TRAIREA - Pagina de biblioteca

 ACTUALIZAT 22 AUG 2024

Adrian Goia: "noaptea, învelit în pardesiu, mă tot dezic de mine să mai fiu/novicele durerilor eterne;/un cer sătul de ora de albastru (...)/Îmi tot miroase-n casă-a Dumnezeu,/Şi au venit poeţii să se-nchine;/Eu nu mai pot trăi în locul meu,/Şi nimeni n-o să moară pentru mine./Nu de o moarte-n sine ne e frică,/Ci doar de-o viață tristă înspre ea..."

Adrian Paunescu: "Ploi nesfarsite, de purgatoriu,/ Si se traieste-n mod provizoriu" * **"Trăim acelaşi tragic simţământ/ Sub politicieni şi sub contabili,/ Că noi, ca neam, avem destinul frânt/ Şi suntem de prisos şi nerentabili./ Umili, ne cerem scuze de la toţi,/ Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,/ Şi ne conduc nişte fanarioţi,/ Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,/ De zici ca esti din neam ce nu se  lasa?/ Când am ajuns în ţara noastră slugi/ Şi suntem cerşetori la noi acasă?” *** ”De #trait n-avem timp niciodata/ De murit mai gasim cate-un timp./ Iar acei ce la jertfe ne cheama/ Ne arată cinstit ca apoi/ Noi putem sa murim fara teamă/ Ei oricum vor trai pentru noi.” *** ”Fericirea pe-aici se amână/ Ca o biată minciună de rând/ In rețeta aceasta pagănă/ Unde crima se face râzând./ Cum trăiește in noi #legea fricii/ Intr-un cinic șuvoi imoral,/ Ni se cer permanent sacrificii/ Pentr-un inexistent #ideal./ Sacrificii mereu/ Sacrificii tot mereu/ Sacrificii țara mea, poporul meu/ Ne e greu, ne e greu/ Ni-i din ce în ce mai greu,/ Ne-a uitat pe Pământ Dumnezeu./ Ne-a uitat pe Pământ Dumnezeu./ Intr-o #țara mereu vinovată/ Ca-ntr-o ultimă casa de schimb,/ De #trait n-avem timp niciodata/ De murit mai gasim cate-un timp./ Iar acei ce la jertfe ne cheama/ Ne arată cinstit ca apoi/ Noi putem sa murim fara teamă/ Ei oricum vor trai pentru noi./ E un șah de-o morală bizară/ Construit pe un straniu atu/ Că pionii au dreptul sa #moară/ Iar ceilalți datoria sa nu./ Dar acestea sunt simple cuvinte,/Ca-n intregul cosmar care e/ Noi murim si promitem fierbinte/ Nici sa nu #intrebăm pentru ce.” *** ”Ne-a uitat pe Pământ Dumnezeu./ Intr-o țara mereu vinovată/ Ca-ntr-o ultimă casa de schimb,/ De trait n-avem timp niciodata/ De murit mai gasim cate-un timp.”*** Aceasta-i tema noastră pentru-acasă,/Să vieţuim şi să murin în spini/Şi, între timp, în vremea friguroasă,/Să fim, la noi în patrie, străini./Aceasta-i tema noastră pentru soartă,/C-un scris umil, din ce în ce mai mic,/Să facem numai artă pentru artă,/Convinşi că suntem nimeni şi nimic.

Adrian Pieptu: "Au apărut deodată niște mutanți imbecili și plini de tupeu, niște neisprăviți agresivi și plini de ură. Și-au intrat cu bocancii în lumea noastră impunându-ne o altă lume, a lor, o lume-n care în curând nu vom mai avea loc. O lume primitivă și lipsită de empatie, solidaritate și mai ales reguli. Și noi am tăcut și i-am lăsat."

Alan Cohen: "Traiesc ca sa iubesc si iubesc ca sa traiesc" In Cursul de Miracole ni se spune ca fiecare act pe care il facem este fie o expresie a iubirii, fie un strigat dupa iubire. Iubirea este singura dieta, terapie sau activitate care da intotdeauna rezultate. Daca trecem dincolo de aparente, ne dam seama ca multe dintre actiunile noastre izvorasc din nevoia de a stii ca suntem demni de a fi iubiti. A ne iubi pe noi insine si unii pe ceilalti, asa cum suntem, reprezinta cel mai inalt gest sufletesc pe care il putem face.In momentul in care se va mai supara cineva pe tine, ofera-i acelei persoane iubire. Iar atunci cand iti pierzi sentimentul de pace, ofera-ti tie insuti iubire.Suntem aici ca sa iubim, nimic altceva nu ne va implini. Ma rog sa iubesc asa cum iubesti Tu. Arata-mi cum sa traiesc din inima. Traiesc ca sa iubesc si iubesc ca sa traiesc.”

Albert Camus: ”Trebuie să trăim și să creăm. Să trăim până la lacrimi.”

Albert Einstein: "Cea mai frumoasă și mai profundă trăire omenească este misterul.” ***"Sunt două feluri de a-ți trăi viața: UNUL - de a crede că nu există miracole, ALTUL - de a crede că totul este un miracol.”

Alda Merini (1931 - 2009): ”Simțim cu pielea #trăiri cărora nu le putem da un nume.”

Aldous Huxley: "Oamenii inteligenţi îşi aleg experienţa pe care doresc s-o trăiască."

Alexandra Serban: ”Oare cât ne e îngăduit să trăim pe acest pământ? Până când împlinim visele altora? Până când atingem acel "aha" al conștientizărilor? Până când învățăm să ne iubim? Sau până când eșuăm într-un mod atâta de indubitabil încât chiar de am vrea să continuăm să trăim, știm că la fel am acționa? Și atunci... nu ne rămâne decât să cerșim timp. Timp pentru a face pace. Pace cu noi. Și a ne accepta."

Alexandra Sheriman: ”Vremea in care traim a aranjat lucrurile astfel încât să nu ai timp sa îţi pui niciodată problema propriului tău potenţial iar nepasarea provine din faptul că nu eşti lasat sa fii tu însuţi, ti se cere sa devii indiferent, sa fii partas la toata nebunia, ti se cere sa nu îţi pase de mizeria din jurul tau. Am trait vremuri unde mediocritatea, lipsa de sentimente, hotia, pasiunea pentru incultura, lenea, pupincurismul, falsitatea sunt ridicate la rang de arta, vremuri in care se cauta a avea totul de a gata fara a depune efort. Viata m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real datorita profesiilor alese m-a invatat ce inseamna precautia iar filozofia mea de viata s-ar reduce la o singura dogma: traieste corect momentu. In viata unii tac, din inteligenta, bunatate iar, daca in jurul nostru s- a tacut, cu siguranta nu a fost din teama de pedeapsa sau speranta de rasplata iar daca asta credem suntem deja prea jalnici.”

Alfonso Gatto (17 iulie 1909 - 1976): ”Trăiesc visul că tu exiști cu adevărat.”

Anais Nin (1903 - 1977): ”Să fiu eu înseamnă să trăiesc dublu, și nimeni nu poate trăi dublu fără dureri. ”*** Vreau să muște viața și vreau ca asta să mă rupă în bucăți.

Andrea Della Rosa: "Trăiesc și nu-mi dau bine seama cum vine asta."

Anonim: (carmen pasat?) "Trăim o viață printre rânduri, /Murim tot ostenind zadarnic. /În mâna altora e zarul, De unde-un leac al suferinței? Prostia răsturnat-a carul /Și-i la cheremul neputinței. /Acel ce șansă nu mai are, /Sau poate c-ar avea vreo una... /Dar iată, ultima chemare /Căci șansa lui a fost minciuna! /Și cui să cerem socoteală,/Că e prea greu și nu se poate, /Pe cin' să punem la-ndoială /Când dreptul nu ni se socoate? /Poate-am trăit destul, se pare, /Și încurcăm cu noi pretenții /Dar cine poate să separe /Cât să trăiască pretendenții? /Să mai avem o șansă oare /La viața noastră? Că-i doar una! /În Constituție se pare /Este un drept, dintotdeauna!"*** a trai inseamna sa faci din tine o opera de arta***N-am venit cu nimic in lume, dar traim de parca am lua totul,* Nu esti niciodata fericit traind viata altuia.”* ”Nu uitati ca suntem in trecere, nu la intrecere  pe acest pamant.”* "A trai peñtru altii este o lege a naturii."* ”A trai irational si fara cumpatare nu înseamna ca traiesti, ci ca mori încet.”* ”Cel ce se teme sa traiasca a inceput sa imbatraneasca.”* ”Dacă n-ai descoperit pentru ce ți-ai da viața, atunci n-ai descoperit nici pentru ce vrei să trăiești.”* ”A gandi este usor, a actiona este dificil, dar a actiona precum gandesti este cel mai dificil lucru de pe lume.”* ”Peste 100 de ani vom fi cu toții îngropați împreună cu rudele și prietenii noștri. Străinii vor locui în casele noastre pe care ne-am luptat atât de mult să le construim și vor deține tot ce avem astăzi. Toate bunurile noastre vor fi necunoscute, nenăscute, inclusiv acea mașină pe care am cheltuit o avere și care probabil va fi fier vechi, în cel mai bun caz va fi în mâinile unui colecționar necunoscut. Urmașii noștri vor ști puțin sau aproape nimic cine am fost și nici nu își vor aminti de noi. Câți dintre noi îl cunoaștem pe tatăl bunicului nostru?După ce vom muri, vom fi amintiți câțiva ani, apoi vom fi doar un portret pe raftul cuiva, iar câțiva ani mai târziu, povestea, fotografiile și faptele noastre vor intra în coșul uitării istoriei. Nici măcar nu vom fi amintiri.Poate că dacă într-o zi ne-am opri să analizăm aceste întrebări, am înțelege cât de ignorant și de slab este visul de a realiza totul.Dacă ne-am putea gândi doar la asta, cu siguranță abordările noastre, gândurile noastre s-ar schimba, am fi alți oameni.Având mereu mai mult, fără timp pentru ceea ce merită cu adevărat în această viață. Aș schimba toate astea pentru a trăi și a mă bucur de acele plimbări pe care nu le-am făcut niciodată, acele îmbrățișări care nu le-am dat, acele sărutări pentru copiii noștri și iubirile noastre, acele glume pe care nu am avut timp să le jucăm. Acestea ar fi cu siguranță cele mai bune momente de reținut, până la urmă ne-ar umple viața de bucurie. Și că irosim, cu lăcomie, lăcomia si intoleranța zi de zi.* ”Era deasupra tuturor si nu participase la nimic: uitase pur si simplu sa traiasca.”* "Viața trebuie trăită așa cum este, pentru că ni s-a dat fără să o cerem și ni se va lua fără să fim întrebați." *** "A trai pentru altii e o lege a naturii. Viata e frumoasa cand esti fericit,dar viata e si mai buna atunci cand altii sunt fericiti din cauza ta  **"Ne lăsăm cafeaua neterminată așa cum ne lăsăm viața netrăită... și alergăm, grăbiți, spre niciunde...Lăsăm fericirea să aștepte de parcă n-ar avea altă treabă sau n-am avea nevoie de ea...Plecăm la muncă și ne uităm Zâmbetul acasă de parcă ar fi accesoriu pentru zilele de Duminică... Ne forțăm limitele în fiecare zi spunând că vom trăi mâine...de parcă ne-ar fi promis cineva ziua de mâine...Trăim ca și cum am fi nemuritori și ajungem la "Marea Trecere" ca și cum n-am fi trăit niciodată... Suntem într-o continuă căutare de "mai bine" și "mai mult", numărăm ce ne lipsește și uităm să ne bucurăm de ce avem deja."*"Viața nu este o enigmă ce trebuie dezlegată, ci o realitate care trebuie trăită.”*“Existăm nu pentru a pălăvrăgi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne da o justificare. Si uneori este de ajuns duioșia unui cer de primăvară ca să ne reamintească acest lucru.”*"Imaginează-ți că te-ai născut în anul 1900. Când implinesti 14 de ani începe Primul Război Mondial și se termină când ai 18 ani, cu 22 milioane de morți. Familia ta de-abia a scăpat, dar toată agoniseala s-a dus si trebuie sa o ia de la capăt... La scurt timp după aceasta se declanșează o pandemie mondială, o gripă numită ′′spaniolă", care ucide 50 milioane de oameni. Ieși viu și nevătămat. Ai împlinit 20 de ani. Nu ai curent electric, apă caldă... Apoi, la 29 de ani supraviețuiești crizei economice globale, care a început cu prăbușirea Bursei de Valori din New York, provocând inflație, șomaj și foamete... Acasă adesea te culci nemâncat.... La varsta de 33 de ani vin naziștii la putere.Ai 39 ani  când începe Al Doilea Război Mondial și se termină când ai 45 de ani. Casa ți-a fost bombardată în timp ce erai pe front și dormeai in tranșee, cu apa până la genunchi, o parte din familie a dispărut... În timpul Holocaustului mor 6 milioane de evrei. Vor fi peste 60 milioane de morți în total, unii dintre aceștia fiind din familia ta, dar și mulți prieteni. Lumea întreagă este o ruină.... Când ai 52 ani începe războiul coreean. Când ai 64 ani, războiul din Vietnam începe și se termină când ai 75 ani.... Un om născut în 1985 crede că bunicii lui habar nu au cât de dificilă este viața.... Un băiat născut în 1995, astăzi având 25 de ani, crede că este sfârșitul lumii când pachetul său de la Amazon ajunge în mai mult de trei zile.... Tot la fel atunci când nu primește mai mult de 15 ''like-uri'' pentru poza sa de pe Facebook sau Instagram... În 2020 mulți dintre noi trăim în confort, avem acces la diferite surse de divertisment acasă și adesea avem mai mult decât ne trebuie. Dar oamenii se plâng pentru orice. Și totuși au electricitate, telefon, mâncare, apă caldă și acoperiș deasupra capului, au acces la școală gratuit, ba mai primesc și ceva bani daca invata cat de cat, cei mai mulți au masina si isi programeaza cel putin o data pe an o vacanță de cateva saptamani... Nimic din toate acestea nu existau în trecut!Omenirea a supraviețuit unor circumstanțe mult mai grave și nu si-a pierdut niciodată bucuria de a trăi. Poate e timpul să fii mai puțin egoist și să nu te mai plângi.” ***Fa-ti planuri ca si cum revenirea lui Hristos ar fi peste multi ani, dar traieste ca si cum ar fi sa vina azi. ***Unii care se pretind in drum catre cer, traiesc de parca s-ar indrepta intr-o cu totul alta directie. ***”o sa inveti sa traiesti cu toate. O sa inveti sa traiesti cu lacrimile in gat, si o sa inveti sa le pui lacat. O sa inveti sa traiesti cu dorul, chiar daca vei simti ca musca din tine cu fiecare zi ce trece. O sa inveti sa traiesti cu regretele... in ciuda apasarii lor asupra sufletului tau. O sa inveti sa traiesti cu pierderile, chiar daca iti vei simti bratele reci... O sa inveti sa traiesti cu durerea, chiar daca , la un momentdat, vei simti ca te sufoca. O sa inveti sa zambesti cand iti vine sa plangi sau cand ai sufletul la pamant. O sa inveti sa privesti oamenii in ochi si sa le infrunti cuvintele nedrepte. O sa inveti sa mergi drept si sigur pe tine. O sa inveti sa maschezi orice urma de ingrijorare si-o sa inveti sa spui pe celebrul ”sunt bine” cand, de fapt, esti praf. O sa inveti sa traiesti cu uitarea. O sa inveti sa uiti... O sa inveti sa lasi oameni in spaTE SI SA-TI CONTINUI DRUMUL.O SA INVETI SA FII PUTERNIC. Viata o sa-ti predea fiecare lectie si, daca nu o inveti din prima, ti-o repeta pana iti intra in sange. Asa ca, fii fara grija, c-o sa inveti! Cu sau fara voie...!”***”Traim in fapte, nu in ani; in bucurii si nu in bani; in sentimente ce-au ramas, nu-n limbile ce merg pe ceas.Ne masuram cu ce-am facut, nu doar cu ceasul ce-a batut.Si vom primi doar ce am dat, saraci sau sfinti la secerat. *** Nu traim ca sa mancam, ci mancam ca sa traim.

Antoine de Saint-Exupéry: ”Trăirea se naște lent. Ar fi puțin prea ușor dacă am putea împrumuta suflete de-a gata.

Aurelian Silvestru: ”Ai sperat, ai visat, ai pierdut. Ce conteaza? Mai poti pierde, mai poti visa, mai poti invinge! Asta conteaza!”

B.M. Gracian: ”A trăi paşnic înseamnă a trăi mult. Ca să trăieşti, lasă şi pe alţii să trăiască. Ascultă, vezi şi taci. Ziua fără ceartă aduce somn liniştit în timpul nopţii. 

Banana Yoshimoto (24 iulie 1964 - ): ”In fluxul nedefinit al timpului și al stărilor sufletești, o mare parte din ce trăim e tipărită în simțurile noastre. Încât lucruri fără nicio importanță, uitate parcă undeva, se pot întoarce în ceașca de cafea pe care o ții în mână.”

Bias: „Cauta sa traiesti astfel, ca si cum ai avea de trait si putin si mult.”

Blaise Pascal: O, de ar fi voit Dumnezeu să cunoaştem toate lucrurile prin instinct şi prin sentiment! Dar natura ne-a refuzat acest bine; dimpotrivă ea nu ne-a dat decât foarte puţine cunoştinţe de felul acesta; toate celelalte nu pot fi dobândite decât prin raţionament.

Bob Marley: „Nu trăi ca să-ți fie simțită prezența, ci să-ți fie simțită absența.”

