- · Adi Buzău: ” E inflație, prețurile cresc, poporul sărăcește, dar guvernanții își umflă singuri salariile și pensiile, înainte de a ajuta populația. Acest sistem e clar că nu e pentru popor, ci doar pentru aleșii lacomi care dau legi pentru ei mai întâi!
- ·
Adrian Grigoriu: ” Statul nu e ţara, statul e instrumentul duşmanului în contra ţării. Un
dialog înspăimântător: ” Anul este 2017, dialog purtat între un anume “domn” şi
generalul SRI Florian Coldea, la acel moment acesta fiind de mult timp adjunct
la Directorului SRI: ” “Un domn”: ” “Băi Florine, de ce faci tu chestia asta cu
oamenii de afaceri români?” [se referă la atacurile instrumentate de SRI
direct, prin ANAF şi prin Justiţie împotriva firmelor deţinute de români cu
scopul distrugerii acestora şi al eliminării de pe piaţă]. Florian Coldea a
răspuns cam așa: ” “Noi suntem în
spațiul euroatlantic, partenerii noștri strategici doresc ca noi să fim
predictibili iar pentru a fi predictibili trebuie să facem prevenție împotriva
naționalismului, a patriotismului românesc. Prevenția trebuie făcută
gândindu-ne cine ar putea să sprijine, să sponsorizeze vreo mișcare patriotică
românească de ieșire din situația actuală, cine altcineva decât oamenii de
afaceri români întrucât niciodată minoritarii nu vor fi un pericol pentru noi,
minoritarii nu vor susține niciodată pe români. De aceea ne-am prăvălit asupra
oamenilor de afaceri de etnie română.” Constatăm că de la înălţimea celui mai
avizat organ de stat, cel care trebuie să vegheze la integritatea Statului
Român, se afirmă faptul că patriotismul, dragostea de țară sunt un pericol
pentru cei ce se autodefinesc “NOI” iar aceștia sunt cei ce constituie
entitatea care este în parteneriat strategic cu euro atlantiştii iar acesta
este chiar Statul Roman. Nici o persoană sau grupare privată nu a semnat vreun
tratat strategic cu euro atlantiştii, acesta a fost exclusiv şi evident chiar
Statul Român. Deci pentru a menţine
Statul Roman aşa cum este acum, măsura preventivă este distrugerea
operaţiunilor economice deţinute de etnici români. Din tot ceea ce constatăm în
ultimii 35 de ani, această concluzie este inevitabilă și dialogul redat mai sus
vine în confirmarea politicii antiromâneşti desfăşurate de întregul aparat
operaţional, de informaţii şi de coerciție a Statului Român. Asta nu este o noutate, toți patrioţii care
au acționat în favoarea poporului român în ultimii 310 ani au fost asasinaţi. Dacă vrem să schimbăm situaţia prezentă, vă
sunt prezentate câteva indicii puternice în textul de mai sus. Dar trebuie să
conștientizăm că nu este nici o șansa să putem schimba ceva prin mijloacele
oferite de actualul stat român, acesta permite doar metode care menţin şi
consolidează înrobirea poporului român la comanda decidenților străini.
Concluzia este evidentă: ” Statul român
în prezent este o entitate complet distinctă şi opusă faţă de ȚARĂ fiind chiar
instrumentul cel mai puternic al dușmanului de moarte al Poporului Român. Prin
el, întreg poporul și resursele strămoșești sunt angrenate spre autodistrugerea
poporului, o sinucidere colectivă printr-o extraordinar de abilă înșelare, de
neînțeles de către oamenii normali. Acest fenomen este generalizat în cazul
tuturor popoarelor Lumii, nu doar la noi. Dar Lumea se luminează gradual peste
tot. ŢARA include Poporul Român şi
patrimoniile sale spiritual, biologic şi material. Ţara şi Poporul Român au
fost date de Dumnezeu cu multe mii de ani în urmă. STATUL ROMÂN este o ficțiune
juridică cu reguli impuse prin violență care a fost înfiinţat prin înșelăciune
în 1859 de Mafia Internațională condusă atunci şi în prezent de elementele de
vârf ale talmudicilor cu scopul de a distruge Poporul Român şi a prelua
patrimoniul material al Poporului Român. Ca să aflăm în slujba cărei etnii este
subordonat Statul Român, să căutăm referințele etnice care se găsesc în
legislaţia Statului Român și găsim: ” În
Legea nr. 51 din 1991 privind siguranţa naţională a României scrie la Art. 3.
“Constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României următoarele: ”
h) iniţierea, organizarea, săvârşirea
sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor... antisemite...” Prin OG 31/2002
antisemitismul este pedepsit cu închisoarea/ Legea 217/2015 antisemitismul este
pedepsit cu închisoarea/ Legea Wexler în 2019 care amplifică pedepsele pentru
"antisemitism"/ În 2021 apare legea împotriva
"antițigănismelor". Exista prevederi de condamnare penală pentru
negarea holocaustului împotriva evreilor. Mai constatăm că nu exista nici o
lege care să condamne antiromânismului sau genocidul comis asupra romanilor de
către evrei deși există uriașe dovezi materiale că sute de mii de români au
fost ucişi în epurări etnice şi acte de cruzime nejustificate. Cunoaştem ca
toate încercările de introducere în legislație a unor prevederi de condamnare a
antiromânismului au fost respinse de Parlamentele României în ultimii ani.
Constatăm că singurele referinţe etnice în legislaţie sunt evreii şi țiganii și
că legislaţia Statului Român este discriminatorie acordând preferinţa exclusiv
minoritarilor evrei şi țigani, fapt interzis de însăşi Constituţia statului,
care în actualul Stat Român în prezent nu are absolut nici o putere. Nimeni din
stat nu o respectă dar pe noi ne obliga să o respectăm. Dar lucurile sunt în flux dinamic și
"nimic nu este bătut în cuie".
- · Adrian Paunescu: ” Cinic mod e modul vieţii, Cum cădem aşa ne lasă *** Sa nu regreti nimic din ce faci bine, chiar si pentru oamenii rai.
- · Adrian Severin: ” Nimeni nu trebuie să uite că atunci când abuzul statului devine fapt, revolta poporului devine drept.”
- · Adriana Stoicescu: ” Românul are un singur mare dușman: ” Statul Român Invitat, pare-se din greșeală, la masa bogaților. Românul a primit un taburet mic, așezat lângă ușa de la bucătărie, care, la fiecare deschidere, îl lovește nemilos în spate. La poza de final va fi pus într-un colț și el va zâmbi stingher, cu gândul că i se văd găurile din dantură. Fotograful priceput îi va umple golurile pentru a nu face de rușinică marea familie. Ruda săracă trebuie ținută cât mai departe, în întuneric, de preferat. Trebuie ținută în evul mediu pentru că, lăsată să se dezvolte, ar putea hrăni un continent și atunci unde și-ar mai putea vinde bogătașii carnea de plastic și brânza din carton? Românul are un singur mare dușman, care nu e vreun baștan de la masa de fițe: ” Statul român. E cel mai mare dușman al românului analfabet funcțional și cu dinții cariați. Statul impotent, care își ucide sclavii cu nepăsarea și nesimțirea arendașilor lui. Statul care te plimbă prin trei spitale, îți dă patru diagnostice și te lasă să mori pe o saltea infectă, de o bacterie cu care tot el te-a cadorisit. Statul care îți dă în cap dacă ești un mic om de afaceri, ce își dorește să crească, dar care stă în calea multinaționalelor din care statul nostru mic, dar șmecher, trage și el cât poate. Așa că, te verifică, inspectează, controlează, cercetează, analizează, căpușează până când se asigură că fie dai faliment, fie îți pui ștreangul de gât. Statul care își verifică la sânge avocații când intră în sediul postului de poliție din Văscăuții de Deal, confiscându-le telefoanele căci, de! respectăm normativele, dar care își lasă infractorii condamnați să se plimbe[A1] , ca Vodă prin lobodă, prin sediul unui inspectorat județean, vorbind nestingherit la telefon cu cârtița lui din rândul apărătorilor legii, primind date despre judecătorul care l-a condamnat, în timp ce alții îi netejesc cu grijă calea spre libertate. Statul român este politicianul care minte cum respiră, frecându-și mâinile cu gândul la purcoiul de bani ce îl va îneca în bunăstare, în timp ce poporul alegător se îneacă în gunoaie și se spală la lighean, ca în vremurile de aur ale primului bâlbâit. Statul român este funcționarul încet la minte, dar iute de mână, care îți închide ghișeul în nas pentru că are pauză de masă, iar tu, biet neghiob, nu înțelegi importanța muncii lui, de a plimba hârtiile între etaje. Statul român este polițistul de frontieră care te întâmpină sictirit, verificându-ți pașaportul, în timp ce scuipă printre dinți un obosit „de unde veniți?” Simbolul perfect al neputinței statului este ghereta cu pretenții de punct trecere frontieră, dotata cu un gemuleț minuscul, de unde răsare mâna organului de apărare a patriei, emanând dispreț prin toate falangele. Marele nostru noroc este că geamlâcul este atât de mic încât îi încape doar mâna; la dimensiuni mai mari, ne-am putea trezi că suntem tratați așa cum se întâmplă cu țara asta de 30 de ani: ” cu, mă scuzați, fundul.
- · Alejandro Jodorowski: ” Pasarile care se nasc in cusca au impresia ca a zbura este o boala. *** Am invatat sa zburam ca pasarile, sa inotam ca pestii, dar am uitat sa traim ca fratii. *** Daca esti mai puternic, ai si responsabilitati mai mari. *** Noua fantezie a bogatilor este sa para foarte saraci.”
- · Alexandra Svet: ” “Refuz sa mai platesc taxe la stat - de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel. Platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca, daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania, voi fi tratata mizerabil. De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen -"noua ne pasa de Dumneavoastra", refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta - cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa?- "cu statul nu te joci!"
- · Alexandru Nemoianu: ” "În România există un sistem închis al corupției în care oricine nu este corupt este eliminat ca un corp străin. Acest sistem al “neamului prost" s-a alcătuit din drojdia societății românești, din foști demnitari ceaușiști, jalnicii lor urmași și cei care li s-au alăturat: ” șmecherași de duzină, găinari sadea și hoți. Cu câteva sute de lei “ceausesti” și ceva dolari adunați la ciorap, acești indivizi au cumpărat practic toată România."
- · Alexandru Valean: ” "Ceauşescu a construit o economie puternică, cum n-a avut România înainte de război," - inca in 1988 mai comparam productia la hectar (fictiva ), realizarile industriei grele si de exploatare a resurselor (ne-au lasat mostenire lacuri de cianuri) cu graficele economice ale anului 1938, considerat in tot timpul asta varful cresterii economice a secolului ics ics . Dupa lovi-lutie, analistii isi luasera ca reper anul 1989, fata de care scadem incontinuu, cu tot "capitalismul nostru pe paine". Astazi nu-si mai bate nimeni capul cu egalarea anului '89 si depasirea lui spre performantele lui 1938, cand industria duduia si taranii erau saraci, dar umpleau hambarele Europei si puteau trai mai bine. Astazi persoanele responsabile pentru bunul mers al tarii se pandesc reciproc la cotitura /sa si-o traga'n gura (fiecaruia dupa necesitati, cum a spus Marx , daca are cineva cat de cat habar despre marxism ) si lasa problemele de dezvoltare pentru maine. Daca nici maine nu se vor ocupa de asta, le lasa pentru generatia viitoare. *** "În socialism [...] nu vedeai ţărani săraci." Aici nu sunt de acord. Planul marxismului era de a distruge micul proprietar si, in ciuda cooperativizarii, taranul detinea si proprietate privata. In anii '80, mai pe la final, To'arasii au distrus sate intregi. A fost faza a doua dintr-un plan de transformare a taranului in proletar (prima faza a fost in anii 70-75. Ceausescu a fost victima FMI. Parerea asta mi-am facut-o citind ce-au observat altii. A platit datoria ( felicitari) dar a platit si dobanda ( "nu stiu daca e bine , domnule chestor") si a indemnat public, intr-o reuniune a tarilor socialiste, ca toate tarile care au acord cu, ATENTIE ! FMI , sa-si plateasca datoriile si sa nu mai imprumute de la ei. Asta era pe la inceputul lui '89 , cand noi il blestemam de cate ori aparea pe ecran la ora 20. In acelasi timp, zice-se, a demarat un sistem de creditare destinat tarilor in curs de dezvoltare, un fel de fond monetar sustinut de tarile socialiste si lumea araba. Eu cred ca e adevarat, a lucrat la intrajutorare toata activitatea lui din 70 pana l-am umplut de plumbi. Sa faci asta sub nasul FMI nu este o provocare? Asta nu te aduce cumva in bataia pustii? Ce-a facut el in rest , toate se pot imparti in doua : ” bune si rele. pana si vanzatoarele de bilete la cinematograf sau de la cofetarie iti puteau calca demnitatea in picioare... si asta se poate extinde la toata sfera de prestari servicii, care te diminuau de nu te mai recunosteai. Noi intre noi ne-o trageam ca in puscarie, pentru ca unii se trezeau in situatia in care se puteau distra cu personalitatea ta de parca ai fi fost propria lor jucarie. Aceasta stare de lucruri a generat aparitia ploconului si a spagilor meschine, prin anii 50, care s-a dezvoltat si s-a transformat in practica performanta in anii 80... si, iaca, am mostenit-o noi, cei care am trecut podul spre mazga asta nonsocialista si noncapitalista in care traim azi.
- · Andi-Mihai Anton: ” Cetățeni al statului suveran vs. stat al cetățenilor suverani. N-ar trebui să fie, dar e un subiect tabu. Discuția despre suveranitatea individuală a fost pornită în SUA și de acolo s-a răspândit în întreaga lume. În România sunt numiți sectanți, anarhiști ș.a.m.d, presa îi vânează iar statul îi amendează. Într-o lume în care se poate vorbi deschis despre homosexualitate, transgenderism și transumanism, ar trebui să putem discuta lejer și despre suveranitatea indivizilor (nu suveranism, care este un curent ideologic), fără să ne simțim lezați sau să ne dăm în cap unii altora. La urma urmei, deși în mod evident ne sunt ascunse foarte multe lucruri, statul n-ar trebui, în teorie, să ne ascundă nimic. Motivele pentru care cineva ar vrea să fie (să se declare) suveran, diferă de la un individ la altul. Nu mă voi ocupa în acest articol despre motivele filosofice sau despre partea ocultă folosită de state în raport cu cetățenii, ci doar de câteva aspecte legale ale problemei. Ridic niște întrebări la care sigur vom primi într-o zi un răspuns. În primul capitol din Constituția României, la alin.1, găsim următoarele: ” "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Problema e că sunt cetățeni care au făcut cerere către Monitorul Oficial, solicitând să li se ofere un număr de înregistrare al actului normativ de înființare a Statului Român, a Administrației Prezidențiale și a Poliției Române. În mod șocant, Monitorul Oficial ne spune că aceste acte normative nu există. Fără a avea un act de înființare, Statul Român funcționează cam ca în situația în care voi ați emite facturi fiscale fără să aveți autorizație de societate comercială, adică ce s-o mai lungim, ilegal. Președintele României de asemenea, ocupă funcția pe care o ocupă doar la nivel estetic, tot așa cum voi v-ați declara mâine împărați, regi sau luptători intergalactici. Iar Poliția Română, neavând act de înființare, este compusă din cetățeni costumați, care se joacă de-a hoții și vardiștii, dau amenzi, bat oamenii și dețin arme. Poate tocmai din acest motiv, președintele României care prezidează o instituție fără act de înființare, se preface că nu există Constituția care, spre ghinionul dânsului, chiar există. Și poate tot din acest motiv, un secretar de [stat fără act de înființare], își permite să nu se împiedice într-o amărâtă de constituție, atunci când are de rezolvat treburi care țin de Buru-Buru și de zona crepusculară. În 30 martie 1991, în Monitorul Oficial (sâmbătă, Anul III, nr. 67) este publicată aderarea României la CFI (Corporația Finanicară Internațională), prin acceptarea statutului acestei organizații. Deși în Monitorul Oficial se vorbește despre apartenență la CFI, mulți spun că odată cu adoptarea acestei legi de către Adunarea Deputaților, al cărui președinte avea întâmplător sau nu un nume de extraterestru (Dan Marțian), România ar fi devenit din stat suveran, corporație. Am căutat statutul CFI și nu am reușit să-l obțin până în momentul de față, deci nu știm cu exactitate dacă prin apartenența la această Corporație Financiară Internațională, țara noastră și-a pierdut sau nu calitatea de stat suveran, cert este că atât Administrația Prezidențială, cât și Guvernul României, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Justiției și Banca Națională a României, sunt înregistrate ca fiind corporații (firme) listate pe Dun & Broadstreet. Pentru cei care nu știu despre ce este vorba, Dun & Broadstreet este o companie americană cu sediul central în Jacksonville, Florida, care se ocupă cu analize de risc financiar, din dorința realizării unui sistem centralizat de evidență a împrumuturilor (prima activitate înregistrată a acestei companii, apare în 20 iulie 1841). Cei care au plăcerea să viziteze pagina web a acestei companii, vor putea constata cu susprindere că toate instituțiile menționate mai sus, și multe altele, cum ar fi Biseria Ortodoxă Română, apar listate, după cum urmează: ” ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ D-U-N-S@ Number: ” 505059702 Activitate (SIC): ” 9199 https: ” //www.dnb.com/business-directory/top-results.html... GUVERNUL ROMÂNIEI D-U-N-S@ Number: ” 535659026 Activitate (SIC): ” 9199 https: ” //www.dnb.com/.../company-profiles.guvernul... INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE D-U-N-S@ Number: ” 503426126 Activitate (SIC): ” 9229 https: ” //www.dnb.com/business-directory/top-results.html?term=INSPECTORATUL%20GENERAL%20AL%20POLI%C8%9AIEI%20ROM%C3%82NE&page=1 MINISTERUL JUSTIȚIEI D-U-N-S@ Number: ” 366476665 Activitate (SIC): ” 9221 https: ” //www.dnb.com/.../company-profiles.ministerul... BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI Numărul D-U-N-S@: ” 552661035 Numele responsabilului principal: ” CONSTANTIN MUGUREL ISĂRESCU Activitate (SIC): ” 6019. Acest stat eșuat, conform declarațiilor lui Klaus Iohannis și fără act de înființare, conform declarațiilor Monitorului Oficial, ne pune pe noi ca cetățeni să ne întrebăm dacă suntem sau nu în siguranță. Se vorbește fără nicio jenă despre închisoare în cazul refuzului de a participa la un război al căror motive declanșatoare ne scapă. Poate că România este constrânsă de corporațiile financiare internaționale să se implice în acest conflict? Statutul nostru de colonie ar putea fi o explicație pentru incapacitatea liderilor politici de a declara neutralitatea mai mult decât necesară a României, având în vedere gravitatea pericolului? Nu știm, iar dacă întrebăm, ni se răspunde în doi peri sau ni se bagă pumnul în gură ori suntem ignorați, așa cum s-a întâmplat cu solicitarea unui răspuns din partea Statului Major al Forțelor Terestre, cu referire la implicarea României într-un posibil război dintre Rusia și Ucraina. Unii se băteau cu pumnii în piept că nu poate fi vorba despre vreun război, în timp ce tocmai am primit vestea cum că președintele anunță că România este pregătită să lupte cu Rusia. Se pune așadar problema dacă suntem cetățeni ai unui stat suveran sau dacă nu cumva ar trebui să fim cetățeni suverani ai unui stat suveran. Problemele legate de suveranitatea individului în raport cu statul nu se discută doar aici, ci în întreaga lume. Așa cum am spus la începutul articolului, am să mă limitez doar la câteva probleme legale care țin de înregistrarea oamenilor în sistem, lăsându-vă pe voi să trageți singuri concluziile. Cei care au copii știu că înainte de a pleca din maternitate, părinții primesc un certificat de născut viu (Certificat Medical Constatator al născutului viu). Cu acest certificat, părinții (de obicei tatăl), merg la Oficiul Stării Civile, lasă în grija statului acel document emis de maternitate și primesc în schimb un certificat de naștere, copilului fiindu-i alocat cu această ocazie și un Cod Numeric Personal. Găsiți atașat un model de certificat constatator al născutului viu, unde puteți vedea că acesta se emite în două exemplare, din care unul rămâne la maternitate și altul la Starea Civilă. Cu toate astea, actul de născut viu aparține copilului, că doar el este cel care s-a născut viu și din motive aparent inexplicabile, rămâne la altcineva decât la cel care ar trebui să-l dețină. E adevărat că statul ia acel certificat al născutului viu și eliberează un certificat de naștere, însă deținătorul de drept (copilul), nu îl poate avea în original, indiferent ce demersuri ar face. În termeni tehnici, statul se face astfel vinovat de furt, pentru că în mod normal toate actele în original trebuie să fie în posesia deținătorilor de drept. Statul putea solicita o copie (eventual legalizată) a acestui act, însă originalul ar fi trebuit să fie la posesorul de drept. De ce? Pentru că fără actul în baza căruia s-a emis certificatul de naștere, nu vei putea dovedi că certificatul tău de naștere este chiar al tău. Efectiv nu ai cum și am să vă dau un exemplu ipotetic, ca să vedeți la ce mă refer: ” Ion Popescu și Ion Popescu sunt doi tați din localități diferite (Baia Mare și Satu Mare), căsătoriți cu femei diferite, una pe nume Elisabeta și cealaltă pe nume Elisaveta și are fiecare câte un fiu pe care îl cheamă Nicu. Ei tocmai au obținut certificate de naștere pentru copii, dar dintr-o eroare umană, cei de la Starea Civilă încurcă certificatele de naștere, astfel încât fiul lui Ion Popescu din Baia Mare va deține certificatul de naștere al fiului lui Ion Popescu din Satu Mare și invers. Dacă s-ar efectua în viintor un control și s-ar confrunta certificatele de naștere ale celor doi copii cu adeverințele de născut viu emise de maternitatea din Baia Mare, respectiv cea din Satu Mare, s-ar constata cu ușurință erorile. Însă aceste erori nu pot fi nici detectate și nici reparate, pentru că posesorii certificatelor de naștere nu dețin actul de născut viu în original. Se pot cere copii de la Starea Civilă sau de la maternitate, dar așa cum știți, numai actele în original sunt luate în considerare ca dovadă. Pentru că nimeni nu va bănui că vorbim despre o inversare de certificate de naștere, se va considera o eroare de redactare și de cele mai multe ori aceasta va rămâne neschimbată. Iar în lipsa modificărilor, Nicu Popescu din Baia Mare va avea CNP-ul lui Nicu Popescu din Satu Mare și invers, ceea ce înseamnă că și celealalte acte emise de instituțiile statului, respectiv cartea de identitate, permisul de conducere, cât și altele precum acte de vânzare-cumpărare, certificat de căsătorie etc, vor fi făcute în numele celeilalte persoane. Situația devine complicată dacă domnul Ion Popescu din Baia Mare este bogat și domnul Ion Popescu din Satu Mare este sărac, pentru că din punct de vedere juridic, se poate isca un proces în care numai actele de născut viu, în baza cărora au fost emise certificatele de naștere greșite, ar putea clarifica situația, astfel încât succesorul de drept să fie cel care trebuie. Aici v-am prezentat un concept, vă rog să nu săriți cu argumente cum că e imposibilă o asemenea situație, pentru că am văzut astfel de cazuri și cred că nu sunt singurul. De reținut faptul că în situația în care un agent de Poliție îi va cere oricărui Nicu Popescu, fie el din Baia Mare sau Satu Mare să se legitimeze, aceștia vor prezenta autorităților cărți de identitate cu date false și dacă ar fi prinși sau "descoperiți" ar fi sancționați pe nedrept. S-ar putea să vi se pară ciudat, dar deși nu vă numiți Nicu Popescu, să știți că nici voi nu puteți dovedi că certificatul de naștere pe care îl aveți este în conformitate cu originalul emis de spital și aflat la Starea Civilă, pentru că nu puteți avea acel act în original. Bun, și-atunci de ce nu ne dă statul acces la documentul original de născut viu? Tu, ca deținător de drept, nu ai semnat că ești de acord ca acesta să rămână în arhivele lor și faptul că nici când devii adult nu-l poți obține, este cumva absurd. Niciun act în original care îți aparține nu rămâne în custodia statului. Numai organele emitente îl pot reține o perioadă (eventual pentru sancțiuni), după care îl înapoiază posesorului de drept. Și atunci? De ce nu se aplică și în acest caz, cu atât mai mult cu cât actul în sine este dovada principală a faptului că te-ai născut? Unii fac afirmația că actele în original de născut viu sunt trimise imediat ce Oficiul de Stare Civilă intră în posesia lor, către Corporațiile Financiare Internaționale (CFI sau altele) și că în baza CNP-ului emis pe numele născutului viu, devenit cetățean (om al cetății) și înregistrat (trecut în evidența regelui), guvernele se pot împrumuta în numele acestuia cu o sumă fixă. Poate v-ați întrebat de ce se ia greutatea copiilor la naștere și de ce e o atmosferă de bucurie, atunci când copilul cântărește mai mult. Se spune că suma pentru care statul se poate împrumuta la corporațiile financiare internaționale, este egală cu suma echivalentă în valută a greutății corporale în aur a copilului. În anumite cercuri, se vorbea acum câțiva ani despre o sumă fixă de 600.000$/copil, bani pe care statul îi împrumută și pentru care girează cu activitatea economică ulterioară a copilului. La crearea certificatului de naștere, o firmă este înființată în baza numelui nou-născutului, cu denumirea acestuia scrisă cu majuscule, urmând ca toată activitatea economică a sa (loc de muncă, activități proprii, vânzări etc), să se desfășoare din punct de vedere fiscal în cadrul acestei firme. În baza acestor înțelegeri internaționale, ființa vie a cărui act de născut viu este deținut prin furt de către stat, va putea fi impozitată, șantajată sau obligată, fără posibilitatea de a se opune. Aici avem mai multe probleme de natură juridică. Prima este aceea că un act pe care nu l-ai semnat, nu-ți poate fi atribuit. De asemenea, este un fapt cunoscut și recunoscut internațional că în situația în care din diferite motive nu ai putut înțelege ce conține un contract sau te-ai aflat în imposibilitatea de a înțelege ce ai semnat (erai beat, drogat, bolnav) și dacă acest lucru poate fi dovedit, actul devine nul. Așadar, având câteva kg și fiind născut doar de câteva zile, nu ți se putea prezenta contractul cu statul român, prin care tu erai de acord să lași în posesia lui actul de născut viu și să primești în schimb un certificat de naștere. De asemenea, nu puteai citi în acel contract care vor fi drepturile și obligațiile tale și nici nu ți s-a spus că statul se va putea împrumuta în numele tău la bănci, nici ce sume poate lua cu împrumut în numele tău și nici care este modalitatea prin care vei putea restitui acele împrumuturi, ca să devii iarăși liber. În numele tău și fără să te întrebe a semnat tatăl tău, căruia, de asemenea, nu i s-a prezentat niciun fel de contract. De ce? Pentru că un astfel de contract nu există, la fel cum nici actul de înființare al statului român nu există. Mă opresc aici, deocamdată, vă las să vă puneți singuri întrebări mai departe. Și ca să fim corecți, atunci când formulăm întrebări de genul acesta, ar fi bine să nu avem datorii la bănci, pentru că altfel am putea fi bănuiți că facem filosofie doar ca să scăpăm de ele.
- · Andra Gavril. „Bună, dragă Stat! Ce mai faci? Sunt eu, cetățeanul. Sunt cuminte. Mă spăl pe mâini, lucrez de acasă, plătesc facturi, plătesc impozite, respect regulile, ca toată lumea aștept să treacă perioada grea. Tu? Ce mai faci? Știi, oamenii ca mine, ăia care fac tot ce ai spus tu, ar putea să te întrebe în cor: ” tu ce faci? Mă uit la televizor. Văd oameni care ajută alți oameni, văd oameni care pun la bătaie tot ce au, văd oameni care încearcă să ocrotească alți oameni. Dar atât. Tu îmi spui să mă spăl pe mâini, să stau acasă și îmi promiți că “o să”. În timpul ăsta se întâmplă tot felul de lucruri. Care mie nu îmi plac. De exemplu nu îmi place să nu mi se întoarcă nimic din ce dau. Am senzația că sunt prea mulți ani de când ne salvează doar norocul, întâmplarea, Divinitatea, o mână de oameni și umorul. Mă uit în jur. Nu văd sistem de educație, nu văd sistem medical, nu văd asigurări medicale onorate, nu văd șosele, nu văd siguranța zilei de mâine. Adică alea pentru care eu plătesc taxe. Văd doar oameni care încearcă pe cont propriu. De la tine văd nepăsare și aroganță. Și știi ce mai văd? Văd cum ai reușit, în doar o lună și jumătate, să distrugi cu cinism o categorie pe care o numești “bătrânii”. Adică tot ce e 65+. Părinții, prietenii, necunoscuții. Bătrânii. La asta i-ai redus. Repet: ” sunt părinții noștri, bunicii, profesorii, cei de la care am învățat meserii, povești, viață. Știi ce se întâmplă cu un om dacă îi spui în mod repetat că e bătrân? Știi ce se întâmplă dacă îi încurajezi - pe ăia care oricum nu mai au niciun reper - să desconsidere, să minimizeze, să ia peste picior? Știi la ce se ajunge când legitimezi ideea că 65+ înseamnă bătrân? Înțeleg. Ai vrut să îi protejezi. Corect și nobil. În esență e o treabă de bun simț. Ar fi putut să pară chiar că îți pasă. Dar ce-ar fi fost dacă îi numeai seniori? Sau persoane cu vârsta peste 65 de ani? Sau o altă formulare, mai puțin abruptă? Cei cu creier ar fi înțeles. Ceilalți ți-ar fi râs în nas oricum. Dar tu ai ales să le pui ștampilă: ” bătrâni. Ai mai ieșit pe străzi în ultima perioadă? Ai auzit și tu cum li se adresează vulturii? “Du-te, tataie acasă. Du-te, mamaie că te caută moartea prin curte”. Ai auzit oameni spunând “bine că nu au prins și ai mei umilința asta, că era prea mult”. Înțelegi? Ne-ai făcut să gândim enormitatea asta. Să ne doară neputința pe care ai indus-o unor oameni care mai au mult de spus. Pe care i-ai folosit de câte ori ai avut nevoie de ei. Pe care, unii dintre noi, îi sună și azi să le ceară un sfat. Sfat! Știi ce e aia? E puterea de a recunoaște că nu te pricepi și ai nevoie de ajutor. Ia-ți, statule, consilieri. Caută-ți oameni care să priceapă în ce hal dor cuvintele! Eu mă spăl pe mâini. Și caut măști și dezinfectanți pentru ai mei și pentru mine. Dar te aud, să știi. Și nu te uit. Și ce îi doare pe ai mei, pe mine mă doare de 10 ori mai tare. Cere-le iertare. Dă-le demnitatea înapoi. Dă-le putere în loc de mizeria în care i-ai aruncat. Poți? Ah, nu mai poți. Atunci, spală-te pe mâini!
- · Andrea Carbonaro: ” Un stat, cand pretinde sa i se plateasca taxele, dar nu ofera posibilitatea cetatenilor de a le plati si nici nu respecta suveranitatea populara, nu este un stat...
- · Andrei Caramitru: ” La noi - statul lucrează doar pentru el. Cetățenii sunt sclavi, iobagi care trebuie sa plăteasca banii și sa tacă din gură. In țările civilizate - “servitorii publici”, adică șefii instituțiilor statului, lucrează pentru cetățeni. Și își cer scuze cetățenilor pentru greșeli.
- · Andrei Crăciun: ” Statul român e o carcasă fără conținut, o salbă de instituții parazitate de triburi şi neamuri şi clanuri, o construcție monstruoasă de privilegii şi complicități şi iresponsabilitate, pe scurt o eternă mare durere într-o pulă mică, mică.
