.Au lăsat-o chiar și cu megafon. De ce? Simplu. Pentru că trebuia. Pentru că făcea parte din scenariu. Pentru că de fapt era doar un instrument de presiune sistemică, iaca acolo și ea o ființă întocmai și la timp care trebuia să-și facă numărul recomandat de superiori.Da, pe bune. Chiar în halul ăsta de nesimțire ideologică am ajuns. Consider că nu mai există partide care să merite să le susțin.PSD-ul a ajuns mai jenant în milogeala sa sistemică chiar și decît USR. Naționaliștii nu contează, nu vor fi niciodată primiți la putere, vor fi demonizați și tăvăliți și izolați. Nu mai există partide cărora să le acord vreo șansă. Nu mai merită nici unul. Consider că nu mai are rost să-mi irosesc energia și timpul să-mi mișc hoitul pînă la secția de votare unde sînt arondat.Democrația oricum nu mai există. Votul oricum nu mai contează. Sistemicii cu grade pe umeri și în gînd au ajuns deja să controleze pe față puterea în România.De ce să-mi mai bat capul? De ce să mai mă chinui, să investesc emoții și speranțe într-unii care inevitabil mă vor dezamăgi, vor juca alt joc decît cel pentru care i-am trimis în Parlament?Este cazul, dragii mei medievali retrograzi și obscurantiști, de un mare hai sictir care să cuprindă țara mai ceva decît chemarea la lichide seminale care a trecut prin mulțime cum trece vîntul de vară prin lanul de secară.Îmi voi cumpăra o pungă de semințe, voi sparge bomboane agricole cu dispreț, voi scuipa cojile de la balcon, în cea mai degradantă atitudine posibilă, specifică mitocanului de cîmpie, și voi admira felul în care voi vă prefaceți că votați, iar ei se prefac că ar conta în vreun fel.Da, știu. Am deja prieteni care să-mi atragă atenția. Nu e bine, coane Mirele. Nu e bine. Vor cîștiga cei care își mobilizează mîna de pătimași. Vom fi conduși de o minoritate nereprezentativă. Nu e bine.Așa, și? Păi pînă acum nu a fost la fel? Nu tot de o minoritate nereprezentativă sîntem conduși? Ăia din Parlament nu se duc oricum degeaba în sala aia mare și solemnă și inutilă, să se prefacă a fi utili, cînd ei de fapt doar își iau dragele de pensii speciale?Păi nu e de atîta timp dictatură din ce în ce mai puțin mascată? Păi nu sistemii conduc, nu ei pun președintele, în ciuda a ceea ce s-a votat?Nu ei pun primari prin furt transparent, documentat de saci de voturi, în urma cărui furt dovedit nu s-a întîmplat nimic, dar absolut nimic? Și acuma mai numără Miliția voturile alea de la Sectorul 1, prefăcîndu-se că apără legea. Apără pe dracu. Nu se va întîmpla nimic. Batista pe țambal. Bebelușei din Guadelupa nu i se va atinge nici măcar un fir de păr din cap, draga de ea de degeseiță.Nu sistemicii trag oameni politici pe dreapta, frîngîndu-le cariera politică și influența cu dosare inventate, necesare instrumente de control politic? Degeaba vine realitatea după niște ani buni de zile să spună „nu a fost așa, dosarele au fost niște făcături, oamenii ăia au fost nevinovați”. Ehe, între timp respectivii au îngrășat demult solul fertil al istoriei, devenind niște cadavre politice scoase definitiv în decor.E plină istoria politică recentă a României de asemenea victime. S-a sesizat cineva? A făcut careva scandal? A fost vreo consecință? Absolut nimeni. Absolut nici una.Mai contează dreptatea? Mai contează votul? Mai contează democrația? Vă spun eu, dragii mei medievali în căutarea lui Făt Frumos. Nu, nu mai contează. Deci hai să stăm acasă, dacă ne pasă.Oricum, să știți că nu sînt defel în contra curentului. De fapt, majoritatea gîndește ca mine. La vot vor mai veni maxim o treime din români. Hai să zicem poate-poate 40%, cu eforturi deosebite din pixul necruțător al sistemicilor. Cînd e nevoie, sîntem mulți, nu se face cvorumul. Vezi referendumul de demitere al lui Băsescu din 2012, anulat printr-un giumbușluc absolut fenomenal, strigător la cer, noaptea ca hoții. Cînd e nevoie pe dos, sîntem mai puțini, să iasă bine la socoteală. Totul din pix. Totul o făcătură. Întocmai și la timp.Cei mai mulți dintre români să știți că deja gîndesc precum mine. Au o scîrbă în ei cît casa. O lehamite de tot ce se întîmplă în jur. Sînt prea tăbăciți, nu mai cred nimic din ce li se vîntură pe la nas, nu mai au încredere în nimeni. Toți o apă și un pămînt. Deci, de fapt, pur și simplu mă alătur hoardelor de nepăsători care privesc cum arde Roma. Să ardă. Merită să ardă. Să nu mai rămînă cărămidă peste cărămidă, să se aleagă praful. Oricum se alege.Apropo. Să vezi ce mișto o să fie. Vor începe demersurile privind modificarea Constituției. Deja mă doare la bască. Priviți how many fraggs I give. Admirați-mi nesimțirea monumentală. Mi se rupe. Constituția oricum e doar un document bun să fie călcat în picioare, ignorat sau interpretat cum le convine lor mai bine. Și cînd cineva se opune pe baze justificate, îi înfloresc imediat niște struți în ogradă, să fie un dosar penal, să fie bine, să nu fie rău.Nu-mi mai pasă, dragilor. Prea multă dublă măsură. Prea multă ipocrizie. Prea mult ține sistemul doar cu unii. Arbitrul fluieră mereu pentru ceilalți. Nu mai vreau să mai joc jocul ăsta, pentru că-l joc degeaba.Pentru drama de la Colectiv l-ați băgat la pușcărie pe Piedone. Deși cei de sub el, care trebuiau să verifice și care i-au dat actele la semnat acestuia, să le semneze ca primarul, n-au pățit nimic. Doar Piedone e de vină, am înțeles.Între timp, în spitalele țării, deci într-o instituție publică, nu privată, au ars de mai multe ori oameni de vii. A fost cineva tras la răspundere? Evident că nu. Că erau de-ai lor.Pe Dragnea l-ați băgat la pușcărie, că adunase prea multă putere. I-ați inventat dosar după dosar, să fiți siguri că nu scapă, că îl băgați pe tubulatură. Lui Cîțu, însă, că a îndatorat țara nepermis de mult, și distinsului leprozaur Orban și distinșilor miniștri useriști ai sănătății și lui Raed Arafat, că au făcut niște matrapazlîcuri cu achiziția de vaccinuri, nu le-ați făcut nimic. De ce? Simplu. Pentru că…Da, da. Deja mă repet. Pentru că erau de-ai lor.Unde e dreptatea? Unde e democrația?Deci gata. Deci a se scuti, Mitică. Prea multă fățărnicie. Prea mult fluieră arbitrul doar pentru unii. Kanieț filma. Pe mine m-ați pierdut de mușteriu. Nu mai îmi pasă de politică. Rugby, mai ales din emisfera sudică. Un pic de vodcă, să nu-mi scadă tensiunea. Scris, mult scris – salvarea e doar prin scris, un soi de mîntuire profană. Familie. Prieteni. Poate un pic de mirosit flori, precum taurul Ferdinand. Multe filme, trăiască refugierea în evadare, în fantasmă, în Tinsel Town. Și neapărat ciorbă de burtă. Măcar aia nu și-a schimbat gustul. Încă.Cine va conduce țara? Cei aleși de o minoritate ascunsă, ce își legitimează puterea printr-o altă convenabilă minoritate gălăgioasă, pentru a se mima democrația. Cine va conduce țara? Cine o conduce deja. Cine a condus-o și pînă acum. Nu se va schimba nimic, nu-mi fac griji. Gradații. Înstelații. Instituțiile de forță, pe post de vătafi din partea stăpînilor de afară. Ei au voie orice. Bine. Atunci să se joace în ogradă cum vor ei.Eu o să mă alătur hoardelor de nepăsători pe care îi doare la bască. Să vină useriștii la guvernare. Nu-mi mai pasă. Să faceți muci din țara asta. Nu-mi mai pasă. Să ajungă Kodruța președinte, să ne aresteze pe toți. Ei, și? Să schimbați Constituția, speriați de spectrul Kodruței, să ajungă Iohannis președinte din nou. Așa, și ce dacă? V-ați bătut joc de țara asta atîția ani la rînd. Încă niște decenii de-aici încolo, tot aia e. Vă pup pe istorie și pe soartă. Nu meritați nici una, nici alta. Hai, pa.

·         Miruna Popescu Iovu: ”E mai uşor ca omul să trăiasca în sclavie decât in libertate!. Democrația este o "Dictatură fără lacrimi", in care libertățile sunt doar aparente, ingrădite și perfect ținute sub control. Omul a fost dresat să uite cine este !.Învațământul a fost redus la ineficiență, prin suprasaturație cu informatii nefolisitoare.. Medicina a rupt orice legătură intre Corp si Suflet, încât un bolnav este doar un ficat, rinichi, plămân defect, care trebuie indopat de big pharma.. S-a inventat o Teorie cu Bacterii si Wirusuri încât există un vinovat de serviciu in Afară, si asta înseamnă că omul nu mai știe să.și găsească vindecarea în Interior prin conştientizarea propriilor Emoții.. Un Guvern, o Regină, un Parlament le consumă oamenilor banii pt.a da " legi" care le fac viata tot mai grea.. Sărbatorile au devenit despre beculete, targuri,cumparaturi si nu despre Religie si Bucurie.Însă pentru a avea libertate oamenii au nevoie de efort şi de acea conştientizare, că doar li se flutură libertatea, dar nu o au cu adevărat !. Păpusarii lumii, cei câțiva mii, sunt mai deştepți decât restul miliardelor.. și ştiu să.i manipuleze pe acesti majoritari intr-un joc tot mai fin si mai subtil,. de ce ? Pt.că ei pot,.pt.că au puterea banilor şi înaltelor funcții,,.pt că ei cunosc atât de bine psihologia maselor,. că acestea nu se opun, dacă inconvenabilul, li se impune treptat-treptat.

·         Mohandas K. Gandhi: "Înțeleg democrația ca pe ceva care-i dă celui slab aceleași șanse ca și celui puternic."

·         Monica Ramirez: "N-am cuvinte să descriu scârba pe care am simțit-o când am văzut cum s-au jeluit toți hoții penali că Simion l-a luat p-ăla de gât. Adică, oamenii de rând trebuie să aleagă dacă mănâncă ori își plătesc facturile, dar ei filozofează la tv că nu se cade cu scandal, cum să fie deranjați când își fac siesta pe salarii umflate cu pompa pe spatele acelorași oameni? Nu sunt susținător Simion ori Aur, nu sunt susținătorul niciunui partid, toate sunt o vomă sinistră populate de vome sinistre. Însă în acest punct, după tot jaful abject și pe față de la revoluție încoace, culminând cu ultimii 2 ani mă doare-n cot de politicieni carismatici care dau bine pe sticlă și au vorbele la ei. Mai degrabă vreau unul care să aibă coaie să spună adevărul și să dea cu barda-n ei, să facă circ și scandal, să le strice toate ședințele lor borșite unde iau doar decizii împotriva poporului și pro interese personale de orice fel ar fi ele. Mi se rupe de politețe și diplomație, m-am săturat de minciunile și promisiunile lor permanente rostite telectual cu vorbe din Dex. Mă lămurisem de multă vreme și cu măreața civilizație vestică, acum mi-e o greață fără margini, mai ales după ultimii 2 ani în care s-a putut vedea cu ochiul liber tot jegul vârât estetic sub covor. Nu e nicio diferență între ăia și jegurile noastre de la butoane, toți sunt vânduți , mânjiți și șantajabili. Absolut toți. Dacă mai aveți vreo îndoială și vă rupeți capetele cu familia ori prietenii pentru apartenența politică sunteți de-o naivitate ce invită doar milă. Mai ales după ultimii 2 ani. Nu există partid ori politician în momentul ăsta care să nu-și vadă propriile interese și care să dea doi bani găuriți pe noi. Ăia de la putere se pișă non-stop pe oameni și ăia din opoziție fac circ că ne vor binele și luptă pentru noi doar pentru că vor să ajungă la putere. Când se întâmplă, se pișă absolut cu aceeași frenezie pe popor și basculează în propriul buzunar cu coișpe mâini. Punct. Nu există niciun, dar... Tot ce vine după un, dar, e nul prin definiție. Îmi vin în minte protestele în care se intră peste jegurile astea sinistre prin parlamente și clădiri guvernamentale. Nu doar la noi și prin alte părți așa-zis civilizate. Câtă frăsineală urmează la tv că, vai, cum și-a permis poporul să intre peste jegurile pe care le-a votat și ale căror salarii le plătește, în clădirile pe care le plătește și care s-au construit pe banii lor? Vă dați seama ce tupeu ordinar, să vină plebea pe care se pișă ei cu jet în permanență să-i tragă de mânecă în timp ce-o freacă aiurea cu burdihanele puse la cale? Înfiorător, mon cher! Așa că, da, mi se rupe de politețe și vorbe alese. Vreau să văd un politician care se ia cu ei de gât în prime time și-i face de boala copiilor tot timpul. Poate să-și bage și-o pulă din popor, că nu trăim în filme artistice. Să le dea peste cap toate ordonanțele trecute pe sub burțile imense după ce-și verifică pe ascuns contul din bancă. Să urle și să le dea muie în direct, poate le pleznește vena extra înțepată regulamentar. Aia vreau, balamuc curat, așa cu ei ne-au transformat lumea și viețile în balamuc curat.Later edit de atenționare: care te gândești să-mi vii cu filozofii și abureli justificatoare de orice fel ori cu tânguieli că, vai, dar ce limbaj porcesc, vezi de drum. Am atât de multe spume când văd cât suntem de proști încât s-ar putea să-mi vărs nervii pe tine și te fac de vorbești singur. Ori zbori direct la gunoi, că aici nu e democrație. Oricum, conceptul în sine nu e decât o iluzie împachetată și vândută frumos la tv.

·         Montesquieu: ”Tirania unui print intr-o oligarhie nu este la fel de periculoasa pentru binele public precum apatia cetateanului intr-o democratie.

·         Nichifor Crainic: ”Democratia e arta de a sacrifica poporul in beneficiul personal. Eroismul e arta de a sluji neamul prin sacrificarea ta. Eroismul nu poate fi democrat, el e insa totdeauna demofil. Demofilia inseamna iubirea de neam, identificarea ta cu durerile si aspiratiile lui. Numai cine iubeste intelege si numai cine intelege e in stare sa se transforme in razbunator. Dragostea e izvorul sacrificiului. Daca Hristos n-ar fi iubit, nu s-ar fi lasat rastignit. Caci nu te iubeste cu adevarat decat cine sufera cu tine de durerea ta.Crima democratiei e ca a pus la mezat Patria.Doua mari neajunsuri ne-au pulverizat puterile si au contribuit la eclipsa constiintei noastre de stapani: eroarea sociologica a teoriei claselor si partidele politice. Etnocratia nu se poate intemeia pe teoria claselor si nu se poate realiza prin mijlocul partidelor. Clase si partide inseamna razboi de nimicire intre partile alcatuitoare ale natiunii. Crestinismul e cultul indraznelii fara limita si izvorul de inspiratie al celui mai nobil eroism.”

·         Nicolae Iorga: ”Democrat inseamna cineva care vrea sa inalte poporul pe umerii sai, nu cineva care vrea sa se inalte el pe umerii poporului.

·         Nicolae Mareș: ”Democrație pură? – O minciună.*** ”În orice dictatură democrația se bazează pe ură.***Democrație = Oligarhie fericită că domnește sub scut american.

·         Norman Kingsley Mailer: ”O democratie moderna este o tiranie ale carei granite sunt nedefinite; asa poti descoperi cat de departe poti ajunge margand pe o linie dreapta pana cand esti oprit.

·         Octavian Paler: ”România e azi o ţară cu milioane de oameni singuri. De ce ar face intelectualii excepţie? Mai ales că ei nu mai joacă azi aproape niciun rol. Au pierdut meciul cu ceea ce reprezintă personaje ca Becali.

·         Orson Welles: ”Harry Lime: În Italia, sub dinastia Borgia, au fost timp de treizeci de ani războaie, teroare, crime şi vărsare de sânge – iar ei au produs pe Michelangelo, Leonardo da Vinci şi Renaşterea.

·         Oscar Wilde: "Democrația reprezintă ciomăgirea oamenilor de oameni pentru oameni.*** ”Democraţia vrea ca toţi oamenii să ia startul de pe aceeaşi linie. Omul de dreapta crede că unii trebuie opriţi pe drum. Omul de stânga vrea ca toţi să termine primii.

·         Oxford Dictionary: Ce este democraţia? Democraţia este un tip de sistem politic sau un mod de luare a deciziilor într-o instituţie sau organizaţie în care toţi indivizii participă în mod egal la decizie iar decizia este bazată pe voinţa majoritară. Termenul de democraţie provine din limba greacă şi semnifică puterea poporului.Un regim politic democratic este caracterizat de suveranitatea cetăţenilor în luarea deciziilor, separaţia puterilor în stat, asigurarea libertăţii de exprimare, justiţie independentă, domnia legii, asigurarea drepturilor omului şi credinţă în raţionalitatea omului. Într-un regim democratic, statul şi guvernarea sunt considerate mijloace prin intermediul cărora oamenii îşi rezolvă problemele şi îşi satisfac nevoile şi nu scopuri în sine.Într-un regim democratic, partidele concurează în obţinerea de voturi iar cel care primeşte cel mai mare număr de voturi dobândeşte „puterea de a decide” pentru o perioda de timp, până la o nouă competiţie pentru voturi. În cadrul competiţiei pentru voturi, politicienii promit acţiuni viitoare în cazul în care primesc „puterea de a decide”. În cazul în care politicienii nu îşi îndeplinesc promisiunile pot fi sancţionaţi prin retragerea votului la următoarele alegeri. În felul acesta, alegătorul, oferă un lucru cert, votul în schimbul unor incertitudini, promisiunile electorale.„Un sistem de guvernământ în care toţi indivizii din cadrul statului sunt implicaţi în mod egal în luarea deciziilor, în mod tipic prin alegerea unui reprezentant in parlament sau într-un for decizional similar”.