Boris Pasternak: ”Omul e facut sa traiasca, si nu sa se pregateasca sa traiasca.”

Bota Lucian-Victor: "Aiurea! Toată viața am trăit o moarte. Prea puțină însemnătate."

Buddha: „Traieste azi pentru ca ieri s-a dus, iar maine poate sa nu vina." ***"Să nu credeti nimic din ce ați citit sau ati auzit, chiar dacă am spus-o chiar eu, dacă nu este în acord cu propria voastra gândire şi cu propriul vostru bun simţ. Nu credeți în tradiție doar pentru că dateaza și este necontestată de generații. Nu credeți un lucru numai pentru ca mulți alții vorbesc despre el. Nu credeți in bunele intenții ale inteleptilor din vremurile trecute. Nu credeți in ceea ce v-ați imaginat, sugestionandu-va ca un zeu a fost sursa voastra de inspiratie. Nu credeți in autoritatea maestrilor și a  preoților. Dar, după o observație și o analiză atentă, cand sunt conforme rațiunii și vor fi folositoare pentru toți, atunci acceptati-le și trăiți conform lor. După ce examinați totul, credeți numai in ceea ce ați verificat și experimentat singuri și considerați a fi rezonabil cu felul vostru de a fi. Indoiti-va de toate. Gasiti-va propria lumină. Omul lipsit de înţelepciune, chiar dacă poate recita pe de rost o mare parte a textelor spirituale, dar nu le pune în aplicare, nu are nici o legătură cu statutul (condiţia) omului spiritual. Aceia care îşi imaginează ca fiind adevărat ceea ce nu este adevărat şi care văd ca fiind fals ceea ce este adevărat, nu ajung niciodată la Adevăr, ci urmează dorinţe deşarte."

Camelia Munteanu: "Cat de adevarat... Săptămâna aceasta, în timpul unei călătorii – în scop profesional – la Munchen, am ales să iau prânzul într-unul dintre localurile cochete din Marienplatz, în centrul orașului. La sosirea mea, totul era gol. „Aș vrea o masă pe terasă, vă rog”, i-am glăsuit politicos chelnerului, care – la fel de reverențios – a dat din cap a negație. „Totul este rezervat, ne pare rău, vă mai putem găsi o masă doar înăuntru, cu puțin noroc”. M-am uitat în jur, la cele aproape 40 de mese gol-goluțe și m-am simțit ca la „Camera Ascunsă”. „Dar nu e nimeni”, am exclamat eu, mirată. „Nu e acum, dar să vedeți în zece minute”, a zâmbit băiatul. Uitându-mă la ceas, mi-am dat seama că avea dreptate. Cum putusem să uit? Era ora 12 fără cinci minute, iar în toate țările civilizate, intervalul 12-14 este dedicat mesei, fără excepție. N-o să vezi vreodată un elvețian, un neamț sau un francez care să-și ia masa de prânz la ora patru, fiindcă a avut rapoarte de făcut și n-a putut să plece, nici vreun englez care mănâncă peste tastatura computerului un Snickers cumpărat de la automat, fiindcă are prea multe de făcut și nu-și permite să plece o jumătate de oră din birou. E o regulă nescrisă, pe care toată lumea o respectă și care a devenit o realitate ce dictează inclusiv programele restaurantelor și ale cafenelelor. În nici zece minute, localul pustiu la venirea mea s-a umplut de râsete, chicoteli, discuții gălăgioase și solicitări făcute cu mâna ridicată în aer. Familii cu copii, cupluri ieșite în pauza de prânz, pensionari veniți la o șuetă și chiar oameni singuri, precum domnul de la masa de lângă mine – care avea ușor 80 de ani, dar ieșise la masă îmbrăcat elegant, în pantaloni cu dungă, sacou și cămașă, cu o pălărie extrem de șic și lavalieră la gât. A cerut o salată de creveți, pe care a mâncat-o cu înghițituri mici și gesturi elegante, fără să privească în telefon, fără să vorbească cu nimeni, fără să se concentreze pe nimic altceva în afară de mâncare. Și-a savurat apoi în tihnă un espresso lung, privind amuzat la vacarmul din jur, după care s-a ridicat, îndreptându-se cu pași mici către zona pietonală de promenadă. Iar eu, privindu-l pe el, mi-am reamintit ce înseamnă acel respect despre care citim în cărți. Să știi să-ți faci bucurii zilnice, să ai grijă să-ți fie bine, să te bucuri de viață chiar dacă nimeni nu te privește. Să te respecți înseamnă să-ți faci timp pentru tine și să alegi să petreci frumos acel timp, chiar dacă ai 20, 50 sau 80 de ani. Să privești oamenii, să te uiți la vitrine, să citești un ziar, să-ți mai dorești lucruri, chiar dacă ești doar „tu cu tine”. Dincolo de considerentul financiar, care încetinește sau anulează multe vise, ceea ce mă întristează la mentalitatea românească este lipsa acestui respect de sine, care să ne permită să ne ridicăm deasupra circumstanțelor zilnice, deasupra regimurilor politice și chiar deasupra trecerii timpului. Am auzit de prea multe ori „Ce să-mi mai doresc la vârsta mea?”, „Ce pot eu să mai fac după 50/60/70 de ani?”, „Ce rost mai are să fac asta sau asta acum?”, toate izvorâte din obișnuința de a fi mereu utili, de a avea un scop pus în slujba altora, de a ajuta, de a face și de a ne pune mereu pe ultimul loc. Când nu mai lucrăm, nu mai avem copii de crescut sau nepoți de îngrijit, brusc ne simțim fără niciun țel, fiindcă ideea de a petrece timpul doar fiind fericiți cu și pentru noi înșine este un concept total străin și de neimaginat. Mai mult, spre nefericirea noastră, suntem și un popor care glorifică sacrificiul. Pentru job, pentru familie, pentru copii, pentru soț. Am auzit multe mame tinere care se laudă în gura mare că s-au abandonat pe sine pentru copil și că nu le mai interesează nimic legat de ele însele, uitând că acel copil va replica și el, cândva, modelul pe care l-a văzut acasă. Mulți angajați care consideră că petrecutul weekendurilor la serviciu e un act de noblețe care le va asigura gloria eternă și o plăcuță bătută în litere de aur pe clădirea firmei la care lucrează, uitând că nimeni nu e de neînlocuit și că timpul trece ireversibil în defavoarea lor. Ați auzit vreodată teoria „punerii ouălor în același coș”, pe care o folosesc uneori brokerii pentru a explica de ce nu e bine să-ți investești toți banii într-un singur loc? Prea mulți dintre noi facem exact asta cu timpul și energia noastră: ne raportăm la alții înainte de a ne raporta la noi înșine și ștergem totul din viața noastră de dragul unui singur om, a unei singure activități, a unui singur scop. Nici măcar nu încercăm să atingem un echilibru, fiindcă găsim o plăcere inexplicabilă în a fi „mamă eroină”, „erou al muncii”, „nevastă-model”, „gazda primitoare excelenta", și alte principii de pe vremuri, declinate în varianta capitalistă și de secol XXI. Deschideți televizorul la ora știrilor, indiferent de canal, și veți auzi aceleași exprimări abrazive pentru ureche. „O bătrână de 55 de ani…”, „Doi bătrâni de 60 de ani…”. „Unui bătrân de 58 de ani i s-a făcut rău în prima zi de caniculă”. Apoi deschideți un jurnal similar al unei televiziuni franceze, germane, spaniole sau italiene și căutați – în zadar, vă asigur – o exprimare similară. În Occident, oamenii ajunși la vârsta pensionării sunt numiți „veterani”, „seniori” sau „domni/ doamne venerabili/e” cu respect și diplomație. La noi sunt „bătrâni”, „bătrâne”, „moși”, „tatăi” și „mamăi”. O mostră de ignoranță sau doar simptomul unei societăți în care nu mai reprezinți nimic în momentul în care nu mai poți SERVI cuiva, nu mai poți plăti rate la bancă, școli particulare, abonamente la fitness și nu mai poți semna condica în fiecare dimineață la 8? După o anumită vârstă, românii ajung să se considere inutili și fără țel, iar societatea nu face decât să le confirme acest lucru, umilindu-i în fel și chip. Și nu, nu e vorba doar de bani, e vorba în primul rând de atitudinea față de propria persoană și de ceea ce ești dispus să accepți sau nu. Deloc întâmplător, imaginea oricărei doamne trecute de 70-80 de ani care se încăpățânează să-și păstreze bunul-gust și cochetăria trezește la noi exclamații pe care le-am auzit de nenumărate ori: „O babă nebună”. Adică, ce-i mai trebuie, la vârsta ei, să-și pună o rochie elegantă, o pereche de pantofi frumoși și să-și aranjeze părul? Ce-i mai trebuie respect de sine și cochetărie, dacă nu mai are 18 de ani și „90-60-90”? Privindu-l pe bătrânelul german, mi-am adus aminte și de doamnele cochete din cafenelele pariziene pe care le admirasem de atâtea ori, de bătrânica simpatică dintr-un boutique londonez, care proba cercei vintage, de bunica unui fost coleg american de la masterat, care își petrecea după-amiezile citind reviste de modă și colindând magazine de antichități. Și, în ultimă instanță, de propriul meu bunic, care la 91 de ani nu rata nicio știre, niciun ziar și nicio revistă de economie și politică, care comenta cu entuziasm fiecare meci de la campionatul european, ba chiar își făcea planuri și croșeta pronosticuri pentru Cupa Mondială care urma peste patru ani. Și, punând laolaltă toate adevărurile ignorate pe care le-am citit de-a lungul vremii, mi-am dat seama că așa vreau să fiu și eu peste 40 de ani. Doar că, pentru ca asta să se întâmple, trebuie să încep de acum. Fiindcă ceea ce tolerezi la 20 sau la 30 de ani ajunge să fie destinul tău la 50, 60 sau 70. Și nu, nimic din cele de mai sus nu ține de alții. Nu trebuie să te războiești cu nimeni, nu trebuie să închizi uși în nas, nu trebuie să bați cu pumnul în masă. Trebuie doar să faci alegeri mai deștepte, să faci loc, delicat, pentru mici bucurii semnificative, să spui un „nu” elegant atunci când cineva vrea să profite de timpul, energia și bunăvoința ta, să nu te arunci cu capul înainte în orice proiecțel, doar ca să-ți arăți disponibilitatea și să speri că vei contabiliza niște bile albe pe o tabelă imaginară și inexistentă, să nu zici niciodată, „O să am timp de mine mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, după ce copiii intră la școală, după ce, după ce, după ce”. Dacă nu îl smulgi tu cu bună-știință din ghearele vieții, e posibil ca acel timp să nu vină niciodată. MOTTO: Dăruiește-ti zâmbetul celor care MERITA, dragostea celor care te APRECIAZA, lacrămile celor care iți sunt mereu alături și viată celor care te iubesc!"

Capatana Doinita: ”traiti cat nu e prea tarziu -

Carl Gustav Jung: ”Noi intrăm profund nepregătiţi în după-amiaza vieţii şi, încă mai rău, o facem presupunând în mod fals că adevărurile şi idealurile noastre de până acum rămân valabile. Nu putem trăi în după-amiaza vieţii după acelaşi program ca în dimineaţa ei, căci din ceea ce am avut mult dimineaţa ne rămâne puţin seara şi ceea ce a fost adevărat dimineaţa a devenit neadevărat seara.”

Cella Serghi: „Nu-nţelegi că merită să trăieşti pentru ca să vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?...”

Cezar Petrescu (1 decembrie 1892 - 1961): ”Viața poate fi trăită oriunde, nu #contează decorul, esențială este #intensitatea.”

Charles Bucowski (1920 - 1994): ”Ce este teribil nu este moartea, ci vietile pe care unii nu si le traiesc inainte de a muri” ***Nu sunt o persoană obişnuită. Am nebunia mea. Trăiesc într-o altă dimensiune şi nu am timp pentru lucruri care nu au suflet.” ***"Unii, de mult ce se luptă cu viața, nu mai au timp să trăiască. ”*** "suntem inexplicabil de singuri,/ pentru totdeauna singuri,/ aşa a fost planificat/ să fie,/ niciodată nu s-a dorit/ca lucrurile să fie altminteri –/ iar când va începe/ lupta cu  moartea/ ultimul lucru pe care vreau să-l văd/ este/ un cerc de feţe omeneşti/ aplecat deasupra mea –/ mai bine să se afle acolo/ doar vechii mei prieteni/ şi zidurile sinelui meu./ am fost adeseori singur, dar rar însingurat,/ mi-am potolit setea/ la fântâna/ sinelui meu,/ iar vinul a fost bun,/ cel mai bun pe care l-aş fi putut avea,/ iar în noaptea asta/ stând,/ privind în beznă,/ înţeleg în sfârşit/ întunericul şi/ lumina şi tot ce se află/ între ele./ pacea minţii şi-a inimii/ soseşte/ când acceptăm ceea ce/ este:/ fiind născuţi/ în această/ viaţă ciudată,/ trebuie să acceptăm/ pariul pierdut/ şi zilele pierdute/ şi să găsim un pic de mulţumire/ în plăcerea de/ a le lăsa pe toate/ în urmă./ bea din fântâna/ sinelui tău,/ nu plânge pentru mine./ citeşte ce-am scris,/ apoi/ uită/ totul./ bea din fântâna/ sinelui tău/ şi începe/ totul iarăşi de la capăt.”

Chelaru Costache: „Trăim tranzitoriu, de astăzi pe mâine,/Cu visuri de leu și o viață de câine./Clipesc luminițe la cap de tunele;/Noi nu mai știm drumul, dar credem în ele./Și ziua de mâine-i o simplă himeră,/Ca orice nălucă - etern pasageră./Se-ntunecă zarea în ochiul închis./Urâtu-i real și frumosul - un vis./Ne-ascundem prostia-n pompoase cuvinte;/N-avem nici noroc, nici credință, nici minte -/O turmă pierdută-n migrarea eternă/Spre lumea cea nouă - spre lumea modernă./Ne dor amintirile, clipa ne doare;/Trăim derutați în eres și eroare./Iubirile vechi se transformă în ură/Și viața-n desfrâu cu încetul ne fură./Nimic nu mai este pur, candid și sfânt;/Suntem exilați între cer și pământ./Ne-ncinge păcatul mereu mai fierbinte;/Ne vindem onoarea pe blidul de linte./Auzul ne-nșală și ochiul ne minte./Devin jurămintele simple cuvinte./Ne credem deștepți și o ținem 'nainte.../O, Doamne, mai dă-ne-un grăunte de minte.”

Christopher Paolini: ”Traieste in prezent, aminteste-ti trecutul si nu te teme de viitor pentru ca acesta nu exista si nici nu va exista vreodata.Exista doar momentul prezent. -

Constantin Einfach Mann Ciobotariu: ”Dacă mă voi îmbrăca,/ Bucuros, cu haina morții,/ Vei putea, ca o saca,/ Sâ mă scoți din lacul sorții/ Și trăirea e-o-ntâmplare,/ N-are nici pe "cum", nici "când",/ Și nu va ști că se moare/ Dacă va rămâne-n gând.”

Contescu Cornel: ”Iluminarea spirituala, ca treapta a evolutiei tale spirituale, nu este ceea ce gandesti, ci este ceea ce traiesti. Diferenta dintre cele doua aspecte este ca cel ce gandeste la iluminarea sa spirituala este un Arhat, in timp ce acela care isi traieste deja propria iluminare spirituala este un Buddha/un Crist. Astfel, pentru a deveni dintr-un Arhat un Buddha/Crist trebuie sa-ti transformi gandirea in traire. ACEASTA ESTE CALEA.”

Corina Zupcău: "Trăiesc flămândă de timpul meu!"

Corneliu Vadim Tudor: "Ai mai trăit o zi şi înc-o noapte/ nevătămat te-ai deșteptat în zori/ să mulțumeşti acestor simple fapte/ eşti încă viu, deşi ți-e scris să mori/ au fost pierit atîtea generații/ în jurul tău se-ntimplă grozăvii/ cutremure, incendii, inundații/ războaie fratricide, zi de zi/ fii înțelept, trăieşte cu măsură/ şi nu uita că ierburi şi livezi/ pe trupul stins al altora crescură/ tu mai respiri, mai guşti, mai poți să vezi/ eşti prinț moştenitor peste natură/ și taina morții încă o sfidezi!...

Costel Avrămescu: "Viața-i o colecție mărginită de clipe/ În care fiecare poate fi un miracol.(...)/ Nu judeca clipa! N-o pierde-n risipe!/ Trăiește-o, chiar de ți-aduce viscol!/ Stoarce-o pe fiecare, fă-o să țipe!" 

