ALCOOLUL

Ambrose Bierce: ”Este uimitor ce bine seamănă un om beat cu un om mândru. Fiecăruia i s-a urcat ceva la cap şi amândoi au impresia greşită că toată lumea se învârteşte în jurul lor.

·         Anatole France: ”Alcoolul face să trăiască pe cei ce-l vând, dar să moară pe cei care îl beau.

·         Anonim, Alcoolism e atunci când deşi nu vrei să bei pentru că deja eşti subjugat de alcool, tocmai de aceea trebuie.

·         Anonim, Alcoolul - Spirit conservator *** Alcoolul reprezinta supraincarcarea sufletului de speranta vană. *** Alcoolul este considerat un adjuvant al stimularii sexuale, prin efectul sau dezinhibator, insa trebuie consumat in cantitati limitate – vinul va ajuta sa va relaxati si sporeste acuitatea simturilor (combinati vinul rosu cu cuisoare, scortisoara, ghimbir, vanilie si zahar – Afrodisiacul lui Hipocrate). ***Vinul este de la Dumnezeu, dar betia este de la diavol. ***Eşti beţiv atunci cînd:1. Ai discuţii în contradictoriu cu  obiectele din jur şi mai şi pierzi. 2. Trebuie să te ţii de asfalt ca să nu cazi de pe trotuar. 3. Serviciul te împiedică să bei destul. 4. Doctorul tau găseşte sînge în alcool la analize. 5. Scaunul de la WC se loveşte repetat şi cu înverşunare de capul tău. 6. Ajungi să crezi că alcoolul e una dintre grupele de alimente. 7. 24 de ore pe zi, 24 de beri într-o ladă - coincidenţă? S-o crezi tu! 8. Două mîini şi doar o gură - asta chiar că e o problemă cu băutura. 9. Vezi mai bine dacă ţii un ochi închis. 10. Nenorocita aia de parcare s-a mutat mai încolo cît erai tu în cîrciumă. 11. Cazi de pe podea. 12. Pe băieţii tăi îi cheamă Tuborg şi Heineken. 13. Auzi, ştii ce, dă-o-ncolo de masă de seară, 5 beri fac cît o friptură cu cartofi prăjiţi. 14. Ţînţarii încep să zboare aiurea după ce te-nţeapă pe tine. 15. Te trezeşti în dormitor, chiloţii sînt în baie, adormi îmbrăcat... 16. Toată cîrciuma te salută cînd intri înăuntru. 17. Ai impresia că cele patru grupe de alimente sînt cofeina, nicotina, alcoolul şi femeile. 18. Pisica vecinului devine tot mai apetisantă, pe zi ce trece. 19. Zoe Petre arată bine. 20. Nu-ţi recunoşti nevasta decît dacă te uiţi la ea printr-un fund de pahar. 21. Bestia aia de elefănţel roz iar te-a urmărit pîn-acasă.

·         Anonim, Alcoolul omoara incet incet, dar nu conteaza. Nu ma grabesc.

·         Anonim, ALCOOLUL SI MENTINEREA STRUCTURII SI FUNCTIEI CELULARE Structura. Deoarece celulele sunt alcatuite in mare parte din proteine, o dieta cu un continut adecvat de proteine este importanta pentru mentinerea structurii celulare, in special daca celulele sunt deteriorate. Cercetarile au aratat ca alcoolul afecteaza metabolismul proteic prin perturbarea descompunerii proteinelor in aminoacizi, prin stanjenirea procesarii aminoacizilor la nivelul intestinului subtire si ficatului, prin afectarea sintezei proteinelor din aminoacizi si a producerii proteinelor la nivelul ficatului. Functia. Nutrimentele sunt esentiale pentru functionarea adecvata a organismului; proteinele, vitaminele si mineralele reprezinta instrumentele de care organismul are nevoie pentru a functiona adecvat. Alcoolul perturba functionarea organismului prin producerea de deficite nutritionale si prin afectarea mecanismelor necesare pentru metabolizare nutrimentelor.

·         Anonim, ALCOOLUL SI VITAMINELE. Vitaminele sunt esentiale pentru mentinerea cresterii si un metabolism normal deoarece ele intervin in multe procese fiziologice. Alcoolicii cronici ("bautorii inraiti") au multiple deficite vitaminice din cauza reducerii ingestiei de alimente si, in unele cazuri, tulburarea absorbtiei, metabolismului si utilizarii. De exemplu, alcoolul inhiba absorbtia grasimilor si ca urmare reduce absorbtia vitaminelor A, E si D care sunt absorbite impreuna cu grasimile din alimentatie. Deficitul de vitamina A se poate asocia cu scaderea acuitatii vizuale la intuneric iar cel de vitamina D cu o fragilitate crescuta a oaselor. Deficitul vitaminelor A, C, D, E, K si a celor din grupul B, prezent la unii alcoolici, interfera cu vindecarea ranilor. Deoarece vitamina K este necesara pentru coagularea sangelui, deficitul acesteia poate cauza tulburari de coagulare ceea ce duce la sangerare in exces. Deficitul altor vitamine implicate in buna functionare a creierului poate produce o afectare neurologica severa. Anonim: ALCOOLUL SI MINERALELE Deficitul unor minerale cum ar fi calciul, magneziul, fierul si zincul este frecvent intalnit la alcoolici, desi alcoolul nu pare sa afecteze prin el insusi absorbtia acestora. Acest deficit pare sa fie mai degraba secundar altor probleme legate de ingestia de alcool: reducerea absorbtiei calciului ca urmare a malabsorbtiei grasimilor; deficitul de magneziu din cauza reducerii aportului, excretiei urinare crescute, varsaturilor si diareei; deficitul de fier asociat cu sangerarile gastrointestinale; pierderea de zinc legata de alte deficite nutritionale. Deficitul de minerale poate cauza o gama larga de consecinte medicale, de la boli osoase asociate cu lipsa de calciu pana la orbiri nocturne si leziuni cutanate legate de lipsa de zinc.

·         Anonim, Bautura aduce alinare ca un prieten.

·         Anonim, Betia este mai rea decat crima si curvia. Am aflat o istorioara din care se poate vedea foarte clar ca betia este mai rea decat crima si curvia: A trait odata un om in frica si-n dragoste de Dumnezeu, un credincios care s-a ostenit sa supere cat mai putin posibil pe Dumnezeu. Intr-o zi a aparut diavolul langa el si i-a zis: "De atatia zeci de ani sunt cu ochii pe tine, am incercat in fel si chip si nu te-am putut insela sa faci nici unul dintre pacatele mari, strigatoare la cer. Asa nu se mai poate, trebuie sa faci si tu macar unul dintre ele. Iata te las sa-ti alegi: crima, curvia sau betia. Dupa trei zile ma voi intoarce sa-mi spui ce ti-ai ales". S-a gandit omul: crima nu-mi pot alege fiindca as calca porunca a sasea - Sa nu ucizi!; curvia in nici un caz nu mi-o pot alege fiindca in felul acesta as calca porunca a saptea - Sa nu fii desfranat! ; nu-mi ramane decat sa aleg betia. O sa ma imbat si eu de cateva ori, apoi am scapat de pacatul asta. Dupa trei zile a venit diavolul si l-a Intrebat: "Ei, ia spune-mi, ce ti-ai ales?" Iar omul i-a spus: Betia! Si diavolul a plecat. La putin timp dupa aceea omul s-a imbatat crita, nestiind ce face a violat-o pe mama lui si apoi in aceeasi stare de betie si-a ucis tatal. IATA CA BETIA ESTE MAI REA DECAT CRIMA SI CURVIA, CACI DIN BETIE LE-A FACUT SI PE CELELALTE DOUA.

·         Anonim, betia,  Un raport in iad: Azi mai mult ca niciodata / Multa lume se imbata, / Caci satana singur stie / Cati castiga prin betie.. Se spune ca odata Scaraoschi, mai marele dracilor, a chemat la raport pe toti dracii din lume ca sa le ceara socoteala despre ispravile pe care le-au mai facut printre oameni. Iata soseste unul si se inchina in fata lui Scaraoschi. "De unde vii, fartate, si ce ispravi ai facut?" "Am fost acolo si acolo, intunecimea voastra, si am aprins ura si mania intre oameni; pe urma au trecut la bataie si unul l-a omorat pe celalalt." "Si cat timp ti-a trebuit pentru izbanda aceasta?" "Trei ani, intunecimea voastra." "Trei ani? Atat ti-a trebuit pentru isprava asta?"- striga Scaraoschi plin de manie si jap, jap, pe spatele diavolului. Un alt diavol soseste si se inchina. "Dar tu, argate, de unde vii si ce-ai facut?" "Eu, intunecimea voastra, am tras un om in patima desfranarii". "Si cat timp ti-a trebuit pentru lucrul acesta?" "Un an, intunecimea voastra." "Pfui, impielitatule, un an ai cheltuit tu pentru un astfel de fleac?" - striga Scaraoschi si jap, jap ii trage si astuia o mama de bataie. Soseste inca un dracusor la inchinare. "Dar tu, Aghiuta, ce-ai putut face prin lume?" "Eu, intunecimea voastra, i-am facut pe niste oameni sa injure, sa se desfraneze, sa se bata si sa se omoare". "Si cat ti-a trebuit pentru izbanda asta?" "O singura zi, intunecimea voastra." "Bravo, Aghiuta. Si cum ai putut tu face aceasta isprava?" " Cu bautura, intunecimea voastra... i-am adus pe oameni la birt si i-am imbatat. Iar dupa ce s-au imbatat au voit sa se desfraneze cu niste femei, de la femei s-au luat la cearta, la bataie, iar bataia s-a terminat cu omor." "Bravo, Aghiuta, bine te-ai purtat", ii zise Scaraoschi, batandu-l pe umar. Apoi le zise celorlalti: "Iar voi nemernicilor care ati cheltuit ani de zile pana sa castigati un suflet, luati pilda de la Aghiuta, fratele vostru: FOLOSITI SI VOI ALCOOLUL!".

·         Anonim, betia, Mintea si vinul. O veche istorioara din Orient spune asa: Cand omul bea primul pahar, mintea incepe sa se ingrijoreze, spunand: "Destul, vinule, destul... Opreste-te, ajunge!" Cand omul mai bea inca un pahar, atunci mintea se supara si se ia la cearta cu vinul, fiindca dupa ce omul bea si al doilea pahar, vinul incepe a impinge mintea, ca sa-i ia locul. Si de aici cearta si neintelegere. La cel de-al treilea pahar pe care il bea omul, mintea suparata ii zice vinului: "De-acum ramai tu in locul meu!" Iar omului ii zice: " Ramai sanatos, omule!" Nu ti-a fost de ajuns un pahar, ci ti-au trebuit trei, iar dupa trei vin treizeci si trei. De acum asculta de vin". Deci, de la al treilea pahar incepe slujba diavolului. Diavolul privegheaza neincetat si-i indeamna pe oameni sa intre in carciumi "la un pahar". Cand este omul necajit, diavolul indata ii sopteste :"Hai, omule, ia un pahar!". Daca este ostenit, il indeamna: "Hai ia un pahar!". Iar daca-i Duminica sau o alta sarbatoare mare: "Hai in carciuma la un pahar!", iar in aceste pahare este moarte si otrava. Olofern, viteazul general al ostirilor asiriene, din cauza betiei si-a pierdut capul (Iudit 12; 13). Asa isi pierd capul si sufletul si in vremurile noastre multi crestini nesocotiti din cauza betiei. Nabal, bogatasul israelian, prin betie si-a pierdut sanatatea, viata si sotia (1 Regi 25;86-89). Urie, imbatat de David, n-a priceput si si-a pierdut cumpatul, sotia si viata (2 Regi 11; 16-17). Imparatul IIa, in vremea chefului si betiei sale, a fost lovit cu sabia de Zimri si ucis (3 Regi 16;8-10). Baltazar, imparatul Babilonului, in noaptea monstruosului chef si al betiei lui, si-a pierdut tronul, imparatia si viata (Daniel cap. 5).

·         Anonim, BETIA, MODALITATI PRACTICE DE A ELIMINA PATIMA BETIEI. In primul rand, trebuie sa mentionam si orice om trebuie sa fie constient ca alcoolul nu face parte din lucrurile necesare vietii, ca aerul, apa si hrana, astfel omul poate trai si fara alcool. In cazul in care se ajunge la alcoolism, este nevoie de obicei de centre de tratament si recuperare, desi multi specialisti afirma ca alcoolismul nu poate fi vindecat, ci se poate ajunge doar la un anumit grad de recuperare, cu ajutorul unui program de abstinenta totala, adica cat timp alcoolicul se abtine total de la bautura este bine, dar in momentul cand bea putin, din nou patima revine. Problema este insa ca alcoolicul de multe ori nu accepta ajutorul si nu recunoaste ca are vreo problema, insa cand membrii familiei iau masuri pentru a contracara efectele pe care alcoolismul le are asupra lor, alcoolicul poate sa inceapa sa-si dea seama ca are probleme. Deci primul pas in rezolvarea problemei este recunoasterea ei, daca acestuia i se pun urmatoarele intrebari, el poate sa-si dea seama ca ceva nu este in regula in viata lui. Aceste intrebari ar putea fi: Poti sa traiesti fara alcool, o luna? Daca nu de ce? Ti se intampla sa te gandesti la bautura cand trebuie sa te ocupi de altceva? Incerci sa-ti pastrezi o rezerva de alcool pentru ca sa fi sigur ca nu-ti va lipsi atunci cand vei avea nevoie de el? Esti in stare sa bei mai mult acum decat altadata si sa ramai totusi intr-o stare de functionare? Primul pas si cel mai mare este deci ca betivul sa ajunga sa spuna si cand este treaz: "Sunt un betiv !" Intai de toate trebuie actionat pe plan psihologic. Dupa ce acesta isi recunoaste problema, el trebuie sfatuit cu iubire, si astfel sa se afle cauza sau cauzele alunecarii in alcoolism si eliminarea lor. De asemenea prin consilierea facuta de medici in centre de recuperare, trebuie sa se cladeasca o relatie de prietenie intre pacient si medic sau consilier, alcoolicul sau cel ce are patima betiei trebuie sa aiba un confesor cu care sa aiba o relatie apropiata de prietenie, si caruia sa-i marturiseasca reusitele si infrangerile din lupta lui contra alcoolului. Preotul duhovnic este ideal pentru o asemenea sfatuire. Trebuie oferita o motivatie buna pentru a stapani alcoolul si a nu-l lasa ca el sa te stapaneasca, cum spune de altfel un proverb romanesc: "Bautura, sa o bei tu pe ea, nu sa te bea ea pe tine". Cea mai buna motivatie este aceea de a-I placea lui Dumnezeu, dorind din toata inima sa-I faci voia. O alta motivatie ar fi aceea de a avea o sanatate mai buna, atat pentru tine, cat si pentru familia ta. Evitati orice sursa posibila de unde ati putea fi ispitit sau aprovizionat cu bautura, cum ar fi prietenii de pahar, barurile, petrecerile unde se consuma alcool, etc. Spuneti-le in mod ferm celor din familie, prietenilor si cunostintelor ca vreti sa va lasati de baut si cereti-le ajutorul daca este cazul. Cand simtiti dorinta de a bea, probabil din cauza unui moment tensionat, atunci este momentul sa va rugati la Dumnezeu sa va ajute, atunci trebuie sa va rugati staruitor sa nu cadeti in ispita. Cereti-i lui Dumnezeu putere sa va ajute sa invingeti aceasta slabiciune, dar sa stiti ca El va va ajuta doar daca vreti cu adevarat sa va lasati de bautura. Astfel, solutia la orice viciu sau patima este data de principiul: "In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului" (Galateni 5;16). Iar Efesenilor le spune Sfantul Apostol Pavel: "Nu va imbatati de vin, in care este pierzare, ci va umpleti de Duhul. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre, multumind totdeauna pentru toate intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu si Tatal. Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos." (Efeseni 5;18-21). Deci cel ce are probleme cu alcoolul trebuie sa se roage, pentru ca roadele rugaciunii sunt: "blandetea, infranarea, curatia" (Galateni 5;23), si aceste daruri ale Duhului Sfant ajuta pe om in lupta cu pacatul. Atunci nu vom cadea prada disperarii sau ingrijorarii pe care sa o inecam in alcool, nu vom face si pacatul deznadejdii, unul din cele mai mari pacate, pacat impotriva Duhului Sfant despre care Mantuitorul Hristos a zis: "Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului Sfant nu se va ierta"(Matei 12;31). Nu trebuie sa ne gasim refugiu in alcool, ci in rugaciune. Daca recidivati, adica daca va scapati o data si consumati alcool sau chiar va imbatati dupa ce v-ati lasat, nu abandonati hotararea de a va lasa de acest viciu, ci aceasta ar trebui sa aprinda si mai mult dorinta si ambitia de a va lasa complet. O recidiva sau mai multe nu inseamna ca ati pierdut lupta, continuati si veti reusi, deoarece atunci cand abandonati pierdeti toata lupta de pana atunci, iar daca continuati, veti izbandi. "De cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui", a spus Mantuitorul Hristos in Sfintele Evanghelii. Pazeste-te de deznadejde, si nu lasa ca o recidiva sau mai multe sa te faca sa gandesti: nu sunt bun de nimic; nu voi reusi niciodata; totdeauna cand iti vine un astfel de gand, scoate-l imediat din minte si fii ca un alergator de la maraton care cand cade se ridica si-si continua cursa. Tot asa si tu, nu conteaza de cate ori ai cazut, tu continua cursa, roaga-te si, cu darul lui Dumnezeu, vei birui. Deci cel mai mult trebuie inteles ca dependenta de alcool este mai intai ceva psihologic si apoi ceva fizic. Intai mintea dicteaza: "Ia si bea" si abia apoi "cere corpul", iar aceasta din urma se intampla doar in cazul celor care au devenit cronici. Asa explica medicina si psihologia, asa explica si invatatura Bisericii Ortodoxe despre ispite: diavolul aduce mai intai in minte orice pacat. Daca mintea noastra s-a invoit cu pacatul, diavolul ne-a castigat. Daca insa imediat eliminam gandul, indepartam ispita, atunci diavolul devine neputincios. Sa implinim asadar in lupta cu betia, cuvantul Sfantului Apostol Petru: "Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita, caruia stati impotriva, tari in credinta !" (1 Petru 5;8-9).

·         Anonim, betia, Nu-i greu să te laşi de băut, greu e să înţelegi de ce trebuie să te laşi de băut.

·         Anonim, betia, Paza buna trece primejdia rea." Este bine sa nu uitam acest lucru niciodata, ori de cate ori avem in fata un pahar cu alcool. Sfintii Parinti spun ca omul, cat timp este beat, se afla sub stapanirea diavolului, acesta facand atunci ce vrea el cu respectivul om beat. De ce oare noi cei ai lui Dumnezeu preferam sa ne schimbam stapanul ? Sa nu ne amagim ! Sfantul Apostol Pavel spune ca betivii nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6;10 , Galateni 5;21). Daca maine vei muri, cum vei da socoteala in fata Judecatorului pentru acest pacat ? O, barbatule sau, mai modern, femeie, sau tinere ! Ce pacat te cuprinde ! Daca alte pacate mai contin macar o clipa de placere, acesta nu contine decat durere si pierzare trupeasca, dar si sufleteasca, la fel ca oricare pacat. Fie-ti mila de familia ta ! Fie-ti mila de copii, care toata viata vor suferi pentru acest pacat al tau ! Opreste-te din certuri si scandaluri, caci moartea bate la usa si iadul te asteapta ! Suspinele copiilor tai nu te fac sa-ti intepeneasca mana cu care duci paharul la gura?! Rasetele si barfa celor din jurul tau nu le auzi deloc? Postul, sa-ti tamaduiasca betia ! Psalmii sa-ti inlocuiasca cantecele porcoase ce se canta la betie ! In loc de jocuri nebunesti, sa obosim facand metanii ! Omule nebun si ticalos, pana cand vei petrece in pacate? Pana cand amani pocainta? "Scoala-te, omule ticalos, alearga catre Dumnezeu marturisind pacatele tale, si cazi lacrimand si suspinand; iar Acela ca un indurat, va da tie ajutor ca sa faci voia Lui" !

·         Anonim, BETIA, problema băuturii, nărav greu al ţăranului român de ieri şi de azi. „Pe cât de bine face trupului o hrană bună, pe atâta de rău ne fac băuturile spirtoase. Este foarte greşită credinţa că rachiul e bun pentru orice boală. Căldura şi puterea rachiului se aseamănă cu focul de paie. Căldura ce-o simţim ne arde trupul, ne ucide gândul, ne face neoameni. Rachiul duce pe om unde nu e voia lui. În loc să daţi paraua voastră pe otravă de băutură, daţi-o pentru carne, ouă, lapte şi alte lucruri trebuitoare. Cea mai bună băutură este apa curată”.

·         Anonim, betia, RENUNTAREA LA ALCOOL Asa cum ingestia de alcool deprima sistemul nervos, oprirea consumului produce hiperexcitarea sistemului nervos. Multi alcoolici prezinta tremuraturi ale extremitatilor dupa 24 ore de la ultima bautura. Daca abstinenta continua, incep sa prezinte tahicardie, transpiratii, scaderea poftei de mancare si tulburari de somn. In unele cazuri, simptomele de sevraj pot fi chiar severe. Timp de 1-3 zile de la ultima bautura alcoolici pot prezenta diverse accese generalizate. La 3-5 zile, acesti pacienti pot prezenta dezorientare, febra ridicata, si halucinatii vizuale. Acest sindrom este numit delirium tremens. In timpul acestuia, oamenii sunt foarte sensibili la sugestii. De exemplu, un pacient poate fi convins ca un elefant roz dansa pe o funie imaginara intre degetele medicului sau. Indivizii cu delirium tremens pot fi si paranoici. Delirium tremens este o urgenta medicala. Inainte de a exista tratamentele medicale moderne, 15% din acesti pacienti decedau. Astazi decesele din aceasta cauza sunt rare. Absorbtia alcoolului din tractul digestiv (mucoasa bucala, gastrica 20%, intestinala 80%) este rapida; se poate vorbi si despre o absorbtie pe cale respiratorie in cazul inhalarii vaporilor de alcool, cat si despre una cutanata (frectii cu alcool). Alcoolemia maxima este atinsa in 20-30 minute in cazul in care stomacul este anterior gol si in maximum 6 ore atunci cand stomacul este plin cu alimente. Dupa absorbtie, alcoolul se distribuie in ordinea descrescatoare a concentratiei in creier, plaman, splina, rinichi, etc. preferand intai tesuturile bogate in apa (ex. muschi), apoi pe cele bogate in grasimi deoarece alcoolul este hidrosolubil. Aproximativ 90% din cantitatea patrunsa in organism este degradata in ficat sub influenta unei enzime numita alcool-dehidrogenaza, in ritm de aproximativ 0,10g/Kg/ora, restul eliminandu-se prin plaman sau urina. Exista si alte cai de metabolizare a alcoolului, dar mai putin importante. -Consumul zilnic de bauturi alcoolice, chiar in cantitati mici, cu tot aspectul sau nevinovat, se numeste totusi alcoolism ( etilism ) cronic si nu scuteste pe nimeni de consecinte. -In mod deosebit trebuie evitate bauturile tari, care cresc repede si pe mai lunga durata concentratia de alcool in sange, dar si vinul si berea, deoarece datorita cantitatilor mari in care pot fi consumate cu usurinta, raman tot atat de periculoase in caz de consum cronic. -Este bine sa facem in asa fel ca "ocaziile" care ne pot determina sa consumam bauturi alcoolice sa fie cat mai rare; in nici un caz sa nu se bea pe nemancate, data fiind proprietatea alcoolului de a fi absorbit mai repede cand este consumat neasociat cu alimente. -Sub nici un pretext nu este permis consumul de bauturi alcoolice inainte de a incepe munca sau in timpul muncii, cand suntem la volan etc. -Sa ne incercam fortele in orice domenii demne de atentie, dar niciodata in intreceri de "rezistenta la bautura". Oricare ar fi rezultatul, tot in pierdere ne vom afla. -In sfarsit, un amanunt demn de retinut: daca alcoolul este toxic, asa cum am vazut, pentru un adult, la copil are un efect mult mai grav. Copilul poate ajunge usor in starea de coma, dupa consumarea unei cantitati relativ moderate de bauturi alcoolice, organismul sau fiind sensibil la concentratii mult mai mici. Nici un argument nu poate pleda pentru a da copiilor sa consume bauturi alcoolice, chiar diluate si in cantitati mici. Ele nu le sunt de folos sub nici o forma, in schimb le pun viata in pericol cu multa usurinta. -Faptul ca, pe masura ce a trecut timpul, ne-am obisnuit sa consumam bauturi tot mai tari, in cantitati crescande, fara sa ne imbatam, nu este deloc o dovada care sa ne linisteasca. Ea inseamna ca organismul da semne de obisnuinta. Faptul ca ne permite sa consumam doze crescande nu inseamna in acelasi timp ca am devenit invulnerabili la toxicitatea alcoolului, care continua sa ramana direct proportionala cu doza consumata. -De asemenea, aparitia dorintei de a consuma alcool si repetarea fara explicatie a acestor dorinte trebuie sa fie un semnal de alarma, care sa ne atraga atentia ca incepem sa ne obisnuim cu acest toxic. Singura masura indicata este excluderea cu desavarsire a oricarei bauturi alcoolice si, totodata, evitarea ocaziilor care ne-ar putea trezi aceasta dorinta.

       Anonim, Betiile de ziua numelui (onomastica). Multi crestini serbeaza ziua numelui inconjurati de cei dragi din familie si alti invitati. Numai ca de cele mai multe ori se imbata in aceasta zi. Despre, sfintii ale caror frumoase nume le purtam (Ioan, Gheorghe, Nicolae, Vasile, Maria...) nu scrie nicaieri ca erau iubitori de alcool si de petreceri cu mare risipa. Spre exemplu Sfantul Nicolae a fost un mare facator de minuni si sfant al milei, ultimul ban pe care l-a avut impartindu-l saracilor. Sfantul Gheorghe a facut altfel de vitejii decat acelea care se fac in stare de ebrietate sau pe la carciumi. Sfantul Ioan Botezatorul n-a baut niciodata vin sau alta bautura ametitoare. Si daca Sfintii au fost pilde marete de infranare si mare sfintenie, atunci de ce oamenii care le poarta numele tin cu orice pret sa faca mare chef si sa se imbete de ziua numelui lor? Poate ca acesti Sfinti daca s-ar ivi in lume, ar striga dupa cei care le poarta numele si le-ar zice: "Oameni buni, ori va purtati dupa numele ce le aveti, ori va lepadati de aceste nume... caci altfel ne batjocoriti amintirea".

·         Anonim, boli, ALCOOLISMUL. In primul rand, trebuie sa precizam diferenta intre betie si alcoolism. Astfel betia este rezultatul consumului unei cantitati excesive de alcool, de catre o persoana, indiferent daca acesta consuma regulat sau mai rar bauturi alcoolice. In schimb alcoolismul este preocuparea permanenta pentru bauturile alcoolice, care este caracterizata printr-o pierdere a controlului cauzata de consumarea acestuia, si a unei dependente de alcool, astfel nu oricine se imbata este alcoolic, si nu toti alcoolicii se imbata, insa alcoolismul este o intoxicatie cu alcool datorita consumului excesiv si repetat de bauturi alcoolice. Betia este un pacat, iar alcoolismul este o patima, o inrobire in pacat. Cauzele acestora sunt: 1. Cauze fiziologice, adica o predispozitie mostenita-innascuta (genetica), spre alcoolism. (Aceasta nu inseamna insa predestinare, sau ca cel care are aceasta inclinatie innascuta nu se poate abtine de la alcool). 2. Cauze psihologice: --Exemplul parintilor, al prietenilor, colegilor si influenta anturajului. --O educatie deficitara, toleranta parintilor, lipsa iubirii, aprecierii si respectului in familie. --Neintelegerile intre soti, pacatul preacurviei savarsit de unul dintre soti. --Incercarea de a fugi din viata reala, de a fugi de neliniste, deprimare, frustrare, esec prin alcool. --Nu in ultimul rand lipsa fricii de Dumnezeu si necunoasterea poruncilor Sale. Deci alcoolul pentru unii a devenit ca un fel de refugiu, dar din pacate nu un refugiu real, pentru ca la inceput alcoolul este ca un calmant, iti da o senzatie de bine, scade nelinistea, devii mai vorbaret, iti ofera curaj, te relaxeaza, esti mai putin ingrijorat, uiti de necazuri. Insa toate aceste aparente avantaje au efect de bumerang, deoarece atunci cand efectul de calmant dispare, nelinistea si ingrijorarea reapare, dar intr-un mod diferit, si anume mai puternic, astfel te simti mai nelinistit si incordat. Multi insa revin din nou la pahar sa-si potoleasca ingrijorarea, dar cand se trezesc din nou, aceasta reapare cu si mai multa putere, astfel acest om daca continua sa bea intra intr-un cerc vicios din care greu va mai iesi.

·         Anonim, boli, ALCOOLUL SI COMPORTAMENTUL UMAN Efectele intoxicatiei cu alcool asupra comportamentului depind de doi factori: conceptiile si asteptarile celui care consuma cu privire la alcool si cantitatea de alcool ingerata. Acesti factori interactioneaza in mod complex pentru a influenta comportamentul. De exemplu, multi oameni considera ca alcoolul poate mari apetitul sexual. Contrar acestor asteptari, libidoul scade pe masura ce nivelul sanguin al alcoolului creste. Oricum, acesta creste la persoanele care sunt convinse ca au consumat alcool dar carora li s-a administrat de fapt un substituient non-alcoolic. De asemenea, cantitatea de alcool ingerata influenteaza efectele psihologice. Alcoolul este un depresant al sistemului nervos central (SNC). La doze mici deprima selectiv centrii inhibitori. Aceasta inseamna ca alcoolul poate reduce inhibitiile comportam,ntale atunci cand este consumat in cantitati modeste si, in mod paradoxal, creste comportamentul agresiv sau social. De exemplu, unii pot consuma un paharut sau doua inainte de a-si exercita o functie sociala pentru a-si reduce inhibitiile in acest domeniu. In cazul altora este mai probabil sa-si exprime sentimentele, inclusiv furia, atunci cand au consumat alcool. Se stie ca majoritatea sinuciderilor si a omuciderilor se produc in asociere cu consumul de alcool. De asemenea, 35% din totalul violurilor sunt asociate cu bautura. La concentratii mari (alcoolemie >100mg%), alcoolul deprima atat centrii excitatori cat si pe cei inhibitori. Astfel e suprimat aproape orice, de la gandirea rationala la coordonarea motorie. Consumul de alcool este responsabil de aproape 50% din totalul accidentelor de circulatie fatale si pentru un total anual de 25.000 decese din aceasta cauza. La concentratii si mai mari (alcoolemia >500mg%), alcoolul aboleste starea de constienta mergand pana la coma. In final, alcoolul poate deprima centrii respiratori si, mai ales atunci cand este consumat in asociere cu sedative (ex. Diazepam), poate cauza moartea.

·         Anonim, boli, FAZELE INTOXICATIEI ALCOOLICE. 1. Faza de excitatie se manifesta clinic prin logoree, volubilitate, tendinta la violenta, facies congestiv, conjunctive injectate, incoerenta verbala si in adresa miscarilor. Persoana respectiva are un comportament dezinhibat cu pierderea capacitatii de apreciere a pericolelor, diminuarea performantelor psihometrice, a reflexelor si cresterea latentei de reactie. Vasodilatatia periferica ii creaza o falsa senzatie de caldura a ambiantei. 2. Faza de incoordonare (medico-legala) este caracterizata prin tulburari de vorbire mergand pana la vorbire incoerenta, confuzie, absenta completa a inhibitiei, ameteli, agitatie psihomotorie. In aceasta faza se accentueaza tendinta la agresivitate, apar tulburari de coordonare si echilibru, stingerea progresiva a sensibilitatii inclusiv a celei dureroase care face posibila micile interventii chirurgicale fara anestezie, intrucat apare anestezia alcoolica. In acest stadiu, la copilul mare, adolescent si adult este posibila aparitia unui comportament antisocial(agrsivitate, furt) de unde vine si denumirea. 3. Coma toxica (alcoolica) se instaleaza cand alcoolemia(nivelul sanguin al alcoolului) atinge valoarea de aproximativ 4 mg/ml. Este o coma linistita, insotita de anestezie, ca urmare a efectului narcotic al alcoolului.

·         Anonim, boli: Casarea ferica a vinului: „În mod normal, un vin dobândeşte din struguri undeva între 2-3 miligrame de fier per litru. Din diferite contaminări – praf, vase, unelte folosite la fabricaţie – poate ajunge până la 5-6 miligrame per litru, pragul până la care nu va afecta în mod semnificativ vinul. De la aceste valori în sus, însă, poate să apară aşa-numita casare ferică, boală a vinului care se manifestă prin aspect lăptos, tulbure, al soiurilor din struguri albi, sau prin înegrirea lichidului în cazul celor roşii”, ne explică inginerul Dumitru Toma cum stă treaba. Casarea ferică provoacă şi alterarea gustului, aşa că una dintre cele mai sigure metode de prevenire este scoaterea din inventarul cramei dumneavoastră a obiectelor din fier. Evident, ne referim aici la cele folosite la prepararea vinului, nu la potcoavele calului sau la încuietoarea de la uşă. Este bine să ştiţi şi că există câteva tratamente (oarecum preventive) pentru casarea ferică. Nu vor duce vinul către perfecţiune, dar măcar îl vor salva de la „moarte”. Unele dintre aceste metode sunt dezarmant de simple, de altfel. „La vinul predispus la casare – se poate determina asta ţinând câteva zeci de mililitri într-un vas descoperit, timp de câteva ore - se poate atenua fenomenul cu un adaos de 2-3 grame tărâţe de grâu la litru. Se amestecă de 3-4 ori pe zi timp de o săptămână, apoi vinul se lasă să se aşeze şi trage într-un alt vas. Este suficient pentru a elimina 6-8 miligrame de fier per litru. Se mai poate folosi, cu acelaşi rezultat, şi sare de lămâie, în doză de 0,5 grame la litru”, spune inginerul Toma. Există, desigur, şi metode mai sofisticate, pentru care aveţi nevoie de sfatul unui specialist în vinuri, dat fiind că este vorba despre manipularea unor substanţe chimice a căror dozare trebuie făcută cu maximă atenţie, după o analiză bio-chimică completă a licorii. Adevăratul vin se face, fără doar şi poate, din struguri. Însă nu toate componentele strugurelui sunt benefice pentru a scoate o licoare de înaltă calitate. Bunăoară, ciorchinele (partea ierboasă) este de-a dreptul catastrofal pentru calitatea vinului, mai ales dacă nu este eliminat la timp. Inginerul Dumitru Toma recomandă folosirea unui desciorchinător (manual sau acţionat electric), operaţiunea fiind una fundamentală. „Nu zic să începem cu spălatul strugurilor, cum fac marii producători, că ăsta e un moft. Zic însă să se facă fără excepţii desciorchinarea înainte de toate”, spune specialistul. „Ciorchinele este acru, are gust ierbos, are conţinut mare de tanin. Mai nou, s-a descoperit că are remanenţă la pesticide mult mai mare decât boaba. Mai ales la vinurile albe este o crimă să îl laşi în procesul de fabricaţie”. Potrivit lui Dumitru Toma, cea mai frecventă greşeală pe care o fac micii producători de vin este folosirea teascului fără desciorchinare. „Dacă dai strugurii printr-un zdrobitor şi laşi ciorchinii, mai treacă-meargă. Dacă dai direct la teasc, însă, e jale mare, căci scoţi din ciorchini tot gustul rău, ierbos”, spune specialistul. De fapt, teascul nu trebuie folosit chiar după ureche. Inginerul recomandă ca presarea să se facă în doauă etape, iar mustul care s-a scurs singur (gravitaţional) sau obţinut după o presare uşoară să fie lăsat deoparte de cel de la o presare energică, din partea a doua a procesului. „Presarea puternică sfărâmă seminţele şi pieliţele, aduce în lichid un aport foarte mare de material organic ce poate afecta aroma vinului. Pentru înaltă calitate folosiţi mustul limpede. Când începe să curgă mai tulbure, colectaţi-l separat. E bun la distilate sau la oţeturi, dar nu pentru un vin de calitate”, afirmă inginerul. Şi ideea puternic înrădăcinată în popor, conform căreia mustul trebuie lăsat să fermenteze la un loc cu boştina (tescovina) este contrazisă categoric de inginerul Dumitru Toma. „Dacă nu vrei să faci un vin roşu sau unul din struguri foarte aromaţi, n-ai de ce să laşi mustul cu boştina mai mult de câteva minute. Chiar şi la vinurile roşii nu se lasă mai mult de 3-4 zile. Dacă fermentează împreună, conţinutul de tanin va fi foarte ridicat şi n-o să vă placă, Recomand să le separaţi imediat”, spune specialistul.Deşi foarte mulţi obişnuiesc să pună mustul în butoiul în care va fermenta imediat ce a fost scos din teasc sau presă, inginerul Toma este de părere că acest lucru este dăunător pentru vin. „Mustul trebuie lăsat să se limpezească, la răcoare, 8-10 ore. Abia apoi trebuie pus în butoiul de fermentaţie, cu grijă, fără depunerile de la fund. Mai puţine depuneri înseamnă un aport redus de sedimente, deci şanse mai mici ca vinul să iasă altfel decât îl recomandă soiul de struguri şi literatura de specialitate”, spune specialistul. Acesta mai recomandă ca butoaiele să fie spălate foarte bine înainte de folosire, chiar folosind substanţe speciale pentru dezinfecţie, iar fermentarea să se facă fără a permite aerului să intre în butoi. În acest scop, se poate împroviza un dispozitiv format dintr-un furtun pus la vrana butoiului (care se sigilează foarte bine, să nu intre aer pe alături), iar capătul liber al furtunului se introduce într-un borcan cu apă. De asemenea, inginerul Toma recomandă ca după fermentaţie vinul să fie pritocit (tras în alt vas) de două ori: o dată în noiembrie-decembrie, iar a doua oară în martie.

·         Anonim, cazan de fiert țuica într-o pălincie. În ultimii câțiva ani, am participat din nou la procesul de fabricare a pălincii. Asta pentru că tatăl meu, pentru care viticultura, legumicultura și pomicultura sunt ocupația de zi cu zi, dusă la mare artă, deține o suprafață de teren pe care are și câțiva zeci de pruni altoi. În fiecare vară adună aproximativ 1000 - 1200 de kilograme de fructe pe care le lasă la fermentat. Uneori nu înțelegeam de ce la noi, culesul prunelor dura și două luni. Tata nu scutură prunii, lasă fructele să se coacă natural și să cadă singure jos.

·         Anonim, cazanul de tuica Ani la rand am facut tuica acasa intr-un tuci m, aricel, capcul era din aluminiu sub forma de clopot ***Despre lipitul de fundul oalei am stabilit ca pun un agitator care sa fie invartit continuu.  Adevarata chestia cu infundatul serpentinei, caz in care sigur face "badabum". Si daca aplic prin sudura/nituire un deflector imediat sub stutul serpentinei pe interiorul capacului? Se mentine riscul de a se infunda? ***la o oala de genul Bain Marie (chiar termostatata, cu incalzire electrica eventual, ca sa lucrezi ...stiintific !!!  ) te-ai gandit cumva ? se elimina pericolul de lipire de oala a amestecului minunat deci si melesteul ! "elemente refrigerente" din sticla, care au un randament f bun si fara pericol de oxizi aiurea...daca nu ai apa curenta...deh, ramane butoiul cu apa de la fantana!  oala tre sa fie umpluta max 2/3 din inaltime *** 1. cea mai buna raKIA iasa din cazan de arama (cupru), indiferent de amestecul de fructe 2. la cazan (oala inox) de 30 litri nu se justifica agitator. agitatorul se pune la un cazan de la 250-300 litri in sus. ca sa nu se prinda de fund, fie dai focul mai incet, fie pui o bucata de tabla neagra de 2 mm intre foc si cazan. 3. inox-ul are coeficientul de transfer al caldurii mult mai mic decit cuprul. scopul tau e sa racesti cit mai repede amestecul de vapori in vederea condensarii. in felul asta se reduc pierderile prin vapori evacuati in natura. recomand deci pt. serpentina de racire, cuprul.  ideal ar fi sa ai toata instalatia facuta din sticla, cu racirea serpentinei in contracurent, dar e mai complicat. ***de multi ani fratele meu face rakiul intr-un bidon de plastic de 60 litri (pentru muraturi), sursa de incalzire find o rezstentza de masina de spalat de 2 kW, montata la 100 mm de fundul bidonului. capacul si serpentina sunt insa din cupru. serpentina de racire este bagata intr-un bidon de tabla de 30 litri, in care a pus un furtun prin care curge continuu apa rece. cantitatea de boasca pusa la fiert e de cca 50 litri, obtinindu-se cam 6-7 litri de distilat la fiertura.*** Ia teava la colac cat mai mare in diametru , e mai eficienta . Daca scapi odata focul mai tare si iti baga spume in teava se infunda . E suficient cca 3m dar faci la rezervorul de racire un robinet la cca 20 cm de gura de sus si mai dai drumul jos la apa de sus calda si completezi cu rece. Suduri iti trebuie doar pentru 2 mufe -1 pe serpentina si 1 pe racordul ( carja ) capat dinspre cazan . Si mai ai de cositorit jos unde iesi cu serpentina din butoiul de racire .La butoi jos dai gaura mai mica decat teava si apoi o largesti cu un dorn sa iasa conica sa ai unde depune cositorul ca sa tina

·         Anonim, cazanul se tuicA, daca dispui de apa curenta, existau odata in magazinele de instrumente medicale asanumitele "elemente refrigerente" din sticla, care au un randament f bun si fara pericol de oxizi aiurea...