·         Oxana Mira: Cea mai puternica bomba care a fost inventata este bomba cu democratie. *** Comunismul este o linie dreapta iar Democratia o linie serpuita. ***  In comunism face fiecare ce trebuie, iar in democratie face fiecare ce vrea.

·         Patrick White: ”Am luat de la democraţie ce e mai prost, fără a o fi cunoscut vreodată. ***Când traiul devine singurul scop în viaţă, e semn că s-a generalizat democraţia.***Dacă nu ne putem bucura de un trai mai bun, măcar să ne bucurăm că putem face asta într-o democraţie!***Democraţia dă dreptul cetăţeanului să asiste la un spectacol prost, fără să-l forţeze nimeni.***Democraţia este dictatura adevărului.***Democraţia este încercarea de a lua omului libertatea de a fi prost.***Democraţia este o lume morală cu oameni imorali.*** Democraţia este tot ce poate fi mai bun la noi în ţară, fără ca acest lucru să fie făcut observabil. ***Democraţia ne permite să spunem mai mult ceea ce gândim, decât să gândim ceea ce spunem.***Democraţia nu mai este puterea poporului, ci puterea unui popor bine condus.***Democraţia nu ţine decât până în momentul în care se dau nişte legi, care ar trebui s-o susţină şi n-o fac.***Democraţie este atunci când, în sfârşit, ţi se permite să umbli în fundul gol.***Democraţie înseamnă să intri în puşcărie într-un regim şi să ieşi în alt regim. În regim de urgenţă.***Diferenţa dintre dictatură şi democraţie e că, în dictatură, intelectualii vorbesc în secret, iar în democraţie tac în secret.***În democraţie, eşti liber să faci ce vrei, dar, mai ales, dacă vrei, într-un cadru legal adecvat, poţi să nu faci nimic.***Într-o democraţie, este permis orice, cu excepţia celor interzise de legile date de noi.**Într-o democraţie, se face avere din dat, în timp ce într-o dictatură se face avere din luat.***Într-o dictatură, nu ai nimic de pierdut, iar într-o democraţie, nu ai nimic de câştigat, ceea ce, pe undeva, e acelaşi lucru.***Necazul nu e că suntem conduşi de proşti, ci faptul că democraţia permite ca, în curând, să fim conduşi de copiii acestora.***Nu am înţeles din democraţie decât faptul că pentru a da unuia un drept, trebuie să-l luăm de la altul.***Nu vom putea edifica democraţia decât dacă ne lăsăm de băutură; şi nici acest lucru nu ajunge.***Refăcând drumurile, refacem drumul parcurs până la democraţie.***Şi dialogând la infinit, putem imita democraţia.***Trecerea de la democraţie la dictatură seamănă cu trecerea de la hohotul de râs la râsul interior.***

·         Petre Tutea: "N-ar trebui să se vorbească așa de mult despre democrație. (...) Mă bizui pe doi gânditori clasici. Pe Platon și pe Aristotel. Platon susține cã sunt trei forme de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia și democrația. Aristotel spune că democrația este sistemul în care face fiecare ce vrea. Și eu am spus: după cum se vede. (...) democrația e singurul sistem compatibil cu libertatea și demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selecțiune a valorilor. (...) Deci democrația e sistemul social în care face fiecare ce vrea și-n care numãrul înlocuiește calitatea. Triumful cantității împotriva calității.*** "Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice că democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numărul înlocuieste calitatea... Triumful cantitătii împotriva calitătii. Bergson a fost acuzat în micul dictionar filozofic al lui Stalin că e fascist.” (...) Nu pot sã rãmân indiferent la incapacitatea democrației de a asigura selecțiunea naturală a valorilor. Democrații gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate și unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democrație. Prin însăși ordinea ei ideologicã, democrația îl obligã pe idiot să stea alãturi de #geniu și să-i poatã zice: <<ce mai faci, frate?>>. Partea proastã este că oamenii de excepție pot ajunge captivi în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masă se exprimã specia. În democrație, numai #întâmplarea naște un mare șef. (...) Eu, cât aș fi de aristocrat în gândire, politic trebuie sã fiu democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost și atât. Dar toți #proștii ăștia, luați împreună, sunt un principiu istoric. (...) Eu sunt democrat numai dintr-un singur motiv: din respect față de marele popor român. Și pânã la urmă mi-am modificat poziția: nu sunt democrat, sunt demofil, iubitor de popor. Democrația e imperfectă, dar fără ea e greu de viețuit. Este un soi de haos suportabil."***Democraţia e imperfectă, dar fără ea e greu de vieţuit. Este un soi de haos suportabil***Democraţia este sistemul social care face posibilă existenţa idiotului alături de geniu. Dar ea se deosebeşte de egalitarismul comunist prin lege. În democraţie legea funcţionează, în vreme ce în comunism legea nu există; e tiranie.***Cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. Pentru că asigură elita conducătoare, triumful personalităţii, triumful elitei conducătoare, nu-i aşa, şi nu deranjează cu nimic mersul dogmatic al lumii creştine. În climatul creat de...***Fără să gândesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămân indiferent la incapacitatea democraţiei de a asigura selecţiunea naturală a valorilor. Democraţii gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate şi unde e majoritate, hai la...***Democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea... Triumful cantităţii împotriva calităţii.***Democraţia este sistemul social care face posibilă existenţa idiotului alături de geniu. Dar ea se deosebeşte de egalitarismul comunist prin lege. În democraţie legea funcţionează, în vreme ce în comunism legea nu există; e tiranie.***Social-democraţia e anticamera comunismului.***Social-democraţia este laptele bătut al comunismului.***Dacă prin social-democraţie s-a intrat în comunism, nu se poate ieşi din comunism tot pe-acolo. E ca o uşă care se poate deschide numai dintr-o parte.***Democraţia e imperfectă, dar fără ea e greu de vieţuit. Este un soi de haos suportabil.***În democratie, numai intamplarea naste un mare sef.*** ”Democratia este un fel de lapte batut al comunismului.” 

·         Petru Romoşan: "DEMOCRAŢIA CA MISTICĂ IMPERIALĂ. Democraţia aşa cum o ştim în principalele ţări cu această tradiţie (Marea Britanie, Franţa, SUA) e imperfectă pentru că nimic din ce este omenesc nu e perfect, perfecţiunea îi aparţine doar lui Dumnezeu. Mai e şi celebra zicere a lui Winston Churchill, citată de toată lumea – „democracy is the worst form of Government, except for all the others” („democraţia e cea mai rea formă de guvernare cu excepţia tuturor celorlalte”) –, pe care avem tendinţa de-a o lua ca pe un adevăr absolut. E adevărat că Winston Churchill şi Marea Britanie, împreună (mai ales) cu I.V. Stalin şi URSS, şi cu F.D. Roosevelt şi America, l-au bătut pe Adolf Hitler şi au pus la pământ Germania nazistă. Dar acest fapt e totuşi departe de a-l face pe urmaşul ducilor de Marlborough un fel de adjunct al lui Dumnezeu care produce adevăruri de nedepăşit.Churchill a spus celebra propoziţie în Camera Comunelor la 11 noiembrie 1947, dar cita atunci un predecesor neidentificat. Să vedem şi contextul mai larg : „Many forms of Government have been tried, and will be tried in this world of sin and woe. No one pretends that democracy is perfect or all-wise. Indeed it has been said that democracy is the worst form of Governemnt except for all those other forms that have been tried from time to time…” („Multe forme de guvernare au fost încercate şi vor mai fi încercate în această lume a păcatului şi a durerii. Nimeni nu pretinde că democraţia e perfectă sau infailibilă. S-a spus, într-adevăr, că democraţia e cea mai proastă formă de guvernare cu excepţia tuturor celorlalte forme care au fost încercate din când în când…” – din volumul de aforisme Churchill by Himself, PublicAffairs, 2011).Deci, democraţia e imperfectă, la fel cum este şi oligarhia sau la fel ca dictatura şi tirania, sau este doar un pic imperfectă, spre deosebire de celelalte forme de guvernare, care sunt imperfecte la modul absolut? Un lucru pe care nimeni nu l-a clarificat până astăzi. Din SUA lui Joe Biden până în Franţa lui Emmanuel Macron şi până în România lui Klaus Iohannis, democraţia apare din ce în ce mai golită de conţinut, sprijinită doar pe forme goale (alegeri, vot), care, evident, nu pot ţine loc de conţinut. O adevărată formă fără fond, ca să ne amintim de Titu Maiorescu. Democraţia s-a transformat, încet dar sigur, prin inteligenţa şi perfidia oamenilor, în contrariul ei, în oligarhie.Pentru că în spatele „aleşilor”, al „votaţilor” sunt presa mainstream, plătită şi controlată, servicii secrete sau statul profund (la serviciile secrete trebuie adăugaţi şi înalţii funcţionari inamovibili) şi, deasupra tuturor, oligarhii, marile averi.Deciziile oligarhilor din spatele uşilor capitonate anulează, ridiculizează votul popular. Iar democraţia nu mai este „government of the people, by the people, for the people” („guvernare a poporului, prin popor, pentru popor”), cea invocată de Abraham Lincoln în discursul de la Gettysburg din 19 noiembrie 1863. Aleşii sunt doar marionetele marelui capital acumulat anterior şi legalizat, inatacabil. Şi, bineînţeles, „reprezentanţii” poporului îşi satisfac, în acelaşi timp, prin trafic de influenţă şi trădarea votului, interesele lor mărunte, private, ceea ce îndeobşte se numeşte „corupţie”.Punerea în discuţie a organizării vieţii publice, a politicului, a democraţiei vine de peste tot, mai ales după alegerile din 2020 din SUA şi are de multe ori chiar aspecte tehnice. „Un alt rezultat (al schimbărilor necesare – n.n.) ar trebui să fie că se pune capăt eforturilor de a bloca o adevărată reformă a procesului de vot în Statele Unite. Asta ar trebui să însemne că nu vor mai exista maşini de vot informatizate de proastă calitate, ca sistemele Dominion şi Smartmatic pe care lobbiştii le-au vândut în 28 de state, distribuind adesea şi o mită generoasă […]. Nimic nu va decide dacă numai imbecilii şi ticăloşii se vor prezenta la posturi înalte în această ţară, dar cel puţin vor putea fi aleşi în chip echitabil” (James Howard Kunstler)Dar decăderea şi mizeria democraţiei din vremurile recente e fără sfârşit. Nu e deloc clar, deşi e uşor de înţeles, cum de aproape toţi politicienii, aproape toţi reprezentanţii poporului şi, odată cu ei, majoritatea funcţionarilor publici sunt oameni fără vreo meserie, oameni ai fărădelegii şi oameni fără Dumnezeu. Ar trebui să fie totuşi uşor de înţeles că oligarhii şi oamenii lor de mână din SUA, din Franţa şi din România nu-şi pot alege marionetele politice şi înalţii funcţionari publici decât dintre oamenii fără convingeri puternice, deprinşi să încalce legea, şantajabili cu propriile dosare, oameni cu o pregătire precară, care-i face necompetitivi pe piaţa reală a muncii.Lipsa de consistenţă şi de responsabilitate a votului „democratic” care ne dă reprezentanţii poporului nu se opreşte la cei aleşi. Ar trebui puşi în cauză şi cei ce aleg sau se prefac că aleg. Şi să nu-i uităm nici pe cei „absenţi”, căci absenteismul e în creştere în toată lumea. Dacă aleşii nu-şi onorează programele, promisiunile difuzate în campanie cu mult zgomot, ei nu sunt sancţionaţi în nici un fel. Ei vor fi sancţionaţi doar „politic”. Ceea ce, bineînţeles, e o glumă proastă şi atât. E o metodă de a-i scoate pe escroci pe uşa din dos ca să faci loc altor escroci. Şi de la capăt. Iar „votanţii”, alegătorii, cetăţenii se împacă foarte uşor cu această comedie bufă şi trec la alegerile următoare fără mari dureri de cap şi fără memorie.Dar sugestiile de „reparare” a democraţiei vin şi ele de peste tot. „Cred că oamenii politici trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate pentru vorbele, ca şi pentru actele lor, şi că această responsabilitate trebuie să fie pusă în aplicare prin intermediul dreptului administrativ şi al celui penal. Politicienii trebuie să-şi asume responsabilitatea personală şi materială a tuturor promisiunilor pe care le fac în cursul campaniei, iar nerespectarea acestor promisiuni ar trebui să fie asimilată unei rupturi de contract şi unei neglijenţe criminale. […] Găsesc că nu e raţional să sperăm că un electorat iresponsabil şi incompetent ar putea alege politicieni responsabili şi competenţi” (Dmitry Orlov)Dar sistemul zis „democratic” e chiar mai pervers. Votul e secret (cu o întreagă ceremonie a izolării votantului), iar secretul va fi păstrat, în general, pe întreaga perioadă a mandatului celui rău ales. De ce nu e public votul, pe faţă, şi cu asumarea răspunderii publice pentru opţiunea ta? De ce nu e luat la întrebări, eventual chiar cu răspundere concretă, cel care a votat prost, interesat (?) un candidat jalnic? Iar ziariştii, sociologii şi alţi sicofanţi care au lătrat un întreg mandat pentru favoritul lor (ne amintim de „intelectualii lui Băsescu” – zişi şi „fripturiştii lui Băsescu” – din Evenimentul zilei, Cotidianul sau Revista 22 din epocă), deversând minciuni şi sofisme, agresiuni la oponenţi etc., ei nu au nici o responsabilitate? O pot lua de la capăt cu următorul „ales”, Klaus Iohannis, de exemplu?Democraţia, aşa cum s-a practicat ea de la cel de-al doilea război mondial încoace în Europa Occidentală, sub influenţă americană, a fost mai degrabă o narcoză şi semăna foarte bine cu religia, chiar cu dogmatica. De cealaltă parte a cortinei de fier era „democraţia populară”, puterea partidului unic. SUA şi-au construit vastul imperiu şi l-au extins după 1989 şi în Europa de Est, exportând în primul rând „democraţia”, un produs de-a dreptul mistic. Până la recentele alegeri din 2020 din SUA, Donald Trump-Joe Biden, cu maşinile lor „zburătoare” (Dominion, Scytle, Smartmatic, Hammer, Scorecard…), conceptul de democraţie avea o forţă religioasă. Nu puteai să-ţi exprimi vreo îndoială pentru că automat erai scos din orice joc, taxat de „comunist”, de „securist”, de „iubitor de dictatură”. S-a descoperit abia în 2020 că maşinile de vot au fost folosite şi în alte alegeri, din alte ţări. A fost citată şi România (pe harta Scytle), iar recent este pusă în discuţie alegerea lui Macron din 2017 în Franţa.Invenţia „maşinilor de vot”, a „soft-urilor” a fost legată de 11 septembrie 2001, atacul asupra turnurilor gemene, când s-a încheiat secolul XX şi ar fi început sfârşitul democraţiei în Occident. Dar să nu uităm că alte metode de fraudare a votului, de intoxicare primitivă a electoratului (cu sondaje, cu talk-show-uri, cu interviuri, cu bani…), mai ales a celui prea puţin sau deloc pregătit, se folosesc din negura timpurilor şi a iluziei democratice. Cum a fost ales de mai multe ori Ion Iliescu după 1989 în România? Dar o investigaţie serioasă ar da rezultate surprinzătoare şi la casele mai mari ale democraţiilor occidentale.Democraţia nu poate fi perfectă pentru că e făcută de oameni, dar dacă minunata democraţie nu mai există de-o bună bucată de vreme chiar deloc? Sau, mai rău, a devenit chiar contrariul a ceea ce pretinde că este, adică oligarhie? Sparta pretinde că este Atena, iar Atena a devenit, pe nesimţite, Sparta oligarhică. Sau, ca să venim la zilele noastre, SUA imită China din greu, cu partidul său unic. Partidul Democrat al lui Joe Biden, Hillary Clinton, Nancy Pelosi, Kamala Harris e incapabil să mai accepte existenţa a două partide şi vizează la vedere scoaterea în afara legii a Partidului Republican.Va mai crede cineva în viitor în democraţie aşa cum s-a crezut în ultimii 70 de ani? Dacă despre un poet se spune că e un om care a uitat toate meseriile, vedem că politicienii democraţi de astăzi, calificaţi adeseori ca „profesionişti”, sunt, în general, oameni care nu au avut nici o meserie. Ce va fi pus în locul democraţiei care s-a golit de sens, de conţinut? Următorii 50 de ani vor da, inevitabil, mai multe răspunsuri : democraţie participativă (ca în Elveţia), tehnocraţie (Uniunea Europeană), autocraţie (ca în Rusia), dictaturi sau tiranii, militare sau civile?Discuţia despre democraţie nu se poate încheia în câteva pagini. Ar trebui văzut cum imperiile britanic, francez şi american, care au practicat o reală democraţie în metropolă, au pretins-o propagandistic şi în coloniile lor, impunându-şi, de fapt, satrapii, arendaşii locali. Să fie democraţia un lux pe care nu şi-l pot permite decât imperiile? Şi, fireşte, numai la centru? Dar există şi misterul Indiei, cea mai mare democraţie din ultimii 70 de ani, născută abia după ce indienii i-au izgonit pe imperialii britanici. Pretenţiile tragicomice ale SUA de a face democraţie cu armata, cu războiul, ca în Irak sau Afganistan, de pildă, au fost deja analizate pe larg. Există azi democraţie în România? Mare om cel care reuşeşte să dea răspunsul corect şi să-l şi argumenteze!

