PRIMAVARA - Pagina de biblioteca

 

Adela Onete"Ce singură e primăvara asta...!

Adi Dogaru: ”A strâns floare lângă floare și se scaldă în parfum/ Pare a fi o sărbătoare în cireșul de la drum!/ Mă îmbată printre lacrimi floarea lui atât de pură/ Și mă-ntreb: atâtea patimi al meu suflet de ce-ndură?/ E motiv de bucurie în întregul univers/ De ce, oare, să nu fie așezat la mine în vers ?/ Primăvara primenește într-un fel divin natura,/ Numai cine nu iubește nu-i va sesiza pictura!/ Azi a dat cireș -n floare și miroase a amintire,/ Mă usucă și mă doare lipsa noastră din iubire!*** in explozii înflorește în prezentul lui caisul”

Adrian Paunescu: "Mai cred în primăvară, mai cred în amăgire,/Mai cred în mine însumi, mai vreau să cred în voi,/Prin mugurii aceştia ce crapă de iubire,/Prin trunchiul care urlă de foame de altoi./E lumea încă-ntreagă, nu sânt pierdute toate"**"Primăvara cade peste noi adânc./N-o vom duce-n braţe, o vom duce-n sânge/Mugurii pe ramuri au născut şi plâng,/Un cocor deasupra revenirii plânge.***"astept primavara - vreau sa fiu dus de un pluton suav la primul zid si impuscat cu muguri si, cand voi muri, sa-mi infloreasca toate ranile*** "Se desprimăvărează violent /Şi flori străvechi răsar pe continent ,/Şi-atât de alb e totul prin livezi /De parcă- n ramuri înfloresc zăpezi ./ În căutarea dorurilor vii /Acum numai zambilă să nu fii ./E-un nou fior electric în atom ,/Impur să nu murim , se simte - n pomi ./Şi vreascuri vechi sub noii muguri ard ,/Se dă cu var pe fiecare gard ,/Se-ntoarce iar de Paşte , Duhul Sfânt ,/Se primeneşte totul pe pământ .*** '' VĂD PRIMĂVARA viind... o aud pe o femeie frumoasă din satul meu ,Ioana Gurgui zisă a lui Băț , cântând cu jale venirea primăverii ,anotimpul în care se subțiază pielea copacilor și sângele din vinele bătrânilor ./Pe o masă de lemn cineva aduce o chită de măcriș/.Omul iese din iarnă ca din casă . /Înalță primăvara , primește jertfa noastră de cântec ./Norii întineresc ,apa fântânilor se împrospătează .Pericol de iluzii !/Vine primăvara. Vântul bate clopotele ,pe deasupra Munților Carpați, încremeniți în tăcerea pe care le-o impun prea multele întâmplări dramatice și-uneori- tragice pe care le-au avut de trăit și în această iarnă cei ce iubesc urcușul . /Mieii cei dulci ,mieii care sfidează iarna ,mieii care nu vor să fie căciuli ,mieii care seamănă atât de mult cu sufletele noastre ,albi-negri , învață să meargă . În fiecare primăvară pământul își învață mieii să meargă și oamenii să spere . /VĂD PRIMĂVARA viind asupra noastră ca o neliniște ./VĂD PRIMĂVARA viind și e timp de plugărit și mândruță de iubit ./Brutala înviere și război suav ,al florilor ,zguduire și cântec . /PRIMĂVARA VIIND !/Aerul lumii e de primăvară și gușa privighetorii e doldora de cântec ,lumina are semințe în ea și pământul mustește , în ora limpede în care vine primăvara .Iar dacă azi primăvara nu vine de tot , dacă vor mai urma recidive ale iernii ,nimic din povestea primăverii nu e totuși contrazis ,pentru că primăvara înseamnă și revenirea prin accident a iernii ,dar totodată și repetata înfrângere a iernii . Totul intră în regula jocului primăverii ./DE ACEEA , PRIMĂVARA NU E ANOTIMP CI DESTIN ."***,,Şi iar a venit primăvara/ Şi iar ne minţim că-i frumos"// Dar bine - ai venit, amăgire/ Mai stai, mai durează un pic,/Această minţită iubire/ Oricum e mai mult ca nimic./ Vin nopţile scurte de vară/Şi păsări se -'ntorc de la sud,/Dar dacă e ultima oară/Iluzia verdelui crud ?/ Cu lanţuri legate de glezne/Oricât de lumină ar fi,/ Noi mergem de-a pururi prin bezne/ Mereu nelegitimi copii./Mereu în aceeaşi clipită/ Urât şi frumos, mort şi viu,/ Ne paşte o soartă cumplită/ Nimic nu -'nţeleg cei ce ştiu./ Şi iar a venit o părere/ Şi iar va pleca înapoi,/ Prea mare impozit ne cere/ Că ninge în suflet la noi"***”Ființa mea de iarnă e sătulă,/Mă desprimăvărez câte puțin,/Simt mugurii trecându-mi prin căciulă/Și nu știu ce-i cu ei: se duc, ori vin./Am un talent nativ de a mă prinde/Și fleacurile m-au epuizat,/Într-un miros de sângerare verde/Îmi înflorește scândura la pat./Dintr-un dezastru într-un alt dezastru/Așa îmi e pedeapsa să trăiesc,/Prea-albul se preface-n prea albastru,/Iar eu cobor la toate nefiresc./Cojoacele ce le-am purtat învie/Și se întorc la foștii lor berbeci,/Parfum de proletară sindrofie/La streșinile casei noastre reci./Pe limbile de ceasuri, must de frunze,/Secundele sunt verzi și sunt de foc,/Când dezvelesc împrejurările ascunse/Și-apoi așază tainele la loc./Eu nu mai sunt decât un trup prin care,/Conform unui principiu de demult,/Trec lacrimi noi spre dulcea sărbătoare/A nunții echinocțiului ocult./Sub pomii din livezi se-nalță ruguri,/Se uită câinii-n jos cu ochii înguști,/Prin fiecare os al meu trec muguri/Zvârliți ca de trăgaciul unei puști./Mă pregătesc şi eu de înviere,/Cu toți ceilalți copii risipitori/Pe care, dacă vara o va cere,//I-ar aduna ca un buchet de flori./Șiroaiele s-au dezgheţat pe pantă,/Natura parcă intră la idei/Și-n toată primăvara aberantă/Rămân, mai reci ca iarna, ochii mei.