Costel Stancu: "învîrte fusul femeie/ să mai trăiesc o dată strig” *** "sfîrșitul lumii o să vină cînd înțeleptul nu se va/mai îndoi de nimic iar nebunul își va pierde/ cercul imaginar pe care îl rostogolește prin oraș/ pînă atunci hai să trăim femeie să alungăm/ umbra fricii dintre noi vino tu cu un mărîn palmă eu voi / aduce cuțitul să-l împărțim/ ca și cum n-ar fi fost niciodată întreg vino tu/ cu ulciorul eu voi săpa o fîntînă acolo să ne/ odihnim la asfințit după ce soarele e îngenunchiat/ de tăunul uriaș al nopții eu să îmi pun sub cap/ sabia cu care am tăiat buricul pămîntului/ tu pieptenele alb și visînd cum dansează/ un copac în flăcări să așteptăm dimineața” *** ”Eliberează-te de tot ce știi. Memoria e un submarin/din carton, nu o floare de nufăr. Încă nu părăsiseși pîntecul/mamei și veneau la tine să te întrebe despre viețile lor./Nu coborî podul peste șanțul de apărare. Vor înota pînă/ în mijlocul apei, apoi se vor întoarce speriați. Fiecare va/ povesti altceva. Prefă-te că îi asculți, îi va liniști. Spune-le/ că doar ceea ce nu știu le poate fi de folos. Sînt păsări/ care dorm în zbor, amintirile le împiedică să coboare/ pe pămînt. Te vor crede nebun, nu-ți fie teamă. Se apropie/ vremea cînd cel ce uită o să fie căutat decît cel ce/ își aduce aminte. Cui folosesc firimiturile aruncate/ într-o curte păzită de cîinii slobozi ai minții? Trăiește și uită!/ Abia atunci te vei putea despărți de tine, celălalt, ca de/ un străin căruia i-ai cărat, o parte a drumului, povara.” *** ”Trăim în lumi paralele. Doar liniile păcatului/ ni se ating, uneori. Fiecare poartă în sine/ scheletul păsării doborîte cu praștia/ în copilărie, îmi spui. Eu tac, nedumerit/ ca un hoț într-o casă goală. Un animal de circ/ ce a uitat să vîneze și se mulțumește cu / bucățica de zahăr din palma dresorului său./ Un spectacol de instincte mutilate e omul./ încercare nereușită a lui Dumnezeu/ de a se autoexila.” ***"dar nu e de înțeles doar de trăit pînă la capăt pînă la golirea memoriei de ea însăși” ***"Trăiesc într-un șarpe uriaș/ care nu mă poate digera./ Mă poartă cu el prin alte vieți,/ distruge totul în cale. Nu înțelege/ că eu dau sens acestei clipe fulgerătoare/ pe lîngă care secunda e nesfîrșită./ Se preface că nu mă găsește/ deși știe că omul nu poate trăi/ decît în ascunzișul creat pentru el/ de cel care îl caută. Apoi se plînge că e singur…/ Nimeni nu e singur, îi strig,/ nici Unu, nici Cuvîntul, nici Steaua din cer./ Tac. De mii de ani privesc cum pasărea/ face călătorii inițiatice în interiorul oului./ se lasă noaptea./ Atunci șarpele se retrage/ în constelația căreia i-a dat numele.” ***"O amintire îţi pare viaţa,/ un vis trăit înainte de a-l visa,/ totuşi necunoscut./ Cîtă armonie între aici şi dincolo!/ Ca între palmele lui Dumnezeu.” *** Trăim în lumi paralele./ Doar liniile păcatului ni se ating/, uneori.

Crina Lazar: "doar vântul/ mai scrie...cu ploi,/ mai întoarce emoții pe dos,/ mai sparge geamuri,/ mai trage de colțul unui zâmbet frumos/ până când rujul crapă/ și se prelinge/ dincolo de colțul gurii,/ apoi... se preface în nor roșu aprins,/ mă învăluie de trei ori,/ râzând,/ pune lacătul și/ îmi dă drumul în lume/ strigând:/ - Trăiește!"

Cristian Valentin Grigore: ”Trairea-i sentiment de insulta.”

Cristina Andone: "Cum să creezi armonii când partitura lumii pare să-și fi scuturat toate notele? Cum să aduci poveste și lumină când ți se iau toate cuvintele? Cum să‑ți spui adevărul când nimeni nu e pregătit să asculte? Si mai ales – cum să‑l asculți?  "Da, se poate", "Da, acum și aici", "Da, eu"... Împlinirea nu se măsoară în cifre, ci în cuvinte de poveste: cât de mult crezi, cât de mult speri, cât de mult faci, cât de mult ai grijă, cât de mult iubești.  Uitati-va în trecut, dar și în jurul vostru! Îndrazniți!  Trăiți pentru a fi într-o poveste...  Găsiți-vă cuvântul-cheie, acel cifru care să deschidă către lume minunea pe care o purtați în voi.  Fiți... de basm!"

Cristina Isabela: ”Societatea este împărțită in trei categorii:  O “haită” de miliardari din mai multe state, unii dintre ei au ocupat funcții importante in stat, alții încă le mai ocupă, mulți dintre ei octogenari și senili, lipsiți total de discernământ, cu mari și grave probleme psihice. Nu am înțeles de ce planeta este condusă de câțiva octogenari, cărora trebuie sa ne supunem. Sunt oameni care nu mai pot sa se “conducă” nici pe ei înșiși, cu atât mai puțin un stat, sau o planetă. Sunt oameni care își pierd des memoria, le dispar reflexele, nu mai pot să conducă un automobil, iar noi ii alegem să conducă “imperii”! Este foarte grav că foarte mulți oameni bogati, inteligenți și cu multă putere la nivel global, acceptă această mizerie in care se “scaldă” azi planeta.  Categoria celor cumpărați direct de cei din prima categorie. Majoritatea dintre ei sunt intelectuali, oameni cu importante funcții in stat și in societate! Aceștia sunt cei care efectiv sunt de neînțeles și sunt responsabili și vinovați direct pentru tot dezastrul din ultimii doi ani. Este ireal modul in care banii te fac să îți pierzi și ultima fărâmă de: mândrie, demnitate, responsabilitate, empatie etc.  Sunt genul de oameni perfecti pentru a fi numiți “sefii altora”, deoarece se supun și execută contra cost orice ordin, fără nici un pic de empatie față de cei pe care ii au in subordine. Aici as vrea să fac referire la medici, oameni care au multă școală, 9-10 ani de studii intense înainte să primească parafa și carora in pandemie li s-a impus un protocol, un tratament unic pentru toți pacienții, adică nimic din ceea ce au învățat ei nu a mai fost valabil. Și aproape toți au acceptat “ordinul”! Au închis cu cheia, in saloane, asimptomaticii! Au fost fideli unui protocol impus, deși vedeau că in cazul multora nu are nici un efect benefic! Ar fi trebuit sa  pună “pixul” jos și să recunoască public că ceea ce li se impune să facă nu mai are nici o legătura cu “medicina”! Marea “masă”, mulți fără prea multă scoală, fără chef de studiu, resemnați, oameni care ascultă cu sfințenie ce se transmite la televizor, neinformați corect (dar nu ii deranjează deloc acest aspect), mulți dintre ei dezechilibrați emoțional demult, iar nebunia asta a fost exact “cireașa de pe tort” in viața lor! Majoritatea trăiesc cu două frici, care le întunecă complet mintea: frica de boală și frica de autorități. Trăiesc “in turmă” si acțiunile (sau inacțiunil) lor au loc datorită faptului că si “vecinul face la fel”. Asta e! Asta trăim! Ne hrănim, zilnic, cu minciuni si cu frică! Unii se pierd însă…pe drum…! Azi trăiește doar cine e puternic sau cine are mult noroc!”

Dan Pop: "O mofturoasă sete s-astâmperi cu virtute,/ Te lași condus cu zel de egoismul ei,/ Renunți chiar și la ani, doar să ajungi în frunte,/ Împovărat de știință...îți amintești ce vrei?/ Treci prea grăbit prin viață...și ea pe lângă tine/ Cuprins doar de-o dorință, visul să-ți împlinești/ Crezând că conștiința ce îți curge prin vine/ Te-a învățat să suferi, să ierți și să iubești?/ Grăbit, când vei pleca de pe această lume/ Spre un mister...știut, cu reguli construit,/ Vei înțelege sigur, c-o vorbă veche spune,/ Oricâte-înveți în viață, tu tot nu ști nimic."

Daniela Parvu Dorin: ”Fiecare zi vieţuitâ e un titlu de carte/ pe care am trăit-o, am scris-o sau i-am dat un sens fără să ştiu dar ochii mei sunt inca vineti si sufletul mi-e inca bun"

Dante Alighieri: "Te iubesc și te voi iubi întotdeauna, iar dacă și după moarte oamenii iubesc, te voi iubi și eu, și mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis.”

Democrit (460 î.C. - 370 î.C.): "Traiesc cu frenezie clipa de umilinte si insulte.” *** ”Trai irational si fara cumpatare nu înseamna ca traiesti, ci ca mori încet.

Dimitri Pisarev: ”Sa vii pe lume nu e chiar asa de complicat, dar sa traiesti este un lucru de-acum intelept.”

Dorel Visan: ”Nu-mi pare rău că mor, îmi pare rău că nu m-am priceput să trăiesc”.

Dumitru Grui: ”Unde sunt/ mirosind a razboi si-a ruine/ Intr-o lume ce sta ca pe ace/ unde sunt facatorii de pace,/ unde sunt facatorii de bine?// cine sa puna dezastrului frana/ cand goana-i nebuna si mare e viciul?/ o mana murdara spre haos ne mana/iar banul e calea, satana e biciul// la grea incercare e fiinta umana/ in veacul fierbinte, in veacul ratat/ traim dezbinati, traim de pomana/izvorul iubirii din noi a secat// o lume bolnava, o lume-n ruine/  pe buza prapastiei zace/ unde sunt facatorii de bine?/unde sunt facatorii de pace?”

Edgar Allan Poe (1809 – 1849: ”Ceea ce mulți numesc #nebunie nu e decât o sublimă #trăire a unor simțuri.”

Edith Wharton (1862 - 11 august 1937): ”Să poți privi viața în față, acesta este un lucru pentru care merită să trăiești chiar și într-o mansardă.”

Eduardo Galeano (1940 - 2015): ”Traim cultura ambalajului care isi refuza continutul.”

Elena Paduraru: "De gândești prea mult, se pare,/ Nu găsești răspunsurile,/ Să te-aline, să te-nvete/ Sa-ti dea sfaturi și povețe./ Răscolesti, filozofesti/ Te agiti, te ravasesti,/ Nu ai somn si nu ti-e bine,/ înseamnă... trăire...”

Emil Cioran: "PENTRU CEI MAI SINGURI - Mă adresez vouă, tuturor celor care cunoaşteţi până unde poate merge singurătatea omului, până unde tristeţea de a fi poate să întunece viaţa şi tremurul fiinţei, să zguduie lumea aceasta. Şi mă adresez mai puţin pentru a afla ceea ce trăiesc şi eu, cât pentru a ne uni singurătăţile. Fraţi întru clipe de deznădejde, de tristeţe ascunsă şi de lacrimi nevărsate, ne uneşte pe toţi aceeaşi fugă nebună de viaţă, aceeaşi groază de a trăi, aceeaşi timiditate a nebuniei noastre. Ne-am pierdut curajul de prea multă singurătate şi am uitat să trăim, gândind prea mult viaţa. Oare toată singurătatea noastră să nu ne fi dus decât la moarte şi toate dezamăgirile, numai la renunţare? De ce nimicul să ne fie moartea? Am gândit prea mult pe noi înşine pentru ca viaţa să nu ne fi pedepsit şi am iubit prea mult moartea pentru a mai putea vorbi de iubire. Nu-i viaţă decât unde este un continuu început; iar noi n-am făcut decât să sfârşim viaţa în fiecare clipă, şi ce este toată fiinţa noastră decât un etern sfârşit? Nouă, celor mai singuri, celor cu viaţa alături de noi, cine ne va da speranţa de a uita să murim" ***"A exista înseamnă să zămislești trecut." ***"Am visat neincetat o tara fara oameni, fara clima, fara idealuri, neutra pamantului si astrilor, ce n-ar semana vietii si poate nici chiar mortii, o imparatie de bruma vag argintie , in care mi-as atinti ochii, vrajit de ispita neexistarii feerice. Desenul lucrurilor raneste nevoia mea de betie abstracta, dupa ce-am facut din filozofie un alcool de concepte. Am iubit norii cerului, mai mult decat cerul. Cum ii priveam des-fiintandu-se pe acelasi albastru, imi urmaream trecerea din lume prin simboluri inalte. Si pricepeam – in ravna de transcendente periferii – ca nu traiesc in viata, ci in boarea ei" ***"Defectul tuturor oamenilor este că așteaptă să trăiască, deoarece n-au curajul fiecărei clipe, toți învățăm să trăim după ce nu mai avem nimic de așteptat..." ***"De ce să trăiesc în fragmente de timp, fragmente de trăiri, cînd printr-un efort nebun aș putea în fiecare clipă să fiu "tot", să fiu actual prin toate realitățile și posibilitățile mele?”** "În loc ca omul să tindă la o prezență strălucitoare în lume, la o existență solară și sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuși, nu în sens de egoism, ci de creștere interioară, a ajuns un rob păcătos și impotent al realității din afară."

Mino Reitano ( 7 decembrie 1944 - 2009) Trăiește-ți viața așa cum vine ea, surprize minunate pot apărea oricând.

Emily Dickinson ( 10 decembrie 1830 - 1886): ”Înainte de a iubi, eu n-am trăit deplin...” *** ”A trăi e un lucru atât de surprinzător încât nu ne mai rămâne timp pentru altceva.”

Emma Bombeck: (rânduri scrise după ce a aflat că este bolnavă de cancer) Dacă mi-aș putea trăi din nou viața,M-aș fi culcat să mă odihnesc atunci cînd mă simțeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...Aș fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir , în loc să o las să se topească în cămară...Aș fi vorbit mai puțin și aș fi ascultat mai mult ...Aș fi invitat prieteni la masă chiar dacă e o pată pe covor și canapeaua trebuie curățată .Aș fi mâncat pop-corn in camera "bună" și nu mi-aș mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în șemineu .Mi-aș fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinerețile lui .N-aș fi insistat niciodată să mergem cu geamurile mașinii închise intr-o zi frumoasă de vară , doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat și fixat .Aș fi stat întinsă pe pajiște cu capul pe iarbă .Aș fi plâns și râs mai puțin privind televizorul și mai mult privind viața .Dar, cel mai mult, să am o a doua șansă la viață , aș prețui fiecare moment , l-aș privi cu adevărat ... l-aș trăi ...Nu m-aș mai agita atât de mult pentru lucruri meschine și mărunte ...Nu va faceți griji din cauza celor care nu vă simpatizează , sau mai mult , n-ar trebui să vă intereseze cine ce face ...În schimb , să prețuim prietenii pe care îi avem și oamenii care ne iubesc ...Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat ...Și la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătățim mintea , trupul , sufletul , emotiile ."

Ernest Hemingway: "Trăiește cu adevărat clipa , lasă- te pătruns de toate energiile puternice care dansează în jurul tău.”

Euripide: ”Nu există vreun muritor care să fie sigur că va mai trăi a doua zi.

F. Nietzsche: e greu sa traiesti printre oameni fiindca-i greu sa taci

Federico Fellini (1920 - 1993): ”Nu există sfârșit, nici început, există doar infinita #pasiune de a trăi.” *** ”Nu există sfârșit, nici început, există doar infinita pasiune de a trăi.”

Feodor Dostoievski: ”Aproape orice loc e bun să mori. Ceva mai greu e să găseşti un loc convenabil în care să trăieşti.: *** ”A trăi este o adevărată aventură.: ”*** ”A trai fara speranta inseamna sa incetezi sa traiesti.” 

Florin Ghetau: "Trăim într-un stat paralizat de incompetență, interese și de oameni care n-ar trebui să ocupe nici o funcție. Ne-ați sufocat cu toate nimicurile, ați ajuns sus doar să vă fie vouă bine. Cărați-vă acasă. E destul!"

Francisco Gomez de Quevedo: ”Intelept este acela care #traieste in fiecare zi ca si cum in fiecare zi si in fiecare ceas ar putea sa moara.”

G.E.Lessing: „A trai indelung nu inseamna a trai mult.”

Gaius Plinius Caecilius Secundus (Plinius Cel Tânar): ”Nimeni nu caută să trăiască cât mai bine, ci cât mai mult.***Trebuie să trăim astfel ca şi cum cineva ar putea privi în adâncul cugetului nostru.

GANDUL MD. Nu incerca sa intelegi viata, traieste-o!

George Apostoiu: Despre suferinţa de a trăi, despre paradisul vieţii ca loc de tortură

George Bernard Shaw (1856 - 1950): "Dreptul de a trai e un abuz atunci când nu-l justificam încontinuu.”

George Orwell: "Sa traiesti nu e important, sa reusesti nu e nimic. Important este să știi să rămâi om"...

George Petrovai: ”Nimeni nu poate sluji deodată la doi stăpâni, adică nu poate veghea cu folos, în același timp, la împlinirea sufletească și la cea trupească.” *** ”Toți oamenii trăiesc, dar numai unii dintre ei există.

George R. R. Martin: ”Cine citeste traieste mii de vieti inainte sa moara, cine nu citeste traieste doar una.”

Georgian Ionut Zamfira: "Mă simt de parcă viața nu-mi priește"

Georgiana Danila: ”M-am întrupat pe pământul ăsta/ Cu scopul clar de a evolua,/ De a-i ridica şi de a-i inspira pe ceilalţi/ Cu dăruirea şi determinarea mea!// Eu n-am venit sa mă întrec cu nimeni/ Să critic sau să judec nu am timp/ Vreau să mă înalţ şi să-mi motivez fraţii/ Vreau sa iubesc, să fiu iubită și să simt// Iar celor care încearcă să îmi dea brânci/ Sau își pierd timpul chinuindu-se să mă doboare/ Un singur lucru le reamintesc,/ Nu eu sunt inamicul, căutaţi unde vă doare!”

Gheorghe Iova: "De la Dumnezeu, o zi. Am trăit-o./ Senzația că te reflecți în – senzația imixtiunii. / Nu mă oglindesc. Cum nu mă mândresc.”

Gina Patrichi: "Anticii iubind, gândeau şi construiau pentru eternitate. Noi trăim prea mult pentru azi şi prea puţin pentru mâine."

Gurley Brown: ”Banii dacă nu vă aduc fericirea, vă ajută să trăiţi mizerabil.”