·         Platon: "Democrația este o formă fermecătoare de guvernare, plină de varietate și dezordine, ce furnizează un fel de egalitate pentru cei egali și, de asemeni, inegali."

·         Plutarh: ”Când cineva i-a cerut să introducă în stat democraţia, Licurg i-a răspuns: Fă mai întâi democraţie la tine acasă.*** Un dezechilibru intre bogati si saraci este cea mai veche si mai fatala boala dintre toate republicile.

·         Radu Nicosevici: ”Ce este decizia publică? Decizia publică este decizia care vizează interesul general al unui grup sau al unui grup de interese şi care de regulă implică resursele financiare ale statutului.

·         Ralph Waldo Emerson: ”Democratia devine un guvern al fanfaronilor temperat de editori.

·         Răzvan Constantinescu: "MĂSURI DE PROTECȚIE PENTRU COMBATEREA RĂZGÂNDIRIICazurile Cîțu-Pârnaie și Ciucă-Plagiat ilustrează una dintre ideile pe care vi le repet la nesfârșit de câțiva ani: nimeni nu poate ajunge în vreo funcție importantă fără a fi șantajabil! Ce e așa de greu de priceput? Cum a călcat strâmb și nu a executat ordinul, cum - pac! - la ”Răsboiul”! Pentru asta, sunt pregătite din timp interfețe ”civile” și ”independente” de tip PressOne, Recorder, tolontani și șercănițe, toți foarte revoltați și doritori să salveze țărișoara. Fenomenul este prezent în toate ”democrațiile consolidate” (vezi Ursula, vezi Kohl, vezi Sarkozy și cine mai vreți), nu numai la noi.Cu alte cuvinte, dacă aveți ocazia să întâlniți un înalt demnitar și dați mâna cu el, dezinfectați-vă 20 de secunde!

·         Reinhold Niebuhr: "Capacitatea omului de a se deschide spre dreptate face democrația posibilă, însă înclinarea omului către nedreptate face democrația necesară."

·         Remus Tanasă: ”Democrația modernă și manipularea. Ideea de democraţie stă la baza societăţii moderne, astfel încât oricare alt sistem politic este cel puţin considerat mai “rău”, dacă nu este combătut pe faţă în numele dreptului tuturor popoarelor la libertate şi la autodeterminare. Puţini sunt cei care îşi dau seama de importanţa rolului celor ce administrează informaţia, deimportanţa  acestora în formarea convingerelor şi percepţiei opiniei publice asupra realităţii. Dacă este evidentă importanţa atribuită propagandei şi manipulării informaţiei într-un regim totalitar, ideea de democraţie pare a vrea să interzică orice formă de dezinformare şi minciună în raportul dintre putere şi cetăţean, transformând canalele de informare în locuri idilice unde Adevărul este suveran. Nu este însăşi esenţa contractului social garanţia că puterea lucrează în numele binelui colectiv? Nu face parte din ideea de suveranitate populară convingerea că cine se ocupă de administrarea lucrului public trebuie să o facă “în numele şi pentru” cei care au desemnat respectivii administratori în respectivele funcţii? Răspunsul la aceste întrebări ar trebui să coincidă cu idealurile societăţii noastre: nu există libertate acolo unde nu există un raport onest şi transparent între Stat şi cetăţean, acolo unde Puterea îşi justifică comportamentul prin intermediul minciunii deliberate. Unul dintre pilonii de bază ai democraţiei e fără îndoială libertatea de informaţie. Aceasta din urmă reprezintă o valoare absolută, indiscutabilă, o consecinţă logică a exigenţei ca fiecare cetăţean să fie în stare să îşi formeze o opinie autonomă asupra realităţii. Informaţia, şi în mod special informaţia liberă, este vazută în societatea modernă ca un drept, un simbol al unui presupus rol activ în interiorul Sistemului, ca o garanţie a libertăţii de gândire şi de participare la viaţa publică. Într-un sistem democratic, unde oricare cetăţean are posibilitatea să participe la viaţa politică şi socială, informaţia liberă coincide, sau ar trebui să coincidă cu esenţa însăşi a democraţiei. Şi totuşi astăzi, informaţia nu este aşa liberă precum unii dintre noi ar vrea să creadă, sau mai bine spus, cum unii ar vrea ca noi să credem. Şi asta pentru că organele de informare, sau mai concret mass-media, decide ceea ce trebuie să aflăm, ceea ce nu trebuie să aflăm şi modul în care trebuie să aflăm.Conceptul modern de democraţie se bazează pe o definiţie care presupune suveranitatea populară drept principiu fundamental; dar suveranitatea populară se află în stransă legatură cu opinia publică, cele două completându-se reciproc. Dacă opinia publică nu stă la originea oricărei autorităţi atunci democraţiei îi lipseşte substanţa. Se înţelege că pentru a exercita ceea ce este considerat un drept, adică suveranitatea, opinia publică trebuie să fie în stare să cunoască adevărul în legătură cu variantele disponibile şi din cadrul cărora trebuie să aleagă prin intermediul reprezentanţilor săi. În lipsa unui astfel de drept şi unei astfel de garanţii, puterea este de fapt exercitată de grupuri private care se concep ca elite şi, în numele acestei “superiorităţi” se substituie opiniei publice prin abuzuri ce implică în special deformarea realităţii prin intermediul “măsluirii” informaţiilor. În realitate rolul individului, cetăţeanului, este cel de spectator, dimensiunea participativă care l-ar transforma în protagonist fiind doar un vis. Individul nu este decât un element pasiv în interiorul masei care trebuie să fie dirijată, făcut să creadă că are rol decizional şi pus să accepte variante şi decizii cu convingerea că acţionează autonom. În realitate individul este dirijat de un adevărat bombardament de stimuli şi sugestii impuse de alţii. Edward Louis Bernays înca din 1928 accentua importanţa unei manipulări inteligente a opiniilor şi obiceiurilor maselor, pentru o mai bună funcţionare a unei societăţi democratice. Conform lui Bernays rezultatul este acela de a oferi maselor idei stereotip, sub pretenţia autonomiei intelectuale ascunzându-se de fapt un deliberat proiect de orientare a imaginarului şi gândirii colective. Ceea ce noi ştim, sau credem că ştim, ne face să acceptăm realitatea în mod acritic, să acceptăm proiecţii de evenimente construite “în salon” al căror unic scop este transformarea Istoriei după exigenţele Puterii.Deşi teoretic libertatea de informaţie este un stindard al democraţiei, sunt evidente manipulările asociate transmiterii de informaţii de către media în dorinţa lor de a susţine un sistem, care lepădându-se de haina sa democratică, este preocupat de a se autoconserva.Un fapt interesant, caracteristic democraţiilor moderne, este ideea conform căreia minciuna poate să aibă caracter altruist, că minciuna este utilă uneori pentru comunitate. Astfel minciuna este justificată moral pentru a legitima acţiuni de camuflare şi manipulare a realităţii, depăşind astfel limitele mandatului oferit de către cetăţeni. Minciuna în folosul comunităţii elaborată de către media, scoate în evidenţă natura raportului dintre sistemul democratic, mass-media şi opinia publică. Acest raport, funcţionează într-un mod nu foarte diferit de cel caracteristic regimurilor totalitare; scoate în evidenţă faptul că minciuna este folosită şi de regimurile democratice pentru a păstra consensul maselor şi pentru a se legitima, dezinformarea opiniei publice fiind în realitate un mod exclusiv de a păstra anumite forme de control asupra vieţii politice, sociale şi economice.În practică mass-media reprezintă principalul instrument prin care se falsifică realitatea, se creează stereotipuri, concepţii despre lume, stiluri de viaţă şi linii de gândire, aşa încât să genereze comportamente publice cât mai conforme cu obiectivele sistemului politic, obiective care nu sunt neapărat în avantajul cetăţenilor.Cum am putea deci să recunoaştem “buna credinţă” a unor structuri care în numele binelui colectiv îşi acordă dreptul de a minţi, de a modifica realitatea şi de a o construi în aşa fel încât să inducă în eroare pe aceeaşi cetăţeni care ar trebui să fie esenţa respectivelor structuri; cum am putea fi de acord cu o putere care prin intermediul informaţiilor “măsluite” vrea să se legitimeze; cum să nu rămânem perplecşi în faţa concubinajului dintre putere şi organismele creatoare de informaţie, adica între sistemul democratic şi mass-media.Presa trebuie să fie în serviciul guvernaţilor şi nu în cel al guvernanţilor. Puterea guvernului de a cenzura presa a fost abolită pentru ca presa să fie liberă de a cenzura guvernul. Doar o presa cu adevărat liberă poate să denunţe eficient un abuz al guvernului. Printre responsabilităţile unei prese libere cea mai importantă este de a impiedica guvernul să mintă cetăţenii.Naom Chomsky afirma în 2005: “Mass-media încearcă să distreze publicul. Se doreşte ca persoanele să facă altceva în aşa fel încât să nu ne deranjeze pe noi (prin noi se înţelege cei care organizează şi administrează puterea). Să se intereseze, de exemplu, de sport. Să fie înnebuniţi după partide, după scandalurile sexuale, după personajele importante şi problemele lor, după orice informaţie de genul ăsta. Orice, numai să nu fie ceva serios. Lucrurile serioase sunt pentru persoanele serioase. De asta ne ocupăm noi ”. În ziua de azi informaţia înseamnă putere. Cine are acces la informaţii de calitate poate pretinde să ia parte la jocul puterii, căci este adevărat că şi în politică sau economie, cine are mai multe informaţii verosimile, va avea întotdeauna un avantaj care de obicei este suficient pentru a câstiga partida. Şi totuşi sistemele actuale democratice se laudă că informaţia este un bun public la care oricine poate avea acces liber, dar există multe dovezi care ne demonstrează că sistemele de putere încearcă să interzică accesul liber, sau dacă nu, creează confuzie prin impunerea de multe informaţii fără valoare (precum cele prezentate de Naom Chomsky) astfel că practic, informaţia importantă să fie posedată aproape exclusiv de minoritatea guvernativă şi de amicii lor. Majorităţii guvernate i se lasă un procent scăzut de informaţii esenţiale astfel încât jocul să poată continua.Astăzi prin intermediul Internetului, care a cunoscut în ultimii zece ani o dezvoltare impresionantă, procesul de dezinformare, manipulare şi camuflare în defavoarea omului de rând a crescut într-un mod alarmant. În interiorul panoramei informative globale o multitudine de site-uri care se declară a fi pro sau contra unei cauze, unei idei, nu sunt altceva decât emanaţii ale aceloraşi aparate de “intelligence” care “lucrează” pentru a apară sistemul “democratic”.De aici se pune o alta intrebare fireasca: unde mai este adevarata democratie? (cand voi doua partide de buzunar USR /PLUS, ajunsi la guvernare prin bunavointa “licuriciului de la Cotroceni” aveti acum tupeul de a impune prim – ministri dupa bunul vostru plac); astfel in contextual mentionat, ipocritul politic, europarlamentarul Paslaru, PLUS, invoca fel de fel de scuze / tertipuri , zice el logice, de fapt, jenante, aparandu-l pe prietenul sau de suflet, copilul incompetent, Vlad Voiculescu pentru a justifica pozitia USR/PLUS de retragere a sustinerii politice a primului – ministru! (un santaj ordinar dictat de Barna si Ciolos).Sloganul USR/PLUS, din timpul campaniei electorale parlamentare: “O ROMANIE FARA HOTIE”, era aprope de a fi pus in aplicare de reprezentanta acestora, fostul secretar de stat Andreea Moldovan personaj controversat avand in vedere actiunile acesteia la o firma privata, incompatibilitate clara cu functia din care a fost demisa; ( doar un simplu exemplu).Ce simplu s-ar putea rezolva problemele actuale, dar si de viitor ale tarii, mai concret, in regim de urgenta, in actuala legislatura parlamentara; cine dintre “alesii neamului” se vor grabi in “a-si taia singuri craca de sub picioare”? dar nu asa ne-au amagit acum cateva luni?• Urgent votata legea electorala in care sa se stabileasca, printre multe altele si pragul de 10% pentru accederea partidelor in parlament;• Reducerea numarului parlamentarilor la 300, cum au pacalit majoritatea votantilor, acesti ipocriti userei / plusisti (propunerea mea este de 1 senator si 2 deputati de fiecare circumscriptie electorala);• Alegeri anticipate cu aplicarea celor mentionate mai sus;

·         Robert Kennedy: ”Alegerile ne amintesc nu numai de drepturile, ci si de responsabilitatile cetateniei intr-o democratie.

·         Robert M. La Follette: ”Adevaratul leac pentru bolile democratiei este si mai multa democratie.

·         Romain Rolland: ”Democraţia este arta de a te aşeza de acea parte a poporului şi să tundă lâna în mod festiv în numele lui, dar spre avantajul câtorva buni pastori.

·         Romulus Rusan: ”Personajul cel mai influent al oraşului este securistul cu două feţe care pe de o parte ucidea, ca să creeze panică, iar pe de altă parte se amesteca în rândul revoluţionarilor, mimând democraţia. Opulenţa, cinismul şi venalitatea acestuia reproduc archetipal portretul profitorilor care au ucis revoluţia morală şi au înlocuit-o cu o contrarevoluţie a jafului şi ipocriziei.

·         Ronald Wilson Reagan: ”Pentru democratie merita sa mori, pentru ca este cea mai profund onorabila forma de guvernare conceputa vreodata de om . *** ”Cineva mi-a explicat diferenta dintre democratie si democratie populara, este aceiasi diferenta ca aceea dintre o camasa si o camasa de forta.

·         Russell B. Long: "Democrația este ca o plută: nu te scufunzi, dar ai mereu picioarele ude."

·         Shimon Peres: ”Televiziunea a făcut dictatura imposibilă şi democraţia de nesuportat.

·         Sidonia Bogdan: "Am avut o discuție cu cineva, nu nominalizez, fiind o discuție privată, despre cum să ne raportăm la marile puteri. Nu impun nimănui punctul meu de vedere, fiecare are propriile perspective într-o democrație, aș vrea însă să lămuresc câteva confuzii:1. De ce Rusia nu este democrație câtă vreme Putin a fost ales democratic? Fiind ales democratic, inseamna ca Rusia e democrație. FALS. Există criterii și instrumente obiective în evaluarea democrației unei țări. Alegerile libere sunt o condiție, dar nu singura. Câtă vreme facțiunea de la putere intiminează prin diverse căi infracționale sau chiar recurge la epurarea competitorilor politici, regimul resprectiv este unul autoritarist. Este unul autoritatist și nu unul totalitar, pentru că în totalitarism nu există nici măcar de formă opoziție politică. Autoritariștii păstrează aparența competiției politice. Gradul de independență a presei este un alt indicator pentru evaluarea democrației, si tot ceea ce inseamna respectarea principiilor separației puterilor în stat. Orice concentrație mare de putere in mana unui grup restrans, prin sfidarea sau diminuarea puterii celor din celălalte puteri din stat inseamna autoritarism. Regimul de Kremlin este un regim autoritatist.2. De ce unele țări sunt "ipocrite" și fac bani cu Rusia sau cu China, iar altele nu?Pe scurt, nu pentru că unele puteri ar fi ipocrite și altele nu, ci pentru că unele optează pentru abordarea realistă în relații internaționale, iar celălalte se regăsesc mai degrabă în abordarea liberală. Realiștii nu condiționează regimul intern al Rusiei sau Chinei în schimbul economic dintre state, liberalii sunt cei care susțin că pentru o relație strânsă dintre două state trebuie să existe și valori democratice comune. Din cauza asta o să vedeți diferențe de acțiune între Germania și Statele Unite, de pildă.Germania face bani și cu Rusia și cu China, fără a condiționa această relație de regimul politic al țării respective, dar susține sancțiuni atunci când țara respectivă încalcă principii ale dreptului internațional. Israel, din ce am observat, are o perspectivă realistă pe scena internațională. În Statele Unite, lucrurile sunt mai complicate, viziunile pe politică externă se schimbă în funcție de republicani sau democrați, în plus, americanii acționează și în funcție de marii săi competitori economici. China este un rival pentru USA, există riscul real să depăsească economic prima putere în lume, iar China, la fel ca Federația Rusă, la nivel de soft power către statele mici nu poate exporta decât un exemplu de regim autoritarist de perpetuare a puterii.În relațiile internaționale, există interese între state și diverse forme prin care ele pot fi atinse.Și România trebuie să aibă propriile interese de țară, bine conturate, din păcate, termenul a fost terminat și dus în derizoriu pe scena publică din cauza unor generali incompetenți și corupți cum a fost generalul Gabriel Oprea

·         Sinclair Lewis: ”Privind lucrurile in ansamblu, cu cateva exceptii scandaloase, democratia a dat muncitorului de rand mai multa demnitate decat a avut el vreodata.