·         Anonim, CAZANUL,  Ia teava la colac cat mai mare in diametru , e mai eficienta . Daca scapi odata focul mai tare si iti ,aga spume in teava se infunda . E suficient cca 3m dar faci la rezervorul de racire un robinet la cca 20 cm de gura de sus si mai dai drumul jos la apa de sus calda si completezi cu rece .Suduri iti trebuie doar pentru 2 mufe -1 pe serpentina si 1 pe racordul ( carja ) capat dinspre cazan . Si mai ai de cositorit jos unde iesi cu serpentina din butoiul de racire . La butoi jos dai gaura mai mica decat teava si apoi o largesti cu un dorn sa iasa conica sa ai unde depune cositorul ca sa tina .

·         Anonim, cazanul, am un căzănel mic, de 15 litri, voi pune în el 10 litri de compost, căci am văzut că nu se umple, ci se lasă un spaţiu. Experienţa mea este de ajutor pe lângă un moş, care are cazan mare de 70 de litri. Am văzut că chiar şi pentru el, care face de ani de zile, e o adevărată problemă să potrivească focul (cu lemne) şi tot mai păţeşte să fie prea mare şi să izbucnească compost pe ţeavă peste ţuica curată. Dar el, făcând multe rânduri, acum cum să pună partea aceea murdară la tranşa următoare. Eu vreau să fac puţin şi mă gândeam, dat fiind că e cazan aşa mic, să îl pun pe aragaz, flacăra fiind cred suficientă şi constantă. Ce ziceţi? *** Ideea cu aragazul e excelenta. Asa fac si eu dar folosesc un resou cu un singur ochi si pot controla usor temperatura.*** La flacăra aragazului se poate face şi cu un cazan de 50L. La început daţi flacăra mare, apoi dupa ce s-a încălzit ţeava de la serpentină, puneţi pe flacară mică să fiarbă încet. Aşa nu se va tulbura.

·         Anonim, cazanul, Ani la rand am facut tuica acasa intr-un tuci maricel, capcul era din aluminiu sub forma de clopot si fara smecheria de invartit... la cantitati mici nu cred ca este nevoie de ea... si oricum prea mult efort pentru onfectionare. Serpentina este recomandat a fi din cupru oferind un coeficent bun de transfer termic.

·         Anonim, cazanul, bazinul de răcire În tot acest timp focul este alimentat cu lemne iar borhotul din cazan este amestecat continuu cu niște palete de metal fixate pe un ax, pus în mișcare de un motoraș electric. Personal specializat, cu experiență urmărește tot fluxul tehnologic. După reguli numai de el știute, ”breinerul” – așa cum i se spune în Sălaj, decide când să alimenteze focul, când să-l domoale stropindu-l cu apă, sau când să-l întețească prin deschiderea ușii cuptorului. Se mișcă ca o furnică, este atent la cazan, la apa din răcitor, la alcoolul care începe să curgă. Prima parte, aproximativ 1 litru se colectează separat. Este alcool cu multe grade, peste 80, și nu se folosește la țuică. Uneori i se soune ”otravă” datorită tăriei. Unii îl folosesc pe post de medicament, în tratamente locale, în frecții. După îndepărtarea acestei cantități, vodca sau produsul din prima distilare se colectează într-un vas curat. Breinerul notează sistematic cu creta direct pe bazinul de răcire numărul găleților de 10 litri colectate. Din când în când, gustă vodca sau verifică conținutul de alcool prin turnarea unui pahar pe partea superioară a cazanului și aprinderea cu chibritul a acestuia. Când vodca nu mai arde, înseamnă că prima etapă a procesului tehnologic s-a terminat. Cazanul se golește, reziduurile sunt evacuate într-un bazin de beton exterior. Cazanul de cupru se spală cu apă și se pregătește următoarea încărcătură. În medie, un cazan de borhot se fierbe la foc continuu între 2 și 3 ore. În funcție de cantitatea de borhot al clientului, procesul poate dura chiar și 10-12 ore. Timpul este notat cu exactitate, în funcție de acesta se plătește accizele. Ora de funcționare a a cazanului este taxată cu 6 lei. La pălincia la care am fost să-l ajut pe tata, existau două cazane. Unul mare, de 400 de kilograme era folosit pentru fierberea borhotului, iar cel de-al doilea, ceva mai mic, la a doua distilare. Ca să ajungă la calitatea dorită, la o tărie de 52 grade de alcool, primul distilat, numit local vodcă, se mai distilează încă odată. Procesul este asemănător, cu observația că acest al doilea cazan trebuie curățat li limpezit mult mai bine înainte de a se introduce vodca. Nu are palete de amestecare, în schimb are aceleași conducte de cupru ce trec printr-un alt bazin de răcire. Țuica rezultată este colectată separat, într-un ciubăr de lemn acoperit cu o pânză deasă de tifon pentru a împiedica eventualele impurități să cadă în prețiosul lichid. Breinerul urmărește în permanență cele două cazane, apoi notează cu creta de fiecare dată când golește o găleată. Între timp se stă la taclale, se face politică se analizează ”problemele țării”. Ce mai, o atmosferă exact ca la crâșma din sat sau ca pe vremea lui Moromete. Se gustă pălinca, se mănâncă, căci pentru cele 36 de ore cât durează un schimb, e nevoie de multă energie și atenție sporită. Țuica, produsul final, depinde mult și de priceperea breinerului. Este foarte important să știe când ”rupe” țuica, când decide să nu mai colecteze lichidul distilat. O neatenție pe partea finală poate compromite munca dintr-un an întreg. Ultima parte a lichidului distilat, ”coada” cum i se mai spune local, are o altă compoziție chimică și un alt gust. Trebuie să știi exact când să te oprești. Înainte de cantitate, este mai importantă calitatea. Urmează apoi partea cea mai interesantă. Cu îndemânare, breinerul amestecă țuica din ciubăr cu o cană mare de inox, ca și cum ar vrea să o aerisească.  Vapori de alcool umplu instantaneu încăperea, se simte plutind în aer aroma pălincii. Din când în când umple un pahar mic de sticlă cu țuică și urmărește cu ochi de expert mărgelele care se fac deasupra. Uneori, acoperă cu palma gura paharului si-l bate de palma cealaltă ca să facă mărgele și să vadă cum țin acestea. Țuica este ”gătată” amestecând alcoolul dublu rafinat cu apă Tăria pălincii este apreciată în funcție de cât țin mărgelele. pentru siguranță se folosește alcoolmetrul. Țuica de Zalău se lasă la 52 de grade. Nu are nevoie de alcoolmetru, experiența îi spune câtă apă să pună. Da, apă, așa cum ați auzit. Ca să aducă produsul final la calitatea și tăria dorită, acesta trebuie diluat. Prepararea țuicii necesită multă atenție și experiența a sute poate chiar mii de ore de practică. Când breinerul spune ”este gata”, ca într-un ritual, toți cei de față se adună în jurul lui. Paharul trece din mână în mână și țuica este gustată de toți. Proprietarul fructelor transformate în alcool are ultimul cuvânt. El decide dacă mai trebuie diluat produsul sau nu. Fiecare își dă cu părerea, laudă marfa dar nimic nu se compară cu bucuria ce se citește în ochii proprietarului. Toată agoniseala lui dintr-un an, zilele de muncă, grija pentru fructe, culegerea și păstrarea acestora dar și nopțile când nu s-a gândit decât la acest moment magic, este concentrată în acel pahar mic de sticlă cu lichid incolor puternic aromat care ”ține mărgeaua”. Și nimic nu se compară cu privirea aproape încețoșată de lacrimi a tatălui meu. Mă bucur și eu de bucuria lui, simt că este mulțumit. Este poate cel mai frumos moment al anului din punctul de vedere al celui care este devotat pomiculturii. Poate frumusețea acestui moment este egalată doar de acela în care se gustă vinul din producția proprie, târziu în iarnă. Tata este satisfăcut de calitatea țuicii obținute Urmează momentul în care se trage linie și se fac calculele. Se măsoară întreaga cantitate de țuică. 2,5 litri de țuică este cota breinerului pentru un cazan prin de vodcă. Apoi, 10 litri de țuică din fiecare 100 de litri (10 %) este ”vama” sau ”uiumul” proprietarului de cazan. La alegere, acestă cantitate poate fi cumpărată de client cu 15 lei/litrul. Puțini aleg să-și răscumpere partea. Se fac deconturile, se strâng mâinile și se fac urări de sănătate. Cele aproape 15 ore petrecute împreună sunt rememorate rapid de către fiecare. Până la anul, amintirile au timp să se decanteze să devină prețioase la fel ca țuica.

·         Anonim, CAZANUL, Daca serpentina se spala bine inainte de folosire  cu otet atunci "fruntea" nu mai este toxica. Cele mai folosite serpentine sint cele de cupru care oxideaza/coclesc ....cine vrea sa bea oxid de cupru ? *** În toate cazurile, fruntea este de ne-băut. Alcoolul metilic (otravitor) are temperatura de fierbere un pic mai mica decat alcoolul etilic (non toxic). In procesul de distilare acesta va iesi primul si reprezinta cam 1,5 pana la 3% din distilat. Alcoolul metilic (metanolul) in concentratii mici da dureri de cap apoi produce orbire si in final decesul, deci atentie! Cine nu separa "fruntea" obtine un rachiu de la care te doare capul si produce mahmureala a doua zi.

·         Anonim, CAZANUL, de multi ani fratele meu face rakiul intr-un bidon de plastic de 60 litri (pentru muraturi), sursa de incalzire find o rezstentza de masina de spalat de 2 kW, montata la 100 mm de fundul bidonului. capacul si serpentina sunt insa din cupru. serpentina de racire este bagata intr-un bidon de tabla de 30 litri, in care a pus un furtun prin care curge continuu apa rece.cantitatea de boasca pusa la fiert e de cca 50 litri, obtinindu-se cam 6-7 litri de distilat la fiertura

·         Anonim, CAZANUL, In cele ce urmează vom face referire numai la distilarea fructelor pentru producerea ţuicii sau a rachiului.Distilarea se face cu ajutorul alambicului, denumire ce provine din limba arabă - Al-imbiq - adică distilator. Alambicul este mult mai cunoscut sub denumirea de cazan de rachiu sau ţuică. Trebuie să precizez că denumirea de ţuică se dă numai distilatului din prune sau corcoduşe (zarzăre). Toate celelalte distilate se numesc rachiuri: de pere, mere, cireşe, piersici etc. Rachiul se poate face din fiecare fruct în parte caz în care se păstreaza aroma fructului respectiv, sau amestecuri de fructe, pregnant fiind gustul fructului în cantitate mai mare. Pentru persoanele care nu locuiesc la bloc, este mai avantajos să producă singuri, acasă, cantitatea de rachiuri pentru consumul propriu. Mai curat, mai gustos şi nu în ultimul rînd cu mult mai ieftin. Pentru distilare se folosesc cazane fabricate din cupru sau inox. Se găsesc de vânzare la ţiganii meşteşugari la preţuri cuprinse între 800 şi 1.500 lei. Rachiu se mai poate face din tescovină, respectiv din rămăşitele de la tescuirea strugurilor sau din drojdia rămasă după tragerea vinului. Pentru pregătirea decoctului (compostului) avem nevoie de recipiente care le putem manevra uşor. Sunt foarte bune butoaiele de plastic de 60 litri. Fructele trebuie să fie cît mai coapte. Înainte de orice, fructele (prune, corcoduşe, mere, pere, caise, piersici, struguri) se spală bine, cu apă rece, deoarece pot conţine substanţe otrăvitoare rămase în urma stropirii pomilor. Nu se spală fructe ca: cireşe, vişine, capşuni, smeură etc.) prin spălare scade conţinutul de suc pe care-l conţin. Cireşele, vişinele se pot totuşi spăla dar numai la jet rapid de apă. Înainte de a le pune în butoi, fructele se zdrobesc cu ajutorul unui zdrobitor sau trecute prin maşina de tocat. Boabele de struguri se scot de pe ciorchini. Dacă se lasă cu ciorchine cu tot, gustul este mai aspru. Unele surse recomandă scoaterea sâmburilor de la fructele sâmburoase mici: prune, corcoduşe, cireşe. (Eu le pun cu sâmburi). După fermentare sâmburii se lasă în partea de jos a butoiului, astfel că se pot îndepărta cu uşurinţă, înainte de introducerea în cazanul distilare. Sâmburii de la caise sau piersici fiind mari se scot. Toţi sâmburii de fructe conţin diferite cantităţi de amygdalin (cianură), care dă un gust amărui (gust de migdale). În cantitate mică nu sunt dăunatori, dar în cantitate mare pot provoca efecte neplăcute! Un miez de sâmbure de caisă sau piersică conţine 0,5 mg de cianuri. Dacă nu putem zdrobi fructele, atunci le tăiem bucăţi şi le opărim, apoi le punem în butoi, inclusiv apa în care le-am opărit. (Opărirea nu este obligatorie). Fructele astfel preparate se aşează în butoi lăsînd gol 15-20% sub gură. Preparăm un sirop dintr-un kilogram de zahăr topit în 3-4 litri de apă fiartă, pe care îl turnăm peste fructe. Adăugarea de zahăr în cantitate mică ajută la pornirea fermentaţiei şi nu dăunează gustului sau calităţii distilatului. Dacă fructele nu sunt suficient de zemoase (posibil în cazul unor soiuri de mere sau pere) putem adăuga înca 5-6 litri de apă (sau cît este necesar), fiartă în prealabil. Închidem butoiul cu capacul şi îl punem la fermentat. Dacă este cald fermentaţia durează între 15 şi 21 de zile. Dacă butoiul este închis ermetic după fermentare, se poate distila oricând, fără să se piardă din alcool. După dorinţă, spargeţi o mână (8-12) de sâmburi de caise, piersici sau prune şi fără coji le puneţi în butoi o dată cu fructele. După distilare veţi obţine un gust deosebit, uşor amărui. Distilarea: Cel mai bun cazan pentru scopuri familiare, este cel de o capacitate maximă de 50 litri. Este mai uşor de manevrat. Înainte de folosire se spală bine cazanul şi serpentina. Puneţi în cazan decoctul, nu mai mult de 2/3 din capacitate. Dacă utilizaţi pentru fermentare butoi de plastic de 60l, atunci decoctul ajunge pentru 2 cazane. Închideţi cu capacul, montaţi serpentina şi umpleţi răcitorul cu apă rece. Preparaţi din făină şi apă o pastă fluidă cu care veţi izola complect spaţiul din jurul capacului şi al serpentinei, pentru a nu permite aburului să iasă pe acolo, pierzînd astfel din cantitatea de rachiu. Dacă răcitorul nu este cu apă circulantă, cînd vedeţi că începe să iasă abur din răcitor, scoateţi din apa caldă şi înlocuiţi cu apă rece. Primele 10-15' focul de sub cazan poate fi mai tare, dar apoi se micşorează flacăra, astfel ca decoctul să fiarbă încet (la foc mic), pentru a nu se tulbura distilatul şi a nu grăbi fierberea, care va duce la pierderi de gust şi aromă. Pe ţeava răcitorului trebuie să curgă un firicel de maxim 3mm diametru. La prima distilare se colectează totul pînă la apariţia apei fără alcool şi cu gust acru. Separarea se poate face la prima distilare doar dacă se preferă un rachiu cu concentraţie alcoolică slabă. Dar trebuie ştiut că distilatul va fi slab calitativ. Separarea distilatului se face la a doua distilare. Distilatul conţine 3 părţi: prima parte "fruntea" apoi "mijlocul" şi "coada" sau "otca". Coada mai este cunoscută şi sub denumirea de "ulei de fuzel". Distilatul bun, este mijlocul. Fruntea care reprezintă 2-2,5% din distilat, cu 70-72% alcool este otrăvitoare avînd o cantitate mare de alcool metilic, acetat de etil şi aldehide. Coada, numită şi otcă este slabă cu o concentraţie alcoolică foarte mică, şi cu gust acru. Mijlocul reprezintă 30-40% din distilat, şi este partea bună. Cînd începe să curgă mijlocul, aşezăm la ieşirea serpentinei din răcitor un filtru format din două bucăţi hîrtie de filtru pentru cafea, într-o pîlnie, astfel ca distilatul să iasă cât mai curat. Distilarea se opreşte în momentul în care coada are o tărie sub 10% alcool, sau apare gustul de acru. Coada se colectează separat şi se adaugă la urmatoarea tranşă de decoct pentru distilare. Colectarea frunţii: la un cazan de 50 L, orientativ, se colectează cca 300 ml, apoi separat câte 100 ml în 2-3 tranşe. Fruntea are un miros înţepător şi un gust iute. Degustarea frunţii se face prin diluare: 1 parte frunte, 1,5 părţi apă căluţă. Se gustă fiecare tranşă, când nu mai are miros şi gust înţepător, atunci a apărut mijlocul. Fruntea reprezintă 2-2,5% din distilat. (*) Din frunte se pot prepara diverse unguente cu plante pentru frecţii şi tratarea rănilor (Ex. rachiul de arnică). Mijlocul: reprezintă cca 32-38% în cazuri mai rare 40% din cazan. Coada: la un decoct bun, apare când are 4-5% vol/alcool. Dacă este mai prost, atunci apare la cca 9-10% vol/alcool. Coada are un miros şi gust acru, neplăcut. Notă: Separarea mijlocului de frunte şi coadă se face la cea de a doua distilare. Astfel am obţinut o băutură nu prea tare (30-35% vol/alcool) cam tulbure şi cu un gust ambiguu. Pentru ridicarea tăriei alcoolice şi stabilizarea gustului, ce am obţinut la prima distilare, se pune din nou la distilat. Înainte de a începe a doua distilare, spălăm cazanul şi serpentina. La a doua distilare respectăm aceleaşi indicaţii. Vom obţine un "mijloc" cu o tărie de 45-55%, în funcţie de momentul opririi distilării. Ultima coadă (otcă), o depozităm într-o damigeană şi o vom pune la distilat la urmatoarea tranşă. Re-distilarea cozii se poate face de maxim 3 ori. "Fruntea" nu o aruncăm, ci o vom folosi pentru spălat diferite obiecte din sticlă sau porţelan sau ca unguent, vezi mai sus (*). În nici-un caz nu se bea! Maturarea: Rachiul obţinut se pune la învechit, minim 6 luni. În această perioada se aşează gustul de fructe şi tăria alcoolică. Sigur, că se pot învechi pînă la 5-6 ani sau chiar mai mult... după cîtă voinţă avem. Învechirea se face în butoaie de stejar, dud, cireş, cu care ocazie ţuica se închide la culoare, galben-maroniu pentru stejar, galben închis dud şi cea mai frumoasă culoare un galben-verzui pentru butoiul din lemn de cireş; Rachiul proaspăt are un gust aspru, uşor înţepător. Prin învechire rachiul capătă un gust plăcut, armonios, cu aroma fructului respectiv. Învechirea se poate face şi în damigene din sticlă. Borhotul rezultat se pune într-o groapă în grădină şi după putrezirea complectă, este un foarte bun îngrăşămînt pentru legume, flori, pomi etc. Conţinutul în alcool după prima distilare. Mere: 29,35 % vol/alcool Pere: 33,37 % vol/alcool Piersici: 33,37 Prune: 35,16 Cireşe: 35,16 Caise: 48,22 Gutui: 36.96 Mure: 40,63 Vin: 35,16 Tescovină: 33,37 Corcoduse: 34,5 Mere şi pere de vară: ~24,0 Drojdie din vin: ~36,0 Randamentul în alcool (45*) la 100kg decoct: Cireşe: 8-11 L Mere: 4,5 - 5,5 L Mere de vară: 4-4,5 L Mure: 4-6 L Struguri: 9-12 L Mere pădureţe: ~4,5 L Pere pădureţe: ~5,5 L Resturi de fructe: 4,0-5,0 L Sâmburii în cantitate mare doar dacă sunt sparţi au efecte negative asupra distilatului si implicit sănătăţii. În cantitate mică, 10-12 sâmburi sparţi se pot adăuga la fiecare butoi, obţinînd o băutură cu un uşor gust de migdale. Sâmburii se îndepărtează înainte de distilare (aceştia se lasă singuri la fundul butoiului, după macerare).

·         Anonim, CAZANUL, la cazan (oala inox) de 30 litri nu se justifica agitator. agitatorul se pune la un cazan de la 250-300 litri in sus. ca sa nu se prinda de fund, fie dai focul mai incet, fie pui o bucata de tabla neagra de 2 mm intre foc si cazan. 3. inox-ul are coeficientul de transfer al caldurii mult mai mic decit cuprul. scopul tau e sa racesti cit mai repede amestecul de vapori in vederea condensarii. in felul asta se reduc pierderile prin vapori evacuati in natura. recomand deci pt. serpentina de racire, cuprul. ideal ar fi sa ai toata instalatia facuta din sticla, cu racirea serpentinei in contracurent, dar e mai complicat.

·         Anonim, Cine bea, nu știe despre daunele vinului; cine nu bea, nu știe despre avantajele lui.

·         Anonim, Decoctul nu are suficient lichid ptr. ca nu am adaugat destula apa la inceput. Ce pot face acum dupa 3 luni? mai pot aduga apa calduta cu zahar, sau transa asta este ratata? *** Se poate adăuga apă, doar în momentul în care puneţi la fiert pentru distilare.

·         Anonim, Diogene - vestit filozof din vremea lui Alexandru Macedon - fu imbiat odata cu un pahar de bautura. Diogene lua paharul si indata il rasturna jos. "De ce ai facut, Diogene, acest lucru ?" "L-am rasturnat eu - raspunse Diogene - ca nu cumva sa ma rastoarne el pe mine!".

·         Anonim, fruntea este alcool metilic care se obtine la temperatura de 66°C deci apare intai, apoi temperatura creste la 76° C cand obtinem alcool etilic; cineva facea confuzie intre alcool metilic si albastru de metil care este un dezinfectant urinar si nu este daunator ; alambicul si serpentina, spalati-le cu otet si umpleti serpentina cu otet, lasati 10min si clatiti; va luci ca noua !spor la treaba !

·         Anonim, FRUNTEA, Spirtul metilat, numit și "spirt medicinal", este o formă de etanol devenit necomestibil prin adăugarea de metanol și coloranți de regulă albastru de metil. Conform Wikipedia. Deci „fruntea” se poate folosi la frectii.

·         Anonim, In vino veritas!" ("In vin e adevarul") - Expresie veche de peste 2000 de ani, dar cu cat mai veche cu atat mai vestita, ca si vinul la care se refera. Paternitatea ei este atribuita lui Alceu, poet grec care a trait cu 6 veacuri inaintea erei noastre. Pe vreme a lui, celor banuiti de fapte infamante li se turnau vinuri tari in amfore mari de lut, spre a-i imbata si scoate de la ei adevarul. Din acest fapt a scos si Alceu un adevar pe care l-a turnat in cupa mica a unei maxime, extrem de des aflata pe buzele oamenilor. Omul, la bautura, devine expansiv, vorbaret. El dezvaluie atunci taine, intimitati, adevaruri pe care la ascunde cand este treaz. Expresia se foloseste si in zeflemea. Alte expresii: A bea vin unde canta broasca = a bea apa; A boteza laptele, rachiul sau vinul = a pune apa in...; a falsifica; A-I ajunge pe cineva bautura = a se imbata; A lucra pe cineva in foi de vita = a unelti impotriva cuiva, a pregati ceva in ascuns impotriva cuiva; Betivului si dracul ii iese cu ocaua inainte = betivul gaseste oriunde prilej sa bea; Beat mort (sau turta, lemn, lulea, crita, tun, cuc, frant...) = beat peste masura.

·         Anonim, intrebari, Alcoolul creste puterea de munca?! Asa s-ar parea. Imediat ce am consumat o anumita cantitate de alcool ( o tuica "mica", un pahar de vin "mai mare" etc.), avem senzatia ca suntem mai puternici, mai curajosi, ca suntem in stare sa muncim cat zece. Este asa-numita faza de excitatie (vezi mai jos fazele intoxicatiei alcoolice). Ea se datoreaza biciuirii sistemului nervos si consta dintr-o slabire a proceselor de inhibitie, acesta fiind unul din primele efecte ale actiunii toxice a alcoolului. Dupa aceasta faza de excitatie insa, randamentul muncii celui aflat sub actiunea alcoolului scade; nu va fi niciodata superior randamentului pe care il are cand nu se afla in aceasta stare. In conditii experimentale s-a demonstrat ca oboseala apare de doua ori mai repede la cei aflati sub influenta alcoolului, desi initial ei lasa impresia ca au o capacitate de munca ridicata. In plus, munca se face anarhic, nu se mai tine seama de regulile de securitate, semnele care atrag atentia asupra pericolelor pot trece neobservate. Cu cat concentratia in alcool a bauturii consumate va fi mai mare, cu atat efectul sau va fi mai daunator, viteza si precizia miscarilor vor avea de suferit. Deosebit de important este acest lucru pentru cei care muncesc cu masini care cer precizie, pentru conducatori auto etc. Datele statistice arata ca nu este absolut necesara o stare de betie avansata pentru producerea unui accident rutier. Astfel, cand alcoolul atinge o concentratie de 0,3 - 0,5 mg la litrul de sange, riscul de accidentare se dubleaza. Aceasta concentratie se poate atinge daca s-a consumat un pahar de vin destul de slab alcoolizat (8%). Va inchipuiti ce se intampla cand se consuma o bautura alcoolica mai concentrata (rom, lichior etc.), alcoolizata 30-35%. Daca tinem seama si de faptul ca dupa 4-5 paharele de tuica alcoolul din sange (alcoolemia) se mai poate afla a doua zi inca la un nivel de peste 1 mg la litru, putem aprecia cat este de daunatoare, pentru munca unui conducator auto, obisnuinta de a bea bauturi alcoolice. Sa nu uitam ca atunci cand alcoolemia depaseste 1 mg la litru (1 la mie), riscul de accidentare este de trei ori mai mare. Mai putem sustine oare acum ca sub influenta alcoolului creste puterea de munca?...
Anonim, intrebari, ALCOOLUL ESTE HRANITOR? Pentru aceasta, el ar trebui sa asigure materialul necesar constructiei de celule care sa le inlocuiasca pe cele uzate, sa aduca energia necesara proceselor complicate care au loc intr-un organism viu. Factorii nutritivi pe care ni-i aduc alimentele sunt proteinele date de carne, lapte, oua, fasole etc., grasimile si glucidele (zaharurile, fainoasele etc.) In plus, acestora li se adauga vitaminele si sarurile minerale, factori absolut necesari desfasurarii normale a vietii organismelor. Alcoolul in stare pura nu contine nici unul din acesti factori nutritivi, mai mult decat atat, pentru a fi ars, in organism, el consuma o mare cantitate de vitamina B1, saracind rezervele aduse prin alimentatie. In ceea ce priveste factorii nutritivi continuti in bauturi (vin, bere etc.), ei nu tin de alcool, si caitatea lor este atat de redusa, incat ar trebui consumate cantitati uriase pentru ca ele sa reprezinte un aport real. De exemplu, in 100-200 g cereale sunt mai multi factori nutritivi decat in 4 litri de bere. Rolul nutritiei este de a asigura energia si de a mentine structura si functia organismului. Alimentele furnizeaza energie si asigura "caramizile" necesare pentru a inlocui celulele uzate sau distruse si compusii nutritivi necesari functionarii organismului. Alcoolicii au cel mai adesea o alimentatie deficitara cu un aport redus de nutrienti esentiali si implicit cu afectarea atat a furnizarii de energie cat si a intretinerii structurilor. Mai mult, alcoolul interfera cu procesele nutritive prin afectarea digestiei, depozitarii, utilizarii si excretiei nutrimentelor. Perturbarea digestiei si utilizarii nutrimentelor. Odata ingerate, alimentele trebuiesc digerate. Digestia incepe in gura si continua in stomac si intestin, cu ajutorul pancreasului. Nutrimentele provenite din digestia alimentelor sunt absorbite din intestin si ajung in sange fiind apoi transportate la ficat. Ficatul pregateste nutrimentele pentru utilizarea imediata dar le si depoziteaza pentru utilizarea ulterioara. Alcoolul inhiba degradarea nutrimentelor in molecule utilizabile prin scaderea secretiei enzimelor digestive produse la nivelul pancreasului. Alcoolul perturba absorbtia substantelor nutritive prin distrugerea celulelor ce tapeteaza stomacul si intestinul cat si prin impiedicarea transportului sanguin al unor nutrimente. In plus, deficitele nutritive pot genera prin ele insele probleme suplimentare de absorbtie. Chiar daca substantele nutritive sunt digerate si absorbite, alcoolul poate impiedica utilizarea lor optima prin alterarea transportului, depozitarii si excretiei. Diminuarea depozitelor hepatice al unor vitamine cum ar fi vitamina A, si cresterea excretiei unor nutrimente cum ar fi grasimile, indica tulburari in utilizarea substantelor nutritive la alcoolici. Consumul cronic de alcool reduce puterea organismului prin denutritie (reduce capacitatea de aparare a organismului impotriva infectiilor). Alcoolul incepe prin a tulbura functia mucoasei stomacului, ducand la gastrite, dispepsii gastrice cu scaderea secretiei digestive si reducerea poftei de mancare pana la disparitie si ulcer gastric si duodenal. Consumul de alcool poate interveni in ulcerogeneza (aparitia ulcerului) prin stimularea secretiei acidopeptice (acid clorhidric si pepsina, o enzima care are capacitatea de a liza proteinele), prin agresarea directa a mucoasei gastrice si duodenale datorita distrugerii sistemelor de aparare a acesteia (gastrita alcoolica) precum si prin inducerea cirozei hepatice sau pancreatitei cronice, dupa un consum de lunga durata. Deci suntem lamuriti si asupra "calitatilor" nutritive ale alcoolului!

·         Anonim, intrebari, ALCOOLUL PROEJEAZA LA FRIG? In ce priveste protejarea la frig, aproape ca nu mai este cazul sa insistam. Nu putine sunt cazurile cand, dupa un chef mai mult sau mai putin strasnic, pe vreme de iarna, cei care au plecat "bine incalziti" sa intampine gerul si zapada, au fost gasiti inghetati. Cum este posibil acest lucru? Alcoolul intoxica sistemul nervos, tulburand intre altele activitatea centrului care dirijeaza termoreglarea (pastrarea si pierderea de caldura de catre organism). Desigur ca cel care a consumat alcool are o senzatie de caldura: pielea lui este fierbinte, indiferent de temperatura aerului inconjurator si colorata trandafiriu, dar aceasta se datoreaza dilatarii vaselor de sange ale pielii, sub influenta alcoolului, care este un puternic vasodilatator. Astfel, circulatia sangelui in piele devine mai intensa, favorizand eliminarea unor mari cantitati de caldura produsa prin arderile interne. Cand cel care a baut alcool se afla in frig, cum se intampla iarna, pierderea de caldura poate depasi mult producerea de caldura. Asa se explica de ce pot ingheta cu usurinta, in timpul iernii, cei care au consumat alcool. In alimente se gasesc trei componente nutritive de baza – carbohidrati (glucide), proteine si lipide - care sunt utilizate ca energie dupa ce in prealabil sunt convertiti in produsi mai simpli. Unii alcoolici isi asigura aproximativ 50% din totalul zilnic de calorii din alcool, adesea neglijand alimente esentiale. Chiar si atunci cand aportul alimentar este adecvat, alcoolul poate stanjeni mecanismele prin care organismul controleaza nivelul sanguin al glucozei, rezultand fie cresterea fie scaderea nivelelor glicemiei. La alcoolicii nediabetici cresterea glicemiei (hiperglicemia) - produsa de un deficit al secretiei de insulina - este de obicei tranzitorie si fara consecinte de durata. Scaderea glicemiei (hipoglicemia), fie ea si de scurta durata, poate cauza probleme serioase. Hipoglicemia poate surveni atunci cand un individ care nu a mancat (malnutrit) ingera alcool. Atunci cand nu exista alimente pentru a furniza energie, rezervele glucidice sunt epuizate iar produsii rezultati din metabolizarea alcoolului inhiba formarea de glucoza din alti compusi cum ar fi aminoacizii. Prin urmare, alcoolul depriveaza creierul si alte tesuturi de glucoza necesara pentru energie si functionare. Desi alcoolul reprezinta o sursa de energie, modul in care organismul produce si utilizeaza energia provenita din alcool este prea complex pentru a fi explicat printr-o simpla conversie in calorii. Mecanismele responsabile de aparenta ineficienta in convertirea alcoolului in energie sunt complexe si incomplet elucidate, dar s-au emis cateva ipoteze. De exemplu, alcoolismul cronic se asociaza cu un sistem de metabolizare a alcoolului ineficient, numit sistemul microzomal de oxidare a alcoolului (MEOS). Mare parte din energia produsa prin metabolizarea alcoolului pe calea MEOS este pierduta sub forma de caldura decat folosita ca energie pentru organism.

·         Anonim, intrebari, Ce se întâmpla dacă zeama din tescovina după a 30- a zi de la preparare este încă dulce ? *** Pot fi mai multe cauze: 1 - Temperatura mediului ambiant este prea scazuta si nu poate incepe fermentarea 2 - Poate ati folosit zahar provenit din oase. Acesta nu fermenteaza.

·         Anonim, intrebari, Ce Se Întâmplă În Corpul Tău Când Bei Un Păhărel De ȚUICĂ IarnaUn pahar de ţuică este sănătate . curată! „Zeama de prune” este o băutură alcoolică. Distilată în alambic, licoarea se obţine prin fermentarea prunelor. Spre deosebire de alte licori obişnuite din alte fructe cum ar fi merele, perele, caisele, cireşele, piersicile, visinele, corcoduşele sau zărzărele, numite rachiuri, licoarea din prune se numeşte ţuică.În funcţie de zonă, ţuica poartă şi alte denumiri: horincă, palincă, răchie sau şliboviţă.   În funcţie de concentraţia de alcool ţuică este obişnuită, cea care are în jur de 24-28 grade, ţuică bătrână de 32-48 grade şi horincă în jur de 50- 55 grade. Cert este că nicio ţuică nu coboară sub 24% concentraţia alcoolică.Vocea Transilvaniei a indexat câteva dintre efectele ei asupra organismului. Deşi mulţi o consideră nocivă, băută cu măsură, ţuica are proprietăţi excelente pentru sănătate:Ţuică  însoţeşte mâncărurile grase: o slăninuţă, o friptură de porc sau un preparat tradiţional din carne se sting cu o gură de ţuică. Toate acestea se depun acolo unde nu ţi-ai dori.Noroc cu zeamă prunelor, că    efect asupra digestiei şi a metabolizării grăsimilor. Şi, dacă mai vrei un argument în plus în favoarea consumului de ţuică acesta vine de la cercetătorii americani, care au descoperit o enzima în ţuică de prună.Enzima cu pricina reduce depunerile de colesterol de pe vasele inimii. Prin urmare, dacă bei  zilnic 32 ml ţuică de prună, vei ţine la distanţă bolile de inima cauzate de arteroscleroză. Totuşi, băută în cantităţi mai mari, ţuică are efecte nefaste asupra organismului. Ţuică fiartă, în zilele friguroase Medicii nu recomandă consumul de alcool în zilele friguroase. Cu toate acestea, românii nu se abţin să se încălzească cu un pahar cu vin fier sau o cană cu ţuică fiartă. Dacă stai în casă, la gură sobei sau în pat la căldurică în perioada geroasă, poţi gustă puţină ţuică fiartă în care să pui zahăr, o lingură de fulgi de ciocolată sau 2-3 cuişoare şi 2-3 boabe de piper. Nu te repezi s-o bei fierbinte! Dacă o consumi caldă, îţi va face bine. Va pune sângele în mişcare, va activă funcţiile hepatice şi biliare, fiind indicată în dischineziile biliare, în disfuncţiile ficatului cauzate de slabă irigare cu sânge a acestuia, precum şi în constipaţiile cauzate de alimentaţie. Arde prânzul cu zeamă de prune. Ţuică, fiartă sau nu, se bea în cantităţi mici, înainte de masă de prânz. Lângă nişte jumări de porc şi ceapă roşie sau slănină şi brânză, ţuică merge pe gât că unsă. Pe post de aperitiv înainte de un prânz copios, ţuică ajută la digestie. Alege-o însă pe cea mai slabă şi încearcă să nu bei mai mult de păhăruţ de 50-60 ml (în cazul bărbaţilor) sau 25-35 ml (în cazul femeilor). Dacă eşti servit la cină cu o ţuică bună, chiar dacă e ceva mai tare, păstrează doză de 50 ml (pentru bărbaţi), respectiv 40 ml (pentru femei). Sub nicio formă nu mai bea ţuică după terminarea mesei de seară. Şi nici la prima ora, înainte sau după micul dejun!