Alexandra  Svet: "Primăvara e când nu regreți nimic. Primăvară e când treci pe stradă si zâmbești necunoscuților, fără motiv. Primăvară e când îți ești ție însuți de ajuns să fii fericit. Primavara e când te oprești să dăruiești și îl întrebi pe cerșetor cum îl cheamă. Se uită mirat la tine. L-ai văzut! Ai văzut că e om. E primăvară! Primăvară e când te oprești să vorbești cu un cățel care doarme întins la soare. Cu o gărgăriță ce s-a aventurat pe o frunză. Cu un prieten cu care n-ai mai vorbit de un milion de ani. Cu bătrâna din colț care vinde usturoi și e supărată că pe ea n-o iubește nimeni de 1 martie. Primăvară e când iubești și nu aștepți să fii iubit. Primăvara e când abia aștepți nu să primești flori, ci să dăruiești. Primăvară e când cineva te-a rănit, dar, pur si simplu, îi mulțumești. Că uite așa, poți să înveți cum să ierți. Primăvară e când ai putea fi gelos, dar, pur și simplu, nu ești, căci realizezi că nu poți trăi o viață temându-te de toți oamenii mai frumoși, mai deștepți, mai buni ce-ar putea apărea să-ți ia locul în viața celui iubit. Așa că ridici din umeri,continuând să fii tu. Primăvară e atunci când cineva te-a dezamăgit crunt, dar alegi să taci, să nu spui nimic și să vezi în continuare tot ce are bun. Primăvara e când un vis ți s-a făcut țăndări și te apleci să culegi, cântând, cioburi de nădejde și de credință, să faci unul mai bun. Primăvară e când ai putea să vezi ce nu ai, dar alegi să mulțumești pentru tot ce ai primit.Primăvară e atunci când crezi în minuni. Cea mai mare părându-ți a fi...chiar tu. Primăvară e când a ieșit soarele, când s-a topit zăpada, când au apărut ghioceii și când toată lumea începe, în sfârșit, să reflecte, după o iarnă lungă și grea, ce ai tu in suflet. Mereu. Primăvară ești tu. Uneori însă uiți." 

Alexandru Vlahuță**"Ascult, privesc, respir cu lăcomie,/Căci toată frumusețea asta-mi pare /Că niciodată n-are să mai fie!

Alice Puiu**"primăvara rătăcită pe-o scenă fără reflectoare"**" primăvara e-un copil/care mă întreabă/ce e moartea"***”Murmură un pian în clape de cireşe/Primăvara-n pene de păun s-a despletit,/Tărâm al iubirii se ţese-n seri leneşe,/Ţipăt verde-al câmpiei în pupilă-nflorit.//Liliacul ninge mierle-n sărut înnoptat/La geam borangicul din măr aprinde luna/Din pleoapa unui cais un vis s-a răsturnat/Strunele sângelui sparg zăvoare întruna.//Albastrul fluid al nopţii curge-n pahare/Din păpădii se-aprind felinare de ceară,/În somn de porumbei păianjeni ţes hotare/Şi-aruncă lacrima primăverii în seară.

Alisa Tucaliuc: "Corcodușul își pleca crengile peste acoperiș și părea o bestie neagră ce încearcă să se urce deasupra, dar îi alunecă ghearele pe tablă."

Andreea Trifu: ”Primavara – atunci cand vara si iarna fac dragoste. Toamna – atunci cand ele se despart.

Angelina Nadejde:"Caută-n tine puterea-nfloririi."

Anne Bradstreet: ”Daca nu avem iarna, atunci primavara nu va fi atat de placuta. Daca pe parcursul vietii nu dai de problemele, atunci nu vei aprecia prosperitatea. -

Anonim**"Primăvara ne arată, ce poate face Dumnezeu dintr-o lume murdară şi anostă.”***”O sagetare a soarelui trece prin geamurile casei. Deja navalesc gazele pe roua frunzerlor ca ursul dupa miere. Orizontul se sfarseste in departarea aurita de soare, iar vazduhul este inmiresmat de mirosul florilor. - ***Oricat de batrani si nepunticiosi am fi, intotdeauna vom astepta cu nerabdare primavara. Cine poate sa reziste sentimentului de bucurie si de fericire de care esti animat atunci cand participi la renasterea ei? ***Pe campul reavan duduie tractoarele. Un baietas de vreo zece anisori a iesit cu mieii la pascut. Taranii au luat primavara drept scut si muncesc cu spor. – ***stai linistit, nu te ocupa de nimic, primavara soseste, iar iarba creste prin ea insasi.***Unde infloresc florile, exista si speranta. ***Viitorul unui an depinde de primavara; viitorul unei zile de ora cinci dimineata. ***cea mai frumoasa expozitie de arta ramane, totusi... primavara

Antoine de S.-Exupery: „Nu-i de-ajuns să cureţi arborele de crengi uscate, ca să înflorească; mai trebuie să se amestece şi primăvara.” 

Axel Oxenstierna: ”Prietenii de ocazie i-am gasit asemanatori cu randunelele, care vin primavara si pleaca atunci cand incepe frigul. 

Bern Williams: ”Ziua in care Dumnezeu a creat speranta a fost probabil si cea in care a zamislit primavara.

Boris Ioachim: "Grădinile, cu iasomii,/Tristeţea lumii o descântă./Cireşe, gata de cules,/Pe ramuri verzi, bogat s-alintă,/Iar glasul mierlei îmi dă ghes/Spre depărtări să mă duc, ţintă."**"Hei, primăvară, verde ca smaraldul/Şi parfumată de miresme dulci –/Dă de pe faţa lumii triste fardul/Şi-nveselită las-o - când te duci!/Ce vesel cântă guguştiucii-n seară - /Ca mâine, iar e luna lui florar…/Mi-e sufletul pătruns de primăvară/Căci iarăşi cade Raiu-n calendar…

Bota Lucian-Victor: ”Căci cu atâta primăvară/Am strâns iar rândurile/După dezghețul de afară/Au început să mișune gândurile”

Calatorul Descult: "O primăvară se trezește,/O iarnă trece-n amintiri"
**"iți mai recit la telefon/Cum luna mai a-nnebunit**"Mai ai să-mi dai puțin din mai/Aroma ta cu gust de rai/Și-o ramură ce-a înflorit/Sub caisul ce ne-a învelit/În floarea lui albă și pură/Când dragostea din piept se fură?/Mai ai să-mi lași din luna mai/Eternități cu gust de ceai/Și veșnicii ce ard în foc/O dragoste cu flori de soc/Ce arde-n noi în fiecare/Un anotimp prea beat de soare?/Indiferent...te strig,te hai/Mai dă-mi iubirea dintr-un mai!**" ne topește/ Abuzul florilor de tei ***eu de primavara sunt indragostit

Camelia Opriţa: "Câte ferestre am deschis până am ajuns/la zâmbetul adânc al primăverii,/mi-au deschis dorinţa de a-mi umple golul fiinţei/cu zborul./În jur e metafora neastâmpărului –/mugurii au libertatea de principiu/şi primăvara urcă peste ruinele iernii/salvând muritorii de singurătate./Redevin speranţă,/redevin timp curgător/în zâmbetul adânc al primăverii./Am libertatea de a mă căţăra pe nor/işi sângele mi se face muguri./Deşi plouă cu flori peste mine,/nu mă mai satur de cer.