Hans Christian Andersen: "Să trăieşti doar nu este de ajuns, spuse Fluturele. Ai nevoie şi de lumina soarelui, de libertate şi de o floricică."

Heidegger: “Ca sa iesi din anonimat, trebuie sa traiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic, sa traiesti murind absolut in fiecare zi!”

Henry David Thoreau: "Mergi cu încredere în direcția visurilor tale. Trăiește-ți viața așa cum ți-ai imaginat-o!”

Henry James (15 aprilie 1843 - 1916): ”E momentul să trăiești viața pe care ți-o dorești.”

Horatiu: ”Dacă nu ştii să trăieşti cum trebuie, fă loc celor ce ştiu. 

Hrisostom Filipescu: "Întoarce-te în tine de oriunde ai fi și primește-te, iartă-te. Viața se trăiește, nu se caută, nu se învață. Trăiește adevărul, bucuria și iubirea. Ele se află acolo unde ești. Liniștea nu este într-un loc, ci într-un mod de a fi. Un om valorează atât cât iubește.” *** "Si-o să plângi . Si-o să -ți fie dor. Si-o să regreți.  Si-o să pierzi.  Si-o să te doară.  Si-o să înveți.  să înveți să trăieşti cu toate ... să înveți să privești oamenii în ochi si să le înfrînți privirile nedrepte . să înveți să mergi drept si sigur pe tine . să înveți să laşi oamenii în spate si să -ți continui drumul. să înveți să fii puternic." *** "Și-o să plângi. Și-o să-ți fie dor. Și-o să regreți. Și-o să pierzi. Și-o să pleci. Și-o să te doară. Și-o să înveți. O să înveți să trăiești cu toate. O să înveți să trăiești cu lacrimile în gât. Și-o să înveți să le pui lacăt. O să înveți să trăiești cu dorul, chiar dacă vei simți cum mușcă din tine cu fiecare zi ce trece. O să înveți să trăiești cu regretele...în ciuda apăsării lor asupra sufletului tău. O să înveți să trăiești cu pierderile, chiar dacă îți vei simți brațele reci...O să înveți să trăiești cu durerea, chiar dacă la un moment dat vei simți că te sufocă. O să înveți să zâmbești când îți vine să plângi sau când ai sufletul la pământ. O să înveți să privești oamenii în ochi și să le înfrînți cuvintele nedrepte. O să înveți să mergi drept și sigur pe tine. O să înveți să maschezi orice urmă de îngrijorare și-o să înveți să spui pe celebrul "sunt bine" când de fapt ești praf. O să înveți să trăiești cu uitarea. O să înveți să uiți...O să înveți să lași oameni în spate și să-ți continui drumul. O să înveți să fii puternic. Viața o să-ți predea fiecare lecție și dacă nu o înveți din prima, nu-i nimic, ți-o repetă până îți intră în sânge. Așa că fii fără grijă, c-o să înveți! Cu sau fără voie..." Dragă suflete, de unde ai atâta putere? De unde atâta putere de a ierta și a zâmbi în continuare, când știi bine câte lacrimi ai avea de vărsat? De unde mai ai speranță? De unde îți aduni încă forța și îndrăzneala de a visa? De unde? Mă uimești...”

Immanuel Kant: ”Traieste-ti viata ca si cum fiecare fapta a ta ar deveni lege universala.”

Ion Luca Caragiale: ”Traiasca frumoasa si cumintea limba romana! Fie in veci pastrata cu sfintenie aceasta scumpa Carte-de-boierie a unui neam calit la focul atator incercari de pierzanie.”

Irina Binder: ”Trăiești dependent de oameni și de iubirea lor. Te străduiești să le fii pe plac, să îi mulțumești și să li te dăruiești. Plângi și te irosești pentru cei incapabili să te înțeleagă, să te accepte și să te iubească. Pierzi timp din viața ta fără să trăiești sau trăind mai mult pentru alții, pentru bucuria lor, pentru bunăstarea lor... și uiți de tine. Iar într-o zi te îmbolnăvești. Te trezești într-un salon de spital cu perfuzia bombă chimică curgându-ți în vene și realizezi că trăiești consecințele alegerilor tale naive și a consumului emoțional, dar că nimeni și nimic nu a meritat chinul prin care treci... Durerea este și mai mare când descoperi cât de singur ești și că aceia pentru care ți-ai distrus sufletul și sănătatea sunt bine, fericiți și nu le pasă de tine.  Dacă te ajută Dumnezeu treci peste etapa grea și te vindeci... Ți se vindecă trupul și înveți să-ți vindeci și sufletul. Privești în oglindă ceea ce a mai rămas din tine și observi că ai îmbătrânit în câteva luni cu ani și că nu mai ai părul frumos de altă dată... Te rușinezi cu părul tău rar și nu te recunoști cu chipul brăzdat de riduri.  Îți amintești prin ce ai trecut și cât rău ți-ai făcut... dar mai ales că i-ai lăsat pe alții să-ți facă rău... Abia acum recunoști cât de puțin ți-ai dăruit ție și cât de mult altora.  Și realizezi câtă nevoie ai de iubire și de puțină bunătate... Începi să te iubești și să te bucuri de tine așa cum ești: cu păr mai puțin, cu riduri, cu pielea translucidă, cu toate defectele și slăbiciunile tale. Îți amintești cum te-ai detestat pentru kilogramele în plus, cum ți-ai detestat viciile și lipsa ambiției, cât de intolerant ai fost față de neputințele tale. Acum știi că tu ești același om și cu și fără lucrurile pe care le ai, dar mai ales și cu și fără oamenii de care credeai că depinzi sufletește. Și realizezi că nu au contat și nu vor conta niciodată cei care nu te-au plăcut, care nu te-au iubit și care au plecat, că importanți sunt doar cei care ți-au fost alături... Și dintr-o dată lumea întreagă se reduce la un om. Omul care a dormit pe fotoliu veghind somnul tău chinuit, care ți-a șters lacrimile, care ți-a aranjat cu grijă șuvița firavă de păr ca să-ți ascundă golul care te complexa... Omul care a plâns lângă tine și care nu și-a schimbat sentimentele când nu i-ai mai fost pe plac și util... Și astfel înveţi în câteva luni cât alții într-o viață. Înveţi cine și ce este important, înveţi ca trebuie să te iubești atât de mult încât să nu lași nimic să te descurajeze și să te schimbe. Înveţi că oamenii buni răzbat mereu, că ura altora nu trebuie să te otrăvească, înveţi să te rogi și să fii recunoscător pentru tot ce însemni și ce ai. Înveţi că banii nu-ți aduc ceaiul la pat și nu te îmbrățișează, că nu-ți spun "te iubesc" sau "trecem noi și peste asta". Înveți că pe oameni nu-i cunoști în clipe de bucurie și înveți să le înțelegi egoismul, răutatea, lipsurile... și înveți să nu fii ca ei. Și, astfel, după atâta frustrare și nefericire înveti să fii fericit...asa cum ești, cu cine ești și cu ce ai. Și scopurile tale se schimbă, preocupările tale se schimbă și nu-ți mai pasă decât de viața ta, de cum poți trăi frumos, lăsând ceva frumos în urmă.  Înveți să trăiești pentru bucuria ta, nu pentru părerea lumii, nu pentru a demonstra ceva, nu pentru a-i mulțumi pe toți, nu pentru a dovedi cine ești sau pentru a convinge pe cineva. Înveți cât de puțin contează percepția altora asupra ta și cât de mult contează să fii tu mulțumit cu tine. Înveți să privești viața și omul din oglinda ta cu iubire."

Ivan Alekseievici Bunin: ”Nu poti trai in chip de salcie plangatoare... viata, orice ai spune, e un lucru magnific.”

J. S. Turgheniev: ”Numai viaţa aceluia e vrednică de laudă, care trăieşte şi pentru alţii.”

Jack London: ”Omul trebuie sa traiasca, nu sa existe.”

Jaques Dieterlen Chiar dacă am repetat de mai multe ori acelaşi traseu, de fiecare dată am trăit impresii diferite, căci Muntele şi starea sufletească nu sunt niciodată aceleaşi.

Jean Henri Fabre: ”Totul se sfarseste pentru ca totul sa reinceapa, totul moare pentru ca totul sa traiasca.”

Jeanne Moreau: "Nostalgie simți atunci când vrei ca lucrurile să rămână la fel. Știu atât de mulți oameni care stau în același loc. Și mă gândesc, Doamne, uită-te la ei! Sunt morți înainte să moară. Să trăiești înseamnă să riști.”

Jim Rohn: ”Nu este de fapt prea greu să înveţi arta de a trăi. Chiar şi oamenii cu mijloace modeste pot avea un stil de viaţă rafinat. Pur şi simplu trebuie să economisească ceva din banii de apă minerală pentru a cumpăra o sticlă de vin bun.

Joe W. Williams: ”Traim o singură dată, dar dacă trăim bine o singură dată e deajuns.”

Johann Wolfgang von Goethe: ”Multi traiesc viata, putini o pricep.” *** ”Nu esti raspunzator pentru ca te nasti. Dar esti direct raspunzator pentru ce traiesti.” *** ”Traieste fiecare zi ca si cand viata abia atunci incepe.” *** ”A trăi fără ideal înseamnă a nu trăi deloc.”

John Steinbeck (27 februarie 1902 - 1968): ”A trăi înseamnă a purta mereu cu tine o rană.”***"Toate câte le trăim din suflet sunt sfinte."

John Updike (1932 - 2009): ”Fiecare ne trăim viața, dar alături de ea rămân spații imense în care nu vom pune niciodată piciorul.”

Jose Saramango: ”Viața e scurtă, dar ea cuprinde mai multe decât suntem noi capabili să trăim.”

Julien Matei: "O viață necercetată nu se merită trăită" (Platon). Boala modernității constă în faptul că mai nimeni nu dorește să-și pună întrebări despre propria viata...Nimeni nu dorește să privească înăuntrul lui. Să se uite la întunericul din el...Toți dau vina pe celălalt - nimeni nu-și asumă nimic. Desigur, toți îți repetă invariabil că vinovați sunt alții: Politicienii. Condițiile și contextele precare. Soarta potrivnică. Mereu celălalt...- cum să ai tu vreo implicare în toata dezordinea asta?... Normal că nu - tu ești un monument de moralitate și intransigență. Ce s-o mai dăm cotită? Neasumarea duce la faptul că nimeni nu mai trăiește nimic, în afară de o mimă prost jucată. Totul "miroase" a deznădejde totală - o absență ubicuă și terifiantă de sens. Aerul e - metaforic vorbind - bolnav. Strîmb. Vibratia din jur e desfiguratoare. Mai toți s-au identificat iremediabil cu haosul si debandada unei vieți trăite oricum... Oamenii sunt bolnavi. Bolnavi de lașitate, de lipsă crasă de viziune. Bolnavi de frică - de refuzul de a trăi o viață integră și onorabilă. Aia e: Ne mințim - deci trăim." *** "Acel motto "trăiește și lasă-i să trăiască" nu se mai verifică. Poate sună cinic, dar cred că acum e mai potrivit sa zici: TRAIEȘTE ȘI LASĂ-I SĂ MOARĂ...!”

Julius Evola (19 mai 1898 - 1974): ”Trăiește ca și cum ai muri chiar acum. #Gândește ca și cum nu ai muri vreodată.”

Karel Capek: ”Dacă ar putea vorbi câinii, poate că am descoperi că ar fi la fel de greu să trăim cu ei cum este cu oamenii.”

Khalil Gibran: ”Traiesti prin actiunile tale, nu prin corpul tau. Traim doar pentru a descoperi frumosul. Restul e un fel de asteptare.”

Konrad Adenauer: ”Toti traim sub acelasi cer dar nu toti avem acelasi orizont. 