·         Anonim, intrebari, cu ce sa colorez tuica de prune?......o tin in butoaie de plastic nu am butoaie de stejar ***Tuica nu se pastreaza in plastic!!! Mutat-o urgent in damigene de sticla! Dece s-o colorati? Culoarea apare doar daca este tinuta timp indelungat in butoaie de stejar, cires, dud... *** Tuica pastrata in damigene de 50 litri .Se pun cateva aschii de lemn, tulpina uscata de DUD. Dupa cateva zile tuica incepe sa se coloreze intr-o superba culoare AURIE,de zici ca bei wysky

·         Anonim, intrebari, Cum distingi vinul făcut din struguri de cel falsificat? La ce să fii atent? Testul simplu de făcut. Cum distingi vinul făcut din  struguri de cel falsificat? La ce să fii atent? Ca să ştim ca să alegem un vin bun trebuie în primul rând să ştim ceea ce vrem noi să bem. Unii preferă vinul alb, alții – mai ales în anotimpul rece – unul roșu, precum și ce la modă acum, rose-ul. Dar cum poți cumpăra o astfel de  băutură fără să te păcălești?De le Burebista încoace știm că strămoșii noștri au avut o așa plăcere în a bea vin, încât marele rege dac a fost nevoit să incendieze toate viile pentru a -și lecui poporul de acest viciu.Dar românii au fost mai mereu prietenoși cu vinu, chiar dacă, la ora actuală, suntem departe de a ne număra printre cei mai vârtoși băutori ai acestei licori din Europa și din lumeTotuși, mulți români, fie și doar la anumite ocazii, evenimente, nu-și refuză savurarea unui pahar – sau chiar mai multe – dintr-un vin pe care-l preferă.Sigur că unii îl cumpără gata îmbuteliat, din magazine, dar alții îl iau de la diverși producători sau vânzători ce-și vântură marfa prin piețe, asigurându-te că e un produs grozav.Dar, nu de puține ori, după ce am ajuns acasă cu el, ne dăm seama că vinul nu e chiar ce voiam și că amfost păcăliți, strugurii „nevăzând” acea licoare dubioasă.În principiu, un vin contrafăcut conţine apă, alcool, arome, zahăr, îndulcitori, coloranţi şi substanţe chimice.Totuși, deosebirea dintre un vin natural şi unul falsificat nu prea este la îndemâna oamenilor, pentru că diferențele pot fi recunoscute mai degrabă doar de experții în vinuri, atât de mare poate fi asemănarea la gust și miros.Cum putem să ne protejăm, totuși, de durerile de cap și banii aruncați pe un vin contrafăcut? În magazine, în primul rând putem să fim atenți la prețul produsului.Vinul falsificat este greu de deosebit de cel adevărat – Foto: Pixabay – cu rol ilustrativDe regulă, un vin ieftin se comercializează la rafturi în PET-uri de doi litri (BFL) sau alte ambalaje atipice pentru marii producători de vin și costă mult mai puțin chiar și decât orice vin mediu.Dacă am pomenit de BFL, trebuie precizat că acesta înseamnă „băutură fermentată liniştit”. Practic, ea reprezintă un amestec de apă exogenă, alcool etilic, sirop de glucoză, acid citric, îndulcitori şi aromatizanţi naturali sau sintetici, conform adevarul.ro.Cu toate acestea, producătorii de BFL-uri reuşesc să inducă în eroare consumatorii şi imprimă pe etichete simboluri care amintesc de vița-de-vie sau dau denumiri specifice atractive. Partea gravă este că, deși n-au văzut strugurii „la față”, aceste BFL-uri conțin alcool din plin, fiind uneori chiar mai tari decât vinurile adevărate. Deci, consecințele consumării lor pot fi problematice. Tot un reper pe care-l putem găsi pe etichetă este inscripționarea DOC de pe ea. adică „denumire de origine controlată”, care ne oferă garanţia că avem de a face cu un vin bun.„Dacă vrem un vin la maturitate deplină pe etichetă va scrie CMD, adică cules la maturitate deplină, iar în cazul în care vrem un vin licoros, siropos, mai dulce, plăcut la degustare, trebuie să căutăm pe etichetă iniţialele CMT, adică cules la maturitate târzie”, a explicat Valentin Copaci, viticultor din Vrancea, pentru sursa citată.Mulți români sunt cinvinși că unii producători de vin își fac produsul cu ajutorul „pastilelor”.Legenda s-a născut încă de prin anii 60, când la cramele din Balinteşti ale IAS Bereşti – societate dispărută, cu tot cu podgorie, după 1990 – a apărut povestea că o mare firmă franceză ar fi cumpărat o uriaşă cantitate de vin, însă a luat cei aproape un milion de litri de licoare într-o valiză obişnuită.Se spune că la cramă au venit doi francezi, care ar fi introdus un soi de echipament de filtrare în fiecare butoi, iar acesta extrăgea, în nişte sticluţe ca de parfum, esenţa vinului.La sfârşit, francezii ar fi plecat cu o valijoară cu sticluţe, în vreme ce în butoaiele cramei a rămas aproape un milion de litri de apă cu un vag miros de vin.Cam pe aceleaşi coordonate se situează şi legenda că, prin 1970, la Cotnari ar fi fost descoperită o hrubă secretă în care se aflau câteva butoaie cu vin din vremea lui Ştefan cel Mare.Se spunea că vinul se concentrase, prin evaporarea apei, la doar o zecime din volum, transformându-se într-un soi de marmeladă care îmbăta zece bărbaţi dintr-o cană.Ambele poveşti sunt demontate însă, de Cătălin Păduraru, unul dintre cei mai cunoscuţi oenologi din România.Calitatea vinului poate fi testată cu bicarbonat de sodiu – Foto: Pixabay – cu rol ilustrativ„E o prostie, e o teorie împotriva naturii. Învăţăm la chimie că există osmoza inversă, când din lichid faci solid, dar dacă încercăm să evaporăm apa din vin, primul care dispare este alcoolul pentru că fierbe la o temperatură mai mică. Într-o pastilă n-ar rămâne decât tanin, reziduuri, dar nu şi alcool. E o invenţie”, spune Păduraru, potrivit aceleiași surse.Același „truc” s-a zvonit că l-ar fi folosit și celebrul Gheorghe Ștefănescu, al cărui caz a inspirat filmul „Secretul lui Bachus” din 1984.Dar, conform dosarului fcut de anchetatori, șmecheria acestuia nu a constat în nicio pilulă magică, ci în amestecul mai multor tipuri de vinuri – unul mai scump, altele mai ieftine – pe care le vindea apoi, în cantități mari, la prețul vinului cel mai scump.Totuși, ca în orice legendă, există și un sâmbure de adevăr care datează de pe vremea prohibiției din SUA, de acum 100 de ani și vizează un produs pe care l-au inventat viticultorii din Napa Valley, așa numita „cărămidă de vin”, arată Asociația Dealu Mare, pe pagina de Facebook. Aceasta era o formă de must concentrat care apoi se dizolva în apă și era lăsat la fermentat în casă. Vânzarea de alcool era ilegală, dar acest produs avea instrucțiuni clare de cum să NU fie transformat în vin.Dar cum putem, totuși, să aflăm, printr-un simplu test, dacă vinul pe care vem să-l bem e chiar făcut din  struguri sau e produsul unor combinații de zahăr, aditivi, arome și îndulcitori care ne păcălesc văzul, gustul și mirosul?De exemplu, cei mai mulți producători adaugă sulfiți, substanțe care au rolul de a limpezi vinul și de a-i prelungi durata de viață.De asemenea, în cazul unei producții de struguri de calitate proastă, vinul obținut poate fi prea acru sau chiar prea dulce. În acest caz sunt adăugați aditivi care reglează aciditatea.Dar pentru a afla dacă vinul pe care l-ai cumpărat este sau nu natural, poți face un test foarte simplu, cu un produs pe care aproape sigur îl ai prin casă.Culoarea vinului roșu este dată de un pigment din coaja boabelor de struguri. Este vorba despre pigmenți naturali, numiți antocianine.Aceștia au un rol benefic asupra sănătății datorită faptului că au un efect antioxidant în organism. Culoarea antocianinelor depinde de pH-ul substanței cu care intră în contact.Aciditatea transformă antocianinele în roșu, iar alcalinitatea le transformă în albastru. Pentru că vinul are deja aciditate (acel gust acrișor specific), antocianinele din vin sunt roșii. Dar când expui aceste antocianine la factori alcalini, vor începe să devină albastre.Acum intră în scenă produsul-„minune” pentru testare. Banalul bicarbonat de sodiu este foarte alcalin, deci poate fi folosit pentru a testa calitatea vinului.Pentru a afla dacă vinul pe care vrei să-l bei este de calitate, toarnă puțin vin într-un pahar și adaugă o linguriță de bicarbonat de sodiu.Dacă  băutura devine de culoare verde-albastră, înseamnă că vinul este natural. Dacă se deschide la culoare sau rămâne la fel, înseamnă că vinul din pahar nu este de calitate și a fost obținut folosindu-se aditivi și coloranți, scrie exquis.ro.Substanțele sintetice folosite pentru a colora artificial un vin de proastă calitate nu reacționează precum pigmenții din coaja strugurilor, astfel că își păstrează culoarea sau capătă o nuanță mai deschisă, dar nu devin albastre.E drept, acest test dă rezultate doar în cazul vinurilor roșii, dar cum ne aflăm deja într-o perioadă rece, în așteptarea gerurilor iernii, probabil că acesta va fi și vinul preferat de mulți la mesele de Crăciun și Revelion și nu doar atunci.

·         Anonim, intrebari, cum imi dau seama daca rachiul are apa? Eu am cumparat de la un vanzator rachiu, si bunicul meu mi,a zis ca e diluat cu apa, ca sa inmulteasca omu rachiu, deci cum imi pot da si eu seama care e rachiul pur si cel amestecat cu apa? *** nu conteaza daca a fost sau nu amestecat cu apa ! conteaza ce tarie are acum ! Daca acum are 52 grade este perfect, chiar daca la inceput era si mai tare iar omul a adaugat APA ! Daca are doar 30 grade pentru gustul nostru al ardelenilor, este cam slabut, desi nu a bagat nimeni apa in el !

·         Anonim, intrebari, cum pot scoate gustul acru din rachiul de tescovina? *** Gustul acru nu se poate scoate, rachiul e bun doar de frectii! *** Gustul acru poate fi eliminat astfel: se cauta taria tescovinei cu un aparat numit alcoolmetru. Prima data se evapora la fierbere alcoolul de 96 grade si apoi scade pana la 4,5 grade tarie. Daca vei gusta apa distilata care rezulta dupa scaderea tariei(gradelor) vei observa ca apa va fi acra. Atunci se va opri distilarea chiar daca tescovina rezultata din distilare va avea 60 - 70 grade tarie. Cauti in satul tau o fantana cu apa fara minerale, care amestecata cu 40 -50 mililitri de tescovina (10 - 20 mililitri de apa la 40 - 50 mililitri tescovina)daca ai descoperit apa buna reduci taria cu acea apa pana la taria de 50 grade. Daca nu ai apa buna atunci cumperi de la un magazin apa plata si prepari amestecul cu aceasta apa. *** gustul acru se poate scoate simplu cu calciucarbonat:CaCO3. gustul amar se scoate cu carbune aktiv. carbunele activ scoate si mirosul.se poate chiar optine un alcool fara nici un gust sau miros.

·         Anonim, ISTORIA BAUTURILOR ALCOOLICE. Bauturile alcoolice au fost folosite aproape in intreaga lume, inca din timpuri stravechi. Exista consemnari ale folosirii acestora de catre vechile civilizatii inca din anul 6.000 i.d.Hristos. Producerea vinului isi are origine a in Orientul Mijlociu, unde vita de vie dadea roade fara ingrijiri speciale. Vechiul Testament ii atribuie lui Noe plantarea primei culturi de vita de vie, considerandu-l si prima persoana care s-a imbatat. In orasul sumerian Nippur, berea si vinul erau folosite ca bauturi tonice, in scop medical inca din anul 2.000 i.d.Hristos. Manifestarile religioase ale vechilor egipteni si ale asirienilor include au petreceri care durau zile de-a randul si la care se consumau bauturi alcoolice. Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al vitei de vie si cel ce produsese berea din cereale. Este de asemenea interesant de stiut faptul ca un faraon ce a trait acum aproximativ 5.000 de ani a scris primul epitaf dedicat unui alcoolic. In Grecia, betia nu era un fapt cunoscut inaintea aparitiei noului zeu Dionysos (zeul vinului si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea i.d.Hristos, consumarea bauturilor alcoolice devenise o parte importanta a vietii de zi cu zi. Grecii au remarcat faptul ca, desi vinul poate crea o stare placuta, poate, de asemenea, sa-l determine pe un individ sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi facut sau chiar sa-si iasa din minti. Filosofi greci, cum ar fi Socrate sau Platon recomandau cumpatarea si incriminau abuzul de alcool. Oricum, se stie ca sfaturile lor au fost adesea ignorate, intre cei care le-au ignorat aflandu-se si Alexandru cel Mare, despre care se crede ca ar fi murit in timpul unei petreceri, la varsta de 33 de ani, dupa ce cucerise intreaga lume cunoscuta. E posibil ca betia pe scara larga sa fi dus la caderea Babilonului, in anul 539 i.d.Hristos. Persii au atacat si distrus orasul in timpul unui festival cand toti locuitorii erau beti. Romanii au fost familiarizati cu vinul de catre greci si, cu toate ca ei au cucerit Imperiul Grec, au fost de fapt cuceriti de cultura greaca, de zeii lor si de dragostea grecilor pentru consumul vinului. Romanii au transformat sarbatorile bahice (Dionysos a devenit Bachus, in latina) in manifestari de o amploare necunoscuta la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare si de alcool, orgii sexuale, ceremonii religioase stranii, crime ritualice. Consumul bauturilor alcoolice era raspandit printre reprezentantii claselor superioare si printre conducatorii Imperiului Roman, vanzarea si folosirea acestora ajungand pana in Spania, Franta, Germania si in Insulele Britanice. Pe masura ce luxul, avaritia si ambitia au condus spre declinul Romei, lacomia si bautura i-au aruncat pe imparati in decadenta si moarte. Crestinismul a ajutat la instaurarea unei pozitii moderate fata de consumul de bauturi alcoolice. Astfel, bauturile alcoolice s-au extins de la o tara la alta, fiind transformate in functie de tipul de fructe existent si de gusturile locuitorilor: votka obtinuta din cartofi in Rusia, whisky, bere, gin, coniac in Europa, berea in Insulele Britanice, "saki" in Japonia, "soma" in China, "chica" si "pulque" in America de Sud, romul in Insulele Caraibe. In sfarsit, oricine are acces (si o anumita preferinta) la bauturile alcoolice.

·         Anonim, Nu poți suporta lumea decât în stare de ebrietate. Cu condiția ca starea aceasta să dureze douăzeci și patru de ore pe zi."

·         Anonim, PASTRAREA ALCOOLULUI, Daca rachiul se pune la pastrat in pet-uri de plastic,isi pierde din tarie? (gradele) *** Rachiul de calitate (ca si vinul) se pastreaza numai in recipiente din sticla. In timp plasticul actioneaza defavorabil asupra calitatii.

·         Anonim, REDISTILAREA, Noua distilare rectifica gusturi: acru,mucegai,dar va fi o cantitate mai mica de tarie,cu siguranta, lasind carbunii pentru gratare si forje,iar bicarbonatul il bei cu apa cind te intreci cu cantitatea de tuica ingurgitata si te arde stomacul.

·         Anonim, tuica din cartofi: se curata cartofi [cam 2 kg],se taie in doua,se pun intr'un vas care se inchide cu capac,se adauga apa cat sa ii acopere si putin peste,se pun cam500 g de zahar si un bob de drojdie. se lasa la macerat cam 10 zile[depinde de temperatura] dupa care se face rachiul.. este f tare! iese cam un litru si ceva.. daca vrei poti pune un pliculet de ceai intr'un pahar cu alcool sa il colorezi si apoi il adaugi peste celalalt sa para wisky. *** reteta ce am facuto ;5 kg de cartofi spalati, fierti ,taiati in patru si ne  curatati, 6 kg de zahar, o lingurita de drojdie, 20 litri apa. am produs 8 litri dealcool de 45'. mi s-a zis innainte sa fac ca pute a c..at dar nu am crezut!!! dar asa e!!! nu merge ....poate daca esti un consumator de alcool si nu mai conteaza gustu si damful seamana la miros si gust cu un gin de proasta calitate

·         Anonim, tuica din grau: sa nu macini graul...sa-l lasi intreg dar trebuie sa adaugi si zahar...astfel...nu iese nimic...cam 1-1,5kg zahar la 10kg apa.. astfelnu iese nimic...fermenteaza si-l pui in cazan..sa contina si zeama...astfel se prinde de cazan [distilator]. fermentat este cand se ridica sus...in timpul fermentarii face spume...cand este fermentat...nu mai are spume...si devine o masa compacta...zeama este jos......sa aveti grije sa inlaturati stratul acela negru...maroniu de deasupra...astfel iese acra tuica...

·         Anonim, tuica din pere padurete. Perele de pădure (pădureţe), sunt de felul lor astringente. Un kg zahăr la butoi, pentru pornirea fermentaţiei este suficient. Zahărul pus la fermentat produce alcool şi nu îndulceşte conţinutul. Rachiul de pere pădureţe învechit 2-3 ani are o savoare deosebită. Aromele  apar spre sfârşitul distilării. adăugaţi apă distilată până la tăria dorită. Dar este obligatoriu să o lăsaţi la omogenizat şi aşezat 2-3 luni.

·         Anonim, tuica din porumb. Scurt istoric. Se apreciază ca porumbul a fost cultivat cam cu 4400-5000 de ani înainte de era noastră, reprezentând una dintre plantele dominante în cadrul mai multor civilizaţii precolumbiene, respectiv incaşă, mayaşă sau aztecă, cu precădere în Mexic. Primii europeni care au văzut porumbul au fost Cristofor Columb şi marinarii săi, în insula Cuba, cu prilejul primei expediţii (1492).În Europa a fost introdus mai întâi în Spania şi Portugalia, de unde apoi a fost luat de turci şi răspândit în bazinul Mediteranei, sud-estul Europei şi Asia Mică. Aşa se explică de ce mulţi europeni l-au numit “grâu turcesc”, în timp ce americanii i-au zis “grâu indian”. În Ţările Române, porumbul pătrunde în prima jumătate a secolului al XVII-lea, cultura lui înlocuind-o treptat pe cea a meiului Porumbul are efect împotriva stresului. Este bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, care are efect asupra funcţionării sistemului nervos, a muşchilor, a inimii şi asupra producţiei de globule roşii. 150 de grame de porumb acoperă aproximativ 25 % din cantitatea necesară de vitamina B1 pentru un adult. Porumbul conţine de asemenea un anti – oxidant de frunte şi anume vitamina E, care ne protejează împotriva artritei. Introducerea porumbului în meniul nostru zilnic micşorează riscul apariţiei bolilor de inimă şi a cancerului. Hidrocarburile cuprinse în porumb dau energie şi nu permit depunerea grăsimii De obicei când rostim cuvântul "alcool" ne gândim la spirtul medicinal sau la băuturile spirtoase, dar aceste tipuri de alcooli conţin o anumită substanţă organică numită etanol. Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizaţi şi cunoscuţi compuşi chimici. De fapt un alcool este un compus organic care are cel puţin o grupare hidroxil legată de un atom de carbon saturat. Dintre aceştia fac parte metanolul, etanolul, butanolul şi propanolul, aceştia formând serii omoloage Alcoolul etilic se produce pe plan mondial,în cea mai mare parte,prin fermentarea lichidelor care conţin zahăr,cu ajutorul drojdiei.Alcoolul etilic obţinut pe cale biotehnologică mai poartă denumirea de bioalool,deosebindu-se astfel de alcoolul etilic de sinteză. Produsul finit obţinut din fabricile de alcool poartă denumirea de alcool rafinat. 2.Materii prime Materiile prime folosite la producerea alcoolului prin fermentaţie se pot clasifica astfel: -materii prime amidonoase:-cereale:porumb secară,grâu,orz,orez,sorg; -cartofi; -rădăcini şi tuberculi de plante tropicale:rădăcini de manioc,tuberculi de batate; -materii prime zaharoase: -sfecla şi trestia de zahăr; -melasa din sfeclă şi trestie de zahăr; -struguri,fructe,tescovine dulci; -materii prime celulozice: -deşeuri din lemn de brad,molid,fag; -leşii bisulfitice rezultate de la fabricarea celulozei; -materii prime care conţin inulină şi lichenină: -tuberculi de topinambur; -rădăcini de cicoare; -muşchi de Islanda. Cele mai utilizate materii prime sunt cerealele,cartofii şi melasa. a) Cerealele Compoziţia chimică a cerealelor variază în funcţie de soi,condiţiile pedoclimatice şi agrotehnica aplicată.În tabelul 1 se prezintă compoziţia chimică medie a principalelor cereale folosite la fabricarea alcoolului,iar în tabelul 2 compoziţia chimică a cartofilor. Compoziţia chimică medie a unor cereale folosite la fabricarea alcoolului (după Kreipe,1972) Porumb:  umiditate% % 13,3; amidon,% 67,9; Proteine,% 9,6; Lipide %5,1 Celuloză % 2,6; minerale1,5%. Secară:  umiditate% 13,4 ; amidon% 59,1- 68,1; Proteine,%12,9; Lipide %2; Celuloză %1,7; minerale1,9% . Grâu:  umiditate %13,6 ; amidon%58,0 -67,9; Proteine,%12,4; Lipide %1,8; Celuloză %2,5; minerale 1,8. Orz:  umiditate %13; amidon% 60- 65,7; Proteine,%11,8; Lipide %2,3; Celuloză % 4,4;minerale2,8. Ovăz:  umiditate%13; amidon% 55- 58,5; Proteine,%10,9; Lipide %4,7; Celuloză %3,4;minerale 3,4%. cartofii: umiditate 68-85, amidon 20,85% Proteine,% 2,5 Lipide,% 0,15 Celuloză,% 3,5 minerale,%  0,5-1. Melasa: Compoziţia chimică a melasei variază în funcţie de materia primă folosită la fabricarea zahărului (sfeclă sau trestie de zahăr) şi de procesul tehnologic aplicat în fabricile de zahăr.  La recepţia melasei se determină conţinutul în zahăr prin metoda polarimetrică(directă sau cu invertirea zaharozei) sau prin metoda chimică(cu soluţie Muller),transformându-se melasa în melasă 50% zahăr. La recepţia cerealelor şi cartofilor se determină conţinutul în amidon prin metoda polarimetrică(Ewers),în cazul cerealelor şi cu ajutorul balanţelor de amidon,în cazul cartofilor(Reimann,Parow,Eckert).În locul conţinutului în amidon se foloseşte,astăzi,”substanţa fermentescibilă”,prin hidroliza totală a materiei prime cu enzime adecvate şi determinarea glucozei formate prin metoda enzimatică. Malţul verde: Este folosit ca agent de zaharificare a plămezilor din cereale şi cartofi,datorită conţinutului său în enzime amilolitice.Se obţine după o tehnologie asemănătoare cu cea de producere a malţului pentru bere,cu deosebirea că durata de germinare este mai lungă,urmărindu-se acumularea unei cantităţi maxime de amilaze. Aprecierea calităţii malţului verde se face atât după aspectul exterior,cât şi după activitatea enzimatică.Activitatea α-amilazică se exprimă în unităţi SKB,care reprezintă grame de amidon solubil dextrinizat de către 1 g malţ verde,în timp de 60 min.la temperatura de 20°C,în prezenţa unui exces de β-amilază.Activitatea β-amilazică se exprimă în unităţi Windisch-Kolbach,care reprezintă grame de maltoză rezultate prin acţiunea extractului provenit din 100 g malţ verde asupra unei soluţii de amidon solubil 2%,în timp de 30 min.,la 20°C şi la pH=4,3. Calculul cantităţii de malţ verde necesar la zaharificarea plămezilor se face cu formula lui Pieper: Unde: =cantitatea de malţ verde necesară,în 100 kg cerea,e sau cartofi; cifra de amilază,constantă specifică fiecărei materii prime; A=conţinutul în amidon al materiei prime,în %; α=activitatea α-amilazică a malţului verde,SKB. Plecând de la această formulă, Pieper a întocmit tabele care indică cantităţile optime de malţ verde pentru diferite materii prime amidonoase,în funcţie de conţinutul în amidon şi de activitatea α-amilazică. Înainte de utilizare, malţul verde este mărunţit pe cale umedă în mori cu disc sau cu ciocane şi transformat într-un lapte de slad.Cantitatea de apă care se adaugă este de 250-300 l /100kg malţ verde.Pentru a se evita infecţiike cu bacterii în cursul zaharificării,  laptele de slad este dezinfectat prin adăugare de formalină 40%,în cantitate de 150-200 ml la 1000 l plămadă,astfel încât să rezulte o concentraţie de 0,015-0,02 %.Aldehida formică este eficientă numai în primele ore de fermentare,deoarece în continuare este oxidată la acid formic sau redusă până la metanol. Preparatele enzimatice microbiene se obţin prin cultivarea în condiţii absolut pure a unor tulpini de bacterii şi mucegaiuri pe medii de cultură adecvate,urmată de purificarea preparatului brut rezultat.În comparaţie cu malţul verde,ele prezintă următoarele avantaje: -activitate enzimatică standardizată,care se modifică puţin la depozitare; -α-amilaza bacteriană se caracterizează printr-o termorezistenţă mult mai ridicată; -sunt mai sărace în microorganisme dăunătoare; -se oţin randamente mai ridicate In alcool, deoarece pot hidroliza şi alte poliglucide; -sunt necesare spaţii mai reduse la depozitare şi transport; -se economisesc cheltuielile legate de producerea şi mărunţirea malţului verde. În afară de preparatele enzimatice amilolitice prezenate,se mai pot folosi,în funcţie de materiile prime prelucrate,şi alte preparate enzimatice:proteaze,β-glucanaze,pentozane etc. 4.Fabricarea alcoolului din cereale şi cartofi Fabricarea alcoolului din cereale şi cartofi se poate face prin două grupe de procedee: -cu fierbere sub presiune a materiei prime(HDV); -fără fierbere sub presiune(DSA). *** : 2kg porumb 0.5 kg griu olingurita de drojdie 5kg zahar 30 litri apa
cerealele au fost date prin uruitor. dupa 14 zile de fermentat la temp camerei am pus DOAR lichidul la distilat si am scos 6,5 l de alcool la 40' .daca se pune si borhotu la fiert care contine amidon se transforma intr-un mare terci si se lipeste. tin sa specific seamana la gust cu whisky. pe perioada fermentatiei nici nu simti mirosul in casa de borhot *** Se pune la fermentat farimitata mamaliga facuta in ceauane mari sau dupa posibilitati mamaliga normal fiarta se farimizeaza cu apa calduta nu chiar viscoaza la 50 l de amestec se pune 500 gr drojdie de bere se pune la fiermentat intre 7 zile sau mai mult in functie de temperatura ambianta . Inainte de fermentare se pune la incoltit la 50 l de amestec ccca o galeata de porumb la incoltit intr-un vas deci porumb umed tinut vasul la intuneric si temperatura peste 15 grade dupa 5 zile daca din cind in cind il mai amesteci ii da coltul dupa cei da coltul il puni in amestecul de bors de mamaliga cu drojdie porumbu incoltit are rol de a tempera fermentarea sa nu dea spre acru ca si cel pus in zeama de varza cind amestecul pus la fermentat miroase alcool si da putin spre acru il puni la distilat. atentie la foc temperat se poate lipi la foc puternic sau bufni pe teava de distilare. Malaiul sau mamaliga nu fermenteaza, doar unor prezenta unor fermenti. La o cantitate de 10 kg malai, e nevoie de minim 1 kg porumb boabe, puse in apa la incoltit. Dupa ce incep sa incolteasca, cam dupa 10 zile, se usca si se macina. In acest porumb sint fermentii. Din cei 10 kg de malai se face o mamaliga foarte moale. In final amestecul trebuie sa fie curgator, moale. Dupa ce se raceste se pune porumbul incoltit si macinat si ceva drojjdie. Se poate adauga si faina de griu, la mamaliga, cam 1 kg. Amidonul, in prezenta fermentilor se transforma in glucoza, care fermenteaza si se transforma in alcool. Dupa circa 2 saptamini, e indicat ca sa se separe lichidul de malai prin filtrare. La distilat se pune numai lichidul. Rezulta cam 1 l de rachie la 3 kg de malai. Foarte asemanator cu whisky.

·         Anonim, TUICA,  Pălinca de Satu Mare, în special cea din Țara Oaşului, este recunoscută în întreaga ţară ca o licoare aparte, specialiştii fiind de părere că în această zonă cresc cei mai buni pruni care dau fructele pentru această tărie. Chiar dacă istoria sa este una controversată, distilarea tăriilor fiind atestată din secolul al XVI-lea în Oaş, aceasta şi-a lăsat amprenta asupra populaţiei, fiind cert că a fost consumată aproape zi de zi. Dincolo de mit şi legendă, pălinca are secretele ei. Unul dintre cei care a încercat să afle secretele pălincii este scriitorul Felician Pop, director al Centrului de Creaţie Satu Mare, el fiind autorul cărţii Povestea Pălincii. Potrivit acestuia, pălinca de Satu Mare s-a făcut cunoscută în întreaga ţară în perioada comunistă, când sătmărenii încercau “să-şi rezolve” problemele din Capitală cu un litru de pălincă. Tare, dură şi cu o aromă aparte, pălinca de Oaş a ieşit imediat în evidenţă, având mare trecere. Dacă grecii se definesc prin ouzo, ruşii prin vodcă şi scoţienii prin whisky, românii ar trebui să se definească prin pălincă. Controverse sunt astăzi şi în privinţa numelui, în general în sudul ţării unii îi spun palincă deşi în nord s-a încetăţenit deja de multă vreme termenul de pălincă. “Cert este că termenul de palinka apare pentru prima dată în documente în 1630, preluat din slovacă, cel mai probabil pe filieră maghiară”, a spus Felician Pop. Până în ziua de azi nu se ştie cum a ajuns ca omul să distileze fructele pentru obţinerea unei mici cantităţi de licoare. “Se pare că distilarea ar fi fost inventată de călugării de la începutul Evului Mediu pentru obţinerea de elixiruri şi poţiuni în scop medicinal. Unii spun că probabil alambicurile sunt creaţia neobosiţilor alchimişti în căutarea unor instalaţii care să le producă aur”, a mai arătat scriitorul. Primul mare secret al calităţii pălincii îl reprezintă fructele din care este distilată.Deşi există un mare sortiment de fructe, de la pere pădureţe, la pere, gutui, vişine, piersici, caise, cireşe, mere, soc, măceşe, cea mai renumită este pălinca de prune. “Specialiştii susţin că România se află la limita nordică a culturii prunului, iar condiţiile pedoclimatice conferă acestor fructe o savoare deosebită bazată pe o bogată compoziţie în vitamine necesare organismului. Compoziţia solului, pantele mai mult sau mai puţin însorite, ariditatea solului şi umiditatea au un efect hotărâtor asupra pălincii. Nordul ţării este chiar limita nordică în care creşte prunul, prunele culegându-se la 100 de zile, atunci când s-au copt integral. Există o teorie conform căreia cea mai bună pălincă din lume este cea de prune din nord-vestul ţării deoarece condiţiile pedoclimatice şi soiurile arhaice fac posibile obţinerea unui produs cu un timbru original, cu o anumită savoare şi culoare”, a afirmat Felician Pop. Calitatea pălincii nu este dată doar de fructe, cel mai important proces fiind distilarea. De multe ori improvizate, alteori ascunse de Fisc deoarece se impun anumite accize pe alcool, în judeţul Satu Mare se află sute de pălincii. Dacă în unele pălincii moderne de astăzi se pot determina cu exactitate gradele pălincii, în majoritatea acestora tăria nu este măsurată, băutura fiind produsă după metode tradiţionale şi având sub 60 de grade. Unitatea de măsură este numărul mărgelelor de pe marginea paharului. Se fierbe de două ori, experţii dându-şi seama după mărgele când este bine distilată. “În general nu există posibilitatea determinării exacte a cantităţii de apă ce se poate adăuga, de aceea se agită pălinca iar când mărgelele sunt multe, mărunte, se învârt şi au tendinţa de a se deplasa spre marginea recipientului, înseamnă că procesul se apropie de final. Mărgelele trebuie să reziste cel puţin un minut într-un pahar agitat puternic”, explică Felician Pop. De remarcat este faptul că în zona Oaşului, pălinca a avut şi are şi un caracter ritualic venit din rolul important pe care îl are în socializare. Viaţa întregii comunităţi a fost marcată de consumul de pălincă, bineînţeles în mod simbolic, devenind practic un liant între oameni. Nu degeaba se serveşte atât la botezuri, cununii, zile de naştere, sărbători cât şi la înmormântări. “Consumul de alcool a fost aproape tot timpul blamat, dar în Țara Oaşului pălinca are un caracter ritualic, nu a avut menirea să se transforme într-un viciu. Printr-un pahar de pălincă se consfinţea o înţelegere, o târguială, se bea în pahare mici pentru a sublinia rolul ei de esenţă, nu de desfrâu bahic. Există şi acum obiceiul ca bărbaţii să bea pe rând din acelaşi pahar, primul care serveşte fiind chiar gazda. Toată lumea consuma pălincă, dar cu măsură, iar cei care ajungeau victime ale consumului excesiv, erau ţinta ironiei colective”, a mai punctat Felician Pop. În ultimii ani nici acest produs tradiţional nu a scăpat de falsificatori. Se produc tot felul de băuturi, unele chiar periculoase pentru sănătate din cauza compoziţiei. Totuşi, cea mai importantă calitate a pălincii, consideră Felician Pop, este aceea că dezleagă limbile şi patimile. “În preajma pălincii oamenii se simt în general bine, veseli. Un pahar de pălincă, băut cu ştiinţă şi cu rost, face parte din micile bucurii ale vieţii”, a mai arătat autorul.

