DEMNITATEA - pagina de biblioteca

 

 

Alfred de Vigny: ”Iubesc demnitatea durerii.

Ana Kirianov: ”Cu mulți ani în urmă, o scriitoare a sosit în Londra. Acolo, a zărit — iertați-mi expresia — o toaletă publică, o clădire izolată cu două intrări. Deasupra fiecărei uși era o inscripție: „Accesul pentru femei este gratuit. Pentru doamne – un penny.”, „Accesul pentru bărbați este gratuit. Pentru domni – un penny.” În timp ce scriitoarea, uimită, reflecta la diferența dintre o femeie și o doamnă, un polițist s-a apropiat de ea cu delicatețe și a întrebat dacă nu cumva are nevoie de un penny. Poate că nu avea mărunțiș, iar el era gata să-i ofere, ca un adevărat gentleman. Adevărat, englezii aceștia „scorțoși” sunt stranii. Dar această întâmplare poartă în ea un tâlc profund: doamnele și domnii întotdeauna plătesc pentru sine. Nu se înghesuie, dând coate în stânga și-n dreapta, ca să apuce ceva gratuit, chiar și atunci când ar putea face asta. Nu profită de ceea ce e gratuit, dacă își pot permite să plătească. Și întotdeauna mulțumesc pentru un serviciu, chiar dacă nimeni nu le cere recunoștință. Adevăratele doamne și adevărații domni nu caută „pomana”. Nu pentru că sunt obligați să plătească, ci pentru că a plăti pentru un lucru sau un serviciu le păstrează demnitatea.Respect de sine. Uneori e nevoie doar de un biet penny. Dar unii nu plătesc nici măcar atât. Alții, însă, simt că este de datoria lor să o facă. Să mulțumească, să se revanșeze, să respecte regulile nescrise — chiar dacă nimeni nu le observă și nu le apreciază. Ba mai mult, oferă ajutor cu discreție celor aflați în dificultate.Oricine poate fi bărbat sau femeie. Nu e nevoie, de regulă, de vreun efort special. Dar nu oricine poate fi o doamnă sau un gentleman. Deși, uneori, totul stă într-o monedă măruntă pe care o poți dărui. Sau, dimpotrivă, o poți păstra ori uita s-o plătești. Însă, din acea fărâmă de gest pornește stima de sine. Respectul pentru propria persoană și pentru ceilalți...Există un mijloc simplu de a-ți spori respectul de sine: plătește, dacă poți plăti. Mulțumește, dacă poți mulțumi. Chiar și atunci când nimeni nu-ți cere plată ori recunoștință. Doamnele și domnii întotdeauna plătesc pentru sine.”

Anonim: ”Am invatat sa merg cu capul sus, pentru ca nimeni nu a atat de important incat sa te faca sa pleci privirea” *** ” Sa ramai demn cand nu ai nimic si sa ramai om cand ai totul” *** ”Un sobolan de 400 grame, daca este incoltit... ataca omul, fara ezitare ! Respect ptr. sobolani!”

C. Bataneat: "Fiecare om este un creator. Unii crează speranța, alții minciuna, unii durere, iar alții iubire. Fii o persoană bună, dar nu-ți pierde timpul încercând să demonstrezi asta cuiva, mai bine să nu crezi în nimic decât să crezi în ceva greșit .Să fii fericit într-o lume nebună e un act de curaj ! Să fii sincer într-o lume pierdută e un act de nebunie ! Să fii TU într-o lume plină de falsuri, e un act de demnitate !"

Casian Balabasciuc: ”Demnitatea începe din momentul în care nu se mai face confuzie între constituție și constipație.

Constantin Cretu: ”Nu poporul român este lipsit de demnitate. Demnitatea le lipseşte guvernaţilor noştrii care, de teamă pierderii avantajelor personale, amanetează resursele ţării şi viitorul generaţiilor viitoare către marile companii multinaţionale care, peste tot în lume, au lăsat în urmă lor dezastre ecologice şi umanitare irecuperabile.

Diderot: Învăţătura dă omului demnitate.

Emil Cioran: ”Un om, dacă vrea să păstreze o demnitate spirituală oarecare, trebuie să uite calitatea lui de contemporan.Ce departe eram acum de știam acestea la 20 de ani.Fiece ins e victima propriului său temperament. Eu cred a fi lichidat multe erori și multe speranțe înșelătorie." *** ”Demnitatea dragostei sălășluiește în afecțiunea dezabuzată care supraviețuiește unei clipe de îmbăloșare.

Eugene Sue: ”Să rămâi demn într-un necaz înseamnă să ai un suflet ales

Francois De Rochefoucauld: ”Există o demnitate care nu atârnă de noroc; ea este o anumită atitudine care ne distinge şi care pare a ne destina pentru lucruri mari; este preţuirea pe care ne-o dăm singuri, fără a ne da seama prin această calitate câştigăm respectul celorlalţi oameni şi de obicei ea este aceea care ne pune deasupra lor mai mult decât naşterea, funcţiile decât însuşi meritul.