La Cioran, atât la nivelul istoriei cât şi la cel al individului, ruinarea vine din interior. Libertatea de asemenea. El mărturiseşte că în tinereţe frecventa numai cărţile de filozofie; la 40 de ani numai literatura; apoi a descoperit interesul pentru istorie şi s-a trezit învins. Drumul, sintetizând, ar fi: speculaţia, imaginarul real şi interpretarea realităţii. Istoria pentru el are un curs dar nu are un sens. Imperiul roman s-a prăbuşit măcinat din interior. Atunci, la ce bun să fi fost creată, timp de secole, o civilizaţie ,,care acum este, în mod vizibil, măcinată din interior”?  O astfel de civilizaţie este minată din interior de cei care au făcut-o iar aceştia, europenii adică, vor fi antrenaţi în catastrofa decompoziţiei. ,,Nu un anume pericol exterior este grav, ci ei (europenii, n.n.) sunt pe deplin  copţi pentru a dispărea”. Mersul lumii şi rostul individului sunt întrebări obsesive  ale existenţialiştilor.Cioran extrapolează conceptul lui privind ruinarea istoriei din interior şi la existenţa individului. Când afirmă: singura modalitate de a suporta viaţa este să ai obsesia sinuciderii, el exprimă, în formă concentrată, o bună parte din  substanţa frământărilor existenţialiştilor. Explicaţia imediată, de luat în seamă, o oferă chiar filozoful când spune că obsesia sinuciderii a fost singura soluţie la care a putut recurge pentru controlul relativ al suferinţei pe care i-a provocat-o, aproape toată viaţa, o insomnie rebelă. Oricât am fi dispuşi să-l credem, este firesc să considerăm că, la nivelul creaţiei lui, planul personal rămâne restrictiv şi nu acoperă semnificaţia şi valoarea operei literar-filozofice construită în jurul acestui motiv. Literar, el ajunge la un regal stilistic, la un  răsfăţ estetic. Pe un alt plan decât cel literar, mobilul torturii obsesive a insomniei şi considerarea sinuciderii ca remediu devin motive de speculaţii filozofice specifice registrului preferat de Cioran: cel al dispreţului pentru viaţă şi pentru ceea ce reprezintă normă obişnuită de viaţă. Paginile despre insomnie şi despre sinucidere sunt, ca de altfel tot ce a scris Cioran, excelente. Lectorului i se cere o bună introducere în stilistică, un minim acces la tehnica speculativă a raţionamentului. Şi, ca să glumim, o rezistenţă nativă la presiunea suferinţei. Pe fond, suntem în faţa unei contribuţii excepţionale, cu totul particulară, la frământările existenţialiste privind ideea de libertate a individului. Opinia cu valoare de silogism a lui Soren Kierkegaard potrivit căreia înainte de a fi conceput ca fiinţă individul are conştiinţa de a fi existat o regăsim la Cioran dezvoltată în felul lui, aşa cum ne obişnuise şi Brâncuşi să gândească lumea, adică diferit. Diferit de alţii, aşa cum a ţinut să-şi asigure locul printre filozofi. Cioran crede că destinul ne este la îndemână, că nu se află sub puterea factorilor exogeni, oricare ar fi aceştia. Este şi aici o continuare a luptei lui – cât este de sinceră rămâne de discutat – cu Dumnezeu. Nu problema răzvrătirii lui Cioran – dacă nu o socotim ceea ce trebuie, un motiv literar – interesează aici, ci felul lui de a se aşeza printre existenţialişti. Chestiunea raţional/iraţional împotriva puterii divine ţine, tocmai, de factura răspunsului lui la problematica aruncată în arena ideilor de către existenţialişti. Cea în jurul libertăţii. Cioran are răspunsul lui, cu totul diferit de al unui Camus sau Sartre în care se amesteca, în doze diferite, ideea de revoltă socială. Cioran pune libertatea în raport cu viaţa. Putem să punem capăt vieţii în totală libertate de voinţă. Pe plan imediat, el sugerează această alegere ca terapie a obsesiei sinuciderii. Urmăriţi conştient de gândul sinuciderii ne salvăm viaţa. Atât cât putem să suportăm viaţa. Filozofic, lucrurile sunt mai profunde. Suferinţei de a trăi, dacă ea apare, i se pune capăt prin angajarea propriei responsabilităţi în privinţa libertăţii de a trăi.În ideologia lor, atât cât se poate vorbi despre ideologie la existenţialişti, libertatea a fost axul în jurul căruia se ţesea existenţa. Camus căuta libertatea prin revoltă blândă, Sartre pretindea că mişcarea amplă, revoluţia adică, este calea pentru obţinerea acesteia. Nici la unul, nici la celălalt strategia  nu avea prea multă limpezime. Nici la Cioran nu are, numai că el este tranşant. Crud şi tranşant. Ceva le scapă tuturor în rezultatul soluţiei alese. Cioran pledează pentru scoaterea destinului din mâinile altcuiva – evident, ale lui Dumnezeu – şi plasarea lui în graţia singulară a voinţei. În acest fel considerarea actului propriu esenţial în obţinerea libertăţii de a trăi, cel puţin cea în privinţa responsabilităţii vieţii, pare la îndemâna individului. El nu vede rosturile revoltei (Camus, prietenul lui preţuit) sau revoluţiei (Sartre, pe care îl evita). Acestea nu conduc la libertate în toate cazurile. Soluţiile lor pentru condiţia existenţei în istorie sau la nivel de individ nu conduc sigur la rezultatele dorite. După ele rămâne drojdia suferinţei. La nivel particular, Cioran crede, cel puţin pentru el, că ideea sinuciderii, care lasă individului libertatea de a trăi atât cât suportă viaţa, este pozitivă, constructivă. Frontiera dintre solitudine şi moarte este la îndemâna individului. El a povestit cum a salvat un sinucigaş de la gestul fatal convingându-l să accepte să trăiască cu ideea sinuciderii. I-au fost de ajuns câteva plimbări prin Jardin de Luxemburg. Nefericitul a scăpat cu viaţă şi, ulterior, i-a mulţumit filozofului. Cu un al doilea nu i-a mai reuşit! Petre Ţuţea avea, deci, numai pe jumătate dreptate când spunea că pesimiştii şi scepticii nu pot ajuta pe nimeni; el comenta chiar pe marginea sentimentului de disperare din scrierile lui Cioran.Terapia propusă de Cioran pentru libertatea de a trăi, după cum se vede, nu dă întotdeauna rezultate. Dar, trebuie spus, nici cea a revoltei blânde a lui Camus din ,,L’Homme révolté” şi  nici cele ale apologeticii terorii revoluţionare sau luminii reci a gândirii, pe care a găsit-o Michel-Antoine Burnier la Sartre, în ,,L’Etre et le Néant”, nu sunt, ca să spun aşa, sigure. Omul nu poate fi scos de sub ghearele istoriei. O recunoaşte până şi Cioran, singuraticul, insomniacul şi bântuitul de suferinţa pe care i-o produce gândul sinuciderii. ,,Suferinţa, la începuturile ei, speră în revenirea vârstei de aur aici, pe pământ, îşi caută în ea un reazem, într-un fel se fixează în ea; dar pe măsură ce se adânceşte, suferinţa îi întoarce spatele, preocupându-se numai de sine însăşi” (,,Vârsta de aur” din ,,Istorie şi utopie” 1960).Din terapia suferinţei propusă de Cioran, am putea crede că libertatea individului, cu cât este mai mare, cu atât îi poate alimenta mai bine resursele vieţii. Mai mult, stă într-un fel la îndemâna individului să-şi  întreţină voinţa de viaţă şi să iasă de sub dependenţa destinului. Dacă această lectură este corectă, atunci este poate cazul să înţelegem într-un fel anume pesimismul şi disperarea la Cioran. Surprizele vin pe măsură ce intrăm în explicaţiile filozofului. ,, Când acţionăm, avem convingerea că suntem liberi. Dar de îndată ce examinăm acţiunea noastră, constatăm că, la sfârşit, am sucombat unei iluzii sau unei jumătăţi de iluzie. Dacă am fi pe deplin conştienţi că acţiunile noastre, actele noastre sunt determinate, noi nu am mai putea acţiona deloc. Orice acţiune presupune iluzia de a fi independent”. Sunt precizările filozofului făcute lui Georg Caryal Focke, în 1992, deci atunci când, renunţând să mai scrie, privea cu mai mult calm înapoi.Spleen-ul existenţialist a căpătat la Cioran ceva în plus prin alura detestării. El a acceptat să vorbească chiar despre eul detestabil, un fel de disconfort pe care îl resimţea trăind. Viaţa, în acest fel, nu mai poate fi acceptată ca făgăduinţă. Acest tip particular de raţionament al lui Cioran poate fi considerat ca  amendament la filozofia existenţialiştilor. Jean-Paul Sartre scria: ,,Trebuie expuse în teatru situaţiile simple şi omeneşti şi libertăţile ce se aleg în asemenea situaţii…Ceea ce poate arăta teatrul mai emoţionant este un caracter pe cale să se formeze, clipa alegerii ce angajează o morală şi o viaţă”. Pe Cioran nu îl interesează perspectiva oferită de viaţă ci povara ei. La Sartre, atunci când vedea lumea închisă, fără de speranţe (,,Muştele”, de ex.), eroii caută fără busolă un dram de libertate. La Cioran această libertate şi-o ia individul, prin propria voinţă. Atâta cât poate. Opinia lui vine nu neapărat şi nu numai din propria experienţă de viaţă ci şi din cea istorică. Aceasta îl ţine aproape de existenţialişti. Kierkegaard (1813-1855), Gabriel Marcel (1889-1973), Albert Camus (1913-1960),  Jean-Pual Sartre (1905-1980), Simone de Beauvoir (1908-1986) au avut, de asemenea,  experienţele lor. Am dat în paranteză anii de viaţă ai unora dintre exponenţii existenţialismului pentru a vedea că, în mare, cu excepţia părintelui lor filozofic, Kierkegaard, toţi au trăit în coordonate istorice similare cu cele ale vieţii lui Cioran. Particularităţile la român vin din condiţia de viaţă aleasă deliberat de acesta, nu din notorietatea în contemporaneitate. Privită de sus, (din opera lor, evident) lumea creată de ei are conştiinţa insinuării absurdului în propria existenţă. De aici se  naşte angoasa, neliniştea al cărei leac îl caută cu mai multă sau mai puţină luciditate fiecare. Toţi, însă, percep marginile neantului: suferinţa de a trăi şi tortura vieţii. Angoasa la Cioran, aşa cum ne lasă, uneori, să  credem el însuşi, s-a născut atât din ceasurile insomniei maladive dar şi din derizoriul vieţii, din păcatul originar. Acum intrăm în miezul speculaţiilor lui Cioran: partea de vină a lui Dumnezeu pentru condiţia umană este în momentul creaţiei. Purtând acest păcat originar, individului îi rămâne ca leac acceptarea voluntară a ideii calvarului vieţii.  Camus găsea remediul în revolta potolită (refuza revoluţia care conducea la haos şi la vărsare de sânge; de aici şi despărţirea lui de Sartre). La Cioran, ideea nu este salvatoare ci încercare, probă a ideii că individul ar putea să găsească în propria voinţă cheia salvării individuale. El o exprimă bizar, ca de fiecare dată, prin recurgerea la alternativa vieţii: moartea. Şi această alternativă, garantată prin deliberarea actului de sinucidere, este scoasă de sub puterea Istoriei sau a Creatorului. Este mai mult o idee decât o acţiune; nu orice individ este suficient de puternic pentru a trăi suferinţa. Este o cheie care poate fi extinsă, cred, şi în privinţa atitudinilor lui politice, inclusiv la aventura lui intelectuală de apropiere de mişcarea legionară: ideea nu presupune neapărat acţiune. Dintre filozofii moderni doar Heidegger a mers prea mult pe acest drum. Şi a greşit fundamental. Trăieşte cu ideea pentru a te elibera de calvarul vieţii, crede Cioran. Cât este de bine, nu mă pronunţ. Noica vorbea nu neapărat în dodii când spunea că nimeni nu s-a sinucis cu cărţile lui Cioran în mână.O mărturisire găsită în prefaţa pe care o scrie filozoful la importantul (incomplet, totuşi) opus publicat la Gallimard, în 1995, Oeuvres, ne pune pe drumul bun al descifrării codului gândirii lui Cioran: realului concret îi găseşte alternativa în idee. ,,Terminasem studiile şi pentru a-mi păcăli părinţii, dar şi pentru a mă păcăli pe mine (s. m.), m-am făcut că lucrez la o teză de doctorat”. Deci nu a lucrat ci s-a făcut că lucrează pentru a înşela nu numai pe cineva ci şi pe el însuşi. Cioran converteşte obsesia sinuciderii în forţa care îl ajută să înşele viaţa. Cu aceasta se înşeală pe el însuşi ca să suporte viaţa. Miezul existenţei este mutat din real în ideea de real. Acesta este punctul de plecare spre speculaţie, spre filozofie. El însuşi mărturiseşte că ,,jargonul filozofic îmi flata vanitatea şi mă făcea să nu dau importanţă celor care uzau de limbajul normal”. Să trăieşti cu ideea de moarte nu este simplu. Filosoful venise la Paris cu o stare de surescitare care îi provocase insomnii cronice. Adică, venise cu suferinţa. În literatura română, viaţa ca suferinţă este trăită explicit de Bacovia: ,,Dormeau adânc sicriele de plumb, / Şi flori de plumb şi funerar veşmânt – / Stam singur în cavou…şi era vânt…/  Şi scârţâiau coroanele de plumb.” (Plumb). Firescul morţii, cum spune Marin Preda, este complicat de om (din memorie: moartea este simplă, numai omul o complică). Literatura existenţialiştilor este populată de personaje care se angajează în acţiune pentru a scăpa de tortura vieţii: angoasa. Cioran opune acestei angoase una şi mai teribilă, cea a obsesiei sinuciderii ca leac pentru salvare. Insomnia este numai una dintre sursele angoasei. ,,Fenomenul capital, dezastrul prin excelenţă este starea de veghe neîntreruptă, acest neant fără de sfârşit. Ore în şir mă plimbam noaptea pe străzile pustii sau, uneori, pe cele frecventate doar de însinguraţi profesionişti, (insomnia fiind) însoţitoarea mea ideală în momentele de supremă confuzie. Insomnia este o luciditate vertiginoasă care converteşte paradisul în loc de tortură. Orice este de preferat acestei stări de veghe permanente, acestei absenţe ucigătoare a uitării. În timpul acestor nopţi infernale am înţeles vanitatea filozofiei”. Cioran scrie  «inanité de la philosophie » ; optez pentru echivalentul ,,vanitatea filozofiei” deşi  « inanité »  are şi echivalentul ,,zădărnicie”. Pentru că, mai departe, filozoful adaugă: ,,Aceste ore sunt, de fapt, o respingere a gândirii prin gândire, este conştiinţa exasperată de ea însăşi, o declaraţie de război, un ultimatum infernal al spiritului însuşi. Mersul pe jos  împiedică să pui şi să repui întrebări fără răspuns, în vreme ce în pat, insolubilul te frământă  până la ameţeală”. Într-o astfel de stare de spirit, mărturiseşte Cioran, a scris ,,Pe culmile disperării” ca leac de vindecare a suferinţei, ,,o eliberare, o explozie salutară. Dacă nu aş fi scris-o, aş fi pus, cu siguranţă, sfârşit nopţilor mele”. El iese din temperatura existenţială, poate chiar din cea a istoriei, nu prin sacrificarea condiţiei propriei vieţii ci prin trăirea în solitudine cu credinţa că libertatea de a trăi îi aparţine. Nu suntem în faţa unui panaceu. Amestecul nu este posibil în toate cazurile. Pentru fiecare problemă de viaţă, constată filozoful, este nevoie de o anume temperatură; numai nenorocirea se acomodează la orice temperatură” (Amurgul gândurilor).Totul contrariază, contravine normei, firescului dar prin aceasta Cioran nu este surprinzător, ci profund. Atunci când propria lui suferinţă era mai chinuitoare, filozoful a preferat singurătatea. Dar Cioran nu a fost neapărat un izolat. În ultima parte a opusului ,,Oeuvres” sunt adunate câteva confesiuni despre cei pe care i-a cunoscut. Cei pe care îi frecventa făceau parte din lumea rafinată a ideilor. Când vorbeşte despre Joseph de Maistre parcă îşi face autoportretul: ,,Printre gânditori ca Nietzsche sau Saint Paul care au avut gustul şi geniul provocării, un loc deloc neglijabil revine lui Jean de Maistre. Ridicând cea mai mică problemă la nivel de paradox şi la demnitatea scandalului, manevrând anatema cu o cruzime amestecată cu fervoare, el a ajuns să creeze  o operă  bogată în enormităţi, un sistem care nu încetează să ne seducă şi să ne exaspereze”  (p.1519). Seducţia conferă fascinaţia estetică a scriiturii lui Cioran, exasperarea este condiţia pe care, cel puţin aşa pretinde el, i-o procură viaţa. Timpul este un erzaţ metafizic iar cultul frumosului i se pare o delicată laşitate, o dezertare subtilă. ,,Sub încântarea unei sonate sau a unui peisaj, ne dispensăm de viaţă, cu un zâmbet de bucurie dureroasă şi de superioritate visătoare”.  Acest contact cu ideile sofisticate nu pare să-l îndepărteze de o suferinţă pe care nu a definit-o decât târziu, şi nici atunci în termenii cei mai precişi: regretul că a părăsit o lume a trăirii simple, cea în care s-a născut. Lui Michel Jakob, în 1988, după experienţa pariziană, îi mărturiseşte că i-ar fi prins mult mai bine dacă nu ar fi părăsit satul lui natal. Nu vorbeşte în termenii lui Blaga despre cosmosul perpetuat şi salvat la sat, nici în cei ai lui Coşbuc, ai ruperii, ai desprinderii de lume originară. Nu, Cioran bănuieşte că dacă ar fi continuat să păzească turmele de oi ,,aş fi înţeles lucrurile esenţiale la fel de bine ca în prezent. Aş fi rămas mai aproape de adevăr”. El este, deci, nu conservator ci retrograd în sensul cuminte al cuvântului. Nu crede în progres. Temeiul regretului este aceeaşi frământare existenţialistă: capacitatea individului de a percepe lumea. Confesiunea are greutatea ei şi nu trebuie luată ca o temă epistolară. Pentru relevarea adevărului, la sfârşitul vieţii, el încearcă să se aşeze într-o altă perspectivă decât cea în care a trăit. Ar fi fost posibil ca, rămânând în mediul originar, primar, simplu, să se găsească lângă acelaşi adevăr. Adevărul este acolo, la începutul lumii. Frământarea vine de la frecventarea lui Nietzsche care opunea sentimentului paralizant al disoluţiei universale (Dumnezeu a murit pe cruce) ideea eternei reîntoarceri. Nimic nu există, totul revine. Unde aflăm, pe drumul între nihilismul religios şi ateism, adevărul?

La Taifas Energetic: "Emoțiile și orgoliul! 99% trăim pe pilot automat și 1% pe ceea ce suntem în adevărata esență. Încă din fragedă copilărie asimilăm tipare și convingeri limitative care nu rezonează cu esența noastră. De aceea lăsăm mentalul să ne coordoneze prin viață, analizând și iar analizând ceea ce este prielnic pt noi și uităm să trăim emoția prin ceea ce facem.Construind prin mental vise și dorințe împrumutate din cotidian, împingem ego-ul către validare și ajungem în etapa orgoliului ( dacă acea persoană poate, eu dc nu ? ) ,ignorând emoția care stă la baza acelei construcții. Dorința/intenția pe care ne o propunem să manifestăm nu se realizează pt că uităm să transpunem emoția la baza acesteia.Tot ce se clădește pe ego/orgoliu mai devreme sau mai tarziu se dărâmă și apare suferința cu intrebarile: dc mie? Unde am greșit? etc ...De aceea este bine să cunoști esența emoției care stă la bază, emoția poate fi negativă din prisma unei traume, frică sau convingere preluată/ educată sau emoția poate fi pozitivă prin prisma iubirii și bucuriei de a trăi. Noi înșine alegem prin Liberul Arbitru ce emoție punem în ceea ce vrem să construim. Lumină și iubire!”

Leliana Radulescu: Nici om nu prea vreau să fiu,/ Fiindcă aflu prea târziu,/ După ce, prea mult greşesc/ Cum trebuia să trăiesc!

Leo Buscaglia (1924 - 1998): "Viața pe care o trăim cu gândul la ziua de mâine ne va împlini întotdeauna dorințele cu o zi întârziere.

Leonard Ancuta: e suficient că gîndesc și asta înseamnă că trăiesc.

Leonardo di Caprio: ”Nu trebuie sa impresionezi pe nimeni in aceasta viata. Traieste asa cum vrei.

Lev Tolstoi: ”Numai cine iubeşte trăieşte.

Licuța Pântia: "Şi foame mi-i şi ard de sete/ De tot ce n-am trăit, furată,/ De hoți de vieți cu-ascunse plete,/ Ce fi-vor traşi la judecată!”

Lucian Fere: "De la Eminescu si pana acum, nu s a schimbat nimic din tehnica politica. Traim ca sa cotizam, traim pt ca altii sa traiasca bine.”

Lucius A. Seneca: "Trebuie să trăim așa ca și cum am trăi în văzul lumii... Trebuie să cugetăm așa ca și cum altul ar putea să privească în adâncul INIMII noastre!"  

Luigi Pirandello: ”Viata nu se explica, ci se traieste.”

Magda Isanos: "Mai sunt câteva veri/ de trăit sub soare./ Câteva cântece și tăceri/ roditoare./ Câțiva strălucitori/ ani de ramură verde și flori./ Câteva popasuri cu sfat/ și vin în pahare de turnat./ Câteva sărutări mai sunt,/ până la sărutarea ta pământ./ nu vă certați, prieteni drumeți,/ pentru nălucirile-acestei vieți.

Mahatma Gandhi: ”Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic.”

Marcus Aurelius: ”Am invatat ca omul e facut sa traiasca intre oameni.Prin urmare, ori ii educi, ori ii suporti.

Marcus Manilius: Mereu ne gândim cum vom trăi şi niciodată nu trăim în prezent.

Maria Neagu: Eu nu cerșesc iubire /Și nici prietenie,/Să plece toți acei care nu vor/În viața mea să fie!/Eu nu cerșesc nimic/Să plece toți acei care-mi arată, /Că nu vor timpul lor/Cu mine să-l împartă!/Să plece fiecare /Așa cum a venit,/Eu sunt un Om sub Soare /Și nu cerșesc nimic!/Eu nu cerșesc atenție sau timp /Cu resturi nu mă mulțumesc,/La lume nu cerșesc nimic/Eu pot și fără lume să trăiesc!

Maria Nechifor: "Nu eşti bolnav…. doar viaţa începe să te doară/ Te strânge pe sub coaste c-un fel de nemurire / Când fără să-ţi dai seama în fiecare seară/ Plăngi viaţa netrăită cu lacrimi de iubire.”

Marian Rujoiu: ”Pesemne ca nu stim sa ne traim viata de vreme ce nu meritam una mai lunga.”***Unii oamenii nu se nasc niciodata, alti mor a doua o zi, insa cei mai multi nu traiesc niciodata.  

Marilyn Monroe:” Invata din ziua de ieri, traieste in ziua de azi si spera pentru ziua de maine.” *** ”Toti ar trebui sa incepem sa traim inainte sa imbatranim. Teama este stupida. La fel sunt si regretele.