·         Anonim, TUICA,  Prepararea rachiului de casă (I) Borhotul rezultat după distilare se depozitează într-o groapă acoperită cu pământ şi se foloseşte ca îngrăşământ natural.Este interzis a se arunca la canal, putând duce la înfundarea acestuia, ca să nu mai vorbim de mirosul care se va infiltra în toate locuinţele învecinate Păstrarea şi învechirea distilatelor: Distilatul proaspăt obţinut, are o aromă slabă, un gust şi un miros înţepător. Distilatul trebuie să parcurgă o perioadă de maturare şi stabilizare a aromelor, devenind armonios şi plăcut la gust.  Distilatul poate fi păstrat în butoaie din lemn de stejar, dud sau cireş, dar poate fi maturat şi în damigene de sticlă de 25-50 litri.În timpul maturării  se produce o pierdere din volumul distilatului. Dacă umiditatea relativă din spaţiul de maturare este sub 70%, se evaporă mai mult apă, iar la o umiditate peste 70% se evaporă mai intens alcoolul. Deci trebuie păstrat un echilibru al umidităţii. Umiditatea se masoară cu higrometrul, pe care îl găsim în magazine cuplat cu un termometru.  Distilatul trebuie să fie maturat minim 6 luni, apoi învechit câţi-va ani!Astfel:în butoaie din lemn:- distilatul din prune bistriţene, corcoduşe, mere, pere, caise, cireşe, vişine, primeşte maximul de calităţi la o învechire de 5 la 10 ani.- distilatul din prune şi corcoduşe cu pieliţa de culoare roşie, 3-4 ani.- distilatul din smeură, fragi, căpşuni 1-2 ani.- distilatul de tescovină 6 luni la 1 an. După această perioadă se observă o diminuare a calităţii, astfel că este bine să-l tragem la sticle şi apoi depozitat la întuneric în poziţie culcată, cu lichidul pe dop. Distilatul maturat la damigene poate fi păstrat o perioadă mai lungă, în această stare. Temperatura optimă pentru maturare, învechire şi păstrare este de 15*C. Sub această temperatură distilatul se contractă, iar peste 15*C se dilată.  Deci trebuie ţinut cont de temperatură, pentru că în timpul maturării prin dilatare se poate sparge recipientul dacă este din sticlă, sau aruncă dopul de la butoi şi pierdem o cantitate mare de rachiu.Este util să cunoaştem acest lucru şi pentru a nu avea surprize la îmbutelierea în sticle, constatând că avem rachiu mai mult sau mai puţin...Distilatul se păstreaza la întuneric şi temperatură constantă. Pentru consumul imediat, e bine să păstram rachiul în sticle mici de 0,3 - 0,5 litri, deoarece aromele se răspândesc în spaţiul rămas liber şi se pot pierde. Înainte de deschidere este bine să întoarcem sticla de 2-3 ori, pentru ca aromele să intre din nou în distilat.  Un secret pentru cei care nu dispun de butoaie din lemn pentru maturarea rachiurilorDacă puneţi în damigeană o crenguţă din lemn de dud fără coajă de cca 20cm, veţi obţine o frumoasa culoare galben-maroniu. O crenguţă de cireş va da o culoare galben-verzui, iar o crenguţă de stejar o culoare maro-castaniu. Dudul şi cireşul va îmbunătăţi şi gustul distilatului, obţinând un gust catifelat .După două luni de la introducerea crenguţei, verificaţi la 3-4 zile culoarea distilatului. Scoateţi crenguţa când aţi obţinut culoarea şi gustul dorit.Servirea rachiurilor: Desigur că unii din noi ne mai amintim că pe vremuri ţuica şi rachiul era servit în pahare numite ţoiuri de 50 sau 100 ml (foto 1 sus). Ţoiul are partea inferioară mai bombată iar cea superioară ca un gât de sticlă, împiedicând astfel ca aromele să se elibereze prea repede în aer. Cârciumarii aduceau rachiul la masă, tot în nişte ţoiuri dar de dimensiuni mai mari de 250-500 ml. Cum ţoiuri se găsesc mai greu, vom servi rachiul în cupe ca pentru coniac.   Temperatura pentru servirea rachiurilor diferă în funcţie de gustul fiecăruia. Unii preferă de la gheaţă (*) alţii  la temperaturi mai ridicate. Aromele sunt mai pregnante la o temperatură de 15-18*C.   (*) Rachiul poate fi servi si "on the rocks" adică cu cuburi de ghiaţă, în cazul în care tăria alcoolică depăşeşte 48*Eu am mai prins vremea când la bodegă, ţoiul cu ţuică îngălbenită absolut natural din prună sau pară,  era însoţit întotdeauna de o gustare ca în poza de mai jos:Tuica Reteta TuicaIngrediente:2-5 kg fructe: prune, boasca (ramasite de la vin), portocale etc., putin zahar (aprox 200 g), 2-5 kg gheataMod de preparare:Se lasa fructele sa fermenteze cu zaharul vreo 7 zile intr-un container de plastic. Se umple o oala de stainless steel cam pana la jumatate cu amestecul fermentat. Se pune la fiert la foc mic. Dupa ce incepe sa fiarba (dupa e important, ca sa iasa alcoolul metilic, care e toxic), se pune in oala pe un trepied (sau alt stativ) un castron metalic. Deasupra oalei se pune un lighean metalic, care sa acopere complet oala. In lighean se pune gheata. Se da focul mai mic, la simmering. Cind toata gheata s-a topit, se ridica ligheanul, se desharta tuica din caston, se pune castronul inapoi si se acopera din nou cu ligheanul cu gheata noua. Se repeta asta pana cind amestecul de fructe e aproape uscat. Atentie sa nu se afume! Mod de servire Inainte de servire se pune sticla la frigider cel putin o zi intreaga. Partea teoretică1.Scurt istoric Se apreciază ca porumbul a fost cultivat cam cu 4400-5000 de ani înainte de era noastră, reprezentând una dintre plantele dominante în cadrul mai multor civilizaţii precolumbiene, respectiv incaşă, mayaşă sau aztecă, cu precădere în Mexic. Primii europeni care au văzut porumbul au fost Cristofor Columb şi marinarii săi, în insula Cuba, cu prilejul primei expediţii (1492).În Europa a fost introdus mai întâi în Spania şi Portugalia, de unde apoi a fost luat de turci şi răspândit în bazinul Mediteranei, sud-estul Europei şi Asia Mică. Aşa se explică de ce mulţi europeni l-au numit “grâu turcesc”, în timp ce americanii i-au zis “grâu indian”. În Ţările Române, porumbul pătrunde în prima jumătate a secolului al XVII-lea, cultura lui înlocuind-o treptat pe cea a meiuluiPorumbul are efect împotriva stresului. Este bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, care are efect asupra funcţionării sistemului nervos, a muşchilor, a inimii şi asupra producţiei de globule roşii. 150 de grame de porumb acoperă aproximativ 25 % din cantitatea necesară de vitamina B1 pentru un adult. Porumbul conţine de asemenea un anti – oxidant de frunte şi anume vitamina E, care ne protejează împotriva artritei. Introducerea porumbului în meniul nostru zilnic micşorează riscul apariţiei bolilor de inimă şi a cancerului. Hidrocarburile cuprinse în porumb dau energie şi nu permit depunerea grăsimiiDe obicei când rostim cuvântul "alcool" ne gândim la spirtul medicinal sau la băuturile spirtoase, dar aceste tipuri de alcooli conţin o anumită substanţă organică numită etanol. Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizaţi şi cunoscuţi compuşi chimici. De fapt un alcool este un compus organic care are cel puţin o grupare hidroxil legată de un atom de carbon saturat. Dintre aceştia fac parte metanolul, etanolul, butanolul şi propanolul, aceştia formând serii omoloageAlcoolul etilic se produce pe plan mondial,în cea mai mare parte,prin fermentarea lichidelor care conţin zahăr,cu ajutorul drojdiei.Alcoolul etilic obţinut pe cale biotehnologică mai poartă denumirea de bioalool,deosebindu+se astfel de alcoolul etilic de sinteză.Produsul finit obţinut din fabricile de alcool poartă denumirea de alcool rafinat.2.Materii prime Materiile prime folosite la producerea alcoolului prin fermentaţie se pot clasifica astfel:-materii prime amidonoase:-cereale:porumb secară, grâu ,orz, orez, sorg;-cartofi; -rădăcini şi tuberculi de plante tropicale:rădăcini de manioc,tuberculi de batate;-materii prime zaharoase: -sfecla şi trestia de zahăr;-melasa din sfeclă şi trestie de zahăr;-struguri,fructe,tescovine dulci;-materii prime celulozice: -deşeuri din lemn de brad,molid,fag;-leşii bisulfitice rezultate de la fabricarea celulozei;-materii prime care conţin inulină şi lichenină:-tuberculi de topinambur-rădăcini de cicoare;-muşchi de Islanda.Cele mai utilizate materii prime sunt cerealele,cartofii şi melasa.a) Cerealele Compoziţia chimică a cerealelor variază în funcţie de soi,condiţiile pedoclimatice şi agrotehnica aplicată. În tabelul 1 se prezintă compoziţia chimică medie a principalelor cereale folosite la fabricarea alcoolului, iar în tabelul 2 compoziţia chimică a cartofilor.Compoziţia chimică medie a unor cereale folosite la fabricarea alcoolului(după Kreipe,1972)Tabelul 1Compusul Porumb Secară Grâu Orz Ovăz Umiditate % 13,3 13,4 13,6 13 13Subst. extractive neazotoase,din care amidon,% 67,9Proteine,% 9,6 12,9 12,4 11,8 10,9Lipide ,% 5,1 2 1,8 2,3 4,7Celuloză % 2,6 1,7 2,5 4,4 9,5Subst.minerale % 1,5 1,9 1,8 2,8 3,4Compoziţia chimică a cartofilor(după Kreipe,1972)Tabelul 2Compusul Valori medii Limite de variaţieUmiditate, % 75 68-85Subst.extractive neazotoase,din care amidon,% 20,8518 19,5-2314-22Proteine,% 2 0,7-3,7Lipide,% 0,15 0,04-1Celuloză,% 1 0,3-3,5 Subst. minerale,% 1 0,5-1La recepţia cerealelor şi cartofilor se determină conţinutul în amidon prin metoda polarimetrică(Ewers),în cazul cerealelor şi cu ajutorul balanţelor de amidon,în cazul cartofilor(Reimann,Parow,Eckert).În locul conţinutului în amidon se foloseşte,astăzi,”substanţa fermentescibilă”,prin hidroliza totală a materiei prime cu enzime adecvate şi determinarea glucozei formate prin metoda enzimatică. b)MelasaCompoziţia chimică a melasei variază în funcţie de materia primă folosită la fabricarea zahărului(sfeclă sau trestie de zahăr) şi de procesul tehnologic aplicat în fabricile de zahăr.La recepţia melasei se determină conţinutul în zahăr prin metoda polarimetrică(directă sau cu invertirea zaharozei) sau prin metoda chimică(cu soluţie Muller),transformându-se melasa în melasă 50% zahăr.3.Materiile auxiliareCele folosite la fabricarea alcoolului sunt malţul verde,preparatele enzimatice microbiene,sărurile nutritive şi factorii de creştere,acidul sulfuric,antispumanţii,antisepticele şi dezinfectanţii.a)Malţul verdeEste folosit ca agent de zaharificare a plămezilor din cereale şi cartofi,datorită conţinutului său în enzime amilolitice.Se obţine după o tehnologie asemănătoare cu cea de producere a malţului pentru bere,cu deosebirea că durata de germinare este mai lungă,urmărindu-se acumularea unei cantităţi maxime de amilaze.Aprecierea calităţii malţului verde se face atât după aspectul exterior,cât şi după activitatea enzimatică.Activitatea α-amilazică se exprimă în unităţi SKB,care reprezintă grame de amidon solubil dextrinizat de către 1 g malţ verde,în timp de 60 min.la temperatura de 20°C,în prezenţa unui exces de β-amilază.Activitatea β-amilazică se exprimă în unităţi Windisch-Kolbach,care reprezintă grame de maltoză rezultate prin acţiunea extractului provenit din 100 g malţ verde asupra unei soluţii de amidon solubil 2%,în timp de 30 min.,la 20°C şi la pH=4,3. Calculul cantităţii de malţ verde necesar la zaharificarea plămezilor se face cu formula lui Pieper:Unde:=cantitatea de malţ verde necesară,în 100 kg cerea,e sau cartofi;cifra de amilază, constantă specifică fiecărei materii prime;A=conţinutul în amidon al materiei prime,în % ; α=activitatea α-amilazică a malţului verde,SKB.Plecând de la această formulă,Pieper a întocmit tabele care indică cantităţile optime de malţ verde pentru diferite materii prime amidonoase,în funcţie de conţinutul în amidon şi de activitatea α-amilazicăÎnainte de utilizare,malţul verde este mărunţit pe cale umedă în mori cu disc sau cu ciocane şi transformat într-un lapte de slad. Cantitatea de apă care se adaugă este de 250-300 l /100kg malţ verde.Pentru a se evita infecţiike cu bacterii în cursul zaharificării,laptele de slad este dezinfectat prin adăugare de formalină 40%,în cantitate de 150-200 ml la 1000 l plămadă,astfel încât să rezulte o concentraţie de 0,015-0,02 %.Aldehida formică este eficientă numai în primele ore de fermentare, deoarece în continuare este oxidată la acid formic sau redusă până la metanol.b)Preparatele enzimatice microbieneSe obţin prin cultivarea în condiţii absolut pure a unor tulpini de bacterii şi mucegaiuri pe medii de cultură adecvate,urmată de purificarea preparatului brut rezultat.În comparaţie cu malţul verde,ele prezintă următoarele avantaje:-activitate enzimatică standardizată,care se modifică puţin la depozitare;-α-amilaza bacteriană se caracterizează printr-o termorezistenţă mult mai ridicată;-sunt mai sărace în microorganisme dăunătoare;-se oţin randamente mai ridicate ăn alcool,deoarece pot hidroliza şi alte poliglucide;-sunt necesare spaţii mai reduse la depozitare şi transport;-se economisesc cheltuielile legate de producerea şi mărunţirea malţului verde.În afară de preparatele enzimatice amilolitice prezenate,se mai pot folosi,în funcţie de materiile prime prelucrate,şi alte preparate enzimatice:proteaze,β-glucanaze,pentozane etc.4.Fabricarea alcoolului din cereale şi cartofFabricarea alcoolului din cereale şi cartofi se poate face prin două grupe de procedee:-cu fierbere sub presiune a materiei prime(HDV);-fără fierbere sub presiune(DSA). *** Prepararea rachiului de casă - (II). Distilatele din fructe, în general sunt numite rachiuri cam în toate ţările de origine, cu excepţia distilatelor din prune şi corcoduşe. Acestea au denumiri distincte: România - Ţuică, Palincă sau Pălincă în nordul Transilvaniei,. local în Transilvania şi Banat - Şliboviţă., Ungaria - Palinka., Cehia - Slivovice., Slovacia - Slivovica., Austria - Slivovitz., Serbia - Şlivovitsa. Slovenia - Slivovka., Polonia - Sliwowica. Originea ţuicii/pălincii de prune pare să fie nordul Transilvaniei, unde aceasta se face din "prune bistriţene". In Slovacia slivovica se produce din "Bistritz Slivky" adică prune bistriţene... In Cehia există o regiune care se numeşte "Moravska Valaska" adică "Valahia Moravă". Aici slivovice se produce din "Bistrica Svestky" adică "prune bistriţene"! Cele mai bune prune bistriţene se găsesc în zona Zlin şi Vsetin, unde există şi o "Universitate pentru specializarea în distilate şi studii despre Şliboviţă"... Populaţia acestei regiuni provine din nordul Transilvaniei, valahi/români ajunşi acolo prin secolul XIV ca proprietari de turme de oi. În toată aceasta zonă, distilatele din celelalte fructe se numesc în general rachiu, raki, rakija, schnaps, brandy, etc. Cu toate că denumirea tradiţională de Slivovice sau Palinka în ţări ca Cehia sau Ungaria se referă în principal la produsul din prune, în ultimul timp din motive comerciale denumirea a este folosită şi distilatelor din alte fructe. Denumirea de horincă sau horilcă este împrumutată de la ruşi, folosită strict local la graniţa de nord în zonele cu locuitori ucrainieni. Semnalez ceva ciudat, în ţările anglo-saxone, în ultimii ani a apărut denumirea de Prune Brandy in loc de Plum Brandy. (Prune Jam in loc de Plum Jam) Câte ceva despre butoaiele pentru fermentaţie: În gospodăriile ţărăneşti pentru fermentarea fructelor se folosesc de regulă budane din lemn de dimensiuni destul de mari, pentru sute de kilograme de fructe. Budană din Maramureş În cazul nostru, sunt suficiente butoaie de dimensiuni mai mici pînă la 100-150 L. Desigur, soluţia fericită este folosirea butoaielor din lemn. Din păcate sunt scumpe, dificil de manevrat şi întreţinut, trebuie bine spălate imediat dupa întrebuinţare, altfel transferând gustul de mucegaiuri la fermentaţia următoare. O soluţie bună şi mai ieftină este folosirea unor butoaie din plastic, din cele fabricate pentru produse alimentare, cele mai potrivite fiind de 60 L, uşor de întreţinut şi manevrat. Nu folosiţi butoaie a căror provenienţă nu este cunoscută! Ar putea proveni de la depozitarea unor produse chimice, toxice! Imediat după golirea decoctului, se spală cu apă caldă, se scurg şi se usucă pe interior, apoi se pun la păstrare pînă la fermentaţia următoare, cu capacul pus superficial, să nu intre praful, dar să permită aerisirea interiorului. Nu le păstraţi pe lîngă grajduri, coteţe de porci sau păsări, deoarece vor împrumuta uşor diversele mirosuri. Cum fructele nu se coc toate odată, vom culege numai fructele coapte, inclusiv cele de pe jos, le punem în butoi punem capacul şi nu mai umblăm la ele. Pe măsura culegerii, vom adăuga fructe noi peste celelalte. Nu amestecăm fructele decât la plinul butoiului. Acum fructele se pot amesteca şi zdrobi. Pentru aceasta cel mai simplu mod, este cu maşina de găurit electrică. Se confecţionează un ax de cca 1 metru lungime, la un capăt se sudează o piesa în T, se introduce în mandrină şi se foloseşte la viteza cea mai mică, ca un mixer! Atenţie să nu loviţi pereţii butoiului! Fructele stricate, putrede, nu se pun la fermentat, doarece strică gustul care va avea un caracter de pământ sau iarbă. Inainte de introducerea în butoi, fructele se vor spăla bine sub jet de apă. La fiecare butoi se adaugă 10-15% apă fiartă, care îmbunătăţeşte fermentaţia. Cum nu întotdeauna fructele folosite sunt perfect coapte, la fiecare butoi se poate adăuga 0,5-1 Kg de zahăr topit în apă călduţă. Acesta este necesar pentru pornirea fermentaţiei. Fără acesta fermentaţia porneşte greu şi durează mult. Butoaiele nu se umplu pînă la gură, ci cam 75-80% pentru a permite eliberarea gazelor de fermentaţie. Fermentaţia poate fi aerobă sau anaerobă. Cum în cazul butoaielor de plastic nu este posibilă utilizarea dopurilor de fermentaţie, vom adopta fermentaţia aerobă. Butoaiele nu se închid ermetic cu capacul, ci doar atât cât să nu pătrundă praf, însecte sau mici animale, lasând spaţiu pentru eliberarea gazelor de fermentaţie. Vom observa că deasupra se va forma un strat întărit, denumit "pod", care va feri decoctul de contactul direct cu aerulș Durata de fermentaţie este destul de diferită, în funcţie de cantitatea de zahăr din fructe şi de temperatura ambiantă. O temperatură recomandată este de 18-20 gr. C. O temperatură mai mică va lungi perioada de fermentaţie. O temperatură mai mare nu este indicată, deoarece poate produce pierderi de alcool. Durata minimă poate fi de cca 3 săptămâni. Primul semn este mirosul de alcool din jurul butoiului, apoi căderea podului. După terminarea fermentatiei dacă nu se face imediat distilarea, atunci butoiul se închide ermetic. Fructele: Distilatele se pot face din aproape toate fructele cunoscute. Un rachiu de calitate se face numai din fructe de calitate. Acestea trebuie să fie bine coapte, să aibă aroma intensă a fructului respectiv. Fructele putrezite sau mucegăite nu se folosesc, pentru-că vor strica gustul şi aroma distilatului. Fructele care prezintă doar parţial zone afectate trebuie curăţate apoi folosite. Prunele şi perele (în special cele din soiul Williams) dacă sunt mai coapte decît normal vor da un distilat mai aromat şi mai gustos. Prunele: Cele mai bune prune sunt cele din soiul "Bistriţene" dau o ţuică de cea mai înaltă calitate conţinutul de zaharuri putând atinge 14-15%. Dar pot fi folosite orice fel de soiuri de prune, dacă sunt bine coapte. Corcoduşele: Atât cele galbene cât şi cele roşii au o cantitate mare de zaharuri + 15%, care dau o cantitate mare de distilat foarte aromat, de o calitate excepţională. Merele: Toate soiurile de mere pot fi folosite pentru producerea distilatului. Cantitatea de rachiu obţinută este în funcţie de soi, de zahărul conţinut care poate varia intre 8 şi 12%. Merele văratice au un conţinut mai mic de zaharuri (5-6%) deci producţia este mai mică. Perele: Toate soiurile de pere dau o producţie de distilat bună si de calitate, în special soiul Williams. Perele de vară dau o cantitate mai mică de alcool. Perele zemoase vor avea nevoie de un timp ceva mai îndelungat pentru fermentaţie deoarece conţin o mai mare cantitate de tanin care are nevoie de mai mult timp de disipare în masa decoctului. Un distilat de înaltă calitate se obţine din perele pădureţe care se găsesc prin pădurile României. Cireşele: Un rachiu aromat de foarte buna calitate se obtine din cireşe bine coapte, închise la culoare. Cireşele negre (sălbatice) dau rachiului o savoare deosebită. Caisele: Pentru un rachiu aromat si de calitate se folosesc doar caisele coapte la soare. Cele coapte la umbră conţin mai puţine zaharuri. În cazul caiselor, distilarea trebuie făcută imediat după terminarea fermentaţiei, deoarece prin păstrare se poate altera gustul distilatului. Piersicile: Se poate face rachiu şi din piersici, dar mai puţin aromat şi de calitate ceva mai slabă, având mai puţine zaharuri. Strugurii: Se vor folosi numai struguri bine copţi, albi sau negri, dar care trebuie dezbroboniţi. Adică se separă boabele de ciorchine. În cazul fermentaţiei împreună cu ciorchinele, rezultatul va fi un distilat cu gust amar, aspru, neplăcut. Gutuile: Rachiul de gutui este aromat şi plăcut, dar se prepară destul de greu din cauză că pulpa este foarte pietroasă şi necesită o măcinare prealabilă a fructului. Gutuile după culegere trebuie ţinute la copt încă 2-3 săptămâni. Alte fructe din care se poate face rachiu sunt: Vişinele, Socul negru, Smeura, Afinele, Scoruşe, Coacăze, Mure, chiar şi Portocale sau Lămâi. La un butoi de 60L putem sconta pe 12-14 litri de distilat. Desigur la fructele de vară cantitatea scade fiind de 5-6 l. Dacă avem suficiente fructe dintr-un singur fel, pentru a umple cel puţin un butoi, atunci recomand ca fiecare fruct să fie distilat separat. Vom obţine astfel rachiuri cu gusturi şi arome diferite. Amestecăm fructele doar dacă sunt puţine din fiecare soi. Apa: La producerea distilatelor folosim şi apă atât ca adaos la fermentaţie cât şi pentru aducerea distilatului la o tărie convenabilă pentru consum. Deoarece în majoritatea cazurilor nu cunoaştem compoziţia chimică, vom folosi apa distilată sau dedurizată. Pentru dedurizare apa se fierbe, se răceşte şi se strecoară printr-un filtru de hârtie sau pânză. Altă metodă este distilarea apei direct prin cazanul de distilare. Apa dedurizată sau distilată se foloseste imediat, deoarece prin păstrare mai îndelungată capătă gust şi miros de stătut. Distilarea: De la început trebuie ştiut că un distilat de calitate se obţine dintr-un decoct de calitate. Distilarea decoctului are două faze. Faza 1 - sau prima distilare, are ca scop separarea substanţelor volatile (alcool + arome) de cele ne-volatile. Faza 2 - sau a doua distilare are ca scop creşterea procentului de alcool şi curăţarea aromelor dorite de substanţele ne-dorite. In faza 2-a se vor separa cele 3 părţi: fruuntea, mijlocul şi coada (otca) Servirea rachiurilor:Desigur că unii din noi ne mai amintim că pe vremuri ţuica şi rachiul era servit în pahare numite ţoiuri de 50 sau 100 ml (foto 1 sus). Ţoiul are partea  inferioară mai bombată iar cea superioară ca un gât de sticlă, împiedicând astfel ca aromele să se elibereze prea repede în aer. Cârciumarii aduceau rachiul la masă, tot în nişte ţoiuri dar de dimensiuni mai mari de 250-500 ml.Cum ţoiuri se găsesc mai greu, vom servi rachiul în cupe ca pentru coniac  Temperatura pentru servirea rachiurilor diferă în funcţie de gustul fiecăruia. Unii preferă de la gheaţă (*) alţii la temperaturi mai ridicate. Aromele sunt mai pregnante la o temperatură de 15-18*C. (*) Rachiul poate fi servi si "on the rocks" adică cu cuburi de ghiaţă, în cazul în care tăria alcoolică depăşeşte 48* Eu am mai prins vremea când la bodegă, ţoiul cu ţuică îngălbenită absolut natural din prună sau pară, era  însoţit întotdeauna de o gustare. Reteta Tuica Ingrediente: 2-5 kg fructe: prune, boasca (ramasite de la vin), portocale etc., putin zahar (aprox 200 g), 2-5 kg gheata. Mod de preparare: Se lasa fructele sa fermenteze cu zaharul vreo 7 zile intr-un container de plastic. Se umple o oala de stainless steel cam pana la jumatate cu amestecul fermentat. Se pune la fiert la foc mic. Dupa ce incepe sa fiarba (dupa e important, ca sa iasa alcoolul metilic, care e toxic), se pune in oala pe un trepied (sau alt stativ) un castron metalic. Deasupra oalei se pune un lighean metalic, care sa acopere complet oala. In lighean se pune gheata. Se da focul mai mic, la simmering. Cind toata gheata s-a topit, se ridica ligheanul, se desarta tuica din caston, se pune castronul inapoi si se acopera din nou cu ligheanul cu gheata noua. Se repeta asta pana cind amestecul de fructe e aproape uscat. Atentie sa nu se afume! Mod de servire Inainte de servire se pune sticla la frigider cel putin o zi intreaga.

·         Anonim, TUICA,  Secretele pălincii din Ţara Oaşului ţin de calitatea solului, dar şi de legendă şi ritual. Pălinca de Satu Mare, în special cea din Țara Oaşului, este recunoscută în întreaga ţară ca o licoare aparte, specialiştii fiind de părere că în această zonă cresc cei mai buni pruni care dau fructele pentru această tărie. Chiar dacă istoria sa este una controversată, distilarea tăriilor fiind atestată din secolul al XVI-lea în Oaş, aceasta şi-a lăsat amprenta asupra populaţiei, fiind cert că a fost consumată aproape zi de zi. Dincolo de mit şi legendă, pălinca are secretele ei. Unul dintre cei care a încercat să afle secretele pălincii este scriitorul Felician Pop, director al Centrului de Creaţie Satu Mare, el fiind autorul cărţii Povestea Pălincii. Potrivit acestuia, pălinca de Satu Mare s-a făcut cunoscută în întreaga ţară în perioada comunistă, când sătmărenii încercau “să-şi rezolve” problemele din Capitală cu un litru de pălincă.. Tare, dură şi cu o aromă aparte, pălinca de Oaş a ieşit imediat în evidenţă, având mare trecere. Dacă grecii se definesc prin ouzo, ruşii prin vodcă şi scoţienii prin whisky, românii ar trebui să se definească prin pălincă. Controverse sunt astăzi şi în privinţa numelui, în general în sudul ţării unii îi spun palincă deşi în nord s-a încetăţenit deja de multă vreme termenul de pălincă. “Cert este că termenul de palinka apare pentru prima dată în documente în 1630, preluat din slovacă, cel mai probabil pe filieră maghiară”, a spus Felician Pop. Până în ziua de azi nu se ştie cum a ajuns ca omul să distileze fructele pentru obţinerea unei mici cantităţi de licoare. “Se pare că distilarea ar fi fost inventată de călugării de la începutul Evului Mediu pentru obţinerea de elixiruri şi poţiuni în scop medicinal. Unii spun că probabil alambicurile sunt creaţia neobosiţilor alchimişti în căutarea unor instalaţii care să le producă aur”, a mai arătat scriitorul. Primul mare secret al calităţii pălincii îl reprezintă fructele din care este distilată.Deşi există un mare sortiment de fructe, de la pere pădureţe, la pere, gutui, vişine, piersici, caise, cireşe, mere, soc, măceşe, cea mai renumită este pălinca de prune. “Specialiştii susţin că România se află la limita nordică a culturii prunului, iar condiţiile pedoclimatice conferă acestor fructe o savoare deosebită bazată pe o bogată compoziţie în vitamine necesare organismului. Compoziţia solului, pantele mai mult sau mai puţin însorite, ariditatea solului şi umiditatea au un efect hotărâtor asupra pălincii. Nordul ţării este chiar limita nordică în care creşte prunul, prunele culegându-se la 100 de zile, atunci când s-au copt integral. Există o teorie conform căreia cea mai bună pălincă din lume este cea de prune din nord-vestul ţării deoarece condiţiile pedoclimatice şi soiurile arhaice fac posibile obţinerea unui produs cu un timbru original, cu o anumită savoare şi culoare”, a afirmat Felician Pop. Calitatea pălincii nu este dată doar de fructe, cel mai  important proces fiind distilarea. De multe ori improvizate, alteori ascunse de Fisc deoarece se impun anumite accize pe alcool, în judeţul Satu Mare se află sute de pălincii. Dacă în unele pălincii moderne de astăzi se pot determina cu exactitate gradele pălincii, în majoritatea acestora tăria nu este măsurată, băutura fiind produsă după metode tradiţionale şi având sub 60 de grade. Unitatea de măsură este numărul mărgelelor de pe marginea paharului. Se fierbe de două ori, experţii dându-şi seama după mărgele când este bine distilată. “În general nu există posibilitatea determinării exacte a cantităţii de apă ce se poate adăuga, de aceea se agită pălinca iar când mărgelele sunt multe, mărunte, se învârt şi au tendinţa de a se deplasa spre marginea recipientului, înseamnă că procesul se apropie de final. Mărgelele trebuie să reziste cel puţin un minut într-un pahar agitat puternic”, explică Felician Pop. De remarcat este faptul că în zona Oaşului, pălinca a avut şi are şi un caracter ritualic venit din rolul important pe care îl are în socializare. Viaţa întregii comunităţi a fost marcată de consumul de pălincă, bineînţeles în mod simbolic, devenind practic un liant între oameni. Nu degeaba se serveşte atât la botezuri, cununii, zile de naştere, sărbători cât şi la înmormântări. “Consumul de alcool a fost aproape tot timpul blamat, dar în Țara Oaşului pălinca are un caracter ritualic, nu a avut menirea să se transforme într-un viciu. Printr-un pahar de pălincă se consfinţea o înţelegere, o târguială, se bea în pahare mici pentru a sublinia rolul ei de esenţă, nu de desfrâu bahic. Există şi acum obiceiul ca bărbaţii să bea pe rând din acelaşi pahar, primul care serveşte fiind chiar gazda. Toată lumea consuma pălincă, dar cu măsură, iar cei care ajungeau victime ale consumului excesiv, erau ţinta ironiei colective”, a mai punctat Felician Pop. În ultimii ani nici acest produs tradiţional nu a scăpat de falsificatori. Se produc tot felul de băuturi, unele chiar periculoase pentru sănătate din cauza compoziţiei. Totuşi, cea mai importantă calitate a pălincii, consideră Felician Pop, este aceea că dezleagă limbile şi patimile. “În preajma pălincii oamenii se simt în general bine, veseli. Un pahar de pălincă, băut cu ştiinţă şi cu rost, face parte din micile bucurii ale vieţii”, a mai arătat autorul.

·         Anonim, tuica, Am cumparat 300kg de portocale la 50 bani kg si as dori sa fac tuica.Fermentatia si distilarea se face ca la celelalte fructe?*** nu le puneti si coaja!! *** Eu am facut.La inceput mi s-a parut ca are un gust ciudat si am oprit-o pe 47*. Am gresit pentru ca dupa o luna avea un gust foarte bun. Asa ca procedati la fel ca la tuica normala. Eu am pus si zahar cam 1 litri la o galeata de apa.

·         Anonim, tuica, Eu am facut asta;3 borcane gem de 800 gr,5kg zahar,3kg cartofi fierti pina se inmoaie putin,15 litri apa,1/4 cub drojdie,2pumni de orz .Se lasa 18 zile la macerat si cand e gata puneti la fiert la cazan .Se obtine 5-6 litri cat doriti de tare.Apoi se pune intr-un vas la care se adauga cca 100 boabe de cafea si un plic de stafide si lasati cateva zile sa dea aroma si culoare .

·         Anonim, tuica, prune din grădina tatălui meu. Acum câteva zile am înțeles că numai așa se poate obține un randament bun la cazan. Fructele coapte asigură necesarul de zahăr care dă calitate țuicii. Practic obținerea unei pălinci de calitate depinde în primul rând de calitatea produsului brut: prunele. Lăsate la fermentat până ”cade podul” – acea crustă groasă ce se formează la suprafață, prunele se transformă în borhot. Acesta este transportat de către fiecare cu ce poate la pălincie. Acolo trebuie mai întâi să te programezi, să știi exact când îți vine rândul. De când se deschide cazanul, prin octombrie, acesta lucrează la foc continuu până nu mai are clienți. Unii proprietari de cazan au și mijloace de transport, borhotul transportându-se fie cu cisterna în cazul cantităților mari, fie cu tractorul în butoaie de plastic. În funcție de cantitate, borhotul se încarcă cu găleata dar și cu pompa. Odată cu borhotul, proprietarul prunelor duce și lemne de foc, majoritatea pălinciilor având cazane cu lemne. Procesul tehnologic depinde și de calitatea lemnelor folosite. Cu cât sunt mai sănătoase și mai uscate sunt mai bune. Pălinciile nu sunt cine știe ce intreprinderi. Investiția nu este mare și se amortizează relativ repede. Procesul tehnologic este unul simplu, vechi de secole. Borhotul se fierbe în cazane de cupru prevăzute cu țevi din același material prin care circulă aburul obținut prin fierbere. Acesta este condus în bazine de răcire unde circulă printr-o spirală. Bazinul este alimentat în permanență cu apă rece, pentru a se asigura distilarea. După aproximativ o oră de când cazanul a fost încărcat la capacitatea lui maximă, primele picături de alcool încep să curgă în vasele curate.

·         Anonim, tuica, PRUNELE, In toamana anului trecut am cules pe rand prunele (zona Campina) ce cadeau din pomi si le- ampus la macerat adaugand si sirop de zahar in recipientele respective. Cam dupa 60 zile m-am apucat de distilare (prima oara cand fac tuica, pana anul acesta facand doar rachiu din caisele culese din curte - Bucuresti)si din aprox. 100 kg fructe macerate abia am reusit sa obtin (cu ajutorul unui cazanel din cupre de 3 galeti)cantitatea de 14 litri de tuica alb-tulbure si acra. Procedeul folosit este conform celor prezentate de dvs. si pe care l-am aplicat ani la rand la caise. Unde si ce am gresit de am dat rateu? Cu amabilitate rog un raspuns.  *** Este posibil ca fructele să fi fost verzi, sau putrede, sau aţi ţinut prea mult timp la fermentat. În mod normal cca 21 de zile sunt suficiente pentru o fermentaţie aerobă. *** fructele se tin la fermentat cateva saptamani. Daca le tineti mai mult, alcoolul se transforma otet(intervin bacteriile aerobe). Din aceasta cauza dvs. ati distilat mai mult otet decat alcool. *** cand fierbeti tuica , la un cazan de 30 l cum spuneti ca aveati , trebuie sa obtineti circa 1,5 l de tuica de 45-52 grade. deci e posibil sa fi picat patul , cum se zice adica stratul de prune uscate de deasupra , care e ca un capac peste fermentat. in concluzie , vi s-a evaporat alcoolul. in principiu raportul este de 1/10 . deci la 100 l veti obtine 10 l de tuica baubila dupa standarde ardelenesti, adica la 50 grade.de asemenea , e bine sa stiti ca sub 30 de grade tuica obtinuta direct de la cazan e deja acra.

·         Anonim, TUICA, rachiu de piersici, produsul a iesit cam laptos, cu gust OK. L-am fiert de deoua ori si rezultatul a fost tot la fel din punct de vedere al aspectului abicios. Aceeasi situatie am avuto si cu rachiu facut din "adunatura" de vinuri , ramasa in decursul ultimelor luni in casa .Care sa fie cauza ? E normala  culoarea laptoasa, albiciosa la tuica proaspata ? Tine de conditii de fierbere, caza?. Se poate remedia ? *** 1 - Daca este usor tulbure nu este nici-o problema. Pe masura ce se matureaza, se limpezeste. 2 - Acea tenta albicioasa poate apare in anumite cazuri, daca fructele au fost stropite cu diferite substane si nu au fost spalate inainte de procesare.

·         Anonim, TUICA, Rachiu din grau se face foarte simplu - se face sold, adica grau încolțit 0,5 kg în timp de 5-7 zile, se macină. Se opărește 3 kg de făină de grau in 12 l de apa fierbinte de 65 grade C, se mestica cu mixer, se primește o masă cristalizată ... și se toarnă soldul, masa cristalizată se preface ca o supa...se invelește bidonul de 40 l cu ceva călduros pe 10-12 ore...si se ține 65 grade...pe urmă se răcește pană la 22-28 grade și se toarnă 100 gm drojdie...fermentarea se petrece în 3-4 zile la 25-30 grade...se strecoară..la fiert se pune numai faza lichidă câte 6 l...în cazan de distilare se pune disk de aluminiu (care se pune la fiert laptele să nu se ardă pe fundul castrulei sau să nu deie laptele în foc...) pentru ca să nu se prindă-ardă pe fundul alambicului. Din rețeta respectivă am scos 2 l de rachiu de 52 % tărie... La alambalic am instalat 2 filtre (сухопарники...) din inox... răcitorul 45 l apă rece cu țeavă de cupru diametru 8mm, lunjimea de 1m...  ***reteta pentru tuica din GRAU: la un butoi de 60 l apa se pune o galeata emailarata pana la dunga de marcare de grau , 8 kg de zhar si dac vrei sa fiarba mai repede o nuca de drojdie, fermenteaza ca vinul , cand a stat din fiert rezulta un vin alb asemanator cu cel din struguri ,poti sa il si bei , prima mana e un pic mai acru ,se trage vinul si il pui la tuica in cazan sau daca ai cazanul prea mare il pui intr-o damigeana si mai afci o mana sau doua de vin .pentru mana a 2 si a3 ia se foloseste acelasi grau de la prima mana mai pui numai zahar , apa si drojdie iar vinu care rezulta la mana a 2 si a3 e mai dulceag si mai bun ca cel de manaOk vinu il pui la cazanul de tuica si produci distilarea iti rezulta o tuica de 45 50 grade si aproape de o culoare albastra Eu am facut initial foloseam ca vin de am saturat si prieteni si tot ca se urca direct la cap. apoi am facut tuica din vinul respectiv La un cazanel de 15 l imi iesea cam 2,5-3 l tuica depinde cat vrei sa o lasi de tare .  Cel mai bun alcool este cel obtinut din prune si anume tuica (raport randament/calitate/cantitate). Restul sunt rachiuri cele din restul fructelor (foarte bun). Rachiu se poate face din orce fructe in cantitate destul de mica dar cu adaos de apa zahar drojdie. alcoolul se obtine prin fermentarea zaharului si se evapora la aprox 73 grade, deci nu conteaza cata apa bagi in amestec automat ce se evapora la aprox 100 grade la fermentat dar nici sa nu depasesti ecuatia de zahar (devine solutie) adica prea mult zahar pentru cantitatea de apa, deci se iroseste zaharul. Sunt niste relatii simple descoperite din experienta.  *** fratilor am gasit o reteta undeva (nu-mi mai aduc aminte unde) de tuica din grau care era asa: intr-un butoi de 200 l pui grau si apa si 2 pachete de drojdie si lasi 2 saptamani la fermentat. zis si facut si cand am ajuns la fiert in cazan s-a prins tot de peretii cazanului de era sa-l stric. mentionez ca graul pus la fermentat l-am macinat inainte la o moara cu ciocanele.

·         Anonim, TUICA, Rachiu din grîu. Se face întîi soldul: 1 kg de grîu se îcolțește 4-5 zile,se dă prin mașinca de tocat carne...se opărește 3 kg de făină de grîu pînă la cleistarizare și se toarnă soldul...se ține învălite cu odeal timp de 10-12 ore la temperatura de 60 grade ...se răcește pînă la 25-30 grade și se pune 100 gm drojdie...se fermentează 3-5 zile...se strecură și se destiliază prin aparat cu răcitor... 2 litri de 50 grade este garantat...

·         Anonim, TUICA, rachiu din pepene galben: Am cumparat 2400 kg.pepeni galbeni(12 butoaie de 220 l), am taiat felii, am dizolvat 2kg zahar/butoi,dupa 45 zile l-am dus la cazan pentru fiert si a iesit 46 l.de rachiu de 50 grade. Ca a iesit putin nu este o problema, ci faptul ca are un miros ciudat.La gust este ok.Am luat separat "fruntea" corespunzator. Intrebarea mea este: care ar fi solutia/solutiile de al face bun sa nu mai miroase? PS: Nu recomand prepararea rachiului din pepene galben!! *** Puteti incerca in amestec cu ceva siropuri naturale, dar care sa aiba aroma proprie mai pregnanta decat distilatul. Pentru inceput trebuia sa testati cu o cantitate mica...

·         Anonim, TUICA, Randamentul în alcool (45*) la 100kg decoct: Cireşe: 8-11 L, Mere: 4 - 5,5 L, Mure: 4-6l, Struguri:    9-12 L, Mere pădureţe:  ~4,5 L, Pere pădureţe:  ~5,5 L, Resturi de fructe: 4,0-5,0 L

·         Anonim, TUICA, Se face rachiu din prune amestecat cu mere? am tot auzit diverse comentarii cum ca din mere nu ar iesi bun, sa facem separat, care zice ca trebuiesc amestecate...ma poate lamuri careva?*** Puteţi să amestecaţi ce fructe doriţi. Gustul pregnant va fi al fructului majoritar în amestec. Dacă aveţi cantităţi care depăşesc două butoaie de 60L din fiecare fruct, atunci faceţi separat. Veţi avea rachiuri cu gusturi diferite.