·         Sorin Roşca Stănescu: ”Ce este o democrație?Democrația este un tip de organizare socială. Cuvântul democrație , de origine greacă, poate fi tradus ca „guvernarea poporului”. În democrații, oamenii sunt cei care dețin puterea politică . Opusul democrației este o dictatură . Într-o dictatură, o singură organizație politică sau o singură persoană decide despre orice... Democrație degeabaÎntr-o democrație funcțională, din când în când, de câte ori este necesar, electoratul este invitat să decidă. Asupra modului în care urmează să se dezvolte societatea. Asupra celor desemnați să îndeplinească această sarcină. Într-o democrație nefuncțională, acest proces este mimat. Într-o non-democrație, procesul este pur și simplu obturat. Oare noi unde ne aflăm?Milioane de români din țară și din străinătate au fost chemați la urne. În acest scop, de la un buget și așa destul de sărac, au fost alocate sume impresionante. Pantomima a costat. Timp, energii și bani. Obiectivul declarat era cel pe care l-am enunțat mai sus, atunci când am sintetizat termenii democratici. După ce milioane de oameni au fost deranjați pentru a se prezenta la urne, ne-am ales cu același guvern. În linii mari, aceeași alianță aflată la guvernare. Aceeași majoritate parlamentară. Același premier. Aceeași retorică politică. În linii mari, același program de guvernare. A intervenit un mic accident. Accidentul de la prezidențiale. Atunci când cetățenii au fost invitați să se pronunțe în legătură cu persoana viitorului președinte, sistemul reglat ca un ceasornic s-a defectat. Au ales, ce să vezi? Pe cine nu trebuia. Statul subteran s-a pus instantaneu în mișcare. A reacționat cu brutalitate. Și astfel au fost anulate alegerile prezidențiale printr-o lovitură de stat executată prompt și fără ezitare. Românii trebuie să se învețe minte. Să vină din nou la urne. Atunci când li se va permite acest lucru. Și să voteze pe cine trebuie.Până atunci, se joacă o întreagă comedie. Prin care în schemă apar și dispar diverse personaje. Cum s-a întâmplat cu Crin Antonescu. Cum se pare că se va întâmpla și cu Victor Ponta. Până când din joben va fi scos cel mai convenabil personaj al sistemului intern și extern. Din perspectiva factorului intern, omul va fi un produs autentic al celui de-al doilea stat subteran. Din perspectiva factorului extern, viitorul șef de stat al României va fi un om dispus să execute ceea ce i se va dicta de la Washington și de la UE. Fix în această ordine.Disperați, cetățenii români care încă aspiră la libertate își imaginează că, după 20 ianuarie, odată cu depunerea jurământului de către Donald Trump, lucrurile se vor schimba în bine. Se vor schimba cu certitudine în bine în ceea ce privește interesul național al „marelui licurici”. Donald Trump este un om de afaceri pur sânge. Va lupta din răsputeri, mai profesionist decât a făcut-o în primul mandat, pentru a sluji interesul național al Statelor Unite. Va pune frână migrației. Va cenzura la sânge intrările de persoane în Statele Unite. Va crea locuri de muncă. În acest scop, va pune taxe mărite pe toate importurile. Pe importurile din Uniunea Europeană, dar și pe importurile din statele non-UE. Va determina marile companii non-americane, pentru a scăpa de taxele mărite, să-și deschisă afaceri în Statele Unite. Să investească acolo. Nu la ei acasă. Și, desigur, în ceea ce privește politica de apărare, le va solicita tuturor aliaților să pună bani pentru a achiziționa armament american. Și poate din vârful buzelor și de dragul solidarității, va încuraja măsuri asemănătoare și în alte state aliate. În rest, lui Donald Trump îi va fi indiferent cine face jocurile la București.Să nu ne amăgim! Lumina de la capătul tunelului nu o vom vedea după 20 ianuarie. Stăpânul nu este acasă! Când stăpânul nu e acasă, șoarecii joacă pe masă! Asta se va întâmpla la București. În România. Și în general în întreaga lume.Cine vor fi până la urmă actorii care vor defila în alegerile prezidențiale, atunci când se vor desfășura ele? Se vehiculează deja scenarii conform cărora alegerile vor fi încă o dată amânate. Până când sistemul va fi suficient de pregătit pentru a trișa la greu.

·         Stancu Alina: ”Faptul ca au modificat legea in 2013, reducand nr prezentei obligatorii la vot la 30 la suta, ar fi trebuit sa ne faca atenti pe toti. Democratie inseamna puterea poporului. 30 la suta nu este nici macar jumate din popor.

·         Ștefan Baghiu: ”Iluminismul întunecat, sau cum să înțelegem teoria și filozofia politică de azi din Silicon Valley și unde merge America, cu ocazia inaugurării lui Trump. Curtis Yarvin dă un interviu în New York Times, mi-l semnalează Cornel Ban prin "iată noua teorie politică a puterii" după ce Mihai Tapu, acum câteva zile, trimițându-mi-l, zicea "a ajuns oficial Nick Land la Casa Albă".Acum câțiva ani, când Mihai Țapu și-a început doctoratul pe acceleraționism, chiar mă întrebam ce utilitate practică mai poate avea cunoașterea unor deliruri de apologie a totalismului libertarian marca Nick Land. Ei bine, se pare că eram complet în afara dezvoltărilor lor la dreapta, unde nu doar că au făcut pui, ci au devenit paradigma oficială a suveranismului antidemocratic pe care și-l dorește lumea liberă. Teoria oficială a "neoreacționarismului" (NRx) propusă de Nick Land în 2012 se prezintă așa: "Neoreaction is not your grandfather's conservatism, but the web 2.0 era marriage between modern engineering principles and classical anti-democratic thought. Its central tenet is that the Enlightenment was a mistake, and in The Dark Enlightenment, Nick Land burns progressivism to the ground, salts the earth around its ashes, and raises an altar to anti-humanism in its place." Acum ea și-a unit forțele cu discursul lui Curtis Yarvin, care încă din anii 2005 arunca teorii despre cum "ne e mai bine fără democrație".Curtis Yarvin și Nick Land devin "apostoli" ai noului libertarianism autoritar, în care democrația e "slabă", "ineficientă" etc. și are nevoie de CEOs care să eficientizeze și să conducă statele ca pe niște corporații. Adică gata cu state sociale, cu democrație, cu opoziția la voința capitalului. Câteva pasaje din interviul lui Yarvin, a cărui filozofie reacționară face furori între magnații tech din SUA, acum în New York Times:Democrația e fumată: "It’s not even that democracy is bad; it’s just that it’s very weak. And the fact that it’s very weak is easily seen by the fact that very unpopular policies like mass immigration persist despite strong majorities being against them."Despre președinte ca CEO: "What’s happening now in D.C. is there’s definitely an attempt to revive the White House as an executive organization which governs the executive branch. And the difficulty with that is if you say to anyone who’s professionally involved in the business of Washington that Washington would work just fine or even better if there was no White House, they’ll basically be like, Yeah, of course. The executive branch works for Congress. So you have these poor voters out there who elected, as they think, a revolution. They elected Donald Trump, and maybe the world’s most capable C.E.O. is in there [Musk adică]" + "If you took any of the Fortune 500 C.E.O.s, just pick one at random and put him or her in charge of Washington. I think you’d get something much, much better than what’s there. It doesn’t have to be Elon Musk."Despre "luminare" ca "dezvrăjire" - și, în fond, renegare a moșternirilor iluminismului ca "neîncredere" în instituțiile de învățământ, guvernare etc.: "Fully enlightened for me means fully disenchanted. When a person who lives within the progressive bubble of the current year looks at the right or even the new right, what’s hardest to see is that what’s really shared is not a positive belief but an absence of belief. We don’t worship these same gods. We do not see The New York Times and Harvard as divinely inspired in any sense, or we do not see their procedures as ones that always lead to truth and wisdom. We do not think the U.S. government works well."Despre corporații și megacorporații ca aristocrații: "When I ask people to answer that question, I ask them to look around the room and point out everything in the room that was made by a monarchy, because these things that we call companies are actually little monarchies. You’re looking around, and you see, for example, a laptop, and that laptop was made by Apple, which is a monarchy."Și rescrierea istoriei. Hitler și Stalin sunt rezultate ale "revoluțiilor democratice" (deci democrația e responsabilă pentru ei): "And you can’t separate Hitler and Stalin from the global democratic revolution that they’re a part of." Nelson Mandela și Anders Breivik sunt ambii teroriști în egală măsură, iar ceea ce facem este să "celebrăm teroriști" prin recunoașterea meritelor lui Mandela în lupta cu apartheid-ul: "Because they’re both terrorists, and they both violated the rules of war in the same way, and they both basically killed innocent people. We valorize terrorism all the time."Apoi vin părți mai interesante prin violența lor metodologică în studiile culturale. Prima, faptul că eliberarea sclavilor în SUA a dus la deteriorarea vieții lor: "If you look at the living conditions for an African American in the South, they are absolutely at their nadir between 1865 and 1875. They are very bad because basically this economic system has been disrupted." A doua, faptul că femeile trăiau mișto când nu aveau drepturi: "When I look at the status of women in, say, a Jane Austen novel, which is well before Enfranchisement, it actually seems kind of OK." Plus, votul e o prostie.

·         Teodor Dume: ”A fi în opoziţie nu înseamnă neapărat a fi împotriva tuturor lucrurilor. această atitudine diminuează nu numai ideea de democraţie, ci şi cea de comunitate.***Iubesc comunismul pentru că fiecare completează, ce şi cum poate, din avuţia comună. Deci totul rămâne poporului. Iubesc şi democraţia pentru că se fură en-gros, oficial şi planificat din sărăcia celor mulţi. În acest caz nu aplaudă nimeni pentru...***Într-o democraţie reală nimeni nu poate impune reguli care nu servesc interesele celor mulţi pentru că astfel s-ar încălca drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.*** ”Într-o democraţie în care nu există o opoziţie credibilă, votul tău e o farsă.

·         Theodore Parker: "Democrația nu înseamnă "Sunt la fel de bun ca și tine", ci "Ești la fel de bun ca și mine".

·         Theodore Roosevelt: "O mare democrație trebuie să fie progresistă. În caz contrar, va înceta să fie o mare democrație."

·         Thomas Hobbes: ”Cei care sunt nemulţumiţi de monarhie o numesc tiranie, cei care sunt nesatisfăcuţi de aristocraţie o numesc oligarhie; de asemenea, cei care se simt dezolaţi de democraţie o numesc anarhie.*** Într-o democraţie, întregul ansamblu nu poate eşua decât dacă masele care ar fi guvernate eşuează.

·         Thomas Jefferson: "Democrația desemnează 51% dintre oameni care le iau drepturile celorlalți 49%."***Când un guvern se teme de cetăţeni, e democraţie. Când cetăţenii se tem de guvern, este dictatură.

·         Thomas Mann: "Este ceva ciudat că libertatea și egalitatea, cele două idei de bază ale democrației, sunt cumva contradictorii. Considerate din punct de vedere logic, libertatea și egalitatea se exclud reciproc, așa cum societatea și individul au o relație de excludere reciprocă."

·         Thomas Woodrow Wilson: ”Cred in democratie pentru ca elibereaza energiile fiecarui om.

·         Tom Stoppard: ”Democraţia nu este votarea, ci calcularea voturilor.

·         Václav Havel: ”Ucraina se află la răscruce. Un semn rutier arată spre democraţie, altul spre autocraţie. Majoritatea clară a cetăţenilor Ucrainei sunt pentru aderarea la UE, dar entuziasmul lor este temperat de absenţa unei politici europene limpezi. *** Probabil că trebuie să existe partidele politice, căci până acum democrația nu a găsit ceva mai bun. *** "La 1 ianuarie 1990, Vaclav Havel a rostit un discurs cu adevărat memorabil care a ajuns să fie tradus în mai toate limbile. Havel face o analiză asupra societății în care trăiește prin prisma moștenirii psihologice, de această dată, primită din regimul totalitar.„Trăim într-un mediu moral corupt. Moralmente suntem bolnavi, căci ne-am deprins să afirmăm altceva decât gândim.Ne-am învăţat să nu credem în nimic, să nu ne luăm în seamă unii pe ceilalţi, să fim atenţi doar la propria persoană, la nimeni altcineva. Au fost pervertite înţelesul şi specificul unor concepte precum iubirea, prietenia, compasiunea, modestia sau iertarea şi, pentru mulţi dintre noi, mai înseamnă doar ciudăţenii de natură psihologică sau sentimente caracteristice unui timp revolut, oarecum ridicole, la urma urmelor, în epoca navelor spaţiale şi calculatoarelor. Puţine sunt vocile capabile să spună răspicat că deţinătorii puterii nu ar trebui să fie atotputernici şi că fermele care dau produse bio de calitate superioară, destinate doar deţinătorilor puterii, ar trebui să-şi distribuie producţia cel puţin către şcoli, către orfelinate şi către spitale, dacă nu au capacitatea necesară să aprovizioneze întreaga populaţie.Fostul regim – sprijinindu-se pe ideologia sa sfidătoare şi intolerantă – a transformat omul într-o simplă forţă de producţie şi natura într-un simplu mijloc de producţie. Prin aceasta, a lovit chiar în substanţa omului şi a naturii şi în legătura pe care o au, ca parte a aceluiaşi întreg.A constrâns un popor înzestrat şi liber, apt să muncească pentru ţara sa, la condiţia unei rotiţe oarecare dintr-un angrenaj zgomotos şi respingător, despre care nu este limpede de ce a fost nevoie să existe. O maşinărie ale cărei piese sunt sortite, fără greş, degradării, desigur, treptate, dar inexorabile. Ne-am deprins, toţi, cu regimul totalitar.Şi l-am admis ca pe un dat.Referindu-mă la atmosfera moralmente coruptă nu-i am în vedere doar pe domnii care mănâncă legume bio şi privesc pe fereastra avionului. Vorbesc despre noi toţi.Ne-am deprins, toţi, cu regimul totalitar, admiţându-l ca pe un dat şi, prin aceasta, am depus mărturie pentru perpetuarea lui. Altfel spus, suntem cu toţii – desigur, în diferită măsură – răspunzători pentru funcţionarea acestei maşinării totalitare.Nimeni nu este doar victima acestui sistem. Am participat cu toţii la statornicirea lui.Pe ce îmi întemeiez afirmaţiile?Ar fi foarte convenabil să considerăm că vom fi fiind legatarii unei rude îndepărtate ce ne-a lăsat ultimii 40 de ani ca pe o tristă moştenire de care am rămas străini. Dar noi am acceptat această moştenire parcă păcătuind pentru a ne face singuri rău.Acceptând acest adevăr vom înţelege că stă numai şi numai în puterea noastră să facem ceva.Nu-i putem considera vinovaţi, exclusiv, pe foştii conducători, pentru că ar fi nu doar neadevărat, dar şi pentru că ar însemna să trecem sub tăcere ceea ce fiecare dintre noi trebuie să facă astăzi, datoria de a acţiona individual, liber, raţional şi fără zăbavă.Să nu ne îmbătăm cu apă rece: cel mai capabil guvern din lume, cel mai bun parlament şi cel mai valoros preşedinte nu pot realiza prea multe de unii singuri. A considera că vor găsi soluţia pentru toate relele societăţii ar fi, de asemenea, o greşeală. Libertatea şi democraţia presupun, implicit, atitudinea activ participativă a fiecăruia dintre noi, rezultând că acela care vorbeşte despre ele asumă pe deplin răspunderea”.

·         Valeriu Butulescu: ”Am vrut democraţie, dar a ieşit demonocraţie.***Citesc un reproş adânc în ochii câinilor mei. Ce democraţie mai e şi asta, dacă numai tu ai acces la frigider?***Cum este demos-ul, aşa e şi democraţia.***De regulă, peste democrațiile infantile, pe lângă plaga sărăciei și corupției, mai vine și ciuma naționalismului.*** Democratia e planta plapanda, n-o striviti, ajutati-o sa infloreasca.***Democraţia e ca o vioară. Scârţâie jalnic, când ajunge în labe de urs.***Democraţia este periculoasă pentru popoarele cu spirit jovial. Ele vor alege mereu bufoni în funcţiile cheie ale statului.***Democraţia este un joc frumos de societate, pe care stăpânii l-au inventat pentru supuşii lor.***În democraţie, ciomagul adevărului e la cei mulţi. Noul dictator se cheamă Jumătate plus unu!***Democraţia forjează lanţuri subtile, sub povara cărora individul se crede liber.***Democraţia se poate uşor transforma în dictatura unei majorităţi inepte.***Democraţie infantilă: am construit o mie de biserici şi nici măcar o închisoare.***Ne plac extremele. Am înlocuit o dictatură sclerozată cu o democraţie infantilă.***Democraţie. Arta de a convinge oile că ele deţin puterea, în vreme ce sunt mulse.***Democraţie. Autocraţia celor aleşi.***Democraţie. Joc nobil şi subtil în care cei mulţi, prin votul lor, apără interesele celor tari şi bogaţi.***Democraţie? Dacă doriţi abrogarea teoriei lui Einstein, supuneţi-o unui referendum.***Dictatura absolutizează puterea, democraţia o umanizează, transformând-o în neputinţă.***Dictatura ideilor, democraţia cuvintelor.***Dintre toate mizeriile politice, mai scabroasă decât democraţia e doar dictatura.***Două antonime care în limba română rimează perfect: democraţie şi meritocraţie!***E democraţie. Dacă popa cântă în biserică, eu de ce să nu fluier?***În democraţie, naivitatea îmbracă două forme complementare: aclamarea şi huiduitul. ***Întreaba-l pe cel insetat ce-si doreste: glorie, democratie sau un pahar cu apa.***Nu credeam că există ceva mai monstruos decât comunismul, până am văzut ce monştri naşte democraţia.***Paradoxul democraţiei. Prin alegeri libere, oameni fără demnitate devin demnitari*** Pe vremuri, scriitorii erau urmăriţi de serviciile speciale, dar şi de cititori. Democraţia a sistat ambele urmăriri.***Pentru popoarele infantile, democraţia este o jucărie periculoasă.**Politica aparţine genului dramatic. Dictatura este o tragedie sumbră. Democraţia este o farsă de succes.***Prin cetăţenie, omul este înhămat subtil la căruţa statului. În democraţie, acest ham poartă numele de Libertate.***Social democraţia vrea să facă din români un popor marsupial, iar din bugetul de stat, un uriaş marsupiu.***Ştiam că democraţia va deschide Cutia Pandorei. Dar nu credeam să iasă atâţia monştri.***Vinovat de efectele lamentabile ale votului popular este poporul. Care nu se poate autopedepsi. Acest mecanism de eludare a răspunderii colective se numeşte democraţie.