Marin Preda: „Nu ideile în sine sunt interesante, ci oamenii care le poartă și le trăiesc.”

Marina Berti (1924 - 29 octombrie 2002): ”Daca nu traim si pentru cei de lânga noi, nu traim.”

Mario Benedetti: Pentru că vinul și iubirea există, este adevărat./căci nu există răni pe care timpul să nu le vindece./Deschide ușile, scoate încuietorile./lasă zidurile care te-au protejat./Trăiește viața și acceptă provocarea,/recuperează râsul, repetă cântatul,/Coboară garda și întinde-ți mâinile./întinde-ți aripile și încearcă din nou./sărbătorește viața și revendică cerul,/Nu renunța, te rog nu renunța,/Deși frigul arde,/deși frica mușcă,/deși soarele apune și vântul moare,/încă mai există foc în sufletul tău,/există încă viață în visele tale,/pentru că fiecare zi este un început,

Mario de Andrade: ”Timpul preţios al persoanelor mature. Am numărat anii mei și am constatat că  am mai puțin timp să trăiesc de aici înainte decât am experimentat până acum. Mă simt ca acel copil care a câștigat un pachet de dulciuri: primele le mănâncă cu plăcere, dar când și-a dat seama că au mai rămas puține, a început să le guste intens. Nu mai am timp pentru reuniuni interminabile în care sunt discutate statutele, regulile, procedurile și reglementările interne, știind că nimic nu va fi atins. Nu mai am timp să sprijin persoane absurde care, în ciuda vârstei lor cronologice, nu au crescut. Timpul meu este prea scurt: vreau esența, sufletul meu se grăbește. Nu mai am multe dulciuri în pachet! Vreau să trăiesc alături de oamenii umani, foarte umani, care știu să râdă de greșelile lor și  care nu sunt umflați de triumfurile lor și care își asumă responsabilitatea pentru ei înșiși. În acest fel, demnitatea umană este apărată și ne îndreptăm spre adevăr și onestitate. Este esențial faptul că face viața utilă.Vreau să mă înconjor cu oameni care știu cum să atingă inimile, de oameni care au învățat  greutățile mari ale vieții, cu atingeri dulci ale sufletului. Da, mă grăbesc, mă grăbesc să trăiesc cu intensitatea pe care numai maturitatea o poate da! Nu intenționez să pierd niciunul din celelalte deserturi. Sunt sigur că vor fi rafinate, cu mult mai mult decât cele mâncate până acum. Scopul meu  este să ajung la sfârșit, multumit și în pace cu cei dragi și cu conștiința mea! Avem două vieți iar a doua începe când îți dai seama că ai doar una!” comentariu Nicolae Tudor: ”A trai cu intensitate tot ce viata iti ofera inseamna si a nu merita sa traiesti, intrucat o astfel de traire este pur animalica fiindca se consuma dependent de o prajitura. Sunt oameni care mananca un singur mar si se simt ca si cum ar fi mancat toate merele lumii, sunt oameni care vad o poza cu turnul Eifel si se simt ca si cum ar fi fost acolo, sunt oameni care iubesc o femeie si se simt ca si cum ar iubi toate femeile lumii. Trairea intensa devine un act civilizational doar daca faci din ea un act de cultura, deci nu o traiesti individual. Dar si actul de cultura nu se face oricum, trebuie mai intaI creat cadrul institutional ca el sa fie pastrat si popularizat incat sa ajunga la toti oamenii. Pentru aceasta trebuie participat la crearea regulilor, fiindca, neingeri fiind, avem nevoie de reguli - reguli valabile, emise corect si reguli care obliga la respectarea lor. Daca punem perspectiva esecului inaintea oricarei actiuni, chiar viata este un esec, fiindca are moartea la capatul ei. Daca exista un Creator care ne trimite pe fiecare in lume inseamna ca fiecare avem o misiune, identificata deja: sa faci un copil, sa sadesti un pom, sa construiesti o casa. Dar oamenii inzestrati cu mai multa putere sau mai mult har au obligatia nescrisa sa faca mai mult. Cu atat mai mult daca iti dai seama ca nu ai doar o viata, ci o infinitate de vieti, vieti care trebuie consumate nu doar mancand ciocolata, ci si creand ciocolata, nu mancand doar tu ciocolata, ci daruind-o celorlalti urmand sa mananci ce ti se va darui.”

Marius C. Nica: ”Eu trăiesc prin fiecare verb

Mark Amend: Adam a fost un om simplu, şi asta explică totul. El nu îşi dorea fructul de dragul fructului, ci pentru că-i era interzis.

Mark Twain: ”Păstrează-ţi iluziile; după ce ţi s-au spulberat mai poţi să exişti, nu să trăieşti.” *** ”Ca să-ți trăiești din plin bucuriile trebuie să ai pe cineva cu care să le împărtășești.”

Martha Medeiros: ”Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;/ cine nu-şi schimbă existenţa;/ cine nu riscă să construiască ceva nou;/ cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte./Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru./ Moare câte puţin cine evită pasiunea,/ cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,/ acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,/ oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii./ Moare câte puţin cine nu pleacă atunci/ când este nefericit în lucrul său;/ cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;/ cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile"./ Moare câte puţin cine nu călătoreşte;/ cine nu citeşte;/ cine nu ascultă muzică;/ cine nu caută harul din el însuşi./ Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat./ Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează./ Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;/ cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs/ şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea./ Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira./ Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă./ Totul depinde de cum o trăim.../ Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare./ Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul./ Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie./ Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale./ Dacă va fi să furi, fură o sărutare./ Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica./ Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire./ Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…”

Maurice Maeterlink: ”Cea mai mare parte a oamenilor nu se bucură de viaţă decât uitând că trăiesc.” *** ”Noi nu trăim în mod real decât în clipele scurte în care gândim.”

Maxim Gorky: ”Fiecare crede ca traieste pentru sine, da cand colo, omul traieste pe pamant ca sa faca viata indeobste mai buna! Iar pentru binele omenirii face sa traiesti o suta de ani, ba si mai mult.”

Mihaela Borzea: "În jocul "de-a trăitul", ajuns la apogeu,/ Furnicile flămânde bat clopote-n pădure.” ***"Te-aş omorî trăindu-te, femeie. ”***"Să mă aprind,/Să mă îmbăt de viață, să nu mor cum se moare,/Să mor beat de trăire și să trăiesc murind!" ***"Încă e devreme-n viață, oamenii își dorm trăirea,/ Pernă-și fac din amăgirea ce li se imprimă-n față,/ Habar n-au că-n îngâmfarea de-a se crede cei mai cei,/ Îngerii urzesc uitarea și-o dezlănțuie în ei." ***"Umblă îngerii pe stradă cu tristeți în aripi strânse,/ Îmbrăcați în stele plânse și în muguri de zăpadă,/ Țipă-n urma lor asfaltul cocoșat sub tălpi grăbite/ Și din coase ruginite moartea-și pregătește saltul./ Încă e devreme-n viață, oamenii își dorm trăirea,/ Pernă-și fac din amăgirea ce li se imprimă-n față,/ Habar n-au că-n îngâmfarea de-a se crede cei mai cei,/ Îngerii urzesc uitarea și-o dezlănțuie în ei./ Pașii somnului prin lume nasc ecouri trecătoare/ Ce se pierd rătăcitoare pe-o alee fără nume,/ Prin saloane de tuns îngeri, prin vremelnice dughene/ Unde Raiu-n Iad se cerne, istovit de-atâtea-nfrângeri./ S-a umplut de fulgi cetatea și se miră Eve-n tocuri,/ Ard orbecăind în focuri, invocând Divinitatea,/ Bântuie prin cafenele, slugi arginților din pungă,/ Nu-i durere să le-ajungă și nici fluviu să le spele./ Nu-i de mine Raiu-acesta, îmi tot zic de-o veșnicie/ Și nici Iadul n-o să-mi fie, până nu-mi sfârșesc povestea,/ Lumea-i un trotuar pe ducă, unde îngeri tunși se miră,/ Aer omenesc respiră și din fulgi își fac perucă." ***"Pretind de la viață un bob de tăcere/ Și-un fir de tandrețe, să simt că-s întreagă./ Mi-e dor de-o țigară, dar una aparte,/ Vreau ea să fumeze din mine, senină,/ Să-mi mistuie clipa gonită din moarte/ Și-apoi să se stingă de-atâta lumină." ***"Vino, să-nflorim doi îngeri călători pe-un lac de vise,/Să frământe în vitralii netrăirile din noi,/ În năvoade fermecate să se zbată zări închise/ În adânc de cer sihastru și-n înalt de triste ploi!" ***"Zi după zi, toate-s la fel, aceeaşi lume ne zâmbeşte,/ Lumina-n lumânări descreşte şi urlă banu-n portofel,/ Îngheaţă soarele pe stradă, noi ne prefacem că trăim,/ Cu gânduri false ne-amăgim că ţinem norii, să nu cadă.”

Mihail Neamtu: ”Nu trebuie să fii creștin pentru a respecta viața și normele moralității. Pe vremuri, păgâni înțelepți precum Hipocrate medicul sau Marc Aureliu filozoful propovăduiau viețuirea simplă în acord cu legile firii. Să nu faci rău nimănui. Să nu lovești fătul și nici un corp incapabil să se apere. Să nu ucizi.  Să nu tulburi armonia naturii. Să nu trăiești viața prin comparație. Să ai mereu cugetul cumpătat. Să accepți limita plăcerii și suferința responsabilității.  Azi e la modă altceva: hula, blestemul, ateismul profanator, transumanismul (în speță,mutilarea corpului unor copii)”

Mihalcea Paula Aurora: "mulți nu înțeleg că, a trăi, nu este doar un verb, e-un univers de suflet, printre umbre vii.'' 

Mino Reitano ( 7 decembrie 1944 - 2009): ”Trăiește-ți viața așa cum vine ea, surprize minunate pot apărea oricând.”

Mircea Eliade: ”Pe pamant omul e dator sa traiasca numai viata. Moartea lui adevarata o va trai in cer. Daca incearca sa traiasca moartea pe pamant, pacatuieste si se mistuieste in deznadejde. Si atunci, nici nu traieste cu adevarat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.” ***”Greșit se spune că #tinerețea este mai aproape de viață, căci între ea și viață nu intervin decepțiile, experiențele, construcțiile mentale care caracterizează #maturitatea. Dimpotrivă, tinerețea aduce cu sine un milion de superstiții, de idei bine mistuite, de sugestii și iluzii - pe care le interpune întotdeauna între ea și viață. Un contact direct cu viața nu-l poate da decât maturitatea, și perfect numai bătrânețea. Nu începi să trăiești real decât în jurul vîrstei de 40 de ani. Până atunci nu trăiești decât în gesturi, în intenții, în nostalgia viitorului și amintirea trecutului.”

Mircea Vulcanescu: ,,Nu suntem un neam bogat. Neam de păstori şi de plugari, toată bogăţia ne-a fost rodul pământului acestuia şi al dobitoacelor de pe el. Grâul l-am semănat primăvara, în tot anul, bun sau rău, ca pe o leturghie. Şi oile le-am muls ca pe sfinte. Şi vacile le-am privegheat ca pe o arcă a legământului nostru cu glia. Scrisoarea noastră a fost ,,brazdă trasă cu fierul plugului’’ şi graiul nostru a fost îndemnul pentru boi ori cântecul – pentru oi – din fluier. Copacii din pădure i-am doborât ca la joc, când i-am putut doborî de alţii! Sarea am scos-o din pământ cu trudă. Şi tot cu trudă ne-au scos alţii aurul şi păcura dintr-însul. Gândul că suntem un neam bogat e bine să ni-l îndepărtăm din minte, dacă vrem să rămânem într-adevăr. Neam sărac în ţară bogată am fost totdeauna şi nicicând la bunul altuia n-am râvnit; iar când a fost să ne apărăm, nu ne-am apărat, cu pământul, decât nevoile şi sărăcia. Dar se vede că ,,sărăcia’’ asta tot era şi ea un fel de bogăţie, de vreme ce veacuri întregi ea a fost necontenit prilej de ispită altora. Nu suntem, într-adevăr, nici un neam fericit aşezat, la adăpostul oricăror năzuinţe cutezătoare. Trăind la răspântia a două lumi, în calea firească a năvălirilor din răsărit înspre apus, cât ne uităm la povestea neamului nostru, tot de trei, patru ori călcat, îi vedem pământul la tot veacul. Măr de ceartă între patru împărăţii, pământul acesta a suferit, rând pe rând, revărsarea şi apoi retragerea puhoaielor omeneşti din răsărit şi din apus, din miazăzi şi din miazănoapte. Aşa a fost scrisul lui. Fiecare a venit, a jefuit rodul muncii noastre, a pârjolit şi s-a dus. Şi-n urma lor a trebuit să refacem iarăşi de la capăt, necontenit de la capăt, cam de trei, patru ori pe veac sau o dată de fiece viaţă de om, iarăşi necontenit de la capăt, aşezămintele şi rostul nostru. Şi făceau domnitorii noştri, între aceste împărăţii, risipă de duh, de cutezări, de vitejii şi de umilinţe, doar de-or feri pământul ţării lor de năvăliri. Şi ori că aveau noroc şi se îndura Dumnezeu de noi – dacă e să credem bisericile clădite de ei, la tot pasul – fapt este că toate puhoaiele se-ntorceau care dincotro veniseră. Şi viaţa se putea relua de la început. Astfel se desfăşoară, în chip îndeobşte cunoscut, prea cunoscut, soarta nedezminţită a neamului nostru, de când este."

Mirel Surugiu Rotaru: ”Tu vezi, tu vezi totul, vezi toate/ Nu vezi tu ce toamnă săracă/ pe noi, friguroșii, ne-mbracă?/ Nu vezi ce mașini infernale/ aleargă pe urmele tale?/ Tu vezi, tu vezi totul, vezi toate/ și crezi că așa nu se poate./ Nu vezi că istoria minte/ puținele noastre cuvinte?/ Nu vezi că partidele devastate/ se mișcă bolnav prin cetate?/ Tu vezi, tu vezi totul, vezi toate/ și crezi că așa nu se poate./ Nu vezi că suntem stângăcie/ și dreapta de stânga nu știe?/ Nu vezi ce urât e-mprejururi/ nu simți ce urât va fi pururi?/ Tu vezi, tu vezi totul, vezi toate/ și crezi că așa nu se poate/ și vezi, înțelegi, ca și mine,/ dar, dacă nu spunem, e bine./ Și-n clipe de tragică transă,/ nu simți că n-avem nici o șansă?/ Că-n dragostea noastră mioapă/ mai cerem o cană cu apă./ Suntem de serviciu la frică,/ puterea ni-i dragostea mică,/ prea mare de-ar fi să n-o vadă/ poporul ce șade la coadă./ Tu vezi, tu vezi totul, vezi toate/ și crezi că așa nu se poate./ Și-avem și pe fundul de mare/ acest paradox în purtare./ Deci/ Trăim pe-o cărare în pantă,/ sub apă, cu lumea atlantă.”

Mugurel Rosca: "Trăim în țara umiliților, obidiților și abuzaților la ghișee, a malpraxisului politic și instituțional, în care cei fără obraz, spun celor fără memorie, cât de bine se trăiește cu ajutorul social sau cu salariul minim, țara unde politicienii umblă cu foarfeci în buzunar (poate pică vreo inaugurare, un WC, ceva... orice), țara unde s-au tăiat mai mulți metrii de panglică decât asfalt turnat, mai multă demagogie decât pedagogie, mai multe mașini decât parcări, unde minciuna e la rang de virtute (nu oricine poate minte cu așa seninătate ca un politician), unde cornurile vin gata mucegăite în școli, pentru copiii noștri. Și exemplele ar putea continua la infinit, dacă între timp n-ar trebui să mai și trăim chiar și în condițiile astea. Și culmea, reușim să ne creăm oaza noastră de liniște și fericire în familia noastră și între prieteni. Cu alte cuvinte, tare mi-ar plăcea să mă bucur de fiecare clipă a vieții dăruite de Dumnezeu pe acest pământ minunat. Tare frumoasă este viața și multe momente de bucurie și fericire în ea. Se spune că fericirea e în noi şi simt asta ori de câte ori stimulii negativi nu interferează cu sentimentul acestea. Să fii viu, să nu fii bolnav, să nu te doară nimic, să nu-ţi fie foame, sete, somn, frig, cald; să ai alături oameni pe care îi iubeşti, familia, prietenii; Sprijin, susținere, afecţiune din partea lor, în fine, toate acestea și multe altele, sunt stări care ar trebui să ne determine să fim fericiți sau să menţină activă această stare din interiorul nostru, pentru a oferi mai departe semenilor, momente calde, umane, fără tensiuni inutile. Toate aceste daruri, sunt jucăriile unui copil plictisit de a se mai juca cu ele. Dacă în cel mai receptiv punct al conștiinței noastre ar ajunge informația ca mâine murim, cât de tare ți-ar mai pasa de greșelile gramaticale ale premierului? Sau cât de tare ți-ar pasa că nu avem autostrăzi? Sau dacă sunt prea multe E-uri în parizer? Sau că te-ai certat cu vecinul său prietenul tău? Ce ar avea prioritate în ce a mai rămas din viața ta? Eu cred că în acest carusel numit viață, sunt întotdeauna alții cei care controlează mișcarea. Noi trăim doar emoțiile și poate intuim mișcarea, fără însă a putea controla cu adevărat ceva. Nu e vorba de conspirații, ci de o inerție imprimată cu mult timp în urmă, acum conturându-se un deznodământ la care noi suntem chemați să participăm ca spectatori cu o explozie de emoții și sentimente. Suntem sclavii propriilor indulgențe sau capricii personale, în detrimentul “neputințelor” semenilor noștri pentru simplul fapt că limitele lor nu rezonează cu disponibilitatea noastră emoțională de moment. Confortul personal întreține relaxarea și determină căutarea de stimuli din ce în ce mai puternici, în afara propriilor experiențe. Haideți deci să nu așteptăm, sau mai rău, să fim luați prin surprindere de implacabilul și nefastul ultim eveniment al vieții și să învățăm să trăim frumos. Dar nu într-o bulă artificială...”