Friedrich Schiller: ”Demnitatea umană e în mâinile voastre; păstraţi-o! Ea coboară cu voi; Cu voi se înalţă!

George B. Shaw: ”Ce este viata decat un sir de nebunii inspirate? Greutatea e sa le alegi pe cele mai demne de a fi facute.

George Petrovai: ”Nu din belșug se-nalță demnitatea, ci-n renunțare va cunoaște plinătatea.*** Pe măsură ce demnitarul urcă pe scara socială, demnitatea lui coboară.*** Doar oamenii care trăiesc demn au şansa de-a deveni martiri ai nedemnităţii;*** Demnitățile sunt pentru demnitari, nu pentru oameni demni.***Decât nedemn în bogăție, mai bine demn în sărăcie.

Giosuè Caducci: ”Întotdeauna cel cu suflet mic se socoteşte mai mic decât este... A nu-ţi da seama de propria demnitate şi, totodată, de forţa ta e un semn foarte rău atât pentru oameni, cât şi pentru naţiuni.

Helen Keller: ”Nu va aplecati niciodata capul- Tine-l sus- Priveste lumea drept in ochi. –

Immanuel Kant: ”Priveşte în persoana aproapelui tău pe cineva egal cu tine în demnitate şi abţine-te de a-l face unealtă pentru ajungerea scopurilor tale egoiste.

Lev Tolstoi: ”Pentru a trai demn e nevoie sa suportam suferinta, e nevoie sa ne luptam, sa gresim, sa ne luptam mai departe, sa învatam sa pierdem.

Licuța Pântia: ”Să nu renunți de te-a durut. Să ierți, dar să ții minte. Să crezi în tine, chiar de toți te vor opri spunând "Nu poți !" S-apleci și capul, dar… jumătate. Nu renunța la demnitate

Mahatma Gandhi: ”Ei nu ne pot lua demnitatea nostra, daca nu le-o dam noi.”

Marcus Tullius Cicero: ”Nimic nu este mai bun, mai util, mai dulce, nimic nu face pe om mai liber şi mai demn decât agricultura.

Maria Toma: ”participarea la aceste alegeri, atât cele de anul trecut cât și cele de acest an a fost o acceptare de a participa în condițiile în care știam că alegerile or sa se măsluiască și va fi o luptă nedreaptă, iar una dreaptă nu va fi. A lupta cu adversarul în orice condiții, chiar și când știi că acesta trișează nu e o lipsă de onoare și de demnitate. Dacă așteptăm că globaliștii ne vor oferi o luptă dreaptă în continuare, s-ar putea să așteptăm degeaba.

Michael Mesni: ”Pe urmele strămoşilor nu poţi merge în genunchi.