Carmen Pasat: "Ce tristă-i primăvara asta!/O primăvară tristă, fără nume,/Ce nu era trecută-n podul palmei,/Ne viscolește amintiri postume/Neliniștea pășind din treaptă-n treaptă,/Așteaptă ca să vadă ce se-ntâmplă.

Casian Balabasciuc: "Doar ninsoare/Îngroapă mugurii din noi;/O primăvară care doare/Cerându-şi floarea înapoi."

Charles Dickens: ”Primavara e acea perioada a anului cand la soare e vara, iar la umbra e iarna.

Costel Stancu*** "primăvara o să vină atunci cînd din/amestecul sufletului cu gîndul va înflori/un cireş spune poetul lumea rîde"*** "ehei, /primăvara o să vină atunci cînd din /amestecul sufletului cu gîndul va înflori /un cireş spune poetul lumea rîde cîinele /a obosit alergînd după maşina cu gheaţă/se apropie seara în curînd vom vedea/urme de dinţi în moneda strălucitoare /a lunii. aceeaşi zi mereu aceeaşi zi!

Costel Zagan: ”Primavara si ecoul ee verde! ***" Băgaţi primăvara-n dube prea multă primăvară/poate trece ca o bubă/şi n-apucă să ne doară/E prea multă primăvară/puneţi florilor cătuşă/arestaţi viaţa la ţară/c-aţi prins-o murind la uşă/Orice floare-i o cătuşă/câmpul trece ca o bubă/nu-i nevoie de mănuşă/băgaţi primăvara-n dubă/Că prea multă primăvară/umblă liberă prin ţară 

Cristian Marieta: "Eu însămi un vis, mă voi risipi în noua primăvară"

Cristina Serghiescu: "Ramul râde plin de muguri, crește stelele în flori/Ochii ierbii cu mirare se deschid în sărbătoare,/Ninge-n gânduri cu iubire și cu flori de măr,/ninge-n palme cu cuvinte și cu adevăr .
Doina Filip Pavel: "Tăcerea mă învinge, de ce să mai rămân?"/**"Eu, biet trecător fără rost și chemare,/De ce port pe umeri un înger târziu/Cu aripi de cârpă și răni la picioare?"

Dorin Croitor:"Mai știu o primăvară, una care nu a plecat niciodată, una care nu a omorât nici un om de zăpadă. E cea din ochii tăi!

Doug Larson: ”Primavara este atunci cand iti vine sa fluieri chiar daca ai pantofii plini cu apa.

Du Fu: "la venirea primăverii florile şi păsările uită suferinţele-îndurat

Elena Caruntu: "Mi-am cumpărat-un gram de primăvară!"/**"Se rușinau de îndrăzneală macii"

Elena Lucia Spatariu-Tudose: "primăvara/seamănă viață
pe străzile pustii.”/**"mă ascund în primăvară ca într-o veșnicie colorată"

Felicia Feldiorean: "Simt tristetea florii din fereastra/Cand priveste- afara-nlacrimat/Primavara asta nu-i a noastra/Dumnezeu o clipa ne-a uitat./Nu mai vor sa infloreasca merii/A cazut zapada peste ei/Si nici vestitorii primaverii/Nu mai au nici loc si nici temei./N-am crezut ca-n loc de primavara/Vom primi durere si mult chin/N-am stiut ca razele de soare/Se vor ineca intr-un suspin./Vrem sa fie iarasi primavara/Sa dispara bolile in vant/Vrem sa stam la poarta de cu seara/Si sa fim iar liberi pe pamant!

Francis M. Chapman: ”Primavara nu ar fi primavara fara cantecul pasarilor. -

Friedrich Schiller (1759 - 1805): ”Imaginația e o permanentă primăvară.

Geoffrey B. Charlesworth: ”Primavara se afirma in stilul ei personal, atat de zgomotos si limpede incat gradinarul pare sa fie doar un instrument, si nu compozitorul. (

George Adrian Popescu**"s-a luminat cu fluturi și s-a întins cămașa de frunze și am trăit să ne bucurăm că avem de unde fi" 

George Herbert: ”Cel care sta in oras in luna mai isi pierde propria primavara.

George Topârceanu: ”Sus prin crângul adormit,/a trecut în taină mare,/de cu noapte, risipind șiruri de mărgăritare/din panere de argint,/stol bălai/de îngerași,/cu alai/de toporași.Primăvară, cui le dai?/Primăvară, cui le lași?II.Se-nalță abur moale din grădină./Pe jos, pornesc furnicile la drum./Acoperișuri veștede-n lumină/întind spre cer ogeacuri fără fum./Pe lângă garduri s-a zvântat pământul/și ies gândacii-Domnului pe zid./Ferestre amorțite se deschid,/să intre-n casă soarele și vântul./De prin balcoane/și coridoare/albe tulpane/fâlfâie-n soare./Ies gospodinele/iuți ca albinele,/părul le flutură,toate dau zor./Unele mătură,/altele scutură/colbul din păturăși din covor. Un zarzăr mic,/în mijlocul grădinii,/și-a răsfirat crenguțele ca spinii de frică să nu-i cadă la picioare,/din creștet, vălul subțirel de floare./Că s-a trezit așa de dimineață/cu ramuri albe - și se poate spune/că-i pentru-ntâia oară în viață/când i se-ntâmplă-asemenea minune./Un nor sihastru/și-adună-n poală/argintul tot./Cerul e-albastru/ca o petală  de miozot. IIIsoare crud în liliac,zbor subțire de gândac,/glasuri mici/de rândunici/viorele și urzici…/Primăvară, din ce rai/nevisat de pământeni/vii cu mândrul tău alai/peste crânguri și poieni?/Pogorâtă pe pământ/în mătăsuri lungi de vânt,/lași în urmă, pe câmpii,/galbeni vii de păpădii,/bălți albastre și-nsorite/de omăt topit abia,/și pe dealuri mucezite/arături de catifea./Și pornești departe-n sus/după iarna ce s-a dus,/după trena-i de ninsori/așternută pe colini…/drumuri nalte de cocori,/călăuzii cei străini,/îți îndreaptă an cu an/pasul tainic și te mint/spre ținutul diafan/al câmpiilor de-argint./Iar acolo te oprești/și doar pasul tău ușor,/în omăt strălucitor,/lasă urme viorii/de conduri împărătești/peste albele stihii…/Primăvară, unde ești?*** După-atâta frig şi ceaţă/Iar s-arată soarele./De-acum nu ne mai îngheaţă/Nasul şi picioarele!/Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,/Timpul cald s-apropie./Primăvara asta totuşi/Nu-i decât o copie./Sub cerdac, pe lăuruscă,/Cum trecură Babele,/A ieşit un pui de muscă/Să-şi usuce labele./Păsările migratoare/Se re-ntorc din tropice./Gâzele depun la soare/Ouă microscopice./Toată lumea din ogradă/Cântă fără pauză./Doi cocoşi se iau la sfadă/Nu ştiu din ce cauză.Un curcan stă sus, pe-o bârnă,/Nu vrea să se bucure./Moţul roşu îi atârnă/Moale ca un ciucure/Doar Grivei, bătrânul, n-areCu ce roade oasele./Că de când cu postul mare,/Toate-i merg dea-ndoasele

