rabdarea

 Albert Einstein: ”Nu sunt încapatânat, dar imi place sa am rabdare în rezolvarea oricarei probleme.

Alexandre Dumas: „Întreaga înțelepciune umană se rezumă la două cuvinte: așteptare și speranță.”

Andi-Mihai Anton: "Este agitație. Nu pe străzi, nu neapărat peste ocean. Ăia își numără cuminți voturile și își fură unii altora căciula. E treaba lor, e lumea lor. Ei cu ale lor, noi cu ale noastre. E agitație. Agitația nu face bine. Frate, închide ochii! Afară o fi agitație, dar înăuntru este liniște. Frate, mă auzi? Mă mai auzi? Ai strâns prea multe în tine și acum simți nevoia să te descătușezi. În descătușarea respectivă îți pierzi energia. Te pierzi pe tine însuți. Nu le face pe plac! Închide ochii. Urmărește-ți respirația. Nu lăsa mintea să se amestece. Ești prea prins în concret, iar concretul ăsta e mai lipsit de substanță (și de relevanță) decât este lumea subtilă. Ți-e greu, te simți singur și ai impresia că te-au lăsat baltă toți. Nu ai fost lăsat baltă și ține minte ce îți spun: cât timp îți poți urmări respirația, ești în siguranță. E în regulă, poți merge cât vrei de departe în întunericul din tine, numai să-ți păstrezi legătura cu respirația. Apoi revino și rămâi în continuare calm. Lupta nu se duce doar prin acțiune directă. Răbdarea este ea însăși o armă. Cât timp să ai răbdare? Ce treabă are răbdarea cu timpul? Cui îi mai pasă de timp dacă are răbdarea? Este agitație. Totul vibrează, iar dansul energetic haotic al oamenilor e pe cale să declanșeze o bombă. Nu apăsa butonul roșu! Observă tentația și nu le da satisfacție. Încă nu te au de tot și nici nu te vor avea. Înăuntrul tău se află o perlă. N-o pot lua, înțelegi? N-au cum! Dacă nu mai ai încredere în tine, încearcă să ai în mine. Ce mai ai de pierdut acum? Nu mai ai ce să pierzi, că ai pierdut tot ce credeai că are valoare. Fii calm, suntem într-un tren care deja a pornit. Bine? Totdeauna au existat oameni care au putut să țină alți oameni. Astăzi este rândul meu, mâine va fi rândul tău sau al altora. Azi îți cer să ai încredere în mine, ca mâine să pot avea eu în tine și noi toți, unii în ceilalți. Așa e mersul, coane, așa e mersul! Nu trebuie să le faci tu pe toate și să le ții tu pe toate. Ești deja eroul nostru, a venit vremea să fim și noi pentru alții. Oricum, pentru noi ai fost și o să fii mereu cel mai bun. N-ai îmbătrânit, doar ți se pare! Odihnește-te, că după avalanșă va trebui să reparăm ceea ce a fost distrus parțial. Că nu permite Domnul prea multă distrugere. Liniște în tine! Odihnă. Liniște și odihnă. Lumea e pe mâini bune, nu ești singur, suntem mii și devenim milioane. Ai făcut ceea ce trebuia. Închide ochii și ai grijă la respirație. Și stai viu, că avem nevoie de tine!"

Anonim: ”Rabdarea este amara, dar fructele sale sunt dulci. *** Rabdarea pe care o ai pentru familie se numeste dragoste.. pentru ceilalti – respect. Pentru tine – incredere si putere.*** Un moment de răbdare intr_un moment de furie, salvează o mie de momente de regrete!*** " Este un sentiment profund, dar viata este prea scurta sa rabzi tot timpul *** cand timpul le asaza pe toate la locul lor, trebuie doar sa ai rabdare

B. Brecht: „Totul ii vine la timp celui ce stie sa astepte.”

Barbara Brussa: ”Mă îmbrac cu hainele timpului și mă așez pe banca #răbdării

Bisanne de Soleil: ”Răbdarea este un arbore cu rădăcina amară şi fructe dulci.

Boris Vian: „Dacă ai destulă răbdare, poți muta munții din loc, dar dacă ai destulă inteligență zbori peste ei.” —