·         Vasile Anton Ieșeanu: "Când democrația moare... pas cu pas, din nou la Cotroceni, ajunge Johannis...Moto: Este vai de poporul român care își caută, la străini, stăpân!Stimate simpatizant PSD!Chiar mai crezi că tanti Veorica va câștiga alegerile prezidențiale sau va intra în turul doi? Toate măsurile populiste de mărire a pensiilor sunt în percepția electoratului pesedist bombardat de știri false - drept o vânătoare de voturi.Pe Johannis îl doare exact în coa(st)e, pentru că e singurul candidat care merge încet dar sigur, pas cu pas, din nou la Cotroceni.El a luat startul demult, nu se grăbește, pentru că partenerul nostru strategic (sultanul de la Înalta Poartă) îl preferă pe el, în pofida, faptului că alți doi candidați s-au dus la Înalta Poartă de peste ocean să sărute papucul sultanului.Gazele din Marea Neagră sunt prețul scaunului de la Cotroceni. Jocurile politice sunt făcute - votul nostru nu mai contează. Multinaționalele lacome ale partenerului strategic Exxon – Petrom au și început déjà exploatarea gazelor României, la exact trei zile după întoarcerea lui Johannis de la sultanul Trump.Crezi stimate simpatizant PSD că baronii o susțin pe tanti Veorica? Aș! Păi Oprișan și alții baroni sunt demult afiliați statului paralel. Dovezile sunt gârlă - toți trădătorii din PSD care pur și simplu au dărmat colosul cu picioare de lut și-a găsit protecție la securiștii din SRI în complicitate cu CIA - stăpânii statului paralel.Cine naiba l-a ținut pe jegul ăsta numit „baron” Oprișan, atâta timp la președinția județului Vrancea?!...PSD-eii nu au învățat nimic din slăbiciunile democrație! Cu cât un animal politici stă mai mult la butoanele puterii cu atât devine mai periculos pentru că își creează o rețea de crimă organizată chiar în interiorul partidului.În consecință, social democrația e pe ducă. Se poate vedea asta în toată H(UE) și odată cu social democrația și democrația atât cât mai este autentică. Încet dar sigur se pregătește mai pe față mai pe dos dictatura ultraliberală sub masca unei democrații de paradă. „Eram sărac, scrie Michel Houellebeck, în romanul Supunere și , dacă ar fi trebuit să răspund la unul din sondajele acelea care încearcă să ia pulsul unei generații, mi-aș fi categorisit condițiile de viață, mai degrabă anevoioase. Cu toate acestea, în dimineața care a a urmat susținerii tezei ( ori poate chiar în aceeași seară), primul meu gând a fost că pierdusem ceva neprețuit: LIBERTATEA! Vreme de mai mulți ani, ultimele rămășițe ale social-democrații muribunde îmi îngăduiseră ( grație unei burse de studiu , unui sistem extins de reduceri și avantaje sociale , unor mese mediocre, dar ieftine la cantina universitară) să-mi dedic timpul activității pe care o alesesem; studiul operei unui prieten( Huysmans n.n.). De această generozitate am profitat mai mult decât oricine, atunci când primea porțiile cu țelină cu sos remulad sau cele cu cod cu piure în compartimentele tăvii de spital pe care cantina universitară Bullier le oferea sărmanilor săi clienți (cei care în mod evident nu avea unde altundeva să meargă, care fuseseră probabil alungați din toate cantinele acceptabile , dar care aveau totuși legitimația studențească, asta nu le putea fi luată). (Michel Houellebeck - supunere, Ed. Humanitas fiction,2017, București)Arma democrației - votul popular a devenit deja în era digitalizării o pușcă de joaca pentru copii, adică arma noastră a infantililor care îi votăm. Mergem la vot și ne iluzionăm că arma - votul nostru are puterea reală de a promova candidatul pe care voioși noi îl votăm.Oare nu ți-a fost învățătură de minte, stimate simpatizant al social -democrației, cum a câștigat alegerile prezidențiale Chiorul - informatorul de la securitate cu nume conspirativ „Petrov” împotriva lui Adrian Năstase?!...Și Plăvanul - informatorul cu nume conspirativ ... împotriva lui V.V. Ponta?!... Poate ne spune CNSAS-ul, de bună seamă nu acum... că nu-s proști securiștii să-l compromită pe Johannis pe idiotul lor util la Cotroceni, ci la Sfântul Așteaptă, după al doilea mandat...Odată ce se instalează dictatura globalistă, sub masca pseudodemocrației, libertatea individului nu mai este decât o capcană socială.*** "Democrația și nostalgicii comunismuluiDemocrația e forma politică bazată pe rațiunea căii de mijloc și nu pe sentimentele iubirii și urii.Toate formele politice extremiste uzitate îndeosebi de idealiștii promovează ideologii de extremă dreapta sau extremă stânga ce se fundamentează pe iubire și ură, nu pe raționamentul pragmatic. Democrația este forma politică cea mai adecvată pentru oameni realiști, pragmatici, capabili a se autoguverna și a-și autoadministra existența care au devenit oameni prin propria lor voință și libertate de alegere, nu prin mila sau bunăvoința vreunui regim politic totalitar cum a fost comunismul.Pragmatismul e asigurarea pe viață împotriva capcanei ideologiilor. Dar câți dintre români sunt realiști și pragmatici, capabili în a-și asigura existența autonomi și liberi.În majoritate, idealiștii incapabilii să se autoguverneze vor da vina mereu pe autorități pe politicieni hoți și corupți, pe funcționari, pe oricine, crezând în sinea lor că ei sunt capabili dar ce să vezi sunt sabotați de sistemul democratic .Idealizându-și capacitățile intelectuale și neluând în considerare forțele și mijloacele financiare fără îndoială că inițiativa lor va fi sortită eșecului.Nu mai vorbesc de cei care din varii vicii ( alcoolism, lene, micile furtișaguri, tare congenitale rămase din vremea comunismului ) își pierd locurile de muncă. Frustrații incapabili de voință morală dau vina pe democrația și toți cei aflați la guvernare și încep să regrete comunismul și mai cu seamă pe dictatorul, zic ei „patriot ”, iubitor de neam și țară, în realitate doar iubindu-se pe sine și puterea care îi conferea măreția de zeu comunist , Nicolae Ceaușescu pe care atât de mult l-au urât în 1989-1990. Idealiștii incapabili să analizeze , rațional lumea, percep și judecă lumea prin aceeașijudecată irațională - alb și negru, iubire și ură, iubire pentru tovarășul, și ură față de politicienii democrației, „corupți” uitând cât de corupții erau nomenclaturiștii comuniști.Dictatura ceaușistă e acum pentru idealiștii nostalgici, frustrați de propria lor incapacitate, un adevărat rai pierdut.În general nostalgicii sunt cei cu mintea leneșă (și din păcate cum demonstrează filosoful Constantin Noica în eseul Despre lăutărism, mulți români au mintea leneșă), minte alimentată doar cu mici și bere, care așteaptă ca partidul stat să lea dea para mălăiață în gura lui nătăfleață. Munca fizică e grea, iar munca cu mintea e nespus de grea. Nu mai bine stai la crâșmă la o bere și un mic, savurând gânditor o țigară?!...Când aștepți să ți se dea apartament și loc de muncă, cum reclamă nostalgicii, e cât se poate de clar și evident că implicit accepți statul nedemn de sclav fericit al partidului-stat.Capitalismul asociat cu democrația ne învață să fim capabili să le obținem și nu să așteptăm să ne dea partidul stat și dumnezeul - dictator după bunul lui plac.*** " Scuze de întârziere! Am probleme cu deschiderea calculatorului. Rolul statului în democrație și capitalism nu este să e asigure oamenilor locuințe și locuri de muncă ci o bună administrare a bugetului și, implicit viziuni realiste creative și constructive precum și fonduri pentru sănătate și educație. Manifestările de pe stadioane de omagiere a zeilor comuniști, costa statul român enorm. Dar toți ne complăceam în acest odios cult al personalității, impus de securiști și milițieni, căci cine avea curajul să întrebe de ce se risipesc banii de la buget pe asemenea caraghioase, ridicole comedii de prefăcătorie, ipocrizie și falsitate. Dacă omului statul capitalist i-ar da locuință gratuit și i s-ar asigura loc de muncă ,evident că omul nu ar mai munci, la fel cum nu muncea, ci doar se prefăcea că muncește în comunism. Capitalismul democratic înseamnă individualism . Forma asta d politică pune în valoare individul capabil, nu colectivitatea unde erau de-a valma oamenii capabili , realiști și idealiștii leneși, incapabilii, lingăii la partid, informatorii la securitate, protejați de instructori , activiști și secretari o adevărată pegră care muncea doar cu gura, cu URA și slogane de omagiere ,ca de pildă cel mai uzitat și behăit inclusiv la megafoane „Ceaușescu PCR” . Îți poți imaginea ce sume colosale furate de la popor, ogoit cu salarii de mizeriei era dirijate spre acești indivizi, absolut stupizi, care repetau ca papagalii idioțeniile discursurile lui Ceaușescu. În comunism milițienii aveau grijă să-i trimită la muncă forțată pe cei leneși care refuzau să se încadreze în muncă. Prețul plătit pentru a primi apartament de la stat era sclavia pe viață și obediența pentru partid și conducător.Între a avea mica ta proprietate care te face să fii autonom, liber și independent de orice regim politic și a primi apartament „gratuit” în realitate plătit enorm prin munca forțată colectivă e o mică mare deosebire. Deosebirea constă în a fi un individ liber cu demnitate umană, nu un biet animal înregimentat care așteaptă de la conducător să-i dea, cum dă ciobanul oilor de nutreț. Nicolae Tudor: Vasile Anton Ieșeanu, aveti o parere absolut falsa despre ce inseamna stat, democratie, capitalism. In 1793 a avut loc Revolutia franceza, moment in care a aparut statul si democratia, revolutie infaptuita de multimea care striga in strada cam 10 ani fraternite, egalite, solidarite. Atunci au aparut pluripartitismul si alegerile democratice care au adus la putere partide de stanga, de centru sau de dreapta, definite fiecare de programe politice, programe care se deosebeau prin protectia pe care o acordau sustinatorilor. Astfel, stanga politica ajuta multimea saraca iar dreapta politica patronii. Multimea saraca beneficia de principiul egalitatii, iar patronii de apararea proprietatii, exact cea care naste inegalitatea, proprietate care s-a cerut a fi limitata o data cu privilegiile sociale sau materiale dobandite, ceea ce nu s-a obtinut nici in ziua de astazi. Statul roman percepe impozite si taxe, dar nu le poate cheltui decat dupa niste legi. Statul roman s-a angajat prin constitutie sa asigure locuitorilor un trai decent, ceea ce nu face de 30 de ani, si nu face pentru ca Romania are formal partide de stanga. Altfel ar fi administrat bugetul tarii cheltuind banii necesari traiului decent. Iar trai decent nu inseamna oameni fara locuinta, oameni fara serviciu, oameni care mor de boli, de foame sau disperare. Dv confundati protectia sociala din capitalism cu comunismul. In SUA, 1 din 8 locuitori beneficiaza zilnic de 3 mese gratuite si pentru a le primi este suficient sa intre in restaurant. Noi avem 120.000 asistati-social, adica 1 la 160 locuitori si o multime de suboameni care sunt iritati ca acestia primesc cate 130 lei/luna.

·         Vasile Ghica: ”Democratia este valoroasa cand rezista la purtat.***Democraţia ne garantează prin vot că nu sunt alţii mai răi, decât cei pe care i-am ales să ne conducă.***Democraţia noastră originală seamănă cu o nuntă de câini, unde doar unul exercită actul împerecherii, iar ceilalţi dau ca bezmeticii din fund.***Înţelepţii greci credeau că, după decenii de democraţie, este binevenită şi câte o cură de tiranie.***Prea mulţi oameni învaţă democraţia pe sărite.***

·         Victor Eftimiu: ”Toată viaţa democrat M-am gândit şi n-am trădat, Orice grabă strică treaba: Mă făceam cuzist degeaba!

·         Victor Hugo: ” Orice civilizaţie începe prin teocraţie şi sfârşeşte prin democraţie.

·         Victor Pinchuk: ”Arta, libertatea si creativitatea vor schimba societatea mai repede decat politica.

·         Viorel Muha: ”Democraţia nu trebuie îmbrăcată în uniforme!***Democraţia modernă cuprinde şi constrângerea de a da date despre tine, de bună voie.***Educaţia este drumul pe care înveţi a merge în societate. Fără acest drum, libertatea unora în democraţie de a vota fără o percepţie reală a realităţii, poate sui spre vârful unei societăţi, monştrii.***Democraţia se şlefuieşte când totul merge bine! Democraţia este constructivă de la un anumit nivel de trai în sus! De la un anumit nivel de trai în jos, constructivă este revoluţia. Important este ca politicienii să ştie care este acel prag...***Democraţie procomunistă-socialistă. Unii dau şpagă pentru a lua dreptul altora. Alţii dau şpagă pentru dreptul lor, iar ultimii dau şpagă pentru ca să nu moară-n dureri. Groparul cere ultimul, pentru ca să încheie cortegiul şpăgii! *** Democraţia câteodată este o mătură care nu înlătură gunoiul, ci îl adună!

·         Virgil Iordache: Democrația constă în exprimarea în întreaga societate a potențialului uman personal pe măsura talanților primiți (sau într-o abordare seculară a bagajului genetic, capitalului social, cultural, natural) și a milei lui Dumnezeu (iar într-o abordare seculară a simplului dar că trăim și a situațiilor impredictibile care modifică masiv traseul de viață al fiecăruia prin procese neliniare, în care un eveniment de durată scurtă are consecințe ample). Într-o democrație cei cu orgine socială joasă pot să aibă o ascensiune meritată, iar cei cu origine socială înaltă pot să fie așezați la locul lor mai jos meritat când e cazul, fără ca asta să necesite violențe, revoluții. Din perspectiva Fiului lui Dumnezeu nu e nicio diferență între oameni, fiecare pornește de la zero, fără ca asta să însemne că nu duce după el situația resurselor disponibile din mediul său, ori a mentalităților, însă modul social de organizare, democratic, atenuează aceste diferențe. Prin investiții private și publice într-o democrație nu mai suntem captivi social, dacă ne naștem elite nu neapărat plecăm în veșnicie tot de acolo, iar dacă ne naștem în cartiere rău famate nu vom sfârși pelerinajul lumesc unde ne-am  născut. Democrația e posibilă tocmai pentru că ascensiunea socială nu este o miză absolută, ceea ce contează fiind ascensiunea și în veșnicie, indiferent de unde suntem în lume. Te poți mântui indiferent de statutul social, iar una din condiții este să nu neglijezi, să nu îngropi potențialul tău lumesc și al altora, pe care trebuie să îi iubești ca pe tine însăți, adică să nu le îngropi nici șansele lor pe cât depinde de tine. Traseul lumesc al lui Hristos e un exemplu clar de ascensiune democratică, iar confuzia celor din vremea lui între împărat ceresc și împărat lumesc arată tocmai dificultatea acceptării democrației: ea subminează mentalitatea că împăratul lumesc are vreo relevanță pentru mântuire, pentru perpetuare veșnică a ființei în bucurie. Hristos putea să fie fără nicio dificultate împărat lumesc, cum a și fost tratat la intrarea finală în Ierusalim, dar ne-a dat lecția că aceasta o miză mică, nu neimportantă, însă supusă unor scopuri mai înalte. Una din căile de subminare a democrației și odată cu ea a mântuirii este să uităm că ascensiunea socială e numai pentru servirea semenilor în cele superioare, cât mai superioare indiferent dacă avem o viață religioasă sau nu. Toată lumea înțelege ce sunt dragostea și nădejdea, într-o formă sau alta, chiar dacă nu toți știu ce e credința ca să le înțeleagă deplin.Democrația e posibilă datorită acestei situații, că toți care cred și nu cred pot să aibă dragoste și speranță, pot să aibă ce e mai înalt decât credința, pot să preguste din împărăția cerească la diferite măsuri. Toți. O subminare a democrației vine și din atitudinea da a fi fost aleși deja de Dumnezeu prin apartenența la Biserica Lui. Ori Hristos nu ne-a spus personal că am fost aleși, ci că a venit pentru că cei care se credeau aleși la vremea lor la fel cum ne credem noi acum nu mai făceau ce trebuie. Pentru asta s-a adresat prin ucenicii Lui neamurilor, iar acum dacă ar fi venit s-ar fi adresat celor care nu se numesc creștini.  Ar alege dintre cei care ne numim creștini niște oameni în mod democratic, de la oameni simpli la cărturari și i-ar face apostoli. Dacă am ridica mâna “ia-mă pe mine, ba pe mine, că sunt creștin sau creștină” nu ne-ar lua de apostoli, al lua pe cine vrea El, cum vrea El. Așadar pentru a face voia Lui noi trebuie chiar să o facem și să nu ne considerăm privilegiați prin vreo alegere cu privire la noi făcută cândva pentru toți. Atunci n-am fi decât într-o elită a credinței care crede despre ea că se poate perpetua numai prin asta mai departe, ca un fel de privilegiu și i-am disprețui, ori cel puțin i-am privi cu superioritate, pe cei care nu știu de Cuvântul Lui, ca și cum nu El decide, ci noi. Democrația poate subzista dacă vedem că fiecare poate avea un merit unde este, în lumea în care s-a născut și în care crește spre ceva mai bun, care servește și sieși, și aproapelui. Asta înseamnă să apreciem oamenii pentru ce sunt ei și fac ei, nu pentru roluri și împărțiri în clase, în lume bună sau mai puțin bună, desi această împărțire e și ea lăsată de Dumnezeu ca o orientare. Cine zice însă că e din lumea bună deja dă un semn că nu va mai sta mult acolo, așa cum cine zice că e sfânt e limpede că nu este. Nici Cel Sfânt nu a spus despre El asta, ci a lăsat pe Tatăl Lui din ceruri să o facă. Apoi degeaba ne mai supărăm când “masele” se delimitează de buna noastră educație și valorile bune, pentru că noi suntem cei care i-am smintit pe oameni îndreptându-i spre populism, spre iadul valorilor joase împărtășite generalizat de toată lumea, spre împărăția minciunii. Ierusalimul lumesc e crucea răstignirii, acolo e rolul cel mai sus în lume, pe cruce, iar pentru oameni nici măcar acolo, ci la picioarele ei, pentru că singuri nu o putem duce. Lăsându-ne libertatea și responsabilitatea Hristos ne-a lăsat democrația.