Georgeta Giurea: "Sub zarzarii-nfloriți "de fericire"**"Se-mplântă-n carne primăvara/Cu arsenalul ei cu tot./De floare, plină-i ulicioara/Și-s fericit, de nu mai pot !**"Un ocean de vise albe, munții fumegă în zare ... Se-ntrevăd lumini și umbre ce se țes în depărtare . Sus pe culme, stă zăpada ca o mantie de sfinx, Iar mai jos, pe o câmpie, macii, focul și-au aprins. Pe cărări se-ntrece iarba să ocupe loc sub soare Și prin ierburi stau pitite, gâzele murmuitoare. Gândurile mele zboară , pe colinele-nverzite, Ca și fluturii albaștri, printre stele rătăcite. 

Goglea Bogdan-sorin: "Se termină primăvara într-un gust de acadea/Ce va fi topit de sarea unei mări cu ape reci./(...) Ne vor săruta caișii drumul nostru înapoi/Înflorindu-ne sub pietre ce ne-apasă în priviri/Și când prima mea tristețe va călca pe trandafiri/Va zâmbi eternitatea toamnei ce trecea prin noi."

Hal Borland: ”Nici o iarna nu dureaza o vesnicie; nici unei primaveri nu ii sare randul. –

Ileana Vladusel: "Plânge în hohot primăvara în mine/ Ajunsă pradă gurii flămânde ce pe lume/ Stăpânitoare gheare întinde așteptând/ Această primăvară să o vadă murind!

Ioan Emil Hapca: "pe marginea prāpastie/un ghiocel cu biberonu-n gur/viseazā un înger/cu poemul în brațe"

Ioan Moldovan: "si zapada e buna, dar o floare e si mai si!"

Ioana Voicilă Dobre: "Au înflorit caişii, aşa cum visele-nfloresc/Tu, bucură-te iară, inimă iubitoare!/Rămâi, în primăvară, cea mai frumoasă floare!

Ion-Cristea Marilena: "Muguri verzi de primăvară,/Cântă-n mine de aseară!"**" O vioară se aude chiar de-acolo din adâncuri,/Glasul ei, topind zăpada, se împrăștie în muguri,/Și în jurul meu, minune, cât văd cu privirea toată,/Înflorește tot pământul, chiar cu mine, deodată!/Ce priveliște suavă și ce tainic simțământ,/Îți lași gândul să se scurgă, să se prindă în cuvânt,/Iar când soarele răsare răsfățându-ne pe-afară,/Dintr-un ghiocel țâșnește un gând cald de primăvară!"

Ionel Teodoreanu: ”A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase de curcubeu, cu el imi incing mijlocul si ma duc. -

Iosif Dicher: "Amana, Doamne, primavara asta, /Salcamii sa-nfloreasca mai tarziu-/ Si tine-ne pe toti, sa infloreasca teii, sa stam sub ei, sa mirosim parfumul" 

Irina Coptil: "Toți macii clocoteau de bucurie

Iulia-Florentina Paciurea: ”Mi-e dor de tine și de primăvară, /De câmpuri de trifoi în floare,/De vânt nebun și treaz și viu,/Ce zboară peste lanuri de cicoare./Mi-e dor de tine și de mine parcă... /În primăvară totul e confuz;/Am nesperate,  multe căi de-ales/Sub soarele când clar și când difuz. /Mi-e dor de anii ce-au trecut în grabă, /e zilele în care aș fi murit pentru amor./Ciudat: tot primăvara reușește/Să îmi strecoare dor de viitor!/Nu e nici alb, nici negru primăvara, /Ori poate eu... copilă nu mai sunt,/Căci vârsta nu-ți aduce numai claritate /În anii petrecuți pe-acest pământ. /Anii mă-nvață mai degrabă /Că nu-i nimic pe lume neschimbat/Poate doar Luna peste apeȘi părul tău sub vântul cel turbat

Kobayashi Issa: ”Ce lucru incredibil! Sa fii viu, sub florile de cires. –Primavara, la sfarsitul zilei ar trebui sa mirosi a noroi. –

Lavinia Pirianu: "Doar tu îmi poți spune -/ a venit cumva primăvara?/ M-au mângâiat trecător/ niște ramuri/ vâslind pătimaș, concentric,/ prin albastrul cerului meu/ mi-au tresărit așa, deodată,/ toți mugurii/ cu ochii lor aiuriți/ de-ntrebări./ Frunzele tale/ erau mult prea verzi,/ mă istoveam/ de atâtea-nfloriri/ și nu mai știam de trupul/ mi-e iarbă, sau cântec, sau stea/ sub ochii uimiți/ de-atâtea treziri./ Doar tu îmi poți spune-/ a venit primăvara..."                                                               

Lavinia Pîrîianu: "Primăvara, imputare dureroasă pentru suflete de frig,/Îmi închei grabnic un zâmbet peste-o lacrimă murind/Și-mi strecor pe-un deget singur un sărut de alb inel/Poate-o logodi lumina-i c-un crepuscul efemer./Primăvara, pocnet verde printre muguri răsărind,/Scutur păr de frunz-uscate, roua unui strop cerșind/Și pe buzele ridate de ierni fără de zăpezi/Pun un strop din roșul floare, cel născut pe la amiezi./Primăvara, tresărirea unui ornic pe-un perete adormit,/Presar clipele de verde peste timpul meu scrumit/Și strecor prin visul-rouă dimineața-n așteptare,/Ca în mine răsărită să mângâie o- nserare...

Lucia Guriță: "Mă invită primăvara la cafea /Făcută din toate boabele de rouă /Are ceşti roşii, din floare de lalea /Şi o aromă dintr-o iubire nouă. /Este grăbită să-şi cumpere cercei /Şi pleacă după doruri prin pădure. /Vin fluturi, albi, să-mi dea de ştire /Că vor cânta cu mine, toată vara/Cireşul stă îmbrățişat cu primăvara 

Lucian Blaga: ”A cunoaste. A iubi. Inca-odata, iar si iara, a cunoaste-nseamna iarna, a iubi e primavara.***Mocnește copacul. Martie sună./Albinele-n faguri adună.../Și-amestecă Înviere/Ceara și mierea..."