Claudia Marlena Dobrescu: “Răbdarea este rugăciunea sufletului” spunea Buda. De cănd banul a ajuns o valoare mai de preţ decât omul, nerăbdarea în a-l obţine domină lumea. Omul nu mai aleargă decât pentru împlinirea exterioară iar de virtuţile interioare nu mai are timp. Nu mai acordă atenţie , nu mai preţuieşte decăt exteriorul său, imaginea exterioară,  ignorând   interiorul său, sufletul său  cu emoţii şi gânduri.  Aristotel spunea că  “fericirea este o emoţie” o stare in care “te simţi bine” (D. Gilbert ), dar omul în graba lui , uită să mai simtă, să SE simtă.  Aristotel, în Etica Nicomahică, defineşte akrasia ca „lipsă de stăpînire“, ca „slăbiciune a voinţei în faţa pasiunilor“ (cu precizarea că nestăpânirea în materie de plăceri este mai dezonorantă decât nestăpânirea izvorâtă din mânie) şi ne-o prezintă ca pe o „uşă deschisă spre toate viciile“,  o lipsă de autocontrol, el şi toţi cei care i-au urmat pe această linie ne semnalează câteva fapte extrem de importante: că nerăbdarea poate face rău, fiind, adeseori, şi necugetare;  că nestăpînirea şi actele bestiale sunt, ambele, alături de viciu, o formă a răului; că există o superioritate morală a caracterului activ al stăpînirii răbdătoare de sine; că există şi o rezistenţă oarecum pasivă a tăriei de caracter, care se traduce prin excepţionala calitate de a suporta şi de a îndura fără să te umileşti, de a suferi fără să te lamentezi, de a fi neclintit şi tare ca o stâncă bătută de valuri spre a realiza scopul, cum vor spune mereu şi mereu adepţii stoicismului.  Iar Kant exprimă aceeaşi idee, atunci cînd afirmă: „umilinţa este conştiinţa puţinătăţii propriei valori morale, în comparaţie cu legea“. Şi ca orice virtute, poate fi deprinsă prin exercitiu, repetând şi întărind acţiunile bune  şi descurajând pe cele eronate. Drept urmare, răbdarea este dispoziţia şi obişnuinţa aşteptării senine, în care nu există plângere şi văicăreală  , deci o aşteptare plină de demnitatea propriei valori (de recunoaşterea  propriei valori); dar aceasta nu înseamnă deloc că acela care locuieşte în propria-i viaţă cu această virtute va aştepta orice, oricât şi oricum. O stapânire de sine,  implică ascultarea  de sine, credinţă propriului sine.  Ce anume aştepţi dă conţinut răbdării, ca virtute a integralităţii  , a unirii cu tine insuţi, a conştientizării aparţinerii unui întreg universal şi a statorniciei pentru propriul adevăr.  Putem defini, în acest fel, răbdarea ca fiind una dintre înfăţişările pe cât de reale, pe atât de discrete ale curajului: înfruntarea dârză (neclintită) şi fără nici o ostentaţie a răului din lume. O distingere clară intre temeritate şi laşitate.   În fapt, răbdarea este un mod de rezistenţă, cutezanţă, îndrăzneală  în care atenţia se îndreaptă mereu asupra calității morale a aşteptării  binelui , a curajului plin de temeritate şi de risc imminent, o forţă in propria credinţă dar şi credinţa in Dumnezeu. Precum zicerea lui Isus “Îndrăzniţi” . Răbdarea este, de multe ori, sinonimă cu perseverenţa. Răbdarea poate lua o formă de hotărâre, de fermitate in credinţa ca binele va triumfa,  de statornicie în idealurile umane . Deci lângă perseverenţă, trăieşte speranţa – ea însăşi o forţă teribilă, din moment ce moare ultima în sufletul omului. Totodată, răbdarea implică un scop, un termen final, deci o limită, un ţel şi dorinţa de a-l atinge.  Răbdătorul are încredere   în adevărul DIVIN că după vremuri rele şi grele vin şi timpuri bune şi fireşti;  el este, oricum, pregătit (muncit)  , iar dacă, totuşi, aceste timpuri normale nu vin, el, personal, ştie că nu are ce-şi reproşa; mai mult, el are ţinuta dreaptă şi nobilă a omului care nu se poartă ca fiind „stăpînul lumii“, ci, dimpotrivă, se comportă ca o simplă fiinţă omenească ce încearcă modest, de-a lungul unei vieţi, pe cât cu putinţă să-şi guverneze propriul destin, ţinând cont de Legile UNIVERSULUI, Legile lui DUMNEZEU cele drepte. Nimic mai mult,  dar şi nimic mai puţin.  