Mihaela Dumitrache-Katsouraki: ”A avea respect de sine, astăzi, este din ce în ce mai dificil de găsit la oamenii pe care-i întâlnim. Oamenii, încă de tineri, sunt bombardați cu propagandă, iar modelele în familie și în societate aproape că lipsesc. Valorile personale pe care altădată familia le insufla copiilor încă din primii ani, valori precum: dreptatea, respectul, demnitatea, curajul, perseverența, tăria de caracter etc. sunt rămase astăzi noțiuni de dicționar pentru cei mai mulți…A rămâne drept într-o lume nedreaptă, a rămâne în picioare pentru a-ți susține dreptatea într-o societate în care parcă totul se obține pe căi mai puțin ortodoxe, a avea destul curaj și perseverență pentru a lupta până la capăt pentru valorile personale într-o eră în care non-valorile sunt ridicate la rang de modele de urmat – iată provocarea cea mai mare adusă zilelor noastre! Respectul de sine se află în strânsă legătură cu demnitatea. Demnitatea se referă la o serie de aspecte/principii care nu pot fi negociate pentru nimic în lume. Este ceea ce considerăm a nu te vinde, indiferent de circumstanțe. Demnitatea este testată în momentele decizionale cele mai dificile din viață. Demnitatea este atacată de factorii exteriori dar, depinde de voința noastră, a fiecăruia, să apărăm principiile de viață în care credem din străfundul inimii. Demnitatea nu atârnă de noroc. Atitudinea noastră și stima de sine ne disting de restul oamenilor iar prin acestea câștigăm respectul celorlalți, iar astfel suntem plasați deasupra lor indiferent de condițiile nașterii, a funcțiilor sau chiar a meritului. Rolf Dobelli vorbește în cartea sa, Arta de a trăi bine, despre cercul demnității, ca fiind „o zonă strict delimitată, care cuprinde tot ce nu e negociabil. Ea conține preferințe și principii, care nu necesită nicio motivare.” Este vorba despre legământul, pe care-l faci tu cu tine în privința unor aspecte din viața ta, căruia să-i rămâi fidel până în clipa morții. În privința cercului demnității, spune Rolf, nu este atât de importantă mărimea ci, cât de exact îi cunoaștem limitele. Este preferabil un cerc mic, redus, pentru că e mai solid decât unul mare. Viața, destinul ne pun în fața unor situații deseori delicate, transformatoare, greu de controlat și gestionat. Timpul este cel care determină caracterul nostru. Acesta din urmă se formează în urma experienței de viață, a deciziilor de multe ori greșite, a dezamăgirilor sau a crizelor. Dificultățile pe care viața ni le presară sunt testele noastre în privința formării caracterului. Degeaba milităm teoretic pentru valori și idealuri înalte dacă, puși fiind în fața negocierii principiilor, alegem să ne auto-trădăm. În final, suntem ceea ce alegem să facem nu ceea ce spunem că vom face. A ști când să pleci ține de înțelepciune. A fi capabil de a pleca ține de curaj. A pleca cu capul sus este demnitate. Tu transmiți oamenilor cum să te trateze prin ceea ce accepți. Dacă permiți lipsa de respect, atunci nu vei primi niciodată respectul. Protejează-ți standardele. Alegerea principiilor din cercul demnității trebuie făcută cu foarte mare grijă. Atunci când știi ce valori îmbrățișezi este foarte ușor să iei decizii, știi rapid în ce direcție te îndrepți. Valorile personale ar trebui setate încă de tineri când voința și pasiunea pentru apărarea lor sunt nealterate de presiunile din exterior. Desigur, tinerii sunt ușor supuși greșelii dar și ușor de îndreptat la fel precum copacul tânăr a cărui creștere poate fi ajustată cu ușurință. Făgăduințele pe care le facem altor oameni, dar și propriei persoane trebuie respectate cu maximă strictețe. Demnitatea înseamnă încredere în sine, că ești vrednic de tot ce-i mai bun. Demnitatea înseamnă că ceea ce am de spus este important și o voi spune atunci când e important pentru mine. Demnitatea înseamnă că, în mod sigur merit cel mai bun tratament pe care-l pot primi și că port responsabilitatea de a-i trata cât mai bine posibil pe ceilalți. Totuși, asumarea convingerilor atrage cu sine și nemulțumirea celorlalți, mai ales a oamenilor apropiați din viața noastră. Ele pot răni sau dezamăgi și în schimb vom primi ca reacție jigniri, dezamăgiri din partea apropiaților. Acesta este prețul apărării cercului demnității. Se pot ivi cel mai adesea conflicte în lupta noastră pentru protejarea convingerilor, dar rețineți că numai marionetele sunt lipsite de conflicte! – ne avertizează Rolf Dobelli. O viață fără fundament este lipsită de liniște. Acești oameni sunt cei mai vulnerabili și devin victimele celor care luptă pentru interesele proprii. Un om care nu e gata să moară pentru ceva, nu e pregătit pentru viață. Oamenii cu caracter sunt cei mai fascinanți dintre toți. Rezistența lor și curajul cu care înfruntă pericolul vieții sunt ceea ce stârnește admirația noastră până la lacrimi. Întrebați-vă ce este sfânt pentru dumneavoastră. Unii pot răspunde că familia, alții libertatea, alții sinceritatea, sănătatea, munca sau viața. Cu cât cercul demnității nu este mai bine conturat, cu atât mai mult vom stărui în indecizie în fața fiecărei oferte tentante, ceea ce atrage cu sine distrugerea reputației și a încrederii… Demnitatea cuiva poate fi asaltată sau vandalizată, dar nu poate fi luată decât dacă ea este cedată.

Nicolae Mareș: ”Când omul nu mai are-n el nimic demn – e semn că se află-n infern.

Oliver Goldsmith: ”Întreaga demnitate a omului constă în gândire.

Oscar Wilde: ”Opinia publică e încercarea de a organiza ignoranța maselor și de a-i da cu forța o anumită demnitate.

Pera Novacovici: "De la gripa iti revii, dar din pierderea demnitatii umane, mult mai greu.Daca e ceva de care sa tineti cu dintii zilele astea e demnitatea. Un om, oricât de necăjit şi plin de lipsuri, se poate ridica, dacă mai are demnitatea. Dacă îi este luată, nimic nu o poate înlocui." 

Ralph Waldo Emerso: ”Cu cât un om se gândește sau știe mai puțin despre demnitatea sa proprie, cu atât nu este el mai pe plac.

Valentin Badea: ”Cei care au votat PSD-ul nu sunt majoritari la nivelul țării. Cei care ar putea să-l înlăture însă sunt. De aceea vina nu este a votanților PSD, ei atâta pot, ci a celor care au stat acasă!

Victor Lebrun: ”Ce greu ne câstigam viata, daca vrem sa ramânem liberi si demni.