- · Andrei Gheorghe: ” Statul este compus din drogati care se imbiba cu propria importanta si se complac de la o zi la alta in delirul pe care-l ofera puterea
- · Anonim: ” Demisia este un cuvant necunoscut politicianului roman.*** daca nu alegi tu, va alege viata pentru tine.*** ”Intrebarea e ce s-a intamplat de nu s-a intamplat nimic?” *** cel mai usor se nasc dusmaniile.*** Daca mandria ar disparea, n-ar ramane decat binele.*** unde exista un invingator, exista si un invins.*** ”Evaziunea este o lupta cu statul pe care nu-l recunosti.”*** suferinta e condamnarea pe viata.*** ”In tara protestului n-ai voie sa fii neutru!*** Facem politica ultimului ceas*** Sistemul e bolnav, corupt, cancerigen. Și am fost toți părtași la dezvoltarea lui, unii prin ignoranta *** Învăţam la şcoală cum strămoşii noştri au luptat pentru ca noi să fim liberi, dacă ar trăi acum, oare, ei ar fi mandri de voi ? oare nu vă vor spune că v-aţi înmuiat şi aţi devenit parte din acel sistem ce ei l-au învins cu preţul vieţii*** Sistemul asta-şi doreşte - să nu cumva să încerci doar să te gândeşti că ai putea ajunge acolo. Ei vor să-ţi creeze impresia că doar anumite persoane pot conduce. V-au băgat în faţă lături şi le-aţi luat drept desert.*** Oamenii cumsecade nu și-au mai găsit locul în zonele unde se iau decizii. Consiliile locale, cele județene, Parlamentul, Guvernul s-au umplut de încovoiaţi, impostori, mincinoși și hoți. Sistemul a eliminat majoritatea oamenilor cinstiți din lanţul de decizie.” *** România descopera ca este privata de resursele de care ar avea nevoie sa depaseasca stagnarea critica in care se gaseste. Investitiile occidentale, care au reprezentat un orizont de speranta, nu au venit si ne dam seama ca nu vor veni. Romania se vadeste incapabila si sa absoarba fondurile pe care UE le pune la dispozitie, suntem neputinciosi in fata unor evenimente ori tendinte care apar peste noapte si se extind fara ca cetatenii sa aiba un cuvant de spus; ONG-uri din afara Romaniei par sa aiba influenta asupra legiuitorilor.*** ”Actualul președinte numit de afara în urma unor fraude evidente, a recunoscut ca, citez, "Statul Roman a eșuat", în schimb el, ce se da pe skiuri de 7 ani pe banii statului, consumând oxigenul de pomana, el se crede ultra performant? Statul Roman e o butaforie, oameni buni, în fapt el NU EXISTA, e doar o mașinărie propagandistica cu atribute coercitive, îndreptate împotriva poporului Roman, o structura numita și condusa de la Înaltă Poarta a satanicei organizații numita UE. Propaganda unui Stat Mincinos, prin Televiziuni Mincinoase nu Poate fi decât o Uriașă MINCIUNA. Pot aduce și mama și tatăl OMS ului, reacția pălmașului de rand și credința lui, odată formata, n-o mai schimba nimeni! Statul - structura mafiot cae-și spune pompos, dar fals, Statul Roman!"*** Atunci când nu există un actor, în acest caz statul, capabil să guverneze și să participe la procesele economice, se creează un vid de putere, iar oligarhii și corporațiile lor sunt cei care îl umplu.Toată puterea este transferată în mâinile unor persoane private. Ei sunt statul real, întrucât statul formal a devenit un simulacru juridic fără puteri reale. Pentru a ne face o idee despre cum marile corporații au ajuns să aibă o influență mai mare decât cea a statelor, ne gândim la fondul de investiții american BlackRock, cu resurse în valoare de 16.000 de miliarde de dolari, mai mari decât PIB-ul Chinei sau al Uniunii Europene. În aceste fonduri se află adevărata putere a finanțelor mondiale și familiile bancare precum Rothschild își ascund întotdeauna participațiile într-un labirint complicat de cutii chinezești.*** ”In Japonia - își cer scuze chiar dacă un angajat pleca mai devreme cu 3 minute in pauza de prânz (!!!). Pentru că banii cu care era plătit erau ai cetățenilor. Și își cer scuze aplecându-se în fața oamenilor.*** ”Adevarul divin este cuprins in cuvintele „iubesc, deci exist!”. Cat s-ar simplifica aceasta lume daca oamenii ar urma calea aratata de reciproca adevarului de mai sus: ” „exist, deci iubesc!”*** ”Faptul că exist şi că aparţin acestui popor, prin valorile mele individuale, prin lucrurile care îmi plac şi care mă definesc, sunt o parte din România. Fiecare dintre noi este important, pentru că România nu ar putea exista fără noi; o ţară nu se poate numi ţară fără oamenii săi, fiecare unic.”*** ”investitii megalomanice care au costat vieti omenesti si foarte multi bani, care n-au avut nici un rost: ” termocentrala pe sisturi de la Crivina, de langa Anina, „Cocseria Noua” de pe valea Ţerovei, de la Reşiţa, care a ars gazul de pomana timp de zeci de ani, fara sa produca un gram de cocs; Patinoarul din Parcul Tricolorului nu a functionat niciodata ca suprafata de „gheata” sintetica nu aluneca; Centrele de Informare turistica (menite sa stea la dispozitia turistilor, sa le indice trasee, locurile de cazare, frumusetile naturale), ridicate prin toate comunele tarii din bani europeni ( in caras severin sunt 70) si nu functioneaza niciunul, cand eficiente sunt indicatoarele turistice si internetul; Catedrala Mantuirii Neamului, o constructie uriasa din bani publici, ca si cum mantuirea este o aspiratie spirituala colectiva si nu individuala - ea nu serveste vieti, ci vietii de apoi; Casa Poporului numita acum Palatul Parlamentului este o cladire uriasa care consuma enorm pentru utilitati si intretinere, este cea mai intinsa ca suprafata, cea mai grea si cea mai scumpa cladire din lume.*** ”În lume 1 persoană din 8 suferă de foame. 2/5 din producţia de fructe şi legume sfârşeşte în coşul de gunoi sau, în cazuri mai bune, în alimentaţia animalelor. Motivul? Aspectul estetic, judecat ca nefiind atrăgător de către consumatori! La nivel mondial se calculează că 1/3 din producţia de alimente - în mare parte consumabile - sfârşeşte în coşul de gunoi. Un comunism şi fascism care adesea şi-au reclamat raporturile, poziţiile, ideologiile discordante, antitetice, inamice. Dar care, şi unul, şi celălalt, „au detestat şi au denunţat liberalismul, democraţia şi parlamentarismul“ socotiţi „inamici concreţi“, au propăvăduit dispariţia clivajelor sociale, au avut ambiţia de a sacraliza politicul, au subordonat individul grupului, au căutat vinovaţi şi ţapi ispăşitori pentru ceea ce li s-a părut lor că ar fi esenţa răului, au promis un bine utopic, iar în numele lui şi al unui viitor incert au transformat, în cel mai criminal mod cu putinţă, binele în rău. Cu costuri achitate, după cum spuneam, de oamenii secolului al-XX-lea, dar a căror notă de plată mai trebuie onorată şi în veacul în care ne e dat să trăim acum. Pentru noi, cei care ne-am trăit o bună parte din viaţă sub comunism, acesta se identifică frecvent cu un lider suprem şi cu un exacerbat cult al personalităţii. În URSS, celui al lui Lenin i-a urmat cultul personalităţii lui Stalin, violent denunţat de succesorul acestuia, Nikita Hrusciov. Anii stagnării brejnesviste nu au fost însă deloc defectivi de cultul personalităţii lui Brejnev. În România, cultului personalităţii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej i-a urmat cel încă şi mai apăsat, şi mai grotesc, al lui Nicolae Ceauşescu. Ceauşescu a fost Conducătorul. *** Secretul vietii lungi a unui stat este pastrarea ierarhiei meritului. *** Statul e tarfa cu care esti obligat sa te-nsori si-o sa-ti recunoasca valoarea dupa ce mori.*** Cand te nasti, suporti mizerii; cand inaintezi in viata, suporti mizerii; cand urci pe scara sociala, suporti mai putine mizerii; cand ajungi foarte sus, in aerul rarefiat, uiti toate mizeriile.*** Pentru Lenin, intelectualii erau rebuturi sociale, tocmai pentru ca se dovedeau fiinte “sovaielnice *** Viitorul nu ne va fi distrus de cei care fac rau, ci de cei care privesc fara sa intervina.*** Un conservator nu trebuie sa intretina iluzii false.*** Statul care s-a angajat, prin Constitutie, sa asigure populatiei un trai decent, a creat toate conditiile incat sa fii nevoit sa furi pentru a putea supravietui. iar el fura primul! Tara a devenit treptat o nonţară fiindcă legea a fost pusa la spate, iar dreptatea a prins rădăcini la masa celui cu bani.*** statul trebuie să îi ajute pe cei aflaţi în nevoie, inclusiv prin cooperarea cu structuri non-guvernamentale specializate. Acest ajutor vizează nu categorii în ansamblu, ci cazuri concrete. Asistarea persoanei pentru a ieşi din starea de nevoie, şi nu pentru a permanentiza respectiva stare, trebuie să fie filosofia de funcţionare a întregului sistem de protecţie socială. Modernizarea statului se face cu educaţie solidă şi sistem de sănătate accesibil tuturor. Altfel, modernizarea e o lozincă. Pentru a fi posibilă, e nevoie de resurse semnificative.*** sistemicii au regula “Nu ne arestam intre noi!”*** Statul Român scoate în fiecare an din buzunarul contribuabilului sume importante de bani pentru a prezenta în străinatate “eterna şi fascinanta Românie” lipită pe celebra frunză care nici pentru învelitul sarmalelor moldoveneşti nu cred că este bună. Ministerul de Externe şi mai nou şi cel al Dezvoltării şi Turismului se străduiesc din răsputeri să-i convingă pe oamenii de afaceri occidentali să investească în “ţara lui Dracula”. Ce-i asteaptă, însă, pe naivii care se aventurează în jungla mediului de afaceri “mioritic” este total diferit de imaginea idilică în care este prezentată România, şi trece peste imaginaţia horror a lui Bram Stoker. Zeci de vampiri cu carnet de partid îl încolţesc pe investitorul venit să-şi lase banii pe meleagurile carpato-danubiano-pontice. Încă înainte să producă ceva, investitorul este plimbat pe la diverse uşi între Bucureşti şi provincie pentru avizele necesare deschiderii afacerii. În funcţie de complexitate şi cifra de afaceri estimată, drumurile spre Bucureşti vor fi mai dese şi bătătorite. Când în fine omul de afaceri străin obţine toate actele necesare derulării investiţiei intră în rol vampiraşii mărunţi de prin judeţ. Inspectorii de la Direcţia de Muncă îl vor amenda ori de câte ori va fi nevoie dacă nu va încheia un contract cu un medic de intreprindere agreeat de conducerea ITM, dacă nu-şi va face instructajele NTS cu o altă firmă agreeată de aceaşi conducători ai ITM şi dacă evidenţa angajaţilor şi a carnetelor de muncă nu va fi ţinută de o altă societate comercială specializată… Aţi ghicit! Tot agreeată de conducerea ITM. Imediat după ce şi-a rezolvat problemele cu legislaţia muncii semnând contractul cu medicul de intreprindere, firmele de NTS şi de evidenţă a angajaţilor agreeeate, investitorul intră într-o altă etapă a evoluţiei sale în ţara Mioriţei. Următorul nivel, spre afacerea profitabilă trece prin curtea Gărzii de Mediu care va băga întotdeauna de seamă că nivelul de zgomot e mult prea mare sau că oamenii aruncă şpanul în containere neconforme, chiar dacă la abatorul vecin se taie animale şi se îngroapă aiurea pe lângă gard. Da! Dar inspectorii de la Garda de Mediu, aşteaptă şi ei o cotă parte din producţie, pe care ăla cu abatorul o livrează sub formă de produse “mâncabile”. Şi lucrurile nu se opresc aici, că, har Domnului, are statul român multe organe de control şi mulţi inspectori flămânzi. Şi nu-i de mirare că investitorii, sătui să împartă câştigul cu funcţionărimea bugetară de pe la noi, îşi adună catrafusele şi pleacă unde văd cu ochii, numai să scape de vampirii şi vampiraşii care-i hărţuiesc gata să le sugă profitul. Povestea de mai sus este valabilă în cazul unor intreprinzători mai mici. Când vine vorba de investitorii strategici lucrurile se complică şi mai mult. Fiecare şef de pe la judeţ încearcă să intre pe sub pielea “marilor” investitori. Deputaţi, conducători ale consiliilor judeţene, prefecţi sau lideri de partid se înghesuie să-şi ofere serviciile marilor companii, doar, doar se vor bucura la rândul lor de vreo atenţie din partea acestora. Când pita e mare şi firimiturile sunt multe, şi orice om din sfera deciziei politice sau administrative s-ar bucura să pună mâna măcar pe coşul cu firimituri de la masa bogaţilor. Cei mai şmecheri îşi însuşesc merite pe care nu le au, pretinzând că au rezolvat, pentru marii investitori probleme care nu există. Alţii mai cu putere chiar le crează investitorilor probleme, pe care apoi tot ei le rezolvă să-şi arate utilitatea şi să-şi merite raţia de firimituri. În aceste condiţii orice investitor s-ar sătura şi şi-ar lua tălpăşiţa de pe la noi, lăsându-ne să lucrăm aşa cum am învăţat încă din “Epoca de Aur”, încet, prost şi scump.*** Guvernul are in plan reducerea cu 15% a cheltuielilor cu personalul. Deci va da afara.*** Statul nu a respectat confidentialitatea angajarii menagerilor privati. A aparut pe surse*** bucla a autostrazii din nadlac a incalcat ilegal drepturi de proprietate *** nu guverneaza, ci stapaneste, uita ca e angajatul nostru*** Gogoasa statului de drept s-o mananci tu.*** conceptul de guvernare activa, unde statul nu este doar furnizor, ci este un partener care monitorizeaza strict cum se cheltuiesc banii.*** conducatori de turma, (numiti popular ciobani), turma pe care ei o vor cat mai putin informata, pentru ca cine detine informatia detine si puterea, cat mai putin educata, pentru ca cei mai putin instruiti sunt mai usor de manipulat, si cat mai saraca, pentru ca cei disperat de saraci sunt mult mai usor (si mai ieftin) de corupt.*** suntem un stat care numai pe hartie este “de drept”*** Există o tradiţie occidentală după care „cea mai bună taxă este cea mai mică” şi „statul care guvernează cel mai puţin este statul cel mai bun”.Statul înseamnă scindarea producătorului de consumator şi pierderea busolei valorii economice, sărăcirea celui taxat, corupţia agentului fiscal şi înmulţirea asistaţilor. Iar partenerii săi privaţi de „investiţii” nu au cum să fie la fel de interesaţi şi dornici să ofere ce vrea piaţa cum sunt antreprenorii autentici, pentru că banii vin din altă parte, de la stat şi nu din piaţă. În ciuda aparenţelor, acestea sunt lumi complet diferite.Statul, prin natura sa, nu poate crea nimic: ” tot ce administrează este obţinut prin taxarea prezentă, îndatorarea ca taxare viitoare, crearea de monedă prin decret şi reglementarea activităţii supuşilor săi. Lecţia cea mai elementară de economie este că atunci când statul obţine ceva, mai mult decât acel ceva se pierde în altă parte a societăţii. Uitându-ne cazon doar la statistici pierdem din vedere faptul că un preţ care se realizează liber pe piaţă implică două inegalităţi, valoarea mai mare pe care o obţine cel care oferă şi valoarea mai mare pe care o obţine cel care cere. Aceste valori fac economia liberă să meargă ca unsă şi să crească prosperitatea şi fericirea oamenilor. Când intervine statul, necesarmente în forţă, cel puţin una dintre aceste valori se pierde pe termen scurt, şi ambele pe termen lung, când toată lumea are de pierdut. Nimeni nu a precizat ce se înțelege prin ,,pachetul minim garantat”. El poate cuprinde o pastilă de algocalmin și doi centimetri de fașă… Atâta vreme cât valoarea acelui ,,pachet” nu este stipulată clar, lucrurile pot scăpa oricând de sub control. Cetățeanul contribuabil știe că trebuie să cotizeze el, că pentru el cotizează și instituția la care lucrează. Cotizează pentru casa de pensii, pentru impozit, pentru șomaj, pentru sănătate, pentru fond de risc, pentru fond de garantare etc. Toate aceste contribuții însumează o valoare egală cam cu 80% din salariu. Altfel spus, dacă cineva are salariu de zece milioane lei vechi, ceea ce i se reține lui, însumat cu ceea ce plătește instituția pentru el se ridică la opt milioane lei. Nimeni nu-i garantează dacă va ajunge la pensie sau cât timp va beneficia de pensie; nimeni nu-i garantează că i se vor achita serviciile medicale dacă va fi nevoie de ele. I se va achita ,,pachetul minim garantat” de care am vorbit. Orice contract cinstit și legal trebuie să prevadă clar care sunt obligațiile și drepturile părților. Legea cu pricina prevede doar obligațiile contribuabililor; cât privește drepturile…*** Modernizarea statului se face cu educaţie solidă şi sistem de sănătate accesibil tuturor. Altfel, modernizarea e o lozincă*** Candva , daca pe cineva l-a muscat un sarpe, a venit repede un bastinas cu niste buruieni, le-a zdrobit intre degete si l-a uns p-ala. Azi, noi pana vini salvarea... hai la spital... hau! A murit pan-acolu...*** "are loc un razboi pentru sens" Ne lipseste constiinta clara a faptului ca are loc un razboi pentru sens, de care depinde succesul confruntarii sociale sau politice. In timp ce noi neglijam sau dezertam de pe linia frontului credintelor si nazuinetelor comunitatii, Ei ii acorda cea mai mare atentie. Ministerul Adevarului lucreaza continuu, razboiul propagandistic e neobosit, agentii lor umplu ecranele si ziarele cu cintece de sirena. …Sa evadam din plasa pseudo-solutiilor si a diversiunilor ideologice. Faptul ca un stat functioneaza corect sau este uzurpat de un organism parazit care fagociteaza societatea nu e tratabil prin prisma "stinga/dreapta" (orice sens s-ar da acestor notiuni tocite) ci pe verticala sus-jos (cei ce profita de uzurparea statului si cei ce sint exploatati astfel). …In mod metodic, retelele de conducere sint atacate si uzurpate de cei care vor sa profite de altii, acoperiti de aparenta legitimitatii. In loc sa prade sau sa insele citiva vecini, parazitii strecurati in centrul societatii, folosesc puterea institutiilor, ajungind la performante de spoliere net superioare.'*** După douăzeci de ani de înjurat in faţa televizorului, sau de răguşit inutil in stradă, doar pentru a fi dezamăgiţi de aceiaşi politicieni care s-au plimbat pe la toate partidele, e limpede că nu mai avem ce aştepta de la ei. Să ai revendicări de la actualii politicieni şi să te aştepti să le şi rezolve, înseamnă să îi suspectezi de bună-credinţă.De 20 de ani, a vota în România a însemnat să alegi răul cel mai mic. Mergând pe drumul ăsta, am ajuns sa acceptăm că e ok “să fure, că toţi fură, dar să mai facă ceva şi pentru noi”. Adică să trăim din mila hoţilor. Tu furi de la tine de la serviciu? Nici noi. Și atunci, cât de proşti am fi dacă am încerca din nou aceleaşi soluţii păguboase?!Partidele actuale nu sunt nici de stânga, nici de dreapta. Nu reprezintă, de fapt, pe nimeni, pentru că nu au fost create să ne reprezinte pe noi, ci pe ei. Ele sunt doar de-a stânga şi de-a dreapta bugetului de stat, pentru că din el se hrănesc şi pentru că au aceiaşi părinţi: ” foştii activişti şi pasivitatea noastră.Sila noastră de politică este singura lor şansă, de aceea ne-o cultivă continuu: ” “toti politicienii suntem la fel, politica este o curvă, trebuie să alegi răul cel mai mic” sau, şi mai bine, “stai acasă şi pedepseşte-ne prin absenţa de la vot”. Adică, “lasă să voteze numai ai noştri, că doar le-am dat găleţi!”Hoţii au nevoie de 3 lucruri, ca să poată fura: ” un portofel plin, beznă si neatenţia păgubaşului. Faptul că noi am pus peste jumătate din veniturile noastre, prin impozite pe salarii, profit si dividende, CAS, TVA, taxe de drum, accize la benzină sau impozite pe casă şi maşină, în marele coş al statului, adică al nimănui, a furnizat portofelul plin. Lipsa de transparenţă a tuturor tranzacţiilor statului a asigurat bezna. Iar îndepărtarea românilor normali la cap de politică a făcut restul.Vrem să nu mai fim furaţi? Nu e atât de greu. E suficient să nu mai acceptăm un stat care se comportă de parcă ar fi stăpânul nostru. Să ne gândim la el, de acum, ca la un angajat de-al nostru. Care trebuie plătit doar pentru ceea ce face pentru noi. Care nu are dreptul să îşi mărească singur, de capul lui, salariul, adică impozitele noastre. Care nu are nici dreptul de a se împrumuta fără să-şi întrebe patronul, adică pe fiecare dintre noi. Astfel, majoritatea banilor noştri ar rămâne la noi, nu în portofelul statului, din care orice politician se poate servi când vrea.Vrem să nu mai fim o țară de mâna a treia, când avem atâția oameni de mâna întâi? E la fel de simplu: ” să nu-i mai gonim din țară și din pozițiile din care pot face ceva util pe cei cu adevărat competenți si integri. Dacă fiecare român iși va vedea viitorul aici, vom fi un întreg mai mare decât suma părților, și vom sta cu demnitate în fața oricărei alte națiuni. Pentru ca toate astea să se întâmple, nu este suficient sa schimbăm legile. Trebuie să ne organizăm şi să îi înlocuim pe actualii politicieni. Să ne învingem sila de politică. Nu pentru că ne place puterea, ci pentru că trebuie să ieşim din bulele noastre de confort individual, care vor deveni din ce în ce mai strâmte. Deja vedem cum energia noastra se iroseşte doar împingând în pereţii bulei, ca să nu ne sufocăm. Iar dacă nu ne spargem noi bulele pentru a ne uni, ni le vor desfiinţa ei, una câte una.*** ”Cand nu stii sa profiti de intrarea in lumea libera, lumea libera te omoara. *** O ţară în care statul este expresia parteneriatului între cetăţeni, iar instituţiile statului sunt organizate pentru a-i servi pe cetăţeni. Hoţii au nevoie de 3 lucruri, ca să poată fura: ” un portofel plin, beznă si neatenţia păgubaşului. Faptul că noi am pus peste jumătate din veniturile noastre, prin impozite pe salarii, profit si dividende, CAS, TVA, taxe de drum, accize la benzină sau impozite pe casă şi maşină, în marele coş al statului, adică al nimănui, a furnizat portofelul plin. Lipsa de transparenţă a tuturor tranzacţiilor statului a asigurat bezna. Iar îndepărtarea românilor normali la cap de politică a făcut restul. Vrem să nu mai fim furaţi? Nu e atât de greu. E suficient să nu mai acceptăm un stat care se comportă de parcă ar fi stăpânul nostru. Să ne gândim la el, de acum, ca la un angajat de-al nostru. Care trebuie plătit doar pentru ceea ce face pentru noi. Care nu are dreptul să îşi mărească singur, de capul lui, salariul, adică impozitele noastre. Care nu are nici dreptul de a se împrumuta fără să-şi întrebe patronul, adică pe fiecare dintre noi. Astfel, majoritatea banilor noştri ar rămâne la noi, nu în portofelul statului, din care orice politician se poate servi când vrea.*** Statul şi rolul lui economic Rolul economic al statului este de a interveni în viaţa economică a naţiunii având, în principal următoarele obiective: ” 1. Asigurarea echilibrului, în progres, între cererea globală (agregată) şi oferta globală (agregată). Este vorba deci, de creşterea economică, respectiv de dezvoltarea economică (durabilă, ecologică, viabilă, sănătoasă) în funcţie de posibilităţile existente şi viitoare, ca şi în concordanţă cu cererea agregată de bunuri materiale şi servicii. 2. Ocuparea deplină a resurselor de muncă astfel încât, caracterul activ şi creativ al factorului uman să se afirme neîngrădit. 3. Asigurarea economiei naţionale cu monedă, în cantităţile şi structurile cerute de mersul normal al fluxurilor economice reale, ca şi de alte motivaţii. Avem în vedere că moneda este, prin definiţie, naţională, iar buna ei funcţionare este în interesul tuturor participanţilor la activităţile economice. 4. Realizarea funcţiilor multiple bugetare şi fiscale. În funcţie de multiple circumstanţe, guvernul şi administraţiile publice locale exercită, pe bază de lege, dreptul de trezorier al finanţelor publice; prin aceasta se realizează marea redistribuire. 5. Asigurarea pe termen mediu a unei balanţe comerciale şi a unei balanţe de plăţi externe echilibrate. Reflectând intensitatea participării ţărilor la fluxurile economice externe, ca şi eficienţa acesteia, aceste instrumente economico-statistice trebuie echilibrate în măsura în care se doreşte şi se acţionează pentru păstrarea independenţei economice. 6. Integrarea problemelor macroeconomice în strategii globale de creştere şi dezvoltare. Prin asemenea strategii adoptate democratic şi promovate în limitele unor orizonturi medii de timp se caută asigurarea coerenţei deciziilor macroeconomice. Programarea sau planificarea macroeconomică este cea care îndeplineşte cu succes o astfel de funcţie. Cauzele implicării statului în economie sunt: ” 1. Insuficienţa iniţiativei private într-o serie de domenii de interes general. Rentabilitatea scăzută, nivelul tehnologic inferior, marile cheltuieli cu cercetarea, însoţită de incertitudinea recuperării lor într-un timp rezonabil (specifice unor astfel de sectoare) au diminuat şi diminuează interesul întreprinzătorilor particulari pentru aceste domenii şi sectoare. În măsura în care asemenea activităţi, împreună cu bunurile create aici, prezintă interes naţional, statul se implică în susţinerea lor prin: ” a) crearea de întreprinderi publice de producţie; b) organizarea pe baza resurselor bugetare a unor prestaţii sociale, cum ar fi ocrotirea sănătăţii, instrucţia publică, unele servicii de transport; c) acţiuni de susţinere moderată şi de supraveghere economică a unor activităţi tradiţionale cu pondere importantă în satisfacerea nevoilor primare fundamentale ale oamenilor (producţia agricolă, producţia de energie electrică). Practic, în toate ţările dezvoltate economic, sistemul economic real de piaţă este mixt, existând un puternic sector public. Faţă de acest sector, guvernele au mari răspunderi (nu neapărat drepturi). Orice patron trebuie să cunoască ce avere are, fiind dator s-o înmulţească. El trebuie să controleze, să coordoneze, să îmbunătăţească folosirea acesteia. Statul are faţă de naţiune, a cărei proprietate o administrează, exact aceleaşi sarcini. Apoi, deşi pare paradoxal, introducerea centralismului în cadrul proprietăţii de stat este singura cale de instituire a democraţiei economice. Dar, acest centralism se încadrează în regulile generale de funcţionare a economiei de piaţă. 2. Complexitatea problemelor care apar în perioadele dificile ale istoriei unei ţări (războaie, crize). Astfel de probleme sunt trecute prin lege în sarcina statului, atât timp cât se consideră că jocul normal al concurenţei nu poate asigura funcţionarea economiei naţionale. Adesea, asemenea implicări ale statului au loc şi atunci când există riscul unor tensiuni sociale, ce pot afecta mersul general al economiei. 3. Modificări în conjunctura economică internaţională, care favorizează sau complică situaţia economică a unei ţări. De pildă, atunci când puterea de schimb a monedei naţionale este în pericol, statul, prin mijloacele sale, poate susţine întărirea acesteia. 4. Corijarea neajunsurilor economiei de piaţă şi susţinerea procesului de desfăşurare normală a vieţii economico-sociale. În acest sens, statul se implică pentru: ” satisfacerea nevoilor colective; producerea unor bunuri materiale şi servicii de interes economic general; ameliorarea mecanismelor pieţei în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale naţiunii; corectarea efectelor negative ale repartiţiei prin piaţă, procedând la redistribuirea veniturilor în societate. Rolul economic al statului se exercită printr-o multitudine de măsuri şi forme de implicare. a) Administraţiile publice furnizează servicii colective celorlalţi agenţi economici fără contraprestaţie directă din partea consumatorilor. Serviciile respective sunt finanţate de întreaga societate, ele constituind obiectul economiei nonmarfare. b) Statul asigură organizarea şi manifestarea puterii publice instituţionalizate pe plan naţional. Guvernele sunt mandatate să apere sistemul de piaţă şi să perfecţioneze funcţionarea lui. Reprezentând interesul general al comunităţii naţionale, statul are funcţia de moderator al agenţilor economici particulari, în vederea asigurării unei coeziuni şi solidarităţi la nivel naţional. În acest fel, statul constituie pentru economia naţională factorul de consens în raport cu exteriorul şi cu viitorul ei.c) Administraţiile publice îşi asumă riscul unor activităţi care, tradiţional, erau specifice celorlalţi agenţi economici. Pe de o parte, statul se prezintă ca un mare consumator pe unele pieţe (achiziţiile de armament), iar pe de altă parte este un mare producător de mărfuri în sectoarele naţionalizate sau create şi dezvoltate pe seama veniturilor sale bugetare. De asemenea, în unele ţări, statul se manifestă şi ca agent financiar-bancar; banca de emisiune se află, în cele mai multe cazuri, în proprietate publică. d) Statul contemporan concepe şi pune în aplicare politici economice sectoriale, regionale şi generale. Pornind de la organizarea fundamentală a statului, politica economică este adoptată şi promovată în funcţie de starea generală a economiei ţării, de raporturile dintre agenţii economici, precum şi de gradul lor de cunoaştere, informare şi de autonomie. e) Guvernele au forţa majoră de a menţine, respectiv de a readuce stabilizarea economică, respectiv macrostabilizarea. Ele sunt abilitate şi dispun de pârghiile necesare pentru a limita efectele negative ale trecerii legice de la avânt la criză şi invers. Exercitarea rolului economic al statului presupune elaborarea şi aplicarea politicii economice.*** “Dacă statul bate monedă, deci întreaga economie se mişcă datorită revelatorului bani – care au, deci, funcţia de impulsionare primară a economiei şi de măsurare a activităţilor de producţie şi de consum – atunci, subliniez, proprietatea privată îşi pierde rostul. În generarea capitalismului, proprietatea era/este aceea care iniţia/iniţiază producţia ” Da. De aia spun urmaşii lui Hayek că din 1971 (fiduciarizarea globală) încoa nu mai există capitalism, ci capitalism zombie cum spun eu sau “socialism” cum spun ei într-o deturnare destul de perversă a cuvântului (deşi cu tot justificată dacă luăm drept etalonul “socialismului” nu opera lui Marx, ci politica partidelor nominal socialiste din Occidentul de azi…). De aia spun că partea monetară din “programul Butaru” e deja în curs de aplicare şi se numeşte de fapt neo-feudalismul economic postmodern. Inflaţia e o metodă de redistribuire a bogăţiei adevărate (puterea de cumpărare: ” hrană!!!) spre cei care nu depind de salar, ci au acces la profit (mai ales la profit financiar, garantat de stat în capitalismul zombie, spre diferinţa de brutăria de la colţ, care tot poate să dea faliment în orice clipă dacă nu e rentabilă (sau de fapt şi când e productiv rentabilă, dar nu mai face faţă speculaţiei financiare sau imobiliare). În USA, vorbim despre clasa milionarilor, în plină creştere (spre 8 mil.); desigur aici ne întoarcem la metaforă mercantilistă “şi bogatul tot un stomac are”: ” consumul lor de lux generează activitate şi muncă într-un perimetru social cu mult mai amplu, deci redistribuirea oligarhică afectează in fine majoritatea populaţiei libere (neincarcerate şi cu drepturi cetăţeneşti), doar cvantumul de proteine diferă drastic… – în timp ce dispare orice activitate economică independentă de oligarhia financiară (dar nu şi de mercenarul ei: ” statul, fiscalitatea, banca centrală).*** statul nu face nici un sacrificiu, doar poporul.-De ce orice taxa pe care ar propune-o guvernul, deci statul, la un referendum al populatiei, exista anticipat certitudinea, chiar exprimata stiintific, ca poporul o va respinge? Nu inseamna ca Statul nu e bun, ca e rupt de popor si lucreaza impotriva acestuia?*** Statul de drept a fost ok in r, altfel nu ne primeau in ue.*** Un stat de drept trebuie să asigure cetățenilor săi accesul la: ” hrană. Adăpost. servicii medicale, educație. în condiții de liberă exprimare, fără să-i transforme în sclavi economici.*** "are loc un razboi pentru sens" Ne lipseste constiinta clara a faptului ca are loc un razboi pentru sens, de care depinde succesul confruntarii sociale sau politice. In timp ce noi neglijam sau dezertam de pe linia frontului credintelor si nazuinetelor comunitatii, Ei ii acorda cea mai mare atentie. Ministerul Adevarului lucreaza continuu, razboiul propagandistic e neobosit, agentii lor umplu ecranele si ziarele cu cintece de sirena. …Sa evadam din plasa pseudo-solutiilor si a diversiunilor ideologice. Faptul ca un stat functioneaza corect sau este uzurpat de un organism parazit care fagociteaza societatea nu e tratabil prin prisma "stinga/dreapta" (orice sens s-ar da acestor notiuni tocite) ci pe verticala sus-jos (cei ce profita de uzurparea statului si cei ce sint exploatati astfel). …In mod metodic, retelele de conducere sint atacate si uzurpate de cei care vor sa profite de altii, acoperiti de aparenta legitimitatii. In loc sa prade sau sa insele citiva vecini, parazitii strecurati in centrul societatii, folosesc puterea institutiilor, ajungind la performante de spoliere net superioare.' *** Statul roman este cand in stare de urgenta, cand in stare de alerta. In rest nu este in stare de nimic*** cel care plateste invatamantul, sanatatea, apararea, ordinea a ajuns falit. samsarii politici, baroni, grofi, moguli l-au vrut limitat, subtiat, caci era obstacol in calea imbogatirii lor si l-au cam terminat. Acum il desfac pe feude.*** : ” statul nu poate cere o taxa, daca nu ofera ceva la schimb. *** Statul e târfa cu care ești obligat să te-nsori.*** uneori, ura trebuie sa ia sfarsit.*** oamenii fac prostii cand se simt singuri.*** nobletea nu e capatata din crestere, e data de ceea ce faci.*** mai rau decat sa minti e sa sustii o minciuna toata viata.*** exista ceva mai important decat banii: ” pamantul.*** daca gradul de impozitare are valenta confiscatorie, moralitatea evaziunii se legitimeaza.*** cand devii budha, ai datoria sa ajuti oamenii sa-si invinga spaimele.*** impartitorul dreptatii este spaima tiranilor. soarta, determinata de putere este contrara vointei omului, face sa se blocheze in saracie. la o emisiune religioasa cineva explica astfel: ” omul este influentat de diverse medii: ” traditia, religia, puterea politica, mediul social, clima etc. daca individul nu se opune incat sa aiba destinul pe care-l vrea, prin alegeri constient,e si se lasa in voia sortii, acele medii il imping incat ii poti ghici cu usurinta soarta.*** in vremuri disperate trebuie masuri disperate*** nu poti face o revolutie cu indoieli.*** orice javra are nevoie de un stapan; pasarea asculta stapanul doar pentru ca ii e foame.*** sa stim mai multe despre ei decat stiu ei despre noi.*** Somnul romanilor, articol din presa: ” Românii dorm adânc de mult prea mult timp, pentru ca să mai putem spera acum la o trezire subită și autentică, a trecut peste somnul lor și noaptea comunismului, și aurora tranziției spre mult visata democratizare și occidentalizare a adormitei nații. Românii au dormit prea greu și s-au obișnuit prea mult cu somnul, au fost mutați din pat în pat, au trecut uneori prin paturile de fier ale închisorilor comuniste – cei care îndrăzneau să refuze somnul – , au fost purtați prin paturile de cuie ale tuturor regimurilor politice postceaușiste, prin paturi cu pureci și căpușe ce le-au supt mereu sângele până i-au lăsat abulici și anemici, au ajuns acum prin patul lui Procust – Băsescu sau Boc, ce le scurtează scurt și rece! mâinile și picioarele ce ies de sub plapuma austerității statului, românii își dorm de prea multă vreme coșmarurile, de atât de mult timp încât nu mai știu ce e realitatea și ce e starea de veghe, ei știu doar somnolența, iobăgia onirică și starea de zeghe. Unii dintre români își dorm eterne coșmaruri, în care visează că sunt un fel de oameni – sclavi, somnul lor e o muncă silnică zilnică în care, deși visează, nu au de nici unele, nici mâncare, nici sănătate, nici educație, nici serviciu, nici perspective, nici speranțe. Somnul majorității este un coșmar al căderii neîncetate în gol, nu e un somn de moarte, căci atingerea fundului prăpastiei în somn, iminența morții i-ar trezi. Nu… somnul românilor e un dulce masochism administrat în porții bine determinate de zeul portocaliu al somnului ce le dorește ignoranța, hipnoza… dormiți-vă liniștiți coșmarurile… Zeus veghează. Președintele – zeu nu vă dorește un somn de moarte, prăbușirea finală pe fundul prăpastiei, nu… el vă urează ,,să trăiți bine!”, să vă dormiți liniștiți viața, plină de vise umilitoare de sclavie. Somnul națiunii este unul extraordinar de profund, de exhaustiv și de fertil, organismul național e violat mereu în timp ce doarme, astfel, el e mereu gestant și naște în permanență monștri… Monștri ce se trezesc stăpâni peste o masă de adormiți ce își acceptă tacit tartorii somnului. Pe bază de nepotism, de așchie ce nu sare departe de trunchi, monștrii nasc alți monștri, unii adorm periodic, alții se trezesc regulat, după cum îi investesc cu putere adormiții, somnolenții, o dată la câțiva ani, la alegeri, sau o dată la câțiva zeci de ani, la revolte și revoluții. Acesta este substratul unui popor al cărui imn îl îndeamnă zadarnic să se trezească, al unui popor pe care nu îl trezește nici foamea, nici setea, al unui popor de indivizi ce visează fiecare pentru el, de indivizi lipsiți total de solidaritate față de conaționalii onirici cu care împart marele pat numit România. Fiecare e în visul său un mic stăpân și dictator, ce le știe pe toate, toți ceilalți în somnul fiecăruia fac doar figurație, nu au valoare și calități umane, așadar nu inspiră visătorului compasiune. Românul-somn se revoltă așa cum știe trăi: ” dormind. Nu solidarizează cu ceilalți, fiindcă ceilalți sunt doar figuranți, manechini în visul Său. El iese pe stradă și strigă punctual, strict ce îl doare pe El, unul se visează activist ecologist și strigă pentru Roșiile de Munte, deși roșiile sale, din grădina propriei vieți, nu au rodit de secetă sau, dacă au rodit, sunt mâncate de ciorile negre-portocalii… altul se visează monarhist și are impresia că nu dobitoacele ce fac jungla să fie junglă sunt problema, că nu jivinele agresive și nesimțite și domesticirea lor pentru a face din junglă civilizație sunt problema și soluția, nu! problema cu jungla nu e însăși existența junglei, ci faptul că jungla nu are un rege, un leu din neamul leilor. Dacă fiecare iese în stradă și strigă doar ce îl doare pe el personal, ce îl taie capul, dacă fiecare se apucă să dea cu toporul în câte-o creangă sau crenguță ce îi deranjează mai tare existența, deși toate topoarele ar trebui să lovească solidar răul, la rădăcină, atunci toate proteste vor fi inutile. Revolta a devenit din păcate, prin unii protestatari sau grupuri de protestatari nesinceri, dornici doar de publicitate gratuită, ,,ieșitul în stradă” a devenit o nouă politică ieftină dusă prin mijloace politicianiste. Toți pentru niciunul și niciunul pentru toți! pare a fi deviza românilor ce tresaltă prin somn. Marele organism social este bântuit și cutremurat într-adevăr, în mod real, de visul de schimbare, de speranța stării de veghe pentru cei mulți și a stării de zeghe pentru cei puțini și portocalii. Dar poporul încă nu s-a trezit pe de-a-ntregul. Tresare doar cu câte-un deget, ce se mișcă spasmodic, prin gerul de-afară, ieșit de sub plapuma societății letargice, lăsându-ne să ghicim doar ce visează românul, de ce coșmaruri înfiorătoare suferă… E un semn, o speranță că încă mai trăiește, că somnul nu i-a fost de moarte și lasă deschisă calea spre trezirea autentică… speranța că se va trezi odată ca un tot, nu ca celule disparate și haotice, un singur trup social, o singură simțire, ce se va ridica din patul istoriei, va arunca plapuma grea a dictaturii hienelor, se va spăla la față și cu un singur gest, un singur gând, va cere ,,Jos… – cine e de dat jos – !” iar apoi, treaz și nu dormind ca până acum, va pune Sus pe cine e de pus Sus, apoi se va hrăni moral, cultural, spiritual și trupește și se va duce la muncă, nu din nou la un somn de secole…,,Toți contra unuia!” e singura deviză de succes atunci când unul e contra tuturor. Nu există categorie socială care să nu fie afectată de corupția, incapacitatea și nesimțirea prezentului regim politic și totuși clasele sociale sunt separate, distanțate, indivizii nu reușesc să coaguleze un popor cu revendicări unitare. Dacă la începutul protestelor vocea maselor striga totuși în mod predominant trei lozinci ce, urmărite tenace, consecvent, ar fi putut duce la reușita eforturilor populației ieșite în stradă ( ,,Jos Băsescu!”,,Jos guvernul!”, ,,Alegeri anticipate!”), acum, trasă de păr de-a lungul multor zile, în care oamenii au venit și au plecat din piețe, revolta fiind doar una de seara, cu pauze de dimineața și la prânz, răzmerița riscă să devină un simplu capriciu al unor ultrași sau activiști de profesie, a unor oportuniști ce speculează momentul în speranța punerii pe firmamentul opiniei publice a doleanțelor lor, altfel fără șanse de afirmare. Mulți încearcă să prindă valul nemulțumirii populației tăcute, să se urce pe el și, odată sus, pe creastă, să înfigă steagul cu blazoanele personale, al convingerilor personale sau de gașcă, să acapareze și să cucerească momentul. Oamenii sunt prizonierii propriului confort creat la sugestia celor care sunt conduşi doar de profitul imediat. Aşa că majoritatea populaţiei îşi scurtează viaţa consumând o hrană poluată şi o apă toxică. În plus, ei fumează - o altă afacere profitabilă pentru industria tabacului, dar mai ales pentru guverne întrucât plătesc pensii mai puţine unor oameni care îşi scurtează voluntar viaţa, consumă alcool pentru a uita de criză şi de necazuri, cafea pentru a se „energiza” pentru câteva minute, sucuri cu edulcoranţi artificiali – veritabile bombe chimice pentru ficat, zahăr rafinat, făină albă, carne, sare şi o mulţime de alte alimente aditivate. Dacă adăugăm la toate acestea stresul, lipsa de mişcare sau sedentarismul -„sportul” preferat a devenit privitul la meciurile sportive sau politice de la televizor, lipsa soarelui şi a aerului curat vom înţelege de ce oamenii sunt din ce în ce mai apatici, mai indiferenţi, mai bolnavi şi de ce trăiesc mai puţin. Nicicând în istoria omenirii nu s-au inventat atât de multe medicamente (peste 300,000 în nomenclatorul internaţional), aparate medicale atât de sofisticate şi de scumpe şi nu s-au vândut atâtea mii de tone de medicamente. Oamenii au ajuns pur şi simplu să se „târască” spre pastilele sau lichidele energizante sau să înghită pumni de pastile pentru a scăpa de suferinţele care le ruinează tinereţea. Am atins „performanţa” ca numărul de copii bolnavi cronici să îl egaleze pe cel al adulţilor. Suntem o generaţie de consumatori de medicamente şi excitante/energizante. Copiii noştri însă vor face la rândul lor copii. am devenit slugile statului daca o economie a statului de 1 mld, cu care se lauda, nu se simte in imbunatatirea vietii individuale.*** situatiile grele scot ce-i mai bun din oameni.*** Ceauşescu a oferit românilor: ” educaţie de înaltă clasă, într-un învăţămînt gratuit, loc de muncă garantat, locuinţă pentru fiecare familie sau tînar, asistenţă medicală gratuită (chiar dacă nu se ridica la standardele europene de astăzi, cînd românii mor cu zile). A oferit demnitate umană şi protecţie socială Desigur, şi atunci se făceau abuzuri, dar nu pot fi comparate cu cele de astăzi. Cine a suferit în regimul dinainte de '89? Puturoşii, proştii, curvele şi hoţii de buzunare. Chiar dacă în socialism, pentru o perioadă scurtă s-a mîncat mai puţin, a fost sănătos, s-a trăit fără căldură, s-a dat curent electric cu porţia, chiar dacă pîinea, zahărul şi uleiul erau cartelate, aşa s-au plătit datoriile externe. Nu existau milionari şi miliaradari care să fraudeze statul. atunci toată populaţia activă avea slujbă, Într-o dictatură cu regim socialist, Ceauşescu a construit extrem de multe edificii, ca să aibă ce închide, vinde şi demola capitaliştii. S-au ridicat patru milioane de apartamente unde s-a mutat jumătate din populaţia ţării, s-au construit fabrici şi uzine mari, unde au muncit peste zece milioane de oameni, s-a construit Transfăgărăşanul, metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră (după care tânjesc mulţi, astăzi), Casa Poporului, Sidex Galaţi, Oltchim, Petromidia, şcoli, grădiniţe, spitale, creşe, pe care capitaliştii nici n-au fost în stare să le dea cu var. În socialism nu vedeai oameni dormind pe stradă, daţi afară din case, nu vedeai ţărani săraci Aşadar, de ce a fost asasinat Nicoale Ceauşescu? Pentru că a condamnat invazia U.R.S.S. în Cehoslovacia în 1968; pentru că a construit Casa Poporului, a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon; pentru că România era al patrulea exportator de armament din Europa; pentru că a construit metroul din Bucureşti, Centrala atomică de la Cernavodă, canalul Dunăre-Maria Neagră; pentru că în primăvara anului 1989 România achitase toate datoriile externe în valoare de peste 18 miliarde de dolari; pentru că acumulase depozite de aur în Banca Naţională (volatilizate astăzi şi trimise în excursie, peste hotare); pentru că a interzis avortul şi a încurajat natalitatea, aducînd populaţia la peste 22.000.000, pentru că nu a avut conturi în străinătate cum au pretins neobolşevicii; pentru că a construit peste patru milioane de apartamente; pentru că producţia de oţel a ţării era de 8% din producţia mondială, iar în funcţie de acest lucru România putea modifica oricînd preţul oţelului la bursă; pentru că a construit peste 10.000 de şcoli, universităţi şi grădiniţe, aproape 100 de hidrocentrale; pentru că România avea una din cele mai dezvoltate reţele de cale ferată din Europa; pentru că, începînd din 1973, Nicolae Ceauşescu a permis înfiinţarea a 48 de societăţi mixte, cu participare de capital occidental în ţară şi străinătate, iar volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape se dublase: ” de la 28% în 1965, la 45% în 1974; pentru că între anii 1971-’75, România a înregistrat o rată anuala de creştere de 11,8%, cifră neegalata niciodată în plan european. Pentru toate acestea şi pentru vina de a nu fi fost un patriot de ocazie, ci unul adevărat, Ceauşescu a fost asasinat cu sînge rece, într-o frenetică grabă, în ziua Sfîntă a Crăciunului. Ce-a dat capitalismul românilor? Sărăcie, şomaj, hoţie, tîlhărie, droguri, etnobotanice, escrocherie, homosexualitate, lesbianism, prostituţie, sclavie, discriminare, crime şi pistol la brîu tuturor nenorociţilor. România a pierdut în cei 24 de ani de la lovitura de stat aproape întreaga industrie, a pierdut suveranitatea şi independenţa economică. astăzi, sîntem liberi să întreţinem bugetul statului fraudat de guvernanţii şi politicienii care s-au îngrăşat pe spinarea poporului. Controlul asupra populaţiei este mult mai extins azi decît în socialism, doar că nu mai e realizat prin forţă, ci prin mijloace subtile: ” lefuri şi credite, înregistrarea neconstituţională şi abuzivă expunerea codului numeric personal, controlul opiniei publice (adică tot prin frică). Românii au fost forţaţi să devină consumatori. Li se dau lefuri pe card, ca să consume după nevoile Occidentului, de parcă românii nu ar mai avea voinţă proprie, dar şi ca să-i obişnuiască cu banii virtuali. Urmează cărţile de identitate cu CIP şi detectare prin GPS inclusă. Spre deosebire de perioada de dinainte de 1989, azi stai cu frica în sîn ca o să ajungi şomer, eşti liber pe naiba, doar să te plimbi pe jos, să-ţi dai copilul la şcolile particulare ale mafioţilor şi pe bani grei, eşti obligat să cumperi manualele analfabeţilor din sistem, altfel i se scade nota copilului. Astea da, „succesuri” democratice! Azi există mîncare şi pîine din belşug (dar puterea de cumpărare este zero), dar garnisite cu euri mortale, care au răspîndit boli, obezitate, cancer, diabet, gradul de îmbolnăvire al populaţiei fiind triplat. S-au înmulţit boschetarii, copii străzii, mai ceva decît cîinii comunitari, presa e plină de scandaluri, crime; miliardarii de carton au conturile doldora, şi n-au dat o zi cu sapa. Legea-i făcută pentru ei, au maşini luxoase şi pistolul la brîu. Nimeni nu a umblat în opinci în perioada socialistă, de acum înainte vom umbla poate desculţi. Opinca e încălţare ecologică şi mi-e teamă că nu ne vom permite s-o cumpărăm. ne dau atît cît să nu murim de foame. , preţul fiind sub cel de fier vechi, dar pe mită grasă. Toţi românii aveau locuinţe, azi sînt datori pe viaţă băncilor străine, scoşi în stradă şi executaţi silit. Atunci se întrerupea curentul electric zilnic, astăzi nu avem bani să-l plătim. Atunci erau cîteva ore de televiziune pe zi, astăzi, sute de posturi TV ne aduc în case violenţă, destrăbălare, circ politic, crime, dezmăţ, sexualitate, pornografie, homosexualitate, care tulbură minţile copiilor şi îndeamnă la sex de la vîrste fragede, ducînd la angoase, la frustrări, sinucideri şi conflicte interioare cu sinele. „Regimul socialist investea cam 30% din PIB în cercetare-dezvoltare, tehnică militară (tancuri), aerospaţială (avioane inclusiv supersonice), agricultură, infrastructură (căi ferate, drumuri şi poduri la sate, canale şi sisteme de irigaţii, baraje, canalizări)”. Ce a adus, aşadar „revoluţia”, pardon, lovitura de stat? Libertatea de a merge la căpşuni, libertatea sclaviei pe pămînt românesc şi dispreţul Occidentului. O ţară primită cadou în 1990, fără un leu datorie externă şi cu destui bani cash (a se înţelege lichiditate B.R.C.E.), a fost sufocată de datorii pentru generaţii de-a rîndul. Imediat după lovitura de stat, Petre Roman, premier pe atunci, a anunţat că industria ţării este un morman de fiare vechi”, o minciună colosală, care a dat startul jafului, aflat şi azi în desfăşurare.