Lungeanu Vasile: "astept să-mi crească frunzedar primăvara colindă străzile cu masca pe figură 

M. Adascalitei: "Am întrebat salcâmii și florile de tei,/Cum aș putea vreodată să înfloresc ca ei/Și-n loc de vorbe goale, să răspândesc parfum/Iar locul meu să fie la margine de drum/Am întrebat albina ce culegea nectar/Cum să mă fac o floare să nu cunosc amar?/Cu rouă dimineața să spăl obraji de prunci/Și plină de miresme, să veșnicesc pe lunci./I-am zis și ciocârliei ce se-nălța prin nori/Să-mi împrumute glasul și mie uneori,/Să plâng când ploaia cade, să mă prefac în râ/Udând cu lacrimi iarba și lanul copt de grâu./Am întrebat pădurea, ce taină o păzește?/Eu sunt tot mai bătrână, ea tot întinerește.Să-mi împrumute frunza ce înverzește-n ea/Și dacă nu se poate, să mă prefacă-n nea./Să îmbrac în diamante acest pământ de tină,/Să-mi ningă-n suflet albă și albă să-mi rămână/Și ziua cea de astăzi și ziua cea de mâine,/Iar lumea să mă frângă, precum ai frânge -o pâine…/Azi am rugat salcâmii, când ning cu floare drumul,/Să-mi împrumute mie culoarea si parfumul,/Să vin pentru o vreme pe adieri de vânt/Și-apoi, cu primăvara să plec de pe pămân

Magda Isanos: Ce dar să-ți fac acum, că-i primăvara?.../Din nori îți cos o rochie ușoară,/Din ghiocei îți fac o cingătoare,/La gât îți pun șirag de lăcrămioare,/Te-ncalț cu pantofiori de toporași,/Să fii cea mai frumoasă din oraș./Vrei și brățări, ba încă și cercei?/Îți fac un set complet din brebenei./Și gata! Nu mai am, știi bine,/C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!/Mai vrei și pace, bucurii și sănătate?/Din astea n-am, la Dumnezeu sunt toate./Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchia,/Rugându-mă la El să ți le dea.

Magdalena Dorina Suciu: "Primăvara în inima unui poet e ca un dans de ţigancă.**”Dă-mi o primăvară cu împrumut în noaptea asta."

Marian Florentin Ursu: "Te mai blestem definitiv la primăvară/Şi te condamn sublim la florile de tei/Să mă doreşti acut prin lanuri de secară/Şi mâine şi acum, şi-n ziua cea de ieri/Eu nu mai am acum prea multe interese/Dar explodează toţi salcâmii prin livezi/Şi te găsesc plângând în dimineţi intense/Când ochii tăi devin din ce în ce mai verzi/Sunt un soldat înfrânt de primăveri promise,/Cel mai învins nebun de propriul său complot/Dar încă te mai vreau pe câmpul de narcise/Şi cel mai mult acum, aici şi peste tot,/Mi-e teamă doar de vârsta care mă-mpresoară,/De tine când te-mbraci cu floare de cais,/De paradoxul ce mă face-n primăvară,/Eternul invincibil, şi veşnicul învins

Mariana Kiss: "Doamne, au explodat liliecii în floare/O naștere ce poate că nici nu doare.../Câteva narcise spre soare se îndreaptă/Urcându-se pe a miresmelor treaptă./Lalelele și-au deschis sfioase coroana,/Clopoțeii susțin, aclamând soprana./Arii de câtăva vreme de noi uitate/Le cântă cu note destul de înalte./Bujorul, într-un colț, în roșul viu plesnește/Repede ochiul îl și ademenește./Vrea doar el să fie uns ca marele reg/În grădina ce începe să se închege./Izurile lor le-am simțit întâiași dată/În această primăvară minunată!/Bobocii trandafirilor se uită duioși,/Spre cârceii de viță, nu prea norocoși./Câteva lacrimi de rouă se rostogolesc /Peste florile ce de-abia acum înflorescDându-le mană cerească pe mica frunză./Viața învie... uite... o buburuză!

Maricica Miloievici: "Iarna-n grabă se retrage/fără ca să mai discute,/lăsând locul primăverii/ca natura s-o sărute./Soarele-și deschide ochii,/încălzind întreg pământul iar răsună peste tot/al păsărilor dulce cântul/Se leagănă ușor pe ramuri/mugurii născuți din nou,/în adierile de vânt/se-nfiripă lung ecou./Proaspete fire-nverzite/siluetele-și înalță,/ca și-n pieptul unui om/câte-un vis, câte-o speranță./Pe reavănul covor/vezi dans de ghiocei,/întinde puritate/sunând din clopoței./A înviat natura iară,/inima zâmbește larg,/în suflet vrem o primăvară/așa cum bate-acum în prag.

Marina Tvetaeva (8 octombrie 1892 - 1941): "Iubesc barbatul care într-o zi de primavara îmi daruieste o brândusa.

Marioara Nedea: "O ultimă zăpadă se scurge-ncet în ploi./Vin berzele să-și facă iar cuiburile-n noi./Pământu-n zori respiră a glod și-a rândunici./Trezește-te din vise și hai, după urzici!/Mai ninge doar cu fluturi în pomii din livezi /Si unii intră-n tine. Îi simți, dar nu îi vezi./Un zvon de primăvară îți bate în ferești./Brusc, vântul îți răstoarnă cafelele din cești./În ape-și joacă peștii armurile solzoase, /Tu simți mirosul ierbii cum îți pătrunde-n oase./Din zare vin cocorii trasând pe cer echere/Și pulsul ți se zbate mustind a... somnifere!/**"Îmi bate primăvara-n geamSi mă invită printre iezi./De parcă altă treabă n-am/Decât să-ngân cu ei diezi./Îmi plac corniţele subţiri/Si boturile ude, roşii./Şi intr-un dans. De ce te miri?/Vreau să valsez precum cocoşii/Prin roua lacrimilor ierbii,/Păscute de un melc nătâng.Acolo unde noaptea, cerbii/îmi rumegă călcâiul stâng./Cu dreptul mai păşesc abulic/Prin raiul cu miresme surdeDe muguri şi de-un şarpe ludic,/Ce nu mă vede dar m-aude./Şi-mi toarnă iar ispite-n sân/Din primăvara cu trup nud./Şi-adorm cu greierii în fân/Şi toţi cocorii-n verde crud.*** "Nu e vinovată moartea că sfârșesc comensurabil,/Făr-anestezii locale, mugurii, sub un îngheț./Vinovată-i primăvara și instinctu-i condamnabil,/De-a trezi la viață mieii înainte de dezgheț./Se îmbracă iar cireșii cu veștmintele de iarnă./Ramurile-și prind eșarfe în prea sobrul decolteu,/Împrumută o mănușă croșetată astă toamnă,/Vișinul cu fața arsă și cu ochi de scarabeu./Se preface sus, la munte, iar, în stâncă, Dochia./Plâng mioarele cornute, vântul frige carnea ierbii.../Rândunica-și fierbe ceaiul destrămându-și rochia,/Ciutele-au rămas iar sterpe, au murit flămânzi toți cerbii./Sub o streașină, lumina, suferă de fobie./Doi cocoși citesc pe garduri, poezii alambicate./,,Primăvara asta totuși, nu-i decât o copie,,./Spunea George Topârceanu și avea...mare dreptate!