Nadine Gordimer: "Nu pot să trăiesc cu cineva care nu poate să trăiască fără mine."

Neil Gaiman: "Singurul lucru pe care îl ai și pe care nimeni altcineva nu îl are ești TU. Vocea ta, mintea ta, povestea ta, viziunea ta. Așa că scrie și desenează și joacă-te și trăiește așa cum doar tu poți." 

Nichita Stanescu: "Noi traim, cu noi cum ramane?/ S-a hotarat ceva? S-a hotarat?/ Cand anume si ce anume?/ Suntem, dar ne este urat!” *** ”Tot ce-am trăit în zadar s-a făcut zid, tot ce-am înţeles s-a făcut fereastră..." ***Nu stiu in ce secol as fi trait, probabil intr-unul care nu a sosit ***Sa-ti traiesti soarta. Asta este un lucru relativ usor de trait. Dar dac-ar fi sa ne traim opera, ce ne-am face?!

Nicolae Iorga: ”Cei mai multi traiesc zile, putini traiesc viata.”

Nicolae Tudor: "nu-mi doresc lucruri, caut trăirea,/ în mlaştini se află mult aur şi frumuseţi." *** "când trăieşti epidermic,/ nu-i faci pe alţii fericiţi şi tu să nu fii,/ pedepseşti fără să-ţi pese,/ chiar şi pe cei care nu vor strada să treacă./ tot ce îmi trebuie mie s-a terminat." *** "mi se părea fără noimă/ când mă certa, deseori, mama: „lasă-le-n colo de cărţi, de ce tot/ gândeşti? trăirea este o mămăligă, aceasta/ aurie şi aburindă, pe care o-nfuleci,/ nu înainte de a o/ frământa cu sudoare, să capete gust...”/ (mi-a rămas de la ea o cheiţă pitită pe tocul unei uşi/ putrezite şi o fereastă, dincolo de care mă tot aştepta.)/ Dumnezeu carnea îmi strânge, mă îndeasă într-o/ matriţă, să-i semăn. sunt deja pătrăţele izolate de apă,/ calciu şi fier, nepătrăţele de sânge./ una din ele e plină cu arsura de la ceaunu-aşteptat/ să dea-n foc de trei ori, arsura treiburicelor mâinii/ de la tot ce-am atins şi-nchinat." *** "ce poate să însemne trăirea prin daruri, altceva decât o felie/ de cozonac cu mai multă albă/ arsură, să poţi trece prin/ moarte înainte-napoi?" *** "Eu... traiesc. Astept in zadar, fara sa intalnesc oameni care traiesc pentru frumusetea trairii, care-si merita viata incredintata atat de putin timp, incat pot afirma ca viata i-a fost imprumutata omului, dar acesta o strica sau o foloseste ca o arma cu care face rau. Creeaza, omule, manifesta atitudini care sa aiba ca efect fericirea semenilor, implinirea lor spirituala, dumnezeirea." Comentarii: Radu Satcau: Supraviețuim în era crimei și a bestialității. Vom trăi...după aceea, dacă.... Nicolae Tudor:...daca vom face declaratii de iubire si juraminte de credinta stapanilor mondiali.” Radu Satcau: "A trăi" NU înseamnă ce zici”  Nicolae Tudor:... A trai inseamna a fi viu. Nu poti trai daca nu esti viu. In "era crimei" normalitatea este uciderea - cei care au puterea sa ucida interzic oamenilor sa traiasca, la modul fizic. Omoara ei tot? Se pare ca vor sa ramana doar cativa care sa le devina sclavi. Asadar, in perspectiva reala ca toata lumea sa poata fi omorata din motive de neputinte de aparare, exista doar sansa de a fi viu ca sclav al lor. Cand vorbim (si se vorbeste de ceva timp) ca "scapa cine poate", intelegem alegerea de a fugi in pustietate, sa nu poti fi gasit (dar stapanii pot intoxica tot aerul necesar vietii si aerul te gaseste) ori sa gasesti o cale sa devii sclavul lor. A trai inseamna, ca prim pas, sa fii viu. A trai spiritual incepe dupa aceea. Istoria ofera exemple ca un om intemnitat pe viata s-a adaptat si a evoluat incat, fara o scoala speciala, a luat premiul Nobel pentru nu stiu ce. (Stiu, dar e lung de explicat). Poetii ne ofera versuri in care un om inchis intr-un metru patrat poate fi mai fericit si mai liber decat altul liber si bogat. A trai inseamna a experimenta ceva care nu iti aduce suferinta, iar daca suferinta nu poate fi evitata, trairea inalta incepe imediat de deasupra stratului suferintei, strat care poate insemna: sclavie, inchisoare, boala, saracie, neiubire s.a."

Nicolae Vălăreanu Sârbu: "Nimic nu mă face să fiu în siguranță/ legi sunt, dar nimeni nu le respectă/ trăiesc într-o lume bolnavă/ care macină deopotrivă și bine și rău./ Printre întâmplări se nasc lupte, răfuieli/ ca într-o haită de lupi./ Orice câștig este provizoriu,/ cine știe când îți vine rândul la eșafod/ și ce miros de sânge se adulmecă/ de către cei ce așteaptă la colț/ și sunt atâtea colțuri/ că nu le putem niciodată descifra." 

Nicolaie Dinca: "Stă în puterea noastră ordinară/ Să îmbinăm trăirea cu visare"

Nicolas (Nicolae) DIMA: " …Evoluam dela constiinta personala la constiinta de familie, de clan si nationala. Ideal ar fi sa evoluam in continuare la constiinta globala si eventual cosmica… Omul se afla intr-o framantare continua intre materie si spirit pe intreaga durata a vietii. Personal, sunt adept al evolutiei si al relativitatii. Nimic nu e permanent aici pe pamant si cred ca nici dincolo. Ceace afirmam azi, maine poate fi depasit. Chiar si teoretizarea de fata nu e altceva decat o inchistare temporara a unor idei in negrul cernelii. Nu trebue regretat acest lucru. Fiecare dintre noi avem nu numai dreptul, dar si obligatia de a redescoperi sensul vietii. (Iulie 1964). …O societate ideala este ca o piramida in care fiecare persoana ocupa locul care i se cuvine potrivit evolutiei, pregatirii si calitatilor pe care le are. Fiecare om e astfel o pesonalitate in ascensiune si in devenire. Scara evolutiva catre varful piramidei trebue sa fie deschisa tuturor celor care pot sa avanseze. (1964) …Oamenii in general si cei evoluati in mod special traesc pe cinci dimensiuni. (1) Prima dimensiune a trairii e materiala. Aceasta e strict necesara si inseamna bunuri fizice… materiale. (2) A doua dimensiune e cea intelectuala. Acumularea de cunostinte este infinita si sta la dispozitia tututor. Modul de folosire a cunostintelor depinde insa de convingerile fiecaruia. (3) A treia dimensiune e spirituala. Aceasta are slabe legaturi cu dimensiuea intelectuala (cultura si educatie), dar e strans legata de cea morala. Dimensiunea spirituala si-a trait insa apogeul. Acum este in declin, e in mare confuzie, si isi cauta noi puncte de reper. Altfel, dimensiunea spirituala reprezinta legatura intre noi si supra-natural. Aceasta are o directie verticala si ne leaga de divinitate. Tinde spre infinit, dar nu poate ajunge nici odata la el. Trairile spirituale sunt strict individuale, dar pe plan social se manifesteaza prin religii. (4) A patra dimensiune este morala. Aceasta e corelata la celelalte trei dimensiuni si reprezinta relatia dintre oameni. Moralitatea este inteleasa insa in mod diferit in diferite tari si epoci. Consider ca cea mai evoluata dimensiune morala este cea Crestina, pe care s-a cladit morala lumii noastre. (5) A cincea dimensiune este cea afectiva; dimensiunea sentimentelor. Aceasta e greu de definit si imposibil de incadrat. Ea reprezinta o stare de sensibilizare care leaga oamenii intre ei. Nu toti oamenii traesc insa la fel de intens dimensiunea afectiva. (Iulie 1964- Caiet Nr. 11) …O dezvoltare armonioasa ar trebui sa aiba toate dimensiunile si sa evolueze de la cea materiala catre cea spirituala. Ideal, Perfect si Absolut, nu exista insa. Oamenii evolueaza in mod diferit. Evolutia reprezinta totusi singurul scop al vietii; aceasta inseamna perfectionare, devenire, deseori prin suferinta. Fiecare om ar trebui sa-si inteleaga menirea si sa faca eforturi pentru a atinge o dezvoltare armonioasa. (1964) …Oamenii tind sa se ierarhizeze formand o piramida. Ideal ar fi ca cei mai evoluati sa se afle in varful piramidei. In principiu, asa se intampla, dar se ierarhizeaza si criminalii si escrocii si neghiobii, care deseori reusesc sa treaca inaintea celor merituosi. (Te-or intrece nataraii de-ai fi chiar cu stea in frunte!) …In ce priveste politica, o adevarata personalitate mentine permanent legatura cu oamenii de rand. Un asemenea lider poate fi clar-vazator si chiar vizionar, dar nu si visator. (Aug. 1963)   …Toti oamenii au potentialul sa traiasca toate cele cinci dimensiuni, dar nu toti sunt dezvoltati la fel de echilibrat sau de armonios. Dezvoltarea excesiva sau chiar exclusiva a dimensiunii materiale ceiaza bancheri si monstri. Concentrarea pe dimensiunea spirituala naste calugari si sfinti. Intelectualii superdotati se bucura de recunostinta semenilor lor. Se cade ca liderii politici sa fie evoluati si echilibrati si sa dea dovada de integritate si cinste impecabila. (Caiet 14, Oct. 1964)”

Nikolai Alexeevich Ostrovsky:  Trebuie sa stii sa traiesti chiar si atunci cand viata devine insuportabila. Fa-o utila.”

Oana Frentescu: "de prea multe ori m-am rătăcit/ într-o trăire gata să moară.”

Octavia Herta: ”Statul in prezent. Cel mai important lucru pentru orice fiinta care doreste sa isi re-aminteasca cine este si sa isi restituie sinele. Statul in prezent este observarea la rece a momentului prezent, fara ganduri, emotii, judecati, incercand sa lasi deoparte tot ceea ce ai fost invatat despre orice lucru din jurul tau. Statul in prezent reprezinta natura ta adevarata, deci practic, nu e o tehnica ci esti tu insuti.”

Octavian Paler: "Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată..." *** ”Existam nu pentru a palavragi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne da o justificare. Si uneori e de ajuns duiosia unui cer de primavara ca sa ne reaminteasca acest lucru.”

Octavio Paz (1914 - 1998): "În orice trăire erotică e prezent un personaj invizibil, dar foarte activ: imaginația.”

Oscar Wilde (1854 - 30 noiembrie 1900): ” Toți trăim clipe urâte, doar că unii, atunci, știu să privească spre stele.” *** ”E absolut sigur că, dacă cineva trăieşte numai pentru sine însuşi, plăteşte pentru treaba asta un preţ îngrozitor...prin remuşcări, prin suferinţe, prin conştiinţa propriei degradări.” *** ”E mare lucru sa stii sa-ti traiesti viata. Majoritatea oamenilor doar exista în confort.” *** ”A trai este cel mai rar lucru din viata. Majoritatea oamenilor doar exista.”***A fi apt de o pasiune şi a nu o trăi, te face incomplet şi limitat.***Dacă banii nu aduc fericirea, atunci vreau să îmi trăiesc nefericirea într-un confort total.***Proştii şi urâţii se bucură de toate pe lumea asta. Stau relaxaţi şi cască gura la spectacol. Dacă nu cunosc sensul victoriei, sunt scutiţi cel puţin de cunoaşterea înfrângerii. Trăiesc aşa cum ar trebui cu toţii să trăim – neperturbaţi, indiferenţi şi fără nelinişti. Nu-i ruinează pe alţii, dar nici ei nu sunt ruinaţi de alţii.***Să îţi trăieşti viaţa este ceva foarte rar. Majoritatea oamenilor doar există.

Ovidiu Oana -parau: "Doar un trai tihnit nu este totul!"

Pablo Casals: ”Învaţă ca şi cum ar trebui să trăieşti o mie de ani şi trăieşte frumos ca şi cum ai muri mâine.”

Pam Brown: "Să trăiești ca să vezi soarele, să mergi prin frunze și să te uiți la fețe vesele; să asculți vântul, cântecul păsărilor, vocile dragi; să atingi o pisică, o pătură de lână, o floare; să simți gustul pâinii proaspete și al mierii, să miroși trandafiri – pentru toate astea merită să trăiești.”

Papa Ioan Paul al II-lea: "Adevărata libertate nu este cea a unei societăţi permisive, care confundă libertatea cu îngăduinţa de a face orice şi care, în numele libertăţii, proclamă un soi de amoralitate generală. E o caricatură de libertate să pretinzi că oamenii au dreptul să-şi trăiască vieţile fără a ţine seama de valorile morale.” 

Paul Gauguin (7 iunie 1848 - 1903): "Trăirea emoțiilor înainte de toate! Abia apoi înțelegerea lor.

Paulo Coelho: ”Un copil poate oricand sa invete un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste.”***Prezentul sa-l traiesti cu invataturile din trecut si cu visurile din viitor. -

Pheenix: "O, muritori, cărora vă place viaţa, care doriţi să vedeţi ziua următoare, care purtaţi povara nenumăratelor mizerii, atât de mare-i setea de viaţă a muritorilor. Noi ştim ce însemnă a trăi; dar fiindcă nu cunoaştem moartea, fiecare se teme să părăsească lumina soarelui.

Pier Paolo Pasolini (1922 - 1975): ”Îmi devorez viața cu o poftă nemărginită. Cum se va sfârși totul, nu vreau să știu.”

Platon: ”Esentialul este nu sa traiesti, ci sa traiesti cum trebuie"

Proverbe:** "Traieste, pastreaza-ti calmul. Va veni timpul si florile vor inflori singure."** ”Daca stii directia, nu trebuie decat sa avansezi.”

Purepecha: singurul lucru pe care îl voi lua este ceea ce trăiesc; am început să trăiesc ceea ce vreau să iau.

Pythagoras din Samos: ”Trăiește-ți viața pentru că nu există nimic înainte și nimic după ea. Să-ți placă să trăiești și mai ales să trăiești bine.”

Quevedo: „Înţelept este acela care trăieşte în fiecare zi ca şi cum în fiecare zi şi în fiecare ceas ar putea sa moara.”

Rabindranath Tagore: "Dormeam și visam că viața nu e altceva decât o mare bucurie. M-am trezit și am văzut că viața așteaptă să fie trăită. Am trăit-o, și am înțeles că în trăire era bucuria.”

Rada Mădălina-Paula: ”Să fim fericiți pe lumea cealaltă../ să fim fericiți c-am făcut bine./să fim fericiți, dar când vine?/ Nefericiți până-n lumea cealaltă./să zâmbim mult în Rai sau în stele,/ să zâmbim mult, c-am plâns amar/ Mai plângem până la cer până la ele/ Mai plângem, că-i inima jar./ să trăim magie din praf de zâne./ sa trăim,pentru că acum ne-am murit!/ Dar mai murim pân-atunci, până mâine,/ Noi mai murim până trăim in sfârșit.”

Radu Iliescu: "Pentru cei care fac comprisul AZI în numele îngrijorării pentru MAINE. Citim în Evanghelia după Matei: “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona.” (6:24) Vulgata latină, ca şi versiunea greacă, nu se sfiesc să folosească acelaşi termen misterios: Mamona. Îl preiau din aramaică, refuzând să-l traducă, lucru care ar trebui să ne pună pe gânduri. În Bava Kamma, primul tratat din seria Nazikin (Daune), redactat în aramaică precum tot Talmudul babilonian, mamon înseamnă pur şi simplu: “avere, proprietate”. Este drept, Mamona e o emfază, e mai mult decât simpla avere, e demonul averii. Însă n-ar fi fost deloc imposibil să citim în Evanghelie: “Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi proprietăţii.” De ce a fost preferat exoticul Mamona?
Traductologia spune că este preferabil să aducem în noua versiune termenul originar doar atunci când echivalentul nu există în limba ţintă. E o procedură prin care traducătorul se recunoaşte într-un fel învins de circumstanţe, e refuzul traducerii în plină traducere, e excepţia absolută. Era oare atât de greu de scris “demonul averii”? În mod straniu, traducătorul grec şi traducătorul latin ignoră soluţia firească. Să se fi speriat amândoi de reacţia pe care aceste versete, şi mai ales cele care urmează, o vor suscita în inimile şi minţile catehumenilor? “Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră... de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? ... să nu vă îngrijoraţi zicând ‘ce vom mânca?’ sau ‘ce vom bea?’ sau ‘cu ce ne vom îmbrăca?’... nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine...” Mamona e îmbrăcămintea, mâncarea, băutura, incertitudinile legate de viitor. Iar demonului averii i se slujeşte prin îngrijorare. Dilema Dumnezeu vs. Mamona nu este pentru bogaţi, ci pentru noi toţi. Nu vizează surplusul, ci nevoile de bază. Demonul averii nu este pentru pretenţioşi, se mulţumeşte cu cele mai modeste lucruri, dar lucruri să fie, circumscriptibile lui ‘a avea’. Cuibărit în cele mai neglijabile firimituri, porneşte atacul lui disperat şi prostesc împotriva Fiinţei, a Celui ce este. “Nu puteţi sluji şi Fiinţei, şi averii. Nu puteţi concomitent şi să fiţi, şi să aveţi.” Dacă nu s-ar fi speriat, probabil că aşa ar fi trebuit să scrie traducătorii de demult. Iar un hermeneut inspirat ar fi lămurit şi mai mult: să aveţi ca şi cum n-aţi avea, pentru ca nu cumva să fiţi ca şi cum n-aţi fi.”