Cu masura propriei puteri. Răbdarea necesită o învăţare a mai multor virtuţi  precum inţelegerea, statornicia in scop, perseverenţa  parcurgerii drumului pas cu pas, toleranţa cu măsură,  accepptare dar şi îngăduinţă.  Aristotel  spunea că “virtutea este calea de mijloc dintre două extreme”. Ca să cântăreşti cele două extreme trebuie să cunoşti despre extreme. Apoi să le căntăreşti , compari cu calm şi răbdare pentru a putea alege  o virtute dar şi a o folosi. A experimenta , a exersa virtutea răbdării. În conţinutul moral al răbdării intră şi limitarea ei: „Am răbdat destul!“, se spune pe bună dreptate, atunci cînd măsurile firii  (caracterului uman sănatos) au fost epuizate şi cînd a continua să rabzi nu mai are nici sens şi nici valoare exemplară. O formă de toleranţă care are şi ea limitele ei aparţinând normelor de drept  pentru apărarea şi convieţuirea oamenilor în societate , pentru apărarea demnităţii şi libertătii oamenilor.  Prin urmare, nu se poate răbda oricât, după cum nu se poate tolera orice.  Celebrul paradox al toleranţei al lui Karl Popper va fi astfel reformulat: dacă sînt de o răbdare infinită, chiar şi faţă de cei intoleranţi (extremişti) şi faţă de cei ce n-au nici o răbdare faţă de semenii lor, şi dacă nu apăr societatea tolerantă faţă de atacurile acestora, cei răbdători şi toleranţi vor sfârşi prin a dispărea şi, odată cu ei, vor pieri şi toleranţa, şi răbdarea.   De altfel, şi-n cazul răbdării, apare, ca şi-n situaţia altor virtuţi, seria de întrebări specifice gîndirii etice: ce trebuie să rabzi? Cum trebuie să rabzi? De ce ar trebui să rabzi? Cât timp trebuie să rabzi? Cine reuşeşte să pună în armonie  (echilibru, simetrie) toate aceste răspunsuri va fi desigur înţelept, măsurat in toate. Virtutea răbdării nici nu poate fi decât rară printre oameni, tocmai pentru că solicită dintr-odată atâtea condiţii, toate greu de atins: uneori o zi sau o săptămînă, alteori, ani sau chiar, cum se spune, o viaţă întreagă.   Înţelegere blîndă, grijă constantă, compasiune şi umor (cînd poţi astfel detensiona o situaţie conflictuală) şi curaj  perseverant (timp îndelungat). Şi, cu toate acestea, la o privire mai atentă, lipsa răbdării este superficială şi neproductivă,  este cheltuitoare iresponsabil de energii interioare, prin pasiuni nestrunite, prin mînii necontrolate şi prin defecte neluate în seamă. Răbdare pune accent pe calitate nu pe cantitate, pe cântărirea cu măsură a propriului orgoliu, o cântărire cu sinceritate a propriei valori. Observaţia  lui Spinoza: „Nu râde (în sensul de „a-ţi bate joc“), nu deplânge  (nu plânge pentru orice), nu detesta , ci înţelege“.  Această înţelegere merge până într-acolo încât îl înfrăţeşte pe răbdător cu virtutea iertării. De aceea greşim şi noi, pentru a învăţa să iertăm.  Albert Einstein  punea pe primul plan omul şi rabdarea pentru om: “Grija pentru  om şi destinul lui trebuie să constituie interesul principal”.  Cu răbdare putem acumula valori , distigând curajul între temeritate şi laşitate,  demnitatea între delăsare şi egoism, blândeţea între furie şi apatie, generozitatea între risipă şi lăcomie. Răbdarea, ca virtute morală,  implică aşteptare curajoasă şi îndurare îndelungată a unor evenimente cel puţin neplăcute (extreme). Pe de altă parte, conştiinţa trebuie să fie însă mereu trează pentru a distinge  şi alege ceea ce merită şi ceea ce nu străduinţa ta răbdătoare. Iar conştiinţa implică sensibilitate, înţelegerea adevărului  absolut. Iar pentru a inţelege adevarul absolut, trebuie să vezi de SUS TOTUL, nu doar dintr- un unghi, dar şi să simţi. Riscul răbdării prosteşti pândeşte oricând şi aproape pe oricine. De aceea greşeala te invaţă să ierţi.