·         Virginia Fiume: ”Democraţia participativă face referire la mecanismele democratice prin care cetăţenii participă la decizia publică. Democraţia participativă implică: Participarea cetăţenilor la decizia publică; Controlul cetăţenilor cu privire la cheltuirea banului public; Consultarea publică a societăţii civile în ansamblul ei. O democraţie participativă autentică implică participarea cetăţenilor la decizia publică, informarea cetăţenilor cu privire la deciziile autorităţilor publice, utilizarea constantă a consultărilor publice de către autorităţile publice şi transparenţă decizională. Născută la sfârșitul anilor ’60, democrația participativă se dezvoltă în diverse părți ale lumii pentru a răspunde unor limite ale democrației reprezentative. Democrația participativă permite o realimentare a interesului cetățeanului pentru activitatea politică, favorizează o mai mare reprezentativitate a problematicilor sociale și creează un spațiu de dialog între aleși și cetățeni. În diferitele modele de democrație participativă, întâlnim ideea de asociere a cetățenilor pentru luarea deciziilor, vorbind de co-gestiune a resurselor publice. Amintim aici, proiectul coordonat de către Consiliul Europei, teritorii de coresponsabilitate, pilotat în mai multe orașe din Europa, inclusiv Timișoara. Există o multitudine de instrumente de democrație participativă, care au rolul de a crește participarea și influența cetățenilor în viața politică și economică, precum Word Café, urbanismul participativ (a se vedea Carta europeană a democrației participative în procesele de planificare spațială), bugetul participativ. Dezvoltat în 1989 în Porto Alegre (Brazilia), bugetul participativ este o sursă de inspirație la nivel internațional cu privire la posibilitatea de implicare a cetățenilor în viața politică. Peste 500 de orașe din lume au implementat acest tip de bugetare, printre acestea numărându-se orașe precum New York, Paris, Montréal, Saint-Basile-le-Grand, Lyon, Berlin, Sevilia, etcDemocrația participativă în Tratatul privind Uniunea Europeană În prezent, democrația participativă a devenit o parte integrantă a modelului european de societate.În Tratatul de la Lisabona este consacrată complementaritatea dintre democrația reprezentativă și democrația participativă, menționate la articolele 10, respectiv 11. În plus, articolul 10 alineatul (3) conferă cetățenilor „dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii” și prevede și că „deciziile se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean”, o trimitere la cerința de respectare a principiului subsidiarității. Astfel, participarea devine un drept cetățenesc, iar subsidiaritatea devine un pilon al democrației participative. Articolul 11 1. Instituțiile acordă cetățenilor și asociațiilor reprezentative, prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale Uniunii. 2. Instituțiile Uniunii mențin un dialog deschis, transparent și constant cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă. 3. În vederea asigurării coerenței și a transparenței acțiunilor Uniunii, Comisia Europeană procedează la ample consultări ale părților interesate. 4. La inițiativa a cel puțin un milion de cetățeni ai Uniunii, resortisanți ai unui număr semnificativ de state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care acești cetățeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor. Procedurile și condițiile necesare pentru prezentarea unei astfel de inițiative sunt stabilite în conformitate cu articolul 24 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.Măsuri ordinare și extraordinare pentru democrația participativă în UE — dincolo de pandemie *****La 19 februarie 2021, promotorii inițiativelor cetățenești europene au primit comunicarea celei de a treia extinderi a condițiilor de colectare a semnăturilor privind instrumentul oficial de democrație participativă prevăzut în tratatele europene. Cu toate acestea, această măsură nu rezolvă cea mai mare provocare pentru comitetele cetățenilor: lipsa de informare în sfera publică europeană cu privire la acest instrument și la dreptul de participare politică al cetățenilor europeni.Împreună cu promotorii inițiativelor cetățenești europene în curs, am trimis următoarea scrisoare comisarului Vera Jourova și principalelor instituții și organizații care pot contribui la garantarea demnității egale a democrației participative. Acțiunea este o continuare a scrisorii anterioare care a fost trimisă comisarului Jourova și a feedbackului la Planul de acțiune pentru democrație, care a fost prezentat în vara anului 2020.Joi, 25 februarie, semnatarii scrisorii se vor alătura reuniunii săptămânale „Eumani” pentru a discuta propunerea cuprinsă în scrisoare și alte acțiuni menite să asigure informarea adecvată cu privire la instrumentele democrației participative.Doamnei comisar Vera Jourova Vicepreședinte al Comisiei Europene: Valori și transparență Dna Christa Schweng, președinta Comitetului Economic și Social European;Dl Apostolos Tzitzikostas, președintele Comitetului European al Regiunilor;Dl DavidSassol i, Președintele Parlamentului European;Dl Antonio Tajani, președintele Comisiei AFCO, Parlamentul European;Dna Dolors Montserrat, președinta Comisiei PETI, Parlamentul European;Dna Assya Kavrakova; Directorexecutiv ECAS — Servicii de acțiune cetățenească europeană;Dl Renate Schroeder, președintele Federației Europene a Jurnaliștilor;Dl Noel Curran, director general al Uniunii Europene de Radiodifuziune;Bruxelles, 19 februarie 2021Subiect:Propunerile de măsuri ordinare și extraordinare pentru a asigura accesul deplin la informații pentru cetățenii europeni cu privire la inițiativele cetățenești europeneStimate domnule comisar Jourová,Vă scriem în calitate de promotori și susținători ai inițiativelor cetățenești europene. Suntem cetățeni care au făcut alegerea și angajamentul de a avea încredere în instrumentele democrației participative instituționale prevăzute în tratatele europene pentru a propune reforme și reglementări care pot modela viitorul Europei într-o direcție mai durabilă și mai democratică.Am salutat faptul că instituțiile UE au convenit în cele din urmă să reformeze regulamentul inițial privind inițiativele cetățenești europene, iar un nou regulament a intrat în vigoare în ianuarie 2019. După un an, este clar că reforma legislativă nu este suficientă pentru a pune în aplicare voința politică pentru o cultură administrativă ECI mai bine cunoscută, mai ușor de utilizat și de succes și că trebuie să urmeze noi resurse necesare. În caz contrar, acesta va deveni un instrument nu pentru cetățeni, ci numai pentru lobby-uri puternice. Rata actuală de succes de 6 % în colectarea semnăturilor este aberantă.Am salutat contribuția Comisiei Europene (primită de Parlamentul European și de Consiliul European) pentru a prelungi termenul de colectare a semnăturilor din cauza limitărilor impuse de pandemia de COVID-19 în toate statele membre ale UE.Cu toate acestea, pandemia — atât în această privință, cât și în ceea ce privește alte chestiuni arzătoare — dezvăluie fragilitatea instrumentelor oficiale de care dispun cetățenii pentru a interacționa în mod pozitiv cu instituțiile UE și pentru a „contribui la modelarea UE”.Ne confruntăm cu o sarcină (aproape) imposibilă de colectare a semnăturilor nu numai din cauza restricțiilor legate de COVID-19, ci doar pentru că doar o mică minoritate de cetățeni ai UE care au dreptul de a semna ICE știu ce este o ICE și de ce este atât de precis diferită de orice altă formă de petiționare și campanie.Prezenta scrisoare vine ca urmare a scrisorii pe care unii dintre noi v-am trimis-o în decembrie 2019. La momentul respectiv, solicităm:1) Să aloce bugetul investit în prezent în inițiativele cetățenești europene la ceea ce este investit în prezent pentru informarea cetățenilor cu privire la alegeri și la funcționarea democrației reprezentative;2) Să invite toate organismele de radiodifuziune publice și private din UE, precum și canalele media digitale să sporească acoperirea instrumentelor și propunerilor democrației participative, începând cu inițiativele cetățenești europene.Prin prezenta scrisoare vă rugăm să participați la o reuniune pentru a discuta câteva propuneri suplimentare privind modul în care Comisia Europeană ar putea garanta măsuri ordinare și extraordinare de informare cu privire la inițiativa cetățenească europeană în curs de desfășurare.În special, vă rugăm să vă adresați dumneavoastră, doamnei comisar Jourova și Comisiei Europene:Informarea tuturor cetățenilor UE prin intermediul unei acțiuni de difuzare directă cu privire la inițiativa cetățenească europeană în curs și la dreptul cetățenilor UE de a semna inițiativele cetățenești europene existente. Această acțiune ar putea fi realizată în următoarele 60 de zile, având în vedere condițiile de prelungire pe care le-ați garantat ICE existente.Să mobilizeze proximitatea regiunilor și a municipalităților față de cetățenii europeni și să lanseze un apel pentru popularizarea inițiativei cetățenești europene în curs de desfășurare, pe modelul a ceea ce a făcut StopGlobalWarming.eu, cu implicarea municipalităților cu o moțiune locală pentru a se angaja în acțiuni de informare a cetățenilor lor (adăugând inițiativa cetățenească europeană pe site-ul oficial):ECAS — Exploatarea potențialului orașelor și regiunilor de a promova democrația participativă europeană și lupta împotriva schimbărilor climatice. Integrarea în negocierea punctului de informare a unor noi măsuri contractuale pentru a garanta accesul la servicii și infrastructură care pot ajuta promotorii ICE să își extindă raza de acțiune cu privire la posibilitatea de a semna ICEOrganizarea unui eveniment online destinat mass-mediei locale, naționale și europene pentru a-i informa cu privire la propunerile inițiativelor cetățenești europene și pentru a le oferi jurnaliștilor europeni posibilitatea de a relata în mod adecvat eforturile politice depuse de cetățenii europeni care nu fac parte din partide organizate și de mari organizații ale societății civile pentru a avea un impact asupra sferei publice europene și pentru a-și vedea drepturile de participare îndepliniteProvocările cu care se confruntă Uniunea Europeană, de la politicile privind sănătatea și vaccinurile la gestionarea rolului platformelor tehnologice, limitările libertății de circulație și obiectivele ambițioase de combatere a urgenței climatice, reprezintă o oportunitate unică de a consolida sentimentul de apartenență al cetățenilor europeni la dezbaterea democratică a Uniunii Europene.Așteptăm deciziile privind Conferința privind viitorul Europei, suntem convinși că viitorul Europei se află acum în mâinile cetățenilor și ale organizațiilor mici și mari ale societății civile, care în prezent se mobilizează și militează pentru a prezenta în mod oficial propuneri integratoare. Propuneri care nu reprezintă o ostatică de interes electoral și negocieri între statele naționale în cadrul Consiliului European.Împreună, dorim să vă cerem ocazia de a schimba perspectiva privind democrația participativă: nu este un instrument secret pentru cetățenii pasionați, ci un instrument puternic de consolidare a capacităților și de încredere în rândul cetățenilor UE și al sferei publice a UE. Precum și o contribuție esențială la dezbaterea politică și la procesul decizional.Prin urmare, vă rugăm să organizați o reuniune în următoarele săptămâni cu dumneavoastră, pentru a ne permite să vă prezentăm aceste propuneri (dintre care unele au fost incluse și în Feedback privind Planul de acțiune pentru democrație) și să contribuiți la consolidarea activității extraordinare pe care o desfășurați pentru a garanta o democrație sănătoasă și funcțională în Uniunea Europeană.

·         Vladimir Ilici Lenin: ”Democrație pentru o minoritate infimă, democrație pentru cei bogați, - iată democratismul societății capitaliste [...] cei asupriți sînt lăsați să hotărască o dată la cîțiva ani care anume din reprezentanții clasei asupritoare îi va reprezenta și îi va călca în picioare în parlament*** În cuvinte, democraţia burgheză promite egalitate şi libertate. În realitate, nicio republică burgheză, chiar şi cea mai avansată, n-a dat jumătăţii feminine a genului uman deplină egalitate juridică cu a bărbatului, nici nu a eliberat-o de tutela...***Dictatura proletariatului, perioadă de trecere la comunism, va da naştere pentru prima oară democraţiei pentru popor, pentru majoritate, paralel cu reprimarea necesară a minorităţii, a exploatatorilor.

·         Vladimir Putin: ”Democraţia rusească înseamnă puterea poporului rus, cu tradiţiile proprii de autoguvernare; şi nu transpunerea unor standarde impuse nouă din afară. *** ”democrațiile nu pot funcționa în secolul 21, pentru că lucrurile se mișcă atât de rapid, necesită un consens și este prea dificil să obții un consens iar autocrațiile vor domina.

·         Voltaire: ”Politica este mijlocul pentru oamenii fara principii de a-i conduce pe oameni fara amintiri.

·         Walter Lippmann: "Ceea ce numim o societate democratică poate fi definită din anumite motive drept una în care majoritatea este pregătită mereu să înăbușe o minoritate revoluționară."