Radu Satcau. "Nu. Scuze, dar nu. De ce să nu ne străduim să alfabetizăm obștea? Dar *obște* nu e cuvîntul corect. Pe oameni,pe semeni, dacă sînt așa, să-i alfabetizăm. Nu e așa de greu. De ce facebook și dispute pe aici și dialoguri etc.? Eu constat că nu e semenul meu chiar analfabet, măcar că folosește internetul. Nimeni nu se naște alfabetizat. Analiza specialiștilor? Hă, hăăăăă! Asta la paștele cailor. Și nu-ți face griji: se ocupă unii și cu statistici, cu sondaje privind cam ce se zice pe net. Și chiar analizează cu atenție. De ce se acordă libertatea cuvîntului? Ca să nu fie surprize prea mari pentru putere. Dacă n-ar fi, atunci s-ar trezi că pierd și dramul de simț al realității, simț pe care *lumea* îl cam pierde în goana după profit, salarii mai mari, condiții etc.. Trăim toți, inclusiv specialiștii, sic!, într-o lume nebună. Dar și cel mai infim afacerist vrea să aibă ținta lui , care este o prezumptivă clientelă. Ce se cere, la ce s-ar cere se frămîntă. Cum s-ar putea crea nevoia, chiar dependența de marfa mea, se gîndește afaceristul. E în natura comerțului. Internetul ajută. Ajută și spionarea, supravegherea. Nu atît părerile li se par importante, ci cum s-ar traduce aceste bilioane de păreri într-un eveniment, obiect, idee, de vînzare. Cei care au răsturnat puterea în regimul socialist au știut și cînd, și cum s-o facă. Cum? Cunoșteau mentalitatea maselor de atunci și de acolo, erau informați. Nu fiecare amănunt, dar statistic. Nemulțumirea omului nu se va stinge nicicînd. Nici în democrația directă. E imposibil. Așa e mersul nevoilor: o rezolvi pe una, scoate capul alta. Și așa se merge undeva. Unde? Predicția rațională e așa: dacă.....atunci....: Dacă treci strada pe roșu, șansa de a fi lovit de o mașină e mai mare. Dar să prezici nu știu ce viitor, de aur sau de cărămidă, asta s-o facă ăia care dau în ghiochi.”

Ray Bradbury (1920 - 2012): "A trăi înseamnă a ne arunca în gol lăsând să ne crească aripi în timp ce ne prăbușim.”

Richard Gere: ”Daca as fi stiut ca viata mea se va termina in acest fel, as fi trait-o asa cum mi-o doream... nu cum m-au sfatuit altii!” *** ”Spuneti adevarul cand simtiti. Fiti nebuni, fiti aventurieri. Fiti ciudati. Fiti voi insiva, nu mai este timp si pentru altceva.***Traiti din placere, este posibil ca ziua de maine sa nu mai fie.

Rodica Banu: ”Trăirile de-acum sunt parcă de-mprumut/ Și-n valuri, nu mai stăm la suprafață"

Romain Rolland (1866 - 30 decembrie 1944): "Nu trăiesc cu adevărat cei care nu mor în fiecare clipă, iar cei care nu se îndoiesc, nu cred.”

Salvatore Quasimodo (20 august 1901 - 1968): ”Trăim pe o bucată de pământ atinși de raze de soare, dar se face așa repede seară...”

Samuel Goldwyn: ”% din arta de a trai consta in a te intelege cu cei pe care nu-i poti suferi.”

Sandu Cătinean: " Dar lumea în trăirea ei/ Nu pentru-o dramă se agită!"

Seneca: ”Uneori, chiar si sa traiesti e un act de curaj. ***Unii traiesc fara nici un ideal, fara nici o tinta.Trec prin lume ca niste fire de paie pe un rau.Nu merg ei, ci curentul ii duce.

Sergiu Nicolaescu: ”Sa traiesti asa cum iti place.”

Silvana Baroni: ”Unii trăiesc sub posibilitățile lor pentru că peste au amețeli.”

Silviu Popa: "Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol."

Sima Ion: ”Fără Tine aș putea trăi/ dar n-aș putea trăi/ fără iubire !

Simion Cozmencu: ”Se ajunge prea ușor la starea de coșmar ordinar/ când urlete și cadre amenință zdruncină neputincioase sita cotidiană/ ar trebui să fugi speriat să te retragi înfiorat în colțișorul tău murdar și aparent sigur mucegai pe tavan vecinii o ard pe manele beți treji pun heavy pășești și auzi scârțâind podeaua obrazul schimonosit și tu bănui că sub toate se ascunde o ființă timidă de o frumusețe tulburătoare în stare să te ucidă dacă o găsești.”

Simone de Beauvoir: ”Cei mai mulți oameni, în loc să trăiască, se pierd în a căuta motive pentru care să trăiască.”

Socrate: „Dacă trăiești doar pentru tine, ești o povară inutilă pe pământ.” ***A trăi şi a muri nu e totuna; căci pe când una nu e nimic, în cealaltă sunt speranţe. **** Ceilalţi trăiesc ca să mănânce, pe când eu mănânc ca să trăiesc. *** Traim  vremuri in care nu distanta raceste, ci lipsa de comunicare. Traim vremuri in care nu lipsa de timp este o problema, ci indiferenta. Traim vremuri in care lucrurile materiale sunt mai importante decat oamenii. Traim vremuri in care omul bun este alungat de catre oamenii rai.

Soren Aabye Kierkegaard: ”Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata, ci o realitate care trebuie traita.” *** ”Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.”

Stana Luca: ”Ce am înțeles trăind...?/ ... că timpul trece...”

Stobaeus: ”Aceasta înseamnă a trăi, să nu trăieşti numai pentru tine.

Tarlea Cristian Andrei: ”Tare mi-e dor să ma-mbăt cu trăiri"

Teodor Ciurariu: ”Nu am venit în viaţa asta să plătim facturi, să muncim ca nebunii, să devenim mașini de făcut bani, să ne certăm din orice mărunțiș, să alergăm de dimineața până noaptea ca bezmeticii după cele lumești și trupești, să colecţionăm case, mașini, vacanțe scumpe sau toalete elegante, nici măcar să știm tone de informații despre întregul mapamond, cu bunele și relele lui, ci am venit cu un singur scop: să învăţăm să ne folosim cu măsură și cu dreaptă socoteală de tot ce e material și trecător, ca să fim fii vii ai lui Dumnezeu, să-L iubim și să ne iubim unii pe alții, și astfel să ne înveșnicim ! Atât...Nu luăm cu noi decât Iubirea dincolo !Nu luăm nici mobila, nici maşina, nici casa, nici concediile, nici telefoanele, televizoarele, hainele, bijuteriile, nici… nimic...Ci doar cât am trăit în Dumnezeu și doar cât am iubit !

Thales din Milet: ”Cum am putea trăi cel mai bine şi cel mai virtuos? Dacă n-am săvârşi noi înşine ceea ce reproşăm altora.

Titina Nica Ţene: "Cu fiecare zi murim cîte puţin/ dar noi de asta nu avem habar/ ne străduim din ce în ce mai mult/ să strângem de-ale gurii în hambar./ Nu mai privim un răsărit de soare/ şi nici o frunză legănată-n vânt/ uitând că viaţa aceasta-i trecătoare/ şi sântem doar o umbră pe pământ./ Si trece timpul, aşa, pe nesimţite/ cum trece ploaia-n zilele de vară/ şi ne trezim, deodată, Doamne,/ că-n viaţa noastră ni se face seară.”

Tom Wilson: "Traim sau doar respiram? Viata „in sine” – adica viata asa cum se simte si asa cum o vedem din intunericul mintii, proiectata pe spatele retinei noastre – nu e prea misto. Oscileaza intre stres si plictiseala, cu prea putine optiuni intre. Din pacate, cam asa se intampla de mii si mii de ani. Si de aia ne place sa citim literatura din mileniul trecut. De la Sfantul Augustin la Homer, scriitorii vechi inca rezoneaza cu noi pentru ca, chiar daca noul Samsung S4 ne-a facut viata mai frumoasa, ne identificam cu sperantele si frustrarile lorViata pe pamant nu se schimba prea mult. Dar cultura noastra spune cu totul altceva. Pentru ca ea creste chiar din ideea de transformare radicala. Facem show-uri de televiziune despre oameni care primesc o noua infatisare, o noua imbracaminte, un nou fel de-a gati, ba chiar perechi uriase de buze noi sau sani noi, in speranta de-a injecta niste bucurie de viata in fetele lor mizerabile si descompuse. Revistele promit „o noua tu” in fiecare numar, de parca un parfum nou te-ar face sa uiti ce tragica risipa de piele esti. Capitalismul nu functioneaza decat pentru ca avem incredere in promisiunea ca o viata mai buna ne asteapta dupa colt. Dar nu-i decat un mit – unul care-i transforma pe oamenii din intreaga lume in stereotipuri americane cu zambetul pe buze si suferinta in inimi. Vrei un sfat? Resemneaza-te cu persoana moale, neatractiva, neinspirata si plictisitoare care esti. Vorba englezului, „nu poti sa lustruiesti un cacat” (sau, in fine, poti sa încerci, dar murdaresti toti peretii).N-ai mai auzit sfatul asta pana acum – nu numai pentru ca e deprimant, ci si pentru ca nu vinde. Nu poti sa-l folosesti intr-un curs de team-building, nu poti sa intemeiezi o religie in jurul lui, nu poti sa scrii o carte de self-help pornind de la el (sau, in fine, poti sa incerci, dar n-o sa aiba decat doua pagini cu unul si acelasi cuvant: „FRAIERE, FRAIERE, FRAIERE”, tiparit cu litere mari). Probabil crezi ca protestantii evanghelisti, teroristii cu Noua Ordine Mondiala, vizionarii obsedati de 2012, neo-nazistii, marii guru self-help, trotkistii, fraierii care vor sa poarte Google Glass, revolutionarii violenti si corporatistii experti in team-building n-au prea multe in comun. Te inseli!Nu numai ca ti-ar veni sa-ti retezi venele cu dintii daca te-ai bloca in lift cu oricare dintre ei, dar mai impart si acelasi crez fundamental: si anume ca viata asa cum o traim e lipsita de ceva esential. Toti cred ca, atunci cand valul va fi ridicat de pe ochii nostri, ne vom da seama ca pana acum n-am fost vii decat pe jumatate. Si ca nu trebuie decat sa imbratisam revolutia/sangele lui Christos/domnia Führer-ului/un nou mixer cu razatoare si blender incluse/niste probe de team-building cat mai umilitoare, si viata va fi mult, mult mai buna.Sa ne-ntelegem: sunt de acord cu ei pe alocuri. Lumea asa cum e de-abia merita sa cobori din pat. Ar trebui sa imbunatatim o gramada de lucruri, si inca rapid. Dar oricat de dreapta ar deveni societatea noastra, oricat de mult am medita, oricate gadget-uri am cumpara, oricat am crede intr-o zeitate anume, viata „in sine” ar fi aproape identica cu cea de acum.”

Tudor Arghezi: ”Tu ai o carte în sân, pe care nu o citești. (...) Nu o lăsa necitită, căci se întunecă lumea și nu mai poți cunoaște slova. Cauți cartea altuia, și a ta îți rămâne străină. Răsfoiește-o la timp, înainte ca limba ei să treacă și să o uiți. (...) E Sfânta Scriptură a ta. Fiecare ins are Sfânta lui Scriptură și Apocalipsul lui deosebit. (...) Omule, nebunule, tu  poți trage din fier cu mâna firul nevăzut care-i împânzește Tăria, poți să scoți măduva pietrei, ca un vierme din lemn, ca un melc din găoacea lui învârtită. (...) Nebunule, tu faci minuni fără să știi și nu cunoști puterea gândului tău. Tot ce ai închipuit este și se face, dar te ferești să stai de vorbă cu tine și să te închipuiești. (...) Ia potrivește pe întuneric în lacătele tale cheile tale: sufletul are o sută de porți, toate încuiate, dar cheile sunt în broaștele lor, și tu nu le vezi în întuneric, pentru că nu cauți în întuneric. Poartă-ți mâna pe ziduri de-a lungul, și ai să ți-o lovești de ele, și atunci nu te înfricoșa, nu fugi; întoarce cheile și deschide. (...) Și ca să trăiești în tine, îți vei închipui că ești acela care ai fi râvnit să fii." 

Tudor Musatescu: ”Ultimii ani din viata, traiesc din primii.” *** ”Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.” *** ”E păcat să mori fără să fi trăit. Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător pentru ce trăieşti. Viaţa e un ţipăt între două tăceri. Nu te întreba niciodată pe care drum să o iei în viaţă, întreabă-te pe care să n-o iei."

Valentina Vitan: "Într-o altă viață vom alerga desculți prin zăpadă,/ dar vom fi vii, sângele ne va pulsa… și vom iubi perfect sufletul…/ la fel cum iubim acum carnea.”

Valeriu Cîmpeanu: "constați că mai nimic nu ai făcut/ și-ai respirat pe datorie de la început..."

Vasilica Purice: "Tot ce vei strânge în pumnii tăi/Sunt doar lacrimi și o amintire grea..." 

Vida Mirescu: ”Dimineața, Dumnezeu ți-a lăsat o uşă deschisă. E uşa zilei de azi , tu trebuie să treci de prag.Fă pasul spre ziua de azi, si bucură -te de viață ! Orice visuri ai ,luptă pentru ele..Orice problemă are o soluție, stă în puterea ta pentru a o rezolva ,doar trebuie să vrei....pentru că... poți."

Violeta Vasian: "dezintoxicare, curatare, purificare, etc.... actiuni care contin presupun culpe... Nu, nu esti murdar! Cresti si poti gresi, important este sa ramai tot timpul in iubire. Ce-ar fi daca ai alege sa fii TU, doar creand? Inventeaza, creaza ceva, coase, picteaza, sapa, iubeste frumos, seamana,
mangaie, ajuta, observa ca un copil, cu uimire, imbratiseaza tot ceea ce iti este dat, traieste.... Traieste-te!”

Viorel Boldis: "În ziua de azi este riscant, ba chiar periculos să trăiești bazându-te pe sentimente mai mult decât pe rațiune. Dar, în același timp este extrem de excitant! Cerebralii, raționalii, niciodată nu vor reuși să se bucure de viață așa cum o facem noi, fraierii de sentimentali."

Viorel Dodan: "Am spus odată, la o crâșmă, undeva,/ cuiva, unui ilustru anonim de mucava,/ că vom pleca cu toți de-aici, din viață/ fără să apucăm să dăm copiilor povață.../ Că viața asta nu ne aparține nouă,/ decât, poate, pe zi, doar o secundă-două,/ în rest, trăim frânturi de timp pe datorie,/ plătindu-ne cu zile, nouă înșine, chirie.../ Și-oricâte vise, și muguri de speranță,/ sunt toate, goale, fără vreo importanță,/ căci ele nu-s decât năluci și-nchipuiri/ sau rămășițe triste ale unei vechi trăiri.../ Ilustrul anonim, a stat, m-a ascultat/ cu luare-aminte, și-apoi m-a îndrumat,/ să merg să caut locu-acela tainic unde/ viața îmi aparține doar câteva secunde..." ***"Ca să trăim, trebuie să facem chetă"

Virgil Carianopol: ”Sunt flacără, sunt jar, sunt pară, /merg printre oameni luminând. /sunt ca o stea ce strălucește, /dar nimeni nu mă vede-arzând. /Ard ca un codru ce nu piere /sub flăcările ce-l încing, /un codru care arde-ntr-una /dar flăcările nu-l ating./Și ard, și ard, așa de-a rândul, /ca mii și mii de stele. /Îi luminez pe cei din preajmă /arzându-mi visurile mele. /Știu, se va stinge crud odată /această flacără, stindard /da-mi pare rău că se va stinge /fiindcă trăiesc numai cât ard...

Vissarion Grigoryevich Belinski: ”A trai inseamna sa simti si sa gandesti, sa suferi si sa te bucuri. Orice altfel de viata inseamna moarte.”

Voltaire: ”Noi nu trăim niciodată, ci aşteptăm să trăim.” *** ”N-avem de trăit decât două zile: nu face să trecem târându-ne sub nişte ticăloşi vrednici de dispreţ.” ***”Trăim toţi sub acelaşi soare, dar n-avem acelaşi orizont.

William Ernest Henley: "Viața! Viața! S-o lăsăm să-și trăiască viața!”

William James: ”Mergi in viata cu o licarire in ochi, cu un zambet pe fata si cu un scop maret in inima

William MakepeaceThackeray (18 iulie 1811 - 1863): ”Nu e #greu să mori pentru credință, ci să trăiești în credință.”

William Shakespeare (1564 - 1616): ”Trăim pentru a le da celor de lângă noi ocazia să se bucure de asta.” *** ”Pestii traiesc in mare asemeni oamenilor pe pamant, in amandoua locurile cel mai mare ii inghite pe cei mici.”

William Wordsworth: ”Trebuie să trăim simplu, dar să gândim minunat.”

Zaharia Stancu: ”Nimeni nu traieste cand vrea, ci cand ii vine randul.”