·         Anonim, țuica de Zalău  Zalăul este cunoscut în toată țara și datorită celebrei țuici care se fabrică aici: țuica de Zalău. Produsă în special din prune iar uneori și din alte fructe, țuica de Zalău a devenit un brand local cunoscut și apreciat de către cunoscători. Dacă în alte zone ale țării acest distilat din fructe se numește rachiu, vodcă  (în sudul țării) sau horincă (în Maramureș), în Sălaj se întâlnește denumirea de țuică sau pălincă (din maghiarul pálinka). Există o întreagă dispută care țuică este mai bună: cea produsă la Zalău, cea de Bihor sau cea de Maramureș ori Satu Mare. În principiu, fiecare din zonele respective fabrică cam aceeași țuică, doar sentimentul de mândrie locală va înclina balanța. Fabricarea țuicii în Sălaj are o lungă tradiție, această licoare nelipsită din orice gospodărie se fabrică de mai bine de 500 de ani. Pe vremea comunismului când producția de alcool era strict controlată de stat, doar Vinalcool-urile (intreprinderi specializate în producția de băuturi spirtoase) puteau produce țuică. Îmi amintesc că în vremea copilăriei, prin anii 80, la bunicii din partea mamei de la Băbeni, cât era vara de lungă veneau oamenii din sat cu prune, mere sau pere la noi în curte. Asta pentru că bunicul Gheorghe, Dumnezeu să-l odihnească, era angajat cu carte de muncă la Vinalcool Sălaj, iar în curtea noastră era punct de colectare. Fiind singurul mod prin care țăranii puteau să-și procure râvnita băutură, aceștia veneau cu cărucioarele sau dacă aveau mai multe fructe chiar cu carul tras de vaci, de prin toate satele comunei: Cliț, Piroșa, Poienița sau Ciocmani. Desigur, cei mai mulți erau din centrul de comună, din Băbeni.  Bunicul le cântărea cantitatea de fructe ce se depozita într-o ”cadă” mare de lemn (vas din doage de lemn legate cu cercuri de metal, având forma unui trunchi de con). Când cada se umplea, venea o cisternă iar borhotul (fructele care începeau să fermenteze) era dus și depozitat în bazinele de beton din curtea Vinalcool Cehu Silvaniei. Probabil că punctele de colectare a fructelor de pe valea Someșului erau arondate la secția de la Cehu Silvaniei.  De câteva ori, bunicul m-a luat cu el cu mașina la cehu Silvaniei sau la Zalău. Într-o vară bună, erau și două transporturi pe săptămână. De la Zalău sau de la Cehu Silvaniei, bunicul aducea bani și țuică pe care apoi, seara le împărțea oamenilor. Fiecare primea o sumă de bani și o cantitate de țuică proporțională cu cea a borhotului adus. Plata primită de fiecare era mică în comparație cu cât câștiga statul din acestă afacere. Însă era singura posibilitate de a avea țuică bună, de calitate. Totul era notat cu scrupulozitate în registre speciale. Se scria în dublu exemplar cu indigo, erau controale de la Vinalcool. Îmi amintesc cu plăcere de serile lungi de vară când la noi în curte erau și 20-30 de oameni așteptând să-și ia țuica. Mă impresionau mai ales bătrânele văduve care strângeau sub braț sticla de un litru cu dop de cocean de porumb. Așteptau să primească țuica cu care să-și ospăteze musafirii sau colindătorii la Crăciun. Căci ori cât de sărac ai fi, nu se cade să nu ai cu ce-ți ospăta musafirii. Alții, mai înstăriți, sau care aveau predate prune mai multe, veneau chiar și cu bidonul de metal de 25 de litri, din acela în care se depozita laptele. Desigur, aceștia erau foarte puțini, cei mai mulți aveau canistre de plastic sau damigene de 10 - 15 litri (numite prin partea locului și oluri) din sticlă cu protecție din coș de nuiele. Prin anii de liceu, ajutam și eu cum puteam, fie adunam coloanele nesfârșite de numere și făceam verificările de rigoare la finalul fiecărei file de registru, fie ajutam sătenii ținându-le vasele ca să nu dăm pe jos țuica.Odată cu Revoluția din decembrie 1989, s-a terminat și afacerea cu țuica de la Vinalcool. Ani la rând am văzut prin șura bunicilor cântarul (maja) cu care se cântărea prunele, iar cada cea mare a fost predată la Vinalcool. O vreme, să fi fost vreo 5 ani, nu am mai auzit nimic de această afacere. Vinalcool-ul decăzuse până în pragul falimentului. Să nu credeți că în satele din Sălaj, ca și de altfel în întreaga țară nu se mai producea țuică. Începuseră să apară mici întreprinzători, se dezvoltau afaceri de familie. Era facil să-ți procuri instalația necesară producerii alcoolului și în ciuda prețului destul de mare pe care țiganii căldărari îl cereau pentru un cazan de cupru, mulți au vrut să aibă independență economică și să producă alcool în cantitatea dorită. Îmi amintesc cum la Băbeni, un unchi mai înstărit și-a luat cazan și și-a amenajat o instalație de distilare. Ca și el mai erau încă doi sau trei. Investiția și-a recuperat-o relativ repede, din ”uiumul” practicat pentru închirierea cazanului. Acolo exiata țuică de vânzare în permanență. Și era bună, apreciată de săteni. Mulți preferau să facă alcool din cereale, în special din porumb (mălai). Țuica obținută avea un gust și o aromă specifică, era ”mai puturoasă”. Însă fiind mai ușor de produs și având o calitate inferioară celei produse din fructe era la îndemâna aproape oricui. Cu timpul, gusturile s-au mai schimbat, acum aproape nimeni nu mai face ”horincă de mălai” sau dacă se produce nu prea are căutare. În schimb, țuica de prune este în continuare căutată. La mai bine de 20 de ani de la schimbarea regimului, odată cu liberalizarea comerțului cu alcool, au răsărit sute dacă nu mii de ”pălincii”, de mici afaceri de familie. Nu cred că există localitate din mediul rural unde să nu existe unul sau mai multe cazane de fiert țuica. Chiar și în zona limitrofă a Zalăului, la Crișeni, Ortelec sau Moigrad există câteva astfel de pălincii care activează legal. Adică proprietarii acestora plătesc impozite și taxe iar mai nou, odată cu aderarea la Uniunea Europeană și accize la alcool. În ultimii câțiva ani, am participat din nou la procesul de fabricare a pălincii. Asta pentru că tatăl meu, pentru care viticultura, legumicultura și pomicultura sunt ocupația de zi cu zi, dusă la mare artă, deține o suprafață de teren pe care are și câțiva zeci de pruni altoi. În fiecare vară adună aproximativ 1000 - 1200 de kilograme de fructe pe care le lasă la fermentat. Uneori nu înțelegeam de ce la noi, culesul prunelor dura și două luni. Tata nu scutură prunii, lasă fructele să se coacă natural și să cadă singure jos. Acum câteva zile am înțeles că numai așa se poate obține un randament bun la cazan. Fructele coapte asigură necesarul de zahăr care dă calitate țuicii. Practic obținerea unei pălinci de calitate depinde în primul rând de calitatea produsului brut: prunele. Lăsate la fermentat până ”cade podul” – acea crustă groasă ce se formează la suprafață, prunele se transformă în borhot. Acesta este transportat de către fiecare cu ce poate la pălincie. Acolo trebuie mai întâi să te programezi, să știi exact când îți vine rândul. De când se deschide cazanul, prin octombrie, acesta lucrează la foc continuu până nu mai are clienți. Unii proprietari de cazan au și mijloace de transport, borhotul transportându-se fie cu cisterna în cazul cantităților mari, fie cu tractorul în butoaie de plastic. În funcție de cantitate, borhotul se încarcă cu găleata dar și cu pompa. Odată cu borhotul, proprietarul prunelor duce și lemne de foc, majoritatea pălinciilor având cazane cu lemne. Procesul tehnologic depinde și de calitatea lemnelor folosite. Cu cât sunt mai sănătoase și mai uscate sunt mai bune. Pălincile nu sunt cine știe ce intreprinderi. Investiția nu este mare și se amortizează relativ repede. Procesul tehnologic este unul simplu, vechi de secole. Borhotul se fierbe în cazane de cupru prevăzute cu țevi din același material prin care circulă aburul obținut prin fierbere. Acesta este condus în bazine de răcire unde circulă printr-o spirală. Bazinul este alimentat în permanență cu apă rece, pentru a se asigura distilarea. După aproximativ o oră de când cazanul a fost încărcat la capacitatea lui maximă, primele picături de alcool încep să curgă în vasele curate. În tot acest timp focul este alimentat cu lemne iar borhotul din cazan este amestecat continuu cu niște palete de metal fixate pe un ax, pus în mișcare de un motoraș electric. Personal specializat, cu experiență urmărește tot fluxul tehnologic. După reguli numai de el știute, ”breinerul” – așa cum i se spune în Sălaj, decide când să alimenteze focul, când să-l domoale stropindu-l cu apă, sau când să-l întețească prin deschiderea ușii cuptorului. Se mișcă ca o furnică, este atent la cazan, la apa din răcitor, la alcoolul care începe să curgă. Prima parte, aproximativ 1 litru se colectează separat. Este alcool cu multe grade, peste 80, și nu se folosește la țuică. Uneori i se soune ”otravă” datorită tăriei. Unii îl folosesc pe post de medicament, în tratamente locale, în frecții. După îndepărtarea acestei cantități, vodca sau produsul din prima distilare se colectează într-un vas curat. Breinerul notează sistematic cu creta direct pe bazinul de răcire numărul găleților de 10 litri colectate. Din când în când, gustă vodca sau verifică conținutul de alcool prin turnarea unui pahar pe partea superioară a  cazanului și aprinderea cu chibritul a acestuia. Când vodca nu mai arde, înseamnă că prima etapă a procesului tehnologic s-a terminat. Cazanul se golește, reziduurile sunt evacuate într-un bazin de beton exterior. Cazanul de cupru se spală cu apă și se pregătește următoarea încărcătură. În medie, un cazan de borhot se fierbe la foc continuu între 2 și 3 ore. În funcție de cantitatea de borhot al clientului, procesul poate dura chiar și 10-12 ore. Timpul este notat cu exactitate, în funcție de acesta se plătește accizele. Ora de funcționare a a cazanului este taxată cu 6 lei. La pălincia la care am fost să-l ajut pe tata, existau două cazane. Unul mare, de 400 de kilograme era folosit pentru fierberea borhotului, iar cel de-al doilea, ceva mai mic, la a doua distilare. Ca să ajungă la calitatea dorită, la o tărie de 52 grade de alcool, primul distilat, numit local vodcă, se mai distilează încă odată. Procesul este asemănător, cu observația că acest al doilea cazan trebuie curățat li limpezit mult mai bine înainte de a se introduce vodca. Nu are palete de amestecare, în schimb are aceleași conducte de cupru ce trec printr-un alt bazin de răcire. Țuica rezultată este colectată separat, într-un ciubăr de lemn acoperit cu o pânză deasă de tifon pentru a împiedica eventualele impurități să cadă în prețiosul lichid. Breinerul urmărește în permanență cele două cazane, apoi notează cu creta de fiecare dată când golește o găleată. Între timp se stă la taclale, se face politică se analizează ”problemele țării”. Ce mai, o atmosferă exact ca la crâșma din sat sau ca pe vremea lui Moromete. Se gustă pălinca, se mănâncă, căci pentru cele 36 de ore cât durează un schimb, e nevoie de multă energie și atenție sporită.Țuica, produsul final, depinde mult și de priceperea breinerului. Este foarte important să știe când ”rupe” țuica, când decide să nu mai colecteze lichidul distilat. O neatenție pe partea finală poate compromite munca dintr-un an întreg. Ultima parte a lichidului distilat, ”coada” cum i se mai spune local, are o altă compoziție chimică și un alt gust. Trebuie să știi exact când să te oprești. Înainte de cantitate, este mai importantă calitatea. Urmează apoi partea cea mai interesantă. Cu îndemânare, breinerul amestecă țuica din ciubăr cu o cană mare de inox, ca și cum ar vrea să o aerisească. Vapori de alcool umplu instantaneu încăperea, se simte plutind în aer aroma pălincii. Din când în când umple un pahar mic de sticlă cu țuică și urmărește cu ochi de expert mărgelele care se fac deasupra. Uneori, acoperă cu palma gura paharului si-l bate de palma cealaltă ca să facă mărgele și să vadă cum țin acestea. Nu are nevoie de alcoolmetru, experiența îi spune câtă apă să pună. Da, apă, așa cum ați auzit. Ca să aducă produsul final la calitatea și tăria dorită, acesta trebuie diluat. Prepararea țuicii necesită multă atenție și experiența a sute poate chiar mii de ore de practică. Când breinerul spune ”este gata”, ca într-un ritual, toți cei de față se adună în jurul lui. Paharul trece din mână în mână și țuica este gustată de toți. Proprietarul fructelor transformate în alcool are ultimul cuvânt. El decide dacă mai trebuie diluat produsul sau nu. Fiecare își dă cu părerea, laudă marfa dar nimic nu se compară cu bucuria ce se citește în ochii proprietarului. Toată agoniseala lui dintr-un an, zilele de muncă, grija pentru fructe, culegerea și păstrarea acestora dar și nopțile când nu s-a gândit decât la acest moment magic, este concentrată în acel pahar mic de sticlă cu lichid incolor puternic aromat care ”ține mărgeaua”. Și nimic nu se compară cu privirea aproape încețoșată de lacrimi a tatălui meu. Mă bucur și eu de bucuria lui, simt că este mulțumit. Este poate cel mai frumos moment al anului din punctul de vedere al celui care este devotat pomiculturii. Poate frumusețea acestui moment este egalată doar de acela în care se gustă vinul din producția proprie, târziu în iarnă.Urmează momentul în care se trage linie și se fac calculele. Se măsoară întreaga cantitate de țuică. 2,5 litri de țuică este cota breinerului pentru un cazan prin de vodcă. Apoi, 10 litri de țuică din fiecare 100 de litri (10 %) este ”vama” sau ”uiumul” proprietarului de cazan. La alegere, acestă cantitate poate fi cumpărată de client cu 15 lei/litrul. Puțini aleg să-și răscumpere partea. Se fac deconturile, se strâng  mâinile și se fac urări de sănătate. Cele aproape 15 ore petrecute împreună sunt rememorate rapid de către fiecare. Până la anul, amintirile au timp să se decanteze să devină prețioase la fel ca țuica. Țuica de Zalău. Pentru 10 litri: * 60 l apa * 10 kg zahar * 5 kg grau * 1 kg porumb * 1 lingurita ferment (drojdie) * 50-100 boabe cafea proaspata apoi amestecati pana se dizolva zaharul. Completati cu restul de apa si adaugati graul si porumbul. Pentru ferment puteti folosi drojdie, dar eu, dupa cateva incercari am renuntat pentru ca produsul avea gust de drojdie si am preparat singur fermentul. Puneam intr-o cescuta ceva fructe cu putin zahar si lasam la caldura pana incepea fermentatia, apoi turnam totul in butoi. Astupati butoiul nu prea tare si verificati din cand in cand sa vedeti daca a inceput fermentatia. Daca nu, mai preparati ferment. Cand incepe fermentatia astupati bine butoiul si lasati-l sa fermenteze cel putin doua saptamani, depinde cat este de cald. Fermentatia trebuie sa fie anaeroba, nu e ca la vin. Vara fermenteaza mai repede. Dupa 2 saptamani ascultati butoiul ca sa va dati seama daca mai fermenteaza. Dupa cel mult 3 saptamani trebuie sa fie gata fermentatia. Ca sa va dati seama daca este bine, desfaceti butoiul, lichidul nu trebuie sa aiba clabuci si gustati putin. Daca este acrisor, inseamna ca a fermentat destul. Distilarea: i-am spus "de apartament" pentru ca am folosit o instalatie care poate fi folosita oriunde, doar sa o puneti pe aragaz si sa aveti in apropiere o sursa de apa (chiuveta). Trebuie sa aveti o oala sub presiune de cel putin 8 litri si o serpentina confectionata dintr-o teava sau o bara de cupru. Pe mine m-a ajutat un prieten care mi-a facut serpentina la cald. M-a costat un litru de bautura, dar s-a meritat. La oala sub presiune desfaceti surubul de deasupra cu supapa si faceti legatura intre capacul oalei sub presiune si serpentina cu un furtun. Aveti grija sa fie cat mai etans, eventual strangeti bine cu sarma. Eu am pus serpentina intr-un vas de plastic pe care il puneam in chiuveta. Jos am dat o gaura pe unde am scos al doilea furtun, de la baza serpentinei, pe care l-am pus intr-o sticla. Puneti in oala sub presiune 6 litri de maglavais (asa ii spun eu), inchideti oala si umpleti vasul serpentinei cu apa.Daca nu aveti un vas de plastic, puteti folosi o oala mai mare, in care serpentina sa stea in apa. Oala sub presiune o puneti pe ochiul mic al aragazului si dati focul mare timp de 5 minute. Dupa cele 5 minute dati focul mic, aproape de minim si asteptati. In aproximativ o ora veti auzi ceva zgomote in furtun iar in sticla de jos trebuie sa iasa bautura. Aveti grija sa aruncati primii ~50 ml, pentru ca prima data se distileaza alcoolul metilic, care este toxic, apoi se va distila alcoolul etilic. Bautura care iese trebuie sa fie limpede, limpede.Dintr-o oala veti obtine ~ 1 litru. Sa nu opriti  focul, mai scoateti inca ~600 ml, care vor mai avea un pic de tarie si un gust bun. Procedati la fel pana terminati butoiul. Veti obtine 10 litri de bautura buna si destul de tare, de aproximativ 40 de grade. Cei 6 litri care au ramas dupa ce ati scos 10 litri ii mai puneti o data in oala si mai obtineti inca cel putin 1 litru destul de tare. Ideal ar fi sa puneti bautura in butoaie de dud si sa le lasati sa stea mai mult timp. Dar un efect asemanator si un gust placut veti obtine daca puneti 10-15 boabe de cafea proaspata pentru fiecare litru. Dupa cateva zile bautura va prinde culoare si o puteti pune in sticle sau o lasati in damigeana, cum doriti. Cu cat lasati cafeaua sa stea mai mult, cu atat veti obtine o bautura frumos colorata si foarte aromata. Si nu uitati: sa o consumati cu masura, sa nu exagerati. *** Țuica de Zalău. Pentru 10 litri: * 60 l apa * 10 kg zahar * 5 kg grau* 1 kg porumb* 1 lingurita ferment (drojdie) * 50-100 boabe cafea proaspata apoi amestecati pana se dizolva zaharul. Completati cu restul de apa si adaugati graul si porumbul. Pentru ferment puteti folosi drojdie, dar eu, dupa cateva incercari am renuntat pentru ca produsul avea gust de drojdie si am preparat singur fermentul. Puneam intr-o cescuta ceva fructe cu putin zahar si lasam la caldura pana incepea fermentatia, apoi turnam totul in butoi. Astupati butoiul nu prea tare si verificati din cand in cand sa vedeti daca a inceput fermentatia. Daca nu, mai preparati ferment. Cand incepe fermentatia astupati bine butoiul si lasati-l sa fermenteze cel putin doua saptamani, depinde cat este de cald. Fermentatia trebuie sa fie anaeroba, nu e ca la vin. Vara fermenteaza mai repede. Dupa 2 saptamani ascultati butoiul ca sa va dati seama daca mai fermenteaza. Dupa cel mult 3 saptamani trebuie sa fie gata fermentatia. Ca sa va dati seama daca este bine, desfaceti butoiul, lichidul nu trebuie sa aiba clabuci si gustati putin. Daca este acrisor, inseamna ca a fermentat destul. Distilarea: i-am spus "de apartament" pentru ca am folosit o instalatie care poate fi folosita oriunde, doar sa o puneti pe aragaz si sa aveti in apropiere o sursa de apa (chiuveta). Trebuie sa aveti o oala sub presiune de cel putin 8 litri si o serpentina confectionata dintr-o teava sau o bara de cupru. Pe mine m-a ajutat un prieten care mi-a facut serpentina la cald. M-a costat un litru de bautura, dar s-a meritat. La oala sub presiune desfaceti surubul de deasupra cu supapa si faceti legatura intre capacul oalei sub presiune si serpentina cu un furtun. Aveti grija sa fie cat mai etans, eventual strangeti bine cu sarma. Eu am pus serpentina intr-un vas de plastic pe care il puneam in chiuveta. Jos am dat o gaura pe unde am scos al doilea furtun, de la baza serpentinei, pe care l-am pus intr-o sticla. Puneti in oala sub presiune 6 litri de maglavais (asa ii spun eu), inchideti oala si umpleti vasul serpentinei cu apa. Daca nu aveti un vas de plastic, puteti folosi o oala mai mare, in care serpentina sa stea in apa. Oala sub presiune o puneti pe ochiul mic al aragazului si dati focul mare timp de 5 minute. Dupa cele 5 minute dati focul mic, aproape de minim si asteptati. In aproximativ o ora veti auzi ceva zgomote in furtun iar in sticla de jos trebuie sa iasa bautura. Aveti grija sa aruncati primii ~50 ml, pentru ca prima data se distileaza alcoolul metilic, care este toxic, apoi se va distila alcoolul etilic. Bautura care iese trebuie sa fie limpede, limpede. Dintr-o oala veti obtine ~ 1 litru. Sa nu opriti focul, mai scoateti inca ~600 ml, care vor mai avea un pic de tarie si un gust bun. Procedati la fel pana terminati butoiul. Veti obtine 10 litri de bautura buna si destul de tare, de aproximativ 40 de grade. Cei 6 litri care au ramas dupa ce ati scos 10 litri ii mai puneti o data in oala si mai obtineti inca cel putin 1 litru destul de tare. Ideal ar fi sa puneti bautura in butoaie de dud si sa le lasati sa stea mai mult timp. Dar un efect asemanator si un gust placut veti obtine daca puneti 10-15 boabe de cafea proaspata pentru fiecare litru. Dupa cateva zile bautura va prinde culoare si o puteti pune in sticle sau o lasati in damigeana, cum doriti. Cu cat lasati cafeaua sa stea mai mult, cu atat veti obtine o bautura frumos colorata si foarte aromata. Si nu uitati: sa o consumati cu masura, sa nu exagerati.*** . Zalăul este cunoscut în toată țara și datorită celebrei țuici care se fabrică aici: . țuica de Zalău. Produsă în special din prune iar uneori și din alte fructe, țuica de Zalău a devenit un brand local cunoscut și apreciat de către cunoscători. Dacă în alte zone ale țării acest distilat din fructe se numește rachiu, vodcă (în sudul țării) sau horincă (în Maramureș), în Sălaj se întâlnește denumirea de țuică sau pălincă (din maghiarul pálinka). Există o întreagă dispută care țuică este mai bună: cea produsă la Zalău, cea de Bihor sau cea de Maramureș ori Satu Mare. În principiu, fiecare din zonele respective fabrică cam aceeași țuică, doar sentimentul de mândrie locală va înclina balanța. Fabricarea țuicii în Sălaj are o lungă tradiție, această licoare nelipsită din orice gospodărie se fabrică de mai bine de 500 de ani. Pe vremea comunismului când producția de alcool era strict controlată de stat, doar Vinalcool-urile (intreprinderi specializate în producția de băuturi spirtoase) puteau produce țuică. Îmi amintesc că în vremea copilăriei, prin anii 80, la bunicii din partea mamei de la Băbeni, cât era vara de lungă veneau oamenii din sat cu prune, mere sau pere la noi în curte. Asta pentru că bunicul Gheorghe, Dumnezeu să-l odihnească, era angajat cu carte de muncă la Vinalcool Sălaj, iar în curtea noastră era punct de colectare. Fiind singurul mod prin care țăranii puteau să-și procure râvnita băutură, aceștia veneau cu cărucioarele sau dacă aveau mai multe fructe chiar cu carul tras de vaci, de prin toate satele comunei: Cliț, Piroșa, Poienița sau Ciocmani. Desigur, cei mai mulți erau din centrul de comună, din Băbeni. Bunicul le cântărea cantitatea de fructe ce se depozita într-o ”cadă” mare de lemn (vas din doage de lemn legate cu cercuri de metal, având forma unui trunchi de con). Când cada se umplea, venea o cisternă iar borhotul (fructele care începeau să fermenteze) era dus și depozitat în bazinele de beton din curtea Vinalcool Cehu Silvaniei. Probabil că punctele de colectare a fructelor de pe valea Someșului erau arondate la secția de la Cehu Silvaniei. De câteva ori, bunicul m-a luat cu el cu mașina la cehu Silvaniei sau la Zalău. Într-o vară bună, erau și două transporturi pe săptămână. De la Zalău sau de la Cehu Silvaniei, bunicul aducea bani și țuică pe care apoi, seara le împărțea oamenilor. Fiecare primea o sumă de bani și o cantitate de țuică proporțională cu cea a borhotului adus. Plata primită de fiecare era mică în comparație cu cât câștiga statul din acestă afacere. Însă era singura posibilitate de a avea țuică bună, de calitate. Totul era notat cu scrupulozitate în registre speciale. Se scria în dublu exemplar cu indigo, erau controale de la Vinalcool. Îmi amintesc cu plăcere de serile lungi de vară când la noi în curte erau și 20-30 de oameni așteptând să-și ia țuica. Mă impresionau mai ales bătrânele văduve care strângeau sub braț sticla de un litru cu dop de cocean de porumb. Așteptau să primească țuica cu care să-și ospăteze musafirii sau colindătorii la Crăciun. Căci ori cât de sărac ai fi, nu se cade să nu ai cu ce-ți ospăta musafirii. Alții, mai înstăriți, sau care aveau predate prune mai multe, veneau chiar și cu bidonul de metal de 25 de litri, din acela în care se depozita laptele. Desigur, aceștia erau foarte puțini, cei mai mulți aveau canistre de plastic sau damigene de 10 - 15 litri (numite prin partea locului și oluri) din sticlă cu protecție din coș de nuiele. Prin anii de liceu, ajutam și eu cum puteam, fie adunam coloanele nesfârșite de numere și făceam verificările de rigoare la finalul fiecărei file de registru, fie ajutam sătenii ținându-le vasele ca să nu dăm pe jos țuica. Odată cu Revoluția din decembrie 1989, s-a terminat și afacerea cu țuica de la Vinalcool. Ani la rând am văzut prin șura bunicilor cântarul (maja) cu care se cântărea prunele, iar cada cea mare a fost predată la Vinalcool. O vreme, să fi fost vreo 5 ani, nu am mai auzit nimic de această afacere. Vinalcool-ul decăzuse până în pragul falimentului. Să nu credeți că în satele din Sălaj, ca și de altfel în întreaga țară nu se mai producea țuică. Începuseră să apară mici întreprinzători, se dezvoltau afaceri de familie. Era facil să-ți procuri instalația necesară producerii alcoolului și în ciuda prețului destul de mare pe care țiganii căldărari îl cereau pentru un cazan de cupru, mulți au vrut să aibă independență economică și să producă alcool în cantitatea dorită. Îmi amintesc cum la Băbeni, un unchi mai înstărit și-a luat cazan și și-a amenajat o instalație de distilare. Ca și el mai erau încă doi sau trei. Investiția și-a recuperat-o relativ repede, din ”uiumul” practicat pentru închirierea cazanului. Acolo exiata țuică de vânzare în permanență. Și era bună, apreciată de săteni. Mulți preferau să facă alcool din cereale, în special din porumb (mălai). Țuica obținută avea un gust și o aromă specifică, era ”mai puturoasă”. Însă fiind mai ușor de produs și având o calitate inferioară celei produse din fructe era la îndemâna aproape oricui.Cu timpul, gusturile s-au mai schimbat, acum aproape nimeni nu mai face ”horincă de mălai” sau dacă se produce nu prea are  căutare. În schimb, țuica de prune este în continuare căutată. La mai bine de 20 de ani de la schimbarea regimului, odată cu liberalizarea comerțului cu alcool, au răsărit sute dacă nu mii de ”pălincii”, de mici afaceri de familie. Nu cred că există localitate din mediul rural unde să nu existe unul sau mai multe cazane de fiert țuica. Chiar și în zona limitrofă a Zalăului, la Crișeni, Ortelec sau Moigrad există câteva astfel de pălincii care activează legal. Adică proprietarii acestora plătesc impozite și taxe iar mai nou, odată cu aderarea la Uniunea Europeană și accize la alcool.

·         Anonim, vinul - aceasta licoare bahica, are zeci de retete, iar noi va vom prezenta doua dintre acestea, care se pot face si in propriul apartament. Gustul va fi unul bun, placut, chiar daca nu este fabricat de specialisti, producatori renumiti in domeniul viticol. Vinificarea reprezinta procesul de realizare a vinului, tinandu-se cont de materia de baza - vinul - obtinut din struguri albi sau negri, dar si de ceea ce vrem sa rezulte: un vin sec, dulce, demisec sau demidulce. Retete pentru vin de casa E bine ca, macar o data, sa incercati sa produceti vin si acasa, chiar si intr-un apartament. Inainte insa de a trece la treaba, este indicat ca toate ustensilele, toate vasele sa fie spalate, uscate foarte bine, pentru a evita formarea mucegaiului, dar si dezinfectate. De ce avem nevoie? Ei bine, pentru a fabrica un vin intr-un apartament este nevoie de: struguri, intre 10 si 100 de kg, zahar care este, insa, optional - 50 - 200 grame/litru de suc; apa, tot optional, mai ales daca a fost un sezon secetos. Trebuie folositi pentru a iesi un vin bun doar struguri bine copti. Cei care nu sunt copti suficient, au acid in ei, ducand la eronarea produsului finit, probleme in fermentatie. Se umple cam 3/4 dintr-un recipient cu boabe de struguri, detasate de crengute, frunze, boabele stricate. Aceste boabe, odata spalate bine, vor fi strivite. Este indicat ca presarea sa fie facuta manual pentru a nu sparge si samburii care pot da un gust neplacut, amar vinului. Boabele pot fi strivite cu mana sau cu o lingura de lemn, dar nu se va folosi metalul care oxideaza si da, la final, un gust neplacut bauturii. Dupa aproximativ patru zile, veti constata ca lichidul fermenteaza: mustul va avea un puternic miros de gaze, fiind insa periculos in incaperi nearisite. Partea de deasupra se scoate intr-un tifon; doar asa veti avea un lichid clar. Se vor umple vasele pregatite cu must in proportie de 70%. Pentru a obtine un vin bun, mustul trebuie ferit de oxigen, instaland un dispozitiv de etansare a apei. Ati instalat fierbatorul si tot ce trebuie acum e sa lasati vinul la o temperatura adecvata. Adica, 22-28 grade Celsius pentru vinul rosu si 16-22 grade Celsius pentru vinul alb. Temperatura nu trebuie sa scada sub 15 grade deoarece si drojdia isi va inceta procesul de fermentatie. Trebuie precizat ca aproximativ 2% din zaharul din must da cam 1% alcool vinului finit. Este motivul pentru care, in majoritatea zonelor din tara noastra cantitatea de zahar nu trece de 20%. Nepunand deloc zahar, veti avea un vin cu o putere de 10%, fara pic de dulceata. Cum vorbim de un vin facut in casa, nu veti avea dispozitiv de masurare a zaharului din strugurele initial. Tot ce puteti face e sa tineti cont doar de propriul vostru gust si cat mai putin zahar. O alta varianta este aceea ca, dupa 4 zile de la fermentatie, sa gustati mustul. Daca este acru, atunci trebuie adaugat cam 50 grame zahar pe litru de must. Masurati 1-2 litri de must separat, adaugati zahar, dizolvati bine si turnati apoi siropul rezultat in damigeana plina. Repetati procedura cam de trei ori la 15-20 de zile. Cand veti gusta apoi, veti observa ca zaharul se pastreaza in gust si trebuie sa va opriti. In mod normal, in functie de temperatura din incapere, fermentatia vinului se face intre 30 si 60 de zile. Daca nici dupa 60 de zile fermentatia nu se opreste, pentru a nu pierde vinul care poate deveni acru, e bine sa-i schimbati vasul si continuati sa -l pastrati in aceleasi conditii.Vinul va fi tras in alt vas cu ajutorul unui furtun. Veti sti cand trebuie facuta mutarea si tinand cont de stratul de drojdie care se asterne la baza vasului, semanand cu namolul. Urmeaza perioada de formare a vinului propriu-zis care poate dura de la 40 la 380 de zile. Damigeana sau sticla de vin trebuie capsata si pastrata de preferat intr-un loc racoros, la o temperatura de 5-15 grade Celsius. Verificati din cand in cand daca mai apar depuneri pe fundul vasului si daca da, mutati din nou vinul in alt recipient curat. Sunt etapele unui proces simplu de fabricare a vinului in casa, chiar si intr-un apartament.  Sfaturi utile!In cazul strugurilor albi, acestia trebuie presati bine pana se separa de seminte si cojite. Pentru strugurii rosii, dupa presare, nu se va face separarea de pielite, tocmai pentru a se extrage culoarea si taninii necesari obtinerii unui vin de calitate. Cine vrea un vin bun, trebuie sa se bazeze in procesul de fabricare doar pe strugurii bine copti. Aici este secretul unui gust si a unui vin superior. Butoaiele sau damigenele trebuie bine spalate inainte de a turna mustul, pentru a nu prinde vreun iz neplacut. Folositi in timpul procesului doar unelte din lemn, plastic sau inox, nicidecum metal care oxideaza. Se vor zdrobi doar boabele, nu si ciorchinele. Dupa ce ati reusit sa obtineti vinul e vine sa-l pastrati in continuare la temperaturi potrivite, cuprinse intre 5 si 18 grade Celsius, in locuri uscate, reci.

·         Anonim, vinul biologic și principalele diferențe de vinificare față de vinul convenționalVorbind despre producerea vinului și despre vinificare, inevitabil apar diferențe majore între felul în care este produs   convențional și felul în care ajunge vinul bio din vița de vie până în paharul de pe masă noastră. Diferențele între aceste două produse sunt majore pentru că în unul dintre ele rolul principal îl are cantitatea, iar în altul rolul principal îl joacă natura. De la felul în care este îngrijită via, până la tratamentele la care este supus, cele două tipuri de vin parcurg un drum complet diferit. Tratamentele viei, elemente de importanță majoră în vinul biologic. Vinul biologic se produce din struguri în care tratamentele chimice sunt minimale fiind compensate printr-o atenție sporită și grijă în executarea lucrărilor manuale. Producătorii vinurilor biologice urmăresc vitalitatea terroir-ului, astfel încât utilizarea pesticidelor este complet ocolită. Aceste vinuri mai poartă numele de „vinuri de terroir”, în care viticultorul urmărește ca toate elementele implicate-sol, climă, soiul de viță de vie-să se îmbine în mod natural în așa manieră încât intervenția umană să fie minimală. În locul insecticidelor se folosesc capcane cu feromoni, iar nivelul tratamentelor aplicate se rezumă la aceleași instrumente pe care le utilizau și bunicii noștri în vie. În locul tratamentelor chimice care nu distrug doar buruieni, bacterii și insecte dăunătoare și care pătrund în sistemul interior al plantei și ca urmare și al bobului de strugure, se folosesc cat mai mult lucrările manuale, iar ca și protecție se folosește ca pe vremea bunicilor „piatra vânăta” sau științific sulfatul de cupru de origine naturală. Toate metodele de îngrijire a viilor din care se produce vinul biologic sunt menite să nu perturbe viață biosistemului. Mustul și rolul său în producerea unui vin biologic. Pentru producerea unui vin biologic și de calitate superioară, mustul este un element cu un rol crucial. Producerea unui vin bio începe cu utilizarea unui must ce provine din struguri netratați cu substanțe chimice sistemice, adică substanțe ce se vor regăsi în interiorul strugurelui. Nu este suficient să ne preocupăm de producerea unui vin bio de la must și până la vin, preocuparea pentru a obține un vin natural începe de la modul în care au fost crescuți și îngrijiți strugurii din care a fost produs mustul. Sulfiții, vinul convențional și vinul biologic. Ce trebuie să știi despre aceste substanțeUna dintre cele mai utilizate sintagme când vine vorba despre evaluarea unui vin ia în considerare dacă vinul „este cu, sau . fără sulfiți”. În realitate ceea ce este important să știm este nu dacă, ci câți sulfiți conține un vin. În general în procesul de producere a vinului se adăuga sulfiți în cantități mici pentru a preîntâmpina oxidarea și pentru a păstra cât mai mult calitățile gustative și olfactive ale vinului. Din păcate, cantități mai mari de sulfiți sunt adăugate pentru a corecta deficiențe de igienă din timpul vinificării.Strugurii și, prin urmare, vinul, conțin sulfiți în mod natural, așadar nu există vinuri care să nu conțină această  substanță, însă totul depinde de cantitatea prezentă. În ultima perioadă au apărut „vinuri cu 0 sulfiți”. Trebuie să reținem însă, că dacă nivelul este sub 10 mg/litru putem accepta ca vinul este fără sulfiți, pentru că aceasta e cantitatea prezentă din origini naturale. Producătorii de vin, în majoritatea lor, adaugă metabisulfit de potasiu în cuva de recepție a strugurilor, la finalul fermentației sau înainte de îmbuteliere, în scop dezinfectant, de prevenire a oxidării sau a reînceperii fermentației. Este clar de dorit limitarea acestui adaos de compuși chimici sintetici, dar asta presupune o igienă excepțională a cramei și investiții în tehnologii care previn oxidarea mustului sau a vinului. Doza de sulf utilizată de producătorii de vin este reglementată prin hotărârea de Guvern nr. 769/2010, care specifică pentru vinul convențional următoarele doze, în funcție de tipul de vin: 150 mg/l – vin roșu sec, 210 mg/l – vin alb și rose sec, 260 mg/l – vin alb și rose demise. Pentru vinul biologic cantitățile admise sunt considerabil mai mici: 100mg/l – vin roșu sec, 150 mg/l – vin alb si rose sec, 170 mg/l – vin alb si rose demise. Păstrarea vinului în condiții optime după producer. Nu este suficient ca materia prima să fie excepțională sau ca vinificarea să fie executată ca la carte, dacă vinul nu este păstrat apoi în condiții optime, își pierde calitățile. Pentru ca vinul să își păstreze savoarea, trebuie să avem în vedere patru aspecte esențiale: Temperatura – Vinul se păstrează la o temperatură cuprinsă între 7 și 18 grade Celsius. În cazul vinurilor albe și rose temperatura optimă este mai apropiată de pragul inferior, iar în cazul vinurilor roșii mai aproape de pragul superior. Totodată, este de importanță majoră ca temperatură să fie una constantă.Umiditatea – Ideal este ca vinul să fie păstrat în medii în care umiditatea este de 70%. Lumina – Este un aspect important, iar vinurile au mult de suferit în urma expunerii la lumina puternică. Tocmai de aceea în pivnițe se păstrează o iluminare slabă. Poziția – Vinului nu-i place mișcarea, el are nevoie de tihnă pentru a-și păstra proprietățile. Așadar, fie că este păstrat în butoi, fie că este păstrat în sticle, mișcarea recipientelor trebuie să fie minimală. În cazul în care vinul este păstrat în sticle, poziția recomandată este cea orizontală, astfel încât vinul să fie în contact cu dopul, prevenindu-se în felul acesta uscarea dopului și pătrunderea aerului în sticle.Vinul este una dintre cele mai speciale și mai variate băuturi din lume. Procesul prin care este făcut capătă uneori nuanțe ritualice și are un mister aparte, ce ne duce cu gândul atât la sofisticată regiune franceză Bordeaux, cât și la gospodăriile neaoșe de la noi. Indiferent de soiul de  strugure din care se produce sau de regiunea în care este produs, cert este că atâta vreme cât scopul final este obținerea unui vin de calitate, drumul va fi cu siguranță unul mai ușor de parcurs

·         Anonim, VINUL DE SOC: merita efortul sa incercati asa ceva. Va asigur ca daca o sa va placa aroma de soc (unora nu le place) bautura de fata poate concura cu oricare bautura din comert (carbogazoasa sau nu) si chiar cu un vin (mai slabut, ce-i drept), care de fapt este o “făcătură” (buna la gust si chiar cu ceva proprietati curative), caci vinul, totusi, toata lumea il stie ca fiind din struguri! Iata despre ce este vorba (va asigur ca merita sa incercati, pana la urma, in afara de circa 10 lei, nu aveti ce pierde):Ingrediente: 6-8 inflorescente de soc, 6 l Apa, 1 kg zahar, 4 lamai. Modul de preparare: Metoda I, simpla: Se dizolva zaharul in apa (si se continua cu pasii urmatori)Metoda II: Zaharul se pune la fiert cu 2-3 l de apa si zeama de la o lamaie si se  este obligatoriu insa acest lucru permite fermentarea in conditii mai bune (mai ales daca nu folositi drojdie de bere) (si se continua cu pasii urmatori dupa ce s-a racit). Se amesteca in apa sucul de la lamai, apoi se toarna intr-un borcan (galeata, bidon, vas) de 10 l. Se adauga cojile de lamaie (daca se pun cojile de la toate lamaile, sucul este mai amarui, deci chestie de gust) si florile de soc (de preferat fara cozile verzi). Se poate adauga putina drojdie de bere (cat o cireasa), in acest fel sucul va fermenta mai repede dar, precizez, drojdia nu este obligatorie, nefolosirea acesteia prelungind timpul in care sucul va incepe sa fermenteze dar dandu-i si un gust mai bun (nu va mai avea gustul specific de drojdie). Cojile de lamaie chiar daca le-ati pus de la toate lamaile sau doar de la 1-2, ar trebui sa le scoateti dupa 1-2 zile, ca sucul sa nu se amareasca. Se acopera vasul de fermentare cu un capac neetans (tifon, prosop) si se tine 2-3 zile (daca ati pus drojdie sau 5-6 zile fara drojdie de bere) la temperatura camerei, amestecand de 2-3 ori pe zi. Dupa acest timp socata este deja in plin proces de fermentare si capata un gust placut, acidulat. Este momentul in care poate fi bauta; gustul este mult mai bun daca tineti sucul obtinut la rece (pus in sticle, chiar si de plastic, dar fara a le insuruba dopul complet, astfel incat sa se poata degaja bioxidul de carbon rezultat.Daca vreti sa duceti procesul de fermentare pana la vin (vin de soc), dupa 3-4 zile de fermentare, trageti sucul in sticle (fara a le umple complet), astupati-le bine cu dopuri si lasati la fermentat inca 1-2 saptamani. Cand   PET-ul (de 2-2,5l) cu socata trebuie sa aveti grija sa lasati gol un spatiu de 0,5 l, altfel sticlele pot exploda. Cateva consideratii (legate de curiozitati personale la care am cautat raspunsuri) Pentru 1% alcool produs prin fermentaţie e nevoie de 16-18 g/l zahăr, în funcţie de tipul de vinificaţie şi de randamentul drojdiilor de fermentaţie; Rezultă că un must ce conţine 180 g/l zahăr se va putea transforma într-un vin de 10%, în timp ce un must cu 288 g/l zahăr, va putea furniza un vin de 16%. In cazul retetei de fata, la 6 l de apa, adaugand 1 kg de zahar, va rezulta aproximativ un vin cu 8 – 9% concentratie alcoolica, practic un produs de fermentare mai apropiat de bere, ca si concentratie alcoolica, decât de vin. O modificare a concentratiei alcoolice, in jos sau in sus, se poate realiza folosind 7 sau 5 litri de apa insa, fiind vorba in principal de o bautura racoritoare, nu ar fi recomandat sa aiba o concentratie alcoolica mare (bauturile racoritoare, prin definitie, nu contin alcool). Mentionez ca rezultatul de fermentare obtinut, cu cat este consumat mai repede, cu atat este mai dulce dar mai slab alcoolic; dulceata ii dispare aproape complet dupa incheierea completa a fermentatiei alcoolice (cateva saptamani).”

·         Anonim, Vinul este un produs miraculos, care distruge celulele canceroase. El este de 10.000 de ori mai puternic decat chimioterapia. De ce nu suntem la curent cu acest fapt? Pentru ca exista laboratoare interesate de fabricarea unei variante sintetice, ce le-ar aduce imense beneficii. Gustul vinului este agreabil si nu produce efectele oribile ale chimioterapiei. *Dacã aveţi posibilitatea, plantaţi o viţã de vie în gradina voastrã!!!* Cîte persoane mor, în timp ce acest secret este pãstrat cu rea-vointa, pentru a putea fi obtinute beneficiile multimilionare ale marilor corporatii? Puteti sa consumati fructele in maniere diferite: sã mancaţi pulpele, sa faceti suc, bauturi, serbet, patiserii etc. I se atribuie multe virtuti, dar cea mai interesanta consta in efectul produs asupra chisturilor si tumorilor. Unii afirma ca este foarte eficient in toate tipurile de cancer. Se considera, de asemenea, ca este un agent antimicrobian cu spectru larg, care tine sub control infectiile bacteriene si cu ciuperci, eficace contra parazitilor interni si a viermilor, regularizator al tensiunii arteriale, antidepresiv si adjuvant in bolile de nervi. *In Elvetia, soselele supraterane au fost inlocuite cu drumuri subterane, iar terenurile au fost date in circuitul agricol, special pentru cultivarea vitei de vie. *Elvetia, tara farmaceuticelor, a constatat ca e mai bine sa fie consumat in mod moderat vinul, nu medicamente ucigatoare. *Sursa acestei informatii este interesanta. Ea provine de la unul dintre cei mai mari fabricanti de medicamente din lume, care afirma ca, dupa mai mult de 20 de incercari efectuate in laborator dupa 1970, extrasele au relevat ca vinul distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, incluzandu-le pe cel de colon, de san, de prostata, plaman, pancreas... Componentele vitei de vie au demonstrat ca actioneaza de 10.000 de ori mai bine decat produsul Adriamycin, un drog chimioterapeutic utilizat in mod obisnuit in intreaga lume in scopul incetinirii cresterii celulelor canceroase. Uimitor este si faptul ca acest tip de terapie, completata si cu extract de lamaie, nu doar distruge celulele maligne canceroase, dar nici nu afecteaza celulele sanatoase! Institutul de Stiinte Medicale, Les Breuleux, Elvetia

·         Anonim, VINUL, Este perioada perfectă pentru a prepara vin chiar la tine acasă. Ei bine, printre altele și tu cauți un răspuns la întrebarea „Cât zahăr se pune la vinul făcut în casă?”. Iată că noi venim cu răspunsul și îți spunem cum procedează și bunicii la țară.Daca mai ai vin de anul trecut, poti face vin fiert, sa eliberezi butoiul. Iti lasam o reteta foarte buna putin mai jos. Daca nu mai ai vin, poti sari  peste reteta sa vezi cat zahar se pune atunci cand faci vin în casă!Vinul fiert se numără printre băuturile preferate ale oamenilor în serile friguroase de iarnă. Fie că este consumat în compania unui membru drag al familiei, fie că este savurat în compania unei cărți interesante, vinul fiert este nelipsit în perioada sărbătorilor de iarnă. Așadar, potrivit experților în vin, pentru a prepara o băutură ca la carte, după rețeta bunicilor de la țară, ai nevoie doar de câteva ingrediente.Ingrediente– un litru de vin roșu;– opt linguri de zahăr;– două batoane de scorțișoară; – patru sau cinci steluțe de anason (în funcție de cât de intensă vrei să fie aroma);– o portocală.Mod de prepararePentru a prepara această rețetă de vin de casă, trebuie sa știi ca este nevoie să treci vinul printr-o sită deasă, pentru a evita formarea spumei. Următorul pas este cel în care adaugi zahărul. Apoi, trebuie să pui steluțele de anason și scorțișoara și lasă totul să fiarbă, la foc mic.În momentul în care zahărul s-a dizolvat, mai trebuie să lași vinul puțin pe foc, până când acesta începe să facă spumă.Curăță, apoi, portocala de coajă, taie-o feliuțe și adaugă-le în cană sau în pahar. Coaja o poți folosi pentru decor.Cât zahăr se pune la vinul de casă și de ceEi bine, în urma informațiilor specialiștilor, pentru un litru de must ai nevoie de 180 de grame de zahăr, iar asta pentru a obține un vin cu aproximativ 11 volume de alcool.În schimb, pentru iubitorii vinurilor mai alcoolizate, se recomandă adăugarea a 17 grame de zahăr la litru pentru fiecare volum de alcool dorit.Totuși, trebuie să ții cont de faptul că, în cazul vinului realizat în gospodărie, este necesar ca zahărul să fie adăugat la 2-3 zile după ce mustul a intrat în procesul de fermentație.