Mark Twain: ”Este febra primaverii. Acesta ii este numele. Iar atunci cand te cuprinde, iti doresti – nu stii de fapt ce iti doresti, insa simti pur si simplu o durere in inima, iar lucrul acesta ti-l doresti.

Marty Rubin: "Rădăcinile adânci nu pun niciodată la îndoială că primăvara va sosi."

Mary Otilia Mari: "Toate florile din lume /Sunt frumoase-n felul lor /Doar cele de păpădie /Înfloresc..și apoi...zbor! 

Mignon McLaughlin: ”Primavara, vara si toamna ne umplu sufletele de speranta, iarna ne readuce in minte adevarata conditie umana.

Mihaela Borzea: "Poate-aduci răchită smulsă dintr-o altă primăvară/Unde paznicii luminii uită soarele deschis."/**"Când te trezești, am să-ți colind albine/Cu flori de câmp murind în dor de greieri/Și-n loc de mere, dă-mi-te pe tine,/Caise verzi în palme să-mi cutreieri."

Mihaela Podut  Ienutas: "Noapte de primăvară/Noaptea copacii își iau mugurii în palme/Și-i ridică spre lună/Sorb primăvara direct din nori/Ca dintr-o altă țărână/Noaptea ei se leagănă pe rădăcini/Cu tot cu întuneri/Cu spaime de iepuri purtate de vânt/Agățate de el/Noaptea copacii șoptesc uneo/Cuvinte de vrajă/Se scutură de cuiburi pustii /Și cresc altele noi/Pentru păsări ce știu să ia mugurii în cioc/Să zboare într-un vis/Dar mereu să revină cu frunze și flori/Dinspre lună

Mihail Sebastian: ”Simt că a izbucnit primăvara. O simt după multe lucruri, dar mai ales o simt după urgenta mea nevoie de a fi fericit.”

Mirela Ianuș Dinga: "Sub focuri ce se-aprind la tâmpla nopții/ În pieptul unor păsări gem capcane/ Fâșii prelungi din steagurile sorții/ Se odihnesc pe coapsa altor Ane./ Doreai să-mi inventezi pentru o clipă/ Un infinit de puncte cardinale/ Și-apoi de ochii mei să faci risipă/ Când plânsu-și taie între munți o vale./ Nu-s cumpene să scârțâie-n răscruce/ Fântânile demult au abdicat/ Dansează glezna stelelor pe cruce/ Uitarea nu mai este un stigmat./ Străfulgerați se-opresc la bariere/ Firaviiartă apa sfântă Spre jgheaburi albe mirosind a vis Doar duhurile ploii plâng și cântă Imnul absurd al morții-n paradis./ În mănăstirea lanului de grâu/ Îmi dai sub ochii florilor de jar /Sfințit de zeii apelor de râu/ Inelul viu din inimă de-arțar./ Se maci însângerați de dor/ Pictori răniți așteaptă în tăcere/ Bandajul curcubeielor ce mor./ Și pietre surde pot s-afundă delta fricii în nisipuri/ Mijesc în depărtare ochi de nalbă/ Cu scâncete albastre, anotimpuri/ La ochi ne leagă o batistă albă/. Coase bolnave în oglinda ierbii/ Își lustruiesc obrazul și mirarea /Și devenim, când se arată cerbii,/ Frunze ce-ngrașă pentr-un timp cărarea... 

Monica Rusu: "Iubitule aștept să-mi faci o coroniță din viorele/Să-mi spui iubito tu miroși ca ele." 

Neltje Blanchan: ”Pot oare cuvintele sa descrie insusi mirosul primaverii?

Nichita Stanescu: "O, primăvara flăcări roşii-nalţă./Pe rugul lor mi-e sufletul întins/până miresmele îmi dau un pumn în faţă,/şi mă trezesc, şi-nving şi sunt învins.***Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple./De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,/prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe/de aerul rotund ce m-a-ncăput."***Deschide fereastra, iubite,/vezi? Zăpezile s-au murdărit/ca niște mâini de copil/și cineva/a venit să-ți spună ca-i primăvară.

Nicolae Dabija: E iarăşi martie, şi asfaltul e-nvins/de iarba ce iese, năvalnic, în stradă;patru sori ies pe cerul încins/şi numai eu mă-ncălzesc cu zăpadă...

Nicolae Nicoară-Horia: "E primăvară și afară ninge,/ Aș vrea să-mi strâng în brațe corcodușii,/ În liniște Italia își plânge/ Pe drumul fără-ntoarcere răpușii...// Suntem tot mai aproape de prăpăd/ (...) Bieți cerșetori de aer am ajuns/ 

Nuta Craciun: "Să ningă peste noi cu fulgi mari și pufoși, de la o margine de suflet la cealaltă, până când vom învăța că, în fiecare dintre noi, există o primăvară greu de învins!**"primăvara îmi încolțesc în suflet/toate amintirile cu tine /în fiecare zi stau și-mi număr anii /trăiți în zadar/dragostea asta care tot vine și pleacă/oare de câte veșnicii trăiesc singură? /cu visul acesta care te așteaptă /în fiecare noapte/iar dimineața uită să mai plece...**"Această primăvară iarăși ne desparte,/Doi prizonieri ai vieții eu și tu./Și nu mai știm dacă trăim sau nu

O.Y Gasset: "primăvara trece pe aici impetuoasă, instantanee și excesivă - ca o imagine erotică prin sufletul oțelit al unui pustnic...''

Oana Lupu: "Dacă-ți zâmbesc, Primăvară, vii?

Octavian Lupascu: ”În copaci păsări se strâng,/ juri că-s pasionate!/ Bumbi de flori, au explodat/ pe neașteptate!