*** Sistemul se perfecţionează cu fiecare revoltă împotriva lui!*** E bine că oamenii se coagulează împotriva sistemului. E bine că luptă împreună împotriva abuzurilor, şi deasemenea e bine că sunt solidari cu oamenii din Roşia Montană . La fel ca în cazul lui Raed Arafat, mi se pare că oamenii sunt atât de înverşunaţi împotriva sistemului încât Roşia Montană este doar o scânteie, un pretext pentru coagularea împotriva tăvălugului.*** E bine că ne mai dezmorţim. Realitatea în care ne zbatem astăzi este rezultatul pasivităţii noastre de până acum. Nu mai căutaţi vinovaţi în afară! E lipsit de sens! Nu mai căutaţi vinovaţi în politică, e la fel de absurd. NOI suntem vinovaţii ! Noi, stăpânii acestui sistem care l-am creat ca să ne servească. şi am dormit liniştiţi cu iluzia că vom fi serviţi de sistem întocmai şi la timp. Vă reamintesc: ” Conştiinţa este oglinda în care lumea ni se reflecta aşa cum suntem NOI. Nu vrem să fim sclavi, nu vrem să fim călcaţi în picioare de un sistem, ne deranjează că drepturile nu ne sunt reprezentate corect, dar nu vedem că NOI am creat un sistem care să ne servească.*** De ce am avea nevoie de alţi oameni să ne servească? Nu vedem că am cedat dreptul altora să ne reprezinte. De ce am avea nevoie de nişte angajaţi să ne reprezinte??? De ce nu ne putem reprezenta singuri? Cât mai poate ţine această iluzie în care ne păcălim că nu suntem noi răspunzători? Că sistemul e corupt, că politica e curvă, că marile corporaţii mituiesc sistemul, că…, că… o mulţime de “că” numai să nu fim noi vinovaţii. Mi-e teamă că cei care-şi plătesc servitori cărora le pasează sarcinile ca să stea liniştiţi în dulce adormire sfârşesc rău. Istoria o confirmă. Acordăm o valoare absolută cuvintelor. Ne creem iluzii din cuvinte pe care apoi ne bazăm.*** Analizaţi puţin ce valoare au aceste cuvinte din constituţie: ” “Statul se obligă să respecte drepturile fundamentale ….” Ce înseamnă “se obligă” ?? POFTIM ? Gândiţi! Ce înseamnă “se obligă” ? Statul este plin de procese pierdute la CEDO pentru drepturi încălcate. CUM s-a “obligat” ? E ridicol! Ne bazăm pe această frază din constituţie şi aşteptăm liniştiţi ca statul “să se oblige” să ne respecte. Şi cand nu le-a respectat?? Când nu s-a obligat ce sens sau ce garanţie mai prezintă aceste cuvinte pe care noi ne bazăm atât de mult? Dar ne place să ne bazăm pe asta. Şi ştiţi de ce? Mai este un articol care prevede că “cetăţenii sunt obligaţi să respecte legile ţării”. Oh da, ce simetrie frumoasă. Deci staţi liniştiţi că toată lumea va respecta legile. Inclusiv politicienii, inclusiv administraţia publică- Şi ştiţi de ce le vor respecta? Pentru că sunt obligaţi! Treziţi-vă !!! Sunt cuvinte goale!*** Dacă cineva ne va putea vinde o va face. E doar o problemă de sumă. Şi cuvintele din constituţie, nu pot obliga pe nimeni la nimic. Dovada CLARĂ sunt puşcăriile pline. De ce au ajuns ele pline dacă cetăţenii sunt obligaţi să respecte legile? Pentru că nu-i putem obliga! Îi putem amenda, bate, încarcera, dar nu-i putem obliga. Dacă am putea cu adevărat să obligăm lumea să respecte legile ar trebui să desfiinţăm puşcăriile. Deci hotărâţi-vă! Ori putem fi obligaţi să respectăm legea, şi desfiinţăm puşcăriile, ori e o vorbă în vânt pe care ne bazăm păcălindu-ne singuri. Realitatea este că ne-am predat singuri puterea unui sistem, care ne reprezintă. Ce înseamnă acest “ne reprezintă” ? Aţi analizat vreodată? Adică vorbeşte şi ia decizii în locul tău. Şi pentru ca acest sistem să ia deciziile în locul nostru noi îl plătim prin impozite şi taxe. Pentru că orice muncă se plăteşte.*** Şi, ca şi când nu ar fi fost destul, sistemul are puterea să crească singur, să îşi hotărască salariile, numărul de angajaţi, cum să arate birourile, locurile lor de muncă, cladirile în care muncesc. Şi asta nu este doar la noi în ţară. Luaţi internetul la căutat şi comparaţi numărul de angajaţi ai sistemului administrativ din 1970 cu cel de astăzi. Comparaţi sumele alocate din buget în 1970 pt salarii şi cele de astăzi. La orice ţară capitalistă. Dar să ne întoarcem la oile noastre… Credeţi că dacă ar fi alţi politicieni la servire (termenul de conducere este fals, esenţa statului fiind să servească cetăţenii, deci să le rezolve nevoile nu să-i conducă undeva ) , nu ne-ar fi vândut? Ne-ar fi vîndut . Şi ştiţi de ce ne vinde oricine? Pentru că poate! Pentru că termenul “se obligă să respecte legea” e o iluzie! Legea trebuie schimbată în sensul în care INDIFERENT cine este la servire nu POATE să ne vândă pentru că nu are PREROGATIVE. Adică mai direct, am cedat prea mult din puterea noastră sistemului care ne serveşte. Am cedat PUTERE, deci sistemul POATE, prin urmare noi NU mai putem.*** Ce voiam să subliniez cu toată această poveste lungă şi plicticoasă este că odată câştigată lupta “Roşia Montana” rămâne în funcţiune acelaşi sistem care are PUTINŢA a ne vinde. Va fi doar o chestiune de timp până se va găsi altcineva să o facă! Dacă vreţi să luptaţi cu SISTEMUL trebuie să înţelegeţi cum funcţionează el. Înţelegeţi vă rog că în vârful piramidei sunt cei care conduc. Iar imediat dedesuptul lor sunt cei care vor să le ia locul, cei care visează ei înşişi să ajungă în vârf. De câte ori răsturnaţi vârful prin mişcări sociale cei care vor ajunge în vârf sunt cei care erau imediat dedesupt şi îşi aşteptau rândul.Sunt cei care ştiu deja lecţia pe de rost! Sunt cei care ştiu deja ce greşală să nu mai repete.*** Sistemul se perfecţionează cu fiecare revoltă împotriva lui! Toată povestea cu partidele care se rotesc la putere este doar un amănut ca să fie iluzia mai dulce păcălindu-ne singuri că ne alegem servitorii. Gândiţi-vă bine dacă statul vă mai SERVEŞTE! Cântăriţi bine dacă aveţi nevoie de cineva să vă servească, doar ca să vă autopăcăliţi că sunteţi stăpâni. Şi mai ales gândiţi-vă ce sens are sintagma “statul se obligă” din constituţie atâta timp cât statul este plin de procese pierdute în sensul că nu s-a obligat…Ce sens au cuvintele astea pentru voi?*** oameni care nu au demonstrat in functie decat ca sunt lachei, si in nici un caz ca sunt profesionisti.*** nu-i place să scrie, ci doar să semneze,*** vremurile noastre hoţia şi crima sunt cele mai preţuite. Aşa cum pe vremuri făceai carieră dacă învăţai bine şi erai respectat pentru altruism, acum ajungi mai popular cu cât eşti mai venal, mai lipsit de caracter. Se vede cu ochiul liber. *** Guvernul este condus de un fost (?) procuror suspectat la un moment dat că ar fi aruncat un coleg pe geam. Mentorul său a avut, după cum era şi firesc, întâlnirile sale cu Legea: ” a fost pe rând băgat - apoi scos - de la închisoare, incriminat, sinucis, apoi victimizat şi în final lăudat ca reper moral al ţării - de către colegii de Partid.*** Societatea, şandramaua asta prinsă cu sârmă, se învârte cu o viteză tot mai mare, gata să se rupă în bucăţi sub presiunea degenerării. Jaful devine tot mai nesimţit, minciunile tot mai sfruntate, spălarea pe creier tot mai extremă, crimele mai odioase, setea de bani şi putere tot mai mare. Aşa se separă apele în centrifuga istoriei.*** Unii dintre potentaţii de ieri, grobieni şi unsuroşi, zac şi acum la răcoare. Alţii stau la coadă să intre. Mai toţi se declară deţinuţi politici. Niciunul nu e vinovat - toţi sunt zâne. Şi suferă, să ştiţi! Sunt stresaţi. Vă gândiţi niţel câtă suferinţă se poate strânge pe un criminal care zace la închisoare? Aşa că distinşii lor colegi din Parlament dau încă o dată dovada solidarităţii breslei şi încearcă să voteze legea amnistiei. O fac cum se cuvine, noaptea, la ceas de seară, hoţeşte, la şmecherie, la alba-neagra, aşa cum au fost educaţi de sistem. Aşa cum stă bine oricărui bandit.*** Între timp baronii locali ţipă de “foame”. Nu le mai ajung pădurile decimate, taxele, şpăgile şi afacerile. Ajung să ceară bani în gura mare. Aşa că gaşca politică din Parlament, “emanată” de tot acest ghem incredibil de corupţie, se pune pe lucru şi începe să voteze legi cu dedicaţie. Iar când sunt prinşi, emit scuze halucinante. Cu cât mai sfruntate, cu atât mai paralizante. Au învăţat şmecheria de la foştii ilegalişti.*** Suntem în plin picaj. Societatea, şandramaua asta prinsă cu sârmă, se învârte cu o viteză tot mai mare, gata să se rupă în bucăţi sub presiunea degenerării. Jaful devine tot mai nesimţit, minciunile tot mai sfruntate, spălarea pe creier tot mai extremă, crimele mai odioase, setea de bani şi putere tot mai mare. Aşa se separă apele în centrifuga istoriei.*** Se observă un simptom tipic al guvernelor care stau să moară, care treptat devin autiste, hulite – statul devine tot mai supărat pe stradă: ” dacă nu sunt femeile bătrâne din Pungeşti cele bătute de scutieri, sunt tinerii şi presa din Piaţa Universităţii.*** Funia se apropie de par. Cu cât un guvern este mai violent, cu atât este mai disperat.*** Ponta nu e economist. Altfel ar cunoaşte principiul fundamental al contabilităţii: ” scadenţele nu pot fi evitate, ci doar amânate. Cu cât le amâni mai mult, cu atât datoria devine mai mare.*** ‘Geaba eviţi întrebări la conferinţe de presă, în zadar minţi de îngheaţă apele, de pomană te dai zmeu. După ce ai isprăvit toate şmecheriile din tolbă, ceasul continuă să ticăie. Ziua în care Familia va fi trasă în ţeapă pentru toate nelegiuirile comise din ’46 încoace se apropie. Doar că obişnuiţi cum sunt să câştige într-una, nu pot crede una ca asta. *** Orice baston dat în cap unui amărât de pe stradă, orice minciună rostită la TV, orice hoţie, orice dezinformare din presa aservită, bate încă un cui în coşciugul Familiei care conduce România prin minciună, jaf, crimă şi strâmbăciune.*** Trăiască mândra noastră patrie, Republica Mafiotă România!*** STATUL MAFIOT: ” cum ajung infractorii la vârful puterii Poliţia, procurorii şi judecătorii din întreaga lume se confruntă cu o nouă ameninţare, mai gravă decât înmulţirea infractorilor sau lipsa de resurse: ” mafia de stat. Pe de-o parte, infractorii au pătruns în instituţiile de stat la un nivel fără precedent, iar pe de altă parte mulţi înalţi funcţionari publici au preluat operaţiunile ilegale ale mafiei locale, în loc să lupte pentru eradicarea bandelor puternice. În prezent, poziţiile de conducere din cele mai profitabile întreprinderi ilegale nu mai sunt ocupate doar de infractori profesionişti, ci şi de înalţi funcţionari guvernamentali, legiuitori, şefi ai agenţiilor de spionaj, conducători de departamente de poliţie, ofiţeri militari şi, în unele cazuri extreme, chiar şefi de stat sau membri ai familiilor acestora, arată un studiu al Institutului Carnegie pentru Pace Internaţională. Această fuziune a guvernelor cu grupurile criminale este diferită de modul în care autorităţile şi mafia au colaborat în trecut. De-a lungul timpului, guvernele şi agenţiile de spionaj, inclusiv cele din ţările democratice, au infiltrat de multe ori infractori pentru a face contra‐bandă cu arme cu insurgenţii aliaţi din alte ţări sau chiar pentru a ucide duşmani din străinătate (încercarea CIA de a colabora cu figuri importante din mafia americană pentru asasinarea lui Fidel Castro în 1960 este probabil cel mai bun exemplu). Dar, spre deosebire de statelele normale, state mafiote nu se bazează doar ocazional pe grupurile criminale pentru a îndeplini anumite obiective de politică externă. Într-un stat mafiot, înalţi funcţionari de stat au devenit, de fapt, jucători importanţi, dacă nu liderii întreprinderilor ilegale şi, prin urmare, apărarea şi promovarea intereselor acestor întreprinderi au devenit priorităţi oficiale. Statul mafiot reprezintă o structură parazitară, infiltrată în cadrul unui stat de drept, pe care-l subminează pînă la anihilare. Statul mafiot se hrăneşte din informaţiile şi energiile statului de drept, pe care le deturnează prin intermediul reprezentanţilor săi, infiltraţi în structurile de conducere şi decizie ale statului de drept. Statul mafiot îşi bazează existenţa atât pe manipularea mediatică a populaţiei, cât şi pe teama infiltrată în rândul celor care i-au sesizat existenţa şi puterea de influenţă. Statul mafiot impune o dublă conducere şi coordonare a statului de drept, respectiv: ” - una oficială; - alta subversivă. Statul mafiot se organizează, treptat, la nivelul tuturor structurilor componente care alcătuiesc structura statului de drept. Statul mafiot se manifestă prin: ” - instaurarea şi proliferarea corupţiei; - instalarea şi proliferarea traficului de influenţă. până la nivelul la care ajunge să sufoce efectiv funcţionarea normală şi firească a statului de drept. Statul mafiot se dezvoltă şi se extinde pe măsură ce reprezentanţii săi pătrund şi acced în conducerea: ” - instituţiilor de conducere a statului de drept; - instituţiilor publice ale statului de drept; - partidelor politice; - organizaţiilor civice; - altor instituţii şi organizaţii în care se pot manifesta eficient în favoarea expansiunii şi întăririi statului mafiot. Statul mafiot, la o anumită stare de dezvoltare şi expansiune, ajunge să colaboreze conspirat şi subversiv cu alte state mafiote sau organizaţii internaţionale subversive de tip mafiot sau masonic. Statele mafiote ajung să se organizeze, la nivel internaţional, în reţele internaţionale mafiote, pentru a-şi proteja reciproc interesele, pe căi specifice, în cazul în care unul din statele mafiote asociate ajunge în pericol de a-i fi diminuată puterea sau chiar de a fi anihilat. Statul mafiot nu poate fi combătut eficient şi nici anihilat, decât de statul naţional, în care întreaga naţiune este conştientizată asupra: ” - rolului nefast şi subversiv al statului mafiot; - rolului nefast şi subversiv al reţelelor internaţionale mafiote şi masonice; - tendinţei de manipulare mediatică, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, practicate pentru a disimula scopurile nefaste şi subversive urmărite de statul mafiot, precum şi de reţelele internaţionale mafiote şi masonice; - tendinţei de acaparare a patrimoniului public şi a proprietăţii de stat; - importanţei eliminării reprezentanţilor reţelelor interne şi internaţionale mafiote şi masonice, din toate funcţiile publice, şi, mai ales, din cele de conducere şi decizie ale statului de drept; - importanţei recuperării fondurilor şi bunurilor deturnate, precum şi a celor jefuite din patrimoniul public şi din proprietatea de stat; - necesităţii scoaterii în afara legii a tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor nelegal constituite sau a celor legal constituite, dar care maschează, printr-o aparenţă de circumstanţă, funcţionarea unor reţele mafiote sau masonice, interne sau internaţionale; - necesităţii investigării corespunzătoare a activităţii tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor în componenţa cărora şi, mai ales, la nivel de conducere, au fost identificaţi reprezentanţi sau factori de influenţă ai reţelelor mafiote sau masonice, interne sau internaţionale; - necesităţii înfiinţării unei puteri informative, de stat, precum şi a unei puteri garante, de stat, ale căror conducători să fie aleşi direct de către popor şi care să sigure: ” - informarea corectă şi deplină a poporului;*** Lista șefilor de stat ai României. Basarab I, Domn (Regent) al Țării Românești, (1324-1352), Mircea cel Bătrân, Primul Voievod al Țării Românești, (1386-1418), Constantin Brâncoveanu, Domn (Regent) al Țării Românești, (1688-1714) [1] Alexandru Averescu, (1859-1938), om politic, mareșal, prim ministru, proeminent militar în Primul Război Mondial [necesită citare] Victor Antonescu, (1871-1947), om politic (PNL), ministru, diplomat [necesită citare] Ion Antonescu, (1882-1946), general/mareșal (degradat), politician fascist, Prim ministru, Conducătorul statului pînă în 23 august 1944 cînd a fost arestat, apoi judecat și condamnat la moarte și executat pentru crime de război. Petru Maior, (1761-1821), istoric, filolog și teolog, proeminent militant pentru drepturi naționale în Transilvania, combatant al teeoriei străine a necontinuității. [necesită citare] Horea, Vasile Ursu Nicola, (1731-1785), conducător al răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania [necesită citare] Gheorghe Lazăr, (1779-1823), fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească (Sf.Sava), cărturar iluminist [necesită citare] Gheorghe Asachi, (1788-1869), scriitor și publicist în Moldova, politician și organizator de școli [necesită citare] Nicolae Bălcescu, (1819-1852), revoluționar proeminent la 1848, istoric, scriitor [necesităcitare] Simion Bărnuțiu, (1808-1864), politician pașoptist în Transilvania, istoric, filozof, profesor universitar [necesită citare] Ion C. Brătianu, (1821-1891), om politic, Prim ministru, proeminent rev. pașoptist, promovator efectiv al aducerii lui Carol de Hohenzollern în 1866 la tronul României pentru stabilizarea țării [necesită citare] Spiru Haret, (1851-1912), om politic, ministru, academician, întemeietor al învâțământului modern românesc [necesită citare] Alexandru Marghiloman, (1854-1925), lider politic al Partidulu Conservator, jurist. [necesită citare] Nicolae Filipescu, (1862-1916), om politic conservator, jurist [necesită citare] Ion I. C. Brătianu, (1864-1927), om politic, Prim ministru, lider politic al PNL, în 1914 adept al neutralității române inițiale în Primul Război Mondial și opozant al alierii cu Puterile Centrale, în 1916 negociatorul și semnatarul tratatului de alianță cu Antanta, artizan de frunte alături de Iuliu Maniu a Întregirii României, a Marii Uniri. [necesită citare] Pantelimon Halippa, (1883-1979), om politic, ministru, publicist, militant proeminent al unirii Basarabiei cu țara [necesită citare] Istrate Micescu, Profesor de drept și politician antisemit, ministru de externe în guvernul Goga-Cuza (de 40 de zile) chemat de Carol al II-lea să elaboreze Constituția din 1938. Constantin Cantemir, (1612-1693), militar, mare dregător, Domn al Moldovei, tatăl lui Dimitrie Cantemir [necesită citare] Șerban Cantacuzino, mare boier, Domn al Țării Românești, mare dregător, fiul postelnicului Constantin Cantacuzino [necesită citare] Dimitrie Cantemir, principe al Moldovei în secolul XVIII și om de cultură [necesită citare] Carol I al României, (1839-1914), Principe (Prinț) al Principatelor Unite în 1866 și apoi Rege al României în 1881, după Războiul de Independență Ruso-Turco-Român din 1877 [necesităcitare] Carol al II-lea al României, (1893-1953), Rege 1930-1940, [necesită citare] Lucrețiu Pătrășcanu, (1900-1954), om politic comunist, ministru, jurist și publicist, unul dintre politicieni adânc implicați în lovitura de stat proaliată de la 23 august 1944. [necesită citare] Nicolae Ceaușescu, (1918-1989), om politic comunist, membru al Partidului Comunist din România din ilegalitate (1933-1944), secretar al CC al UTC (1944-1945), membru supleant al CC al PCR (1945-1952), ministru adjunct al Agriculturii (1948-1950), loctiitor al ministrului forțelor armate (1950-1954), membru al Biroului Organizatoric al CC al PMR (1952- 1954), secretar al CC al PMR (1954- 1955), membru permanent al Biroului Politic al al CC al PMR (1955- 1965), Secretar General al PCR (1965-1989), Președinte al Republicii Socialiste România (1974-1989) [necesită citare] Eugen Cristescu, Șeful Serviciului Secret de Informații [necesită citare] Corneliu Coposu, lider al opoziției anticomuniste [necesită citare] Matei Corvin, rege al Ungariei, fiul lui Ioan de Hunedoara, personalitate politică europeană a timpului său [necesită citare] Alexandru Ioan Cuza, (1820-1873), om politic, Primul Domn (Regent) al Principatelor Unite Române în 1864, răsturnat și exilat de o grupare opozantă boierească printr-o lovitură de Palat în București, sprijiniți de unii politicieni prea influenți ai domnitorului [necesită citare] Ion Gh. Duca, prim ministru în anii 1930 [necesită citare] Ferdinand I al României, Rege (1914 - 1927), din 1922 al României Mari (Întregite) [necesită citare] Iancu de Hunedoara (Ioan de Hunedoara), Voievodul Transilvaniei și Guvernator (Regent) al Ungariei între 1446-1453. Tatăl regelui Matei Corvin [necesită citare] Ion Iliescu, om politic comunist și postcomunist, Președinte post-comunist al României după 1989 [necesită citare] Take Ionescu, politician conservator la sfârșit sec.XIX, început sec.XX, Prim-ministru, susținător fervent al alianței cu Antanta [necesită citare] Iuliu Maniu, proeminent politician interbelic, unul din principalii artizani ai Întregirii României (Marea Unire) prim-ministru 1928-1930, 1930, 1932-1933 [necesită citare] Mihai Viteazul, Voievod, Ban al orașului Craiova, al Oltenilor și Primul Unificator al celor trei Țări Române: ” Valahia, Moldova (incl. Basarabia) și Transilvania (Ardeal) în anul 1600 [necesită citare] Mihai I al României, Rege de la 6 septembrie 1940 și pînă la 30 decembrie 1947, (detronat și forțat să abdice de guvernul lui Petru Groza, Mareșal (numit de Ion Antonescu), autorul Actului de la 23 august 1944, când l-a arestat pe Antonescu scoțând România din Axa pro-germană și angajând armata în războiul anti-fascist. Nicolae Rădescu, general, prim ministru [necesită citare] Ștefan cel Mare, Voievod al Moldovei timp de 47 de ani, învingător al armatelor Sultanului timp de 47 de ani (reputat de-ar fi zis românilor cu limbă de moarte: ” „dacă trebuie să-nchinați Țara, mai bine s-o închinați turcilor decît Rușilor!”) [necesită citare] Nicolae Titulescu, om politic interbelic, Ministru de Externe și diplomat abil, fost Președinte al Ligii (Internaționale) a Națiunilor (o anticipare a ONU cu două decenii, dar fără reușite practice datorita boicotării atît de nemții naziști cît și de sovietici, și totodată fără sprijinul Congresului SUA). [necesită citare] Vlad Țepeș, Domn (Regent), renumit Vlad „Dracul”, Voievod al Țării Românești [necesită citare] Neagoe Basarab, Domn (Regent) al Țării Românești (1512-1521) [necesită citare] Matei Basarab, Domn (Regent) al Țării Românești (1632-1654) [necesită citare] Tudor Vladimirescu, militar, conducător al Revoluției de la 1821, în fapt Domn al Țării Românești pentru o scurtă perioadă în 1821 [necesităcitare] Alexandru Vaida-Voievod, Prim-Ministru [necesită citare] Mihail Kogălniceanu, Prim-Ministru și puternic sprijinitor /promovator al Unirii subt Alexandru Ioan Cuza [necesită citare] Armand Călinescu, (1893-1939), om politic, Prim-Ministru, asasinat de legionari C.A.Rosetti, (1816-1885) om politic, proeminent revoluționar pașoptist, președinte de Parlament, membru fondator al PNL, scriitor [necesită citare] Leon Ghelerter [necesităcitare] Gheorghe Gheorghiu Dej, politician comunist, Secretar General al PCR (1944-1954), (1955-1965), Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române (1961-1965) [necesită citare] Ion Gheorghe Maurer, om politic, șef de stat, prim ministru, jurist. [necesită citare] Maria, Regina României, bunica Regelui Mihai I. [necesită citare] Ion Bălăceanu, diplomat și om politic, (1828-1914), a contribuit la detronarea lui Cuza și aducerea lui Carol. [necesită citare]*** Sistemul se perfecţionează cu fiecare revoltă împotriva lui!*** E bine că oamenii se coagulează împotriva sistemului. E bine că luptă împreună împotriva abuzurilor, şi deasemenea e bine că sunt solidari cu oamenii din Roşia Montană . La fel ca în cazul lui Raed Arafat, mi se pare că oamenii sunt atât de înverşunaţi împotriva sistemului încât Roşia Montană este doar o scânteie, un pretext pentru coagularea împotriva tăvălugului.*** E bine că ne mai dezmorţim. Realitatea în care ne zbatem astăzi este rezultatul pasivităţii noastre de până acum. Nu mai căutaţi vinovaţi în afară! E lipsit de sens! Nu mai căutaţi vinovaţi în politică, e la fel de absurd. NOI suntem vinovaţii ! Noi, stăpânii acestui sistem care l-am creat ca să ne servească. şi am dormit liniştiţi cu iluzia că vom fi serviţi de sistem întocmai şi la timp. Vă reamintesc: ” Conştiinţa este oglinda în care lumea ni se reflecta aşa cum suntem NOI. Nu vrem să fim sclavi, nu vrem să fim călcaţi în picioare de un sistem, ne deranjează că drepturile nu ne sunt reprezentate corect, dar nu vedem că NOI am creat un sistem care să ne servească.*** De ce am avea nevoie de alţi oameni să ne servească? Nu vedem că am cedat dreptul altora să ne reprezinte. De ce am avea nevoie de nişte angajaţi să ne reprezinte??? De ce nu ne putem reprezenta singuri? Cât mai poate ţine această iluzie în care ne păcălim că nu suntem noi răspunzători? Că sistemul e corupt, că politica e curvă, că marile corporaţii mituiesc sistemul, că…, că… o mulţime de “că” numai să nu fim noi vinovaţii. Mi-e teamă că cei care-şi plătesc servitori cărora le pasează sarcinile ca să stea liniştiţi în dulce adormire sfârşesc rău. Istoria o confirmă. Acordăm o valoare absolută cuvintelor. Ne creem iluzii din cuvinte pe care apoi ne bazăm.*** Analizaţi puţin ce valoare au aceste cuvinte din constituţie: ” “Statul se obligă să respecte drepturile fundamentale ….” Ce înseamnă “se obligă” ?? POFTIM ? Gândiţi! Ce înseamnă “se obligă” ? Statul este plin de procese pierdute la CEDO pentru drepturi încălcate. CUM s-a “obligat” ? E ridicol! Ne bazăm pe această frază din constituţie şi aşteptăm liniştiţi ca statul “să se oblige” să ne respecte. Şi cand nu le-a respectat?? Când nu s-a obligat ce sens sau ce garanţie mai prezintă aceste cuvinte pe care noi ne bazăm atât de mult? Dar ne place să ne bazăm pe asta. Şi ştiţi de ce? Mai este un articol care prevede că “cetăţenii sunt obligaţi să respecte legile ţării”. Oh da, ce simetrie frumoasă. Deci staţi liniştiţi că toată lumea va respecta legile. Inclusiv politicienii, inclusiv administraţia publică- Şi ştiţi de ce le vor respecta? Pentru că sunt obligaţi! Treziţi-vă !!! Sunt cuvinte goale!*** Dacă cineva ne va putea vinde o va face. E doar o problemă de sumă. Şi cuvintele din constituţie, nu pot obliga pe nimeni la nimic. Dovada CLARĂ sunt puşcăriile pline. De ce au ajuns ele pline dacă cetăţenii sunt obligaţi să respecte legile? Pentru că nu-i putem obliga! Îi putem amenda, bate, încarcera, dar nu-i putem obliga. Dacă am putea cu adevărat să obligăm lumea să respecte legile ar trebui să desfiinţăm puşcăriile. Deci hotărâţi-vă! Ori putem fi obligaţi să respectăm legea, şi desfiinţăm puşcăriile, ori e o vorbă în vânt pe care ne bazăm păcălindu-ne singuri. Realitatea este că ne-am predat singuri puterea unui sistem, care ne reprezintă. Ce înseamnă acest “ne reprezintă” ? Aţi analizat vreodată? Adică vorbeşte şi ia decizii în locul tău. Şi pentru ca acest sistem să ia deciziile în locul nostru noi îl plătim prin impozite şi taxe. Pentru că orice muncă se plăteşte.*** Şi, ca şi când nu ar fi fost destul, sistemul are puterea să crească singur, să îşi hotărască salariile, numărul de angajaţi, cum să arate birourile, locurile lor de muncă, cladirile în care muncesc. Şi asta nu este doar la noi în ţară. Luaţi internetul la căutat şi comparaţi numărul de angajaţi ai sistemului administrativ din 1970 cu cel de astăzi. Comparaţi sumele alocate din buget în 1970 pt salarii şi cele de astăzi. La orice ţară capitalistă. Dar să ne întoarcem la oile noastre… Credeţi că dacă ar fi alţi politicieni la servire (termenul de conducere este fals, esenţa statului fiind să servească cetăţenii, deci să le rezolve nevoile nu să-i conducă undeva ) , nu ne-ar fi vândut? Ne-ar fi vîndut . Şi ştiţi de ce ne vinde oricine? Pentru că poate! Pentru că termenul “se obligă să respecte legea” e o iluzie! Legea trebuie schimbată în sensul în care INDIFERENT cine este la servire nu POATE să ne vândă pentru că nu are PREROGATIVE. Adică mai direct, am cedat prea mult din puterea noastră sistemului care ne serveşte. Am cedat PUTERE, deci sistemul POATE, prin urmare noi NU mai putem.*** Ce voiam să subliniez cu toată această poveste lungă şi plicticoasă este că odată câştigată lupta “Roşia Montana” rămâne în funcţiune acelaşi sistem care are PUTINŢA a ne vinde. Va fi doar o chestiune de timp până se va găsi altcineva să o facă! Dacă vreţi să luptaţi cu SISTEMUL trebuie să înţelegeţi cum funcţionează el. Înţelegeţi vă rog că în vârful piramidei sunt cei care conduc. Iar imediat dedesuptul lor sunt cei care vor să le ia locul, cei care visează ei înşişi să ajungă în vârf. De câte ori răsturnaţi vârful prin mişcări sociale cei care vor ajunge în vârf sunt cei care erau imediat dedesupt şi îşi aşteptau rândul.Sunt cei care ştiu deja lecţia pe de rost! Sunt cei care ştiu deja ce greşală să nu mai repete.*** Sistemul se perfecţionează cu fiecare revoltă împotriva lui! Toată povestea cu partidele care se rotesc la putere este doar un amănut ca să fie iluzia mai dulce păcălindu-ne singuri că ne alegem servitorii. Gândiţi-vă bine dacă statul vă mai SERVEŞTE! Cântăriţi bine dacă aveţi nevoie de cineva să vă servească, doar ca să vă autopăcăliţi că sunteţi stăpâni. Şi mai ales gândiţi-vă ce sens are sintagma “statul se obligă” din constituţie atâta timp cât statul este plin de procese pierdute în sensul că nu s-a obligat…Ce sens au cuvintele astea pentru voi? *** Confiscarea statului: ” nu le mai spuneţi celor din partide oameni politici. Cereţi prea mult de la politicieni. Bazaţi-vă pe voi înşivă în ceea ce faceţi şi veţi scoate România la liman. Sfaturile au venit, acum câţiva ani, de la un consultant plictisit de jocul politic dintre Putere şi Opoziţie, care ajunge să ne fure pe toţi. Mai târziu i-am dat dreptate, dar din alt motiv: ” aceştia nu sunt politicieni. Unii analişti vorbesc în surdină despre confiscarea statului ca fiind cel mai mare pericol pentru România, unul care anulează creşterea economică, aruncă în aer investiţiile, lasă şcolile fără bani, spitalele în mizerie şi ne ţine la respect ca şi cum am avea o zăbală invizibilă. Dar e greu să distingi această imagine, nu vezi pădurea din cauza copacilor, a politicienilor care fură prim-planul. Ceea ce numim clasă politică de fapt nu există. Avem doar nişte conglomerate care nici nu pot fi încadrate în economia de piaţă, dar cărora le lipseşte şi idealul politic. Le putem numi carteluri, o perspectivă mecanicistă, dar care poate fi înţeleasă prin exemple. Iar presa asta face, dă zilnic exemple. Confiscarea statului e văzută ca o suprapunere a politicianului cu lobbystul şi cu entitatea economică. În realitate, politicul e un epifit în burta unui organism-gazdă, fiind vorba de o înglobare şi nu de o suprapunere. Cartelurile au o agendă proprie, necoordonată cu aşteptările publicului şi aşa se explică faptul că în România nu avem niciun proiect mare dus până la capăt. Aşa se explică şi execuţia proastă a lucrărilor din România, fie că vorbim de infrastructură sau de reforme. 99% din efort e concentrat pe obţinerea contractului şi 1% pe implementare. Confruntările dintre cei pe care îi numim oameni politici, la Iaşi, n-au la bază un diferend de opinii, proiecţii diferite ale viitorului, ci sunt comportamentul tipic intereselui economic imediat. E pueril să cauţi firmele lui Gheorghe Nichita sau companiile care îl manevrează pe Cristian Adomniţei, întrebarea este dacă cei doi, folosiţi ca exemplu, trebuie luaţi aşa cum îi privim: ” oameni politici. Faliile dintre liderii locali ai ultimului deceniu s-au adâncit din cauza Palasului. Irina Schrotter a fost în stare să parieze pe PDL, după ce cochetase ani buni cu PSD, doar ca să-i facă rău lui Iulian Dascălu. Iar noi am crezut că se bat două blocuri politice, dreapta cu stânga, retrograzii cu reformiştii. N-am văzut vreo idee politică formulată în trosneala din PDL Iaşi, dintre Gabi Surdu şi Petrică Movilă, ci doar disperarea unor firme de-a mai ciuguli ceva pe foametea asta. Unul sau altul garantează cu funcţia cât timp mai prinde ceva în plisc. Distopia e dusă la capăt de numirea lui Vasile Puşcaşu ca şef al UNPR Iaşi. Ce speranţe să-ţi pui în mâna lui, ce să-i ceri acestui neofit care nu poate fi altceva decât a fost toată viaţa lui, patronul Unistil, jucător pe piaţa locală de transport, afacere la cheie cu piaţă închisă. Relu Fenechiu a făcut atâtea blaturi în politică încât a ameţit el însuşi, derutat de la un minut la altul dacă vorbeşte în numele firmei sau al partidului. Le-a vrut expuse împreună, dar s-a împleticit în propria-i sinceritate. 7EST a expus cheltuielile de la FILIT, atât cât să nu-şi urce tot oraşul în cap. Sec, la obiect, cu cifre. O idee cu potenţial, dar cu un viitor asupra căruia îmi permit să am incertitudini, dacă va rămâne o afacere în familie. Îl privim pe Marius Dangă ca pe un produs de top al şcolii liberale ieşene, iar acurateţea orală şi stăpânirea de sine vă pot intimida, dar priviţi-l vă rog şi altfel. Firma lui de sondaje, una locală, de casă în filiala PNL, a luat 8.500 de euro pentru un sondaj despre gradul de împlinire culturală a ieşenilor în preajma Festivalului de Literatură. Un sondaj făcut în baie, cu o raportare a datelor inexistentă. Sunt firimituri care întreţin patosul politic şi le permit celor tineri să atace, sau să apere, nu idei, ci grupuri, apartenenţă. Nu vorbesc de mize mici, locale, ci de o cartelizare pe verticală a structurii sociale. Conglomeratul imposibil de definit –economic, politic? – e format din subansamble fără nicio autonomie. Politicianul vorbeşte, directorul face caietul de sarcini, ziaristul empatizează, procurorul protejează informativ, omul de afaceri face montajul, inspectorul financiar ameninţă sau sugerează. Cartelurile nu sunt dispuse pe orizontală - ca armatele pe câmpul de luptă, ele contopindu-se şi separându-se într-un proces continuu -, ci acţionează penetrând în profunzime, până în miezul conştiinţei. Nu contează tabăra, ci faptul că ai intrat în industrie şi participi la un proiect, la un moment dat. Corupţia în sine e cuantificabilă la câteva procente din PIB, atât cât să nu crăpăm, dar nici să ne luăm zborul, dar adevărata nenorocire este că nu are proiect, corupţia nu visează. Planurile sunt punctuale, companiile au două-trei ţinte pe an, după care îşi numără banii şi se ascund în buncăre. Confiscarea statului se referă la lipsa de perspectivă, la confiscarea viitorului. Fără ideal, nu avem politicieni, iar între speranţa noastră şi planul lor se cască o prăpastie cât de la cer la pământ. Noi muşcând din ţărână, ei zburând deasupra norilor.*** cel care plateste invatamantul, sanatatea, apararea, ordinea a ajuns falit. samsarii politici, baroni, grofi, moguli l-au vrut limitat, subtiat, caci era obstacol in calea imbogatirii lor si l-au cam terminat. Acum il desfac pe feude.*** interpunerea statului in economie e o forma de capusare oficiala.*** Cu cat sunt mai multi nemernici intr-un stat, cu atat sunt mai multi nemernici in strada.*** “statul/societatea poate oferi tuturor în mod gratuit servicii strategice (???)”
- · Aristotel: „Statul este o totalitate de cetăţeni, necesara pentru o existenta autosuficienta.”
- · ATC: ” Statul este pamântul şi bogăţiile lui! Resursele energetice şi minerale nu pot fi ale cuiva – ele aparţin poporului, ele apartin copiilor noştri, ele sunt esenţa vitorului unei naţiuni. Statul trebuie să se implice în viaţa cetăţeanului atunci când cetăţeanul nu poate face unele lucruri mai bine decat Statul. Atunci când cetăţeanul nu poate vieţui mai bine printr-un sistem privatizat, statul are datoria să menţină şi să îmbunătăţească sistemul public. Politicienii, pentru a se asigura că nimeni nu le pune sub semnul întrebării deciziile (mai alese cele financiare) şi vor fi ascultaţi orbeşte, au pus parveniţi în poziţii pentru care nu au avut nici o pregătire, iar acei indivizi au facut ce li s-au dictat. Trebuie propusă o lege simplă şi clară care să nu mai permită asemenea lucruri: ” majoritatea posturilor să fie ocupate prin concursuri publice şi pe baza unor criterii fără echivoc, pe principiul meritocraţiei în promovarea valorilor în societate astfel încat fiecare să ocupe un post sau o funcţie pe baza abilităţilor, meritului, talentului şi inteligenţei, şi nu pe baza averii, nepotismului sau privilegiilor de castă, grup, gaşcă.1.Puterea Statului ar trebui să atragă admiraţia şi respectul cetăţenilor, nicidecum împotrivirea. Dacă un lucrător al sistemului prin faptele sale întoarce cetăţeanul împotriva statului, nemulţumindu-l, va fi dat afară din sistem. Cei care preiau funcţiile din administraţia de stat răspund direct şi concret, cu întreaga avere personală, atât pentru actele de corupţie, cât şi pentru rezultatele proaste obţinute de legile şi hotărârile emise de ei. Introducerea răspunderii salariatului din sistem astfel încât cine se face vinovat, prin luarea deciziilor sau soluţionărilor, să răspundă şi material plătind daune mari păgubiţilor.2.Toate reclamaţiile/nemulţumirile cetăţenilor se vor primi la un ghiseu unic (tel 113) care le va monitoriza şi trimite organelor abilitate spre rezolvare. In prezent, dacă vrei să faci o plângere la "Poliţie" eşti acuzat tot tu că... "de ce ai fost prost?"3. Statul trebuie să concureze privaţii pentru ca cetăţenii să beneficieze de servicii şi produse ieftine.4.Evaluarea serviciilor publice: ” astfel R.A.M. să fie obligate să folosească, la înlocuirea ţevilor degradate, ţevi inoxidabile astfel încât să nu mai ajungă rugina la robinetele consumatorilor să-i îmbolnăvească sau să le distrugă instalaţiile sanitare.5. Cheltuiala banilor nu va mai fi la discreţia şefilor, ci se vor crea criterii clare de cheltuire, care trebuie apoi respectate. Achiziţiile statului se vor face centralizat, la preţul cel mai mic. 6. Primarii vor întocmi şi publica anual "cartea de onoare a localităţii", în care vor fi trecuţi oamenii care merită recunoscuţi pentru ce au făcut sau gândit/creat.7 Se blochează angajările în sistemul bugetar până la atingerea parametrilor internationali (1bugetar la 300 locuitori) şi se introduc concomitent parametri de competenţă şi eficienţă referitoare la capacităţile manageriale ale candidaţilor, abilitatea acestora de a ieşi din crize probabile şi capacitatea lor de a obţine şi gestiona cu maximă eficienţă fonduri.8. Anual, patronii şi personalul bugetar îşi vor justifica public averile pentru a putea fi depistaţi cei care fură.9. Pentru parlamentari sa va stabili o suma fixă şi fiecare face ce vrea cu ea, nu vom mai suporta cheltuielile fiecăruia, diferenţiat, de la buget.10. Primarii noştri vor crea fonduri locale din contribuţiile benevole ale celor care beneficiază direct de manifestările culturale ale comunităţilor, datorate afluenţei mai mare de public-spectator. De ex. astăzi, la Buzău, un mare circ şi-a amplasat scena într-o parcare iar mijloacele de transport spre acea zonă nu fac faţă. In mod normal duminica aveau 2-3 călători pe cursă, deci ei (şi nu sunt singurii) astăzi câştigă şi ar trebui să doneze ceva din câştig pentru ca autorităţile să poată organiza şi altădată acţiuni de acest gen, măcar să dea elefanţilor o remorcă plină cu furaje din partea noastră.11. Din buget vom înzestra instituţiile, pe cât posibil, numai cu produse autohtone, pentru a susţine economia românească.12. Dacă Statul plăteşte telefonul instituţiilor, acestea au obligaţia să răspundă cetăţenilor şi presei. Astfel, telefoanele care fac legături publice vor fi monitorizate obligând purtătorul de cuvânt al fiecărei instituţii să facă raport de activitate al telefonului, pe minute, nominalizând persoanele cu care au purtat convorbiri. In cazul în care va suna ocupat, cum procedează să nu răspundă la apeluri, atunci când telefonul nu va figura în evidenţa centralizatorului Romtelecom, se consideră contravenţie şi din acel moment telefonul va fi plătit din banii personali ai directorilor instituţiei respective.13. In cazul nerespectării democraţiei de către puterile instalate la guvernare, "a treia cale" va demisiona din toate poziţiile publice la care va avea acces.14. Orice contract între o instituţie şi cetăţean va avea valabilitate doar prin aprobarea cu ştampilă aplicată în viu de "protecţia consumatorului", care se va numi "protecţia cetăţeanului".15. Deciziile politic-administrative sunt monitorizabile permanent de către public printr-un mecanism universal de votare/cotare așa încât orice cetățean poate reacționa la/sau propune soluții administrative pentru probleme publice.16. Proprietatea publică se delimitează clar de cea privată, iar delimitarea e monitorizată public și continuu.17. Armata, şcolile şi cetăţenii vom strânge toamna, prin muncă voluntară, toate materialele combustibile din câmpuri şi păduri; acestea vor fi tocate şi stocate în vederea producerii unei energii calorice mai ieftine în anotimpul friguros.18. Toate insituţiile publice vor posta zilnic şi detaliat, pe site-ul instituţiei, absolut toate cheltuielile zilei precedente: ” achiziţiile de materiale, servicii şi investiţii, cât şi cheltuielile cu personalul.19.In cazul în care o instituţie a pierdut irevocabil un proces, va face, în max. două luni, toate demersurile pentru recuperarea tuturor prejudiciilor de la toţi cei vinovaţi.20. Reorganizarea bugetarilor prin distrugerea actualelor organigrame şi organizarea de concurs pentru şefi de birouri, pornind de la necesitatea îndeplinirii tuturor atribuţiunilor de către un singur om.21. Avem legislaţie neclară pentru administraţie încât birocratul nu are curajul să răspundă pentru deciziile sale, aşa că nu le ia şi face să sufere solicitantul. Clarificarea atribuţiunilor.22. Înfiinţarea a câte unui birou de integritate în orice insituţie publică având rolul de a demasca corupţia prin informarea cetăţeanului/beneficiarului/contribuabilului/celui supus unui control de drepturile pe care le are, unde să se poată reclama sau cere monitorizarea /asistarea, cu menţiunea că, dacă se fac ulterior plângeri, acel birou suportă totul.23. Contractele încheiate de stat nu voi mai fi confidenţiale (confidenţiale pe banii mei?) 24. Parlamentul ca amenaja o cabină de vot, ca măsură suplimentară pentru asigurarea votului secret. 25. Parlamentul nu va mai deconta decât biletele de avion datate între joi p.m. – duminică p.m.
- · Aurelian Pavelescu: ” USL este o conspiratie politico-economico-mediatica. Stanga nu este acum o solutie pentru r., ca nu are ce sa distribuie. Statul asistential post comunist trebuie sa dispara si sa fie inlocuit cu unul care sa permita competitia. Statul Român nu mai există! Fiecare om și familie suntem pe cont propriu: ” Starea tribală. Statul român este un stat eșuat, nu mai există. Prin urmare, nu mai există cetățeni, cetațeanul fiind persoana definită în raport de drepturile și obligațiile sale în fața statului. Statul fiind desființat, calitatea de cetățean dispare. Nimic n-a fost întâmplător, distrugerea statului ca entitate politică și juridică începând în 1990, odată cu implementarea ideologiei „statului minimal”, un stat lipsit de responsabilitate în fața propriilor cetățeni. De aici a început devalizarea României și renunțarea la atribuțiile statale, care au fost preluate de grupuri de influență nelegitime. În mod neconstituțional, artocolul 4 din Constituție prevăzând că „fundamentul statului este poporul”. Dacă statul devenea „minimal”, putea și poporul să fie „minimal”? Așa s-a făcut, poporul a fost transformat în „minimal”, o ficțiune juridică, fiind pulverizat. În contra Constituției și voinței poporului. Unui stat eșuat îi este conexat un popor eșuat. Cea mai mare prioritate pentru România, dacă va mai exista, este redefinirea rolului statului, în raport cu Constituția și poporul – „fundamentul statului”. Ce se întâmplă în cazul Clotilde Armand – furtul alegerilor în mod vădit și organizat „statal” -, instituțiile refuzând să se supună ordinii legale și constituționale și, mai mult, fiind complice la furtul de democrație și suveranitate, reprezintă numai un exemplu. Împrumuturile de zeci de miliarde, ceea ce împovărează țara pentru totdeauna, și cheltuirea lor netransparent, fără niciun beneficiu pentru societate, societatea fiind cea care le plătește, un alt exemplu dramatic. Vânzarea pământului țării către străini, împotriva opoziției poporului, distrugerea industriei, gonirea din țară a românilor etc. Acestea sunt numai câteva din consecințele dizolvării statului și preluarea sa de către grupuri nelegitime. Partidele au fost și sunt instrumentele distrugerii statului, devenind ele însele statul. România este împărțită tribal între partidele politice și găștile care le controlează. Componentă statală ce mai puternică, preluată, de asemenea, de triburile ajunse la putere, este cea represivă. Justiția, poliția, jandarmeria și serviciile speciale nu mai sunt de mult în slujba cetățenilor și a statului, ci în slujba intereselor tribale, suprimând orice act de protest, gărzile pretoriene ale tiraniei. Prin urmare, discuția este închisă. Cel puțin deocamdată. Eu am certitudinea că poporul se va elibera, mai devreme sau mai târziu, și își va construi propria țară.