·         Anonim, vinul, MUSTUL SI PREPARAREA LUI. Sucul de struguri se numeste must si este un produs dulce care nu a inceput sa fermenteze si se obtine prin stoarcerea boabelor de struguri si este un produs cu actiune farmacologica deosebit de importanta. Strugurii destinati producerii mustului trebuie sa fie copti (ajunsi la maturitatea de consum), cu gustul dulce-acrisor, determinat de raportul dintre zaharuri si aciditate, proaspat culesi, fara urme ale atacului unor boli sau daunatori si neintrati in fermentatie. In functie de preferintele consumatorilor, pe culori, se pot realiza urmatoarele tipuri de must: - must alb (denumire improprie, deoarece culoarea este de fapt galbena-verzuie de diferite nuante). Aici se incadreaza majoritatea soiurilor de struguri pentru vin. - must rosu, obtinut din struguri negri, apartinand unor soiuri intens colorate; - must roz, obtinut din struguri negri, apartinand unor soiuri pentru vinuri de consum curent. Pregatirea strugurilor in vederea zdrobirii si presarii Operandu-se in general cu cantitati reduse de struguri (la nivelul kilogramelor sau a zecilor de kg.), destinate producerii mustului pentru consumul familial, se poate si trebuie sa fie acordata o atentie deosebita lucrarilor de pregatire a strugurilor. Acestia trebuie sa fie culesi doar cu putin timp inaintea prelucrarii, cunoscut fiind faptul ca strugurii constituie un material perisabil, care poate intra rapid intr-un proces de fermentare ori sa prinda mucegaiuri, sau sa crape boabele si astfel sa se scurga mustul.In functie de cantitatea existenta, strugurii se aseaza fie intr-un cos din nuiele (curat) si se spala bine cu un jet de apa, fie sub robinet, tinuti cu mana de codite, sau in strecuratoare. Prin spalare, in afara inlaturarii impuritatilor si a substantelor ramase de la tratamente, se elimina (in mare parte) si microorganismele care produc fermentarea (transformarea zaharului in alcool). Dupa zvantare, se desprind boabele de pe ciorchine, retinandu-se doar cele maturate (colorate intens si uniform), cele fara urme ale unor atacuri de boli sau de daunatori, loviri mecanice etc. Doar in cazul in care se considera ca aciditatea (acreala) este prea scazuta, pot fi retinute si boabe maturate incomplet (chiar verzi), dar sanatoase. Toate operatiile dintre culesul strugurilor si pana la turnarea mustului in sticle trebuie sa decurga relativ rapid si cu acuratete, pentru a nu se da voie micro­organismelor (de fermentare, de putrezire) sa se dezvolte. Zdrobitul boabelor se poate face fie cu ajutorul micilor zdrobitoare, procurate din magazinele de specialitate, fie cu mana, in cazul unor cantitati mai reduse. Presarea se poate realiza atat prin folosirea unor prese (procurate tot din comert), sau prin introducerea acesteia intr-un tifon, ori intr-un sac de iuta (ambele curate) si apasarea apoi cu mana, ori cu un mai, pana se scurge aproape intreaga cantitate de must. Astfel obtinut, mustul trebuie tinut la o temperatura scazuta, care de altfel se realizeaza adesea in noptile de toamna. Rezultate mai bune se obtin daca mustul se pastreaza in frigider, acesta limpezindu-se in cel mult 24 de ore. Pregatirea recipientilor si conservarea O atentie deosebita trebuie acordata spalarii si sterilizarii sticlelor in care se va pastra mustul, precum si a dopurilor si a palniei. Se prefera folosirea recipientilor din sticla in capacitate de un litru sau submultiplii acestuia (750-500 si 250 mI). Sticlele se spala bine, folosindu-se detergenti de bucatarie si apoi se limpezesc prin mai multe ape. Se lasa la o zvantare usoara, apoi se introduc (culcate) in cuptorul aragazului, unde se tin circa 20 de minute la foc potrivit. Dupa oprirea focului de la cuptorul aragazului, sticlele ,se lasa pe loc (in cuptor) pana la folosirea neintarziata a lor. Atentie! Cuptorul nu trebuie sa fie incins! Palnia ce se va utiliza, precum si dopurile (din material plastic sau cele cu filet) se sterilizeaza fie cu ajutorul apei fierte, fie prin introducerea lor in alcool alimentar de minimum 70°. Este de la sine inteles ca si gospodarii care prepara mustul trebuie sa aiba mainile curate, prin spalare cu apa si sapun. Mustul limpezit se varsa intr-o oala smaltuita, de capacitate corespunzatoare si se fierbe 15-20 de minune la foc moderat. Este preferabil ca fierberea sa se faca pe principiul baii marine, respectiv oala cu must se aseaza intr-o alta de capacitate putin mai mare si care are la fund putina apa si 2-3 scandurele, dupa care se pun la foc. Pe toata durata fierberii se inlatura spuma cu o lingura din lemn, noua si sterilizata. Se scot apoi sticlele fierbinti din cuptorul aragazului si se aseaza pe o tava nesmaltuita. In lipsa acesteia, fiecare sticla se va aseza pe lama unui cutit plat. Mustul luat direct de pe foc se toarna (prin palnie) in sticle, umplandu-se pana la jumatatea gatului acestora. Se va evita prelingerea mustului pe exteriorul sticlelor. Pentru mai multa siguranta se poate pune (facultativ) pe suprafata mustului (din gatul fiecarei sticle) fie cate un degetar de alcool alimentar (de 70° minimum), fie cate un varf de cutit de conservant alimentar sau cate o aspirina sfaramata pana la praf, apoi sticlele se inchid ermetic. Din aceasta etapa orice manipulare a sticlelor se va face cu atentie, mentinandu-se in pozitie verticala, pentru ca produsele de sterilizare sa ramana mereu la suprafata mustului. Sticlele se aseaza apoi intr-o cutie din carton in care se gasesc perne de jur imprejurul lor si se tin pana la racirea lor (36-48 de ore). Pastrarea sticlelor se face in pivnita, iar in lipsa acesteia intr-un spatiu cat mai racoros (eventual in camara), invelite in hartii colorate (albastre, negre) sau de ziar. In functie de posibilitati, este bine ca inaintea depunerii sticlelor cu must la pastrare, ele sa fie tinute 5-7 zile in frigider. Exista si alte procedee practice de preparare si de conservare a mustului, dar metoda descrisa mai sus a dat rezultate sigure la o multitudine de incercari.

·         Anonim, VINUL, Primul cultivator al vitei de vie ne este prezentat in Sfanta Scriptura: dreptul Noe, dupa potop, a sadit vie, a baut vin si s-a imbatat, necunoscand efectul vinului. Dumnezeu este Creatorul vitei de vie, al cerealelor si pomilor fructiferi, din care se extrag si se fac diferitele bauturi alcoolice. "Vinul veseleste inima omului" (Psalmul 102;16). Biblia nu condamna consumul moderat al acestora (Deuteronom 14;26, Matei 11;19). Mancarea si bautura sunt conforme cu legile morale cand omul tine in ele o masura dreapta si prielnica sanatatii, cand nu mananca si nu bea spre placerea pantecelui, ci spre mentinerea vietii. Este binecunoscuta si minunea prefacerii apei in vin savarsita de Mantuitorul Hristos la nunta din Cana Galileii (Ioan 2;1-10), cat si cuvintele adresate de Sfantul Apostol Pavel lui Timotei: "De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni" (1Timotei 5;23). Deci Dumnezeu condamna nu consumul de vin, ci excesul de alcool, betia. Despre betivi Sfanta Scriptura spune ca nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (Proverbe 20;1, 1Corinteni 6;10, Efeseni 5;18). Daca alcoolul, cu toate ca este consumat in cantitati mici, este baut cu regularitate, se creeaza dependenta si acest obicei pune stapanire pe noi: "Toate imi sunt ingaduite... dar nu ma voi lasa biruit de ceva", spune Sfantul Apostol Pavel (1Corinteni 6;12). Suntem datori a pazi o randuiala cu privire la mancare si bautura si aceasta o putem realiza numai printr-o lupta impotriva poftei dezordonate, lupta ce se bazeaza pe infranare sau cumpatare, care este o virtute foarte necesara omului. Daca nu reusim sa ne stapanim, ci ne stapaneste alcoolul pe noi, mai bine sa renuntam complet la el, dupa cum ne invata Mantuitorul: ,,si daca mana ta cea dreapta te sminteste pe tine, taie-o si o arunca de la tine; caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena"(Matei 5;30). Da, mai bine sa lepadam complet un obicei sau o practica decat sa fim noi complet lepadati de Dumnezeu, mai bine sa sacrificam o placere de-a noastra decat sa fim noi sacrificati complet in gheena iadului. Ce priveliste cumplita este pentru cei cu frica de Dumnezeu, un om robit de patima betiei ! Barbatul care se cadea sa fie infricosator dusmanilor ajunge de rasul copiilor. De cine rade toata lumea ? De betivan ! In cei mai infloritori ani ai vietii, betivul ajunge un nimeni si un nimic. Pentru betivi, sunt valabile cuvintele Sf. Apostol Pavel: "Sfarsitul acestora este pieirea. Pantecele este dumnezeul lor, Iar marirea lor este intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti" (Filipeni 3;19). O, vai de ei, saracii, ca si in Saptamana Mare i-am vazut beti turta si chiar si la biserica, la Prohodul Domnului si la Inviere i-a adus dracul cel betiv, spre a face scarba si tulburare crestinilor din biserica ! Plange ingerul pazitor departandu-se de betiv, iar dracul se veseleste caci cu nimeni nu poate face lucrarile lui cele rele mai mult decat cu cel beat. Ce infricosator si demonic lucru este cand, pe la orele 7 dimineata cand merg la biserica, aceasta e goala pana pe la 8,30, dar carciumele sunt pline si ies unii din ele, pe sapte carari ! Deci alcoolul, ca alte lucruri, poate fi daunator sau bun, depinde cum este folosit, el poate fi folosit ca medicament, precum a grait Sfantul Apostol Pavel catre Timotei "De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni" (1Timotei 5;23), sau poate fi ucigatorul nostru. In cantitate mica este de folos alcoolul, mai ales vinul, dupa cum am vazut, dar in cantitate mare este daunator. Aceasta este asemenea oricarui medicament: luat in cantitate mica, are efect tamaduitor, dar in cantitate mare poate chiar sa ucida (a se vedea capitolul "Alcoolismul din punctul de vedere al medicinei" din acest articol). Insa alcoolul il poate face pe om, neom, ducandu-l la imbolnavirea sistemului nervos, distrugerea celulei nervoase, tulburari psihice si fizice, distrugerea ficatului, el mai aduce dezechilibru, confuzie, pierderea controlului, depresie si un respect de sine scazut, depersonalizare sau deformarea personalitatii, maturizare franata, vinovatie si rusine, regrete, izolare si disperare, afectandu-l pe om in intregime, adica din punct de vedere spiritual, psihic, afectiv si fizic; de aceea Sfanta Scriptura descrie in Pildele lui Solomon efectele betiei cand spune: ,,Pentru cine sunt suspinele, pentru cine vaicarelile, pentru cine galcevile, pentru cine plansetele, pentru cine ranile fara pricina, pentru cine ochii intristati? Pentru cei ce zabovesc pe langa vin, pentru cei ce vin sa guste bauturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de rosu, cum scanteiaza in cupa si cum aluneca pe gat, caci la urma el ca un sarpe musca si ca o vipera improasca venin. Daca ochii tai vor privi la femei straine si gura ta va grai lucruri mestesugite, vei fi ca unul care sta culcat in mijlocul marii, ca unul care a adormit pe varful unui catarg." (Pildele lui Solomon 23;29-35). Observam din acest text ca betia musca ca un sarpe, dar ea nu-l afecteaza doar pe betiv sau pe alcoolic, ci si pe cei din jurul lui. Caci cate familii nu s-au destramat din cauza alcoolului? Cata violenta si crime din cauza lui? Cate accidente rutiere s-au intamplat din cauza lui? Cati nu au saracit si au pierdut chiar si casele din pricina alcoolului ? Aceste vremuri pe care le traim, prin mass-media, ne prezinta realitatea cea hidoasa a alcoolismului. Inaintea multor pacate mari ca: uciderea, desfranarea, bataia, talharia, cearta, este prezent abuzul de alcool, este prezent unul din cele 7 pacate de moarte, lacomia la consumul de alcool. De aceea Sf. Apostol Pavel zice: "Nu va amagiti: nici desfranatii, ...nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu." (1 Corinteni 6;10). Betivul face din patima sa scopul vietii lui. Nu mai traieste ca sa implineasca scopul vietii lui pe pamant care este mantuirea sufletului, ci devine precum in acea pilda, care spune ca betivul este intai ca leul, apoi dupa ce mai bea, ca maimuta, apoi ca porcul ! Asa se face ca aceasta patima, acest infricosator pacat, ne aduce in starea de vrasmasie cu Dumnezeu, deoarece El este sfant si ne cheama si pe noi sa fim partasi la sfintenia Sa; de aceea primim indemnul: ,,fiti si voi insiva sfinti in toata petrecerea vietii, caci scris este: Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant"(1Petru 1;15-16). Iar a fi sfinti inseamna a fi curati din punct de vedere spiritual si fizic si a trai o viata dupa poruncile lui Dumnezeu, si nu ca robi ai unor patimi. Astfel, betia este un pacat, care ne desparte de Dumnezeu, Care este izvorul sfinteniei, caci prima porunca din Sfanta Scriptura este: ,,Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca." (Matei 22 ; 37-38). Dar cum poate cineva sa-L iubeasca si sa-L slujeasca pe Dumnezeu cu ,"tot cugetul", cand alcoolul are efect direct asupra mintii, facandu-l pe om sa nu mai aiba control?! Nu degeaba Biblia spune in cartea proorocului Osea urmatoarele: ,,Desfranarea, vinul si mustul dau curaj inimii"(Osea 4 ; 11). Astfel capacitatea de a judeca, de a chibzui, de a avea stapanire de sine si alte functii importante sunt afectate serios. De aceea, intreaba-te in mod serios: Oare doresti sa faci din betie un zid intre tine si Dumnezeu? Doresti sa fi la nesfarsit rob acestei patimi? Nu uita ca acest stapan, alcoolul, este foarte crud, deoarece te duce la o ruinare a sanatatii fizice, conducand la diferite boli. Vrei sa te supui acestui stapan distrugator, sau unui Stapan iubitor de oameni? Nu uita ca Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4 ; 8) si doreste ceea ce este cel mai bine pentru tine, doreste fericirea ta (Isaia 48;17 - 18), nu vrea moartea pacatosului, ci "voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina"(1 Timotei 2;4). Betia face fricos pe cel viteaz, desfranat pe cel infranat, ucide chibzuinta si orbeste mintea. Cu adevarat betivului i se pot aplica cuvintele Psalmistului David: "Omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor fara de minte si s-a asemanat lor." (Psalmul 48;21). Bautura distruge trupul. Fata de trupurile noastre avem datoria de ale ingriji: "Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste" (Efeseni 5;29) pentru ca este "templu al Duhului Sfant" (1 Corinteni 6;19), spune Sfantul Apostol Pavel. Ce porunca iubitoare! De asemenea, cand Creatorul i-a creat pe oameni, i-a "incununat cu slava si cinste" (Psalmul 8;5). Oare nu este timpul sa aduci cinstea, slava si sfintenia in viata ta, avand o viata echilibrata, fara pacatele mari care se numesc patimi sau vicii? Nu e timpul sa implinesti cuvantul Sfantului Apostol Pavel: "Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu".(1 Corinteni 6;20) ? Am scris pana aici despre aceasta patima si voi continua, desi imi dau seama ca e ca si cum as fi scris pentru niste orbi. Cam in stadiul acesta se afla alcoolicii. Daca cel care se imbata innebuneste, chioraste si surzeste, ce folos sa-i mai dai sfaturi? Cel care are nevoie de sfat nu aude, iar cel infranat nu are nevoie de sfat, ca-i lipsit de aceasta patima a betiei. Sa nu ne mai ingrijim de boala? Nu e buna nici solutia aceasta ! Sunt vrednici de mila betivii, caci si trupul si l-au distrus, si sufletul l-au cufundat in gheena iadului.

       Anonim, VINUL - VITA DE VIE SI VINUL. In Vechiul Testament vita este mentionata de peste 60 de ori. Se pare ca dupa coborarea din corabie, Noe si fiii sai au inceput sa munceasca pamantul si au sadit si vie. Noe a baut vin si nestiindu-i efectul, s-a imbatat si s-a dezgolit in mijlocul cortului sau: "Noe a prins a fi lucrator de pamant si a sadit vie. Si a baut vin si s-a imbatat si s-a dezgolit in cortul sau" (Facerea 9,20-21). Vita de vie din Tara Sfanta este ca si cea de la noi din tara, numai ca, terenul fiind mai propice acolo, calitatea vinului este superioara. In Palestina orice vie este ingradita cu un gard de zid, ca slava Domnului, pietre sunt din belsug. Si astazi se poate sapa teasc in vie, deoarece terenul fiind muntos, ingaduie sa se sape si sa se faca in el un bun teasc. Turnul, de asemenea, se poate vedea si azi, facandu-se din pietrele ce se afla din belsug, ca de altfel si gardul de imprejmuire . Sub turn se adaposteste omul si-si pastreaza uneltele, iar de deasupra strajuieste via. In cercetarile care se fac pe pamantul Tarii Sfinte, s-au descoperit multe teascuri sapate in piatra. Au fost descoperite, in special, cele in care se tescuiau maslinele si cele in care se pastra untdelemnul. De obicei, cei mai buni struguri sunt facuti stafide, iar mustul strugurilor mai putin buni este fiert si prefacut intr-un sirop care in limba araba se numeste dibis, de la ceea ce in Facerea 43, 11 si Iezchiel 27, 17 este numit miere. Burdufurile, de care pomeneste evanghelistul Matei "... nici nu pune vin nou in burdufuri vechi, ca altfel burdufurile crapa, vinul se varsa si burdufurile se pierd, ci vinul cel nou se pune in burdufuri noi si se pastreaza amandoua" (9, 17), sunt cele pe care orice calator in Tara Sfanta le poate vedea in spatele oamenilor sau asinilor, pe strazile oraselor palestiniene. Ele se fac din piele de capra si sunt elastice. In timpul fierberii mustului, daca burdufurile sunt vechi, acestea plesnesc, de aceea spune evanghelistul, nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi. Strugurele, dupa dulceata si produsul sau de must si vin, este simbolul fericirii. Pe vechile sarcofage crestine sunt, adesea infatisate, vita, strugurii si stoarcerea ca simboluri ale patimilor mortii. Strugurii din rod mult sunt simbolul imbelsugarii, al unei stari de fericire. Strugurele miraculos (Numeri 13, 24) ce l-au adus solii din Canaan, indica bogatia si fertilitatea pamantului. Stoarcerea strugurilor este simbolul patimilor, al nenorociri lor. Se intalneste in Facerea 9,20, Matei 21, 33, Facerea 43, 11, Ezdra 27, 17, Matei 9, 17, Isaia 5, 1, Matei 21, 17, Ioan 15,5, Isaia 34, 4 etc. In simbolica Noului Testament, vita de vie inseamna imparatia crestina, cu nobilitatea sa fata de paganism. Vita de vie o intalnim adesea ca decor pictural, cu deosebire insa ca ornament in sculptura, pe coloanele bisericilor si stalpii iconostasului. Vita de vie de aur si de marmura din potirul templului a fost simbolul teocratiei in Vechiul Testament. Des se mentioneaza in Biblie, floarea vitei de vie. In Canaan se cultiva vita de vie in mod sigur prin anul 2000 inainte de Hristos. Melchisedec, regele Salemului, despre care se spune in cartea Facerii, daruieste o considerabila cantitate de vin lui Avraam, cu care traia in conditii de buna vecinatate. Via este icoana credinciosilor. Acest simbolism se deduce din cuvintele: "Doamne, Doamne, cauta din cer si binecuvanteaza via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta" (Ps. 79, 14-15). Cu totul alta insemnatate are vinul cand se bea din "Cupa Domnului", cand Domnul tine o cupa cu vin din care beau oamenii (Ps. 74, 8-9; Is. 51; Ier. 25, 15). Cupa cu vin este simbolul pedepsei pe care o gusta toti pacatosii. Raman clasice invatamintele lui Hristos si ale Sf. Apostol Pavel brodate pe mladitele vitei de vie si legate de butucul ei. Epicleza euharistica, rugaciunea speciala a preotului pentru prefacerea vinului in Sangele Domnului, constituie intrebuintarea superlativa ce se da vinului. Vinul este simbolul liturgic religios care, alaturi de paine, este in cult materia Sfintei Euharistii (Impartasanii) innobilata ca atare de Hristos Insusi, Care le-a intrebuintat la Cina cea de Taina. Ele sunt folosite si in alte Sfinte Taine si Ierurgii: la Cununie, la slujba Litiei, la sfintirea bisericii, la slujbe funebre (impreuna cu coliva si cozonacii la inmormantare si parastase). Apa, care se amesteca cu vin in Sfantul Potir, simbolizeaza apa care a curs o data cu sangele din coasta lui Hristos pe cruce, apa si vinul servind astfel, doua izvoare ale vietii si ale harului: apa Botezului si sangele Sfintei Impartasanii.

·         Anonim, vinul. Secretul unui vin bine făcut stă în atenția la detalii. Află care sunt secretele unui vin bine făcut de la recoltarea strugurilor până la degustare. Pentru a crea un vin care să cucerească de la prima înghițitură, trebuie, mai întâi, să cunoaștem teoria și apoi să ne perfecționăm în practică. Fabricarea unui vin de calitate se face respectând atât perioada recomandată pentru culegerea soiului, cât și fiecare etapă în procesul de vinificație. Din acest articol dedicat producătorilor de vin mici și medii, poți afla care sunt pașii corecți pentru producerea vinului, precum și cum ar trebui etichetat pentru cazul în care plănuiești să-l comercializezi. Vinul este o băutură alcoolică naturală, obținută exclusiv din struguri prin fermentația totală sau parțială a mustului de struguri. Fabricarea unui vin bun începe de la plantarea viței de vie și se încheie la îmbuteliere. Pentru a obține un vin de calitate trebuie respectate toate cerințele tehnologice și recoltare dictate de soi. Totodată, este important și să ne folosim de mijloace tehnice, care să ne permită eliminarea ciorchinelui sau a altor elemente care afectează calitatea vinului. Știința care se ocupă cu studierea procesului de vinificație este oenologia și implică studierea tuturor proceselor fizico-chimice și tehnologice utilizate la prepararea, stabilizarea, maturarea și valorificarea superioară a vinurilor. Etape în producerea vinului Producerea vinului nu înseamnă doar producerea mustului și fermentarea lui și este, de altfel, un proces complex, al cărui rezultat nu se vede decât după câteva luni de la recoltare strugurilor.  Explicăm mai jos, pe larg, ce etape cuprinde producerea vinului, dar și ce presupune fiecare dintre etape: Recoltarea și selectarea strugurilor Stabilirea datei optime pentru culesul strugurilor se face în funcție de greutatea boabelor și de indicele gluco-acidimetric al strugurilor (nivelul de zahăr). Acești indici se urmăresc la început din 5 în 5 zile, începând cu 10 august, iar cu 5-6 zile înainte de cules, în fiecare zi (mersul coacerii). Nivelul zahărului din struguri se determină, în mod ideal, cu refractometrul. Strugurii pot fi culeși când nivelul de zahăr din boabe nu mai crește timp de 2-3 zile, aciditatea strugurilor rămâne neschimbată și greutatea a 100 boabe a atins valori maxime. Culesul se declanșează și în funcție de tipul de vin care urmează să fie produs. La vinurile de consum, de exemplu, culesul se face când strugurii au concentrație de zahăr de 170-200 de grame de zahăr/litru și 4-5 grame de acid sulfuric/litru. La vinurile superioare, via se culege când strugurii au minimum 200g zahar/litru și o aciditate de 4-5g acid sulfuric/litru. Pentru vinurile dulci naturale, culesul se face în supracoacere, când strugurii au 250 - 300 grame de zahăr/litru. Ca ordine a culesului, se începe cu strugurii pentru vinurile albe, iar strugurii pentru soiurile roșii se culeg mai târziu. Mai exact, trebuie să ținem cont de următoarele aspecte legate de soiurile și tipul vinului: pentru vinurile albe de consum curent, culesul se face când strugurii au acumulat 170-180g/l zahar; pentru vinurile superioare albe seci, culesul se face când strugurii au acumulat peste 196g/l zahar; pentru vinurile albe demidulci și dulci, culesul se face când strugurii au acumulat peste 210g/l zahar. pentru vinurile roșii de consum curent, culesul se face când conținutul în zahăr este cuprins între 180 ºi 200g/l, iar aciditatea minimum 5g/l în acid sulfuric. pentru vinurile roșii de calitate superioară, culesul se face când conținutul de zahăr este cuprins între 200-250g/l, iar aciditatea între 4,5-5g/l acid sulfuric. Totodată, culesul trebuie să se execute într-o perioadă scurtă, de 3-4 săptămâni, intervalul optim fiind de cel mult 15 zile. Selectarea strugurilor din care se va face vinul se realizează eliminând fructele neconforme. Se îndepărtează strugurii care au urme de boală - mucegai, făinare - etc. Dezbrobonirea: eliminarea ciorchinilor. De ce este importantă? Separarea boabelor de ciorchine se numește dezbrobonire și se face cu un utilaj numit dezbrobonitor sau desciorchinător. Pentru a obține un vin bun, această etapă este foarte importantă pentru ca vinul să se limpezească mai repede, să aibă o culoare mai plăcută și să aibă o cantitate mai mare de alcool. Totodată, ciorchinele conferă vinului un gust ierbos, astringent și este de preferat să fie eliminat. Zdrobirea și presarea strugurilor După eliminarea ciorchinilor rezultă boștina, iar prin presarea (zdrobirea) boștinei se obține mustul. Boștina poate fi încălzită, poate primi tratamente cu electroplasmoliză, cu ultrasunete sau tratamente ce presupun macerarea enzimatică pentru a se obține mai mult must. Pentru obținerea mustului se folosesc prese continue sau discontinue. Pentru obținerea vinurilor superioare se utilizează presele discontinue, ce pot fi acționate manual, mecanic, hidraulic sau pneumatic. Presele pneumatice sunt considerate cea mai bună alegere deoarece presarea este rapidă și ușoară, iar mustul este limpede și de calitate superioară. Presele continue sunt utilizate la vinurile de consum, sunt mai economice și permit obținerea unei producții mai mari deoarece lucrează la flux continuu. Zdrobirea prin călcare Zdrobirea strugurilor se poate face și prin călcare cu picioarele. Este o tehnică franțuzească ce nu mai este folosită prea mult astăzi, însă rămâne o etapă simbolică în producerea vinului. Zdrobirea strugurilor prin călcare este un obicei care e mai păstrează și azi în unele zone, chiar și în țara noastră.Fermentația vinuluiProcesul de fermentație a vinului este cel în cadrul căruia drojdiile consumă zahărul și îl transformă în alcool etilic și dioxid de carbon. Drojdiile fermentează D-glucoza, D-fructoza, maltoza, zaharoza, galactoza și o treime din rafinoză, iar drojdiile responsabile de transformarea mustului în vin sunt: Saccharomyces cerevisiae varietatea ellipsoideus, Saccharomyces oviformis Osterwalder, Saccharomyces bayarius Saccharodo, Saccharomyces chevalieri Guillermoud, Saccharomyces bailii Linder, Kloeckera apiculata, Kloeckera africana, Kloeckera jeusenii și Kloeckera magna, Saccharomyces ludwigii, Candida vini (Mycoderma vini), Candida mycoderma (Ress), Loddler și van Rij, Pichia vini, Pichia membranaefaciens, Pichia fermentans, Bretanomyces intermedius (Bretanomyces vini, Bretanomyces schanderli). Fermentația vinului se desfășoară în trei etape: fermentația inițială - 2-3 zile de la introducerea mustului în vasele de fermentare și până la degajarea evidentă a dioxidului de carbon fermentația tumultuoasă - 5-14 zile, drojdiile transformă 85% din cantitatea de zaharuri în alcool și dioxid de carbon. fermentația finală - puterea de fermentare a drojdiilor scade treptat, se produce limpezirea vinului, drojdiile și uneori tartrații se depun, iar vinul capătă însușiri specifice. Este nevoie de condiții speciale pentru ca fermentația să se desfășoare bine Temperatura potrivită pentru fermentație Drojdiile sunt microorganisme care, pentru a se putea multiplica, au nevoie de anumite temperaturi. Fermentația are loc de obicei la temperaturi cuprinse intre 15 și 35º C și durează circa două săptămâni. Pentru fermentarea completă cu o concentrație de 200 g zahăr/litru, sunt necesare: 60 zile, dacă fermentarea se realizează la 10ºC. 15 zile, dacă fermentarea se realizează la 20ºC. 3 zile, dacă fermentarea se realizează la 30ºC. Condiții optime pentru fermentație. Pentru ca fermentația să aibă loc în condiții optime, este nevoie și de aer, oxigenul fiind folosit de drojdii în stadiul de reproducere. Necesarul minim de oxigen pentru fementație este de 10 mg/l, iar viteza optimă de fermentare are loc la concentrații de 20 – 30 mg/l. Pentru fermentație este nevoie și de dioxid de sulf. Această substanță poate fi produsă de unele drojdii, însă de regulă se adaugă dioxid de sulf maxim 250 mg/l, pentru vinurile albe și maxim 200 mg/l, pentru vinurile roze și roșii. Dioxidul de sulf (SO2) se administrează vinului sub formă gazoasă, lichefiată, soluţie apoasă sau în stare solidă, sub formă de săruri. Limpezirea vinului Limpezirea vinului începe odată cu încheierea fermentației în mod natural. Marii producători folosesc, însă, și alte metode pentru a limpezi vinul. Dintre acestea, merită amintite: filtrarea, centrifugarea, unele cleiri (caolinul, bentonita, ferocianură de potasiu, fitină), pasteurizarea, refrigerarea. Teste de laborator pentru verificarea vinului sunt: Concentrația alcoolică, Aciditatea totală în acid tartric, Aciditate volatila în acid acetic, Dioxid de sulf liber, Dioxid de sulf total, Extract sec total, Extract sec nereducător, Zahăr reducător, Zahăr total, Densitate relativă, Alcool metilic, pH, Metale: cupru, fier, Calciu. Acid malic Presiune. Acid citric. Teste de stabilitate la temperaturi scazute. Test de stabilitate la temperaturi ridicate. Test de stabilitate la aer identificarea coloranților sintetici . Diglucozid de malvidină. Îmbutelierea în sticle și învechirea vinului Vinul nu se consumă imediat după terminarea fermentării deoarece în această etapă are încă un gust puternic de drojdie. El se păstrează o perioadă în pivniță, etapă în care i se aplică unele tratamente - sulfitarea, pritocurile (pentru limpezirea vinului și obținerea unei culori cât mai atractive), egalizarea, omogenizarea și cupajarea, diverse corecții pentru aciditate, culoare etc. Atenție, însă, nu toate vinurile pot fi învechite, ci doar anumite tipuri. Deși se spune că vinul devine mai bun odată cu trecerea timpului, acest principiu este adevărat doar pentru anumite soiuri, puține la număr. Vinul poate sta în butoaie timp de 1-4 ani până la îmbuteliere. Vinurile albe pot sta în butoi 1-2 ani, iar cele roșii până la 4 ani. Îmbutelierea în sticle se face manual sau mecanizat, urmând ca apoi vinul să fie pus la învechire în condiții optime. Îmbutelierea se face în recipiente de sticlă, nu plastic, dopuri trebuie să fie din pluta, iar sticlele trebuie păstrate în poziția oblică, cu dopul în jos, astfel încât lichidul să atingă dopul. Temperatura optimă de învechire a vinului este de cel mult 15 grade Celsius, însa acest aspect depinde mult și de tipul vinului, iar în încăperea în care sunt depozitate sticlele de vin trebuie să fie lumină de intensitate scăzută. Vinurile pentru învechire nu trebuie mișcate, iar condițiile de păstrare trebuie să fie constante - fără fluctuații de temperatură și luminozitate. Unele vinuri, cele spumante de regulă, sticlele se răsucesc în sensul orelor de ceasornic zilnic în rastel. Păstrarea și depozitarea vinului Vinul se păstrează în pivnițe la o temperatură cuprinsă între de 8-14 grade Celsius, la o umiditate relativă de 80%. Pivnițele trebuie să fie bine aerisite pentru eliminarea excesului de dioxid de carbon, iar recipientele ideale pentru păstrarea vinului sunt butoaiele de stejar. Odată îmbuteliat, vinul se păstrează în rasteluri speciale, care să le mențină sticlelor poziția orizontală și care să permită scoaterea unei sticle de vin fără a fi mișcată o altă sticlă. Frigiderele de vin sunt extrem de utile pentru păstrarea vinului în condiții optime, atât în cazul depozitelor de vin, cât și a restaurantelor sau reședințelor. Frigidere pentru alimente nu sunt potrivite pentru vin deoarece temperatura din ele este prea mică. Vinul se păstrează în încăperi întunecoase, la temperaturi constante, între 7 și 18 grade Celsius, fără schimbări de temperatură. Eticheta vinului – ce informații ne oferă După îmbuteliere, pasul firesc este cel legat de etichetare. Eticheta vinului, ca oricărui alt produs destinat comercializării, de altfel, este reglementat prin lege. În cazul vinului, este vorba despre Legea Viei si Vinului – 244/2002. Ea trebuie să conțină nu doar marca și date legate de anul producerii, ci și informații cu privire la calitatea. Pe etichetă trebuie să se găsească următoarele date: Calitatea vinului exprimată pe etichetă În ceea ce privește calitatea vinului, pe etichetă vom găsi următoarele mențiuni:Vin de masa - vin cu o tărie cuprinsă între 8,5 și 9,5%.  Vin de calitate superioara (VS, IG, VSIG) cu indicație de proveniență geografică - vin cu tărie de peste 9,5%. Vin cu denumire de origine controlata (DOC) - este un vin cu o tărie de 11% si este produs din struguri cu un conținut de zaharuri de cel puțin 190 de grame la litru. Vin cu denumire de origine controlata cu trepte de calitate (DOCC) - este un vin cu o tărie alcoolică de peste 11.5% și se împarte, la rândul său, în vin DOCC cules la maturitate deplină (DOCC - CMD), vin cules târziu (DOCC - CT), vin cules la înnobilare (DOC - CIB). Indicația geografica. Această mențiune se face doar în cazul vinurilor de calitate superioară VS, IG, VSIG, DOC/DOCC, cât și treptele de calitate. Tipul de struguri Este vorba despre soiul de strugure din care a fost făcut vinul - Merlot, Sauvignon, Riesling, Feteasca etc. - în cazul în care vinul este făcut integral dintr-un singur soi de strugure. Vinurile pot, însă, să fie și cupaje - Sauvignon Blanc cu Riesling, Fetească Neagră cu Merlot și Cabernet. Tipul vinului După tipul vinului, putem vedea pe etichete următoarele mențiuni: vin sec – zaharuri cel mult 4,0 g/litru. vin demisec – zaharuri 4,01 g/l - 12 g/l. vin demidulce – zaharuri 12,01 g/l - 50 g/l. vin dulce – zaharuri peste 50 g/. Podgoria, data de ambalare și lotul Pe etichetă se mai menționează și numele podgoriei, data de îmbuteliere, cât și lotul. Drumul unui vin bun începe de la culegere și se termină abia după ce este savurat, iar fiecare dintre etape are o importanță majoră în obținerea unui produs de calitate, care să le încânte papilele gustative chiar și celor mai pretențioși degustători.  indicatii pe etichetele vinurilor din aproape toata lumea sub diverse forme. Iata cum le poti gasi: Franța: vinurile de origine controlata au mentiunea AOC, iar cele inferioare au mentiunea VDQS – Vin delimite de qualite superieure.Italia: vinurile de origine controlata au mentiunea DOC, cele superioare au mentiunea DOCG – Denominazione di Origine Controllata e Garantita. Un vin de regiune cu o calitate inferioara celor DOC sunt IGT – Indicazione geografica tipica Spania: vinurile de origine controlata au mentiunea DO – Denominacion de Origen, cele superioare au mentiunea – DOCa – Denominacion de Origen Calificada Portugalia: vinurile de origine controlata au mentiunea DOC – Denominacao de Origem Controlada, iar mentiunea IPR – Indicacao de Proveniencia Regulamentada se face pe vinuri din alte locuri de origine, dar nu celor cu DOC. Germania: vinurile de calitate produse intr-o regiune determinata au mentiunea QbA – Qualitatswein bestimmter Anbaugebiete, iar mentiunea QmP – Qualitatswein mit Pradicat (QmP) se aplica la vinuri de cea mai buna calitate

·         Anonim, vodca, Cum se face vodka?  Vodka e se produce foarte ușor. Fermentat, distilat, turnat în pahare. Nu tu alchimie complexă, nu tu învechire în butoaie alese. Vodca n-are timp pentru fasoane, sute de milioane de însetați o așteaptă în fiecare zi ca pe apă. Fiind prin definiție un alcool neutru, fără gust și fără culoare, vodca poate fi distilată aproape din orice ingredient care poate fermenta. La început, se obținea din cartofi. În prezent, cele mai bune vodci se distilează din grâu (în Rusia) și secară (în Polonia). Pentru cei cu fițe, francezii distilează vodcă din struguri, în timp ce tăriile mai populare se fac din melasă și sfeclă de zahăr. În prima etapă, legumele sau cerealele sunt puse într-o cuvă asemănătoare unei mașini de spălat. Prin rotire, echipamentul zdrobește ingredientele; “piure”-ului i se adaugă malț care va grăbi transformarea amidonului în zahăr. Următorul pas e sterilizarea decoctului, prin fierbere și adăugarea de acid lactic. Această substanță crește aciditatea și ușurează fermentarea, ucigând bacteriile nedorite. Odată sterilizat, decoctul inoculat cu drojdie e pus la fermentat în tancuri închise, între două și patru zile. Când zahărul s-a transformat în alcool etilic, începe distilarea. În general, vodca se distilează de mai multe ori – produsele premium pot trece chiar și prin cinci distilări. Distilarea Puține “vodcării” mai folosesc alambicul simplu; acesta, deși produce un alcool care păstrează din aroma ingredientelor folosite, nu e atât de eficient, iar distilatul nu are tăria necesară, trebuind rectificat (redistilat). Majoritatea marilor producători se bazează pe alambicuri tip coloană de distilare, compuse din camere de vaporizare suprapuse. Decoctul fierbinte este “plimbat” în continuu prin aceste camere, până când vaporii de alcool se condensează în vârful coloanei de distilare. Alcoolul neutru rezultat nu are nici gust, nici culoare, dar se laudă cu o tărie de 95-100%. Altă etapă importantă pentru viitoarea vodcă este filtrarea, care poate avea loc are loc atât în timpul distilării cât și după aceasta. În general se folosește cărbunele, dar producătorii mai extravaganți recurg la argint, cristale de cuarț sau orice altceva dă bine la marketing. În final, alcoolul pur este combinat cu apă până își coboară tăria la 40%. Acum, vodca e gata să ajungă în pahare singură sau în cele mai surprinzătoare combinații, deși ceva ne spune că nu va rămâne mult acolo.

·         Anonim, ZAHARUL,  La o cantitate de 100kg capsuni pot pune 50kg zahăr? Zaharul trebuie topit? *** Daca vrei sa faci rachiu de zahar cu gust de capsuni, poti pune 50kg... La 100 Kg capsuni se pot pune 1-2 kg zahar topit, pentru pornirea fermentatiei. Daca capsunile sunt foarte dulci merge si fara zahar. Lucru valabil pentru orice fruct.