Octavian Paler: ”Existam nu pentru a palavragi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne da o justificare. Si uneori e de ajuns duiosia unui cer de primavara ca sa ne reaminteasca acest lucru. -

Otilia Cazimir: De pe-o ”buna dimineata”/cu tulpina de carcel/a sarit un gandacel/cu mstatille de ata// alti gandaci, marunti si rosii,/ care-si poarta fiecare/ochelarii pe spinare/ dorm la soare, somnorosii!// iar pe-un fir de papadie/ce se-nalta, drept, din iarba/ in hainuta aurie// suie, mandru si grabit, / sa vesteasca- n lumea mare/- treacinstita adunare/ primavara a sosit!”

Pablo Neruda: ”Vor putea taia toate florile, insa nu vor putea opri primavara!

Panait Cerna: "A fugit din lume faur,/Trist și nejelit –/Cu săgețile-i de aur,/Martie l-a gonit.../Albi plutesc și roșii norii/Peste munți și chei/Parcă sufletu-auroriA rămas în ei.../Gârlele și-ncep fanfara,/Și, pornind șuvoi,/Strigă-n lume: primăvara/A sosit la noi!

Pasat Carmen: "Pe gard, crenguțele și-au răsturnat/Omătul alb, de flori înmiresmate/Și ca miresele stau îmbufnat/Pe vântișorul ce le-a deranjat./Dar le-a trecut. Acuma râd din nou/O mierlă cântă aria pădurii/Să îmbuneze farmecul naturii/Și-un pițigoi se-aude în ecou./Un soare blând ce luminează tot/A scos gângănii mici de prin cotloane/Iar gospodinele pun prin balcoane/Mușcatele și flori de miozot./E-o pace-ncremenită în tăceri/Căci așteptăm o mare sărbătoare/Și cu o nouă binecuvântare/Iisus ne va scăpa de vechi dureri! 

Percy Bysshe Shelley: ”Hei vantule, daca iarna a venit, inseamna ca primavara nu este departe!

Petraru Valentina: "O mierlă cântă de dimineață,/În triluri prelungi pline de viață/Acum își anunță prezența/Cântând cu toată insistența./Se-ntorc păsările cârduri, cârduri,Vin berzele perechi la cuiburi/E semn de primăvară timpurie/În sufletul nostru, aș vrea să fie/Ninge peste noi cu flori de cais/E o feerie, ceva de vis/Și parcă a pictat DumnezeuUn tablou verde peste satul meu!

Pr. Pantelimon de la Mânăstirea Oaşa: "Ar trebui să fim noi înşine Dumnezeu, unii pentru ceilalţi. Oamenii tânjesc după starea de Dumnezeu. Suferă din cauza neputin­ţei lor, simt că ar putea fi mai mult decât sunt, tind să devină. Dacă privim lucrurile din perspectiva veşniciei, din lumea aceasta nu ieşim decât cu ceea ce am devenit. Bucuria nu vine decât din trăirea iubirii. Fiecare om revelează în noi un alt mod al nostru de a fi în lume. Putem fi în foarte multe feluri, în funcţie de câte relaţii profunde activăm în noi. Abia prin trăirea relaţiei ne revelăm pe noi înşine şi înaintăm spre chipul nostru adevărat, care e ine­pui­zabil, care e Dumnezeul din noi. Ce fericire să simţi rit­murile naturii, să simţi primăvara pământul reavănfărâmicios, să vezi cum plesnesc mugurii! Uti­litarismul a făcut să se piardă dimensiunea spirituală a vieţii. S-a pier­dut misterul din creaţie, din relaţie, nu mai vedem tai­na celuilalt, îl privim doar din perspectiva efi­cienţei şi a exploatării. Ne exploatăm unii pe alţii şi suntem gata să-l exploatăm şi pe Dumnezeu.

Proverbe: "Calcă uşor primăvara. Mama natură este însărcinată.**„O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.” *** ”Calca usor primavara. Mama natura este insarcinata. ***Primavara este prima data recunoscuta de plante si apoi de oameni.

Rabindranath Tagore: "Femeile sunt de doua categorii: unele sunt mai ales mame, altele iubite. Daca le compari cu anotimpurile, femeia mama este ca anotimpul ploilor; iti sa hrana, te potoleste, iti inlatura toate lipsurile, te multumeste prin sacrificiile sale proprii. Iar femeia iubita este ca primavara, misterul ei e de nedestainuit, farmecele ei sunt dulci si nelinistea ei iti trezeste valuri in sange.

Radu Gyr. "Și te-așteptam, cum creanga de caisașteaptă, primăvara, floarea castă" 

Rainer Maria Rilke: „Primăvara s-a-ntors; iar pământul / pare copilul ce versuri recită.” 

Robin Williams: "Primavara e modul in care natura ne spune: "sa inceapa petrecerea"! 

Romulus Toma: "Verdele din liliac,/ce sub coajă stă să iasă,/roade clipele ce-și fac/gânduri albe de mătase.(...Peste frunțile de meri/peste vița fără struguri,/a țâșnit din nicăieri/tinerețea unor muguri./Fluturii sortiți de clipe/să trudească floare-n floare,/pe firavele aripe/cară soarele-n spinare!" 

Ruth Stout: ”Iubesc primavara oriunde, dar daca as putea alege, as intampina-o mereu in gradina.

Silaghi Mariana: "Sunt eu,primăvara, deschideți!/Am sosit /Să scutur magia curcubeului, / Deasupra lumii

Sima Ion: "dacă toamna nu-și revine pân' la Bobotează/n-am cum s-o ajut și mi-e tare frică/să n-o prindă primăvara pe la noi ***"Va sosi primăvara/ cu alaiul ei de muguri și fluturi/ și cu mareea de frunze verzi."  *** M-am întâlnit cu Primăvara-n drum,/să n-o mai recunosc, bat-o norocul !/Avea ceva-n priviri, așa... cum să vă spun/și nu pot să divulg nici data și nici locul./Ea m-a privit cu-n ochi, pe sub sprânceană/dându-mi de-nțeles că ea este cadâna/pe care o aștept. Uitând pe loc de mine/am îngânat timid, un : Sărut mâna !/Împleticindu-mă-n cuvinte, i-am șoptit/parafrazându-l pe maestrul meu Dinescu :/"Sunt tânăr, doamnă !" Tânăr și școlit/mai tânăr decât este astăzi Eminescu./Și pentru c-o doresc atât de mult/am încercat s-o prind de subsuoară/dar pân' am reușit să mă îndrept de șale/s-a-ndepărtat cu-n salt de căprioară./Râzând șăgalnic ea s-a pierdut în zare/lăsând în urma ei o dâră de lumină,/a străbătut pădurea fremătând,/topind zăpezile în pas de balerină.