·         web: În realitate nu există democraţie... Nu există democrație, tot teatrul cu alegerile fiind o parodie penibilă. Acum poate apare întrebarea: și dacă nu trăim în democrație, care este de fapt orânduirea socială în care ne aflăm? Momentan această planetă este condusă de o oligarhie a plutocrației, care la rândul său este ghidonată de un tiran, nimeni altul decât vrăjmașul lui DUMNEZEU, încă de la facerea Lumii. Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi. S-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin, practic, adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de „dreapta” şi de „stânga” au ajuns să se asemene extrem de mult în toate ţările occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi să o consumăm se numeşte „noul sclavagism”, asezonat cu sos picant-sărat (de dreapta) sau dulce-acrişor (de stânga).În continuare prezentăm transcrierea unei emisiuni televizate „Marius Tucă Show”, de acum mai bine de mulți ani. Într-o seară de acum mulți ani, această emisiune l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate… Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine doreşte să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie, recomand prezentarea de pe Wikipedia şi din alte surse online.La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul „de mare calibru” din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se „pe apa Sâmbetei”, deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!… Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa… Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!… Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret! Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La „CASA ALBĂ”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american „în privat”, au început dezvăluirile: „George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!..”„Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?, a întrebat, Tucă. „Păi, nu prea…”, a răspuns domnul profesor. „Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări”, a mai spus domnia sa, „ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine”!…Apoi a continuat: Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc „ca în sânul lui Avraam”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai „potrivite” pentru a „câştiga alegerile”, în mod „democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică. Practic, toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt „aleşi” cu „binecuvântarea” acestui „GRUP” şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică „directivele” trasate de acesta… Întrebare telefonică de la un telespectator: Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de GRUP?Anghel Rugină: Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită „privată” în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia de drum”…Telespectator: Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?Anghel Rugină: Nu o spun eu! Aşa este. Numai că nu americanii, ci GRUPUL care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.Telespectator: Să vă fie ruşine domnule, Rugină… Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta… Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi, cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele… Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia… Bună seara!…Anghel Rugină: Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!…În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi, cu voturile centralizate electronic, treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă…Îmi spui că nu ştii ce interes am… Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE… Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!… Să înţeleagă că la nivel global „cărţile sunt făcute”! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…Alt telespectator: Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Francmasonerie?Anghel Rugină: Sunt şi masoni în grup, dar nu sunt majoritari!Telespectator: Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva? Anghel Rugină: Mai, băieţi… Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre „muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din GRUP! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în niciun top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat, pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane „alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună… Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă! Telespectator: „Atunci sunt evreii?”Anghel Rugină: Sunt şi evrei, dar nu sunt majoritari!Telespectator: Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…Anghel Rugină: Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul GRUPULUI, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest GRUP se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens…Telespectator: Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?Anghel Rugină: Se zice că acest GRUP a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi GRUPUL a încercat preluarea puterii pe tot globul, prin intermediul ideologiei comuniste.Telespectator: Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?Anghel Rugină: Să raţionăm un pic… Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi niciun strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi „administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un GRUP de administratori la nivel mondial de, să zicem,… 250-300 de persoane!…Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848 s-ar fi produs cu acceptul acestui GRUP. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul, şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial… Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul „independent”, a fost nevoie de un „război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria GRUPULUI asupra copilului rebel – comunismul!Acum suntem în faza în care GRUPUL se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume GLOBALIZAREA. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, BancaMondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc…Trebuie să recunoaştem că acest GRUP a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot, e drept, dar încă se mai lucrează la asta prin intermediul organismelor mondiale controlate de GRUP. De asemenea, nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens.„Drepturile omului” sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar… V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente.E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!…Marius Tucă: Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?Anghel Rugină: În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!Marius Tucă: Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?Anghel Rugină: În primul rând, am o vârstă. Mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul. Şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!..În loc de concluziiCum de s-a ajuns într-o asemenea situație și cum putem să ieșim din ea?O societate rațională s-ar fi îngrijit de tineretul ei, astfel încât acesta să priceapă încă din copilărie care sunt drepturile și îndatoririle fiecărui individ și care sunt pârghiile de putere în orânduirea statală în care s-a născut. Fiecare copil ar trebui să învețe în primul rând limba țării în care trăiește (scris-citit), în al doilea rând operațiile aritmetice și în al treilea rând felul în care este organizată societatea. Orice alt gen de programă școlară este făcută pentru a crea roboței setați să consume și să producă. De multe ori mi-am pus întrebarea – de ce doar prin clasa a XIX-a de liceu se face un curs de Economie Politică (un curs foarte anemic de altfel), exact atunci când elevii se pregătesc pentru facultate, când alte materii de studiu sunt aprofundate. Se consideră că este prematur să li se umple mintea copiilor cu chestii complicate, care oricum nu-i privesc pe ei. Adolescenții trebuie să se preocupe de a „trage tare” ca să intre la o facultate bună, studenții sunt avertizați că piața muncii este neiertătoare și dacă nu performează suficient, nu vor putea face nimic cu diploma lor. Apoi, ca adult vin problemele inerente vieții reale – rate, chirii, mașină, leasing, job, pub, nevastă, copii, pamperși, concedii, mâncare, băutură, amantă etc. Acesta este momentul când individul este informat că politica este o treabă complicată sau extraordinar de complicată, că această treabă trebuie să fie lăsată pe mâna celor puțini, a celor care o pricep cel mai bine, că politica este ceva cu care nu e bine să te încurci, că este mai înțelept să ai doar câteva viziuni politice leșinate, care să nu se reverse din matca strâmtă a „realității” pe care am fost programați să o credem ca fiind cea mai bună lume posibilă.Alții, care au totuși opinii politice, eretice sau ortodoxe, sunt canalizați în dezbateri fulminante cu limbaj de jargon în spațiul virtual al internetului. Flame-uri împletite cu perorații sunt schimbate între useri care, pe sute de forumuri și mii de topicuri umplu de părerile lor moderate sau incisive hard-disk-urile serverelor. Însă toate acestea au ca rezultat aproape întotdeauna un mare ZERO. Aceste accese de voință politică sunt permise doar în spațiul virtual, unde în fața unei tastaturi care nu ripostează, sute de „eroi” răsar și pier la fiece secundă. Și cu aceasta, joaca de-a politica ia sfârșit în fața unei beri la lumina de led a ecranului. Rechinii bipezi ai adevăratului eșichier politic care sunt și deținătorii de facto ai serverelor ce găzduiesc tot acest moloz ideologic plimbat din calculatoare în creiere și viceversa, râd sardonic frecându-și palmele pentru că i-au mai păcălit încă o dată pe useri. Acest gen de scurt-circuitare a voluntarismului politic apare de fiecare dată pentru a nu permite ca defulările politico-ideologice să se reverse în stradă și astfel în lumea reală, unde de altfel ar putea să producă surprize neplăcute pentru conducătorii-uzurpatori.Un înțelept a afirmat odată că de la Mahatma Ghandi și până în zilele noastre, nu a mai existat niciun mare politician cu o ținută morală verticală și impecabilă. Foarte tristă această afirmație, mai ales că este și adevărată.Concluzie: de peste 70 de ani nu a mai existat niciun mare politician care să vrea binele și prosperitatea poporului său. Păi cum așa? Ce urmăresc toți politicienii din toate partidele? Așa cum pomul se cunoaște după roade și omul după fapte, să încetăm preț de o clipă să ne mai uităm în gura politicienilor aleși „democratic” și să ne uităm la faptele lor! În 200 de ani de ocârmuire „luminată” democratică au avut loc cele mai mari atrocități ce i-au fost dat acestei planete să vadă. Războaie în regim de non-stop, 2 războaie mondiale, 30.000.000 de victime civile pe timp de „pace” într-o singură țară sub regimul lui Stalin (conducător ales democratic), 50.000.000 de morți civili pe timp de „pace” în China lui Mao (Republica Populară Chineză – republică și populară, dacă vă spune ceva…), genociduri și suferințe demne de sfârșit de KALI YUGA, pe care nu le mai enumer aici întrucât sunt foarte multe. Vă mărturisesc că înțeleg această adulație cvasi-religioasă pe care politicienii o manifestă față de democrație. „Cultul” democrației este unica „rampă de lansare” pentru ei și cei asemenea lor. Din păcate suntem o umanitate tembelizată, cu mari complexe de culpabilitate pentru că și-a votat iarăși în mod nefericit „aleșii”, și-a înălțat eșafodul și și-a înnodat ștreangul. O umanitate defetistă și resemnată pentru că este făcută să se creadă singura vinovată de situația actuală ce nu poate fi schimbată, întrucât acesta este unicul „joc” admis și posibil. Culmea civilizației pământene, strălucitoarea și măreața democrație – aceasta este lumea în care trăim în prezent.Dar oare cu adevărat vor oamenii să fie ei cei care să-și aleagă conducătorii? Și mai mult decât atât, din momentul apariției pluripartismului, chiar am căpătat cu toții mentalitate de jucători de casino? Pentru că de fapt „culorile” eșichierului politic de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, seamănă leit cu o masă de ruletă, unde de fiecare dată, fără excepție, casa iese pe plus! În evanescența zorilor, cu privirea mahmură, jucătorii gârboviți de datorii pleacă de la casino pe șapte cărări la domiciliile unde stau cu chirie. Le-a mai rămas în suflet o scânteie de speranță că vor mai trăi încă patru ani, să vină din nou să-și încerce șansele la următoarele alegeri. Patru ani – timp din belșug pentru cartofori să-și urce sacii în căruțe, timp suficient pentru crupieri de a măslui o altă ruletă potrivită pentru următoarea cacialma – alegerile viitoare! Regulile rămân aceleași, ce rost are să schimbi rețeta la Coca~Cola (a se citi democrație) atunci când este produsul numărul unu vândut pe plan mondial? Dar este otrăvitor, este făcut din prafuri și din chimicale! Da, dar fraierii îl cumpără și oficiul pentru protecția lor este în buzunarul de la spate al „elitei conducătoare”! Sclavii dacă vor să zbiere, să o facă democratic și organizat, acolo unde nu-i bagă nimeni în seamă și unde nu-i aude nimeni.Democrația își arată fața hâdăDe exemplu, dacă plutocrația de pe Wall Street a lăsat faliți zeci de milioane de naivi americani și nu numai, aceștia nu mai au voie să protesteze pe Wall Street, ci doar în locuri desemnate, special alese pentru a protesta, cum ar fi în fața unui gard de tablă ruginită la câteva mile de Wall Street. Dacă vor vrea să protesteze împotriva politicienilor de la White House, probabil vor primi ca zonă desemnată pentru mitinguri un loc în deșertul Nevada, înconjurat cu sârmă ghimpată. Dar nu este nevoie să privim peste mări și țări la democrațiile altora, este suficient să vedem ce-i în curtea noastră, cu propria „democrație originală”. Dacă vrei să protestezi împotriva guvernului, în fața sediului guvernului României din Piața Victoriei, vei primi ca zonă de miting trotuarul aflat la 200-250 de metri de clădirea guvernului. Nu au dreptul să vină decât un număr maxim admis de n persoane. Aceștia se vor manifesta într-o îngrăditură metalică și numai acolo, fiind păziți de jandarmi. Dacă vor veni prea mulți sau vor vrea să se deplaseze așa cum este firesc la sediul guvernului, vor fi arestați, băgați în dube și amendați pentru tulburarea ordinii și a liniștii publice. Adică publicul tulbură liniștea publică. Curat democrație!Principiul machiavelic divide et impera care a fost enunțat de către Iulius Cezar și-a făcut cuib în societatea noastră. Însăși definiția cuvântului partid arată că acesta este o parte. O parte care este obligatoriu și în permanență împotriva unei alte părți. Pluripartismul este noua religie. Așa cum ceea ce se înalță, converge – analogic și ceea ce coboară, diverge. Cu cât o națiune este mai împărțită, mai fărâmițată în partide, reiese că, cu atât mai mult este mai departe de principiul unicului. Nu ar fi oare posibil ca popoarele să renunțe la această nebunie a schizei în partide? De ce nu ar fi oamenii uniți pentru atingerea unui scop bun, oricare ar fi el – prosperitate, pace, fericire? Acum ei sunt despărțiți în partide, cică pentru idealurile prosperității, libertății, păcii, fericirii etc., idealuri care nu sunt atinse nicicând! Acest pluripartism care se crede că este „cheia și lăcata” prezentului și viitorului omenirii își exhibă impotența în certurile fără de sfârșit din senaturi și din camerele deputaților, în scandaluri perpetue între opoziție și putere, iar peste patru ani între noua putere (vechea opoziție) și noua opoziție (vechea putere). Din ceartă și scandal cum ar putea să iasă vreodată ceva bun și frumos, mai ales când acestea (zavistia și gâlceava) sunt continue la vârful unei națiuni? Politicienii în angajamentul lor feroce față de „cuceririle și valorile democrației” au avut grijă să stipuleze în constituție că adeziunea pentru alte orânduiri sociale decât democrația sunt interzise. Păi, eu dacă mă trezesc într-o zi că vreau să militez pentru monarhia absolutistă mă plasez automat în afara legii. Să înțelegem că de fapt ne aflăm în tirania „democrației“. Luate rând pe rând, toate organizările sociale își divulgă treptat tirania… într-un final. Dacă vom considera ca fiind adevărată sintagma NIHIL SINE DEO (Nimic fără DUMNEZEU), atunci orice orânduire care nu-i oferă lui DUMNEZEU primul loc se dovedește a fi o tiranie, nu contează a cui, a unuia singur, a celor puțini, a celor mulți sau chiar a tuturor. Putem să privim cu atenție la tradițiile spirituale ale omenirii, putem să scrutăm cu exegeză scrierile din Biblie despre orânduirea Dumnezeiască, pentru a învăța și a ne documenta despre cum este și ar trebui să fie o orânduire care-și dorește propășirea spirituală și materială a membrilor săi. O societate care să-l aibă în centru pe DUMNEZEU, o societate în care cei care manifestă virtuțile divine sunt conducători, o astfel de societate merită toate eforturile noastre. Acest gen de orânduiri au mai fost pe acest Pământ și vor mai fi și în noua eră ce sosește. Fără doar și poate, numai acesta poate fi viitorul, dar probabil că sunt și unii deficienți care cred că IISUS ar putea participa la alegeri ca și candidat. Tirania democrației va muri, dacă nu a și murit deja. Să ne pregătim inimile pentru ceva infinit mai bun, pentru ceva drept și just. Să ne pregătim mințile și sufletele pentru ca DUMNEZEU TATĂL să fie și să rămână conducătorul nostru, chiar din lumea aceasta.

·         William E Vaughan: ”Cetatenii Americii vor trece oceanul pentru a lupta pentru democratie dar ei nu ar trece strada sa voteze intr-o alegere nationala

·         William Penn: "Lasă-i pe oameni să creadă că ei guvernează, și îi vei guverna."

·         Winston Churchill: "Când cineva bate la ușa mea, dimineața la ora șase, și văd că e lăptarul meu, atunci știu că trăiesc într-o democrație.***Cel mai bun argument impotriva democratiei este o conversatie de cinci minute cu alegatorul obisnuit***Democratia este un sistem politic prost, insa cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat pana acum***Democraţia este necesitatea de a te înclina uneori în faţa punctelor de vedere ale altora.***Democrația funcționează cel mai bine când hotărârea trebuie s-o ia doi și unul e bolnav.******In razboi poti fi ucis o singura data, in politica de multe ori. ***Nimic nu e mai dezgustător pentru democraţie decât să inchizi un om sau să îl ţii închis doar pentru că nu e popular. Acesta este cu adevărat testul civilizaţiei.***S-a spus că democrația este cea mai proastă formă de guvernare cu excepția altor forme puse la încercare de-a lungul timpului." *** ”

·         Woodrow Wilson: "Democrația nu este atât o formă de guvernământ, cât un set de principii."***"Lumea trebuie să fie făcută singură pentru democrație." *** ”Cred in democratie pentru ca elibereaza energiile fiecarui om