·         Anonim, zaharul, Cât zahăr se pune la prune pentru țuică: Sfaturi prețioase pentru o țuică de calitateȚuica se poate face din mai multe fructe, de exemplu mere, pere sau corcodușe, însă cea care are un gust desăvârșit este țuica de prune.Țuica de prune este o băutură alcoolică, produsă din fermentarea fructelor. Oricine o poate prepara, însă nu toată lumea poate face o țuică excepțională. De aceea este important să știți cât se lasă fructele la fermentat și, mai ales, cât zahăr se pune la prune pentru țuică.Țuica se poate face din mai multe fructe, de exemplu mere, pere sau corcodușe, însă cea care are un gust desăvârșit este țuica de prune. Se spune că are tot atâtea rețete câți producători există, dar calitatea acestei băuturi este dată de știința de a o păstra peste ani și de respectarea unor etape esențiale.Cât zahăr se pune la prune pentru țuică: Țineți cont de aceste sfaturi!Pentru ca gustul țuicii să fie perfect, aveți nevoie de 200 de grame de zahăr, preferabil la 2-5 kilograme de prune. Fructele se adună într-un butoi mare ( de lemn, dacă este posibil, pentru că îi dă țuicii un gust deosebit). Peste ele se adaugă zahărul și se lasă la fermentat. În cazul în care adăugați mai mult zahăr, riscați să stricați gustul țuicii. Dacă vă amintiți, bunicii noștri foloseau dulcețuri mai vechi sau resturi de miere zaharisită, în loc de zahăr. Acesta, odată procesat, nu mai conferea aceeași tărie.După fermentare, puteți începe prepararea propriu-zisă a țuicii. Pentru aceasta, aveți nevoie de un aparat metalic pentru distilarea lichidelor, numit alambic ( cazan de țuică).Alambicul trebuie ales cu mare atenție, deoarece un aparat de o calitate slabă poate strica gustul băuturii. Cel mai bun material este inoxul, alambicurile din acest material fiind cele mai performante.Majoritatea alambicurilor de pe piață sunt realizate de căldărari din cupru sau din alamă, însă nu sunt de o calitate foarte bună.Elementele componente ale unui cazan de țuicăUn cazan de țuică este alcătuit din cazanul propriu-zis în care stă boasca, capac și țeavă de tranfer pentru aburii de alcool.Cazanul în care stă boasca ( fructele fermentate) trebuie să aibă mânere, pentru a putea fi răsturnat cu ușurință, în momentul în care ciclul de producție este finalizat. Capacul cazanului are forma unul clop, având în partea de sus un orificiu, pe unde urcă aburul de alcool. Țeava de transfer pentru aburii de alcool este recomandat să fie din același material ca și cazanul. Ea are rolul de a face transferul către serpentină, fiind necesară pentru ca apa din azul de răcire să nu se încălzescă de la sursa de căldură ce fierbe boasca.Să nu uităm și de serpentina de răcire a alcoolului. Ea este o țeavă din cupru, care începe din capacul cazului de țuică și care este îndoită circular. Are rolul de a ajuta la tranformarea alcoolului din stare gazoasă în stare lichidă.Pentru a nu pierde material de producție, vasul cazanului de țuică și capacul trebuie să se închidă etanș.După ce vasele sunt așezate, se adaugă boasca în cazan și se pregătește focul pentru fierbere.Rețetă țuică de pruneFocul se face fie cu lemne, fie cu arzător pe gaz. De precizat este că țuica va avea unui gust mai bun, dacă este produsă prin ardere de lemne. Veți obține o consistență deosebită, chiar dacă scurgerea lichidului nu este constantă.În situația în care capacul și vasul în care se află boasca nu se închid etanș, trebuie să pregătiți o pastă pentru etanșare. Ea se prepară din mămăligă, pâine uscată și înmuiată în apă și cenușă din vatra unui foc. Pentru a se prinde de cazan, pasta trebuie să fie lipicioasă. Rupeți câte puțin din această compoziție și îndesați-o în buza cazanului. Acolo unde pasta mai crapă, pe timpul cât cazanul de țuică este încălzit, mai lipiți pastă. Aveți grijă însă la temperatura ridicată a recipientului.Același tratament se aplică și în cazul în care țeava de răcire de la cazan la serpentină nu se etanșează bine.Secretele unei țuici de calitateCât zahăr se pune la prune pentru țuică ați aflat, însă trebuie să știți și alte elemente prețioase. Focul la cazan se pornește cu lemn ușor, care la început va face flacăra mare, până începe să curgă pe serpentină țuică în mod constant. Apoi, focul se domolește introducând lemne pentru întreținerea unei temperaturi constante. Dacă este posibil, folosiți la început lemn de brad sau surcele din crengi, care provoacă o flacără mare. Pentru un foc constant, se pot folosi lemne de esență tare.Pentru a împiedica eventualele impurități, care pot cădea în țuică, la gura țevii de scurgere a serpentinei se poate pune o cratiță cu un tifon.Toată țuica se pune într-un vas mare pentru omogenizare, deoarece prima oară țuica iese tare, iar mai apoi din ce în ce mai slabă.Pentru a afla când este gata ciclul de producție trebuie să faceți următoarele: scoateți un păhărel de țuică de la țeava serpentinei, luați o lumânare sau o brichetă aprinsă și mergeți lângă cazan. Apoi aruncați păhărelul de țuică peste vasul cazanului mare, nu peste capac. Apropiați focul de pata de țuică și observați: dacă țuica ia foc repede înseamnă că lichidul încă mai are tărie. Abia în momentul în care pata de țuică nu se mai aprinde repede, veți ști că ați finalizat procesul.Sperăm că sfaturile noastre vă vor fi de ajutor în prepararei unei țuici de prune cu un gust desăvârșit

·         Antoin Blondin: ”Când eşti mort de foame se găseşte întotdeauna un prieten dispus să-ţi dea ceva de băut.

·         Bianka Luz: ”CONSECINȚELE SPIRITUALE ALE CONSUMULUI DE ALCOOL. În timp ce este produs în masă, promovat în masă, legal și ingerat de o multitudine de oameni din întreaga lume, majoritatea oamenilor nu consideră întotdeauna sau nu înțeleg consecințele spirituale ale consumului de alcool. Să începem să aruncăm o privire la etimologia cuvântului alcool. Etimologie înseamnă rădăcina cuvântului ... din care provine. Cuvântul „alcool” se spune că provine de la termenul arab „al-Khul” care înseamnă „corp Venit-Duh” (de asemenea, este originea termenului „Ghoul”). În alchimie, alcoolul este folosit pentru a extrage esența sufletului unei entități. Prin urmare, este utilizat pentru a extrage esențe pentru uleiuri esențiale și sterilizarea instrumentelor medicale. Prin consumul de alcool în organism, într-adevăr extrage însăși esența sufletului, permițând corpului să fie mai sensibil la entitățile care ne înconjoară , cele mai multe fiind cu frecvență foarte joasă. De aceea, persoanele care consumă cantități excesive de alcool au adesea amintiri negre, nu își amintesc ce s-a întâmplat. Acest lucru se întâmplă atunci când sufletul pleacă, deoarece condițiile de viață sunt prea poluate și prea traumatizante pentru a le tolera. Sufletul decuplează trupul, rămânând conectat doar cu o legătură foarte slabă și subtilă cu corpul, iar o entitate întunecată duce corpul pentru o plimbare de „bucurie” , adesea într-o dezonoare hedonistă și plină de plăcere de sine-egocentrică, ilogică. Corpurile noastre sunt mașini pentru spirt. Dacă unul pleacă, altul poate lua mașina pentru plimbare. În esență, când cineva se întunecă după ce bea alcool sau devine contaminat în multe alte moduri, corpul lor devine adesea deținut de o altă entitate. O privire profundă la adevărul despre alcool! Trebuie să ne întrebăm - ce minte întunecată a, permis alcoolului să fie legal și puternic promovat în cultura noastră modernă. Ca spirit empatic și intuitiv, am avut o perioadă extrem de dificilă, unde am consumat mult alcool și am frecventat locuri unde mulți oameni beiau. Pot vedea și simți numeroasele spirite „întunecate” care se adună, așteptând să profite de sufletele anesteziate de alcool. Majoritatea experiențelor mele cu alcoolul m-au dus la experiențe de care am regretat ulterior. În 2007, am găsit un articol care imi explica ceea ce se întămplă când bei. Câțiva ani mai târziu am găsit scrierea lui Paramahansa Yogananda, unde explică acest fenomen. În timp ce ne străduim să ne vindecăm, să ne trezim și să ne transformăm lumea, alții ne înșeală cu trucul murdar jucat asupra umanității în ceea ce privește alcoolul. Forțele non-binevoitoare au vrut să ne lase asupriți, neputincioși și adormiți. Este ironic că substanțele psihedelice sunt ilegale în mare parte a lumii ( ceea ce ajută la expansiune mentală și conexiune spirituală) ... Cu toate acestea, alcoolul (extragerea spiritului) este legal! Câți dintre noi am văzut familii destrămate și vieți pierdute din cauza alcoolului și alcoolismului? Crezi că ne face mai deștepți sau mai sănătoși sau, în general, oameni mai buni? Este timpul să schimbăm lucrurile. Vom înlocui abuzul de alcool provocator cu mai multe practici și activități de îmbunătățire a sănătății. Și învățați să trăim viața trezindu-ne puterea!

·         C.I. Parhon: ”Vinul în comparaţie cu alte băuturi alcoolice, este nevătămător, dacă se respectă doza, moderaţia şi cumpătarea.

·         Cătălin Borangic: ”Mi se preling periodic pe sub privire diverse stereotipii și clișee obosite despre daci. Multe dintre ele cultivate atent din vremurile de tristă amintire și jucate sârguincios, dar în orb, de telectualitatea de moment.Telectualitate care n-a produs nimic, dar absolut nimic nou pe subiect, dar pare a avea o predispoziție bolnavă de a folosi repere din cultura dacică. De regulă în sens peiorativ, că e la modă dezrădăcinarea cu orice preț.Una dintre temele tocite este presupușa beție generalizată în lumea dacilor, căreia i-a pus capăt Burebista, prin defrișarea podgoriilor.Clișeul are la bază un fragment din Strabon, prost înțeles și mai ales și mai neinspirat folosit în filmul Burebista.Fragmentul arată așa:[…] ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât, în câțiva ani, a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte a neamurilor vecine […].Teoretica asceză dedusă din abținerea de la vin a generat de-a lungul timpului diverse interpretări, între care cea a distrugerii culturilor locale de viță-de-vie a fost atât de uzitată, încât a devenit o acțiune aproape de la sine înțeleasă. Ceea ce nu o face deloc probabilă, însă. Și nici adevărată.În primul rând pentru că deși puternică, elita din jurul regelui (despre subiect altă dată) nu avea cum controla o campanie de eradicare a podgoriilor, destul de improbabilă sub aspect practic.Dimpotrivă, din punct de vedere arheologic, nu se observă vreo modificare numerică a vaselor utilizate pentru transportul și stocarea vinului sau în vesela pentru băut descoperit. Scăderea ușoară a numărului de amfore grecești ajunse în spațiul nord-dunărean începând cu secolul al II-lea a.Chr. trebuie pusă în relație cu cucerirea Greciei de către puterea romană și cu dificultățile de aprovizionare cu vin grecesc ce au decurs de aici. În mod firesc, producția de vin local a trebuit să compenseze lipsa produsului de pe piață. Este, însă, adevărat că se diversifică tipologia vaselor pentru consumarea vinului sau cele pentru libații, căci aproape dispare vesela ceremonială din metale prețioase și se înmulțesc cele de lut (kernoi, askoi, kantharoi, vase paralelipipedice). Situația poate sugera și o democratizare a riturilor, fapt ce poate fi interpretat ca o radiere în straturile sociale a modelelor comportamentale specifice elitelor. Lucrul acesta este firesc. Elita dă întotdeauna tonul.Dar dând regelui ce este al regelui, mai ales în parametri militari și economici, este posibil să înțelegem că, de fapt, regalitatea și-a însușit anumite drepturi legate de producție (și implicit de consum). Și aici intră nu doar producția locală de vin, ci și importurile băuturii.În această cheie, abținerea ar putea fi tradusă prin diminuarea sau interzicerea comerțului – altfel profitabil – cu vin grecesc sau cu cel din producțiile interne, privilegiu anterior al nobilimii, transformat acum în monopol regal.Reducerea consumului sau reglementarea lui în sine poate fi conectată cu evoluția fenomenului militar local, aspect posibil controlat sau protejat de cler, elită direct interesată de aspectele diverse care aveau în centru consumul de băuturi alcoolice, fie că vorbim de coordonatele economice, fie de cele spirituale, acestea cu ricoșeu în disciplina militară.Cu alte cuvinte, producția și comerțul cu vin (internă și de import) a cam pățit ce știm că se pățește la schimbarea de regim. Fiind sume mari la mijloc, noua elită burebistană și-a tras monopol și drepturi exclusive.În fond, nimeni nu distruge o ramură economică bănoasă și nici o prohibiție nu a funcționat cu adevărat vreodată.În acest sens, eu nu cred că Burebista și a lui ceată au tăiat viile, cum înțeleg unii, ci au luat în mâinile lor segmentul economic aferent.Vinul era o băutură alcoolică de calitate, scumpă și care angrena câștiguri substanțiale. Controlul producției interne, dar mai ales controlul importurilor redirecționau veniturile care decurgeau din negoț. Visteria regală nu putea fi impasibilă la aceste surse financiare, cu atât mai mult cu cât acum avea posibilitatea de a controla porturile de la mare, căile interne de transport, punctele obligatorii de trecere peste munți și piețele de desfacere. Supravegherea și reglementarea producției și importului de vin nu puteau fi lăsate la discreția aristocrației nu întotdeauna foarte disciplinate. Mai mult chiar, anularea sau diminuarea unor privilegii ale nobilimii locale era acum un program politic accesibil regalității. Asocierea cu autoritatea religioasă supremă condusă de prietenul regelui, respectiv Deceneu, a fost, fără îndoială, un argument suplimentar important.De remarcat că din perioada cuceririi romane a capitalei Sarmizegetusei Regia provin o serie de resturi ceramice specifice consumului de vin (amfore, kantharoi). Pe aceste baze, toposul interzicerii cultivării viței de vie trebuie reevaluat în sensul unor reglementări economice și spirituale și nicidecum al unei abstinențe generalizate de la consumul de vin, aspect care deformează impardonabil realitatea istorică a Daciei Preromane și, implicit, imaginea elitelor locale.Mi-am amintit de treaba asta astăzi, când periam drăgăstos acest gât de amforă și aș fi băut nu neapărat un vin bun, grecesc, ci chiar și numai o bere rece, dacică.Că despre bere n-au zis nimic pizmașii.

·         Charles Baudelaire: ”Trebuie să fii totdeauna beat. /E singurul lucru într-adevăr cuminte. /Ca să nu simţi chinuitoarea povară a /Timpului care-ţi zdrobeşte umerii şi te-ndoaie la pământ, /trebuie să te-mbeţi fără încetare./Dar cu ce? Cu vin, cu poezie sau cu iubire, /– după cum ţi-e firea. /Numai să te îmbeţi./Şi dacă vreodată te vei trezi pe treptele unui palat, /în iarba verde a unui şanţ, /sau în singurătatea/ posomorâtă a odăii tale, /întreabă vântul, valurile, stelele, pasările, ceasornicul; /întreabă tot ce e trecător, tot ce geme, /tot ce se rostogoleşte, tot ce cântă şi vorbeşte, /întreabă ce oră e; şi vântul, valurile, stelele, pasările, /ceasornicul, îţi vor răspunde:/„E ora să te îmbeţi! //Ca să nu fii robul încătuşat al /Timpului, îmbată-te: îmbată-te fără încetare! /Cu vin, cu poezie sau cu iubire, cu orice – /numai să te îmbeţi.

·         Charles Bukowski: ”Alcoolul, o mahmureală doare mai puțin decât o inimă frântă —

·         Clement Alexandrinul: ”E folositor să luăm vinul ca pe un medicament, alcoolul, numai în vederea sănătăţii, fie ca să-l gustăm ca să ne uşurăm îngândurările şi să ne veselim. Cel ce se îmbată nu pricepe înţelepciunea lui...

·         Colecţionar de Vechituri: „Unii oameni fumează, alţii beau iar alţii se îndrăgostesc. Fiecare se sinucide în felul lui...”

·         Costel Stancu: "Ce ați face voi, bețivilor, / dacă într-o dimineață vi s-ar pune dinainte, / în locul obișnuitei sticle de băutură, / un sîn de femeie plin cu lapte? V-ați ascunde / sub mese, rugîndu-vă, în gînd, paharului / cu apă sfințită să dispară vedenia?/ V-ați închina la piuitul din clopotnița copilăriei? / Ați amuți?/ Voi, cei care ați alungat mii de pisici imaginare?/ Care ați hrănit cîinii cu oase de miel?/ Cei pe care v-a călcat de atîtea ori întunericul / pe degetele de la mîini cînd vă întorceați acasă? / Voi, cei care puteți jura că pînă și Dumnezeu/ a coborît de pe picioroangele-i sfinte/ să bea un gît de vin în sănătatea voastră?/ O, cavaleri ai Ordinului Terasei, unde vă e vitejia?/ Mai bine apropiați-vă tiptil, mulgeți fiecare/ cîțiva stropi de lapte și spălați-vă ochii./ Să vedeți cum se naște, ca un copil din flori, soarele.

·         Cristiana Furtuna: ”Ce trebuie pus în vin să nu se acrească. Ingredientul banal care îl păstrează în stare excelentăFoarte mulţi români produc vin acasă, astfel că este foarte important de ştiut cum se evită oxidarea şi acrirea acestuia. Mai exact, un ingredient banal ajută la limpezirea vinului imediat după ce mustul a fermentat.Ce se pune în vin ca să nu se acrească. Procesul de oxidare are loc atunci când vinul este expus prea mult la oxigen, lucru care afectează atât gustul, cât și aspectul acestuia. De obicei, oxidarea apare în cazul vinurilor vechi sau atunci când vinul este produs acasă și nu este bine protejat. Chiar dacă este îmbuteliat și sigilat cu dopuri de plută, există riscul ca vinul să se acrească.După ce mustul se lasă să fermenteze, timp de două-trei săptămâni, este recomandat ca vinul să fie pritocit, astfel încât să scapi de drojdii. Pritocirea este acțiunea de mutare a vinului fermentat într-un alt vas, astfel încât să poată fi îndepărtată drojdia de pe fundul butoiului.Cu această ocazie, pentru ca vinul să nu devină acru și să nu oxideze, se adaugă dioxid de sulf în el. Mai mult decat atât, dioxidul de sulf (SO2) are şi efect antimicrobian, ceea ce înseamnă că va ajuta la eliminarea drojdiilor ori bacteriilor care apar în timpul procesului de fermentaţie.Pentru a preveni acrirea vinului, se adaugă 1 ml de dioxid de sulf la fiecare litru de vin. De exemplu, pentru o damigeană de 50 de litri, este necesar să adaugi 50 ml de dioxid de sulf. După adăugare, vinul trebuie amestecat bine și lăsat să stea timp de două săptămâni, fără a deschide recipientul.Dioxidul de sulf este un conservant comun, utilizat și în fructele uscate, condimente sau sucurile de fructe, astfel că nu există riscuri în utilizarea acestuia în vin

·         Darren Flecher: ”Alcoolul omoară încet, încet. Nu contează, nu mă grăbesc.

·         Ecleziastul: Nu face pe viteazul cu vinul, căci vinul pe mulţi i-a pierdut.

·         Efeseni 5;18-: DESPRE URÂTA PATIMĂ A BEŢIEI. Nu vă faceţi robi alcoolului, ci lui Dumnezeu! ,,Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului" Pacatul lacomiei la bautura distruge si trupul si sufletul!

·         Emil Cioran: "Bețivii, sfinții, îndrăgostiții și poeții se află inițial la aceeași distanță de cer sau, mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, deși toți sunt "pe cale" să nu mai fie oameni."*** ” Când n-ai avut norocul să ai părinți alcoolici, trebuie să te intoxici toată viața ca să compensezi apăsătoarea moștenire a virtuții părintești.*** ”Bețivii, sfinții, îndrăgostiții și poeții se află inițial la aceeași distanță de cer sau, mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, deși toți sunt pe cale să nu mai fie oameni " *** ...(...) i-am spus lui E(ugen), că alcoolul e diabolic, că atâta vreme cât o să bea, nu va ieși din infern..." "...imi spune că nu mai rezistă, mă întreabă cum fac ca să trăiesc. Îi răspund că aceiași întrebare mi-o pun și eu, și că mă admir că pot să continui..." ... "Alcoolul și celebritatea sunt lucrări ale diavolului. Să nu cazi în patima celui dintâi, să n-o cauți pe cea de-a doua. Două primejdii care mă pândesc, chiar dacă în tinerețe am trecut foarte aproape de prima."( Emil Cioran către Eugen Ionescu)

·         Ernest Miller Hemingwai: Când te trezeşti încearcă să-ţi respecţi promisiunile  făcute la beţie. Astfel vei învăţa să-ţi ţii gura. *** Un om inteligent se îmbată ori de câte ori este obligat să- şi petreacă timpul alături de proşti.

·         Euripide: ”Fără vin nu mai este dragoste, nu mai este nimic care să încânte pe oameni.  

·         Frederic Beigbeder: „După ce recunoști un bun restaurant? Paharele de vin sunt mai mari decât cele de apă.”

·         Friederich Nietzche: ”Este bine să laşi băutura... însă rău este să uiţi unde ai lăsat-o.

·         Gabriel Gabriel: ”anul trecut în primăvara am pus vin in 5 sticle, cu dopuri din pluta,sigilate cu ceara. De revelion am desfăcut prima sticla de vin, oțet curat ! A urmat și a doua...ai a 5 a sticla și toate au fost la fel ! Din ce cauza ? Geta Mandalici: Trebuia sa pui în fiecare sticla câteva boabe de orez. Amidonul din boabele de orez au un rol. Floryn Dinc: Condițiile de păstrare , temperatura nu tre’ sa fie oscilantă , umiditate , lumina , Etc ! Pe vremea bunicilor , o parte din vin se păstra la groapa( aproximativ 1 m adâncime ,căptușită cu paie de orz) in sticle , si cu câteva boabe de orez sau orz ! Era demențial , cand îl scoteau vara , pe perioada recoltei de grâne ! Tanta Ursu: 1.nu au fost sigilate bine , 2 .Au fost tinute la lumina , 3. Au fost tinute la căldură. ȘI eu pun vin in sticle . Dar caut sticle închise la culoare , apoi după sigilare pluta cu ceara continui cu scoci lat după care în poziția nord în curte sap o groapă și le îngrop răsturnate vertical cu dopul în jos ! Stau excellent. Sandu Cristian: Procesul de fermentatie nu a fost realizat corect . N-are legatura culoare sticlei , groapa din pământ, nordul sau bobul de orez. Cristian Todireanu: Cauza pentru care sa otetit vinul este lipsa paharului din must . Bănuiesc că nu ați măsurat zahărul ?! Dacă ați măsurat cat avea ? Alt motiv poate fi drojdia sălbatecă de pe struguri sau insecte ( viespii ) Vinul producător se lasă pe broasca câteva zile , în funcție de temperatura de afara , vinul nobil nu trebuie lăsat ca se oteteste

·          gcom61: ” Acreala numai cu bicarbonat! Am promis ca revin cu feedback pentru problema cu acreala tuicii.Metoda descrisa de colegul @gcom61 este foarte buna si verificata de subsemnatul. Am redistilat palinca de caise acra, de prune si de struguri. Rezultat foarte ok.Se poate utiliza un masurator simplu de PH (se gaseste in farmacii sub forma de fase de hartie colorata) sau cei care folosesc Uralyt-U (este in cutie masurator de ph) si se adauga bicarbonat in tuica/palinca pana ce indicatorul arata un ph apropiat de 7 (6,8-7,2). Trebuie sa aveti rabdare sa se usuce hartia aia si bicarbonatul sa se dizolve in tuica aia (nu se intampla chiar repede), altfel riscati ca puneti prea mult si tuica va avea un gust usor sarat (chiar dupa redistilare)!Este metoda cea mai eficienta si buna pentru a recupera cat mai mult din cantitatea acra.Altfel se recupereaza un procent destul de mic.Carbunele activ si alte metode descrise prin www sunt frectie.... ***Pt acreala,se foloseste doar bicarbonatul de sodiu.Sarea nu are nici un efect asupra aciditatii (acrelii).Pt a nu spuma fiertura(mai ales la drojdia de la fermentatia vinului)adaugati ulei peste spuma si mestecati pana dispare spuma(se foloseste inclusiv industrial).Si in cazul vinului vechi ,care s-a acrit,folositi cu incredere bicarbonatul de sodiu;acesta va neutraliza aciditatea si veti obtine un distilat de calitate. *** ce cantitate se foloseste si in ce proportii (bicarbonat/litrii tuica) va raman dator! Este suficient doar sa incalzim distilatul si sa amestecam sau trebuie redistilata toata cantitatea? Intrebarea se refera doar la tuica. Daca doar adaugi bicarbonat in loc de acra o sa devina sarata ca asa e reactia Il distilezi din nou sa ai ceva bun

·         George Avram: ”Am ascultat un enolog care spunea că dacii tăiau via adică o curățau. Ceea ce romanii nu făceau, o lăsau să crească ca o tufă. Romanii aveau un vin mai acru. Când au văzut că dacii curăța ( taie) via au interpretat că că o distrug. Același enolog spunea că e posibil ca dacii sa fii tăiat într-adevăr via dar la marginea teritoriului stăpânit de daci , pentru a nu atrage barbarii. Chiar marii cultivatori de viță de vie din occident spun că au învățat tehnica de taiere a viei din estul Europei. Și că se pierde în negura timpului.

·         George Bernard Shaw: ”Alcoolul este anestezia care permite tolerarea operației numită viață.

·         Iacob al Antiohiei: ”Vinul inroseste fata, dar innegreste sufletul; inveseleste trupul, dar intristeaza duhul.

·         Johann Sebastian Bach: ”Vinul vechi se poate asemui cu o vioară; este cu atât mai de preţ cu cât a plâns şi a oftat de-a lungul anilor.

·         Johann Wolfgang Goethe:  A şti să savurezi un vin bun, cu toate simţurile (inclusiv acela al bunului simţ) este cea mai desăvârşită înţelepciune, arta şi ştiinţa. Cu gura o ştiu toţi. Dar asta înseamnă băutură nu cultură.

·         Lao Tse: ”Alcoolul e alb şi înroşeşte obrazul, aurul e galben şi înnegreşte sufletul.

·         Leonard Ancuta: ”Tata mai știa să vorbească limba alcoolului, o limbă pe care doar poeții știu să o vorbească. pentru că alcoolul te face să uiți atît de multe că ajungi singur, distant și tăcut.*** ”Sunt lucruri pe care nu le mai pot schimba. îmi pun o votcăgresit”/e mai ușor să le accept, în timp ce o muzică electrică îmi defibrilează/gîndurile în încercarea de a mă apropia de turbatul din mine/cu blîndețea unui pisic gata hrănit și care așteaptă să fie mîngîiat./dar turbulentul își bagă capul în inimă ca într-o cască de motociclist/și-mi frînge oasele de parcă ar fi din sticlă fină./lucrurile pe care nu le pot schimba sunt sortite să rămînă la fel, /doar eu, cumva, să mă schimb. așa că mai torn o cinzeacă/ din dorința de transformare și acceptare, cu nădejdea că la un moment dat/întreaga lume se schimbă și devine mai ușor să mergi pe ape/înghețate cu tălpile goale, să pășești pe cărbuni încinși/sau să plutești în bătaia vîntului/agățat în ștreang, fără să mori, că ți-ai făcut o traheoctomie chiar sub funie,/în fine, ceva nesănătos ca dragostea pentru cei care au plecat și/n-au mai dat nici un semn. al treilea pahar te face să înțelegi că Realitatea/e numai una, că nu există două lumi diferite și că-ți trebuie stomac bun/să poți digera ce se întîmplă cu tine, ce se petrece în jurul tău. doar turbatul/nu-mi dă pace, îmi bagă capul sufletului în apă și îl îneacă/rîde, nenorocitul, tu nu meriți un suflet, tu nu meriți iertare/și știu că e greu să te accepți fără iertare, așa că mai dau un pahar peste gît/și îmi iert eu sufletul gata să moară, îi iert toate păcatele și îl îngrop/acolo unde turbatul dă cap în cap memoria cu speranțele pînă /face toate visele praf, rămîne doar memoria, intactă, lucidă, dureroasă./sunt bine, ca revenit din comă într-o cadă plină cu gheață. *** portret al alcoolicului nostalgic cu ursuleț de pluș /ursulețul de pluș n-a avut de la început un singur ochi/dar el mai încape încă în paltonul cu pătrățele/păpușile nu mai fac injecții/și pe lună mai aselenizez doar cu privirea/nu mai plimb bondari legați cu ața de picior/mă tîrăsc încet în derive/cum aș merge pe bărci scufundate/ce-mi iese cel mai bine e să fac paharul să aterizeze pe masa/gol ca o viață în care nu bei/și nu-ți mai aduci aminte de nimic/nu mai am nici măcar un pix pe care dacă îl întorci/se dezbracă femeia /am vreo trei pungi de gunoi pline cu sticle și nenumărate scrumiere/ cînd aerisesc dimineața viața mea se duce pe geam/din mașină mi-a rămas doar cheia și dorința /să fi făcut măcar o dată dragoste pe malul mării/să închizi ochii în brațele mele cum ai scurcircuita toate stelele/am observat că îmbătrînesc cu toate că nu mai trece timpul/nu mai există schimbare / totul rănîne la fel asemenea cuvintelor dintr-o carte/se schimbă doar mintea ta care la fiecare recitire înțelege altceva/așa se întîmplă cu amintirile/fiecare ploaie e alta efectul e același /îmbrățișările însă rămîn toate în tine/uneori cînd te privești în oglindă le vezi pentru că sunt nemuritoare/nu îmbătrînesc niciodată/ chiar dacă le mai coși nasturi în loc de ochi și/chiar dacă din două poți face una cu vremea numărul lor/rămîne constant/ mai puțin cîrciumile în care în fiecare an vezi tot mai puține fețe cunoscute/ șireturile se îmbată mai tare decît tine și uită drumul spre casă/nici nu are importanță la cîte ai băgat în tine/ar putea face o bombă atomică sau ar rescrie tabloul lui Mendeleev/îi spunem viață/îi spunem iubire/pentru că ne-am prăbușit măcar o data/cine n-a învățat vreodată o pasăre să zboare/n-a zburat nici el însuși.*** portretul alcoolicului cu scarabeu sacru și ritual de reînviere/zicea odată unul mai deștept și amuzant că dacă pui o liguriță de căcat/într-o găleată cu vin, obții căcat. de asemenea, dacă pui o linguriță /de căcat într-o găleată cu vin, obții tot căcat./dacă avem ceva de învățat din asta este despre desacralizare./pînă și cea mai mică minciună poate fi blestemul vieții./nici măcar nu clar cu astea în cap cînd un scarabeu mi-a aterizat în pahar/și se zbătea de-i ieșea culoarea din elitre./l-am scos, cred că apucase cîteva guri bune din băutura mea și l-am pus la încărcat/la soare, măcar atît știam și eu, că e gîndacul de bălegar/și protejatul zeului de pe cerul zilei. /bălegar, nebălegar, e băutura mea mi-am zis, și am băut mai departe/cînd la un moment dat scarabeul mi-a vorbit, avea vocea unui actor de filme noir/ziceai că aprinde țigară de la țigară. îmi spune cu vocea lui joasă/bei o băutură proastă, man, deja ficatul reîncarnărilor tale bubuie/cred că singura ta șansă e să-l copiezi pe tipul care își spune iisus/ abstinență și purificare, post, milostenie, fapte bune minuni/și termină dracului cu poșirca asta și țigările alea puturoase./dacă ne înțelegem, poate fi începutul uneu nesfîrșite prietenii./mă uit eu la acest humphrey bogart al scarabeilor, am dat paharul peste cap/l-am întors cu fundul în sus și l-am pus peste el.uite că ți-am făcut catedrală, gîndace, îți dau o șansă că eu nu sunt/elena farago, dă-i un mesaj lui khepri și spune-i că vreau/ca soarele să răsară măcar o dată la miezul nopții/să vadă iubita mea că pot face și eu, măcar o dată, ceva pentru ea./pot face asta, îmi spune el, dar blestem mare te paște, că aici se încheie șirul/reîncarnărilor tale, și din cuvîntul tău, din oasele cuvîntului tău/ceilalți vor face oscioare, silabe, apoi cenușă și vîntul te va lua/te va împrăștia că nu se va mai făsi nimic din tine./nici iubirea nu va mai rămîne, scarabeule, nici iubirea pe care mi-am scris-o/în carne și oase, iubirea scaraneule, acolo unde omul trăiește și moare/ca o picătură de plumb topit într-un bloc de plumb./nici iubirea, man, îmi spune scarabeul, că iubirea e renunțarea la iubire/e absolutul, iubirea nu e reînviere, reîncarnare/e cum ai merge din moarte în moarte să găsești cu adevărat/moartea care poate să cînte despre tine/moartea în care mori singur în locul tuturor, în toate războaiele./și iubita ta plînge și nu știe de ce plînge./bine, prietene, să se facă lumina/în noapte, am zis, și a fost lumina/și m-am uitat în ochii scarabeului, am ridicat paharul,l-am umplut, l-am băut și am văzut scarabeul cum a făcut un tunel prin soare/doar pentru mine. *** portret al alcoolicului în bodegi baroce cu hoți și curve/întotdeauna am avut un as la spate/ca georges de la tour în picturile sale și am ghicit în pahare/mai bine ca o ghicitoare țigancă/am fost prezent la bodegă mai devreme decît brokerul la bursă/și am tranzacționat viața mai scump decît toate diamantele / de pe pămînt/am fost acolo, în spelunca aceea unde în cuier sunt sute de cravate/lăsate de toți cei care au renunțat la ștreangul corporatist/pentru o beție în care poți uita/că ai dat faliment sau te-a înșelat nevasta/că ți-a tras-o viața și acum poți picta/un tablou în mișcare și în beție/portretul artistului mort în timpul vieții sale/cînd pofta de a trăi îți roade burta ca într-o tortură cunoscută/cînd totul e un scurtcircuit al imaginilor care se înghesuie/în capul tău și toți nervii ard cu viteză ca niște fitile /să-ți bubuie inima/mințile sunt deja furate de o femeie cîndva frumoasă/căreia îi promiți că dacă te sărută/o să-i pui dintele lipsă/toți în jurul tău sunt niște costume închiriate înmuiate în alcool/și deznădejde, tu ești un caravaggio spadasin /ridici paharul și strigi/nec spe, nec metu/fără teamă, fără speranță/cum ai da foc întregii tale vieți numai să îți taie capul/în locului sfîntului ioan botezătorul pentru că vrei să botezi/cu sîngele tău iubirea/pentru că știi că nici o femeie nu iubește ca o curvă/și nici un bărbat nu iubește mai intens și frumos ca un hoț/stai cîteodată seara și unești stelele cu linia vieții tale/pînă îi desenezi chipul/și dacă mai cade cîte o stea știi că plînge/plînge cu larimi din acelea că dacă ar cădea peste tine/ai îngheța ca într-o pictură barocă***portret al alcoolicului suicidal în delirium tremens/problema a apărut aproape dintr-o data/incapabilitatea de a mai simți tristețe, de a empatiza cu mine însumi/seară de seară decupez cerul cu foarfeca în diferite forme/și mușc la fel ca din pizza, doar așa mai pot să respir/alteori îmi fac intravenoase cu aer așteptînd o embolie frumoasă și mortal/ca o femeie care te resuscitează în fiecare zi dar azi nu mai e aici/m-am apucat de dresat un pom/și uneori noaptea îl văd prin fereastră cum aleargă prin grădină/și le șoptește ceva celorlalți copaci pînă își lasă crengile pînă în pămînt/apoi revine în fața geamului meu și îmi face semn de adio din crengile desfrunzite/stația mea spațială s-a decuplat de stația internațională/a realității, nici lacrimi nu mai sunt/doar fum cum ar arde toți dracii din iad în paturile lor de smoală topită/cînd aprind țigara îmi dresc de fapt să dau foc/fitilului unei bombe atomice/tristețea mea să cuprindă o metropolă aglomerată/supă la plic și brînză topită/pașii mei ca o numărătoare inversă/să ningă cu cenușă cum aș fi pus în sobă toate fotografiile cu tine/să mă încălzescrealitatea se năruie peste min/pentru că în loc să te îngrop pe tine între pereții mei/m-am îngropat singur și inima mea bate acoperită cu ciment/îmi sting țigările în ochi și nu orbesc/te văd peste tot unde s-a detectat viață/te văd peste tot unde dacă nu e, se face/o cascadă care cade peste mine să mă trezească din moarte/numai ca să simt durerea. *** portret al alcoolicului care întreabă qvo vadis, Satana/pe satana l-am cunoscut prima oară/cînd aveam trei ani și am fost în prima mea comă alcoolică/am mîncat vișine din vișinată pînă cînd hypnos/a fugit de lîngă mine și /damigeană/iar eu am stat în spital vreo două zile/apoi satana a tot apărut în preajma mea/păream candidatul perfect, un fel de sef de promoție/la materia degustă, degustă, degustă pe saturate/încît și acum sunt convins că am dobîndit/o eleganță anume în a îmbrățișa/paharul cu degetele, de a-l duce la gură și a sorbi/ca un rege peste regi/am aproape 50 și lucrarea domnului s-a înfăptuit/prin satana, sunt singur și iubirea a fost mereu un accident/cu peste o sută de mașini înfipte una în alta pe autostrada/și chiar și atunci cînd am fost la biserică/a venit o măicuță cu broboadă la mine și mi-a întins un pahar/ia maică și bea, că e de sufletul lui/și așa parcă am trecut o jumătate de lume/în bunătatea de dincolo/am învățat să dorm în picioare și mereu am mers ca pe sîrmă/cele mai frumoase curcubee au fost petele de motorină de pe asphalt/ care apăreau la capul meu ca o aura/prietenul meu de o viață a fost Mendeleev/care a stabilit tăria de 40 de grade la votcă/dar partea cea mai frumoasă din viață a fost/faptul că am dobîndit în timp/capacitatea de a bea chipurile oamenilor/că am ajuns să mă îmbăt cu atîția bărbați sau femeiîncît nu mai știam cine sunt/le sorbeam chipurile pentru că nu mai știam cine sunt/și îi vedeam pe toți în oglindă mi-e sete, ne e foarte sete, spuneau/și nu-mi permiteam să se usuce vreunul/nu am fost niciodată singur cu paharul sau sticla în față/și am răspăndit peste tot pe unde am fost/zîmbetul de fericire al barmanului/că m-a servit/și nu am plătit./și uite acum, în data stelară în care paharul de pe masa/are greutatea în plumb/te văd cum rînjești și zici că e momentul să ne oprim/încotro, satană/e timpul să mergem acasă. *** portret al alcoolicului ciclotimic în copacul cu flori/nu am încredere în ciudații care nu beau alcool/asta e un fel de a spune că suma viciilor e constantă/și uneori e de preferat un bărbat parfumaț /cu o țuică amirositoare a prună sau a gutuie/decît un edulcorat parfum de femeie /asta ți-o poate spune orice iubită/care te așteaptă cu borșul fierbinte în farfurio femeie care știe că lucrurile sunt la locul lor/fericirea nu stă în detalii/chiar dacă îți strică somnulsuferi și tu pentru pisica în călduri/de mîine nu mai beau niciodată, promit/dar vine cîinele saint-bernard cu butelcuța la gît/să-mi încălzească mințile înghețate/apatia se tratează cu un pahar bun de tărie/negarea e un fel de moarte mai scurtă/uneori sîngerezi în delir/cînd îi aduni flori de ciulin/cînd și inima are spini și bei să-i topești/să bei singur poate fi considerat viciu/să bei și să îți scoți sufletul afară/să învelești pietre o numim inspirație/să pui alcool în orice, se consideră talent/să bei cu iubita în balansoar /în timp ce pomul de deasupra/înflorește și cîntă/și la o adiere de vînt ninge cu petale albe/de parcă ai da luna pe răzătoare/asta e cu adevărat dragoste /cînd ești singur și trist mai bei un pahar/cum ai pune acea melodie pe repeat/retrăiești clipa, distilezi dragostea/pînă băutura are gustul/buzelor ei. ***portret al alcoolicului depresiv și îndrăgostit/cum îi spunea cioran lui ionesco, atunci cînd începuse să bea/ieși din infernul acesta, alcoolul e diabolic./tot așa am întîlnit și eu o mulțime de filosofi care îmi vor binele./dar eu știu clar, ce nu te învață filosofia, te invață viața, iar unde viața dă greș/te învață alcoolul. nu minte, nu te părăsește la greu/cere loialitate și rezistență și adevăr, te învață să-ți întreci limitele./îți trebuie o motivație solidă să bei, un scop. și nu depresia,/cei care beau de necaz nu sunt autentici, ci doar prefăcuți, delăsători/și leneși. așa spunea apollinaire, sunt liber, mi-a murit nevasta/pot trage în voie la măsea. alcoolul trece, iubirea rămîne./de obicei îți rămîne ție, pentru ea iubirea e doar un joc social/sau o apăcătură de pisică jucîndu-se cu orice se rostogolește./tu îi privești chipul în pahar și pentru o vreme/îți acoperă golul./să te îmbeți cu iubire e cum te-ai îmbăta cu fulgi de zăpadă./nu bei pînă la pierderea demnității, dar cînd iubești, faci asta./în orice caz, îți poți bea banii și mințile apoi dormi neîntors./nu-ți poți bea iubirea, depre ea poți spune că e /o cădere nesfîrșită cu liftul, atunci cînd ea pleacă/și știi foarte bine ce frumoși sunt oamenii care pleacă./și chiar dacă speri măcar să se oprească în iad/pe măsură ce suferi îți dai seama că picajul acesta infinit e iadul./și cum minus cu minus dă plus, iad cu iad se face rai./o sută îți crește pulsul, iubești mai mult, o simți atît de aproape/încît crezi că o poți săruta. dar ea e în altă parte, cu altcineva/și tu bei pentru fericirea ei. așa e iubirea./ privești pe geam lumina înghețată, deschizi geamul camerei/să unești frigul din tine cu cel de fară/tragi dintr-o țigară ca într-un sărut în care buzele ei îți suflă o fărîmă/de viață în piept, acoperind moartea cu o peliculă cianotică /albăstrie./e atîta iubire în tine încît și dacă te-ar găsi mort ai părea atît de viu/încît și în lacrimile care îți îngheață pe obraz/se vede sculptat cu migală chipul ei./și bei, mai bei un pahar să ai de unde plînge/lacrimile te sculptează ca niște ghețar/să fii portetul celui care nu a mințit niciodată în dragoste/să iei păsări înghețate în mînă, să sufli peste ele apoi să le privești/cum zboară bete de fericire. ***portret al alcoolicului în primejdie cu o singurătate uluitoare/primele trei pahare cu tărie sunt esențiale și existențiale,/el e copilul care învață să meargă și să vorbească. / transpirații reci îi udă părul de parcă ar fi de gheață/dar după primul pahar se topește și mintea începe să pîlpîie /ca o lumînare care se aprinde din senin peste o noapte adîncă./ferește, primejdia/strigă primele gînduri ale copilului care pe măsură ce bea/dospește și crește ca pînea și la al treilea pahar e deja un bărbat/trecut de miezul vieții, un bărbat albitde atîtea înghețuri și dezghețuri. un bărbat ca o catedrală /în care fericirile se roagă/să intre, că doar suntea atîtea firide goale, dar el pune mîna pe pahar/ca pe sabie și un strigăt de luptă urlă în el/ferește, primejdia./se trezește întotdeauna singur, o singurătate din aceea în care/doar paharul îți spune că exiști atunci cînd simți arsura/din gură pînă în vintre și ochii se deschid spre lumina/ca moliile spre bec./uneori, cînd n-are ce bea, se gîndește să-și taie venele/să-și sugă sîngele cum fac șobolanii care își rod coada de foame./ferește, primejdia,/îi e teamă că îl poate lua valul de a se lăsa îmbătat /cu propriul singe/cu propria viață, însă e conștient că nu are o viață/doar un șir de resuscitări reușite/pe care sunt agățate cîteva amintiri ca hainele uitate la crîșmă./pentru că tot își închipuie că o să fie singur și la înmormîntare/își pune haine frumoase și merge acolo unde se înmormîntează/cei ca el. care sub mese, care pe mese, acolo unde/așa cum spunea cineva, moartea se trăiește și viața se bea./și chiar dacă n-are bani, unul în necaz mai mare îi toarnă din sticla sa./e o mare veselie acolo și privirile i se transformă într-un șir lung/de pahare. și el vede prin ele ca prin ochelari magici,/vede cum toți au niște aure pe capși sunt aurele singurătății. /apoi mintea lui izbitor de pură și albă ca o coală albă de hîrtie/îi spune ferește, primejdia/și el se clatină către camera lui, așa zice lumea, dar el știe că dansează/și dansează atît de frumos că stelele roiesc în jurul lui ca ninsoarea/și cînd ajunge acasă umple foaia aceea albă cu tot ce n-a trăit.