- · Bakunin: ” Birocraţia Roşie este cea mai teribilă minciună pe care a dat-o secolul XIX.” Bakunin: ” “…pseudo-statul Poporului, al lui mister Marx, în esenţă nu este decât o maşină de condus masele de sus, de către o minoritate privilegiată, care-şi imagineaza că ştie ce-i trebuie şi ce vrea mai bine poporul însuşi.” *** “Statul e puterea şi, înainte de orice drept, are puterea, argumentarea triumfătoare a puştii, a baionetei, în sprijinul lui. Rolul lui Dumnezeu şi al Statului în omenire, îl pricepem acum: ” acest rol e pur şi simplu subjugarea popoarelor. Cu totul în opoziţie cu întemeierea celei mai mari libertăţi pentru toţi, urmarită de ştiinţa adevarată şi la care ştiinţa adevarată, cată să ajungă neapărat.” *** : ” “Sunt un fanatic iubitor al libertăţii, pe care o consider unica condiţie sub care inteligenţa, demnitatea si fericirea omului se pot dezvolta şi creşte. Dar nu libertatea pur formală, considerată, măsurată şi reglementată de Stat, o eternă minciună care, în realitate, nu reprezintă nimic mai mult decât privilegiul unora, fondat pe sclavia celorlalţi, nu egoism sau ficţiuni ale libertăţii inventate de şcolile liberalismului burghez, care consideră voinţa dreptul tuturor oamenilor, reprezentat de Stat, prin limitarea drepturilor fiecăruia, o idee care duce inevitabil la reducerea drepturilor fiecăruia la zero.”
- · Banciu: ” Da’ statul ce face, ma? O felicitare nu mi-a trimis macar! Daca nu platesc, ma baga la puscarie! Nastase, care a furat toata viata, ajunge tot acolo. Atunci... care e diferenta?
- · Barbu Ioana: "Clanurile de mafioți își impun politicieni șantajabili in funcții cheie a instituțiilor statului: ” Poliție, Armata, parlament, ministere...”
- · Benedetto Croce „Raportul dintre cetăţean şi stat pare a fi încălzit de dragostea de Patrie, care este cu adevărat o mare dragoste.”
- · Benedetto Croce: „Raportul dintre cetăţean şi stat pare a fi încălzit de dragostea de Patrie, care este cu adevărat o mare dragoste.”
- · Bruce Lee: ”Omul, fiinta vie, individul creator, este intotdeauna mai important decat orice stil sau sistem.
- · Cacovean Adrian: ”Dupa cum merge vanzarea de tara, in curand Romania se va reduce la averea Bisericii.
- · Calin Georgescu: ”Statul nu mai exista, statul este o corporație astăzi în România."
- · capitalismpepaine.wordpress.com: ” Cel mai mare evazionist din România este chiar statul român si funcționarii lui. Nici o firma privata n-a îndrăznit sa fure vreodată, cat au furat angajații Ministerului de Finanțe. Iar firmele private ici nu fura de fapt, când fac evaziune: ” ca banii aia sunt banii lor, nu ai statului. Sunt munciți de ei, nu de stat! In schimb, banii furați de mafioții din ANAF nu erau deloc ai lor. Erau bani de la buget, bani plătiți de firmele private. Ei nu munciseră nici o zi pentru banii aia. Așa ca Statul nu are nici un drept sa ne ia taxe. Noi trebuie sa decidem daca plătim, cat plătim, si pe ce se duc banii de taxe. Doar cine produce banii unei tari, are dreptul sa hotărască cum sunt cheltuiți. Românii n-or sa scape niciodată in mod pașnic de mafia care-i mănâncă. Pur si simplu e imposibil, pentru ca mafia nu e doar infiltrata in instituțiile de stat: ” mafia este chiar Statul. Întregul sistem este mafiot si construit intenționat pentru furt. Încă din 1990, comuniștii au creat noul stat românesc, in așa fel încât sa poată rămâne la putere la infinit si sa fure la infinit – indiferent ce votează oamenii la alegeri. Deci când vedeți un vameș, un inspector fiscal venit in control, sa știți ca e un bandit încă neprins. Un gunoi, care merita orice. Orice i-ați face, e o dovada de patriotism. Pentru ca fiecare leu care ajunge in buzunarul Statului, e un leu dat dușmanilor României.
- · Catalin Banica: ” Statul, prietenul bancilor indiferent de ce partid este la butoane Banii pentru programul IMM Invest sunt bani europeni veniti pentru ajutorarea sectorului privat micro, mic si mijlociu afectat nu din cauza activitatii lor ci de aceasta realitate pandemica. Deci bani moca. Eu asa am inteles. Numai ca acesti bani nu sunt dati direct celor care au nevoi ci sunt pusi la dispozitia bancilor, saracele de ele, banci care apoi ii IMPRUMUTA pe solicitanti. Mai mult, ca sa minimizeze pana la zero riscul bancilor, statul garanteaza acesti bani pe care bancile ii dau cu imprumut solicitantilor si mai si asigura profitul bancilor preluand dobanzile si toate comisioanele bancare care vor fi platite tot din bani sositi moca. Dar numai pana la sfarsitul acestui an. Mai departe trebuie sa plateasca imprumutatul. De ce acesti bani nu sunt dati direct celor afectati? Hai ca inghiti si broasca asta. Numai ca lasand conditiile de creditare la latitudinea bancilor se ajunge la niste anomalii demne de cei mai ordinari camatari. Stiu caz concret de firma care solicitand un credit (credit pe bani sositi moca in tara) de 200 000 lei, banca nu vrea sa acorde decat 70 000 lei pentru reluarea activitatii si pastrarea fortei de munca. Chestie pe care eu nu o inteleg atat timp cat riscul este asumat complet de catre stat iar profitul bancii este garantat tot de catre stat, stat care nu face altceva decat sa ia moca niste bani si sa puna umarul la profitul bancilor. Pe scurt treaba sta cam asa: ” tu stat ii pui pe butuci interzicandu-le sa mai lucreze dar cand este sa ii despagubesti nu faci decat sa le spui "ia imprumutat-te tu la banci!" dar pe de alta parte pui umarul la imbogatirea bancilor care mai si vin cu bete in roate in lacomia lor fara limite. Bine ca platiti in continuare pensii speciale si salariile bugetarilor iar nemernicii astia privati trebuie sa se imprumute bani la banci ca sa mentina forta de munca si sa reia activitatea. Chestie care ca finalitate inseamna pana la urma tot bani pentru stat. Sub forma de taxe si impozite, pastrarea fortei de munca etc etc etc. Si va mai si dati in stamba ca sprijiniti sectorul privat mic si mijlociu. Macar nationalizati Dumnezeului sectorul privat ca sa fie toti bugetari si sa traiasca toti bine. Hai ca stiti si voi sa ii sprijiniti pe cei care va alimeneaza cu bani ca si nemernicii aia de pesedisti.*** *** "O mica parte dintre oameni traiesc sa faca bani iar cealalta parte fac bani doar sa traiasca. De trait, cand mai traiesc oamenii? (...) Adevarul te poate baga la puscarie sau iti poate mari pedeapsa, adevarul, de multe ori, distruge armonia, cuplul, echilibrul si increderea. Sa nu mai vorbim ca adevarul a devenit eminamente individual. De mult prea multe ori ceea ce este legal este eminamente imoral si nu serveste adevarul, ci doar interese imbracate in haina legalitatii.Nu pot sa cred in politica si politicieni atat timp cat paradigma de functionare este satisfacerea emotionala a alegatorilor proprii si a interesului de partid si nu echitatea sociala; atat timp cat acest politic emite legi care nu au in vedere adevarul si dreptatea, ci doar o iluzorie ordine constitutionala. Nu pot crede intr-un stat in care justitia nu este interesata de adevar si dreptate, ci doar de interpretarea legilor si aparenta respectare a legalitatii iar lucrul asta este facut neunitar. Nu pot crede in buna credinta a unei instante constitutionale supreme, atat timp cat un sef de partid spune despre aceasta Curte ca este parghia sa si a propriului partid.Legalitatea fara moralitate duce la abuz de legalitate si de putere."
- · Cătălin Dan Cârnaru: ” Dumnezeu vă mai înțelege!?!? I -ați momit si chemat la oraș, le-ați spus ca trebuie sa aprecize confortul... tehnologia... acum le spuneti ca trebuie sa reduca confortul, ca sunt prea mulți... eram 23 mil in 1989... si aveam loc toți... azi nu suntem nici 16 mil, dar suntem in plus... Consumam in plus, chiar daca avem panouri solare si pompe de caldura, becuri cu led si frigidere A+++... Trebuie sa traim ca la țara, dar nu mai avem sobe, nu mai avem lemne, ca sa fim pe placul celor care ne conduc, dar totuși trebuie sa trăim la oraș... Ca sa te conectezi la canalizare îți trebuie mii sau zeci de mii de euro, de va mai mirați ca avem nu știu mai câte gospodarii cu WC-ul in fundul curtii... ați spus ca trebuie sa renunțam la cărbune, si încet încet... la petrol... ca gazul e bun... atunci când e. Aproximativ 60% din munca este impozitată de stat... un stat obez care nu se mai poate mișca... care doar cere mai mult, si dacă nu-i dai, promite ca se rostogolește peste tine... Vacile nu mai sunt bune, ca se bășesc si ne ziceți ca ar trebui sa mancam insecte... ca sunt bune... ați încurcat yamiii si yakiii... Sunt bune rachetele care ne fac viața mai ușoară, a lui Elon sau NASA... Nu sunt bune cele care cad in Ukraina... dar am înțeles ca cele care sunt lansate de ukraineni sunt bune... trebuie sa ne bucurăm de ele, ca omoară orci. Am înțeles ca pretul carburanților trebuie sa fie mare cu 60%, chiar dacă prețul petrolului brut a crescut doar cu 20%, iar dacă faceți reducere cu 5%, ar trebui sa va mulțumim... Mașinile pe motorina nu mai sunt bune, pt ca consumau 4 l/100km... câștigau Le Mans la pas... acum trebuie doar electrice, dar rețeaua noastră electrica naționala nu mai suporta nici o casa in plus pe strada, iar bateriile mașinilor nu sunt reciclabile - dar cică suntem ECO... Lansati viruși de prin laboratoare, iar după aceea ne spuneți ca imunitatea naturală nu mai e buna, ci doar cea artificiala, creată in aceeași laboratoare... ni le băgați pe gât, pe gratis din banii noștri, ne hăituiti daca nu va îmbrățișăm pentru mârșăvia pe care o faceți si refuzam sa sărutam mâna care ne-a lovit, care ne-a omorât semenii, dar nu-i nimic, ca unii vom mai tine minte... Terenurile agricole vreți sa le transformați în mlastini sau păduri de scaieți, dar tăiați păduri ca-n codru, si nu mai puneți nimic in schimb... de ce nu plantați inapoi??? Dumnezeul care a pus curcubeul pe cer ca semn, nu mai e bun, ziceți voi... si vreți sa ne învățați ca curcubeul inseamana ca e bine orice... Tot El ne învață ca natura trebuie respectata si administrata, ca oamenii trebuie ajutați si nu împovărați... Ticăloșia supremă a globaliștilor În contextul mai larg și mai vechi, al actelor biometrice cu cip, azi am descoperit pe rețelele de socializare, un filmuleț în care avocatul Mihai Rapcea, argumenta despre pericolele folosirii acestor acte, dintre care cele mai grave sunt acela că poți să te trezești criminal în altă țară fără a-ți fi părăsit țara sau că poți să-ți pierzi agoniseala de o viață printr-o apăsare de tastă de calculator... Și pentru că dumnealui spunea, acolo, că trebuie acționat rapid, căci proiectul de lege este deja făcut public pentru dezbatere, în ianuarie anul acesta, m-am apucat să scriu o scrisoare către autoritățile statului ilegal actual, scrisoare pe care m-am grăbit să o trimit pe adresa afișată pe saitul respectivelor autorități... Surpriza mea a venit, în momentul în care scrisoarea a refuzat să plece, motivul, invocat printr-un mesaj pe fond galben, fiind că adresa nu este recunoscută ca fiind o adresă de mail validă... Înainte de a vă dezvălui scrisoarea pe care voiam s-o trimit, nu pot să nu fac câteva comentarii, legate de această întâmplare... Mai întâi trebuie să spun că, nu e prima oară când constat că o adresă de mail făcută publică pe un sait guvernamental, nu e recunoscută și corespondența, spre acea adresă, nu poate fi trimisă... Am mai pățit așa ceva... De vreo două ori. De fiecare dacă am strivit între buze o înjurătură neaoș românească și mi-am văzut de ale mele... Azi, însă... am avut un impuls să mă întorc la pagina de pe saitul Ministerului Afacerilor Interne și studiind mai atent pagina, am remarcat că de fapt, intervalul de timp pentru consultarea publică este de zece zile de la data publicării proiectului de lege, iar acest interval a fost depășit... Așa mi-am dat seama că se prea poate, ca și precedentele experiențe neplăcute de genul acesta, să fi avut aceiași cauză... Dar de aici, se nasc niște întrebări firești... De vreme ce eu, care am acces la net, am aflat despre acest proiect de lege abia la o săptămână după ce a trecut perioada de consultări publice, cum și când ar putea afla, cei care nu au acces la internet ?... Mai ales că proiectele de legi, de regulă, nu sunt publicate în presă... Și a doua și cea mai importantă întrebare... care după mine, e retorică și arată ticăloșia extraordinară a ipocriților noștri conducători, este : ” nu cumva perioada de zece zile, a fost stabilită astfel, știindu-se că într-un timp atât de scurt, vor fi extrem de puțini care vor afla despre proiectul de lege respectiv, și poporul va fi pus iarăși, ca de obicei, de peste trei decenii încoace, în fața unui fapt împlinit, fără a avea absolut nici o posibilitate, nu doar să-și exprime, sau nu, acordul, dar nici măcar să viseze, că ar putea să reacționeze practic, în vreun fel ? De fapt sunt convins că ăsta e adevărul... Autoritățile știu că nici un popor nu are timpul fizic să afle ce i se pregătește, în termen de numai zece zile, și cu atât mai puțin, să poată reacționa în vreun fel... Și iată cum suntem sclavizați, ni se fură și ni se încalcă drepturile și suntem batjocoriți pe față, sub pretextul de o ipocrizie supremă : ” „noi am publicat proiectul de lege spre dezbatere dar nu s-a opus nimeni !”... Și acum iată scrisoarea pe care o scrisesem și care, tare mult mi-aș fi dorit să ajungă la destinație... „Dragii mei concetățeni, Aud că vreți să introduceți actele cu cip încălcând dreptul la viață privată, intimitate și în general de aici, majoritatea drepturilor prevăzute de Carta Internațională a Drepturilor Omului. ( Proiectul ordonanței Guvernului pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții privind evidența persoanelor și cartea electronică de identitate ) Vă atrag atenția că statul, al cărui funcționari sunteți, este ilegal, el neavând lege de constituire. Vă mai informez, dacă nu știați asta, că legea de constituire a statului în care m-am născut eu, este încă în vigoare, ea nefiind abrogată... Subliniez că nu e caducă, cum mi-au spus unii colegi de-ai dumneavoastră, pentru că ar fi fost caducă, doar dacă nu ar fi fost abrogată în urma constituirii legale a actualului stat. Am mai întâlnit un jurist care mi-a spus că între forma de guvernământ actuală și cea dinainte de 1990 este o continuitate. Înainte de 1990 a fost socialism după... e capitalism... Nu poate fi continuitate între două forme de guvernământ diametral opuse. Atrag de asemenea atenția că atât RPR cât și RSR au avut aceiași formă de guvernământ, deci iarăși, este falsă teza, vehiculată de unii, cum că nici RSR nu ar fi avut lege de constituire... Practic atât RPR cât și RSR au fost același stat cu aceiași formă de guvernământ, temenii „popular” și „socialist” fiind sinonimi. Abia între RPR și RSR se poate spune că a fost o continuitate... Din punct de vedere al normelor istorice și juridice internaționale, era obligatorie constituirea, prin lege, a noului stat și abrogarea prin această constituire legală, a legii de constituire a vechiului stat, tocmai pentru că e vorba de două forme de guvernământ opuse. Și pentru că este împotriva oricăror norme juridice și de bun simț, actuale și istorice, să obligi pe careva să recunoască o autoritate ilegală, în calitate de cetățean al Republicii Populare Române, prin naștere și al Republicii Socialiste România, prin educație, și în virtutea jurământului militar depus, nu am nici un motiv să vă recunosc autoritatea și sunt gata să merg până la moarte, pentru a-mi apăra drepturile și libertățile... Ca atare, vă informez că refuz orice încercare de colectare și înregistrate de date biometrice ( colectarea lor fiind o procedură penală, existând chiar și o rezoluție CEDO în acest sens ) fie pe actele pe care mi le eliberați fie în evidențele voastre, în conformitate cu dreptul meu, suveran, asupra propriei mele ființe. Vă mai aduc la cunoștință că așa cum dumnevoastră considerați că actele pe care mi le eliberați, aparțin statului, eu neavând dreptul să le distrug, la fel persoana mea îmi aparține exclusiv și am tot dreptul să nu primesc asemenea acte și să refuz categoric, încălcarea drepturilor și libertăților mele, rezultată prin utilizarea unor asemenea acte... Până una alta, eu știu cine sunt și nu eu sunt cel care are nevoie de act pentru a-și dovedi identitatea, ci dumneavoastră sunteți cei interesați ca eu să am acte de identitate, de vreme ce considerați orice cetățean ca un potențial infractor, care minte când declară cine este și pentru asta îi cereți actele de identitate, când îl întâlniți pe stradă. Deci dacă vreți să am act de identitate, faceți bine și eliberați acte pe care să le pot accepta... Dacă nu-mi oferiți alternativă pe care să o pot accepta, voi fi nevoit să distrug orice act biometric și cu cip, pe care mi-l veți „băga pe gât”, împotriva voinței mele. Nu veți putea să-mi eliberați atâtea acte cu cip câte voi putea să distrug eu, dacă nu-mi respectați voința. Și o voi face, perfect îndreptățit legal, în virtutea jurământului militar pe care l-am depus, care-mi dă dreptul să mă apăr împotriva oricărei autorități ilegale, de pe teritoriul țării mele, care încearcă, în orice fel, să-mi încalce drepturile și libertățile fundamentale... Cu stimă !
- · Chriaesar Suveran: ”LANTUL SLABICIUNILOR IN ERA MORTACIUNILOR... Un om care nu depinde de un salariu, adică de banii tipăriți de STAT, e liber, iar cei care își trăiesc viața între două salarii sînt sclavi care vor face orice ca să nu-și piardă jobul, adică salariul, adică banii de pâine, de locuință, de îmbrăcăminte, de încălțăminte, de încălzire în timpul iernii. Job-ul e la(n)țul de la gâtul fiecărui salariat. Printre alte intenții distructive, ”eliberarea” femeii de sub ”tirania” bărbatului, a copiilor și a bucătăriei (sănătoase!) prin proclamarea falsului postulat al egalității cu bărbatul și prostirea ei să lucreze în fabrici, pe schele, în birouri, în comerț, în armată și poliție, oriunde numai acasă la ea nu, cu promisiunea independenței financiare (de bărbatul cel rău) pe care i-ar aduce-o un salariu, a avut și scopul punerii unui lanț în jurul gâtului ei. Când și bărbatul și femeia trăiesc din câte un salariu, populația e deja controlată total. Statul poate să facă absolut orice dorește. Inclusiv să îi trateze pe oameni ca pe niște animale de fermă zootehnică. Împotriva oamenilor liberi care i se împotrivesc, statul trebuie să folosească forța. Să îi aresteze și să îi arunce în închisori. Dacă poate Pe de altă parte, un stat, în care, aproape toată lumea trăiește din câte un salariu e o imensă pușcărie, în care faci ce ți se spune sau mori de foame. Vedeți de ce i-au deposedat (jefuit) bolșevicii pe țărani, sub tot felul de pretexte progresiste (mecanizare, productivitate superioară, binele comun etc.), de pamântul care le asigura INDEPENDENȚA FINANCIARĂ de statul totalitar!? Vedeți de ce au folosit - obsesiv -, neo-bolșevicii lui Brucan, Roman și Iliescu, peiorativul ”agricultură de subzistență”, cu referire la mica proprietate țărănească, pe care au încercat, din răsputeri, să o ridiculizeze, să o discrediteze, să o facă ne-atractivă și ne-rentabilă prin legi diabolice!? Pentru că, cei care pot să-și asigure singuri hrana cea de toate zilele - fără ”ajutorul” statului sau al corporațiilor și fără banii acestora, primiți periodic ca salariu - sînt independenți Nu au nevoie de STAT Și nici de banii lui. Adică, nu pot fi șantajați, constrânși, terorizați, amenințați să facă ceea ce nu doresc să facă Proprietarul de pământ și de animale domestice e un om LIBER și, puținii bani, de care are nevoie, îi va obține vânzând o parte din roadele pământului. Însă, rămâne liber, doar, atâta vreme, cât, are arme cu care să își apere libertatea, averea, nevasta și copiii Pentru că, dacă nu are arme, mai devreme sau mai târziu, va pierde totul Sau nici măcar nu le va avea vreodată (Sursa: ” dHome)
- · Circu Diana Elena: ” Statul şi iluzia Autorităţii" Omul modern este manipulat prin educaţie, încă de la cea mai fragedă vârstă, să se supună autorităţii Statului. Nu e o ipoteză sau o teorie, ci o constatare. Sunt lucruri simple, pe care le ştim cu toţii, le acceptăm deja din obişnuinţă, fără a ne pune măcar întrebarea firească DE CE ?! Iată doar câteva exemple: ” Încă de la grădiniţă sau de la şcoală, ni se interzice să intrăm în clădirea grădiniţei/şcolii pe intrarea principală, sau să folosim “scara profesorilor”. Acestea sunt păstrate și păzite pustii, curate, închise, inaccesibile publicului obişnuit (din care invariabil, faci parte şi tu !), păstrate doar pentru „autorităţi” gen: ” directori, profesori, oficialităţi. La vârstă matură, regăsim acelaşi gen de interdicţii la instituţii publice: ” primării, secţii de poliţie, ministere, spitale, tribunale. Pretutindeni, intrarea principală din faţă, este închisă sau interzisă accesului publicului. În schimb, publicul intră în clădire pe lateral sau prin spate, printr-o intrare mică, insignifiantă. Mai mult, în România cel puţin, întotdeauna birourile pentru lucrul cu publicul sunt plasate cât mai inaccesibil cu putinţă: ” la etajele superioare sau la capătul coridorului, parcă pentru a descuraja orice tentativă de a apela serviciile instituţiei respective. Evident, la etajele inferioare sunt birourile şefilor şi angajaţilor, ca aceştia să nu se obosească urcând pe scări precum cetăţenii (vezi birourile de la Poliţia Rutieră de la Udrişte !), căci evident, lifturile nu există, sau dacă există acestea nu funcţionează niciodată – pentru public. Lucrurile astea nu sunt întâmplătoare. Ele au fost gândite de către psihologii Sistemului şi ele contribuie la menţinerea cetăţeanului în poziţie submisivă în faţa autorităţii Statului. Cu acelaşi scop au fost create uniformele poliţiştilor (ex. şepcile de miliţian înalte în faţă, să dea cetăţeanului iluzia că respectivul poliţist e mai înalt decât el şi astfel să se simtă dominat), barierele de acces control în instituţii (la unele instituţii, porţile de acces cu detectoarele de metal niciodată folosite, dar care totuşi sunt prezente pentru a-ţi aminti că Statul controlează cetăţeanul). Interiorul sălilor de judecată, al Palatelor de Justiţie îl copiază pe cel al Bisericilor. În ambele exemple, măreţia şi monumentalismul construcţiilor depăşesc scopul iniţial, acela de a creea un spaţiu pentru mulţimi mari. Monumentalismul dezvoltat pe verticală are un singur scop: ” acela de a-l face pe credincios, pe cetăţean, să se simtă mic, insignifiant în raport cu Autoritatea – fie ea Cerească sau Pământească. Odată făcute aceste constatări, concluziile se impun de la sine: ” de ce are nevoie Statul de cetăţeni timoraţi, dominaţi de autoritatea colectivă !? Răspunsul este simplu: ” pentru că autoritatea Statului este iluzorie, căci există doar în capetele noastre. Ea se bazează pe această inoculare insidioasă a respectului autorităţii de dragul respectului autorităţii, fără un fundament real. Poliţistul, funcţionarul public, procurorul, judecătorul, primarul sau ministrul, sunt doar oameni ce exercită atribuţiile şi prerogativele puterii Statului. Dezbrăcaţi de iluzia acestei autorităţi, ei redevin simpli indivizi, guvernaţi de firea omenească, supuşi pasiunilor şi greşelii. Statul însă nu poate greşi. La fel cum Biserica – prin monopolul pe care îl are asupra lui Dumnezeu deţine infaibilitatea în chestiuni de credinţă, la fel şi Statul – prin monopolul deţinut asupra legii – revendică infaibilitatea şi autoritatea în guvernarea vieţilor noastre pământeşti. Între Biserică şi Stat, bietul om este forţat să dea Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu, fără a avea voie să mai păstreze nimic pentru el. Eliberarea de Stat şi Biserică pare imposibilă, căci îndoctrinarea estre mult prea profundă. A distruge fundamentul credinţei în Stat şi Religie, este pentru majoritatea oamenilor un lucru imposibil, căci condiţionarea educativă este atât de profundă încât ea face parte din esenţa personalităţii indivizilor, ne-mai-putând fi disociate. Nici Statul şi nici Biserica nu au chip, sau nume. Atunci când dobândesc trăsături particulare, ele devin dictaturi, căci în acele momente împrumută metehnele umane ale celor ce le întruchipează, şi astfel de vin vulnerabile, putând fi combătute, atacate şi distruse. Din acest motiv, cei ce conduc aceste două mari instituţii guvernatoare ale vieţilor noastre, simt nevoia să se ascundă sub pulpana anonimităţii Instituţiei, fie sub aparenţa conducerii democratice, prin votul colectivităţii (în cazul Statului), fie sub autoritatea de necontestat a Divinităţii (în cazul Bisericii). Adevărul este însă că în Istorie, cu excepţia polisurilor greceşti, nici un Stat modern nu a reuşit să fie cu adevărat democratic, adică condus de către o majoritate, în favoarea majorităţii. Eliberarea de sub dictatura Statului se poate face la acst moment doar individual. În realitate, autoritatea Statului – prin impunerea de reguli, taxe împovărătoare, restricţii – determină cetăţenii să caute – ca scop de viaţă – noi şi noi căi, modalităţi şi mijloace de a eluda, ocoli, fenta, restricţiile impuse de Stat. Dacă este să fim sinceri, cu toţii încălcăm zilnic cel puţin o duzină de reguli pe care Statul le impune: ” fie că mergem cu autobuzul fără bilet, fie că vedem un film pe net fără să îl plătim, fie că trecem strada prin loc nepermis, sau nu declarăm tot ce câştigăm pentru a nu plăti impozite – încălcăm legea. Iar Statul trece cu vederea neregulile mici, pentru că nu are ce să ne facă. Ar fi absurd şi de-a dreptul imposibil să ne pedepsească pe toţi, căci acest lucru să-i facă pe oameni să se trezească şi să exclame: ” hei, dar ce naiba se întâmplă ?! În fond, Statul suntem noi, cetăţenii componenţi. Deci Statul se fereşte să se manifeste prea făţiş ca anti-cetăţean, pentru a nu pierde beneficiul acestei false identificări a cetăţeanului cu Statul. Ar fi interesant însă de studiat şi pus în aplicare un alt mod de interacţiune între oameni, fără intermedierea dată de autoritatea publică vizibilă – acestei ficţiuni numite Stat. Căci pentru prima dată în Istoria cunoscută a Umanităţii, avem la dispoziţie mijloace de comunicare ce permit unor mari colectivităţi posibilitatea informării, consultării şi luării deciziilor în timpi tot mai scurţi, datorită internetului. Dacă vom trece de la etapa aceasta tehnologică la cea în care vom integra biologic aceste mijloace de comunicare rapidă, am putea funcţiona social după modelul stupilor, bancurilor de peşti, stolurilor de păsări sau muşuroaielor de furnici: ” comunicare instantanee, decizii luate, acceptate şi aplicate de către toţi membrii colectivităţii, liber şi fără impuneri. Probabil că vom vedea avantajele acestui stil de comunicare mai întâi la maşinile noastre. Odată ce primele autoturisme vor avea implementate pilotarea automată, ele vor putea fi sincronizate, făcute să comunice între ele. Rezultatul va fi o circulaţie optimizată în oraşe, maşinile se vor mişca la semafoare simultan, fără întârzierile datorate factorului uman.Rezultatul imediat va fi interzicerea conducerii autoturismelor de către oameni, în oraşe, pentru a nu scădea eficienţa defluirii traficului auto. În acest mod vom reacţiona şi în domeniul comunicării, luării deciziilor şi implementării lor la nivel uman. Deja reţelele sociale existente joacă rolul unor regulatori ai societăţii, influenţând tot mai mult “opinia publică” şi astfel, evenimentele din lumea exterioară. Este de aşteptat ca acest impact să devină tot mai important, pe măsură ce mijloacele de comunicare vor evolua. Iar atunci, autoritatea Statului va deveni anacronică, desuetă, şi va dispărea precum au dispărut dinozaurii, căci nu va putea face faţă deciziilor colective ale cetăţenilor.”[2] „Stiai ca esti sclavul Statului cu acte in regula? Stiai ca statul te-a facut sclavul sau cu muuuult inainte ca tu sa poti decide daca vrei sa-i fii sclav ori ba?…Cam de pe vremea cand te-ai nascut si ai „primit” (a se intelege ai fost obligat de catre stat prin parintii tai) certificatul de nastere. De asemenea, certificatul „tau” de nastere de fapt nu este al tau, CI este un bond de valoare (adica un fel de actiune) in proprietatea statului si ale corporatiilor internationale care crediteaza sau vor credita Romania pana la momentul mortii tale. Bondul de valoare cu numele tau pe el ajunge la maturitate in momentul decesului tau SI, surpriza surpriza, de valoarea sa NU vei beneficia tu ci statul si creditorii statului! Cu alte cuvinte, pentru stat si corporatii tu NU esti om, ci o marfa buna de cumparat si vandut! Ei bine, in aceste conditii TREBUIE sa invatam cum sa ne protejam fata de abuzurile (prezente la tot pasul !!!!) ale statului fata de tine. Cu siguranta ai observat ca numele tau este trecut cu litere de tipar (mari) pe toate actele oficiale: ” act de indentitate, certificat de nastere, permis de conducere, pasaport, contracte etc. Ei bine, din punct de vedere juridic, este o diferenta foarte mare daca iti scrii numele cu litere mari, prima litera mare, si toate literele mici. De exemplu: ” – (1) POPESCU ION – (2) Popescu Ion – (3) popescu ion De asemenea, exista o diferenta COLOSALA intre drepturile conferite de Constitutie versus cele conferite de legi. TOCMAI din acest motiv exista un cod civil si un cod penal! Codul civil se supune drepturilor NATURALE ale oamenilor conferite de Constitutia tarii, codul penal se supune drepturilor conferite de legile juridice. In cazul (1) POPESCU ION tu iti pierzi toate drepturile naturale si te supui drepturilor si obligatiilor juridice care ti se impun, vrei nu vrei. In acest caz esti o „persoana”. In cazul (2) Popescu Ion tu iti pierzi parte din drepturile naturale. Cu alte cuvinte, din punct de vedere juridic esti parte „persoana” si parte „individ”. In cazul (3) popescu ion tu iti pastrezi TOATE drepturile naturale conferite de Constitutie, esti „individ” si asupra ta nu are niciun drept si nicio jurisdictie ABSOLUT NICIO lege juridica! Mai departe, exista o diferenta TOTALA intre conceptele de „persoana” si cea de „individ”. Statutul de „persoana” se supune AUTOMAT legilor juridice, adica si abuzurilor statului asupra ta prin legile promulgate SI IMPUSE asupra ta! Statutul de „individ” isi pastreaza TOATE drepturile conferite tie de Constitutie si de Creator! Cu alte cuvinte, tu esti un individ cu drepturi naturale si asupra ta statul NU are nicio putere si tu NU ai nicio obligatie! INSA, acum cateva sute de ani Vaticanul a avut o idee geniala: ” sa confere indivizilor statutul da „persoana” spunandu-le ca din acest statut vor decurge niste drepturi… Hmm, cu pot sa decurga nistre drepturi daca noi DEJA le avem de la Creator! Cu alte cuvinte tie ca „individ” ti-a fost lipit pe frunte o eticheta de „persoana” si nimeni nu ti-a spus asta. De ce? Ca tu sa crezi ca tu „individul” esti egal cu tu „persoana”. Si astfel sa te supui legilor juridice fara ca tu sa stii ca poti refuza asta! Cum? Vei vedea imediat! Toate aceste principii decurg din Dreptul Roman. Avand in vedere ca majoritatea tarilor Europene, de rit latin/catolic si de cultura anglo-saxona inca folosesc principiile Dreptului Roman, aceste principii se aplica tuturor cetatenilor ale acestor tari sau care traiesc in aceste tari! Asadar aici intra toate tarile Europei, Israel, Americile de Nord si de Sud, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda, insa e posibil ca si alte state! In tarile anglo-saxone s-a mai inclus in secolele trecute si legea amiralitatii, care este de fapt o lege care se aplica pe mare si prin care tarile respective sunt de fapt in stare continua de razboi. Cand de exemplu te angajezi la o firma/patron, tu trecandu-ti acolo numele cu litere mari si semnand de fapt RENUNTI la drepturile tale naturale si accepti cu mana ta sa fii exploatat ca un animal (literalmente!!) de catre acea firma. Ca sa intelegi de ce esti de fapt exploatat ar trebui sa intru in detalii despre cum functioneaza si se integreaza sistemul juridic cu sistemul monetar-financiar-bancar si ar lua un spatiu prea mare aici. La sfarsitul articolului am inclus cateva resurse pentru a te documenta. Mai departe, din aceste principii decurg niste consecinte BENEFICE pentru tine despre care insa NIMENI nu-ti spune! De ce? Deoarece tu ai castiga si ‘ei’ ar pierde – EI reprezentand sistemul si aceia care lucreaza pentru sistem! Ok, cel mai mare beneficiu si drept pe care TREBUIE sa-l stii este ca TU poti refuza sa te supui sistemului si legilor juridice daca asa vrea muschiul tau! Cum? De exemplu, ai observat ca inainte de orice actiune/demers juridic/penal, in primul si primul rand ti se cere sau ti se impune sa te identifici. Ori ti se CERE (retine, ti se CERE!!!, adica in momentul respectiv tu esti seful!!! Si prin asta ei recunosc ca tu esti seful, CHIAR daca iti dau impresia ca ei ar fi si te trateaza intimidant!!!) sa-ti spui numele, ori ti se cer actele. Prin asta esti identificat. Ei bine, in momentul in care esti identificat, TU AI RENUNTAT la drepturile tale naturale de om date de Creator si te-ai supus legilor juridice. Cu alte cuvinte esti obligat sa faci si sa te supui la decizii asa cum vor muschii lor, nu ai tai! Ok, cum poti deci sa refuzi sa te supui legilor lor? Ei bine, foarte simplu! De exemplu, daca ti se cere sa-ti spui numele, trebuie sa raspunzi „Entitatea/persoana virtuala pe care o cautati momentan nu este aici”. „Individul” popescu ion are dreptul natural si dat de Constitutie sa refuze sa fie prezenta „persoana” POPESCU ION, adica entitatea virtuala! Daca ti se cere sa te legitimezi, „individul” poate refuza prezentarea actelor „persoanei”! Vei spune, bine bine, dar atunci iau amenda! Adevarat, INSA amenda este aplicata „persoanei”, asupra careia ei au jurisdictie, SI NU „INDIVIDULUI” care poate si are dreptul natural de a refuza prezenta „persoanei”! Iar daca „persoana” nu e prezenta, ei n-au DE FAPT pe cine sa amendeze! Intelegi? Ok, imi dau seama ca ceea ce am scris aici suna science-fiction si prea frumos sa fie adevarat. Poate te intrebi de ce juristii, judecatorii, avocatii, politistii nu vorbesc niciodata despre aceste lucruri. Gandeste-te ca daca toti „indivizii” ar refuza ca „persoanele” lor sa fie prezente, sistemul juridic literalmente criminal caruia i ne supunem orbeste ar muri in secunda doi! Adica ei si-ar pierde banii, puterea si influenta asupra mea, a ta, si a tuturor celorlalti! Tocmai din aceste motive va trebuie sa te documentezi din surse de informatii alternative!
- · Claudiu Constantin: ” Sunt născut în iulie 1989. Cu toate astea, de când sunt în politică, am completat nenumărate declarații cum că nu am colaborat cu Securitatea. Și totuși politica românească e plină de foști colaboratori ai Securității, mulți având funcții importante în stat. Ceva nu e bine, ceva nu funcționează pe mai multe niveluri. Comunicarea statului cu teritoriul este extrem de ineficientă. Primim zilnic adrese la primărie cu tot felul de cereri, care mai de care mai comice. Ni se aduce mereu aminte câte obligații legale avem ca autorități locale. Suntem notificați că trebuie să livrăm informații chiar și dacă am făcut-o deja. Impresia mea este că minim 40% din activitatea multor instituții județene și centrale se rezumă la trimiterea degeaba încolo și-ncoace a unor informații redundante, lipsite de utilitate concretă, deseori neactualizate. Statul nu știe să comunice și nici nu vrea să îmbunătățească dialogul constructiv cu oamenii. Reformă - auzim atât de des acest lucru. E nevoie de reformă în comunicarea statului cu firul ierbii, cu oamenii și autoritățile locale. Însă statul e prea ocupat cu politica pentru a-i rămâne timp și pentru o bună administrație. Cade un ministru - totul e paralizat, se amână întâlniri, nu găsești cu cine să discuți. Nu avem prefect - nu primești informații importante, cum ar fi faptul că nu ți se va aloca niciun leu pentru pagubele produse de calamitățile din Decembrie 2020. *** Buricul statului*** habar nu are ce-i în teritoriu, dar are pretenția că ia decizii bune pentru oameni. Se vorbește despre descentralizare fără a investi real în pregătirea aleșilor locali, a funcționarilor și a oamenilor care lucrează în primării, fără o consultare reală a UAT-urilor pe chestiuni de legislație sau pe tot felul de protocoale de culise făcute la nivel de județ sau național. Statul se ocupă cu descentralizarea sărăciei și a ineficienței, nu a administrației. Statul mitraliază cu adrese care necesită răspunsuri urgente, dar lasă primarii să se zbată cu construcții de poduri, inundații, rupere de drumuri comunale și drumuri județene aflate la mila celor de la județ. Statul are nevoie de reformă, care nu se poate face prin tăierea capului miniștrilor când au divergențe cu prim-ministrul. Prin demiterea unilaterală acel ministru nu va învăța nimic și va pleca cu gândul că a fost executat politic, ceea ce va face și el când soarta îl va pune într-o asemenea postură. Reforma se face prin îmbunătățire continuă, prin asumare, prin construcție și efort comun. Mă aștept ca actuala coaliție de guvernare să coboare cu picioarele pe pământ și să se concentreze pe a-și ajuta primarii să facă progrese la firul ierbii. Da, acei primari care i-au făcut deputați și senatori, acei oameni care le-au dat în mână guvernarea țării. Noi, primarii de la firul ierbii, vă așteptăm să coborâți din castelele voastre de cleștar și să vedeți realitatea din teren. Puneți-vă cizmele și haideți cu noi la pas prin Buzău, Mehedinți sau Sălaj, aici unde noi ne creștem copiii și unde încercăm cu sudoare, lacrimi și sânge să-i convingem și pe alții să facă același lucru. Haideți aici ca să vedeți care trebuie să fie rostul vostru la guvernare. Rost, un cuvânt pe care l-ați uitat.
- · Claudiu Craciun: ” Exista o solidaritate publica impotriva statului, care este violent si manipuleaza.
- · Conservatorul roşu: ” Atât capitalismul cât şi statul au scăpat de sub control.„Ceea ce creăm în societatea noastră este un nou model de sclavie“ a declarat Blond vineri. „Retorica pieţelor libere nu a produs pieţe libere; a produs pieţe închise“, şi „capitalul social“ al naţiunii este în declin, lăsând în urmă indivizi izolaţi şi familii destrămate care depind de ajutorul statului. Această situaţie este rezultatul unei „oscilaţii între colectivismul extrem şi individualismul extrem“ susţine Blond. Ambele sunt manifestări ale aceluiaşi impuls: ” concentrarea puterii, în primul rând în mâna statului şi apoi în cea a pieţei. Ambele „ortodoxii“, stângiste şi conservatoare, au avut acelaşi deznodământ: ” distrugerea societăţii. Sau, cum a spus-o mai pe şleau Blond, libertarianismul, atât la stânga cât şi la dreapta „a produs o economie în care fiecare a considerat că poate să calce pe cadavrul aproapelui său pentru a se îmbogăţi“. Teoriile sale sunt inspirate din idealuri religioase, dar vorbeşte în mod deschis de nevoia centrală a unei reînnoiri morale pentru a restaura societate
- · Constantin Gheorghe: Ideologia ”totul pieței, nimic statului” a distrus încrederea în organizații internaționale, gen OMS, în Uniunea Europeană, în NATO(care n-a găsit nimic mai bun de făcut decât să ceară statelor membre să cumpere armament, când ele n-au suficiente ventilatoare și medicamente), în SUA, ca lider al lumii așa-zisă ”liberă”, în democrație, ca sistem politic, când ai apelat la metode totalitare de gestiune a crizei; *** "Statul român, așa cum îl știm, nu va mai exista! Va deveni proprietatea unor privați, care au investit în Iohannis și în camarila lui, în distrugerea democrației. Așa am ajuns servitori în propria noastră țară, care nu ne mai aparține. Cum nici viața noastră nu ne mai aparține. Să nu ne amăgim! Și nici nu mai avem unde fugi! Suntem prinși în capcană! Și ne vom devora unii pe ceilalți! Pentru cei mai mulți dintre noi nu mai există viitor..."
- · Constantino: ” Statul si-a asumat responsabilitatea administrarii acestei tari si o face cum crede de cuvinta. Se pare ca nu da socoteala nimanui. Populatia, la randu-i, a gasit calea de a se adapta: ” cu acordul tacit si interesat al statului, se ,,descurca” intr-un mecanism- societatea romaneasca, cea care produce realitatea zilei: ” multa vorba, multa risipa, amagire, suferinta, veselie, lauda, fatarnicie, agitatie, aglomeratie, fum, praf, mizerie, lux. Multa confuzie. Poate sunt si lucruri bune. Soarele inca rasare, pomii inca infloresc, albinele inca fac miere, izvoarele inca mai curg, iarba incolteste, inca e timp.Ce va fi insa peste o clipa?Se poate schima ceva?Eu zic ca da.Ca trebuie. Sunt lucruri pe care le putem face, care trebuie facute. E timpul sa le facem. Dar nu ne obliga nimeni. Trebuie sa le facem de buna voie, constienti. Cu totii, fara sacrificii impuse cuiva. Resursele nu lipsesc. Nu va veni nimeni sa ne faca viata placuta, sa ne curete apele, campurile. Sa ne vindece ranile, sa ne aduca linistea. E ceea ce trebuie si putem noi sa facem. Suntem datori sa purtam de grija locurilor in care ne-am nascut. Aici sunt radacinile noastre, aceasta este mostenirea pe care e timpul sa o restauram.
- · COREEA DE NORD: Se spune ca in coreea de nord toata lumea inseala pe toata lumea. eu: ” si-n romania, adica si in tara capitalista, nu doar in cea comunista.