Confucius: ”Fericirea aparţine celor care ştiu să o facă să aştepte

Edith Sitwell: ”Ai răbdare când este vorba de prostie, însă nu cu cei care sunt mândri de ea.

Edmund Burke: „Există o limită peste care răbdarea încetează să mai fie o virtute.”

Emil Cioran: "Înarmați-vă cu răbdare! Cât de adevărată este expresia! Răbdarea este într-adevăr o armă și oricine se echipează cu ea, nimic nu-l poate învinge. Fără ea, suntem automat predați capriciului sau disperării *** Ce profundă este expresia "a se înarma cu răbdare"! Dar tocmai de asta suntem cel mai puțin capabili.

Francois Rabelais: ”Toate îi vin la timp celui care știe să aștepte.

François de La Rochefoucauld: „Cine poate răbda merge înainte. Răbdarea este amară, dar roadele sale sunt dulci.”

Frederic Mistral: ”Dacă nu e azi, va fi mâine: să ne amintim mereu că răbdarea e stâlpul înțelepciunii.

G. Cesbron: „A se înarma cu răbdare… Este adevărat că răbdarea e o armă teribilă.” ***„Nu este suficient să ai răbdare, din păcate. Mai trebuie să ai şi timp.”

Giacomo Leopardi: "Răbdarea este cea mai eroică dintre virtuți tocmai pentru că, aparent, n-are nimic eroic în ea.

Giami: „Răbdarea este o corabie, supărarea este furtuna; răbdătorul e ca şi corăbierul.” ***  „Stropeste focul maniei cu apa rabdarii.”

Gica Chiroiu: "Și vom lăsa în urmă aceste falsuri care/au fețe ce ne-arată că se ascund sub măști./Pentru că, orice am face, n-ai cum să îi iubești!/E-atâta falsitate, invidie, minciună.../E tristă omenirea și lumea e nebună!/Nu se mai rabdă nimeni, sunt lupte, e război,/de-aceea am plecat in lume. Atât, doar amândoi!/Și-o să rămânem, poate, pe-o insulă pustie,/în care doar natura,-n splendoarea ei, să fie." 

Glory Momoli: ,,Fii răbdător. Ai încredere în momentele de oboseală, descurajare, singurătate.

Goethe: „Nu exista situatie care sa nu poata fi innobilata prin actiune sau suportare.”

Gr. Vieru: „Răbdarea este credinţa în forţele proprii.”

Jean de la Fontaine: ”Timpul şi răbdarea fac mai mult decât mânia şi puterea.

John Henry Patterson: ”Ca să-i #convingi pe alții, trebuie să fii mai întâi tu convins, iar, dacă nu ești, e indicat să mai ai #răbdare.

John Dryden: „Ferește-te de furia omului răbdător.” —

La Fontaine: „Răbdarea și timpul îți aduc mai multe decât puterea și pasiunea.” —

Lao Tse: ”Dacă ai destulă răbdare poţi observa că până şi iarba se transformă în lapte. *** Ai răbdare. Așteaptă până când noroiul se așează și apa se limpezește. Rămâi nemișcat până când se arată ocazia așteptată.

Lev Tolstoi: ”Nimeni nu este mai puternic decât aceşti doi luptători; răbdarea şi timpul.

Oxana Mira: ”Viata este o chestiune de rabdare, cu cat ai mai multa cu atat traiesti mai mult.

Proverb: ”Să ai întotdeauna două animale de călărie: răbdarea şi prudenţa. Răbdarea te vesteşte şi prudenţa te păzeşte.

Ralph Waldo Emerson: ”Însușește-ți pacea naturii! Secretul ei este răbdarea.

Ray Bradbury: ”Viata este rabdarea de a ne lamuri cum merg lucrurile Rămâi calm când totul este încurcat sau fuge și nu se adună. Angajamentul este una, perseverența este cu totul alta. Te agăți de viață, de ceea ce trebuie să plece: lasă să plece. Fii înțelept, învață să discerni. Ai curajul să faci față întunericului. Ca o sămânță de iarnă în pământ. Stai. Cu încrederea că lumina vine. Mereu. Acum este momentul să te împământezi.Ai răbdare, unele lucruri pur și simplu o cer. A sta pe loc nu este o trecere pasivă, ci un act înțelept, care cunoaște timpul acțiunii și îl respectă. Tu esti natura: fii natura. Amintește-ți că totul este ciclic, tot ce trebuie să renască trebuie să moară; că fiecare stare este impermanentă. Acum, cu grație, observă, învață. Permite-ți să evoluezi. Dedică-te. În curând va fi o nouă primăvară."

Richard Bach: ”Daruieste rabdare stie sa aiba rabdare.

Robert Browning: ”Cei care fac mult bine în viață, rabdă mai ușor relele vieții.

Rumi: „Răbdarea e amară, dar dă fruct dulce şi plin de folos.”*** „Sabia răbdării e mai ascuţită decât sabia de fier şi mai victorioasă decât o sută de oşteni cuceritori.”

Sfat batranesc: "Ceea ce trebuie să ai, vei avea. Doar ai răbdare. Fii cu sufletul ușor "

Stephen Covey: ”Fii rabdator cu tine insuti- Autodezvoltarea este frageda, este pamant sfant. Nu exista o investitie mai mare. -

Syrus: „Nu faci nimic cand procedezi si cu prudenta si cu graba.”

Tertulian: ”Învinge îndrăzneala prin răbdare.

Th. Hardy: „Răbdarea, această îmbinare de curaj moral cu sfiala fizică.”

Vauvenargues: „Răbdarea este arta de a spera.”

Victor Hugo: ”Cel ce rabdă este cel mai tare. ***„Ai curaj pentru marile supărări din viață și răbdare pentru cele mici.” —

William Shakespeare: ”Răbdarea face din nedreptatea soartei o glumă, când ne ia ce nu poate fi păstrat.