·         LINK Din porumb:  https://www.facebook.com/100066883295063/posts/pfbid037AeGA8ptcXSs79Qq5D5E3CEtmoSiz7KHwQXxEYFofjbbifsb8ZgXFWbwnRJWq3sdl/?app=fbl

·         Maria Tereza: "Binecuvântată fie viţa de vie şi femeia, singurele daruri ale naturii care produc bucurie deopotrivă şi săracului şi bogatului.” ALCOOLUL, Nora Iuga: "Mi-e dor de un vin. De fapt, nu de vin, de ora aceea albastră care vine tiptil ca un prestidigitator și-mi scoate eșarfe din mâneci și porumbei din sân.  Ce teribilă terapie îmi aplic eu scriind. Am învățat de la Goethe. Când vrei să scapi de o iubire scrii o poezie. Mie îmi trebuie un roman."

·         Mark Twain: "Cartile mele sunt ca apa. Cartile marilor genii sunt ca vinul. Din fericire toata lumea bea apa."

·         Mica Doza ”Domnule, astăzi vom debita pur și simplu chestii de cultură generală. Mai dezlânate, mai nedezlânate, vedem noi. În ordinea asta de idei, stai așa și te întrebi câteodată unde ar fi ajuns omenirea dacă nu exista alcoolul? Domnule, unde a inventat omul ceva de troscănit, pac, civilizație! Au venit sumerienii cu berea, și nici nu știi când s-au pus pe construit zigurate, pe scris, pe socotit, ceva de rămâi prost când te uiți în cartea de aur a istoriei. Au preluat și egiptenii ideea, țup cu piramide, obeliscuri, știință și alte lucruri înălțătoare. Grecii erau fani vin, și nici nu mai spunem cât de deștepți au devenit. Chinezii făceau alcool de acum vreo 7.000 - 9.000 de ani. Și câte chestii au inventat?Romanii beau cam la un litru de vin de zi pe cap de adult, ceea ce vă dorim și vouă (copiii beau doar jumătate de litru, și ăla îndoit cu apă). Soldații romani aveau reglementat prin lege dreptul la cel puțin un litru de posca/zi (posca era un fel de vin oțetit amestecat cu apă). Și uite că au cucerit lumea. Dacii au tăiat viile. Și la ce le-a folosit? Nici nu mai subliniem că acolo unde nu exista cine știe ce alcool, vezi Australia, Africa sau America de Nord, epoca de piatră a scris pe ăia până au venit europenii. Deci, iată care a fost motorul omenirii.Dar stați că nu am terminat. Mai avem ceva de zis, ca să nu credeți că vă încurajăm să o luați pe arătură cu băutura. Romanii, ca și grecii, după îndelungi experimente științifice, au conchis că băutura în exces nu e prea bună. Dar și aici era cu dus și întors. Pliniu cel Bătrân ne-a zis nouă peste veacuri cum că „in vino veritas”. Adică, „nu zice nimeni să stai și să te uiți la paharul de vin ca muta la plută, dar ai grijă ce dai pe goarnă”. Seneca cel tânăr ne transmite că e bine să mai tragi la măsea, să te cufunzi în butoiul cu medicamente naturiste, căci face bine la moral și la sănătate. De unde și vorba strămoșească, doar latini suntem și noi, „dacă te-ai îmbătat și nu te-ai făcut de rahat, ai băut degeaba”. Cicero, în schimb, nu era de acord, și îl dădea ca exemplu de mostră pe Marc Antoniu (care, apropo, dacă nu știați, era văr îndepărtat cu Cezar, alt băiat cu pasiunea vinului). Cică Marc Antoniu a băut așa rău la o nuntă, că a vomat în văzul oamenilor, ba chiar și prin Senat. Nu era frumos. Și uite cum vrem noi să vă aducem unde doream. La cucerirea lumii, dar și la disputele astea legate de cât e bine să bei. Și-așa ajungem la Magellan. Dom`ne, dacă nu știați, Magellan a vrut să facă turul lumii. Nu i-a ieșit pe persoană fizică, el fiind reținut undeva prin Filipine, dar o fărâmă din echipajul lui (18 oameni și o corabie) a ajuns înapoi în Spania. Ei, poate nu știați, dar Magellan când s-a înhămat la expediție, a venit cu un plan teribil. În mod normal, marinarii la vremea aia aveau rații de bere zilnice. Căpitanul și ofițerii beau vin. Tot zilnic. Ei, Magellan a zis că în expediția asta temerară, toată lumea va bea vin. Pe săturate. Experiment de lux pe banii coroanei spaniole! Și a cheltuit, neică. 508 butoaie din alea mari și 417 burdufuri de piele, pline ochi cu vin de Jerez, din ăla bun de Andaluzia, zis și vin Sherry. Asta înseamnă, rotund, undeva la 250.000 de litri de vin. În bani, raportat la inflație, înseamnă cam 500.000 de euro. Iar dacă faceți niște calcule simple, vedeți că și el stabilise ca la vreo 550 - 600 de litri pe cap de om, timp de doi ani, că atât estimase el că va dura expediția De fapt, ca să vă faceți o idee clară, numai vinul din expediția asta a costat cam 20% din totalul investiției. Ca să fie cristal pentru toată lumea, Magellan a dat mai mult pe băutură decât pe armament. Nu vă stresați, și Columb a plecat burdușit cu butoaie cu băutură ca să caute Indiile. Numai că, vedeți voi, ajungem la ce zicea Cicero. Nici prea mult nu e bine. Și s-a văzut, că lui Magellan i-a mers ca dracu de când nici nu plecase. E adevărat, casa și moșia din Portugalia îi fuseseră vandalizate din ordin venit de sus. Niște asasini trimiși de regele Manuel al Portugaliei îl căutau cu niște topoare că nu mai știu ce voiau să discute cu el, iar niște corăbii portugheze l-au urmărit câteva zile până i-au pierdut urma, de bine ce doar ridicase ancora. Asta pentru că se dăduse cu rivalii spanioli, mai dornici să suporte investiția călătoriei decât portughezii. Dar asta nu are de-a face cu băutura, ci cu semnele prevestitoare.Și uite așa au ținut-o ei într-o veselie, cu vin gârlă și distracție, până a venit primul scandal. Nici nu au ajuns bine în Tenerife, adică nici nu plecase bine, că a aflat că niște băieți din echipaj, în frunte cu numitul Juan de Cartagena, căpitan pe vasul San Antonio, pregăteau deja o răzmeriță ca să îl dea jos. Atenția le-a fost distrasă de un alt scandal însă. Un sicilian pe nume Anton Salomon a violat un mus pe nume Antonio Ginoves. Magellan l-a condamnat la moarte pe Salomon, ceea ce s-a și întâmplat cu prima ocazie cu care au ajuns pe un țărm (asta era în Brazilia), iar restul echipajului l-a ucis câteva luni mai târziu pe puști, aruncându-l peste bord. Numai expediție nu mai era asta.Procesul pentru sodomie a și fost semnalul pentru prima răzmeriță, unde Magellan a scăpat ca prin urechile acului să nu fie asasinat. Și nici nu apucaseră bine să traverseze Atlanticul. A doua răzmeriță a venit la scurtă vreme, ocazie cu care trei dintre cele cinci corăbii pe care le conducea au ajuns pe mâna răsculaților. Mă rog, s-a lăsat cu lupte grave, mortăciuni, execuții, iar Magellan a recuperat comanda. Vremelnic însă căci, la trecerea prin strâmtoarea numită chiar Magellan, echipajul vasului San Antonio dezerta și fugea cu tot cu corabie înapoi în Spania. Un alt vas, Santiago, fusese pierdut într-o furtună.Mă rog, au trecut ei în Pacific, numit multă vreme Marea lui Magellan, și au ajuns după vreo 3 luni prin Filipine. Acolo, deja, știe toată lumea ce s-a întâmplat, când au realizat ei că au mai mult vin decât arme la bord. Cert este că, așa cum spuneam, înapoi au mai ajuns doar 18 oameni, și ăia au dat toți declarații împotriva lui Magellan, fapt care a dus la acuze de trădare și din partea Spaniei, nu doar a Portugaliei. Dacă nu era Antonio Pigafetta cu jurnalul lui, și acum ați fi învățat că Magellan a fost un om rău și un trădător de neam și țară. Una peste alta, încărcătura de câteva tone de cuișoare, în valoare de vreo 175 de milioane de euro în banii de azi, a mai reparat moralul coroanei spaniole. Totul e bine când se termină cu bine.Apropo, ca un alt detaliu de cultură generală, fix în anul în care vasul Victoria ancora pe țărmul Spaniei cu Elcano căpitan, adică 1522, Hernan Cortez tocmai dădea ordin ca în America Centrală să fie plantată viță de vie europeană, cu cei mai duri struguri de vin. 1.000 de butași la fiecare 100 de oameni. Ca să fie treaba bună și civilizația civilizație. Dar, revenind la expediția lui Magellan, prima întrebare este: de la atâta băutură să li se fi tras? Apoi, să fi avut Cicero dreptate când zicea el ce zicea despre alcoolul băut în exces? Nu în ultimul rând, a fost expediția asta un chiolhan cu strigături de la un cap la altul? Greu de răspuns. Noi zicem așa, să facem un experiment științic. Vă îmbătați toți rangă în seara asta, iar mâine veniți cu impresii despre cum ați reacționat. Trebuie să îi dăm de cap cumva.

·         Mihai Eminescu: Cârciumile sunt localuri de îndobitocire şi de prostituţie sufletească.*** Puțin vin ascute mintea. Mai mult - o tocește.

·         Mirel Surugiu Rotaru:  ”Eu şi vinul şi iubita-n colțul ăsta de ruinuri,/ fără gând de mântuire, fără temere de chinuri,/ duh şi trup, ulcea şi haină-n drojdie de vin s-adapă ,/ slobod sunt,scăpat de-acestea :/ Aer, Foc, Pământ şi Apă./ Doar o clipă îmbinarea de stihii te ocrotește / du-te şi petrece-ți viața,chiar când lumea te bârfește, / de-nțelepți s-asculți ,căci trupul, / în adâncu-i miez când crapă, / e doar pulbere şi boare, flacără şi strop de apă. / Când plesnesc bobocii-n floare, / paşi pe mal de râu să-ncetini / căci ești în Slănic Moldova cu vreo doi sau trei prieteni / şi iubita ca o zână, adu-ți, plin cu vin, ulciorul: / cine-o bea din zori, n-o duce,de Guvern şi Masoni dorul. / Dacă-n lume sunt statornic pe-o vecie de-o clipită / e păcat să stau eu fără băutură şi iubită, / Rai şi iad?Speranță, teamă?Vechi şi nou?Cu vorbe plouă, / când o să mă duc,ce-mi pasă dacă lumea-i veche, nouă? Ps. Întrucât durata lumii pământene-i precum valul, / precum vântul care trece-adumi, plin de vin paharul.

·         Mitica Trimbitasu: ”Un adevăr divin... Cancerul nu suportă vin. VINUL Distruge celulele maligne și 12 tipuri de cancer. Aceasta este ultima noutate în medicină, efectiv contra cancerului! Vinul este un produs miraculos pentru a omori celulele canceroase.El este de 10.000 de ori mai puternic decât chimioterapia. De ce nu suntem noi la curent cu asta? Pentru că există laboratoare interesate în fabricarea unei versiuni sintetice care le aduce imense beneficii. Gustul său este agreabil și nu produce efectele oribile ale chimioterapiei* Dacă aveți posibilitatea, plantați o viță de vie în grădina voastră* Câte persoane mor, în timp ce acest secret este păstrat cu invidie pentru a nu puteafi atinse beneficiile multimillonare ale marilor corporații? Puteți să consumați fructele în maniere diferite: puteți să mâncați pulpa, să faceți suc, să faceți băuturi, șerbet, patiserii, etc.- I se atribuie multe virtuți, dar cea mai interesantă este efectul produs asupra chisturilor și tumorilor. Acesta este un remediu probat contra cancerului de toate tipurile. Se consideră, de asemenea, ca un agent antimicrobian cu larg spectru care controlează infecțiile bacteriene și cu ciuperci, eficace contra viermilor, regularizează tensiunea arterială foarte înaltă antidepresiv, combate tensiunea și bolile nervoase.- În Elveția, șoselele supraterane au fost înlocuite cu ramuri subterane, iar terenurile au fost date în circuitele agricole, numai pentru cultivarea viței-de-vie. În Elveția, care este țara farmaceuticelor, s-a constatat că-i mai bine pentru elvețieni să consume în mod moderat vin, nu medicamente ucigătoare. Sursa acestei informații este fascinantă; ea provine de la unul dintre cei mai mari fabricanți de medicamente ai lumii, care afirmă că, după mai mult de 20 de încercări efectuate în laborator, în 1970, extrasele au relevat că vinul distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, înțelegând aici cel de colon, de san, de prostată, de plămâni, de pancreas...Componentele acestei plante au demonstrat că acționează de 10.000 de ori mai bine decât produsul Adriamycin, un drog chimioterapeutic utilizat normal în lume, pentru încetinirea creșterii celulelor canceroase și ceea ce este încă foarte uimitor, acest tip de terapie și cu extract de lămâie distruge nu numai celulele maligne canceroase, dar nu afecteaza celulele sanatoase!Institutul de Științe în Sănătate, Les Breuleux, Suisse.

·         mr-pelycan: ”A incercat cineva cu miere in loc de zahar? Imi dau seama ca ar fi vorba de alte costuri,dar ma gandesc ca mierea contine enzime si alti nutrienti mult mai ok decat zaharul.O iesi mai calitativ distilatul?Personal, nici eu nu folosesc vreun adaos in borhotul pe care il prepar si nu sunt adeptul acestei obisnuinte. Doar ca eram curios in ceea ce priveste mierea.Insa, nu stiu de ce, toata lumea insista sa se adauge zahar la plamada de gutui ???!!! Inca nu am avut posibilitatea sa pregatesc o plamada de gutui.Se poate adauga zahar in borhot [1 Kg zahar conduce la un spor de 0,7-0-8 L tuica tare ( 52grd minim la cea de mere! )]. Ultima data(2014) am avut 140L de o bunaciune din mere, la borhotul carora (aprox 1500 L) am adaugat 25Kg zahar. Cand se adauga zahar, sa nu cumva sa se puna drojdie de BERE pentru grabirea fermentatiei anaerobe (CO2, ca si la vin), deoarece sigur va va durea capul de la acea tuica. A se vedea tehnologia de la whisky, unde se adauga zahar, dar drojdia este una "DE VIN", si nu de BERE! Atunci, in 2014, borhotul a fost distilat prin 25 noiembrie.Se dau 2 feluri de tuica (palinca) trase de 2 ori, una minunata (de caise) si alta acra de pere.Problema este ca, din greseala, cele 2 au fost amestecate. Intrebare: cum reusesc sa mai repar din ceea ce s-a facut? Categoric este ca, ca si arome nu mai am ce sa le fac, dar macar sa fie ceva gustos. Am inceput sa le dau carbon activ (sau activat, depinde de sursa) sa vad daca scoate ceva din acel gust de acru. Tuica amestecata este undeva pe la 48 grade si, repet, a fost deja trasa a doua oara, separat fiecare. Pot sa trag si a 3-a oara? Oare sa incerc faza cu bircabonat? Cu sare? In ce cantitate si ce pot sa fac sa nu scot doar alcool fara gust si fara miros?Cel putin aia de caise era exceptionala la gust...iti ramanea gustul dupa ce trecea senzatia de alcool vreo 30 minute pe limba, in gat, etc...

·         Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie: "Cu bautura sa nu-ti ingreuiezi trupul, ca multi zic: buna este bautura multa. Cum este buna? Omul, cand se imbata, daca are minte multa atunci o pierde, daca are maini, nu-i sunt de folos, daca are picioare nu poate merge in ele, daca are limba, nu poate vorbi cu ea. Deci, cum sa nu fie rea betia, daca intreg trupul nu-i mai foloseste, ca sa poata face ceva pentru Dumnezeu si pentru oameni. Si inca si alt rau izvoraste din betie, si anume mai intai imbolnaveste trupul si-si saraceste casa, apoi isi pierde mintea. Si din clipa in care-si pierde mintea, atunci este pierdut si cu sufletul. Si tu sa bei, dar cu masura, incat mintea ta sa biruiasca vinul, iar nu sa biruiasca vinul mintea ta... Sa nu faci daruri la betie, pentru ca iti vei risipi vistieria si iti vei capata nume rau, ca vor zice asa: "Sa mergem chiar acum la domnul acela nevrednic, pentru ca acum este beat; deci, cand este treaz, el nu ne va da, iar cand se imbata, isi pierde mintea si nu stie cui da!" ...La betie sa nu te manii, nici sa osandesti, pentru ca si aceasta este un nume deosebit de rau... Caci si Sfanta Scriptura marturiseste, zicand: "Sunt unii care mai mult se multumesc si se bucura de cuvinte bune, decat altii de mancare si de bautura"... Asculta pe Domnul zicand: "Luati seama, sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura!" Si iarasi prin Proorocul zice: "Treziti-va, bautorilor de vin la betie si tanguiti-va ca se ia din mij.locul vostru veseIia si bucuria!". Bine este a sta departe de vinul cel mult, caci este scris: "In lemnele cele multe se face foc mare si in mancarurile cele multe se atata desfraul; precum untdelemnul atata flacara, asa si vinul porneste patima desfraului". Caci precum lucratorul betiv nu se va imbogati, asa si sufletul care iubeste betia nu va inmulti faptele bune, ci si ceea ce are va pierde... Fiule, "la vin nu te face viteaz" si nu te lauda cu el, "caci pe multi i-a pierdut vinul" si multe rele a facut. El a facut pe Noe sa adoarma dezgolit si a ras fiul sau Ham de el, el a facut pe Lot sa se insoteasca cu fiicele sale, el a doborat in cele din urma pe Samson cel viteaz, barbat care se nascuse din fagaduinta si puternic cum n-a mai fost un altul intre fii oamenilor... Omul cand apuca patima betiei isi vede pieirea, dar nu se mai poate opri. Solomon simtea si scria ca a pierdut carma vietii si totusi nu s-a mai putut intoarce din calea pieirii. N-are diavolul alt ajutor mai bun ca bautura si betia".

·         Nicolae Tudor: ”ţin în mâini leac şi otravă/ şi târâi o viaţă pe care n-o poţi trăi decât dacă bei,/ dar... aleg, încontinuu aleg,/ inima face dâg, dâg,/ în cap fitile înfăşurate pe gânduri nu mai încap.

·          Omar Khayyam Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată./ Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare./ Căci, în afara cupei, Khayyam azi nu mai are/ Măcar un singur prieten cu inimă curată.

·         Ovidiu: ”Gândurile din timpul nopţii, iubirea şi vinul nu îndeamnă la nimic cumpătat. *** Vinul dă curaj şi îi face pe oameni mai pasionali. 

·         Patericul Athonit: "Trăia, odată, în Muntele Athos, un călugăr care locuia în Karyes. El bea și se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii.În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a ușurat pe o parte dintre credincioși, ei mergând și spunându-i încântați părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat, în cele din urmă, această problemă uriașă.Părintele Paisie le-a răspuns că el știa despre moartea călugărului, după ce a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia. Pelerinii au fost uimiți, iar unii au protestat și au încercat să-i explice mai bine părintelui, gândindu-se că bătrânul nu a înțeles. Starețul Paisie le-a explicat: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, la scurt timp înainte de distrugerea de către turci. Deci, ca să nu-l ia turcii de la părinții lui, ei îl luau cu ei la seceriș și, astfel, pentru a nu plânge, au pus raki, o băutură alcoolică, în laptele lui, pentru ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut și a ajuns un alcoolic. Acolo, el a găsit un bătrân care i-a declarat că a fost și el alcoolic. Bătrânul i-a spus să facă metanii și rugăciuni în fiecare noapte și s-o implore pe Fecioara să-l ajute să reducă câte un pahar de băutură. După un an a reușit, cu pocăință și luptă să ajungă de la 20 de pahare de băutură, la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor și a ajuns la 2-3 pahare, cu care el tot se îmbăta. Lumea a văzut, de-a lungul timpului, doar un călugăr alcoolic, care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă pentru a reduce patima sa”.Așadar, fără să cunoaștem ce încearcă fiecare să facă și ceea ce vrea să facă, ce drept avem noi să judecăm efortul său?"

·         Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu: "Unul bea că-i băutor,/Altul bea că-i bestie,/Numai eu, că am umor,/Beau aşa, de chestie.“/„Două lucruri mai alină/Al meu chin şi a mea boală:/Damigeana când e plină/Şi femeia când e goală.“/„Oare nu-ţi mai aminteşti,/Vorba din bătrâni lăsată?/Din beţie te trezeşti, /Din prostie niciodată.“/„Pe fana cuvântătorare/Apasă greu osândă grea:/Prostia e molipsitoare,/Pe când înţelepciunea ba.“ *** Este o datorie elementară să plăteşti ce ai băut. Dar nu eşti obligat să bei tot ce ai plătit.

·         Platon: ”Beţia e un lucru vătămător oamenilor.

·         Poem din Grecia antică:  „Pământul negru soarbe,/ Copacii sorb pământul,/ Iar soarele bea marea./ Pe soare îl bea luna.../ Și-atunci de ce, prieteni,/ Nu mă lăsați să beau?

·         Poem din Grecia antică: „Pământul negru soarbe, / Copacii sorb pământul, / Iar soarele bea marea. / Pe soare îl bea luna... / Și-atunci de ce, prieteni, / Nu mă lăsați să beau?”

·         Proverbe: ”Trei pahare de vin te fac să înţelegi o doctrină profundă.*** „Două lucruri nu se pot ascunde: beția și dragostea.”

·         Regis:  tuica are mai multe "secrete"; un mic truc folosit in Bihor: a doua distilare nu se intrerupe cand intreaga cantitate de produs a ajuns la taria dorita, ci mult mai devreme, de obicei atunci cand la "gura serpentinei" s-a ajuns la acea tarie. Pentru a aduce intreaga cantitate la taria dorita se adauga apa (dupa regula de trei simpla), cu mentiunea ca apa trebuie adaugata cat timp tuica este calda, altfel se va tulbura. Se va tine cont si de faptul ca densimetrul va indica la cald cu cca. 2 grade mai mult decat la rece. Foarte importanta este si reteta de preparare a materiei prime. Bunicul meu facea tuica din grau macinat, preparand amestecul in butoaie de 200l. Nu imi amintesc daca punea si zahar, stiu insa ca punea 2 pachete de drojdie la fiecare butoi si le lasa la fermentat timp de 9 zile. Tuica era insa pentru el doar un produs secundar, el folosind produsul ramas la hrana animalelor, care il digerau mult mai bine macinat, fermentat si fiert. Pentru aroma si culoare, in recipientul de pastrare punea o bucata de lemn de prun, curatat de coaja, care in timp ii da o culoare galbuie si, zicea el, aroma de pruna. reţetă de rachiu de cereale (ceva ce se apropie de reţeta de grain whisky. Ingrediente – Reţete Pentru cine are acces la malţ munca se simplifică foarte mult căci nu mai trebuie să-l facă în casă. Malţul se obţine de obicei din orz şi presupune încolţirea, uscarea şi măcinarea grânelor. Malţul uscat sau "prăjit" ori afumat nu-i uşor de obţinut în condiţii casnice. Totuşi se poate sări peste etapa de uscare şi astfel preparatul poartă denumirea de "malţ verde", adică orzul încolţit şi măcinat. Se adaugă apoi unui decoct de cereale amestecat cu apă în proporţie de 1:3-3,5 la temperatura de 60*C. Se poate folosi 10-15% orz din cantitatea de cereale. Exemplu: la 10kg cereale cu 30-35l apă se folosesc 1-1,5 kg orz, care după încoltire va cântări logic mai mult, noi vom zice 2kg orz încoltit pentru 10kg cereale şi 30-35l apă. Încolţirea: - Se pune orzul la înmuiat 24 de ore. - Se întinde orzul pe o suprafaţă cât mai întinsă într-un strat de 3-5cm şi se menţine în permanenţă umed. Se răscolesc mereu grânele pentru a permite o încolţire uniformă, e de reţinut că boabele au nevoie de apă şi oxigen pentru a încolţi şi a forma amilazele (enzime care descompun amidonul în forme mai simple până la maltoză). De două ori pe zi (dimineaţa şi seara), 1-2 ore, se ţine orzul la înmuiat în apă. În această perioadă el absoarbe până la 40% apă. Eu prefer să folosesc o cadă mare de plastic găurită la fund peste care pun un cearşaf alb de bumbac şi pe el orzul la încolţit. Avantajul e că cearşaful funcţionează ca şi sită în timp ce se poate uda orzul cu stropitoarea sau se umple cada cu apă pentru a spăla mereu grânele. E foarte important să se lucreze perfect igienic şi să se spele mereu orzul în multe ape, astfel se împiedică formarea... Mod de preparare Whisky este un pic cam pretentios spus, de fapt este o bautura spirtoasa preparata in casa, dar care la gust seamana foarte mult cu un whisky de calitate. Reteta aceasta am folosit-o pe vremea cand locuiam la bloc iar la alimentara din colt gaseam numai posirci. Pe vremea aceea nu era ca acum, sa gasesti bauturi de calitate peste, doar bani sa ai. Dar pe atunci am preparat-0 de cateva ori si am avut numai cuvinte de lauda din partea cunoscatorilor. Pana acum nu am avut curaj sa o postez undeva, dar trebuia sa vina si acel moment candva. Si a venit azi. Puneti intr-un butoi de ~100 de litri vreo 10-20 litri de apa calduta si zaharul, apoi amestecati pana se dizolva zaharul. Completati cu restul de apa si adaugati graul si porumbul. Pentru ferment puteti folosi drojdie, dar eu, dupa cateva incercari am renuntat pentru ca produsul avea gust de drojdie si am preparat singur fermentul. Puneam intr-o cescuta ceva fructe cu putin zahar si lasam la caldura pana incepea fermentatia, apoi turnam totul in butoi. Astupati butoiul nu prea tare si verificati din cand in cand sa vedeti daca a inceput fermentatia. Daca nu, mai preparati ferment. Cand incepe fermentatia astupati bine butoiul si lasati-l sa fermenteze cel putin doua saptamani, depinde cat este de cald. Fermentatia trebuie sa fie anaeroba, nu e ca la vin. Vara fermenteaza mai repede. Dupa 2 saptamani ascultati butoiul ca sa va dati seama daca mai fermenteaza. Dupa cel mult 3 saptamani trebuie sa fie gata fermentatia. Ca sa va dati seama daca este bine, desfaceti butoiul, lichidul nu trebuie sa aiba clabuci si gustati putin. Daca este acrisor, inseamna ca a fermentat destul. Distilarea: i-am spus "de apartament" pentru ca am folosit o instalatie care poate fi folosita oriunde, doar sa o puneti pe aragaz si sa aveti in apropiere o sursa de apa (chiuveta). Trebuie sa aveti o oala sub presiune de cel putin 8 litri si o serpentina confectionata dintr-o teava sau o bara de cupru. Pe mine m-a ajutat un prieten care mi-a facut serpentina la cald. M-a costat un litru de bautura, dar s-a meritat. La oala sub presiune desfaceti surubul de deasupra cu supapa si faceti legatura intre capacul oalei sub presiune si serpentina cu un furtun. Aveti grija sa fie cat mai etans, eventual strangeti bine cu sarma. Eu am pus serpentina intr-un vas de plastic pe care il puneam in chiuveta. Jos am dat o gaura pe unde am scos al doilea furtun, de la baza serpentinei, pe care l-am pus intr-o sticla. Puneti in oala sub presiune 6 litri de maglavais (asa ii spun eu), inchideti oala si umpleti vasul serpentinei cu apa. Daca nu aveti un vas de plastic, puteti folosi o oala mai mare, in care serpentina sa stea in apa. Oala sub presiune o puneti pe ochiul mic al aragazului si dati focul mare timp de 5 minute. Dupa cele 5 minute dati focul mic, aproape de minim si asteptati. In aproximativ o ora veti auzi ceva zgomote in furtun iar in sticla de jos trebuie sa iasa bautura. Aveti grija sa aruncati primii ~50 ml, pentru ca prima data se distileaza alcoolul metilic, care este toxic, apoi se va distila alcoolul etilic. Bautura care iese trebuie sa fie limpede, limpede. Dintr-o oala veti obtine ~ 1 litru. Sa nu opriti focul, mai scoateti inca ~600 ml, care vor mai avea un pic de tarie si un gust bun. Procedati la fel pana terminati butoiul. Veti obtine 10 litri de bautura buna si destul de tare, de aproximativ 40 de grade. Cei 6 litri care au ramas dupa ce ati scos 10 litri ii mai puneti o data in oala si mai obtineti inca cel putin 1 litru destul de tare. Ideal ar fi sa puneti bautura in butoaie de dud si sa le lasati sa stea mai mult timp. Dar un efect asemanator si un gust placut veti obtine daca puneti 10-15 boabe de cafea proaspata pentru fiecare litru. Dupa cateva zile bautura va prinde culoare si o puteti pune in sticle sau o lasati in damigeana, cum doriti. Cu cat lasati cafeaua sa stea mai mult, cu atat veti obtine o bautura frumos colorata si foarte aromata. Si nu uitati: sa o consumati cu masura, sa nu exagerati. Paul Ciungu ·  Eu am facut asta;3 borcane gem de 800 gr,5kg zahar,3kg cartofi fierti pina se inmoaie putin,15 litri apa,1/4 cub drojdie,2pumni de orz .Se lasa 18 zile la macerat si cand e gata puneti la fiert la cazan .Se obtine 5-6 litri cat doriti de tare.Apoi se pune intr-un vas la care se adauga cca 100 boabe de cafea si un plic de stafide si lasati cateva zile sa dea aroma si culoare .

·         Remus Constantin Raclău: turma de bivoli se deplaseaza intotdeauna cu viteza celui mai incet bivol din turma. Cand turma este vanata,de obicei este ucis cel mai slab si mai din urma bivol. Aceasta selectie naturala este benefica turmei ca intreg, pentru ca astfel, prin eliminarea celor mai slabi membri, se imbunatatesc viteza si sanatatea turmei. Cam in acelasi mod, creierul uman poate opera doar atat de repede cat ii permite cea mai slaba celula. Consumul de alcool, dupa cum se stie, omoara celulele creierului, dar in mod normal prima data omoara celulele cele mai slabe. In acest mod, consumul regulat de vin sau palinca distruge cele mai slabe celule cerebrale, facand creierul o masina mult mai rapida si mai eficienta. Acesta este si motivul pentru care , intotdeauna te simti mai destept dupa cateva pahare !!! Sursa teoriei: - primita pe mail din USA... O sticla de vin inceputa este recomandat sa fie bauta in decurs de cateva zile, daca o pastrezi cu dopul bine pus, in frigider. Daca, insa, nu termini vinul din sticla, in loc sa te straduiesti sa bei ce-a mai ramas, pune-l in tava pentru cubulete de gheata. Acestea pot fi dezghetate si folosite la acele mancaruri unde ai nevoie de 1-2 linguri de vin, cum sunt fructele de mare sau in sosuri.

·         sebybastian: ”Am vrut sa deschid topic separat (poate nu ar fi rau pe viitor) sa poata fi gasit mai usor, dar vazand ca s-a mai discutat aici atunci scriu si eu tot aici.Se dau 2 feluri de tuica (palinca) trase de 2 ori, una minunata (de caise) si alta acra de pere.Problema este ca, din greseala, cele 2 au fost amestecate. Intrebare: cum reusesc sa mai repar din ceea ce s-a facut?Categoric este ca, ca si arome nu mai am ce sa le fac, dar macar sa fie ceva gustos. Am inceput sa le dau carbon activ (sau activat, depinde de sursa) sa vad daca scoate ceva din acel gust de acru. Tuica amestecata este undeva pe la 48 grade si, repet, a fost deja trasa a doua oara, separat fiecare. Pot sa trag si a 3-a oara? Oare sa incerc faza cu bircabonat? Cu sare? In ce cantitate si ce pot sa fac sa nu scot doar alcool fara gust si fara miros?Cel putin aia de caise era exceptionala la gust...iti ramanea gustul dupa ce trecea senzatia de alcool vreo 30 minute pe limba, in gat, etc...toate fructele in afara de prune trebuie rectificate inca o data,daca vrei parfum,altfel te alegi cu niste minunate posirci de stranuta mitul.il iei mai lung si il mai fierbi o data ca daca nu trebuie sa faci reactoare si solutii chimice de doctor in chimie si poate nici asa.*** o noua distilare rectifica gusturi: acru,mucegai,dar va fi o cantitate mai mica de tarie,cu siguranta, lasind carbunii pentru gratare si forje,iar bicarbonatul il bei cu apa cind te intreci cu cantitatea de tuica ingurgitata si te arde stomacul.O noua distilare rectifica gusturile partial. Oricum dintr-un rahat nu mai faci parfum, indiferent cate distilari faci. Poate daca opresti doar 20-30% din cantitate de la inceputul redistilarii, dar si atunci se simte gustul de care poate doreai sa scapi. Cine este perfectionist si doreste calitate va simti cu siguranta.toate fructele in afara de prune trebuie rectificate inca o data,daca vrei parfum,altfel te alegi cu niste minunate posirci de stranuta mitul.il iei mai lung si il mai fierbi o data ca daca nu trebuie sa faci reactoare si solutii chimice de doctor in chimie si poate nici asa. De ce in afara de prune? Mie tuica de prune si dupa 3 redistilari uneori mi se pare mult mai slaba calitativ decat o tuica bine facuta de gutui, nectarine, pere, etc.*** ”Un distilat calitativ are la baza un borhot optinut din fructe de calitate buna si foarte buna. Restul sunt lucruri ce tin de nuante.Personal am incercat ceea ce spuneti dvs si nu pot spune ca este adevarat, dar nici fals. Logic vorbind, mierea adauga tarie produsului final, gustul fiind cel al fructului dominant din compozitia borhotului. Cu cat adaugati mai mult zahar/miere o sa cresteti proportional gradele distilatului obtinut. Dar din punct de vedere al produsului de calitate obtinut in gospodarie raman la convingerea ca nu trebuie adaugat mult zahar/miere.Mai multe aspecte despre borhotul in care se adauga miere puteti gasi pe forumurile apicultorilor, care produc si tuica doar din miere.Si inca un lucru important: daca nu ma insel, timpul de fermentatie pentru miere difera de cel al fructelor.*** mr-pelycan Personal,nici eu nu folosesc vreun adaos in borhotul pe care il prepar si nu sunt adeptul acestei obisnuinte.Doar ca eram curios in ceea ce priveste mierea. Insa,nu stiu de ce,toata lumea insista sa se adauge zahar la plamada de gutui ???!!! Inca nu am avut posibilitatea sa pregatesc o plamada de gutui.

·         Seneca: ”Beţia nu este altceva decât o nebunie voluntară. 

·         Serb Marcel: ”Afară totul e brumat, E brrr, ca iarba a-nghețat. Dar am sticluta,- ascunsa bine, Plina cu pic-pic de prune. Am și ibric, am și piper, Eu am cu ce scapa de ger!

·         Sfantul Ioan Gura De Aur -  DESPRE BETIE: "Vrei sa vezi cum betivul e mai ticalos si decat cel indracit ? Spre un indracit are fiecare compatimire, iar pe cel betiv noi il uram. Pe epileptic il jelim; iar pe betiv suntem suparati si maniosi. Pentru ce aceasta ? Pentru ca boala unuia e o nefericire, iar a celuilalt e o usuratate de minte supusa pedepsei. Betivul are de suferit aceleasi patimi ca si cel indracit. El de asemenea se clatina in toate partile. Tot asa este smintit, tot asa cade la pamant, tot asa zgaieste ochii, tot asa bate cu picioarele dupa ce a cazut si tot asa spumega la gura. Un betiv este prietenilor sai spre ingretosare, vrasmasilor sai spre ras, slugilor lui spre dispret, femeii sale spre paguba, tuturor nesuferit si mai dispretuit decat dobitocul cel fara de minte".

·         Simonide Din Keos: ”Când bei îneci necazurile.

·         statistici: ...România este pe locul trei în Uniunea Europeană la cantitatea de alcool consumată, cu 14,4 litri de alcool pur de persoană anual.
stiri: Lupta cu alcoolismul, în Rusia. Preoții au vărsat din avion, zeci de litri de agheasmă, peste orașul Tveri

·         STIRI: Ţuica noastră i-a lăsat cu gura căscată pe cercetătorii americani, care au constatat că băutura cea mai populară în rândul românilor este un adevărat medicament, scrie b1.ro.

·         Ș.I.A: "din alcoolul absenței tale/Să mă îmbăt.../Așa cum se-mbată viața cu viață, /Ca Narcis cu sine și bine cu bine." 

·         Talmud: ”Când vinul intră, raţiunea iese.

·         Teddy:  PALINCA. Si e buna la casa omului, mai vine un preten, mai dai de cadou... De la ce m-am indarjit eu asa: Ani la rand am adunat de prin gradina de la tara fructe: pere, mere prune, in jur de 300-400 kg. de materie prima. Am dat-o la cazanul comunal si am primit 4-6 l. palinca maxim. Mai e apoi si curiozitatea aia de "..ia sa vad ce iese daca fac eu."  Din cate stiu eu palinca=tuica intoarsa(cum ai spune pe la noi)adica tuica care a rezultat din prima fierbere se mai pune inca o data la fiert si se opresc x litri de palinca(fiecare cat de tare o vrea) ...cu cat palinca are grade mai multe are mai putini litri. Plata la cazanul comunal se face...in palinca...nu platesti tu lemnele,timpul pierdut etc...tu mergi cu materia prima si pleci cu palinca 

·         Thomas Fuller: ”Vinul a dus la naufragiul mai multor oameni decat marea.

·         Umberto Saba: ”Viata e amara/ vinul e dulce/ ce motiv as avea/ sa nu beau?

·         Valeriu Popa: ”Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut de iubire,in special de iubire de sine. Aceasta apare din cauza unor puternice frustari, a reprimarii dragostei fata de oameni. Omul trebuie sa inceteze sa mai poarte suparare pe lumea din jur, sa intre in armonie cu ea.

·         Vulgota: ”Nu privi la vin, cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă, cum alunecă pe gât. Căci la urmă ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin.

·         Winston Churchill: " Sa nu uitati ca eu am primit mai multe de la alcool decat a primit alcoolul de la mine"