- · Corneliu Vadim Tudor: ” Nici o instanţă nu te bagă-n seamă/ Nici nu exişti, tu, cetăţean de rând/ Ţesutul societăţii se destramă/ Iar statul e doar un vampir flămând./ Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent"/ În beznă stai, te speli cu apă rece/ Mai cald e-afară ca-n apartament/ Exterminaţi suntem, din zece-n zece./ Îmi beau cafeaua trist şi gânditor/ Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă/ Regret profund că sunt doar scriitor/ Aş da stiloul astăzi pe o puşcă.
- · Costi Rogozanu: ” Statul = Conspirațiile prind într-o lume în care oamenii nu mai înțeleg rolul statului. Ce ai înțelege tu dacă statul, de exemplu, te-ar arunca în brațele samsarilor de energie, fără nicio pregătire, fără apărare, iar apoi același stat ar veni să-ți spună: ” și mai am un sfat, vaccinează-te! Statului român nu-i pasă dacă te-a păcălit patronul: ” te pune pe tine să verifici dacă ți-a plătit ăla dările, dacă ți-a dat contribuția la pensie. Statul te pune să cauți joburi la mii de kilometri de casă. Statul român minimal e „cel mai minimal” din UE. Mai e bun să achiziționeze arme, să plătească polițiști și sereiști și să-i ajute pe cei care au deja bani.
- · Crin Antonescu: ”Avem o tara debila.
- · Cristian Bereanda: ” A fost un an secetos, in regula (si au sa mai fie, sau cu inundatii etc.), dar Romania nu mai are rezerva nationala pentru astfel de situatii? Asa exista intr-un stat normal, tocmai sa nu existe criza alimentara, cresteri de preturi samd.
- · Dan Berindei: ” Suntem o tara care si-a taiat padurile si n-are hartie. suntem atat de multi neiubitori de tara incat e o intrebare pentru viitorul tarii.
- · Dan Diaconescu: ” Vreau sa ma razbun. Cine vrea sa se razbune sa mi se alature. Eu nu sunt aici sa ma razbun, ci sa-mi fac datoria.
- · Dan mv Chitic: "Sub protecția mai marilor noștri euro-atlantici, „Statul de drept” și-a însușit dreptul de a acționa dincolo de drept și independent de lege. „Statul de drept” românesc a devenit un moroi, un golem scăpat de sub orice control, a căpătat o voință proprie subsumată doar impulsurilor pe care le primește de undeva de departe. Faptul că un personaj abject și abuziv precum „procuroarea” Pițurcă a scăpat fără nicio sancțiune nu este rezultatul vreunui ordin venit de pe dealul Cotroceniului sau din pădure. Nu, „Statul de drept” a căpătat o voință și o conștiință proprie, a devenit Statuldedrept, entitate cu agendă și interese proprie, independentă de orice control al politicului, deci până la urmă, scăpat de sub controlul fie și indirect și aproximativ al cetățeanului, al cărui interes al trebui să-l apere teoretic. Ieri, un copil, o fetiță a fost despărțit de fratele ei natural și de cei pe care îi percepea ca fiindu-i părinți, fiind împachetată și trimisă undeva peste ocean, către casa unui cuplu de americani de origine română care recunosc că au plătit 30.000 USD pentru a primi coletul… ei și? Asta vrut-a Statuldedrept! Voința sa a devenit dreptate, a devenit lege! Asta demonstrează că Statuldedrept nu mai are nicio limită, nicio teamă de opinia publică (și aia controlată și fermecată de cântul abisal al noului tătuc) și nici frică de Dumnezeu. Statuldedrept a devenit „dumnezeul” României, acesta având o agendă și interese proprii, ungând și binecuvântând tot felul de Zei sau Semizei pe plaiurile dâmbovițene… de care se folosește atâta vreme cât îi sunt de folos, iar, odată picați în dizgrație, Statuldedrept nu ezită să-și devoreze odraslele precum Chronos. Semnalul de ieri ar trebui să îi pună pe gânduri chiar și pe cei care încă se cred stăpâni pe Statuldedrept. Căderea în dizgrație, sau simpla inutilitate dobândită prin consumarea resurselor sau îmbătrânirea personajului ce se crede „lider” îl va transforma într-o victimă sigură a celui pe care l-a hrănit și crescut. Căci da, Statuldedrept a fost crescut de către actuala clasă poiltică. Statuldedrept a fost hrănit constant de "aleșii” noștri cu și din drepturile omului, drepturile cetățeanului. A fost hrănit cu destine, cu vieți. Și acum a prins gustul sângelui. Cel ce fusese construit să fie animalul de pază al celor puțini din vârful establishmentului a devenit o fiară scăpată de sub control care a ajuns să-i controleze pe foștii săi șefi. Cazul Dragnea e doar un „teaser”, o mostră a ceea ce va urma… și Iohannis știe asta. Știe că dacă își va pierde scaunul, KWI va deveni următorul politician care va fi devorat de sistemul pe care a încercat să-l stăpânească. Din păcate, acest mecanism infernal nu îl întâlnim doar în România. Statuldedrept și arhanghelii acestuia - serviciile secrete au devenit omnipotente mai peste tot în "lumea civilizată”. Vezi și lupta demonizatului Trump cu glorificatul Statdedrept american - deepstate-ul, o luptă departe de a fi încheiată și puțin probabil să fie câștigată de alesul poporului american. Mai e vreo soluție? Nu știu! Nu cred… În schimb avem datoria de a spune Adevărul și de a acționa în consecință! Cu orice preț! Convingerea mea este că avem obligația umană, nu „doar” cetățenească, să readucem Omul - încununare a creației, în centrul construcției sociale, Cetățeanul, drepturile și bunăstarea acestuia, să redevină scopul final al Statului. Tot așa cum Națiunea și propășirea acesteia trebuie să fie scopul și centrul atenției organismelor parastatatale și nu supusa și materia primă a lăcomiei instituționalizate. Da! Statul trebuie să redevină instrumentul și supusul cetățeanului și nu suzeranul și stăpânul cetățeanului. Este momentul să spunem răspicat că drepturile omului și ale cetățeanului au prevalență asupra „Statului de drept”, acesta din urmă nefiind decât mijlocul prin care drepturile și interesele noastre sunt apărate. Statul de drept trebuie să revină în slujba drepturilor și intereselor cetățeanului! Este momentul să destructurăm moroiul care a devenit Statuldedrept. Mâine va fi prea târziu"
- · Dan Pavel: ” Fiecare persoană cu deficit intelectual abandonată pe stradă reprezintă eșecul unui sistem care ne-a promis că banii pe care ni-i smulge din buzunar sunt folosiți pentru a-i ajuta pe cei mai nefericiți dintre noi. Fiecare bătrână care cerșește lângă bordură reprezintă promisiunea încălcată a unui stat care a jurat că va avea grijă de ea din banii mei. Fiecare pensionar care este forțat să aleagă între medicamente și hrană este victima unor încălcări grave ale drepturilor omului și nu pot să nu mă simt trădat atâta vreme cât înțelegerea mea cu statul român a fost că banii pe care mi-i scoate din buzunar se vor duce către îngrijirea lui. Fiecare copil care sapă în bălegar și nu merge la școală reprezintă un scuipat din partea statului pe obrazul nostru al tuturor. Vreau să plătesc pentru toți. Pentru bătrâni, pentru orfani, pentru săraci, pentru bolnavi și toate celelalte persoane care au nevoie de sprijinul nostru. Este dreptul lor fundamental, dreptul la viață și trai decent. Cu toții putem cădea la mila destinului și ne putem trezi că avem nevoie de sprijinul societății. Vreau să contribui la bunăstarea lor atâta vreme cât sunt în putere. Mă bazez pe copiii ăia pe care i-am ajutat. La rândul lor vor munci și vor plăti pentru oasele mele frânte și bătrâne, așa cum bătrânii de acum au plătit pentru grădinița și școala mea, pentru vaccinurile mele și tratamentele medicale. O bătrână care cerșește un leu nu realizează că noi am dat deja mii de lei în numele ei. Un nebun abandonat pe stradă nu realizează că am plătit deja pentru internarea, mâncarea și tratamentul său. Rechizitele pentru copiii săraci sunt deja plătite. Medicamentele gratuite sunt plătite. Școlile sunt plătite. Copiii cu autism au centrul de tratament deja plătit, chiar dacă el nu există. Toate sunt achitate deja și, de fiecare dată când un om este lipsit de lucrurile astea, cineva comite un act criminal la pătrat... un rău absolut. Pe unii îi fură și pe ceilalți îi omoară."
- · Dan Puric: "Statul este primul berbece care dărâmă din interior unitatea națională. ONG-urile cu ADN străin au încercat să distrugă ce e românesc"
- · Dan Raspopa: ”Poporul doarme linistit.
- · Daniel Octavian: « - Statul garantează libertatea de gândire sub condiţia ca această libertate să se manifeste la nivel individual şi fără a ... //-Ştiu... Statul nu garantează nimic. »
- · Dorel Visan: ” În aceşti ani s-a distrus un sentiment foarte profund al românilor: ” onestitatea între cetăţeni.Cum să mai avem onestitate, când trăim în minciună?Nu nou acest lucru. Am mai avut perioade din acestea. Şi Vlahuţă a spus în 1907: ” „De sus şi până jos s-a întins minciuna! Ea leagă şi dezleagă, în ţară, toate”. Uite că şi astăzi trăim acelaşi lucru.Ce dovedeşte această istorie care se repetă?Dovedeşte că am mai pierdut un lucru extraordinar: ” simţământul memoriei. Noi, românii, nu mai avem nici simţământul istoriei, nici simţământul memoriei. Aici este marele necaz.
- · E. Faguet: „O ţară nu este altceva decât o fiinţă perpetua şi credincioasa propriei ei eternităţi.” (
- emil boc: ” sa nu ne fie teama s-o luam de la capat.
- · Eduard Irimia: ” Statul neinfiintat, fara granite oficiale si fara titlu de proprietate pentru sol, subsol si suprasol (care le-ar apartine de drept tuturor cetatenilor sai), cere taxa de protectie pentru orice forma de bunastare, tocmai pentru ca el, statul, nu este altceva decat o suma de pretentii fara acoperire prin care ti se solicita sa investesti cu autoritate o structura clandestina de crima organizata. A plati orice fara sa contesti legitimitatea pretentiilor inseamna a-i da structurii criminale aprobarea ta pentru a te jubjuga fix cum vrea ea.
- ·
Elena Radu: ”Merită să plătim unele cheltuieli aiurea? Un cetățean se
opunea măsurilor și politicilor publice cu care nu era de acord. Cum se opunea? Avea un steag mare al României pe care îl
flutura la înălțime, de câțiva ani. Eh,
și odată l-a fluturat într-un pom. Numai că pomul era un curtea
"gărzii" , motiv pentru care a dat excelul de zel pe dinafară din
unii și au început cu "da-te jos din corcoduș, că iau pușcă și te
împușc!" El nu s-a dat jos și s-a umflat pipota și mai mult pe un jandarm
și s-a apucat sa se îmbrâncească cu el. Gata! Dosar penal. Control preventiv.
Una dintre măsuri să nu participe la adunări publice. Și din control preventiv se făcu arest la
domiciliu, iar după aia arest preventiv, adică la pușcărie. Bah, era Stegarul
Dac un pericol public de nu se mai poate. Uite așa, niste luni de arest
preventiv și probabil și pe fond vor vrea să îi dea o condamnare cu executare.
Și-acum mă întreb: ” de ce dracu îmi
măresc mie impozitele ca să plătească cheltuieli cu pușcăriile în care îi țin
pe unii ca Stegarul Dac? Cât pericol social prezintă Stegarul Dac cu al lui
steag fluturând in vânt pe la înălțimi?
Nu am văzut să fie un pericol la fel de mare: ” nici aia de au delapidat bugetul de stat, nici
ăla de au săvârșit infracțiuni de trădare (din alea de intrare în contact cu un
agent străin) și care au făcut praf și pulbere tara asta. Si-atunci incepe
romanul să se întrebe: ” de ce plătesc
eu impozite aiurea pentru unii care fac mai nimic, dar pot ăștia să le
croșeteze frumos pe o infracțiune care a mai rămas prin codul penal. Au rămas
prin codul ăla numai infracțiuni pentru prostime. Alea grave pe care le puteau
săvârși aia "de sus" au dispărut ca prin minune, daca nu de tot, au
băgat măcar niste elemente constitutive ca să nu mai poată nimeni să le
probeze, daca nu vor serviciile. Si-uite
așa ajung să mă întreb: ” în România
ești acuzat daca nu faci fapte penale sau faci ceva care aparent se poate
încadra pe o infracțiune dar reprezintă pericol social puțin spre deloc? Dar
dacă săvârșești fapte penale grave nu se mai apucă nimeni să piardă timpul ca
să te mai acuze? Si mă mai întreb dacă
în România decât să îți fie teama sa te trezești acuzat pe "găinarii"
mai bine te-apuci să faci una ca lumea că oricum nu-si mai bate nimeni capul cu
tine?
- · Elena Stanciu: ”Toata lumea in care traim e o iluzie. Ni s-a indus ca medicina chimica e calea./ Si in realitate nu avem nevoie nici de 10% din ea. Ni s-a indus ca sistemele sunt construite in interesul nostru. In realitate toate au rol de coercitie. Ni s-a indus ca sistemul politic e calea, ca "votul" nostru conteaza. In realitate noi facem doar un joc, fara sa stim ca suntem doar actori pentru ca si rezultatul e prestabilit. Ni s-a indus ca femeia este "egala" cu barbatul. In realitate ea s-a indepartat de esenta ei feminina, fiind incapabila sa mai stie sa vindece si sa isi inconjoare puii cu prezenta ei ocrotitoare. Ni s-a indus ca nu putem sa visam, au numit asta "realism". Si in realitate prin forta noastra interioara, prin puterea uriasa a gandului nostru suntem creatori de poveste ai visarilor noastre!
- · Emil Cioran: "Încercați să fiți liberi: ” veți muri de foame. Societatea nu vă tolerează decît dacă sînteţi, rînd pe rînd, servili şi despotici; este o închisoare fără paznici – dar din care, dacă evadezi, pieri." *** " Nu înţelegeţi că fiecare slujbă acceptată în statul ăsta e o complicitate? Fiecare succes în cultura asta, o abdicare? Eu vreau să dărâm. Vreau să pun foc. Şi pentru asta trebuie să-mi păstrez mâinile libere."
- · Eric Knight: “Caut ceva ăn care să pot crede. Biserica n-a arătat nici cea mai mică înţelegere faţă de oribila mlaştină în care noi, oamenii de rând, ne bălăcim. Drept urmare, e goală, În timp ce noi ne ducem la cinematografe, teatre, meciuri de fotbal. În nemuritorul meu suflet aceste lucruri sunt mai aproape de Dumnezeu. Aşa pervertite şi sterile. Biserica a trăit în spaimă. Timp de generaţii. Multele şi frumoasele învăţături ale lui Hristos le-a repudiat, deoarece ştia că jignea pe cei bogaţi, pe care i-a privilegiat, iubit şi linguşit. Ca să acopere lipsa noastră, biserica lui Hristos a fost umplută cu odăjdii încărcate cu pietre preţioase şi fast, lucruri pe care nu le-a cunoscut şi care n-ar fi putut să-I placă. Dintre toate păcatele catalogate de Hristos a ales unul singur, care n-avea să-i supere pe bogaţi, deoarece e universal – păcatul sexual. Şi, astfel, s-a făcut din sexul în sine un păcat. Păcatul originar al lui Adam . Hristos născut fără păcat. Singurul păacat despre care, în spaima ei, se-ncumeta a propovădui. S-a predicat atâta încât taina şi nimbul procreaţiei dintre faptele omului a ajuns a fi pângărită, copiii iniţiaţi şuşotesc despre ea ca despre o obscenitate. A transformat în păcat ceea ce milioane de oameni normali îl simt în sufletele lor ca este o bucurie sfinţităa de Dumnezeu, că este chintesenţa vieţii , a căminului, a familiei. Şi-apoi se miră de ce milioanele de oameni au părăsit biserica şi se duc să se-nchine într-un templu mai sincer, în faţa unui nevinovat film de dragoste, la cinema. Milioane de oameni întorc spatele bisericii, învăţăturilor ei denaturate. In biserici nu răsună decât paşii câtorva asexuaţi, ai fecioarelor slute şi a văduvelor resemnate. În ochii oamenilor de rând biserica a ajuns aşezământul unde se adună tinerii descurajaţi şi trişti, lipsiţi de instinctele sexuale fireşti. Biserica prosperă de pe urma sărăciei. Să se elibereze de sub teroarea celor privilegiaţi, să se întoarcă la noi şi să ia parte la viaţa noastră. Biserica ne-a părăsit, nu noi pe ea. Daţi-ne înapoi biserica! »
- · Euripide: ”Nu există ceva mai bun pentru un stat decât legi bine alcătuite.
- · Filmul „Comoara din insula: ” Fara ducerea la cap a amenintarilor, alti oameni vor lua ce-ti apartine si vor trai in locul tau viata ce ti se cuvenea.
- · Florin Constantiniu: ” Cred ca principalul vinovat de aceasta situatie este insusi poporul roman! El ilustreaza perfect observatia ca “un popor de oi naste un guvern de lupi”. Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea romanilor, au permis clasei politice sa-si bata joc, nepedepsita, de tara. Lipsit de spirit civic, poporul roman nu a fost capabil, in acesti 20 de ani, sa traga la raspundere clasa politica sau sa “tempereze” setea ei de inavutire. Pe roman nu-l intereseaza situatia generala. Daca prin fin, nas, cumnat, amic etc., si-a rezolvat pasul lui, restul duca-se stim noi unde! Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a ramas atotputernica.Cum sa indrepti o tara, cand cetatenii ei se gandesc fiecare la sine si nu la binele comun!? Astazi, asistam la situatii si mai dramatice. Romanii pleaca – din nevoia de castig – sa lucreze in Spania sau Italia, sa lupte in Afganistan. Energii si vieti se irosesc astfel in beneficii straine. Nu poti sa-i condamni: ” mai bine sa lucreze pentru straini, decat pentru noii ciocoi postdecembristi, care ii trateaza cu un dispret suveran.
- · Florin Zamfirescu: „Eu în afară că am luat o aprobare...pământul ăsta e cumpărat, e al meu și vreau să-mi fac o casă, un chirpici ce vreau eu și trebuie să cer aprobare să plătesc niște impozite, niște taxe ca să-mi dea dosarul. Bine, le plătesc și-mi fac casa și când casa e gata, ce mă ajută pe mine statul pentru casa mea? Tot ce cumpăr, cumpăr cu TVA, cum spuneam din suta de lei, 50 e data și în sfârșit mă bucur. Am o casă, am un cuib în care să dorm și eu...orice animal își face cuib și gândacul de colorado și gândacul…tot și pasărea își face un cuib și vii și spui ai făcut casa? Da, impozit! pai m-ai ajutat tu cu ceva?”*** Constantin Voicu: Are perfectă dreptate, statul îmi dă ceva ,mă ajută cu ceva ? Dai impozite acolo unde trebuie ,nu hai să dăm pe orice să doarmă ăia în guvern și parlament bine .Bă frate eu aș da o lege așa; vrei să fii parlamentar ,guvernant sau ce mai vrei in capul țări? Da ! Bun te duci acolo dar benevol ,sau o sumă modică,nu salarii babane ,și după expirarea perioadei de mandatat ,făcută o expertiză o poporului ,dacă merită o pensie. Nu-i dai tu ,,stat " pensie specială ! Ce au făcut uni pentru NOI ,de merită pensie specială ? Păi după așa zisă revoluție, majoritatea sau angajat uni pe alții, la stat de stat degeaba .Ce dracu fac acolo ,nu știu. Bă dai o lege bună să țină 30 de ani, nu schimbi tu totul în fiecare zi cu ordonanțe și toate învîrtelile să le fie tot lor bine . Sunt multe de spus dar vorba aia ,vorba multă ,sărăcia omului ! *** ”Suntem sub un blestem, cred că mult mai vechi decât acela fiindcă ne-am împuşcat conducătorul în ziua de Crăciun... Răul vine dinăuntru. Cozile de topor provin din pădure...
- · Franco Rizzi: ”Mulți cred că statul e format din oameni, dar statul e relația dintre oameni.
- · G.D. Toma: ” STatul şi orice Reprezentare a lui trebuie să aibă câmp de activitate şi justificare de a fi care să nu concureze cu cele ale Cetăţenilor. Se impune ca la nivelul oricărei Comunităţi/ oriunde s-ar afla ea /să existe Legi, Legi ACELEAŞI, care să nu contravină, să nu poată contraveni DREPTURILOR NATURALE ALE OMULUI ÎN GENERAL. Prin urmare: ” DREPTURI NATURALE, şi NU DREPTURI ÎNGĂDUITE de Persoana Juridică Oarecare. LEGEA să aibă Caracter Universal, adică: ” să nu privilegieze “gusturile” unora, în detrimentul altora.
- · Gelu Visan: ” Alegerile de anul acesta seamănă foarte mult cu alegerile de pe timpul lui Ceaușescu. De fapt Dictatura SRI de acum este identică cu Dictatura Securității de atunci. De exemplu, la nici o televiziune așa-zis liberă nu are nimeni voie, moderatori, invitați, nici măcar în culise, în șoaptă, să rostească numele Helvigh și să Vorbească de SRI. De Coldea da, de Kovesi Da, dar nu ai voie nici în șoaptă să spui ceva de Helvigh. Nici de Pahonțu. Deloc. Interzis. Tabu. Șobolanul ăla a băgat spaima în toți. Parcă eram pe altă Planetă aseară la Nașul tv când vorbeam despre Helvigh și de Pahonțu, cei doi Capi ai Statului Paralel. Statul Paralel a suferit o Muație Fantastică: ” A devenit Statul. Statul Paralel este deja Statul: ” Parlament, Guvern, Justiție, Economie, toate sunt ale Statului Paralel, toți candidații, fără excepție, sunt ai Statului Paralel: ” Iohannis este ghidonat de Generalii conduși de Helvigh și Pahonțu. Iohannis a fost, după Băsescu-care a pierdut din mână Statul Paralel creat de el-, cel care l-a desăvârșit. Dăncilă este candidatul lui Helvigh/Pahonțu, ținută strâns în mână de Vlase, un lacheu al celor doi. Pleșoianu a fost inventat de Voiculescu în Laborator, la nici cinci luni după ce a intrat în Politică, și apoi părăsit, pentru una al cărei nume-mi scapă; Pleșoianu nu ar spune un cuvânt de Helvigh și de Pahonțu. Vorbește de Statul Paralel al lui Coldea/Kovesi, care e-n război cu Helvigh/Pahonțu, dar nu are voie să spună o vorbă despre Helvigh /Pahonțu. De o agresivitate demnă de #Rezist , Pleșoianu a fost de la bun început o păpușă gonflabilă a lui Helvigh. Cioloș/Barna/Kovesi sunt ai lui Coldea, aflat în război pe viață și pe moarte cu Helvigh/Pahonțu. Poate aveți impresia că-i interesează funcția de Președinte pentru a face ceva, orice, pentru România. În nici un caz. Îi interesează doar pentru a controla Serviciile și Dosarele Politicienilor, și pentru a fi ei cei care predau definitiv România Coloniștilor. De fapt, Helvigh/Pahonțu vor să predea România definitiv Germanilor lui Merkel, adepții Statelor Unite ale Europei Federative, cu Transilvania Republică Autonomă, iar Cioloș/Kovesi/Barna vor s-o predea Neomarxiștilor lui Soroș. Helvigh este și el Neomarxist declarat, așa că Iohannis/ Dăncilă sunt asigurați și pe partea aceea. Tăriceanu nu vorbește nici el despre Helvigh, care i-a închis dosarul, dar a reușit să sară deja direct la Corporații, al căror sclav este. Din când în când, mai vorbește despre Justiție, pentru că mai are un dosar deschis și blocat la Senat. Ar mai fi liderii de Partid: ” Băsescu, care s-a predat demult Statului Paralel și Ponta, care nu există, este un cățeluș al lui Helvigh, inclusiv pe linia lui Ghiță, căruia i-a închis Helvigh Dosarele. Aceeași problemă o are și Voiculescu, tot cu Helvigh, pe Dosarele sale și ale familiei. Au reușit să/i aibă pe toți în mână. Așa cum am spus de luni de zile, aceste alegeri sunt un război între Generali, pe sferele de influență, pe acces la bani și resurse, pe cine vinde mai bine România la Bucată, purtat prin intermediul unor așa ziși politicieni de mucava, de fapt niște bieți cățeluși blegi ai Securității, vechi sau noi. Joc închis. Suntem cu toții ca niște Pești într-un Acvariu, puși să ne devorăm între noi. Cei care vor rămâne, au tot atâta Libertate ca Peștii care se lovesc cu capul de marginea acvariului. Afară, cei care conduc, că sunt UE, Corporații sau Securiști, se uită la spectacolul grotesc în care ne canibalizăm, râzând în colțul gurii de prostia noastră. Am tot fost acuzat că-l apăr pe Dragnea. Cum/necum, a fost singurul lider de Partid care s-a luat cu Sistemul și Corporațiile în piept, și l-au pulverizat, printr-un exemplu covârșitor, ca să piară cheful oricui să mai vorbească despre Corporații, UE sau Noua Securitate a lui Helvigh/Pahonțu. Atât de tare i-au speriat pe cei de la PSD, în frunte cu Dăncilă, încât umblă cu Pamperșii Puși, pișați pe ei de frica lui Helvigh, a Noii Securități și a Corporațiilor. Mai e ceva de făcut? Nu prea. Game Over. Urmează ca Maimuțele din Cușcă să se agite și să se devoreze între ele, iar Stăpânii să extragă învingătoarea, ca să-i dea premiul cel mare: ” O banană otrăvită.
- · George Friedman: ”Nici NATO nici UE nu vor avea grija de Romania, trebuie sa aiba grija de ea singura. Timpul trece pentru Europa, iar problemele in loc sa se rezolve, se vor acutiza, mai ales in ce priveste somajul. Problema este ca s-au creat anumite sperante, mai ales pentru clasa de mijloc, iar acest lucru a disparut. Specialistii serviciilor sexrete spun ca mai eficient de distrus o tara este faptul de a-i infiltra guvernul cu zeci de neispraviti sau nespecialisti – vor lua deciziile cele mai aberante automanipulansu-se prin prostie.
- · George Petrovai: ” Statul democratic este aidoma unui tren care circulă cu restricţii de viteză. Călătorii grăbiţi protestează împotriva întârzierilor care se tot acumulează, dar mai apoi râd şi se bucură că au ajuns cu bine la destinaţie. Un stat este nedemocratic până-n vârful unghiilor atunci când şi-a însuşit fără cusur ştiinţa de-a promite tot mai mult şi de-a face tot mai puţin. Recentralizaţi decizia. Dacă vreţi un stat funcţional. România nu mai poate funcţiona cu 1,2 milioane de bugetari şi cu peste 200 de instituţii autofinanţate, rupte din ministere Tăiaţi acest nod gordian şi aduceţi statul la maximum 800.000 de angajaţi, dând prioritate veniturilor profesorilor şi medicilor, şi mai avem o şansă! *** Cred că toată lumea îmi va da dreptate cum că politica este o activitate atât de specific umană – o activitate prin care se creează autoritatea necesară reglementării şi dirijării raporturilor dintre indivizi în cadrul unei colectivităţi -, încât Aristotel definea omul prin zoon politikon. Această tendinţă de instaurare şi de menţinere a echilibrului social prin exerciţiul autorităţii dobândit în urma conflictelor şi a luptelor politice, a dus la apariţia şi – după caz – la întărirea sau la slăbirea statului. Statul, prin urmare, este organismul complex, respectiv malaxorul necruţător, care centralizează puterea, subordonează voinţele individuale şi de grup autorităţii sale concentrată în formulări de natură juridică cu caracter obligatoriu şi care caută cu înverşunare să menţină ordinea şi siguranţa potentaţilor prin subtile pârghii ale inechităţii, ce acţionează fie pe direcţia dezamorsării nemulţumirilor de masă aflate în faza de început, fie pe direcţia înăbuşirii lor, după ce acestea au luat chipul grevelor, răscoalelor ori al revoluţiilor. Dar dacă anticii erau convinşi că rolul statului este de-a răspândi binele, în condiţiile în care binele nu a dat dovadă de statornicie de-a lungul timpului, iată că şi funcţiile statului au suferit în decursul istoriei atari modificări de formă (esenţa i-a rămas cam aceeaşi – păstrarea puterii un timp cât mai îndelungat!), încât în plină Renaştere, Niccolo Machiavelli afirma că statul nu este moral, că el este instrumentul unor interese politice superioare şi că în virtutea acestor interese „scopul scuză mijloacele”. Negreşit că dictonul machiavelic de mai sus – cine ştie, poate că inspirat în mult mai mică măsură de un patriotism dezinteresat decât de perfidia abil mascată a interesului personal – dictonul, prin urmare, a făcut o lungă şi fertilă carieră politică, dacă ar fi să ne gândim doar la politicienii români ai zilelor noastre, cu toţii plini ochi de democraţie şi de bune intenţii precum furtişagurile, traficul de influenţă şi trădările de partid (că în actuala conjunctură politico-militară a Europei şi cu dezastruoasa stare de lucruri din România, celelalte forme de trădare – naţională, economică sau militară, nu mai au nici un fel de căutare pe piaţa externă), dar cu toţii pregătiţi să argumenteze că gama diversificată a turpitudinilor la care se dedau este de fapt expresia celui mai fierbinte patriotism… Nu voi insista asupra conceptului de democraţie din următoarele două motive: ” a)Democraţia zilelor noastre reprezintă o evidentă contradictio in adjecto, cu toată străduinţa democraţilor de carieră dinspre soare-apune ca ea să avanseze spre forma cea mai credibilă a reprezentivităţii, pe liniile amăgitoare ale parlamentarismului şi votului universal. Cum pe la noi democraţia n-are nici o şansă să devină ceea ce ea ar trebui să fie pretutindeni în lume pentru ca războaiele şi foametea să ajungă doar amintiri de neuitat, să devină, adică, demofilie sau dragoste de popor, arătarea cu un astfel de nume de pe aceste meleaguri este un alt gen de struţo-cămilă – rezultatul împerecherii dintre plutocraţie (vrerea miliardarilor de carton) şi ochlocraţie (masa dătătoare de voturi); b)Însuşi W. Churchill era conştient de carenţele democraţiei apusene, motiv pentru care cerea una mai bună în care să creadă. Fireşte, n-a ajuns să cunoască originala democraţie dâmboviţeană, c-atunci rămânea mut de uimire în faţa evidenţei incontestabile, cât era el de prim ministru al celui mai democratic stat din lume… Să fie adevărat ce susţine Hegel, cum că statul ar fi de esenţă divină? Păi dacă-i aşa, cum se explică faptul că nici un stat (nici din cele anterioare creştinismului, nici din cele creştine) n-a fost scutit de frământări şi tensiuni interne, lucru care a grăbit ieşirea unora de pe scena istoriei mai înainte ca operaţiunea să fi fost finalizată de atacurile duşmanilor din afară. Această afirmaţie hegeliană are cam tot atâta autoritate pe cât are aceea în care filosoful decretează că „tot ce este raţional e real şi tot ce e real este raţional”. Aşa să fie? Să probăm trăinicia afirmaţiei printr-un exemplu: ” Credinţa (că-i budism, mozaism, creştinism sau islamism) este cât se poate de reală. Dar dacă avem în vedere şirul nesfârşit al asasinatelor religioase şi mai ales zisa lui Tertullian din zorii creştinismului – Credo quia absurdum, este ea şi raţională?… *** Două momente din istoria românilor fac din plin dovada cât de ticăloşit şi de tâlhăresc (la propriu) a fost şi continuă să fie statul lor cârmuitor. 1)Statul bolşevic, prin însuşi faptul că pe la începuturile sale se fălea cu dictatura sa proletară, şi-a făcut cunoscută pe această cale linia politică pe care o va urma: ” dictat – sterilizare intelectuală – nivelare socială. Iar cei 45 de ani care au urmat, demonstrează că prin trepăduşii săi (nomenclaturişti, activişti) şi prin teribilele sale instrumente concentraţionare (Securitate, Miliţie), el şi-a realizat cu succes nedemnele scopuri propuse: ” libertăţile au fost suprimate, intelectualitatea neobedientă a fost decimată în puşcării politice şi în lagăre de muncă forţată, gospodarii satelor au fost declaraţi chiaburi şi averile le-au fost confiscate, ei înşişi fiind întemniţaţi sau deportaţi, iar mediul de afaceri a fost decapitat prin tâlhărescul act de naţionalizare, astfel statul devenind stăpân absolut nu doar pe toate bunurile mişcătoare şi nemişcătoare (maşini, trenuri, avioane, fabrici, mine, bănci, terenuri, păduri şi ape), ci şi pe vieţile cetăţenilor (criticii regimului erau închişi în ospicii), ba chiar şi pe gândurile cetăţenilor prin vigilenţa cenzurii şi prin zelul delatorilor. Şi astfel, după modelul lui homo sovieticus, românii au ajuns să-şi piardă mândria şi demnitatea şi să dobândească nu doar brutalitate, artificialitate şi idioţenie, adică ceea ce după opinia lui Nietzsche constituie principalele stimulente ale degenerării, ci şi alte nevrednice însuşiri precum laşitatea, slugărnicia, lenea şi necinstea, ele toate jalonându-i românului de-atunci drumul spre ticăloşie. Că doar nu de florile mărului, în romanul Cel mai iubit dintre pământeni Marin Preda scrie apăsat despre era ticăloşilor. 2)Statul posdecembrist manifestă aproape acelaşi apetit înspre tâlhărie şi ticăloşie ca predecesorul său. Şi e normal să fie aşa, atâta timp cât esenţa sa a rămas intactă… Adică, îndată după „umplerea vidului de putere” de către „oamenii de bine” ( a se citi împuşcarea lui Ceauşescu şi căţărarea la putere a grupării Iliescu), aceştia au întors pe dos livreaua statului bolşevic şi i-au aplicat pe obrazul de toval mai multe straturi de suliman, cărora le-au spus reparaţii democratice: ” punerea pe butuci a agriculturii prin mătrăşirea fostelor ceapeuri, reducerea săptămânii de lucru la cinci zile, când tot românul onest era convins că atunci şi încă ani mulţi în continuare, săptămâna de lucru trebuia să fie de şapte zile, apariţia ciocoilor pe ruinele economiei româneşti şi compromiterea pentru totdeauna a titlului nobiliar de baron prin îndrăzneala de a-şi lua această poreclă, mineriadele etc. Dar osânza noilor îmbogăţiţi şi înşurubaţi în fotoliile puterii nu mai putea fi cuprinsă de livreaua ponosită a fostului regim, aşa că ea a plesnit pe ici-pe colo prin părţile esenţiale, dând în vileag noul lichelism al structurilor încropite la iuţeală din activişti de mâna a doua, impostori şi profitori… Statul lui Traian Băsescu nu-i cu nimic mai breaz ca cel al lui Ion Iliescu sau Emil Constantinescu, ba în anumite privinţe chiar mai rău, dacă se au în vedere consecinţele dezastruoase care decurg cu necesitate din aberaţia disponibilizărilor în două din sectoarele vitale ale unui stat modern – sănătatea şi educaţia, adică taman acolo unde el ar trebui să vegheze cu străşnicie la apărarea vigorii fizice a generaţiei de azi şi la adjudecarea vigorii moral-spirituale a generaţiei de mâine.Căci ce viitor îşi pregăteşte ţara unde se închid pe rupte spitale şi şcoli, din care anual pleacă pentru totdeauna mii de specialişti şi în care apatia a ajuns să definească starea sufletească a naţiunii? Un asemenea stat, în egală măsură ucigaş de drepturi fundamentale (la instruire temeinică, muncă, sănătate) şi tîlhar de speranţe, după ce preşedintele, pentru a-şi respecta cu brio promisiunile cuprinse în formula electorală „Să trăiţi bine!”, le-a servit alegătorilor cu polonicul doar răul şi nefericirea, un asemenea stat, deci, ar trebui de îndată sancţionat fie prin forma niţel mai blândă a protestelor generalizate (neplata impozitelor şi neprezentarea la vot), fie printr-o revoltă naţională, care să ducă de îndată nu doar la detronarea acestor cârmuitori mincinoşi şi incapabili, ci chiar la judecarea lor: ” Trăian Băsescu să-şi primească pedeapsa pentru dispariţia ca măgaru-n ceaţă a flotei româneşti şi pentru rolul decisiv ce-i revine în derularea actualului genocid, Emil Boc pentru desăvârşita incompetenţă în guvernare şi pentru exemplara competenţă în satisfacerea capriciilor băsesciene etc. Pedepsele trebuie aplicate fără excepţie, chiar şi în acele cazuri care se încadrează fără rezerve în maxima nitzscheeană: ” „Nevinovat este nimicul de propria-i nimicnicie”.Păi dacă ortacii lui Hitler au plătit cu viaţa pentru crimele comise împotriva umanităţii prin aplicarea cu pilduitoare disciplină a ordinelor primite şi dacă în China zilelor noastre atâţia funcţionari superiori sunt executaţi pentru prejudiciile aduse statului, atunci ciocoii României de ce n-ar fi traşi la răspundere? Mai ales că există în istoria noastră recentă un precedent cutremurător pe tema genocidului – împuşcarea în ziua de Crăciun a cuplului Ceauşescu. Dar cum din Codul nostru penal a fost abrogată pedeapsa cu moartea, actualii vinovaţi de genocid nu au a-şi teme vieţile, ci cel mult averile şi libertatea de mişcare. Apoi, la fel ca Germania în anul 1945, România de azi este la rândul ei o învinsă în acest război politic şi economic. Cât despre prejudiciile aduse statului prin felurite tertipuri, ce să mai vorbim!…
- · George Popescu: ”Cand in mod pervers ti se acorda libertatea, insa prin mijloace specifice esti impiedicat s-o ai real, orice incercare de a lupta impotriva sistemului este incadrata ca anarhie si nerespectarea unor legi care aduc ”libertatea semenilor tai” esti facut din eliberator dusmanul compatriotilor... ceea ce nu numai ca iti ”stopeaza” parcursul, dar atrage si dusmania tocmai a celor care ar trebui sa-ti fie alaturi, ei crezand, prin vointa manipulatorilor, ca tu vrei doar sa le furi ”libertatea” sa-i subjugi, cand ei sunt deja subjugati... .malefic plan, dar atat de extraordinar si simplu prin faptul ca nu face nimic pentru a se sustine. contractul social este o mare minciuna, legatura cu statul nu este ce ar trebui sa fie prin insasi enuntul contractului, ci doar o oferta nerespectata, care face legitima lupta impotriva sclaviei libertatii democratice.
- · George Sand: "Societatea nu ar trebui să pretindă nimic de la cei care nu pretind nimic societății.
- · Gheorghe Duduială: ”Dacă supunem unei analize logice toate afirmațiile, ideile și proiectele politice, constatam că politicul cunoaște alte adevăruri decât cele accesibile omului sănătos psihic. Iată cât de limpede și necesară ar putea fi pentru oameni explicarea „adevărului” politic cu care un regim nedefinit ne poate orienta viața spre nicăieri. Nu-i suficient ca la patru ani să constați că ai fost mințit și să ierți în speranța că situația nu se va repeta. Tâlcul iertării este neînțelegerea jertfei și orice nădejde devine o iluzie și o ispită în același timp. O avea inima creștinului rațiunile ei pentru a ierta, dar rațiunea umană nu o cunoaște... Soluția ar fi că electoratul căruia i s-a format încrederea în mod repetat, să spună judecătorilor de drept civil și inchiziției morale toate erorile și abuzurile statului care mutilează pe vecie chipul omului purtat de sentimentele sale.
- · Gheorghe Piperea: ” Prin decizia nr. 2035 din 14 octombrie 2020, Sectia I civilă a ÎCCJ a decis după cum urmează: ” „Se poate angaja răspunderea civilă delictuală, obiectivă, independentă de orice vinovăție, a statului, în calitatea sau de GARANT AL LEGALITĂȚII, căruia îi incumbă și riscul de activitate a serviciului public de înfăptuire a justiției, atunci când NU SUNT RESPECTATE drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanelor. Răspunderea statului este directă și obiectivă, independentă de vreo formă de vinovăție, derivată din calitatea sa de semnatar al CEDO – care presupune, în termenii art. 6, asigurarea dreptului la un proces echitabil, inclusiv sub aspectul duratei – precum și din obligația constituțională similară (art. 21 alin.3 din Constituție). […] Statul este garantul actului de justiție, motiv pentru care răspunderea sa din această perspectivă NU este una de drept comun și care să devină activă doar după anagajarea răsăunderii „organelor, autorităților și instituțiilor publice”, după tiparul art. 224 alin.1 Cciv”. Plaja situațiilor în care statul încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanelor este imensă. Nu mă pot gândi acum decât la asaltul permanent, totalitar, asupra drepturilor și libertăților, ocazionat de „lupta” contra plandemiei și la încălcarea drepturilor și intereselor consumatorilor și ale salariaților ori ale persoanelor care realizează venituri din activități independente (mai precis, care nu mai realizează astfel de venituri, dată fiind politica greșită de sănătate publică și strategiile economice nebunești improvizate zilnic de prostocrația românească). Cei mai mulți urmăritori ai acestei pagini vor protesta la înțelegerea realității că statul, care se finanțează din taxele, impozitele și contribuțiile sociale ale cetățenilor, poate fi supus la plată pentru încălcarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor. Adevărul este că, indirect, plata acestor daune de către stat înseamnă supunerea indirectă a cetățenilor la finanțarea plății. Pe de o parte, cetățenii care sunt de acord sau chiar aplaudă cu entuziasm segregarea pe criterii de suspiciune de boală, restrângerea drepturilor și libertăților pentru „lupta” cu himere sanitare sau climatice, încălcarea prezumției de nevinovăție, naționalizarea sau expropierea de facto fără prealabilă despăgubire sau legi ori hotărâri administrative de sorginte arahatiană care nu permit accesul la justiție, nu sunt chiar victime inocente, ci persoane bune de plată. Totalitarismul și tirania costă, cutia de confort e scumpă. Pe de altă parte, cei care nu sunt de acord cu cedările liberticide motivate de crize inventate și, mai ales, cei care sunt păgubiți de apartheidul sanitar, climatic sau financiar, au la îndemână protestul sau chiar greva fiscală. De vreme ce nu puteți fi de acord să plătiți greșelile și crimele unor politicieni sau tehnocrați, nu mai plătiți, cereți socoteală, fiți nesupuși și imposibil de dresat. În fine, faptul că statul plătește daune unor indivizi sau entități nu înseamnă că banii nu pot fi recuperați de la vinovați – pretindeți ferm și insistent ca daunele să fie imputate birocraților, magistraților sau politicienilor care le-au cauzat, direct sau indirect. PS Ca cetățean m-aș revolta mai degrabă dacă Statul român ar trebui să plătească 6 miliarde de dolari companiei canadiene Gabriel Resources pentru că nu a permis exploatarea cu cianură a minelor de aur de la Roșia Montana și m-aș bucura ca aceste 6 miliarde de dolari să fie achitate cetățenilor români păgubiți și supuși prin frică să își abandoneze sau să își suspende drepturile și libertățile. În cazul de la ICSID – arbitrajul contra Statului român declanșat de compania canadiană care nu a produs niciun cent în România, niciodată, toți banii aduși aici fiind pentru lobby și alte activități foarte „legitime” – banii vor merge în buzunarele rechinilor de pe Wall Street, fără taxe și impozite. În schimb, banii plătibili cetățenilor români păgubiți și aruncați în plin totalitarism prin excepționalism juridic permanentizat (stare de urgență sau de alertă perpetui) ar rămâne în România și ar fi cheltuiți sau investiți aici, generând consum, producție și locuri de muncă, adică taxe, impozite și contribuții aferente. Deci, o parte din acești bani s-ar întoarce la buget, fiind puși din nou la lucru. De asemenea, pe mine mă revoltă împrumuturile nebunești făcute de Cîțu pe seama noastră și a urmașilor noștri, și mai puțin despăgubirile plătibile cetățenilor români pentru diverse vini sau culpe ale statului. Și mă revoltă cheltuielile cu consultanța, cu studiile de fezabilitate, cu mentența hiper-scumpă pentru junkuri de acum 35 de ani, cu măștile neconforme, cu serurile experimentale imposibil de consumat vreodată, cu sinecurile etc. Pe voi nu vă revoltă?