·         Yogaesoteric: Adevărata origine a democraţiei. Sclavii mergeau unul după altul şi fiecare căra câte o piatră şlefuită. Patru rânduri de peste un kilometru în lungime, de la cariera de piatră până la locul unde a început construcţia oraşului-cetate nou, erau vegheate de către străjeri. Fiecare străjer controla câte zece sclavi.La o parte de sclavi, pe o piramidă de 13 metri în înălţime construită manual din pietre şlefuite, stătea Cratius – unul dintre preoţii supremi, care a urmărit tăcut pe parcursul a patru luni ce se petrecea. Nimeni nu îndrăznea să-l distragă, nici măcar cu privirea, să-l întrerupă din meditaţii. Sclavii şi străjerii percepeau piramida cu tron în vârf ca o parte a Landschaft-ului. Iar omul care ba şedea pe tron, ba se plimba pe terasa din vârful piramidei era pentru ei ca o fantomă.Cratius şi-a fixat ca scop să reformeze statul, să întărească domnia preoţilor pentru mii de ani înainte supunând toţi oamenii lumii, să-i transforme pe toţi, inclusiv pe domnitorii popoarelor, în sclavii săi.Odată, Cratius a coborât, lăsând pe tron un geamăn de-al său. Preotul şi-a schimbat hainele, şi-a pus perucă. A poruncit căpitanului străjerilor să-l încătuşeze, ca pe sclavi, şi s-a pus în rând cu un rob tânăr şi voinic pe nume Nardus. Privind feţele sclavilor, Cratius a observat că la acest tânăr privirea este curioasă şi înviorată şi nu rătăcită sau înjosită ca la majoritatea. Chipul lui Nardus era mai întâi concentrat şi gânditor, apoi emoţionat. „El pune ceva la cale”, a înţeles preotul, însă a vrut să se încredinţeze în presupunerea sa. Două zile Cratius l-a urmărit pe Nardus cărând pietre, a şezut lângă el în timpul mesei şi a dormit alături. A treia seară, când s-a ordonat „La culcare!”, Cratius s-a întors către tânăr şi, cu amărăciune şi disperare, a întrebat în şoaptă pe nimeni anume:„– Oare aşa vom trăi tot restul vieţii?” Preotul a observat: sclavul tânăr a tresărit şi s-a întors imediat cu faţa către bătrân. Ochii îi străluceau. Îi străluceau chiar şi în lumina slabă din baracă. Asta nu va dura mult! Eu încropesc un plan, şi tu, bătrâne, poţi participa la el, a şoptit tânărul sclavCe fel de plan?, a întrebat preotul indiferent şi oftând.Şi tu, bătrâne, şi eu, şi noi toţi curând vom fi oameni liberi, şi nu sclavi. Gândeşte-te, bătrâne: la fiecare zece sclavi există câte un străjer, la fiecare 15 femei care gătesc hrană şi cos haine, de asemenea există câte un străjer.Dacă vom ataca straja toţi odată, vom învinge uşor. Chiar dacă străjerii sunt înarmaţi, iar noi înlănţuiţi. Noi vom fi zece la unu şi vom folosi lanţurile ca arme stopând loviturile de sabie. Noi vom dezarma toată straja, îi vom lega şi le vom lua armele./ Ei, tinere, a oftat preotul din nou şi a spus cumva indiferent, planul tău nu este bine chibzuit: vom putea dezarma straja care ne urmăreşte, însă împăratul va trimite imediat alţi ostaşi, poate chiar o armată întreagă şi va ucide sclavii răsculaţi./ M-am gândit şi la asta, bătrâne. Trebuie ales momentul când armata nu va fi. Şi acest moment se apropie. Vedem cu toţii că armata se pregăteşte de campanie. Se pregătesc provizii pentru trei luni înainte. Înseamnă că peste trei luni oastea va ajunge la destinaţie şi va intra în luptă. După război va fi slăbită, însă va cuceri mulţi sclavi. Pentru ei deja se construiesc barăci. Noi vom începe răscoala exact atunci când armata împăratului va intra în luptă. Solilor le va trebui cel puţin o lună pentru a înştiinţa armata şi pe împărat despre răscoală. Oastea slăbită va reveni în cel puţin trei luni. Timp de patru luni noi vom reuşi să ne pregătim pentru întâlnire. Noi vom fi nu mai puţini la număr, dar sclavii cuceriţi vor vrea să ni se alăture când vor vedea ce se petrece. Eu m-am gândit bine, bătrâne./ Da, tinere, planul tău, gândurile tale vor avea succes, a spus preotul şi a adăugat deja înviorat: dar ce vor face sclavii când vor obţine libertatea şi ce se va întâmpla cu conducătorii şi soldaţii?/ La asta m-am gândit mai puţin. Acum am doar un gând: cei care au fost sclavi nu vor mai fi sclavi, iar cei care n-au fost sclavi vor fi sclavi, a spus Nardus, gândind cu glas tare./ Iar preoţii? Spune-mi tinere, preoţii vor fi sclavi sau oameni liberi când vei câştiga?/ Preoţii? Nu m-am gândit nici la asta. Până una-alta preoţii trebuie să rămână cum sunt. De ei ascultă şi sclavii, şi împăraţii. Cu toate că este greu să-i înţelegi câteodată, dar cred că sunt inofensivi. Lasă-i să vorbească despre Dumnezei, iar noi ştim singuri cum să ne trăim viaţa mai bine./ Mai bine, e bine, a spus preotul şi s-a prefăcut că-i este somn.// Însă Cratius nu a dormit în acea noapte. El medita: ,,Desigur, cel mai simplu ar fi să-l anunţ pe împărat despre complot şi-l vor închide pe tânărul sclav, el sigur este cea mai mare inspiraţie pentru ceilalţi. Însă asta nu va rezolva problema. Sclavii tot vor dori eliberare din sclavie. Vor apărea alţi lideri, se vor gândi noi planuri. De aceea, cel mai mare pericol pentru stat întotdeauna va fi în interiorul lui.”Cratius avea ca scop suprimarea întregii lumi. El înţelegea că scopul său nu poate fi atins doar prin aplicarea violenţei fizice. Este necesară influenţarea psihologică a fiecărui om, a tuturor popoarelor. Trebuie transformată gândirea omului: trebuie să le induci ideea că sclavia este binele suprem. Este necesară demararea unui program autoreglator care va dezorienta popoare întregi în spatiu, timp şi concepte. Însă, cel mai important: acesta trebuie să fie adecvat realităţii.Gândurile lui Cratius zburau tot mai repede. El a încetat să-şi mai simtă corpul, cătuşele grele de pe picioare şi mâni. Şi, ca un fulger, s-a născut programul. Încă puţin detaliat şi explicit, însă uimitor prin amploarea sa.Cratius s-a simţit stăpânul absolut al lumii întregi. Preotul sta pe aşternut încătuşat şi se admira: „Mâine dimineaţă, când toţi vor pleca la lucru, eu îi voi spune căpitanului străjerilor să mă elibereze din rândul sclavilor, să-mi scoată cătuşele. Eu voi detalia programul meu, voi spune câteva cuvinte şi lumea va începe să se schimbe. Incredibil! Doar câteva cuvinte şi lumea mi se va supune mie, ideii mele. Dumnezeu, într-adevăr, i-a dat omului o putere nemaivăzută în Univers – puterea gândirii. Ea produce cuvinte şi schimbă cursul istoriei. Momentul este cât se poate de favorabil. Sclavii au elaborat un plan de răscoală. Acest plan este într-adevăr raţional şi poate duce la victoria lor şi la un prim rezultat pozitiv pentru ei. Însă, eu, doar cu câteva fraze, îi voi transforma în sclavi nu numai pe copiii şi nepoţii lor, dar şi împăraţilor şi ostaşilor le voi impune să fie sclavi pentru mii de ani înainte.”Dimineaţă, la semnul lui Cratius, căpitanul l-a descătuşat şi deja în ziua următoare el i-a chemat pe ceilalţi cinci preoţi şi pe împărat pe terasa piramidei sale. Cratius a început discursul în faţa celor prezenţi: / Ceea ce veţi auzi acum să nu fie scris sau povestit! În jurul nostru nu sunt pereţi, astfel încât nimeni în afară de voi nu va auzi vorbele mele. Eu am elaborat un plan prin care vom supune întreaga omenire a Pământului. Asta este imposibil de făcut chiar cu armate numeroase şi războaie epuizante. Eu, însă, voi face asta doar cu ajutorul câtorva fraze. Vor trece doar două zile de la rostirea lor şi veţi observa cât de radical va începe să se schimbe lumea. Priviţi: jos sunt rânduri enorme de sclavi care cară câte o piatră. Ei sune vegheaţi de o mulţime de soldaţi. Cu cât sunt mai mulţi sclavi, cu atât este mai bine pentru stat. Noi întotdeauna am crezut în asta. Însă cu cât sunt mai mulţi sclavi, cu atât trebuie să ne păzim mai bine de răscoala lor. Noi îmbunătăţim paza, noi suntem nevoiţi să-i hrănim bine. De altfel, ei nu vor fi capabili să facă muncă fizică grea, ei oricum lenevesc şi se revoltă. Priviti cât de încet se mişcă! Iar paznicii leneşi nu-i bat cu biciul şi nu-i mână, nici chiar pe cei tineri şi voinici…//Însă ei se vor mişca cu mult mai repede. Şi nu vor mai avea nevoie de paznici. Şi paznicii se vor transforma în sclavi.Asta se poate realiza astfel: trebuie ca astăzi, înainte de apusul soarelui, solii împăratului să dea citire ordinului Măriei Sale:„Odată cu răsăritul soarelui toţi sclavii vor primi libertate! Pentru fiecare piatră adusă în oraş, fiecare om liber va primi câte o monedă. Fiecare monedă va putea fi schimbată pe hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, palat în oraş sau chiar pe întreg oraşul. De azi înainte voi sunteţi oameni liberi.”Când preoţii au înţeles vorbele lui Cratius, unul dintre ei, cel mai în vârstă, a spus:/ Tu eşti un demon, Cratius! Demonismul creat de tine va suprima multe popoare ale lumii./ Fie ca eu să fiu demon, iar creaţia mea să fie numită Democraţie!//La apus, sclavilor li s-a citit ordinul. Ei au rămas uimiţi. Mulţi nu au dormit în acea noapte contemplând la viaţa lor nouă şi fericită.În dimineaţa zilei următoare preoţii şi împăratul au urcat din nou pe piramidă. Imaginea pe care o aveau în faţa lor era într-adevăr uimitoare. Mii de oameni, foşti sclavi, cărau în goană aceleaşi pietre. Plini de sudoare, unii cărau câte două pietre. Alţii, care aveau câte una, alergau grăbiţi ridicând nori de colb. Unii paznici târau pietre şi ei. Oameni care se credeau liberi, pentru că le fuseseră scoase cătuşele, doreau să primească cât mai multe monede, pentru a-şi construi viaţa cea fericită.Cratius a petrecut încă câteva luni pe terasa sa, urmărind cu satisfacţie ce se petrecea în jur. Schimbările erau colosale. Unii sclavi s-au adunat în grupuri mici, au construit cărucioare, şi, umplându-le până-n vârf cu pietre, le împingeau plini de sudoare şi noroi.„Ei vor inventa mult mai multe mecanisme minunate”, s-a gândit Cratius cu satisfacţie. „Iată că au apărut şi slujitori interni: furnizori de alimente şi apă.”Unii sclavi se hrăneau din mers, nedorind să piardă timp, pentru a se duce în barăci la mese, şi-şi împărţeau monedele obţinute cu cei care le aduceau hrana.,,Ia te uită, la ei au apărut şi tămăduitori, care le dau ajutor răniţilor din mers, şi tot pentru monedele câştigate. Şi-au ales şi reglatori de trafic. Curând îşi vor alege şefi şi judecători. Lasă-i să aleagă, ei doar se cred liberi! Însă important este acelaşi lucru: ei cară pietre în continuare.Şi aşa fug ei, de-a lungul mileniilor, prin noroi, plini de sudoare, cărând pietre grele. Şi în prezent urmaşii acelor sclavi continuă fuga ce este în mod evident lipsită de sens…” *** ”Libertatea sau binele comun? Interpretări ale noţiunii de „democraţie”Cu câteva decenii în urmă, pe vremea „războiului rece”, când lumea era împărţită în două lagăre: cel al libertăţii şi cel al totalitarismului comunist, nu exista posibilitate de confuzie. Societatea veritabil democratică nu era aceea care folosea termenul într-un mod lipsit de orice conţinut, gen „republică democratică”, „centralism democratic” sau, etimologic, „puterea poporului”. Aceasta fiind înţeleasă teoretic drept „dictatură a proletariatului”, dar practic drept dictatură a partidului comunist, cu structuri de putere de tip piramidal, în vârf tronând un şef de partid şi de stat care-şi exercita puterea pe viaţă. Regimurile comuniste au uzurpat aşadar termenul de „democraţie” şi i-au conferit un sens departe de cel autentic. Pe scurt, curentul de gândire dominant în acel moment şi în acel loc era cel care definea şi interpreta termenii conform propriei ideologii.În contrast cu aceasta, în acei ani lumea occidentală se ghida după sensul am putea spune „clasic” al noţiunii de „democraţie”. El este consfinţit în toate constituţiile ţărilor civilizate, care au servit drept model şi pentru constituţiile adoptate după 1990 de către ţările foste comuniste. Aici democraţia este înţeleasă drept un set de reguli pentru practicarea pluralismului politic şi de opinii în interiorul statului. Existența unor interese și convingeri contradictorii este asumată și acceptată. Democrația oferă cadrul esenţial în care orice dispută de idei sau concepţii să poată fi rezolvată pașnic prin dezbateri civilizate și alegeri corecte. Pierzătorii trebuie să se supună majorității, dar rămân acceptați și protejați ca parte a întregului. Majoritatea și minoritatea rămân în continuare un „noi”, fac parte în continuare din aceeaşi comunitate, iar libertatea de conştiinţă şi de exprimare sunt asigurate şi garantate fără restricţii.Această interpretare a democrației, a cărei esenţă este principiul libertăţii, îşi are rădăcinile în orașele-state ale Greciei antice, iar în timpurile moderne a fost introdusă pentru prima dată în Anglia și Statele Unite ale Americii. Este vorba deci de concepţia anglo-saxonă, care predomina în „lumea liberă” dinainte de 1989.În schimb, ideologia de stânga, cu toate nuanţele sale, de la marxismul clasic la neomarxismul sau eco-bolşevismul actual, se dovedeşte a fi una funciarmente incompatibilă şi ostilă oricărei libertăţi de gândire şi de manifestare. Până în 1989 faptul era evident. Şi totuşi, subversiunea de stânga din societăţile occidentale a câştigat tot mai mult teren odată cu anul 1968, când paradigma leftistă a început să-şi impună dominaţia în mediile intelectuale, ajungând în zilele noastre la formele extreme gen „wokeness” şi „cancel culture”, sau la isteriile în numele pretinsei „apocalipse climatice”.Originile acestui curent este necesar să fie căutate în perioada iluministă, care a premers Revoluţia Franceză, mai precis în scrierea „Despre contractul social” (1762) a lui Jean-Jacques Rousseau: „Numai voinţa generală poate conduce puterile statului conform scopului său, care este binele comun (…) societatea nu se cuvine să fie condusă decât numai din punctul de vedere al interesului comun (…) suveranitatea nu e decât manifestarea voinţei generale.”Termenii cheie precum „voinţa generală”, care nu se suprapune cu suma voinţelor personale sau cu voinţa majoritară, ea fiind singura despre are se pretinde că tinde către „binele comun”, sau „interesul comun”, suferă de o imprecizie fundamentală: într-o primă fază sensul lor este cât se poate de vag şi de nedefinit. Circumscrierea lor este vulnerabilă la derapaje ideologice din cele mai pernicioase. În fond, toate dictaturile au afirmat că guvernarea lor are loc în numele acestor principii care au fost enunţate de Rousseau, privite însă de fiecare dată prin grila propriei concepţii. Până şi termenul de „democraţie” a ajuns să fie astfel viciat din această perspectivă, fiind instrumentalizat de către cei care au pus monopol pe interpretarea lui tocmai în această cheie, că ar reprezenta „voinţa generală” sau „binele comun”, definite conform curentului ideologic dominant al epocii.Într-o exprimare concisă, dar foarte aproape de realitatea pe care o trăim, a fi sau nu „democrat” nu mai ţine de respectul pentru regulile jocului politic şi social şi pentru ideile altora, ci depinde de „certificatul” emis în această privinţă de instanţele care s-au autoerijat în această postură.Aceşti actori politici, asimilaţi stângii actuale, identifică prin urmare noţiunea abstractă a „voinţei generale” cu propriile idei. Ei nu mai înțeleg democrația în primul rând ca o competiție de interese și convingeri pe baza unor reguli acceptate reciproc, ci drept realizarea acestei voințe comune, care corespunde celei mai înalte raționalități a statului. Potrivit lui Rousseau, factorul decisiv pentru aceasta este promovarea virtuții cetățenilor, care trebuie să-și subordoneze interesele personale voinței generale.Prin urmare, democrația nu este pentru oameni așa cum sunt ei, cu credinţele şi valorile lor, ci pentru oamenii modelaţi așa cum doresc cei auto-declarați „democrați”. Ceea ce se practică de fapt, fie pe faţă, fie mai camuflat, nu este altceva decât un proces de „reeducare”, de schimbare la nivelul conştiinţelor, cu alte cuvinte, o veritabilă spălare pe creier printr-o propagandă continuă. Devine prin urmare evident faptul că părerile contrare nu mai sunt acceptate în numele unui pluralism legitim de opinii, ci sunt marginalizate, stigmatizate şi combătute tocmai în numele unui pretins „bine comun”, definit conform intereselor ideologilor stângii.În ultima vreme, indiciile că ne îndreptăm către un totalitarism de această natură se intensifică într-un mod îngrijorător. Uniunea Europeană s-a îndepărtat tot mai mult de proiectul iniţial postbelic, bazat pe principii creştin-democrate, căpătând trăsături din ce în ce mai centralizate, de esenţă socialistă. Libertatea e sacrificată tot mai mult pe altarul unui pretins „interes general”, care e cel precizat de conducătorii politici. Aceştia îl dictează atât în cazul justificării restricţiilor liberticide în contextul pandemiei de covid-19 (cu referire aici în special la discreditarea şi chiar demonizarea opiniilor divergente faţă de cea a autorităţilor sau în contextul dogmei încălzirii globale antropogene, care nu suferă nici ea nicio critică, fiind sursa unor măsuri politice şi economice care în viitorul apropiat vor fi resimţite din ce în ce mai drastic.Democrația în accepţiunea ei clasică drept un set de reguli care permit concurența dintre diferite interese și convingeri este prin urmare reinterpretată deformat, în sensul de acord cu această voinţă generală abstractă. Cine este „pe linie” (a corectitudinii politice) poate primi certificatul de „bun democrat” de la instanţele autoabilitate în acest sens (presă, ONG-uri, fundaţii, partide etc.), iar cine nu, chiar dacă respectă regulile jocului, primeşte ştampila de „antidemocrat”, mergând până la cea de „extremist de dreapta”. Fundaţiile care militează pentru o „societate deschisă” (finanţate de George Soros) nu mai au practic nimic de-a face cu accepţiunea originară a termenului definit de Karl Popper, care nu mai e decât o etichetă fără conţinut, ele identificând în mod totalitar propria ideologie stângistă ca fiind singura care poate realiza „binele comun”, aşa cum îl înţeleg ele.Într-un text din 1998, „Rousseau and the Origins of Liberalism” inclus şi în antologia „The Roger Scruton Reader” (Continuum, 2009), filosoful englez Roger Scruton îl demontează pe Rousseau, pornind şi el de la observaţia că ideile gânditorului francez se află la baza tuturor curentelor „progresiste” din istorie. Scruton foloseşte termenul de „curente liberale”, dar îl diferenţiază imediat de liberalismul clasic, acest tip de liberalism fiind practic o ideologie a relativismului, a reformelor perpetue, a aruncării peste bord a moştenirii istorice, culturale şi religioase în numele ideilor moderne. Prin urmare, eticheta de „progresism”, care s-a încetăţenit între timp, e cât se poate de potrivită.O contradicţie importantă pe care Scruton o găseşte la Rousseau priveşte noţiunea sa fundamentală de „contract social”. Pentru Rousseau, o societate poate fi liberă numai dacă este liber consimțită, iar îndatoririle pot fi obligatorii numai dacă sunt autoimpuse. Prin urmare, societatea este necesar să se întemeieze pe un contract social: fiecare persoană promite subordonarea în schimbul unei promisiuni asemănătoare a tuturor celorlalţi. Dar, sesizează Scruton, capacitatea de a promite, de a se angaja, de a acționa autonom – toate acestea presupun existenţa prealabilă a limbajului, care la rândul său necesită mediul social. Agentul autonom nu există într-o stare naturală: el este un artefact social. Aşa cum Rousseau însuși arată în mod clar, libertatea noastră naturală este distrusă de contractul social, care pune în locul acestuia „libertatea civilă”. Din libertatea civilă izvorăște libertatea morală, dar numai odată cu apariţia libertății morale ne putem lega printr-un contract. Prin urmare, cum se poate întemeia societatea pe un contract, când niciun contract nu poate exista până când societatea nu a fost fondată? În faţa unei asemenea logici circulare, Rousseau nu poate aduce decât voința de a crede.Trebuie să trăim ca și cum ar fi legați de un contract, în timp ce știm că aceasta este imposibil.După cum explică Scruton în alte scrieri ale sale, la baza unei societăţi solide se află alte valori decât un simplu contract social asumat în mod raţional. Este vorba de tradiţii culturale sau religioase, de sentimentul unei identităţi naţionale şi al unui destin istoric comun, care premerg momentul acelui contract social. Termenul cu care el le denumeşte este cel de „loialităţi prepolitice”. Fără o asemenea temelie, care are şi dimensiuni de ordin metafizic, o societate exclusiv „civilă”, bazată pe o simplă adeziune raţională, nu poate avea durabilitate. Dacă e să putem identifica undeva un sens genuin al acelei „voinţe generale” (alta decât voinţa majorităţii sau suma voinţelor personale), atunci îl putem găsi într-un mod firesc pe tărâmul acesta. Este vorba de voinţa de a perpetua propria identitate şi valorile de ordin naţional, spiritual şi moral care se află la baza ei, valori afirmate şi verificate în secole de istorie.Se poate aşadar concluziona cu siguranţă că accepţiunea actuală a termenului de „democraţie” diferă din ce în ce mai mult de cea clasică a sa, aşa cum a fost ea înţeleasă până în urmă cu câteva decenii. Iar urmărind tendinţele actuale, măsurile politice şi sociale luate sub pretextul unei pandemii sau al încălzirii globale ne indică faptul că această erodare a democraţiei va continua în perioada următoare din ce în ce mai mult, în numele unor principii externe, invocate ca având o autoritate superioară, pe altarul căreia trebuiesc sacrificate libertăţile de care am beneficiat până acum.”