Simon Jack: "iar e primăvară(...)/e cald în ghiocei/pământul glaciază încă în floare, 

Sorin Poclitaru: ,,Lasă, Doamne, primăvara ochii să mi-i înverzească,/Mi-au îmbătrânit copacii și în cer se prăbușesc,/Mi-e atât de-aproape iarba ce așteaptă să se nască/Din pământul palmei mele, că mă tem să n-o rănesc./Vreau să strig pe nume norii, să-mi răspundă dimineața,/Umbra lor, la mine-n umbră își găsește adăpost,/Ce e moartea când ești singur, fără tine, ce e viața,/Am trăit cu-atâta grabă, că nici nu știu cum a fost./Lasă-mi, Doamne, viața-n viață, nu contează cât mă doare,/Îți aduc, cand vin, în ceruri, îngerul nefolosit,/Și această primăvară, cu miros de mărțișoare,/Când și tu, la tine-n ceruri, parcă ești îndrăgostit./Sunt copil în fiecare ghiocel ce înflorește,/Când cu păsările toate când se-ntorc la mine-n piept,/Lasă-mi, Doamne, viața asta care azi se veselește/De-acel mâine plin de iarnă, către care mă îndrept

Stela Baba: "doar despre primăvară nu pot să scriu deloc/ea se încăpățânează să tacă, eu doar îi zâmbesc/și privesc zăpăcită cum pomii'nfloresc

Ștefan Moldovan: "Nu va fi primăvară fără noi"

Teodor Dume: "Cei care au sufletele îngheţate degeaba aşteaptă primăvara."

Teodora Dumitru: "Au fost primăveri în care n-am văzut pomii- nfloriți Dar acum îi plâng, mă doare, au fost ani nefericiți!

Therese of Lisieux: ”Splendoarea trandafirului si puritatea crinului nu pot rapi parfumul micutei violete, nici farmecul simplu al margaretei. Daca orice gingasa floare si-ar dori sa fie un trandafir, primavara si-ar pierde frumusetea.

Tiberiu Foris: "Azi primăvara ne-o vestește /Un corcoduș ce înflorește, /Cu floricele prinse-n salbă, /Ce ning spre noi lumină albă. (...)/Totul astăzi se măsoară doar în bani, nu în simțire

Tincuta Sava Borsan**”E primăvară când/zilele si nopțile te miruie cu miresmele naturii,/când soarele topește toată scoarța urii."

Tudor Gheorghe (CANTEC): "vino, /vino sa fugim in tara,/tara-n care primavara/doarme beata de miros,/cu zefiru-i somnoros/carui pleoapele se-nchid.../vino!**"Au innebunit salcâmii/De atâta primăvară,/Umblă despuiați prin ceruri/Cu tot sufletu-n afară../Și l-au scos de dimineață/Alb și încărcat de rouă/Cu miresme tari de ceruri/Smulse dintr-o taină nouă./Au innebunit salcâmii/Și cu boala lor odată/S-a-ntâmplat ceva, îmi pare/Și cu lumea asta toată./Păsările aiurite/Își scot sufletul din ele/Pribegind de doruri multe/Călătoare printre stele./S-a-mbătat pădurea verde,/Nu mai e așa de calmă,/Ține luna lunguiață/Ca pe-o inimă în palmă./Nu-mi vezi sufletul cum iese/În haotice cuvinte,/Au înnebunit salcâmii/Și tu vrei să fiu cuminte?

Valeriu Butulescu: ”Cand soarele ne priveste sub alt unghi, vine primavara. - ***Pastrez ceva din filozofia salcamului, infloresc doar atunci cand sunt sigur ca e primavara.

Vasile Ursache: "Ce fericire să simţi rit­murile naturii, să simţi primăvara pământul reavăn, fărâmicios, să vezi cum plesnesc mugurii! Uti­litarismul a făcut să se piardă dimensiunea spirituală a vieţii. S-a pier­dut misterul din creaţie, din relaţie, nu mai vedem tai­na celuilalt, îl privim doar din perspectiva efi­cienţei şi a exploatării. Ne exploatăm unii pe alţii şi suntem gata să-l exploatăm şi pe Dumnezeu."

Victor Hugo: "primăvara este un tandru şi sălbatic mister."*** "La fiecare strănut al primăverii, apare o nouă floare."*** ,,Primăvara dă foc naturii cu trandafiri"

Violetta Petre: "N-am crezut, că primăvara se va ofili-n ferestre şi va trece ca o umbră doar prin gândul unei nopţi, unde nu se mai aude decât scâncet de orchestre, un requiem apocaliptic de adio pentru toţi... Erau semne evidente... cine le lua în seamă? Goana noastră spre neunde n-avea raţiuni, nici teamă. Orbi şi surzi, stând confortabil într-un loc revendicat, ne-nfruptam din seva Terrei.. ce decor nevinovat!**"Dar în vene-aleargă moartea, cu veşminte cenuşii, Pe sub piele ţipă iadul cu privirile saşii. Port la braţ un colţ de cer, pentru noaptea de-nviere, Şi pe buze-un fir de iarbă, antidot pentru tăcere... Cum or mirosi caișii? " 

Viorel Gongu: "în salve corcoduşii/Se bubuie din muguri pocnind pe lângă geam,/Cu albul lor romantic spoiesc şi pragul uşii,/(...), pământul sângerează/Sub lăncii verzi de iarbă, (...)/Eternul astei clipe, de nouă primăvară,/Îl sorbi până-n plăsele de parcă stai să mori,/Nu vrei să intri-n casă, ai vrea să zaci pe-afară,/Să fii om de zăpadă întroienit sub flori"

Virgil A. Kraft: ”Primavara ne arata ce poate face Dumnezeu dintr-o lume murdara si anosta.”

Virgil Dragomir: "Verde-i jos, senin e sus,/Primăvara vine, vine, vine..." 

W.H. Davies: "N-avem timp să vedem când trecem prin păduri/Cum veveriţe-ascund alunele sub muri./Ce fel de viaţă - intre cristelniţă şi ţintirim -/Ducem noi, care n-avem timp să stăm şi să privim?"

Yamaguchi Seishi: "Primăvara ca/un val urcă-n al meu trup/inima ţipă

Yoko Ono: ”Primavara ne amintim de inocenta noastra. Vara ne reaminteste exuberanta. Toamna ne readuce in minte veneratia. Iarna ne rememoram perseverenta.”

Zenovia Priboi: "Tu cum ești azi, drăguță Primăvară, tu nu tușești, nu ai vreo suferință?/Când ieși să-ți cumperi florile de zarzăr, nu-ți cere nimeni vreo adeverință?/Nu te în treabă nimeni câți ani ai, nu-ți interzice să umbli prin lume?/(...) poți să m-atingi căci nu-mi poți face rău...) nu-mi este teamă de strănutul tău"