- · Gica Jalba: "Ne apucăm mai toți versuri a scrie,/ În loc să cerem țării, la unison, socot.../ Copiii noștri prea mulți zac în sicrie,/ În timp ce statul dă din umeri și il doare-n cot./ Justiția e un buboi ce gata este să erupă,/ Poliția, mai nou numită, e tot miliție,mai nouă,/ O strategie nu există, nimica cu nimic se pupă,/ Guvern, presedintie și senat, cu toți se fac că plouă!"
- · Gore Pirgu: ”Mă mai leşi cu patriotismu' unuia a cărui nevastă le zicea demnitarilor "io şi cu tovarăşu' suntem partidul (-stat), voi ceilalţi sunteţi nişte căcaţi"! *** uitaşi că dârdâiai în casă cu trei cojoace pe tine şi că agăţai femeile în troleibuz cu "ps-ps, am apă caldă"! uitaşi cozile la pâine, carne şi la orice alt produs alimentar! uitaşi cartelele la zahăr şi la ulei! uitaşi listele la maşină (dacia, evident) care se-ntindeau pe 5 ani, ca şi alea la tembelizoarele color! uitaşi că de-atunci s-a inventat şpaga la doftor! uitaşi că te putea "sălta" securitatea pentru-o simplă glumă cu caracter politic! păi, mă piş io pe... jegonomia puternică_care te ţine în mizerie şi-n teroare! fără propritetate privată, fără mici producători de bunuri şi servicii, fără concurenţă REALĂ pe piaţă şi fără LIBERTATE DE EXPRIMARE, o să ne-nvârtim în juru' cozii până ameţim!
- · Grancea Horia: ” Sunt state criminale infiintate prin exterminarea populatiilor locale, asa cum sunt toate astatele din America de NORD SI DE Sus. Mai sunt state inchisori de popoare foste imperii in care o etnie domina agresiv si cauta sa deznationalizeze treptat populatiile de pe teritoriul lor. Asa cum sunt Rusia, China... da... Dar si alte state mai mici sunt inchisori pentru popoare. De ex. Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria – toate au teritorii locuite de romani in curs de disparitie din indolenta statului roman. Nu trebuie uitat nici Isrraelul stat infiintat peste teritoriul altui popor. Sau kurzii impartiti miseleste intre Iran, Irak, Siria si Turcia.Nu trebuie uitate crimele metropolelor coloniale Anglia, Franta, Spania, Olanda... care au lasat rauri de sange pe unde au trecut. Azi, toate statele criminale dau lectii de morala si civilizatie...
- · Guy Bedos: ” Cand statul nu plateste profesorii, copiii sunt cei care vor plati.
- · Hipercomplexitatea păguboasă: ” A nu se înţelege că omul timpurilor noastre – fie că locuieşte la Lyon, Boston, Oradea sau Galaţi – nu ar avea deloc capacitatea de a distinge între realitatea înconjurătoare şi realitatea simulată, născută din prejudecăţile despre care vorbeam mai sus. Omul poate încă intui răul, dar numai în manifestările lui cele mai vizibile – ale nepăsării civice sau ale trucurilor politice. Neîncercând să caute cauzele prime ale răului ce-l înconjoară, el – constată Ovidiu Hurduzeu – sfârşeşte prin a-l echivala numai cu mizeria copioasă. În România, el nu vede decât gropile din asfalt, corupţia politicianului şi şpaga funcţionarului din spatele ghişeului, mitocănia semenilor săi (dar nu şi pe a lui însăşi). În mintea sa toate ar trebui să funcţioneze ca-n Elveţia, dar habar n-are cât l-ar costa o Elveţie românească. “ Nici sclavii fericiţi ai Americii nu văd mai departe de vârful nasului: ” îl înjură pe Bush pentru preţul ridicat al benzinei, dar continuă fiecare să meargă la birou într-un SUV de cinci tone. Se arată vag îngrijoraţi de “global warming”, dar sunt speriaţi de-a binelea că fabricile se închid, ţara se dezindustrializează iar viitorul se mută în China şi India. Enorma aglomerare de mijloace redundante, proliferarea superfluului şi a insignifianţei, epuizarea realului prin secătuirea resurselor naturale şi deşertificarea ordinii simbolice, prin virtualizare, viteza paroxistică imprimată fiecărei activităţi umane însoţită de imobilitatea gândirii critice – într-un cuvânt hipercomplexitatea, acţionează prin mii şi mii de cauze tangenţiale şi interpuse. E greu să le desluşeşti din habitaclul automobilului.”
- · Horatiu Malaiele: ”Trecut de cacat am avut, prezent de cacat avem, bine ca n-avem nici un viitor.
- · Ilie Licu: ” De 31 ani, de când poporul român a sperat pentru democratie, voi toți cei care v-ați succedat la conducerea și guvernarea acestei țări, nu ați generat nici-un fel de incredere pentru interesul meu democratic. Motivele lipsei mele de încredere, le voi enumera: ” 1. Începând cu anul 1990, "sistematic și obligatoriu", ați distrus industria României. 2. "Sistematic și obligatoriu" ați distrus agricultura românească, fiind ce-a mai importantă resursă a țării. 3. "Sistematic și obligatoriu" ați distrus învățământul românesc. 4. "Sistematic și obligatoriu" ați distrus, cultura, religia, obiceiurile și tradiția, acestea fiind rădăcinile poporului Român. 5. "Sistematic și obligatoriu", ați pus laba pe toate resursele strategice ale acestei țări. 6. "Sistematic și obligatoriu", ați tăiat pădurile țării românești. 7. "Sistematic și obligatoriu" ați jefuit poporul, impunând impozite și taxe fără ca să dați ceva bun în schimb. 8. "Sistematic și obligatoriu", ați vândut poansonul pentru AUR al României. 9. "Sistematic și obligatoriu", ați vandut averea Gojdu. 10. "Sistematic și obligatoriu" ați alungat cei cinci milioane de tineri (forța de muncă) a României.11."Sistematic și obligatoriu" ați distrus cel mai de preț sistem al țării, "SISTEMUL de SANATATE". Aici intră multe acțiuni pe care voi le-ați aplicat tot : ” sistematic și obligatoriu" : ” Medicamente de proastă calitate, la preț neraportat la veniturile populației, spitale de stat infecte lăsate în paragină, punând pe primul loc afacerile voastre individuale, serviciile de urgență sub orice critică etc. Ați pus pe primul plan o fertilitate cât mai redusă prin influență în rândul tinerilor, ați eliminat cele mai importante medicamente de care populația bolnavă avea nevoie și era dependentă, se cunosc, Eutirox etc. Și cel mai important obiectiv pe care la-ți distrus, este INSTITUTUL de cercetare CANTACUZINO", unde România producea vaccinuri la o scară completă și care au fost dovedite ca foarte eficiente și sigure, când România a avut nevoie tot în perioada de pandemie a anilor 1970, dealtfel se și exportau, medicii de valoare au fost, unii subestimați și alții goniți din țară. Urmare a celor prezentate, deșii nu am spus totul, subsemnatul și-a pierdut încrederea de a se vaccina "sistematic și obligatoriu", în această țară. Acest vaccin este produs de cei care nu prezintă garanție pentru mine. Aceștia sunt cei care au vândut pe piața românească, medicamente de proasta calitate, mâncăruri alterate, tratate cu substanțe toxice și care au batjocorit țăranul nostru, pentru ca poporul să cumpere produsele lor pline de chimicale și au distrus tot. Acum ne poartă grijă, ia apucat mila...?! De ce rușii au produs vecinul lor... ?! După ce ați executat totul în această țară, eu consider că a venit și rândul nostru, cel al poporului, să fim executați "sistematic și obligatoriu" .Indiferent ce va vrea să facă Dumnezeu cu mine, pe mâna voastră nu mă voi mai da. Ajunge 31 de ani cât am fost pe mâna voastră. Dacă vă este frică de mine, vă rog să nu vă apropiați și să stați la 250 km. distanță, așa cum ați stat 31 ani, ca să fiți voi cei protejați. Dacă țările civilizate, cele în rândul cărora eu am dorit să mă alătur, m-au neglijat, m-au jefuit, doresc să-și vaccineze proprii cetățeni, să o facă, pentru că acei cetățeni sunt siguri că nu vor fi trădați. Conducătorii acelor țări, au dat încrederea cetațenilor, cum că au mamă și tată. Noi românii suntem orfani. După măsurile aberante pe care le-ați luat în timpul acestei "pandemii", cu îngroparea morților așa cum ați facut-o, cu interzicerea manifestărilor religioase, cu închiderea școlilor, cu închiderea spitalelor, cu distrugerea afacerilor economice, cu purtarea măștilor în locuri care nu se impune, cu folosirea măștilor neconforme etc. Toate acestea se puteau face cu anumite condiții rezonabile de protecție, dar nu cu amenzi și cu persoane trântie la pământ și încătușate. Asta demonstrează atacul vostru crunt asupra poporului, a celor mai de preț activități de care poporul român nu se va lipsi. O parte din cele menționate mai sus, demonstrează că aceste două instituții nu arată grija față de acest popor, punct. Se pare că așa înlocuiți gloanțele și lagărele de exterminare ! Aceasta este oglinda celor 31 ani !
- ·
Ingrid Mocanu: ” La ora actuală, așa zisul "stat" constă în
următoarele: ” - o gașcă de hulpavi s-au
organizat în "grupări", numite "partide politice" și, pe
bani publici, adică din taxele și impozitele celor care muncesc din greu,
huzuresc prin funcții, cu secretare, amante și șoferi; - din banii cetățenilor
care muncesc din greu, plătesc presă, țuțări și diverse persoane (denumite
inclusiv "judecători", care sunt aleși pe sprânceană, dosarele fiind
dirijate pe "culoare"), care devalizează toți la greu bugetul
public;- pentru a se menține în funcții, dau "peșcheș" celor din afară,
cărora nu le pasă de democrație, ci doar de interesele lor meschine, încercând
să ajungă și ei la nivelul de dictatură al României;- următorul pas va fi acela
de a ne băga pumnul în gură, de a nu mai putea nici măcar vorbi, după ce ne-au
furat dreptul la vot.Ce facem? Ieșim pe străzi sau nu mai plătim taxe: ” zero lei plată benevolă! Să vedem din ce își
vor mai alimenta clientela cu bani. Ei nu produc nimic, nu ar fi în stare, dacă
nu se mai alimentează din banii publici ei și țuțării lor, vor muri de foame.
- · Ioan Peia: ”Un cetăţean care protestează, unul singur, într-o ţară curat democratică, ar trebui luat în seamă. Altcum, eludînd acest principiu elementar, am putea, folosind una din aporiile lui Zenon, să spunem: ” ce e o mie de cetăţeni? un cetăţean multiplicat de o mie de ori! şi ce? dar un milion de cetăţeni? un cetăţean multiplicat de... şi ce?şi tot aşa!dar o ţară ce e ?Ooops... e suma cetăţenilor ei! Poate cineva să precizeze de la ce număr poate o sumă de cetăţeni să devină o ţară?Dar de la ce număr poate o sumă de cetăţeni să se facă ascultaţi în acea ţară?Şi pe cine reprezintă cei aleşi în frunte? NUMAI pe restul dintre cei care sunt nemulţumiţi, în mod făţiş? Dar dacă numărul lor creşte şi tot creşte şi RESTUL scade şi iar scade, de la ce anume fracţiune devine restul nesemnificativ, în raport cu ceilalţi?"
- · Ioan Rosca: ”Prea exista "stat". Institutiile care-l materializeaza nu epuizeaza raul (desi sint si elemente alienante in structura insasi) Ci oamenii care uzurpa statul. PCR a calarit statul comunist si l-a folosit ca instrument de realizare a genocidului, spolierii, degenerarii. Aceiasi oameni (daca nu se intimpla un miracol cu conditia umana) pot si vor degrada si alte forme de organizare. A curata capusa care a uzurpat statul nu e anarhism, e medicina. Subiectul e excesiv de complex, de aceea poate ar trebui sa ne rezumam acum la ce e de facut pentru eliberarea statului nostru de paraziti. Reorganizarile vor veni (sau nu) dupa libertate.” *** ”Criminalitatea statului. (vezi şi comunicarea mea de la [84]) Nelegiuitorii noştri beneficiază şi de o subtilă dar eficace protecţie universală. Nimeni nu vrea să atace problema răspunderii pentru legiferare dovedit criminală, pentru că se deschide astfel pofta de a pune în discuţie dogma legitimităţii statului. Suspect de puţine referiri găsim, în teoria statului şi dreptului- de aiurea, la problema responsabilităţii celor ce determina legi cu efect distructiv, rămînînd practic deasupra acestora, într-un vacuum al dreptăţii creat/creator de paradoxuri. Societatea fiind împărţită , nu în "dreapta şi stînga"… ci în "sus şi jos"- pătura de dedesubtul legii fiind guvernată de cea aşezată deasupra ei. Ambele categorii trebuind să creadă (sau să pară a crede) că statul e un apărător al poporului/naţiunii (sau mai difuz-al "interesului public")- deşi experienţa istorică ne arată mai curînd o funcţionare în sens invers- statul real fiind folosit ca principal instrument de spoliere, aservire şi domesticire a majorităţii, de către grupul celor care îl capturează, uzurpînd instituţiile. Cu agravanta oportunităţilor create de relaţiile externe, de a trăda interesele celor "reprezentaţi", întru obţinerea de "comisioane"- discrete dar consistente. "Corupţia" fiind logic prezumabilă, ca efect al coruptibilităţii inevitabile- atunci cînd organizarea socială duce la dominare/reprezentare masivă. Experimentul comunist şi postcomunist confirmă pregnant nocivitatea potenţială a statului capturabil, care se transformă firesc în nocivitate reală, în condiţii cît se poate de reproductibile. Invocînd nevoia fiecăruia de a fi apărat de agresiunile potenţiale comise de ceilalţi, statul dă ocazia dominării eficace a tuturor de către cei care îl cuceresc, devenind un monstruos instrument anti-uman, o bombă atomică socială. Acapararea statului preocupă doar anarhiştii, fără ca nici ei să observe potenţialitatea similară a altor structuri regulatorii (masonerii, corporaţii etc), pentru capturarea "plebei" de către reţeaua "băieţilor deştepţi" fiind suficient ca egoismul uman să nu poată fi stăvilit de morala religioasă, de teama de represalii sau de o bunăvoinţă inoculata educaţional. Posibilitatea reperării deturnărilor scăzînd o dată cu complexificarea structurilor, ce fac prevenirea/ reperarea/ corectarea jafurilor sistemice iluzorie (acesta fiind de altfel incitativul ocult spre agregarea la scară tot mai mare a fiziologiilor politico-economice). În vremuri dure, cînd lupta pentru supravieţuire corodează prezumţiile mitice legate de legitimitatea legalităţii/ statului/ instituţiilor, sub presiunea realităţii , ies la lumină "lacunele" doctrinei supurate de teologii dreptului. Nu mai rămîne decît băgarea capului în nisip pentru salvarea aparenţelor, în aşteptarea unui nou ciclu de amăgire, de refacere a placebo-ului instituţional/juridic. Exact cum progresiştii stîngii occidentale nu au reuşit, secular, să perceapă adevărata faţă a regimului comunist, menţinînd artificial în viaţă prezumţiile de legitimitate şi beneficitate pe termen lung a operaţiei sociale comuniste, se împotmolesc şi intelectualii noştri, nereuşind să sesizeze odiozitatea regimului capitalist real, criticat de omologii lor din occident. Puţini par dispuşi să perceapă găunoşenia tuturor teoriilor socio-politice, divergenţa tezismelor faţă de realitate, în lipsa unor temelii ultime. Deşi conştient de obstacolele practice (împotrivirea profitorilor pragmatici) şi teoretice (redutabilele paradoxuri de principiu) am încercat să sprijin efortul de denunţare a cadrului constituţional putred, care împiedică democraţia reală, participînd la redactarea şi promovarea Constituţiei cetăţenilor [85abcd]. Era clar că propunerile noastre depăşesc cadrul unei simple revizuiri. Ştiam că Sistemul nu se va lăsa deposedat de pîrghiile normative ale puterii, deci că aceste străduinţe vor fi respinse- în numele stabilităţii. Dar am dorit să sprijin decantarea relei credinţe de obstacolele principiale din calea echităţii sociale, arătînd că rădăcinile justiţiei sînt montate uşor în construcţii ideologice falsificatoare pentru că sunt înfipte… în abisul de sub plămădirile conceptuale.
- · Ion Ciobanu: ” Sistemul de administrare denumit stat, este ilegitim, - regimul neo-comunist - capitalist (feudal) a uzurpat - pervertit STATUL de la misiunea lui fundamentala. Constitutia, Legile, decretele, ordonantele, H.G. constituie o "tesatura" stufoasa prin care "neo-camarila" isi justifica legitimitatea. Partidele Politice "mamut": ” PSD, PNL, PDL, sau satelite: ” UNPR, PC, UDMR, PNT-CD, PP-DD, PRM, ... sunt MAFII LEGALIZATE, prin care GASTILE isi aranjeaza treburile...Legea partidelor si legea electorala sunt LEGI aranjate de o clica de interese, eliminand masa populatiei de la decizie prin diverse smecherii legiuitoare. O minoritate de cca. 100 000 de "SPECIALISTI", domina poporul prin mecanisme sofisticate... Noi "fantome" fabricate de "sforari" sunt pregatite pentru a zapaci poporul: ” Forta Civica , Noua Republica, Miscarea Populara!!! Asa zisii "alesi" (cca. 30 000 de personaje la toate nivelurile), sunt marionete dirijate de "papusari"! politicienii nu decid (sunt doar marionete), ei EXECUTA ordinele pe care le primesc... Clasa politica este o fatada, O FARSA a democratiei reprezentative! Politicienii- "alesii" sunt ILEGITIMI, din prisma faptului ca mecanismele de selectie/promovare/ascensiune sunt pervertite - "fabricate" pentru a raspunde nevoilor oligarhiei de a utiliza statul(prin interpusi), exploatand cetatenii-poporul... Structura "subterana" a sistemului (nivelul structural), compusa din retele, subretele, grupari autonome, este "pilotata" de la "NODURI", unde sunt plasati SINECURISTII, cca. 70 000 de personaje (indiferent cine vine sau pleaca de la putere, -ei raman in posturi... Problema are o rezolvare, nu de nuanta sau forma, ci de fond: ” eliminarea SINECURILOR (paraziti/ capuse /sforari) indirect, prin SCHIMBAREA REGULILOR, "abolind" aranjamentele actuale, reglementand alegerile: ” numai candidaturi individuale la alegeri! IMPUNAND Democratia Directa, ...eliminand influenta MAFIILOR POLITICE -PLUTOCRATIEI, de la controlul statului, prin implementarea noii constitutii - Constitutia DREPTATII! Numarul "alesilor" este de aprox. 30 000 la nivel national (deputati, consilieri judeteni, consilieri locali, primari). Partea nevazuta( ascunsa) a retelelor sistemului este formata din circa 70 000 de NUMIRI in functii, ADEVARATA PROBLEMA! ...politicienii cu statut de demnitar, incepand de la presedinte, NUMESC acolitii sau persoanele desemnate de "SFORARI" in diverse functii ale aparatului de stat, denumite si SINECURI, cum ar fi: ” secretar de stat, ministri, ambasadori, consuli, sefi de agentii, sefi de institutii guvernamentale, prefecti, generali, samd... Lustratia indirecta, nu reprezinta un pericol pentru ''pilotii'' sistemului, din prisma faptului ca ei nu au fost, nu sunt si nu vor fi in pozitia de a candida si a fi ales, ei vor fi numiti in posturi cheie de ''sforari''! Nu voi intra intr-o retorica de complezenta, ci voi incerca sa explic in cifre seci ( chiar daca sunt aproximative), schema sistemului instaurat dupa 1989 pe structura securitatii... Cele trei mari partide FSN-iste: ” PSD, PNL, PDL, au la baza lor directii intregi ale fostei securitati! Serviciile Secrete Secu ( SSS), ''concurente'' ( atlanto-sionist occidental, filo-rus, nationalist-brun), aceste directii/centrale constituie centrele de putere in Romania. Presa apartine acestor centrale SSS. Activitatea celor 5 centre de putere subterane mentionate (structurile specializate ale fostei securitati "delocalizate" in MAE, BNR, PSD, PNL, PDL,), estimata la cca. 10 000 de persoane, este supervizata de Centrala de Coordonare a Conspiratorilor (C.C.C.) constituita pe "scheletul" unor structuri speciale, ce au efectuat operatia "Lovitura de STAT din 1989"
- Ion I. C. Brătianu: "Actuala administrație a țării, sub influența nefastă a ultimelor guvernări este complet dezorganizată, enorm de costisitoare, și cana toare, în mare parte coruptibil, părtinitoare față de unii cetățeni și odioasă față de alții. Un popor care are datoria să ia parte la civilizația omenirii nu poate să menție o asemenea administrație. Reorganizare administrației trebuie să se facă respectînd următoarele principii: ” autoritate, cinste, simplificare și economie. (...)Al doilea principiu cinste. Cinste, în sensul larg al cuvântului, adică îndeplinirea unei datorii moral . Un administrator pentru a fi cinstit, nu e destul să respecte banul public sau să-și îndeplinească datoria fără mită sau interese materiale. Funcționarul cinstit se consideră în serviciul țării, a cetățenilor, iar nicicum la dispoziția unui grup sau partid politic. Funcționarul cinstit servește pe toată lumea cu aceeași bunăvoință și cu același devotament, funcționarul cinstit pune pasiune în îndeplinirea atribuțiilor lui, are spirit de inițiativă în cadrul disciplinei înțelegătoare, care asigură colaborarea tuturor energiilor către cel mai bine.
- · Ion Iliescu: ” trebuie să dăm națiunii un nou proiect strategic, axat pe consolidarea democrației, redefinirea misiunilor statului, reducerea decalajelor de dezvoltare și combaterea inegalităților economice și sociale, continuarea creșterii economice în ritm înalt. Statul azi nu mai susține interesele comunității, deci și-a pierdut substanța existenței sale.
- · Jean-Marie Le Pen: ”Acest pamant este prea frumos si prea bogat ca sa-l pastrati fara lupta. Vi-l vor lua.
- · Julien Green: ”Cred ca ceea ce vrea dumnezeu este frumusetea. *** dzeu, in apocalipsa, 666 obliga oamenii sa nu cumpere si sa nu vanda. multi, de frica focului, se supun. isaia spune totusi ca la sfarsitul lumii dumnezeu va organiza locul alesilor sai tot asa, ca fiecare sa munceasca pentru sine.
- · Laurențiu C. Bratu: ”Azi s-a vazut mai clar ca niciodata ca institutia stat e capusata masiv, ca 90% din ei sunt angajati pe smen, ca isi simt amenintate locurile de munca ... sunt mii de sefi angajati fictiv, fara scoala, cu diplome false; etc... Nu candidatul USR n-a stralucit ... romanul nu vrea viitor drept .. Romanul a trait din dat in gat, din lasa ca merge si asa, din lasa ca "lucrez" la stat... Stiti de ce se lucreaza la stat? Ptr ca si privatul e in majoritate fost securist... Am o firma de paza spune fostul colonel iesit la pensie la 40 de ani... Am o firma de IT spune un fost mare gradat la securitate ...Si sunt mii de firme care isi castiga banii din smenul cu statul ...Toate aceste firme au mii de angajati care isi castiga banii din acest smen.
- · Liviu Rebreanu: ” În spate - statul nostru; în față - statul dușman; la mijloc - noi, cei osândiți să asigurăm huzureala câtorva tâlhari care au pus la cale măcelul milioanelor de inconștienți.”
- · Liviu Tiganasu : ”Oamenii sunt putin dispusi sa inteleaga lucruri pe care nu sunt dispusi sa le accepte. acest sistem este pus la punct aproape matematic, chiar daca functioneaza in social. exista algoritmi dupa care se fac strategii la scara mare. structura statului "modern" are o anumita constructie, ce urmareste anumite interese. ca sa aflam cine conduce organizarea, trebuie sa investigam pe principii criminalistice: ” cine a avut interesul (in aceasta crima)? este greu de sesizat, deoarece aspectele sunt divizate si trebuie rabdare pt a realiza o imagine globala. forma actuala de organizare sociala este dezvoltata pe principii masonice. statul "modern", institutiile statului, sistemele (economic, financiar etc) sunt tot masonice, partidele si alte forme de organizare recunoscute (societati comerciale, intreprinderi, pana si biserica ca institutie) sunt organizate tot pe principii masonice. e mai greu de crezut, dar mergi prin oras si o sa constati ca au aparut placute cu simboluri masonice (rotary) in fata multor institutii: ” universitate, casa dosoftei, spitalul militar, muzeul unirii etc) . politica prin organizarea ei, prin partide, este de factura masonica. cum coca-cola, pt a ocupa piata, a creat un alt mastodont persi, cu care sa concureze in piata si sa distruga toti competitorii, tot asa se procedeaza si in politic. forma acceptata de organizare in "piata" politica este data de ei. deci chiar daca vii cu un partid nou, te organizezi dupa princiipile lor, functionezi dupa regulile lor si la ce rezultat poti ajunge?
- · Lucian Fere: ” De la Eminescu si pana acum, nu s a schimbat nimic din tehnica politica. Traim ca sa cotizam, traim pt ca altii sa traiasca bine.
- · Ludovic al 14-lea: ” Statul sunt eu!”
- · Marcus Tullius Cicero: ”Cât preţuieşte acel stat, din care sunt alungaţi oamenii de treabă şi înţelepţi?
- · Maria Cozma: ”Vad în ce hal a ajuns sa fie înselat poporul român, pe față, este subjugat de un sclavaj politic, nicaieri întâlnit pe acest pamânt. E grav ce se intâmpla, au pus mâna pe pârghiile statului o banda organizata de hoti, care a separat românii de propriile lor drepturi, condamnându-i la bezna, cu concursul neobosit al mass-mediei românesti. Intr-un stat democratic presa trebuie sa fie "impartiala", la fel ca "judecatorul impartial". Or, la NOI, la modul absurd, si judecatorul s-a aliniat, complice, în distrugerea tarii. Judecatorul român a depasit pargul coruptiei, acum el însusi corupe si se asociaza cu infractorul. Statul de drept practic este impracticabil, fiind asaltat de o stare de NON-DREPT. ***
- · Maria Diana Popescu: ”Statul a pus pe butuci afacerile cu cînepă (autohtonă, nu canabis), cîndva o mină de aur pentru România În urmă cu 20 de ani, în topul cultivatorilor de cînepă, România era pe locul trei în lume. Astăzi, fabrica din Salonta, care produce ulei, seminţe decorticate şi pudră de cînepă, are utilajele necesare ca să proceseze recolta de cînepă de pe 1000 de hectare, dar este nevoită să o importe din China şi Franţa. În România, doar 23 de hectare mai sunt cultivate. Specialiştii afirmă că uleiul de cînepă, bogat în aminoacizi „Omega 3” şi „Omega 6”, rivalizează cu uleiul de somon, şi este util în tratamentul cancerului. Iar un kilogram de tulpini de cînepă are valoarea energetică a unui kilogram de motorină*** supărată sînt pe haiducia asta de stat!
- · Marian Bolovan: ”Sa oprim consumerismul si sa punem mana pe agricultura si mestesugarie !Sa cream bunuri durabile !!Nu industrii poluante producatoare de ...nimic*** suntem doar niste sclavi ai mafiei si sistemul politic actual din Romania, al sclavagismului modern. Un grup anarhist care intelege ca politicienii, religiile si statul traiesc doar pentru si din exploatarea sclavilor. Doar toaca resurse, necesare dealtfel adevaratului progres economic si moral al populatiei, al societatii
- · Mario Vargas Llosa: ”Ce stranie e societatea cu regulile și prejudecățile ei, în care, dacă nu te încadrezi, ești catalogat drept delicvent, sau bolnav.
- · Martin Luther: „Să fii cârmuitor fără să fii tâlhar, e un lucru aproape imposibil.”
- · Mihaela Lotreanu: ”Libertatile se pierd gradual intr-adevar, asa cum s-a intamplat in pandemie cand ma uitam siderata la unii care sustineau, cu spume la gura chiar, abuzurile autoritatilor impotriva propriilor concetateni. Libertatile se pierd atunci cand, gradual, din motive - desigur 'juste', fiecare dintre noi cedam statului controlul si puterea de decizie asupra vietii noastre, a sanatatii, banilor, educatiei si pana la urma asupra corpului nostru. Ingerinta autoritatilor in viata personala a individului trebuie sa aiba o limita clar definita, general acceptata si niciodata incalcata, indiferent de situatie. Cand statul ajunge sa recurga la incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenesti sub pretextul ca altfel nu poate gestiona o situatie de criza, aia e definitia unui stat 'esuat'.
- · Mihai Eminescu: ”Suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii. Ne trebuie o idee care să ne limpezească toate capetele şi care să ne împreune pe toţi la lucru„ (...) De aceea alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi; ei nu ştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi vor să vă economisească pe voi toţi” *** ”In Socialism romanul invata carte la scoli, gratuit, obligatoriu pina la scoala profesionala sau bacalaureat, facultatea gratuit. Marea masa a tinerilor faceau o scoala profesionala sau un liceu industrial, totul gratuit, dupa care primeau o repartizare in productie si erau incadrati dupa pregatire, fara spaga si relatii. Se primeau salariile de doua ori pe luna, acont si leafa. Atit barbatii cit si femeile, la maturitate se casatoreau, de regula se cunosteau la locul de munca, ambii fiind incadrati cu salarii de 2200 la 3200 lei lunar, primeau apartament gratuit cu minimum 2 camere si injghebau o familie. Statul se imprumutase pentru constructia de locuinte, pentru industrializare si dezvoltarea agriculturii. Romania era pe calea dezvoltarii industriale pe primul loc in lume, tara exportatoare, tara creditoare pentru Orient cit si pentru Vest. Odata cu lichidarea datoriilor externe din anul 1989, Romania urma sa treaca intr-o noua etapa. Totusi si in acea perioada existau elemente care sabotau bunul mers al economiei nationale si care, ulterior, dupa Revolutia din Decembrie 1989, s-au erijat in conducatorii transformati peste noapte in capitalisti democrati, profitori ai realizarilor din sistemul socialist, demogogi, delapidatori, diversionisti, care, prin scindarea natiunii in mai multe tabere cu iz politic, au adus Romania in pragul anului 2011, in care nu mai exista scoli, gratuite, universitati, spitale, locuri de munca, salarii decente, siguranta zilei de miine, romanii fiind indemnati sa plece in pribegie, familiile sa se destrame. Oare cine poate da socoteala ca Romania a ajuns la mina F.M. I ului? ” *** ”In Romania zilelor noastre te scuipa si te impusca un senator pe strada si trebuie, obligatoriu, biblic, sa-i intorci si celalalt obraz! In Romania e mafie generalizata! Militienii sunt capi interlopi, seful politiei Municipiului si cu seful Sectiei m-au amenintat ca ma bat, pe mine, care formulam o plangere! In Romania avem o judecatoare betiva… inamovibila! Cetateanul este calcat in picioare, la tot pasul, de catre orice functionar de stat” *** ”Poporul NU VREA sa accepte ca e victima eterna si are doar statutul de sclav.De aceea crede,in nerozia lui,in variantele care ...I se ofera!Dar nu stie ca TOATE drumurile din mintea lui sunt verificate si monitorizate de specialisti cu facultati de manevrarea maselor ! Cît despre spiritul lor, despre scînteia Dumnezeiască din ei, oricît am scăpăra amnarul, nu va apărea în veci. *** Marian Bolovan: ” Poporul e PUTERNIC. Dar naiv.Nu are lideri cinstiti.Si nici nu are incredere in nimeni.E trist, dar,marea majoritate a romanilor cred orbeste in sistemul MAFIOT politic care le-a adus numai necazuri,de 23 de ani.Nu stiu sa gandeasca singuri... TRIST !!!Nu stiu ca interesele lor, simple, firesti, umane, EXISTENTIALE. decat ei,si NUMAI EI si le pot reprezenta.Le e frica sa spuna ce gandesc si pe cine,dintre ei,vor desemna sa le sustina,parca ar trebui sa le sustina in fata lui D-zeu!!Ei stiu,(au fost indobitociti sa creada),ca politica este D-zeul de la care asteapta o schimbare.Eu le propun schimbarea din viata lor-FARA POLITICA !!Schimbarea sa o asteptam DOAR DE LA NOI !Noi suntem forta!Noi suntem totul !In momentul cand forta poporului s-ar constientiza,ar fi atat de simplu sa decidem doar noi-POPORUL ce facem cu tara noastra si sa stabilim regulile si legile care vor guverna pt. buna oranduire si evolutia morala si economica a tarii.Dar: ” pt. a putea decide NOI ce va fi cu viata noastra si revenirea la normalitate in aceasta tara bogata,trebuie sa scapam de mafie !!Mafia este cea care mentine preturile la nivel international si salariile la nivel... bananier!Chiar nu va doare ???Chiar credeti ca viata e grea pt. ca "asa trebuie sa fie" ? Chiar nu vedeti ca munca si eforturile dvs.,intr-un climat ec. normal nu ar trebui sa va ofere un trai decent,sau mult mai bun ?Daca nu sunteti constienti de valoarea vietii dvs. si a necesitatilor si sperantelor dvs. ca indivizi,votati in continuare cu ce va ofera ei si nu cu dvs.Suna putin neverosimil,dar niciun politician nu va putea sa reprezinte interesele firesti ale cetatenilor din simplul motiv ca,pt. a putea fi ales si deci,a accede la putere si-a creat niste obligatii la cei care au avut DINTOTDEAUNA painea si cutitul.Deci,niciun politician nu va reprezenta poporul!Haideti sa o luam pe scurtatura cu 23 de ani si sa spunem NOI ce vrem,fara a mai fi nevoie sa fim "reprezentati" !! *** ”Scoala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat.” *** „Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp.” *** „Secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului.” *** „Secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului.” *** „Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp.”
- · Mircea Serban: ”Statul este deja o forma depasita de convietuire! caderea statului nu trebuie sa induca obligatoriu anarhia! dar, este clar ca statul, cu precadere cel mamut, nu mai respira, nu-si mai incape in piele, explozia demografica o distruge iremedialbil!*** ...avem exemplele oferite de istorie care au premers statului! oamenii viitorului vor fi evident mult sub numarul actual, vor trai in armonie in grupari sociale mici -nu stiu daca aidoma falansterelor/ chibuturilor, gasirea hranei nemaifiind o problema intrucat vom "metaboliza" altfel.*** Poate exemplul lui Horthy, in ce priveste salarizarea functionarului public, merita o clipa de atentie... si poate chiar mai mult! Criteriile de departajere a salariilor erau urmatoarele (la aceeasi clasa de pregatire): ” -numarul membrilor familiei, localitatea de domiciliu. Salariile erau astfel calculate incat familia sa traiasca decent. Fiecare functionar public semna un inscris -formularul C, prin care isi exprima acordul de a-si pierde toate drepturile cetatenesti - pana la a 3-a generatie, daca era dovedit corupt, mituit! Horthy a extirpat coruptia din administratie!
- · Miruna Munteanu: ”Avem un mare grad de ipocrizie. daca toti care au semnat protestul contra inchiderii tvr cultural se si uitau la televizor, postul nu se inchidea.
- · Moise Emil: ”Atata timp cat in autoritatea copilului sunt numiri politice nu se va face o monitorizare corecta. Sunt comozi, nu-i intereseaza de copii, cazurile grave nici nu le primeste.
- · Moise Guran: ”Sistemul impinge bugetarii spre coruptie
- · Morise Constantinna: ” Am știut și n-am gândit. Am știut și nu am acționat. Am știut din totdeuna de existența experimentelor secrete subterane, fie că e zona Area 51 sau altă locație sau alte locații. Din păcate cu toții am ignorat secretele lor iar acum plătim cu vârf și îndesat, pentru că rezultatul experimentelor lor s-au mutat în lume pe pielea noastră. S-au întors împotriva noastră. Orice organizații secrete, ascunse de ochii oamenilor sunt periculoase și conspirative la adresa omenirii. Dacă tot susții că nu mai poți de dragul lumii, a oamenilor, de grija lor, de ce trebuie să ai secrete? De ce există servicii secrete, documente ultrasecrete, experimente ultrasecrete? Înseamnă că ascunzi ceva, ceva destul de rău și bizar care ar revolta oamenii și întreaga umanitate. Găsesc diverse scuze pentru a ascunde informații esențiale omenirii, precum că oamenii nu ar suporta așa ceva, nu ar înțelege, nu sunt pregătiți să audă ce se ascunde ochiului uman. Să ne pună la încercare să vedem dacă putem asimila informația respectivă. Dar de fapt nu vor. Ne consideră doar sclavi buni de muncă și nicidecum nu ar fi de acord să împartă cu noi toți descoperirile lor.
- · New Mind: “Statul nu te va ,,învăta" niciodată să trăiești, ci cel mult să supraviețuiesti, deoarece ești mai ușor de controlat și uniformizat. Dacă ești în ,,grija" statului, atunci statul este într- un fel mintea ta. Autoritatea statului încetează să mai stăpânească, atunci când oamenii încetează să se mai supună. Istoria ne învață că, odată pierdută o libertate, statul nu o mai dă înapoi de bunăvoie. Oamenii care au rămas în istorie, nu au stat în genunchi. Ei știau că sunt mult mai mult, decât un trup. Primul pas ca să evadezi dintr- o închisoare, este să RECUNOȘTI , că ești într- o închisoare. Altfel, nici nu vei încerca să evadezi. Când ești naiv și crezi că cineva îți oferă libertatea , dacă accepți târgul lui, de fapt ai intrat în cea mai mare ÎNCHISOARE. Nimeni nu te dorește înțelept, fiindcă nu mai poți fi manipulat și uniformizat Nimeni nu vă poate schimba și manipula mintea, dacă nu vă dați acceptul și sunteți conștienți. Nimeni nu-ți poate ,,planta" dogme (minciuni) în minte, dacă Lobul frontal nu doarme și există filtrul discernământului. Cand ,,statul" spune că oferă ceva gratis, adică nu a trebuit să plătești atunci , este absolut sigur că trebuie să plătești mai tarziu. Este mai bine să nu acceptați un târg atunci când vă este oferit. Invitația ,,lupului ascuns în blană de oaie" vine în multe forme. Ar fi util să fiți mult mai atenți cand vi se oferă ceva. Ceea ce vi se cere, nu se vede cu ochiul liber. Singurul motiv pentru care aveți tot mai multe zile libere de sărbători, este consumerismul, nu că îi pasă statului de relaxarea voastră. Statul încasează taxe.”
- · Nichita Stănescu: „Istoria statului se bizuie pe valoare.”
- · Nicolae Tudor: ” Observatii despre angajatii sistemului: ” Eu: ” Un angajat al sistemului public trebuie să răspundă pentru lipsa de performanţă în munca sa şi pentru deciziile greşite. Exercitarea profesiei, în sistemul actual, presupune să ne facem că lucram (luând salarii grase din sacul comun) plimbând hârtii de colo-colo. Ei bine, dacă o instanta ierarhică dă dreptate contestatarului, ar trebui ca toţi cei din aval, care au judecat altfel - deci greşit-, să fie imediat demişi şi obligaţi la despăgubiri usturătoare. Ar trebui ca televiziunile să dea în direct cazuri din tribunale, să vedem toată ţara cum muncesc inamovibilii, să-i putem apoi recunoaşte pe stradă, să nu-i mai salutăm sau să le dăm cu huo. Nemernicii care ne conduc sunt inepuizabili la idei, degeaba am asteptat sa fure tot - nu se termina, nu scapam!” *** ”Alunecarea Statului din rolul initial acordat, care presupunea gestionarea corecta a resurselor si grija pentru membrii comunitatii. Astfel, acesta si-a marit nepermis de mult numarul de functionari si, pentru a-i salariza, a pus biruri tot mai mari pe cei multi, in timp ce oamenii politici au pus mana pe resursele nationale si se imbogatesc buzunarind sacul comun.” *** ”Uneori cred/ că omenimea este un aluat cu stafide -/ dacă nu o trânteşti, cozonacul iese tizic./ Maimarii strigă celor care caută/ ce se aruncă şi se mănancă: ” / „fir-aţi ai dracului de puturoşi, mergeţi la muncă!”/ Un vecin strigă şi el pereţilor groşi, din beton / (dacă ştiam că-l aud,/ zugrăveam casa în altă culoare): ” / „De ce, de ce-mi tot ceri să plătesc?”/ şi-i răspund vrăbiile, pe la 5 dimineaţa/ (dar cine să aibă timp să le-audă?): ” / „Fiindcă are cuţit! Statul are cuţit!” *** ”Scrisoare. Despre cosul zilnic nu se mai vorbeste. Imediat dupa revolutie televizoarele aveau dezbateri incitante pe aceasta tema. Pana-ntr-o zi cand totul a amutit. Anultrecut o statistica anunta in cateva randuri ca acesta ar costa cam 1500 de lei. Inca de mic copil mi s-a spus ca lumea e croita stramb si n-ai ce sa faci. Mult timp am crezut ca maimarii nu stiu despre ce este vorba si ma minunam cum de observ eu fel de fel de nedreptati si ei nu? Apoi am hotarat ca trebuie sa ajung sa spun ce cred, dar m-am lovit de un zid inalt. Oamenii de langa mine, atunci cand li se cere dreptate, nu o vor. De ce nu o vreti? Va intreb si acum.poate va e teama de o instabilitate sociala, poate sunteti involuati. Vorbiti despre tara, dar vedeti in ea familia voastra, prietenii si cateva locuri binecuvantate de dumnezeu. Dar oamenii, anonimii care na inconjoara , nu-I includem in tara. Pe fb chiar circula un fluturas: ” nu mi-e rusine ca sunt roman, mi-e rusine ca altii sunt. Dar om va e rusine ca sunteti? Daca nu, mai intrebati-va odata fiindca un om are natural o intelegere si apropiere instinctuala de semeni.De ce nu faceti ceva, de mii de ani, cu Statul? Trebuie sa vina un amarat ca mine sa va spuna sau sa faca? Sosind sfârşitul anului 2011, dincolo de analizele personale care privesc situaţia familială, nu se poate cu vederea apariţia spaţiului virtual numit "a treia cale", un loc din ţara, continentul, planeta şi sistemul nostru solar. Mulţi au zis ca ideile exprimate acolo li se potrivesc, au fost convinşi că se potrivesc oricărui om. Da, probabil multele idei comune şi de tranzitie, fiindcă imaginează o lume ideală şi se suprapune fericit peste cea strâmbă pe care o avem în faţa ochilor. Prima mare observaţie a anului 2011este că Statul este un impostor care funcţionează aparent pentru binele oamenilor, dar el este o sursă de bunăstare pentru cârmuitori şi oferă muncă uşoară (de birou) celor care ajung într-un sistem ce se constituie tot mai evident o lume ruptă din întregul ce se cheamă seminţie umană, preocupat fiind doar de sine. Această parte privilegiată se poate identifica social întrucât e compusă, în general, din parveniţi sau din cei care au facut din învăţătură o rampă de lansare spre o condiţie socială de pe care repugnă asemanarea cu mulţii rămaşi în urmă considerându-i "prosti" fiindcă se complac în indiferenţa de a evolua spre ceea ce li se oferă ca standard. Statul ia bani de la toţi, dar beneficiază doar unii, plus că a devenit un organism independent financiar, care se ia la întrecere cu alte state sau luptă în zadar şi ridicol să ţina pasul cu ele. In loc să-şi asume ce este şi să vieţuiască potrivit foloaselor obţinute prin munca proprie, uşurată doar de aportul celor înzestraţi cu har. Statul român a ajuns chiar să formeze valori şi să le piardă imediat cum ies din băncile şcolii, dupa ce şi-a înstrăinat resursele. Dar cere încontinuu bani şi sacrificii de la supusi. De aceea fie trebuie să dispară, fie să devină ceea ce, în spirit, trebuia să fie.Dacă este să fim de acord că este nevoie de Stat, atunci prioritatea lui trebuie să fie ce au strigat ăia 99%, săracii, care au ocupat de curând Wall Street şi au îndurat bastoane în cap până au înroşit cu sângele lor disperat caldarâmul, şi anume GARANTAREA VENITULUI DE SUPRAVIEŢUITOR. Cum ar veni: ” din banii care se strâng în sacul comun, întâi şi-ntâi să împartă tuturor făpturilor umane vii care compun comunitatea o sumă necesară hrănirii, probabil prin alocarea unor cartele lunare ce oferă gratuit alimentele de bază cu care se poate supravieţui. Totuşi, politica mai recentă (de dreapta?) încearcă să absolve Statul de orice implicare şi responsabilitate pentru viata cetăţii având ideea romanească (cea mai proastă din 10 posibile) să ia bani cât de mulţi şi să ofere mai nimic. Dispariţia Statului se poate face împroprietărind cu pământ toţi membri cetăţii astfel încât fiecare să vieţuiască în pătrăţica sa, fără nici o taxă, făcând schimburi în natură şi nemaimuncind unul la altul - aşa cum scrie, de altfel, şi în Biblie. Dar aşa ceva nu convine acelora care înţeleg să aibă fără multă aplecăciune şi sudoare, să aibă exploatându-i cu inteligenţa pe cei mai slabi, potrivit aşa ziselor drepturi de a alege, a cererii şi ofertei. Eu am tot timpul în minte modelul uman desăvârşit numit Iisus, cel care mă îndeamnă să înţeleg viaţa în sensul bucuriei trăirii şi frumuseţii explorării necunoscutului prin cunoaştere, dăruire şi creaţie. Dacă aţi visat aşa ceva, anul 2011 a însemnat primul pas înspre ceva absolut ideal, înspre care merge Nicolae Tudor.*** Sa presupunem ca am fi un trib si teritoriul nostru ar avea, prin grija lui Dumnezeu, foarte multi copaci roditori- sa zicem portocali. Tribului nostru, dupa oricate portocale ar manca, tot i-ar ramane sa sature alte 10 triburi. Atunci am invita alt trib sau am face cunoscuta rezerva si am fi solicitati de un strain sa culeaga portocale pentru ai lui. Pe langa faptul ca am avea niste locuri de munca, am primi de la acel intreprinzator o cota din profitul sau. si ce am face cu ea? Firesc, am imparti-o componentilor comunitatii. In lume exista popoare care, nu numai ca nu muncesc, nu numai ca nu dau un ban statului, ci primesc o renta lunara. Si asta pentru ca au avut norocul ca din pamantul lor sa tasnesca titei. De-a lungul timpului inteleptii comunitatilor au gasit solutii sa usureze munca omului inventand masini si roboti. Ei bine, punandu-le pe acelea la munca, au avut comunitatile ceva de castigat? Oamenii nu au muncit mai putin cu echivalentul preluarii muncii de catre masini, au muncit si muncesc ziua intreaga pentru mai putini bani, cand, firesc era, sa stea acasa si sa primeasca o renta viagera fiindca membrii unor familii din comunitate s-au pregatit (brava lor!) si au inventat ceva care sa munceasca in locul fiintei umane. Pentru ca i se exploateaza bogatiile solului, poporul roman nu primeste nimic. am primit strainii (multinationalele) sa ne gestioneze avutiile, dar actele lor nu prea arata profit, cand, inainte, noi, asa prosti cum eram ( si centralizati!) obtineam profit!Oameni buni, la ce judecata suntem supusi, la ce viata? Ce inseamna statul, acest sac fara fund si totdeauna gol? Nu numai ca nu ni se da nimic, dar ni se ia incontinuu, si fara sa fim macar intrebati! Daca eram trib, sunt sigur ca poporul roman primea ceva, cat de putin, dar primea. Aveam fiecare patratica lui, lucra Dumnezeu pentru om inmultind tot ce este viu si in folosul vietii, iar, din surplus, primeam o catime. Daca voiam scoala, plateam ceva scolii, cum platim daca vrem biserica. Tot la fel vraciului. Aveam un singur mare sef si un razboinic care ne invata sa tragem cu arcul. in caz de razboi, tabaram ca si astazi cu totii "pe ei"! Inventia statului a fost si este cea mai mare nenorocire a lumii. In 1989 Japonia avea 1 bugetar la 300 de locuitori. Noi, stat centralizat, 1 la 70. Dupa 22 de ani si... descentralizare, avem 1 bugetar la 16 locuitori. Dar mai avem ceva de rasul lumii fiindca am dat afara zeci de mii si am ramas tot... 1/16! Eu nu inteleg toate dedesubturile, dar judecata de om simplu imi spune ca nu traim deloc in regula. Practic toate impozitele stranse se duc pe salariile bugetarilor, adica pe secretare, paznici si alti 2-3 care mai raman sa se ocupe de niste hartii. Inventand Statul ne-am facut de lucru in birouri, in loc sa punem toti mana pe cazmale si sa desfundam pamantul. Maimuta cand n-are ce face se scarpina si-si face buba, apoi se chinuie 2 saptamani sa se vindece. Statul e buba, cat ii trebuie poporului roman sa se vindece? ” *** ” Suntem la capatul funiei. Suntem condamnati sa castigam. E tara in care artistii devin politicieni, liderii de sindicat care s-au luptat cu politicienii si intra in rahatul politicienilor. Au luat cu sacul sa nu mai conteste. Moralitatea nu se va naste la noi fiindca Romania deocamdata nu este gravida Unii vor vota intotdeaununa contra lui Iliescu (și după ce va muri?!) altii vor vota cu el. (...) La anu' o ne ia dracu', dar nu se va taia din pensii. Partidele actuale, cele care seamana mai mult cu o circa de militie, dupa descrierea cuiva, si nu "organizatiile de oameni care pun in practica seturi de valori "(definitie dupa ureche din DEX), duc cu disperare lupta sa ne lege de tarusul sperantei. Iar noi asteptam ca pe Dumnezeu sa vina cineva si sa ne... impinga, cum Milca din publicitate. Generos si poetic, as spune, sa ne impinga in larg, sa zburatacim la infinit, ca prostii, asa cum le place lor: ” spre orizontul sperantei, macar spre luminita de la capatul tunelului (ce barbati eram odata!) care se deplasa insesizabil odata cu noi, parca era un felinar de caruta. Oameni buni, lupta politica nu se duce sa se faca o lumina definitiva in jurul nostru, ci sa avem o... speranta! Noi, multii, sa stam intr-un intuneric, la propriu si la figurat, iar putinii sa poata smecheri in voie, la adapost. Totul este o amagire. Si n-ar fi nimic daca nu s-ar cere taxe! Adrian Nastase afirma ca nu vrea sa fie prim ministru de facto, nu vrea in guvern, nu vrea nici sa conduca parlamentul... Cand candida Iliescu, a fost intrebat daca vrea sa fie Presedinte, si-a zis si-atunci ca nu, nu se gandeste, a zis ca are timp. Sa fi intrat el intr-o altfel de dimensine a Timpului sau vrea sa fie capul limpede si sa-si aduca aportul unde se pricepe, doar in Legislativ?Criza adevarata ne deschide ochii si vedem incotro ne-ndreptam. Datorita ei, la nivel capitalist-european, venitul minim garantat este vazut drept o necesitate si s-a hotarat, in consecinta, ca salarul minim sa fie 60% din cel median. Lipseste o singura masura si ingrop armele politice: ” sa se angajeze obligatoriu 1 persoana din toate familiile, sa se astampere guitul saraciei.Neghina a acoperit grâul cel curat şi bun şi aluatul naţional nu mai dospeşte ca acum 85 de ani. Poate e bine să recunoaştem sincer lucru acesta că s-au schimbat multe în sufletul colectiv al poporului român şi să reîncepem să alegem grâul curat de neghină bob cu bob şi să reclădim cu credinţă, dragoste şi pragmatism oconceptie noua , sinceră cu noi şi nu idealizată pentrui a putea salva ce mai poate fi salvat din ţara noastră. Să clădim speranţa cu un strop de iubire în marea asta de ură la care ne-au împins partidele post-decembriste. Românii trebuie să înveţe să iubească, nu numai să urască pentru ca ei, politicienii, să nu mai clădească pe dezbinarea noastră statul corupt şi supus numai intereselor multinaţionalelor. ”*** ”STATUL Invenţia statului în lume a fost la 1661 de Regele Soare, Ludovic al 14-lea, care nu a spus „statul sunt eu” ci, prin faptele sale, de cel mai bun conducător, a demonstrat aceasta realizând cea mai înfloritoare perioadă din istoria Franţei. La noi, această structură socială, cu rol de coordonare a bunului mers al treburilor societăţii, a fost introdus la Mica Unire, odată cu adoptarea primei Constituţii româneşti. Declarativ, atunci s-au pus bazele dezvoltării moderne a României, în fapt ne-am predat puterea unui sistem administrativ care să menţină stabilitatea economică, să se implice în ocuparea deplină a resurselor de muncă, astfel încât caracterul activ şi creativ al factorului uman să se afirme neîngrădit, să asiste financiar persoanele pentru a ieşi din starea de nevoie, să limiteze efectele negative ale trecerilor prin crize; în general, să ne reprezinte în vederea asigurării funcţionării corecte ale relaţiilor sociale dintre indivizi, coeziunii şi solidarităţii la nivel naţional. Astăzi suntem într-un ceas întunecat al istoriei, întrucât realizăm că invenţia Statului, care îşi zice român, a fost şi este cea mai mare nenorocire, fiindcă acestuia i-a păsat şi îi pasă prea puţin de popor: ” a uitat că e angajatul poporului, nu guvernează, ci stăpâneşte (o spune şi cel mai bogat român, Ion Niculaie: ” “Avem un stat abuziv care agresează cetăţeanul”), a pierdut busola valorii (individul nu poate să existe şi să se manifeste, ca valoare, fără să aparţină şi să fie recunoscut de colectivitate), care ia banii oamenilor contra voinţei lor, numai pentru a-şi permite să-i „protejeze” pe lucrătorii sistemului, pe care i-a transformat, organic, în corupţi, iar pe cei taxaţi în sărăciţi. Statul nu coordonează „bunul mers” al societăţii şi nici nu veghează la respectarea stabilirii unor relaţii sociale corecte între indivizi. Cu toţii observăm cum se măsluieşte jocul economic în favoarea unor entităţi, cum alegerea lui este nu de a creşte valoarea muncii, ci de a o menţine la preţuri derizorii, cum a devenit inconsecvent prin neaplicarea lucrurilor care justifică tocmai raţiunea lui de a exista. Parafrazându-l pe Johannis: ” Statul s-a apucat de alte alea… Ce grijă ai, Statule, pentru popor, când îi vinzi atât de scump apa cu care poate uda o plantă să-i facă un rod, încât orice sărac se lipseşte? Pare că grijă statului a devenit să munceşti mai mult, să ieşi la pensie mai târziu şi… să mori mai repede! Inventând Statul, la o prima vedere, am creat o firmă care dă de lucru prin nişte birouri la nişte bugetari. În realitate, se pare că au fost interese legitime de extinderi comerciale şi de producţie, dar şi intenţia mascată de a fură nişte avuţii. Statul… un hoţ? Da, a spus-o Godfrey Bloom, când l-a acuzat de la microfonul P.E.: ” "Statul este o instituţie tâlhară!” Site-uri şi revoluţionari strigă încontinuu: ” „Cel mai mare evazionist din România este chiar statul român şi funcţionării lui. Nici o firmă privată n-a indrăznit să fure vreodată, cât au furat angajaţii Ministerului de Finanţe. Când vedeţi un vameş, un inspector fiscal venit în control, să ştiţi că e un bandit încă neprins. Fiecare leu care ajunge în buzunarul Statului, este un leu dat duşmanilor României!” Mai este hoţ pentru că şi-a mărit cu nemiluita numărul de funcţionari (un ministru a dezvăluit că aparatul bugetar ministerial cuprinde “compartimente care se ocupă de aceleaşi probleme”!) şi, pentru a-i salariza, a pus biruri tot mai mari pe români. Nu se poate spune, prin nici o gimnastică a imaginaţiei, că proprietarii iniţiali de avuţie au renunţat liber la o parte din ceea ce deţineau, în favoarea unei corporaţii de sine stătătoare, unei entităţi exploatatoare, a statului, cu promisiunea că se vor întoarce la ei cotizaţiile prin ceea ce Statul le va pune la dispoziţie: ” infrastructură, justiţie, sănătate, educaţie etc. Mai degrabă au fost constrânşi, fără o urmă de bunăvoinţă, în a accepta apariţia unui sac fără fund (este demonstrat că „exploatatoarea” nu trebuie să fie eficientă, prin menţinerea costurilor sub un anumit nivel, ci îl depăşeşte mereu şi tot transferă surplusul de costuri către taxabili, prin noi impozitări sau reglementându-le comportamentul). Astfel, Statul a reuşit să devină rapid, prin tirania lui, duşmanul poporului. E de neconceput, însă, să ne imaginăm că doar prin forţă se pot anihila rezistenţele dispreţuitoare şi furiile fireşti ale multora. Firma a trebuit să aibă aură de legitimitate şi a obţinut-o prin sprijinul majoritar al unei populaţii votante, apoi, angajaţii sistemului, pentru obţinerea unor opinii publice favorabile stăpânilor, au intensificat-o îmbrobodind populaţia cu o aparentă păsare fată de ei şi o reprezentare făţarnică a intereselor acestora. Prin propagandă şi manipularea mentalului colectiv, s-a consumat mult timp şi efort pentru a convinge publicul că: ” exploatarea este de fapt libertate; impozitele sunt de fapt voluntare; relaţiile non-contractuale sunt de fapt relaţii „conceptual” contractuale (când statul este paravan pentru concurenţă neloială, făcută de grupul puterii şi de cei cu relaţii, pentru contracte preferenţiale cu cei care se sustrag de la executarea corectă a plăţilor către stat, întrucât nu sunt controlaţi de nimeni, iar, dacă se-ntâmplă, rezolvă cu un telefon, pe sistemul “Nu ne arestăm între noi!” Succesul Statului este consecinţa silei comunităţii de politică, de aceea o şi cultivă continuu: ” “toţi politicienii suntem la fel”, „politica este o curvă”, „trebuie să alegi răul cel mai mic” sau, şi mai bine, “stai acasă şi pedepseşte-ne prin absenţa de la vot”; „nimeni nu conduce pe nimeni şi toţi ne guvernăm laolaltă” („statul suntem noi!”); „fără stat, nu există nici lege şi nici securitate”; „săracii ar pieri” (Ion Iliescu: ” Statul este locul în care se organizează şi funcţionează solidaritatea”) etc. Se oferă tot timpul inventate justificări prin care ni se fură munca pentru a întreţine privilegiile de tagmă ale unei clase sociale privilegiate care, chipurile, ar administra ţara. Statul ia bani de la toţi pentru a crea beneficii doar unora, plus că a devenit un organism independent financiar, care se ia la întrecere cu alte state, sau luptă în zadar şi ridicol să ţină pasul cu ele. În loc să-şi asume ce este şi să vieţuiască potrivit foloaselor obţinute prin muncă proprie, uşurată doar de aportul celor înzestraţi cu har. Statul român a ajuns chiar să formeze valori şi să le piardă imediat cum ies din băncile şcolii, după ce şi-a înstrăinat resursele. Dar cere încontinuu bani şi sacrificii de la supuşi. „Furtul prosperităţii este comis printr-un mod perfid, dar rafinat, mascat în spatele unor principii înalte, prin câștigarea acceptului victimelor. Cum? Prin redistribuirea UNEI PĂRȚI din avuția însuşită, unor oameni din afara aparatului de stat încercând, prin asta, să-i corupă în a adopta o poziție favorabilă faţă de el. Și se face cu scopul strategic de a asigura existența și expansiunea ulterioară a exploatării și exproprierii celor care produc efectiv prosperitatea” (Silviu Pricope). Se vehiculează manipulări din toate sensurile, se creează false elite, se aruncă în bătălie tineri, se cheltuie mult timp şi bani şi orice resurse pentru ca oamenii să nu capete o educaţie cu adevărat democratică, să dispreţuiască politica şi mai ales pe politicieni, să nu-i pese de ziua de mâine, fiindcă doar astăzi mai contează. Totul trebuie să fie o mare-mare brambureală, o intrigă, o învrăjbire, o hârjoneală continuă şi fără nicio ruşine. Statul, cel care s-a angajat, prin Constituţie, să asigure populaţiei un trăi decent, a creat toate condiţiile încât să fii nevoit să furi pentru a putea supravieţui. Iar el… fură primul, prin oamenii politici, care au pus mâna pe resursele naţionale şi se îmbogăţesc buzunărind sacul comun. Hoţii au nevoie de 3 lucruri, să poată fura: ” un portofel plin, beznă şi neatenţia păgubaşului. Faptul că noi am pus peste jumătate din veniturile noastre în marele coş al statului, adică al nimănui, a furnizat portofelul din care orice politician se poate servi când vrea. Lipsa de transparenţă a tuturor tranzacţiilor statului a asigurat bezna. Monopolizarea banilor şi a activităţii bancare este cel din urmă pilon de sprijin al statului modern. În fapt, acesta a devenit, probabil, cel mai preţuit instrument de sporire a veniturilor statului. Pentru că nicicum altfel statul nu poate face mai direct, mai rapid şi mai sigur conexiunea între cheltuielile redistributive şi veniturile din exploatare, decât monopolizând banii şi activitatea bancară. Şi nicăieri altundeva nu sunt procedurile sale mai puţin clar înţelese decât în acest sector. Iar îndepărtarea românilor normali la cap de politică a făcut restul. Statul a devenit un "stat" în interiorul "statului", în esenţă, o maşină de condus masele de sus, de către o minoritate privilegiată, care-şi imaginează că ştie ce-i trebuie şi ce vrea mai bine poporul însuşi. Confiscând statul, i s-a confiscat viitorul comunităţii, perspectiva normalităţii vieţii acesteea. Ca organizare, este o tumoră autoimună, dacă doar oferă gestiunea unor lupi pentru a îngriji şi apăra comunitatea, iar ei pradă sacul comun. Şi poporul răbdă acestea. Statul, de fapt, nu are nici măcar dreptul să ceară taxe. Noi, fiecare în parte, trebuie să decidem dacă plătim, cât plătim şi pe ce se cheltuiesc banii! Dar, „atât în trecut, cât şi în prezent, Birul la care a fost/este silit un popor, a fost/este Abuzul celor puternici faţă de cei mai slabi” (Scrieridotnet Wordpress). Pentru români, în general, puţin contează cine le ia cu forţa tributul/taxa de protecţie: ” turci, ruşi, oricine ne-a invadat şi ne-a îngenuncheat. Aceştia ne-au oferit, în schimb, în bătaie de joc, nişte vorbe mari şi goale, strachina cu borş a românului rămânând tot mai străvezie şi mai goală. Oameni buni, la ce judecată suntem supuşi, la ce viaţă? Nu numai că nu ni se dă nimic, dar ni se ia încontinuu şi fără să fim măcar întrebaţi! Un stat care pretinde să i se plătească taxele, dar nu oferă posibilitatea cetăţenilor de a le plăti şi nici nu respectă suveranitatea populară, nu este un stat, ci o dictatură cu mii de legi/ziduri în jurul omului de rând, dar cu mii de libertăţi celor care au, vremelnic, puterea. Ce stat de drept este acela unde, să poţi să îţi deschizi o prăvălie sau să-ţi construieşti o casă ai nevoie de zeci de aprobări şi avize? Revista Kamikaze cere să i se arate o autorizaţie de construcţie pentru Ulpia Traiana Sarmizegetusa! Legile nu trebuie transformate în drepturi îngăduite de o persoană juridică oarecare şi nici să contravină drepturilor naturale ale omului. Ţara a devenit treptat, prin abuzurile Statului, o nonţară şi prin faptul că legea a fost pusă la spate, iar dreptatea a prins rădăcini la masă celui cu bani. O tradiţie occidentală spune că „cea mai bună taxă este cea mai mică”. Dorin Farcă este revoltat că bugetul statului este constituit din taxarea celor ce muncesc efectiv contra unui salariu: ” „De la ei taxa ar trebui să fie spre zero sau, eventual, simbolică, o rezervă pentru cazuri de urgenţă, un împrumut pe care să îl returneze cu prima creștere economică. Bugetul ar trebui acoperit din ce se câstigă după plata salariilor; salarii ce, obligatoriu, ar trebui să asigure nivelul de trăi decent + ceva extra celor ce îl primesc, pentru a acoperi nevoile celor ce nu au un salariu. Astfel, cei ce lucrează efectiv, abia ajung să poată supraviețui, pentru a împărţi cu cei ce nu lucrează efectiv, dar logic, și ei trebuie să supravieţuiască.” Contribuabilii avem doar obligaţii, statul nu, fiindcă drepturile noastre nu sunt statuate, ci lăsate la bunul lui plac, concretizate în limitarea lor până la zero. Trăim de parcă nimic nu ar mai fi al nostru. Ajungem să ne bucurăm că ni se lasă mai puţin de jumătate din bunurile noastre, din familiile noastre, din vieţile noastre, când normalitatea impunea asigurarea unui trai decent. Statul mult hulit a devenit o hidră ce se hrăneşte doar din cotizaţia noastră şi din acceptarea tacită a matrapazlâcurilor pe care le face („plăteşte feluritelor firme sume uriaşe pentru servicii proaste, produse de calitate inferioară, consultanţe inutile etc.” - Mihai Andrei Aldea), banii trecând, ierarhic, prin nu mai se ştie câte firme comisionare intermediare. Atunci când "statul" decide să investească în schimbări de borduri, în plantat flori, pe placul vreunui demnitar sau nevestei lui, fără să întrebe comunitatea, sau atunci când construieşte autostrăzi ce se fisurează după inaugurare, aceiaşi "pitpalaci" nu mai urlă că "statul" suntem noi. Ei sunt deranjaţi doar atunci când ceva nu trece pe la un "intermediar"! Statul stoarce impozite uluitoare şi urlă, în acelaşi timp, că "Nu sunt bani la buget!" împingând mulţimea spre nevoire generatoare de sărăcie şi dezbinare, dar asigurându-şi, astfel, supremaţia. Bakunin spune că “Statul este puterea şi, înainte de orice drept, are puterea. Rolul Statului în omenire este pur şi simplu subjugarea popoarelor, cu totul în opoziţie cu întemeierea celei mai mari libertăţi pentru toţi.” Statul este uzurpat de cei care profită, acoperiţi de aparenţa legitimităţii; cei strecuraţi în centrul societăţii folosesc puterea instituţiilor pentru spoliere. Faptul că un stat funcţionează corect sau este uzurpat de un organism parazit care fagocitează societatea, nu este tratabil prin prisma "stânga/ dreapta", orice sens s-ar da acestor noţiunitocite, ci pe verticala sus-jos (cei ce profită de uzurparea statului şi cei ce sunt exploataţi). Ioan Roşca scrie că „ prea există stat – acest stat exact aşa a fost creat, în vederea jefuirii neamului românesc (material, spiritual şi uman). Este statul lor, nu al nostru. A curăţa căpuşa care a uzurpat statul, nu e anarhism, e medicină.” Ruxandra Hurezean crede că statul a fost luat prizonier de către politicienii care au reuşit să îl sufoce şi au adus societatea la exasperare, iar Ion Ciobanu afirmă că „Sistemul de administrare, denumit stat, este ilegitim, fiindcă regimurile politice au pervertit Statul de la misiunea lui fundamentală. Constituţia,Legile, decretele, ordonanţele, H.G. constituie o "ţesătură" stufoasă prin care "neo-camarila" îşi justifică legitimitatea. Structura "subterană" a sistemului este "pilotată" de sinecurişti (cca. 70 000 de personaje) - indiferent cine vine sau pleacă de la putere, ei rămân în posturi...” Mircea Şerban susţine că „statul este deja o formă depăşită de convieţuire – statul bunăstării spre care tindem, statul oamenilor fericiţi, cel al grijii faţă de cetăţean, prin furnizarea unui nivel minim de trăi, se va retrage, fiindcă societatea nu poate să reziste prea mult polarizărilor extreme, iar oamenii viitorului vor trăi în armonie, în grupări sociale mici, găsirea hranei nemaifiind o problema, întrucât vom metaboliza altfel.” Ce este certitudine este solidaritatea publică împotriva statului (Claudiu Crăciun): ” La un referendum, orice nouă taxă pe care ar propune-o, poporul ar respinge-o. „Conservatorul roşu“ susţine că statul a scăpat de sub control - nu mai susţine interesele comunităţii, deci şi-a pierdut substanţa existenţei sale, a abdicat de la scop şi a devenit o prezenţă frauduloasă; întreaga noastră condiţie s-a golit de conţinut şi am devenit obiecte de consum în ghearele unui sistem creat tot de noi, care, însă, acum ne devorează fără milă: ” „Ceea ce creăm în societatea noastră este un nou model de sclavie. Retorică pieţelor libere nu a produs pieţe libere, ambele „ortodoxii“, stângiste şi conservatoare, au avut acelaşi deznodământ: ” distrugerea societăţii.” Cum sclavizează statul, o spune Silviu Pricope: ” „din motive strategice evidente, adoptă progresiv o structură organizaţională care, în principiu, lasă oricui deschisă posibilitatea de a ocupa orice funcţie şi acordă drepturi egale şi universale de a participa şi a concura la determinarea politicii statale. Toată lumea – nu doar o „elită” privilegiată – capătă o miză legală în stat, cu scopul de a se reduce rezistenţa la puterea acestuia. Evident, doar în aparenţă. Dar acest lucru constituie o puternică motivaţie pentru anumiţi indivizi care văd oportunitatea de a beneficia de mai multe, în schimbul unui efort mai mic, decât cel presupus de activităţile productive normale. Astfel, Statul se întăreşte şi prin acest miraj fluturat în faţa indivizilor simpli ai societăţii, cărora le deschide uşile afirmării obţinând chiar efectul de a recruta supervizorii sistemului exploataţional tocmai din rândul victimelor.” Sclavia este perpetuată prin educaţie slabă, pentru că cei mai puţin instruiţi sunt mai uşor de manipulat, iar cei disperant de săraci sunt mult mai uşor (şi mai ieftin) de corupt, iar avuţia poate fi dobândită şi sporită mai uşor călcându-se pe cadavrul aproapelui decât creând sau producând efectiv ceva. GD Toma ştie că strategia oricărei forţe ce subjugă este politica de a-i împinge pe cei mai slabi într-un cerc vicios al sărăciei, la a avea condiţii generatoare de sărăcie şi nu mijloacele necesare spre a avea propriile interese. Odată cu începutul industrializării (asta a stat de fapt şi la baza abolirii sclaviei în UŞA), elitele aveau nevoie de forţă de muncă umană care să dea randament în producţie şi, evident... cineva care se crede mai liber... este mai productiv. Bakunin defineşte sclavia ca fiind psihică, prin privilegiul acordat unora şi libertatea pur formală pe care o au restul cetăţenilor. E confirmat de Tiberiu Kovacs care observă că „România desconsideră omul în plenitudinea sa absolută.” Rolul sistemului educaţional de stat nu urmăreşte ridicarea nivelului oamenilor din animalitate şi de la nivelul instinctelor primare, ci obţinerea unui orizont suficient de îngust, pentru a nu observa ce se întâmplă cu adevărat, cu cetăţeni „model” - docili, speriaţi, disciplinaţi, mulţumiţi cu ce li se oferă şi, mai ales, dresaţi corespunzător să se conformeze ideologiilor dominante. Ford a inventat sistemul „modern” de şcoală, care transmite elevilor valori şi dexterităţi potrivite pentru viaţa activă în muncă a secolului XX: ” punctualitatea, ascultarea ordinelor, suportarea timp de ore, săptămâni şi ani de sarcini plictisitoare, repetate, păstrarea liniştii în timpul lucrului, fără odihnă, respectarea programului cu orice preţ. Se spune că nu este important ce poate face statul pentru ţine, important este ce poate face individul/ cetăţeanul pentru stat. Această formă de relaţie este nu numai greşită şi denaturativă a individualităţii, dar denotă ideea că statul doreşte indivizi care să dea, să facă ori să nu facă ceva anume, iar colectivitatea să rămână stăpânul absolut, care nu dă şi nu face nimic în schimb. Întreabă Radu Banciu: ” „Da’ statul ce face, mă? O felicitare nu mi-a trimis, măcar! Dacă nu plătesc, mă bagă la puşcărie!” Aşadar, Statul nu garantează nimic, ba chiar încalcă Constituţia, care-l obligă să asigure populaţiei un trai decent. Cum s-a “obligat”, dacă este plin de procese pierdute la CEDO pentru drepturi încălcate? De ce au ajuns puşcăriile pline cu cetăţeni nevoiţi să fure pentru a supravieţui? El garantează doar «o libertate de gândire sub condiţia că această libertate să se manifeste la nivel individual şi... între limite!» (Daniel Octavian).Iată cum a devenit legitimă lupta împotriva sclaviei libertăţii democratice. Există spaima indusă de sintagma „cu statul nu te joci!” Asta nu înseamnă că Statul nu ar trebui să dispară sau să redevină ceea ce, în spirit, trebuia să fie! Dacă-i luăm pe politicieni din jurul sacului cu bani sau facem să nu mai existe generatorul răului - sacul cu bani -, aceştia vor uita că sunt animale prădătoare şi vor deveni, treptat, fiinţe superioare. Numai că o mişcare împotriva „păduchelniţei” nu va fi posibilă niciodată cu oamenii puţini care gândesc fenomenul politic şi social din România şi duc un război pentru sens ţinând steagul sus, când legile te împiedică să pui în discuţie existenţa statului şi să manifeşti acţiuni capabile să-i schimbe radical regulile sau să-l înlocuiască definitiv cu altceva, când Statul este efectiv falimentat, prin proasta gospodărire, când, autoritar, posibilităţile reduse de a acorda despăgubiri. „Când există dreptul de a primi compensaţii acordate "din oficiu"... necondiţionat, pentru faptul că ţi ai cedat drepturile şi libertăţile fundamentale şi naturale. Practic... la ora actuală sunt amestecate de-a valma drepturile naturale cu diverse "drepturi" acordate de sistem, ca urmare a cedării unor drepturi naturale către stat... astfel încât se crează o confunzie voită între drepturi şi compensaţii tocmai pentru ca nimeni să nu mai conştientizeze că, de fapt, ar trebui să existe şi drepturi absolute... inalienabile... pe care statul nu ar trebui să le mai reglementeze (a se citi limiteze) prin legi” (Dorin Farcă). În timp ce NOI, militanţii, neglijăm sau dezertăm de pe linia frontului credinţelor şi năzuinţelor comunităţii, EI îi acordă cea mai mare atenţie: ” structura statului "modern" are o anumită construcţie pusă la punct aproape matematic - există algoritmi după care se fac strategii la scară mare şi toate urmăresc anumite interese. Sistemul se perfecţionează cu fiecare revoltă împotriva lui! În vârful piramidei sunt cei care conduc, iar imediat dedesubtul lor sunt cei care vor să le ia locul, cei care visează ei înşişi să ajungă în vârf. De câte ori se răstoarnă vârful prin mişcări sociale, cei care vor ajunge în vârf sunt cei care erau imediat dedesubt şi îşi aşteptau rândul. Sunt cei care ştiu deja lecţia pe de rost! Sunt cei care ştiu deja ce greşeală să nu mai repete şi mizează continuu pe prostia şi inacţiunea grupului care-l ţine în viaţă. Liviu Ţigănuş ne spune că, aşa cum “Coca-cola”, pentru a ocupa piaţa, a creat mastodontul “Pepsi”, cu care să concureze în piaţă şi să distrugă toţi competitorii, tot aşa se procedează şi în politic - forma acceptată de organizare în "piaţa" politică este dată de EI! Luptătorul din stradă strigă: ” Orice încercare de a lupta împotriva sistemului este încadrată ca anarhie şi nerespectarea unor legi care aduc libertatea semenilor tăi! Eşti făcut, din eliberator, duşmanul duşmănia tocmai a celor care ar trebui să-ţi fie alături, ei crezând, prin voinţa manipulatorilor, că tu vrei să le furi libertatea. Oamenii sunt încrâncenaţi în durerea lor şi orbi binelui lor, întotdeauna condamnă şi ucid pe cel ce doreşte noul şi binele tuturor. Ca răspuns, reformatorul este alungat, batjocorit şi, uneori, chiar nimicit. Iată ce greu este să găseşti formule de defocalizare a puterii şi să convingi şi pe alţii că ăsta e drumul spre libertate, demnitate, dreptate! Victimele propagandei nu percep că „statul de drept” e tot aia cu statul de drepţi! Noul stat românesc este în aşa fel încât să poată rămâne la putere la infinit şi să fure la infinit – indiferent ce votează oamenii la alegeri. Ne aflăm în fundătura majoră a emancipării condiţiei umane! Prea mulţi au obosit de când sunt optimişti tot aşteptând să se intre în normalitate. Câte unul ameninţă că a decis să nu-l mai susţină refuzând plata taxelor crezând că Statul se va usca precum o creangă rămasă fără sevă. O soluţie extremă chiar a ajuns virală pe internet: ” „Eu, Mărgărit-Daniel Buzo, îmi exercit suveranitatea, declar public că ies de sub jurisdicţia statului român şi, prin urmare, refuz să mai recunosc vreo autoritate exterioară sinelui meu…” De ce am avea nevoie de alţi oameni să ne servească, să ne reprezinte, când vedem că sistemul e corupt, că politica e curvă (minţind: ” "nouă ne pasă de Dumneavoastră!"), că marile corporaţii mituiesc sistemul, că…, că… o mulţime de alte “că”? Ion Ciobanu afirmă că problema are o rezolvare: ” eliminarea sinecurilor (paraziţi/căpuşe/sforari) indirect, prin schimbarea regulilor "abolind", printr-o Constituţie a dreptăţii, aranjamentele actuale (politizări ce au ajuns până şi la înregimentarea societăţii civile în reţele transpartinice ale corupţiei, prin care se face cu românii tot ce se vrea), încât să nu mai fie posibile decât candidaturile individuale la alegeri! Oamenii simpli nu au câştigat niciodată în detrimentul celor care au deţinut controlul în societate. Ei cred, cuminţi, că ar fi suficient să fie respectată legea. Ei visează doar să nu mai fie furaţi, statul să nu-şi mărească singur, de capul lui, salariul, adică impozitele, şi să nu se mai împrumute fără să ne întrebe. Ei nu au înţeles subtilitatea că Stăpânii şi-au făcut legi în avantajul lor, pe care degeaba le-ar respectă toată lumea, tot sclavi prostiţi rămânem. Şomajul este folosit de Stat în interesul capitaliştilor, ca forţă de coerciţie şi de înspăimântare a celor care muncesc, pentru a nu lupta pentru drepturile lor şi pentru un trăi decent. Se mai aduce pe masa de discuţii conceptul de guvernare activă, unde statul nu este doar furnizor, ci şi un partener care monitorizează strict cum se cheltuiesc banii. Cu această ocazie se avansează ideea că taxele să se micşoreze cât să ajungă pentru cheltuielile mărunte urmând ca, oamenii, prin donaţii, să impună condiţii la realizarea marilor proiecte. Cu alte cuvinte, este nevoie să fie întocmite reguli pentru Stat, fiindcă el a devenit un organism viu care, prin inteligenţii comunităţii, îşi manifestă apucături animalice. Apelul la conştiinţă este un fâs, doar regulile şi aplicarea lor pot conduce la un stat echilibrat, care să ofere, tuturor, condiţii demne de viaţă. Democraţia directă propune un contract cu aleşii, astfel încât promisiunile pe care le fac în campaniile electorale să aibă consecinţe juridice, în cazul neîndeplinirii/ încălcării lor. Alte voci susţin că trebuie o profesionalizare a statului perfecţionând centralismul, dimensionându-se corect şi minimal cheltuielile şi deschizând uşilor pentru profesionişti, încât oricine este bine pregătit să poată ajunge să lucreze pentru statul român, nu doar clientela de partid. Idealiştii imaginează statul ca pe o companie mutuală de asigurare, în care oamenii plătesc voluntar taxele nemaifiind nevoie de armate de agenţi fiscali care să controleze. Extremiştii opun statului mafiot statul naţionalist, vor distrugerea din rădăcini a răului şi cred că realizează aceasta prin dispariţia în totalitate a actualei securităţi, cea care, în viziunea lor, este instrumentul realizării tuturor monstruozităţilor, concomitent cu investigarea activităţii tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor în componenţa cărora şi, mai ales, la nivel de conducere, au fost identificaţi reprezentanţi sau factori de influenţă ai reţelelor mafiote sau masonice, precum şi înfiinţarea unor puteri informative şi garante, de stat, ale căror conducători să fie aleşi direct de către popor. Vor un sistem judiciar concurent, în timp ce alte voci susţin o justiţie independentă financiar. O politică normală la cap înseamnă o politică pentru dreptate socială, radicală cumva, dar care să nu conducă la tensiuni între oameni, fiindcă nu trebuie nimeni exclus din societate. Fiecare trebuie să primească o sarcina pentru a fi răsplătit, astfel încât nimeni să nu rămână nemulţumit. Preotul de la mănăstirea Stavropolis are soluţia convieţuirii armonioase între prădătorii ce suntem şi oamenii progresului: ” “dacă devii preocupat să faci binele, nu-ţi mai rămâne timp să faci răul!” Deci, dacă oricine şi-ar propune să facă un bine, înainte de a trece la pradă, adică îşi scoate din cap, un timp, ideea de a vâna, binele îl va capta şi se va trezi că nu mai are timp pentru rău, plus că se va ataşa de frumuseţea binelui şi nu-i va părea rău că n-a mai apucat să întreprindă răul. Părintele Justin Pârvu vede salvarea printr-o revoluţie, dar trebuie mai întâi o trezire a conştiinţelor de către un păstor luminat sau un învăţător drept şi jertfitor al adevărului, care să strige din mijlocul mulţimii. Dacă şi aceştia vor lipsi, atunci toiagul lui Dumnezeu (bolile, necazurile, sărăcia) va fi singurul îndreptar al naţiunilor. Săracii îndrăznesc să îngaime că Statul procedează fix pe dos punând presiune pe oamenii care nu au cum trăi decât din muncă: ” îi sacrifică pentru ca bogaţii să facă averi şi mai mari, nepunând presiune asupra patronilor să absoarbă toată forţa de muncă. Forţele politice care se străduiesc să se nască îndeamnă să ne învingem sila de politică, să ieşim din bulele de confort individual, fiindcă vor deveni din ce în ce mai strâmte şi să redefinim rolul statului împingându-l de la implicare zero spre implicare concurenţială cu privatul, pentru a rezolva sărăcia, care a devenit marea problema a umanităţii, problemă care este exact în sarcina sa. Dar, Statul, fie este aservit puterilor financiare ale lumii (forţe mai mult sau mai puţin oculte), fie a devenit un loc din care ajunşii pot luatot ce au nevoie, încât nu numai că au scăpat de sărăcie câteva generaţii, dar au devenit un instrument de producere continuă a banului, prin dezvoltarea afacerilor sigure ocupând locurile cu vad, folosind rezervele ţării, eludând şi exploatând nestingherit oamenii, deţinând monopolul ş.a.m.d. Ion Ciobanu a identificat 6 centre de putere rivale ale fostei securităţi (cca. 10 000 de persoane): ” partidele politice - definite ca teatre de păpuşi, gata de reprezentaţie, în mâna celor care deţin banii -, Mass-media - instrument de îmbrobodire a populaţiei -, curentele: ” atlanto-sionist occidental, filo-rus, naţionalist-brun şi ceauşist. Controlul acestor structuri îl deţine Consiliul Conspiratorilor (90 de persoane) care decid ce trebuie, cine trebuie, când trebuie, unde, de ce,încât, orice am face, suntem constrânşi să-i deservim tot pe ei. Prin urmare, Statul mafiot se hrăneşte din informaţiile şi energiile statului de drept aflat numai pe hârtie, pe care le deturnează prin intermediul reprezentanţilor săi, infiltraţi în structurile de conducere şi decizie ale statului de drept. Când, într-o ţară perfectă, statul nu numai că nu cere nimic cetăţeanului, ci îi dă. Dalai Lama oferă înţelegerea ideală a lumii când afirmă că “omul nu a fost proiectat să muncească!”, deci are dreptul să stea, fără să-i fie ameninţată în vreun fel existenţa şi să se bucure de libertatea trăirii frumuseţilor lumii înconjurătoare explorate prin cunoaştere, dăruire şi creaţie. Nostradamus prezice o zi în care popoarele se vor revolta şi vor refuza, apoi, pentru totdeauna, să mai plătească impozite Statului. Dacă politicienii contemporani ştiu asta şi nu fac nimic, înseamnă că fac o politică împotriva poporului şi devin vinovaţi pentru sângele care se va vărsa într-o zi. Dacă nu ştiu, este timpul să afle şi să se responsabilizeze. ” *** ” Prima mare idee este observaţia că Statul este un impostor care funcţionează aparent pentru binele oamenilor, dar el este o sursă de bunăstare pentru cârmuitori şi oferă muncă uşoară (de birou) celor care ajung într-un sistem ce se constituie tot mai evident într-o lume ruptă din întregul ce se cheamă seminţie umană, preocupat fiind doar de sine. Această parte privilegiată se poate identifica social întrucât e compusă, în general, din parveniţi sau din cei care au facut din învăţătură o rampă de lansare spre o condiţie socială de pe care repugnă asemănarea cu mulţii rămaşi în urmă considerându-i "prosti" fiindcă se complac în indiferenţa de a evolua spre ceea ce li se oferă ca standard. Statul ia bani de la toţi, dar beneficiază doar unii, plus că a devenit un organism independent financiar, care se ia la întrecere cu alte state sau luptă în zadar şi ridicol să țină pasul cu ele. In loc să-şi asume ce este şi să vieţuiască potrivit foloaselor obţinute prin munca proprie, uşurată doar de aportul celor înzestraţi cu har. Statul român a ajuns chiar să formeze valori şi să le piardă imediat cum ies din băncile şcolii, după ce şi-a înstrăinat resursele. Dar cere încontinuu bani şi sacrificii de la supuși. De aceea, fie trebuie să dispară, fie să devină ceea ce, în spirit, trebuia să fie. Dacă este să fim de acord că este nevoie de Stat, atunci prioritatea lui trebuie să fie ce au strigat ăia 99%, săracii, care au ocupat de curând Wall Street şi au îndurat bastoane în cap până au înroşit cu sângele lor disperat caldarâmul, şi anume GARANTAREA VENITULUI DE SUPRAVIEŢUITOR. Cum ar veni: ” din banii care se strâng în sacul comun, întâi şi-ntâi să împartă tuturor făpturilor umane vii care compun comunitatea o sumă necesară hrănirii, probabil prin alocarea unor cartele lunare ce oferă gratuit alimentele de bază cu care se poate supravieţui. Totuşi, politica mai recentă (de dreapta?) încearcă să absolve Statul de orice implicare şi responsabilitate pentru viata cetăţii având ideea romanească (cea mai proastă din 10 posibile) să ia bani cât de mulţi şi să ofere mai nimic. Dispariţia Statului se poate face împroprietărind cu pământ toţi membri cetăţii astfel încât fiecare să vieţuiască în pătrăţica sa, fără nici o taxă, făcând schimburi în natură şi nemaimuncind unul la altul - aşa cum scrie, de altfel, şi în Biblie. Dar aşa ceva nu convine acelora care înţeleg să aibă fără multă aplecăciune şi sudoare, să aibă exploatându-i cu inteligenţa pe cei mai slabi, potrivit aşa ziselor drepturi de a alege, a cererii şi ofertei. Eu am tot timpul în minte modelul uman desăvârşit numit Iisus, cel care mă îndeamnă să înţeleg viaţa în sensul bucuriei trăirii şi frumuseţii explorării necunoscutului prin cunoaştere, dăruire şi creaţie.” *** ” Statul, creat pentru a sluji omul, a abdicat de la scop şi a devenit o prezenţă frauduloasă; întreaga noastră condiţie s-a golit de conţinut şi am devenit obiecte de consum în ghearele unui sistem creat tot de noi, care, însă, acum ne devorează fără milă. Astfel, acesta şi-a mărit cu nemiluita numărul de funcţionari (un ministru a dezvăluit că aparatul bugetar ministerial cuprinde “compartimente care se ocupă de aceleaşi probleme”!) şi, pentru a-i salariza, a pus biruri tot mai mari, în timp ce liderii politici au pus mâna pe resursele naţionale ale ţării şi buzunăresc bugetul comun. Inventând Statul, în fond un sac totdeauna gol, am făcut de lucru prin birouri, în loc să punem cu toţii mâna pe cazmale şi să desfundam, ciclic, pământul, pentru a pune seminţe în cuiburi. Ce grija ai, Statule, pentru popor când îi vinzi atât de scump apa cu care poate uda o plantă să-i faca un rod, încât orice sărac se lipseşte? Ni se oferă tot timpul inventate justificări prin care ni se fură munca pentru a întreţine privilegiile de tagmă ale unei clase sociale privilegiate care, chipurile, ar administra ţara. Statul, ca organizare, este o tumoră autoimună, dacă doar oferă gestiunea unor lupi pentru a îngriji şi apăra comunitatetea, iar ei pradă sacul comun, când, în caz de pericol, ne strigăm şi ne apărăm. Dar Statul nu guvernează, ci stăpâneşte, o spune şi cel mai bogat român, Ion Niculaie: ” “Avem un stat abuziv, care agreseaza cetateanul”. El, în esenţă, nu este decât o maşină de condus masele de sus, uită că e angajatul mulţimii, uită că nu are dreptul să-şi mărească singur, de capul lui, salariul, adică impozitele cetăţenilor, fără măcar să ofere posibilitatea acestora de a le plăti. De fapt n-are nici măcar dreptul să ceară taxe. Noi, fiecare în parte, trebuie să decidem dacă plătim, cât plătim şi pe ce se cheltuiesc banii! Statul comite abuzul, specific celor autoritari faţă de cei mai slabi, prin împingerea mulţimii spre nevoire generatoare de sărăcie şi dezbinare şi îşi asigură supremaţia suprimând orice mijloc prin care aceasta s-ar putea cumva apăra. Bakunin spune că “Statul este puterea şi, înainte de orice drept, are puterea. Rolul Statului în omenire este pur şi simplu subjugarea popoarelor, cu totul în opoziţie cu întemeierea celei mai mari libertăţi pentru toţi.” Statul este uzurpat de cei care profită; acoperiţi de aparenţa legitimităţii, cei strecurati în centrul societăţii folosesc puterea instituţiilor ajungând la performanţe de spoliere net superioare. Faptul că un stat functionează corect sau este uzurpat de un organism parazit care fagocitează societatea nu este tratabil prin prisma "stânga/ dreapta", orice sens s-ar da acestor noţiuni tocite, ci pe verticala sus-jos (cei ce profită de uzurparea statului şi cei ce sunt exploataţi). Mircea Şerban crede că „statul este deja o formă depăşită de convieţuire - explozia demografica îl va distruge iremediabi, iar oamenii vor trăi în armonie în grupări sociale mici”. Statul reprezintă azi privilegiul unei minorităţi privilegiate, fondat pe sclavia celorlalţi, încât cetăţeanul are numai obligaţii. În trecut plăteam biruri, ca la mafioţi, pentru a ni se asigura protecţie, dar, în 1907, când am fost nevoiţi să ne revoltăm, am fost reduşi la tăcere. Pseudo-statul lucrează împotriva comunităţii arogându-şi dreptul că ştie ce-i trebuie şi ce vrea mai bine poporul însuşi – „invenţie a şcolii liberalismului burghez, care acorda Statului dreptul fiindcă este voinţa tuturor oamenilor, ceea ce a dus la limitarea drepturilor fiecăruia până la zero.” (Bakunin). Se poate înţelege uşor aceasta prin „certitudinea solidaritaţii publice împotriva statului” (Claudiu Crăciun) la referendum: ” orice nouă taxa pe care ar propune-o, poporul ar respinge-o. Statul nu garantează nimic, ba încalcă Constituţia care-l obligă să asigure populaţiei un trai decent. Măcar să creeze condiţiile încat să nu mai fie nevoie să furi pentru a supravieţui! El garantează doar «o libertate de gândire sub condiţia ca această libertate să se manifeste la nivel individual şi... între limite!» (Daniel Octavian); iar aceasta face „legitimă lupta împotriva sclaviei libertăţii democratice” (George Popescu), iar „reorganizările vor veni (sau nu) după libertate” (Ioan Roşca). “Se spune că nu este important ce poate face statul pentru tine, important este ce poate face individul/ cetăţeanul pentru stat. Această formă de relaţie este nu numai greşită şi denaturativă a individualităţii, dar denotă ideea că statul doreşte indivizi care să dea, să facă ori să nu facă ceva anume, iar colectivitatea să rămână stăpânul absolut, care nu dă şi nu face nimic în schimb.” (Tiberiu Kovacs). Întreabă Radu Banciu: ” „Da’ statul ce face, mă? O felicitare nu mi-a trimis, măcar! Dacă nu plătesc, mă bagă la puşcărie!” iar Dan Puric îndeamnă: ” „Chemaţi statul şi trageţi-l la răspundere!” Dar cu statul nu te joci, chiar dacă este clar vinovat. O spune Moise Guran: ” “Sistemul împinge bugetarii spre corupţie.” „Conservatorul roşu“ susţine că atât capitalismul cât şi statul au scăpat de sub control: ” „Ceea ce creăm în societatea noastră este un nou model de sclavie. Retorica pieţelor libere nu a produs pieţe libere, ambele „ortodoxii“, stângiste şi conservatoare, au avut acelaşi deznodământ: ” distrugerea societăţii.” Ion Iliescu este de părere că „nu există alternativă la statul redistributiv, dacă vrem să combatem cu adevărat sărăcia. Polarizarea scandaloasă a veniturilor, justificată de unii prin faptul că bogaţii creează locuri de muncă, nu poate fi suportată. Oamenii nu au nevoie de caritate, ci de solidaritate. Iar statul este locul în care se organizează şi funcţionează solidaritatea”. În timp ce statul minimalist este susţinut cu disperare de tot ce se revendică dreaptă politică: ” „Statul asistenţial trebuie să dispară şi să fie înlocuit cu unul care să permită competiţia. Tot ce este de stat se împotmoleşte în cele din urmă” (Aurelian Pavelescu). Monica Tatoiu apără munca profitabilă în dauna traiului minimalist: ” “A-i pune pe cei bogaţi împotriva celor săraci, se face un deserviciu comunităţii, este un pericol!” „Statul trebuie să asiste persoanele pentru a ieşi din starea de nevoie şi nu doar să cheltuie sau să monitorizeze strict cum se cheltuiesc banii.” (Adrian Nastase), să facă legi universale, care să nu privilegieze gusturile unora în detrimentul altora sau să contravină drepturilor omului; drepturile să fie naturale şi nu aparente sau îngăduite. Emil Moise, apărând drepturile copilului, a acuzat o instituţie (şi prin ea instituţiile) că nu face monitorizarea corectă: ” „sunt comozi, nu-i interesează de copii, cazurile grave nici nu le primeşte”! A vota, în România, a ajuns să însemne a alege răul cel mai mic având speranţa că, în timp ce toţi fură, hoţii vor avea milă şi vor face şi ceva pentru oameni. Când, în lume, există popoare care, nu numai că nu muncesc, ci primesc o rentă lunară. Comunitatea din Volos face schimb de bunuri prin troc şi nu prin monedă financiară. Statul român nu face nici un sacrificiu, doar poporul. De-a lungul timpului înţelepţii au găsit soluţii să uşureze munca fizică inventând neobositoare maşini şi roboţi, dar comunităţile n-au avut nimic de câştigat. Oamenii nu au muncit mai puţin cu echivalentul preluarii muncii de către maşini, au muncit şi muncesc ziua întreagă pentru mai puţini bani, când, firesc era, să stea acasă şi să primească o rentă viageră. Statul a devenit un organism independent financiar care s-a angrenat într-o întrecere absurdă cu alte state şi luptă în zadar şi ridicol să țină pasul cu ele. În loc să-şi asume ce este şi să vieţuiască prin taxe indirecte (amezi, chirii, taxe vamale, redevenţe sau donaţii din partea oamenilor de bine). Statul român a ajuns chiar să susţină în şcoli, pe cheltuiala sa, formarea unor specialişti şi să-i piardă pe cei mai buni, apoi, în favoarea străinilor cu bani! Statul ar trebui să dispară sau să redevină ceea ce, în spirit, trebuia să fie. Dacă-i luăm pe politicieni din jurul sacului cu bani sau facem saănu mai existe generatorul răului - sacul cu bani-, aceştia vor uita că sunt animale prădătoare şi vor deveni, treptat, fiinţe superioare. Preotul de la mănăstirea Stavropolis are soluţia convieţuirii armonioase între prădătorii ce suntem şi a progresului: ” “dacă devii preocupat să faci binele, nu-ţi mai rămâne timp să faci raul!” Deci, dacă oricine şi-ar propune să facă un bine înainte de a trece la pradă, adică îşi scoate din cap, un timp, ideea de a vâna, binele îl va capta şi se va trezi că nu mai are timp pentru rău, plus că se va ataşa de frumuseţea binelui şi nu-i va părea rău ca n-a mai apucat să întreprindă răul. Prioritatea statului nu poate fi alta decât au strigat săracii care au îndurat bastoane în cap până au înroşit cu sângele lor caldarâmul Wall Street, şi anume garantarea venitului de supravietuitor prin redistribuirea banilor care se strâng în sacul comun tuturor făpturilor umane vii care compun comunitatea, în limita necesară hrănirii. Dispariţia statului actual se mai poate înfăptui împroprietărind cu pământ toţi membri cetăţii astfel încât fiecare să vieţuiască după puterea, voinţa şi ştiinta proprie, în pătrăţica sa, fără nici o obligaţie şi nemaimuncind unul altuia, ca o normalitate, cum scrie în Biblie. Dalai Lama oferă înţelegerea ideală a lumii când afirmă că “omul nu a fost proiectat să muncească!”, deci are dreptul să stea, fără să-i fie ameninţată în vreun fel existenţa, şi să se bucure de libertatea trăirii frumuseţilor lumii înconjurătoare explorate prin cunoaştere, dăruire şi creaţie. Prea mulţi au obosit de când sunt optimişti tot așteptând să se intre în normalitate. Alegerea lumii perfecte este, însă, tare greu de înfăptuit, atâta timp cât cei-buni-de-gură înţeleg să aibă avere fără prea multă aplecăciune şi sudoare, ci exploatându-i, cu inteligenţa, pe cei săraci, potrivit dreptului de a te descurca în realitatea fiecărei zile. Responsabil de sărăcia planetară nu poate fi decât cel care şi-a asumat rolul de gestionar al destinelor şi avuţiei comunităţii. Dar, Statul, fie este asevit puterilor financare ale lumii (forţe mai mult sau mai puţin oculte), fie a devenit un loc din care ajunşii pot lua tot ce au nevoie încât nu numai că scapi de sărăcie câteva generaţii, însă devii un instrument de producere continuă a banului, prin dezvoltarea unor afaceri proprii şi sigure - ocupând locurile cu vad -, folosind rezervele ţării, eludând şi exploatând netingherit oamenii, deţinând monopolul ş.a.m.d. Ajungând legiuitori, îmbogăţiţii statului au promovat politici generale, aparent bine intenţionate, prin care nu numai că sunt excluşi săracii, dar se vrea ca ei să existe pentru a fi exploataţi şi a le impune biruri. O politică normală la cap înseamnă o politică pentru dreptate socială, radicală cumva, dar care să nu conduc la tensiuni între oameni, fiindcă nu trebuie nimeni exclus din societate. Trebuie întocmite reguli pentru Stat, fiindcă el a devenit un organism viu, structurat pe inteligenţii comunităţii lasaţi liberi să-şi manifeste apucaturile animalice. Apelul la conştiinţă este un fâs, doar regulile şi aplicarea lor pot conduce la un stat echilibrat care să ofere tuturor condiţii demne de viaţă. Într-o ţară perfectă statul nu numai că nu cere nimic cetăţeanului, ci îi dă. Astăzi este erijat în partener de afaceri şi, dacă te descurci, zice “Dă-mi!”, dacă nu, “Dă-mi”! Nostradamus prezice o zi în care popoarele se vor revolta şi vor refuza, apoi, pentru totdeauna, să mai plătească impozite Statului. Dacă politicienii contemporani ştiu asta şi nu fac nimic, înseamnă că fac o politică împotriva poporului şi devin vinovaţi pentru sângele care se va vărsa într-o zi. Dacă nu ştiu, este timpul să afle şi să se responsabilizeze. ” *** Tony Blair a fost platit de Ponta sa invete statul roman sa functioneze pe principiul criteriilor de performanta. Ponta a aruncat astfel banii pe fereastra, pentru ca nimic performant nu s-a intamplat de atunci in tara noastra. Inainte de asta aparuse unu Dancu, plin de sine, cu ideea ca furtul prin evaziune poate fi stopat rapid prin centralizarea electronica a facturilor si urmarirea stricta a traseului acestora, pana se sting singure, dar legal. Daca se vinde cu capul gol marfa fara bon fiscal, inseamna ca ideea a fost un fas, chiar daca acest Dancu a ajuns la guvernare si a fost pastrat si de guvernul opozitiei. Primarul din Lopatari se plange ca superiorii folosesc inutil functionarii din primarii, ca unui primar ii este imposibil sa poata repara pana si un podet rupt, ca n-a primit nici banii alocati pentru calamitatile de anul trecut. A putut face doar un targ punand la dispozitia locuitorilor un camp nivelat, ceea ce este rudimentar si foarte departe de ceea ce inseamna civilizatie. Primarul indeamna guvernantii sa-si puna cizmele si sa vada tara la pas, pentru a-si intelege rostul la guvernare Asta arata ca biata Romanie este inca la mii de ani inapoiere fata de ce inseamna organizare sociala normala. Un primar nascut in anul revolutiei alearga cu cizmele-n picioare prin satele sale si nu poate sa faca nimic, pentru ca orice ar putea face costa bani, iar banii ti-i aproba un prefect care nu este, un consiliu judetean care cheltuie banii dupa cine stie ce prioritati. Bine macar ca UAT Lopatari primeste banii pentru plata armatei sale de functionari!*** STATUL Invenția statului în lume a fost la 1661 de Regele Soare, Ludovic al 14-lea, care nu a spus „statul sunt eu” ci, prin faptele sale, de cel mai bun conducător, a demonstrat aceasta realizând cea mai înfloritoare perioadă din istoria Franței. La noi, această structură socială, cu rol de coordonare a bunului mers al treburilor societăţii, a fost introdus la Mica Unire, odată cu adoptarea primei Constituții românești. Declarativ, atunci s-au pus bazele dezvoltării moderne a României, în fapt ne-am predat puterea unui sistem administrativ care să mențină stabilitatea economică, să se implice în ocuparea deplină a resurselor de muncă, astfel încât caracterul activ și creativ al factorului uman să se afirme neîngrădit, să asiste financiar persoanele pentru a ieși din starea de nevoie, să limiteze efectele negative ale trecerilor prin crize; în general, să ne reprezinte în vederea asigurării funcționării corecte ale relațiilor sociale dintre indivizi, coeziunii și solidaritătii la nivel național. Astăzi suntem într-un ceas întunecat al istoriei, fiindcă realizăm că invenția Statului, care își zice român, a fost și este cea mai mare nenorocire, fiindcă acestuia i-a păsat și îi pasă prea puțin de popor: ” a uitat că e angajatul poporului, nu guvernează, ci stăpânește (o spune și cel mai bogat român, Ion Niculaie: ” “Avem un stat abuziv, care agresează cetăţeanul”), a pierdut busola valorii (individul nu poate să existe și să se manifeste, ca valoare, fără să aparțină și să fie recunoscut de colectivitate), care ia banii oamenilor contra voinței lor, numai pentru a-și permite să-i „protejeze” pe lucrătorii sistemului, pe care i-a transformat, organic, în corupți, iar pe cei taxați în sărăciți. Statul nu coordonează „bunul mers” al societăţii și nici nu veghează la respectarea stabilirii unor relații sociale corecte între indivizi. Cu toții observăm cum se măsluieşte jocul economic în favoarea unor entităţi, cum alegerea lui este nu de a crește valoarea muncii, ci de a o menține la prețuri derizorii, cum a devenit inconsecvent prin neaplicarea lucrurilor care justifică tocmai rațiunea lui de a exista. Parafrazându-l pe Johannis: ” Statul s-a apucat de alte alea… Ce grijă ai, Statule, pentru popor, când îi vinzi atât de scump apa cu care poate uda o plantă să-i facă un rod, încât orice sărac se lipsește? Pare că grijă statului a devenit să muncești mai mult, să ieși la pensie mai târziu și… să mori mai repede! Inventând Statul, la o prima vedere, am creat o firmă care dă de lucru prin niște birouri la niște bugetari. În realitate, se pare că au fost interese legitime de extinderi comerciale și de producție, dar și intenția mascată de a fură niște avuții. Statul… un hoț? Da, a spus-o Godfrey Bloom, când l-a acuzat de la microfonul P.E.: ” "Statul este o instituție tâlhară!” Site-uri și revoluționari strigă încontinuu: ” „Cel mai mare evazionist din România este chiar statul român și funcționării lui. Nici o firmă privată n-a indrăznit să fure vreodată, cât au furat angajații Ministerului de Finanțe. Când vedeți un vameș, un inspector fiscal venit în control, să știți că e un bandit încă neprins. Fiecare leu care ajunge în buzunarul Statului, este un leu dat dușmanilor României!” Mai este hoț pentru că și-a mărit cu nemiluita numărul de funcționari (un ministru a dezvăluit că aparatul bugetar ministerial cuprinde “compartimente care se ocupă de aceleași probleme”!) și, pentru a-i salariza, a pus biruri tot mai mari pe români.Nu se poate spune, prin nici o gimnastică a imaginației, că proprietarii inițiali de avuție au renunțat liber la o parte din ceea ce dețineau, în favoarea unei corporații de sine stătătoare, unei entități exploatatoare, a statului, cu promisiunea că se vor întoarce la ei cotizațiile prin ceea ce Statul le va pune la dispoziție: ” infrastructură, justiție, sănătate, educație etc. Mai degrabă au fost constrânși, fără o urmă de bunăvoinţă, în a accepta apariția unui sac fără fund (este demonstrat că „exploatatoarea” nu trebuie să fie eficientă, prin menținerea costurilor sub un anumit nivel, ci îl depășește mereu și tot transferă surplusul de costuri către taxabili, prin noi impozitări sau reglementandu-le comportamentul). Astfel, Statul a reușit să devină rapid, prin tirania lui, dușmanul poporului. E de neconceput, însă, să ne imaginăm că doar prin forţă se pot anihila rezistențele disprețuitoare și furiile firești ale multora. Firma a trebuit să aibă aură de legitimitate și a obținut-o prin sprijinul majoritar al unei populații votante, apoi, angajații sistemului, pentru obținerea unor opinii publice favorabile stăpânilor, au intensificat-o îmbrobodind populația cu o aparentă păsare fată de ei și o reprezentare făţarnică a intereselor acestora. Prin propagandă și manipularea mentalului colectiv, s-a consumat mult timp și efort pentru a convinge publicul că: ” exploatarea este de fapt libertate; impozitele sunt de fapt voluntare; relațiile non-contractuale sunt de fapt relații „conceptual” contractuale (când statul este paravan pentru concurență neloială, făcută de grupul puterii și de cei cu relații, pentru contracte preferențiale cu cei care se sustrag de la executarea corectă a plăților către stat, întrucât nu sunt controlați de nimeni, iar, dacă se-ntâmplă, rezolvă cu un telefon, pe sistemul “Nu ne arestăm între noi!”. Succesul Statului este consecința silei comunității de politică, de aceea o și cultivă continuu: ” “toţi politicienii suntem la fel”, „politica este o curvă”, „trebuie să alegi răul cel mai mic” sau, și mai bine, “stai acasă și pedepsește-ne prin absența de la vot”); „nimeni nu conduce pe nimeni și toți ne guvernăm laolaltă” („statul suntem noi!”); „fără stat, nu există nici lege și nici securitate”; „săracii ar pieri” (Ion Iliescu: ” Statul este locul în care se organizează și funcţionează solidaritatea”) etc. Se oferă tot timpul inventate justificări prin care ni se fură munca pentru a întreține privilegiile de tagmă ale unei clase sociale privilegiate care, chipurile, ar administra țara. Statul ia bani de la toți pentru a crea beneficii doar unora, plus că a devenit un organism independent financiar, care se ia la întrecere cu alte state, sau luptă în zadar și ridicol să tină pasul cu ele. În loc să-și asume ce este și să vieţuiască potrivit foloaselor obținute prin muncă proprie, uşurată doar de aportul celor înzestrați cu har. Statul român a ajuns chiar să formeze valori și să le piardă imediat cum ies din băncile școlii, după ce și-a înstrăinat resursele. Dar cere încontinuu bani și sacrificii de la supuși. „Furtul prosperităţii este comis printr-un mod perfid, dar rafinat, mascat în spatele unor principii înalte, prin câștigarea acceptului victimelor. Cum? Prin redistribuirea UNEI PĂRȚI din avuția însuşită, unor oameni din afara aparatului de stat încercând, prin asta, să-i corupă în a adopta o poziție favorabilă faţă de el. Și se face cu scopul strategic de a asigura existența și expansiunea ulterioară a exploatării și exproprierii celor care produc efectiv prosperitatea” (Silviu Pricope). Se vehiculează manipulări din toate sensurile, se creează false elite, se aruncă în bătălie tineri, se cheltuie mult timp și bani și orice resurse pentru ca oamenii să nu capete o educație cu adevărat democratică, să dispreţuiască politica și mai ales pe politicieni, să nu-i pese de ziua de mâine, fiindcă doar astăzi mai contează. Totul trebuie să fie o mare-mare brambureală, o intrigă, o învrăjbire, o hârjoneală continuă și fără nicio rușine. Statul, care s-a angajat, prin Constituție, să asigure populației un trăi decent, a creat toate condițiile încât să fii nevoit să furi pentru a putea supraviețui. Iar el… fură primul, prin oamenii politici, care au pus mâna pe resursele naționale și se îmbogățesc buzunărind sacul comun. Hoții au nevoie de 3 lucruri, să poată fura: ” un portofel plin, beznă și neatenția păgubaşului. Faptul că noi am pus peste jumătate din veniturile noastre în marele coș al statului, adică al nimănui, a furnizat portofelul din care orice politician se poate servi când vrea. Lipsa de transparenţă a tuturor tranzacțiilor statului a asigurat bezna. Monopolizarea banilor și a activităţii bancare este cel din urmă pilon de sprijin al statului modern. În fapt, acesta a devenit, probabil, cel mai prețuit instrument de sporire a veniturilor statului. Pentru că nicicum altfel statul nu poate face mai direct, mai rapid și mai sigur conexiunea între cheltuielile redistributive și veniturile din exploatare, decât monopolizând banii și activitatea bancară. Și nicăieri altundeva nu sunt procedurile sale mai puțin clar înțelese decât în acest sector. Iar indepărtarea românilor normali la cap de politică a făcut restul. Statul a devenit un "stat" în interiorul "statului", în esenţă, o maşină de condus masele de sus, de către o minoritate privilegiată, care-și imaginează că știe ce-i trebuie și ce vrea mai bine poporul însuși. Confiscând statul, i s-a confiscat viitorul comunității, perspectiva normalității vieții acesteea. Ca organizare, este o tumoră autoimună, dacă doar oferă gestiunea unor lupi pentru a îngriji și apăra comunitatea, iar ei pradă sacul comun. Şi poporul răbdă acestea. Statul, de fapt, nu are nici măcar dreptul să ceară taxe. Noi, fiecare în parte, trebuie să decidem dacă plătim, cât plătim și pe ce se cheltuiesc banii! Dar, „atât în trecut, cât și în prezent, Birul la care a fost/este silit un popor, a fost/este Abuzul celor puternici faţă de cei mai slabi” (Scrieridotnet Wordpress). Pentru români, în general, puțin contează cine le ia cu forța tributul/taxa de protecție: ” turci, ruși, oricine ne-a invadat și ne-a îngenuncheat. Aceștia ne-au oferit, în schimb, în bătaie de joc, niște vorbe mari și goale, strachina cu borș a românului rămânând tot mai străvezie și mai goală. Oameni buni, la ce judecată suntem supuși, la ce viață? Nu numai că nu ni se dă nimic, dar ni se ia încontinuu și fără să fim măcar întrebați! Un stat care pretinde să i se plătească taxele, dar nu oferă posibilitatea cetățenilor de a le plăți și nici nu respectă suveranitatea populară, nu este un stat, ci o dictatură cu mii de legi/ziduri în jurul omului de rând , dar cu mii de libertăţi celor care au, vremelnic, puterea. Ce stat de drept este acela unde, să poți să îți deschizi o prăvălie sau să-ți construiești o casă ai nevoie de zeci de aprobări și avize? Revistă Kamikaze cerea să i se arate o autorizație de construcție pentru Ulpia Traiana Sarmizegetusa! Legile nu trebuie transformate în drepturi îngăduite de o persoană juridică oarecare şi nici să contravină drepturilor naturale ale omului. Țara a devenit treptat, prin abuzurile Statului, o nonţară și prin faptul că legea a fost pusă la spate, iar dreptatea a prins rădăcini la masă celui cu bani. O tradiție occidentală spune că „cea mai bună taxă este cea mai mică”. Dorin Farcă este revoltat că bugetul statului este constituit din taxarea celor ce muncesc efectiv contra unui salariu: ” „De la ei taxa ar trebui să fie spre zero sau, eventual, simbolică, o rezervă pentru cazuri de urgenţă, un împrumut pe care să îl returneze cu prima creștere economică. Bugetul ar trebui acoperit din ce se câstigă după plata salariilor; salarii ce, obligatoriu, ar trebui să asigure nivelul de trăi decent + ceva extra celor ce îl primesc, pentru a acoperi nevoile celor ce nu au un salariu. Astfel, cei ce lucrează efectiv, abia ajung să poată supraviețui, pentru a împărţi cu cei ce nu lucrează efectiv, dar logic, și ei trebuie să supravieţuiască.” Contribuabilii avem doar obligații, statul nu, fiindcă drepturile noastre nu sunt statuate, ci lăsate la bunul lui plac, concretizate în limitarea lor până la zero. Trăim de parcă nimic nu ar mai fi al nostru. Ajungem să ne bucurăm că ni se lasă mai puțin de jumătate din bunurile noastre, din familiile noastre, din viețile noastre, când normalitatea impunea asigurarea unui trai decent. Statul mult hulit a devenit o hidră ce se hrănește doar din cotizația noastră și din acceptarea tacită a matrapazlâcurilor pe care le face (i.e. plăteşte feluritelor firme sume uriașe pentru servicii proaste, produse de calitate inferioară, consultanțe inutile etc.” - Mihai Andrei Aldea - , banii trecând, ierarhic, prin nu mai se ştie câte firme comisionare intermediare.Atunci când "statul" decide să investească în schimbări de borduri, în plantat flori pe placul vreunui demnitar sau nevestei lui, fără să întrebe comunitatea, sau atunci când construieşte autostrăzi ce se fisurează după inaugurare, aceiaşi "pitpalaci" nu mai urlă că "statul" suntem noi. Ei sunt deranjaţi doar atunci când ceva nu trece pe la un "intermediar"! Statul stoarce impozite uluitoare şi urlă, în acelaşi timp, că "Nu sunt bani la buget!" împingând mulţimea spre nevoire generatoare de sărăcie şi dezbinare, dar asigurându-şi, astfel, supremaţia. Bakunin spune că “Statul este puterea şi, înainte de orice drept, are puterea. Rolul Statului în omenire este pur şi simplu subjugarea popoarelor, cu totul în opoziţie cu întemeierea celei mai mari libertăţi pentru toţi.” Statul este uzurpat de cei care profită; acoperiţi de aparenţa legitimităţii; cei strecuraţi în centrul societăţii folosesc puterea instituţiilor pentru spoliere. Faptul că un stat funcţionează corect sau este uzurpat de un organism parazit care fagocitează societatea, nu este tratabil prin prisma "stânga/ dreapta", orice sens s-ar da acestor noţiuni tocite, ci pe verticala sus-jos (cei ce profită de uzurparea statului şi cei ce sunt exploataţi).Ioan Roşca scrie că „ prea există stat - acest stat exact aşa a fost creat, în vederea jefuirii neamului românesc (material, spiritual şi uman). Este statul lor, nu al nostru. A curăţa căpuşa care a uzurpat statul, nu e anarhism, e medicină.” Ruxandra Hurezean crede că statul a fost luat prizonier de către politicienii care au reuşit să îl sufoce şi au adus societatea la exasperare, iar Ion Ciobanu afirmă că „Sistemul de administrare, denumit stat, este ilegitim, fiindcă regimurile politice au pervertit Statul de la misiunea lui fundamentală. Constituţia, Legile, decretele, ordonanţele, H.G. constituie o "ţesătură" stufoasă prin care "neo-camarila" îşi justifică legitimitatea. Structura "subterană" a sistemului este "pilotată" de sinecurişti (cca. 70 000 de personaje) - indiferent cine vine sau pleacă de la putere, ei rămân în posturi...” Mircea Şerban susţine că „statul este deja o formă depăşită de convieţuire – statul bunăstării spre care tindem, statul oamenilor fericiţi, cel al grijii faţă de cetăţean, prin furnizarea unui nivel minim de trăi, se va retrage, fiindcă societatea nu poate să reziste prea mult polarizărilor extreme, iar oamenii viitorului vor trăi în armonie, în grupări sociale mici, găsirea hranei nemaifiind o problema, întrucât vom metaboliza altfel.” Ce este certitudine este solidaritatea publică împotriva statului” (Claudiu Crăciun): ” La un referendum, orice nouă taxă pe care ar propune-o, poporul ar respinge-o. ”Conservatorul roşu“ susţine că statul a scăpat de sub control - nu mai susţine interesele comunităţii, deci şi-a pierdut substanţa existenţei sale, a abdicat de la scop şi a devenit o prezenţă frauduloasă; întreaga noastră condiţie s-a golit de conţinut şi am devenit obiecte de consum în ghearele unui sistem creat tot de noi, care, însă, acum ne devorează fără milă: ” „Ceea ce creăm în societatea noastră este un nou model de sclavie. Retorică pieţelor libere nu a produs pieţe libere, ambele „ortodoxii“, stângiste şi conservatoare, au avut acelaşi deznodământ: ” distrugerea societăţii.” Cum sclavizează statul, o spune Silviu Pricope: ” „din motive strategice evidente, adoptă progresiv o structură organizaţională care, în principiu, lasă oricui deschisă posibilitatea de a ocupa orice funcţie şi acordă drepturi egale şi universale de a participa şi a concura la determinarea politicii statale. Toată lumea – nu doar o „elită” privilegiată – capătă o miză legală în stat, cu scopul de a se reduce rezistenţa la puterea acestuia. Evident, doar în aparenţă. Dar acest lucru constituie o puternică motivaţie pentru anumiţi indivizi care văd oportunitatea de a beneficia de mai multe, în schimbul unui efort mai mic, decât cel presupus de activităţile productive normale. Astfel, Statul se întăreşte şi prin acest miraj fluturat în faţa indivizilor simpli ai societăţii, cărora le deschide uşile afirmării, obţinând chiar efectul de a recruta supervizorii sistemului exploataţional tocmai din rândul victimelor.” Sclavia este perpetuată prin educaţie slabă pentru că cei mai puţin instruiţi sunt mai uşor de manipulat, iar cei disperant de săraci sunt mult mai uşor (şi mai ieftin) de corupt, iar avuţia poate fi dobândită şi sporită mai uşor călcându-se pe cadavrul aproapelui decât creând sau producând efectiv ceva. GD Toma ştie că strategia oricărei forţe ce subjugă este politica de a-i împinge pe cei mai slabi într-un cerc vicios al sărăciei, la a avea condiţii generatoare de sărăcie şi nu mijloacele necesare spre a avea propriile interese.Odată cu începutul industrializării (asta a stat de fapt şi la baza abolirii sclaviei în UŞA), elitele aveau nevoie de forţă de muncă umană care să dea randament în producţie şi, evident... cineva care se crede mai liber... este mai productiv. Bakunin defineşte sclavia ca fiind psihică, prin privilegiul acordat unora şi libertatea pur formală pe care o au restul cetăţenilor. E confirmat de Tiberiu Kovacs care observă că „România desconsideră omul în plenitudinea sa absolută.” Rolul sistemului educaţional de stat nu urmăreşte ridicarea nivelului oamenilor din animalitate şi de la nivelul instinctelor primare, ci obţinerea unui orizont suficient de îngust, pentru a nu observa ce se întâmplă cu adevărat, cu cetăţeni „model” - docili, speriaţi, disciplinaţi, mulţumiţi cu ce li se oferă şi, mai ales, dresaţi corespunzător să se conformeze ideologiilor dominante. Ford a inventat sistemul „modern” de şcoală, care transmite elevilor valori şi dexterităţi potrivite pentru viaţa activă în muncă a secolului XX: ” punctualitatea, ascultarea ordinelor, suportarea timp de ore, săptămâni şi ani de sarcini plictisitoare, repetate, păstrarea liniştii în timpul lucrului, fără odihnă, respectarea programului cu orice preţ. Se spune că nu este important ce poate face statul pentru ţine, important este ce poate face individul/ cetăţeanul pentru stat. Această formă de relaţie este nu numai greşită şi denaturativă a individualităţii, dar denotă ideea că statul doreşte indivizi care să dea, să facă ori să nu facă ceva anume, iar colectivitatea să rămână stăpânul absolut, care nu dă şi nu face nimic în schimb. Întreabă Radu Banciu: ” „Da’ statul ce face, mă? O felicitare nu mi-a trimis, măcar! Dacă nu plătesc, mă bagă la puşcărie!”Aşadar, Statul nu garantează nimic, ba chiar încalcă Constituţia, care-l obligă să asigure populaţiei un trai decent. Cum s-a “obligat”, dacă este plin de procese pierdute la CEDO pentru drepturi încălcate? De ce au ajuns puşcăriile pline cu cetăţeni nevoiţi să fure pentru a supravieţui? El garantează doar «o libertate de gândire sub condiţia că această libertate să se manifeste la nivel individual şi... între limite!» (Daniel Octavian). Aşadar, a devenit legitimă lupta împotriva sclaviei libertăţii democratice. Există spaima indusă de sintagma „cu statul nu te joci!” Asta nu înseamnă că Statul nu ar trebui să dispară sau să redevină ceea ce, în spirit, trebuia să fie! Dacă-i luăm pe politicieni din jurul sacului cu bani sau facem să nu mai existe generatorul răului - sacul cu bani -, aceştia vor uita că sunt animale prădătoare şi vor deveni, treptat, fiinţe superioare. Numai că o mişcare împotriva „păduchelniţei” nu va fi posibilă niciodată cu oamenii puţini care gândesc fenomenul politic şi social din România şi duc un război pentru sens ţinând steagul sus, când legile te împiedică să pui în discuţie existenţa statului şi să manifeşti acţiuni capabile să-i schimbe radical regulile sau să-l înlocuiască definitiv cu altceva, când Statul este efectiv falimentat, prin proasta gospodărire, când, autoritar, împovărează drepturile şi, ilegitim, cere justiţiei să ţină cont de posibilităţile reduse de a acorda despăgubiri.În timp ce NOI, militanţii, neglijăm sau dezertăm de pe linia frontului credinţelor şi năzuinţelor comunităţii, EI îi acordă cea mai mare atenţie: ” structura statului "modern" are o anumită construcţie pusă la punct aproape matematic - există algoritmi după care se fac strategii la scară mare şi toate urmăresc anumite interese.Sistemul se perfecţionează cu fiecare revoltă împotriva lui! În vârful piramidei sunt cei care conduc, iar imediat dedesubtul lor sunt cei care vor să le ia locul, cei care visează ei înşişi să ajungă în vârf. De câte ori se răstoarnă vârful prin mişcări sociale, cei care vor ajunge în vârf sunt cei care erau imediat dedesubt şi îşi aşteptau rândul. Sunt cei care ştiu deja lecţia pe de rost! Sunt cei care ştiu deja ce greşeală să nu mai repete şi mizează continuu pe prostia şi inacţiunea grupului care-l ţine în viaţă. Liviu Ţigănuş ne spune că, aşa cum “Coca-cola”, pentru a ocupa piaţa, a creat mastodontul “Pepsi”, cu care să concureze în piaţă şi să distrugă toţi competitorii, tot aşa se procedează şi în politic - forma acceptată de organizare în "piaţa" politică este dată de EI! Luptătorul din stradă strigă: ” Orice încercare de a lupta împotriva sistemului este încadrată ca anarhie şi nerespectarea unor legi care aduc libertatea semenilor tăi! Eşti făcut din eliberator duşmanul compatrioţilor, ceea ce nu numai că îţi stopează parcursul, dar atrage şi duşmănia tocmai a celor care ar trebui să-ţi fie alături, ei crezând, prin voinţa manipulatorilor, că tu vrei să le furi libertatea. Oamenii sunt încrâncenaţi în durerea lor şi orbi binelui lor, întotdeauna condamnă şi ucid pe cel ce doreşte noul şi binele tuturor. Ca răspuns, reformatorul este alungat, batjocorit şi, uneori, chiar nimicit. Iată ce greu este să găseşti formule de defocalizare a puterii şi să convingi şi pe alţii că ăsta e drumul spre libertate, demnitate, dreptate! Victimele propagandei nu percep că „statul de drept” e tot aia cu statul de drepţi!Noul stat românesc este în aşa fel încât să poată rămâne la putere la infinit şi să fure la infinit – indiferent ce votează oamenii la alegeri. Ne aflăm în fundătura majoră a emancipării condiţiei umane! Prea mulţi au obosit de când sunt optimişti tot aşteptând să se între în normalitate. Câte unul ameninţă că a decis să nu-l mai susţină refuzând plata taxelor crezând că Statul se va usca precum o creangă rămasă fără sevă. O soluţie extremă chiar a ajuns virală pe internet: ” „Eu, Mărgărit-Daniel Buzo, îmi exercit suveranitatea, declar public că ies de sub jurisdicţia statului român şi, prin urmare, refuz să mai recunosc vreo autoritate exterioară sinelui meu…” De ce am avea nevoie de alţi oameni să ne servească, să ne reprezinte, când vedem că sistemul e corupt, că politica e curvă (minţind: ” "nouă ne pasă de Dumneavoastră!"), că marile corporaţii mituiesc sistemul, că…, că… o mulţime de alte “că”? Ion Ciobanu afirmă că problema are o rezolvare: ” eliminarea sinecurilor (paraziţi/căpuşe/sforari) indirect, prin schimbarea regulilor "abolind", printr-o Constituţie a dreptăţii, aranjamentele actuale (politizări ce au ajuns până şi la înregimentarea societăţii civile în reţele transpartinice ale corupţiei, prin care se face cu românii tot ce se vrea), încât să nu mai fie posibile decât candidaturile individuale la alegeri! Oamenii simpli nu au câştigat niciodată în detrimentul celor care au deţinut controlul în societate. Ei cred, cuminţi, că ar fi suficient să fie respectată legea. Ei visează doar să nu mai fie furaţi, că statul să nu-şi mărească singur, de capul lui, salariul, adică impozitele, şi să nu se mai împrumute fără să ne întrebe. Ei nu au înţeles subtilitatea că Stăpânii şi-au făcut legi în avantajul lor, pe care degeaba le-ar respectă toată lumea, tot sclavi prostiţi rămânem. Şomajul este folosit de Stat în interesul capitaliştilor, că forţă de coerciţie şi de înspăimântare a celor care muncesc, pentru a nu lupta pentru drepturile lor şi pentru un trăi decent.Se mai aduce pe masa de discuţii conceptul de guvernare activă, unde statul nu este doar furnizor, ci şi un partener care monitorizează strict cum se cheltuiesc banii. Cu această ocazie se avansează ideea că taxele să se micşoreze cât să ajungă pentru cheltuielile mărunte urmând ca, oamenii, prin donaţii, să impună condiţii la realizarea marilor proiecte. Cu alte cuvinte, este nevoie să fie întocmite reguli pentru Stat, fiindcă el a devenit un organism viu care, prin inteligenţii comunităţii, îşi manifestă apucături animalice. Apelul la conştiinţă este un fâs, doar regulile şi aplicarea lor pot conduce la un stat echilibrat, care să ofere, tuturor, condiţii demne de viaţă. Democraţia directă propune un contract cu aleşii, astfel încât promisiunile pe care le fac în campaniile electorale să aibă consecinţe juridic,e în cazul neîndeplinirii/ încălcării lor. Alte voci susţin că trebuie o profesionalizare a statului perfecţionând centralismul, dimensionându-se corect şi minimal cheltuielile şi deschizând uşilor pentru profesionişti, încât oricine este bine pregătit să poată ajunge să lucreze pentru statul român, nu doar clientela de partid. Idealiştii imaginează statul ca pe o companie mutuală de asigurare, în care oamenii plătesc voluntar taxele nemaifiind nevoie de armate de agenţi fiscali care să controleze. Extremiştii opun statului mafiot statul naţionalist, vor distrugerea din rădăcini a răului şi cred că realizează aceasta prin dispariţia în totalitate a actualei securităţi, cea care, în viziunea lor, este instrumentul realizării tuturor monstruozităţilor, concomitent cu investigarea activităţii tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor în componenţa cărora şi, mai ales, la nivel de conducere, au fost identificaţi reprezentanţi sau factori de influenţă ai reţelelor mafiote sau masonice, precum şi înfiinţarea unor puteri informative şi garante, de stat, ale căror conducători să fie aleşi direct de către popor. Vor un sistem judiciar concurent, în timp ce alte voci susţin o justiţie independentă financiar. Politică normală la cap înseamnă o politică pentru dreptate socială, radicală cumva, dar care să nu conducă la tensiuni între oameni, fiindcă nu trebuie nimeni exclus din societate. Fiecare trebuie să primească o sarcina pentru a fi răsplătit, astfel încât nimeni să nu rămână nemulţumit.Preotul de la mănăstirea Stavropolis are soluţia convieţuirii armonioase între prădătorii ce suntem şi oamenii progresului: ” “dacă devii preocupat să faci binele, nu-ţi mai rămâne timp să faci răul!” Deci, dacă oricine şi-ar propune să facă un bine, înainte de a trece la pradă, adică îşi scoate din cap, un timp, ideea de a vâna, binele îl va capta şi se va trezi că nu mai are timp pentru rău, plus că se va ataşa de frumuseţea binelui şi nu-i va părea rău că n-a mai apucat să întreprindă răul. Părintele Justin Pârvu vede salvarea printr-o revoluţie, dar trebuie mai întâi o trezire a conştiinţelor de către un pastor luminat sau un învăţător drept şi jertfitor al adevărului, care să strige din mijlocul mulţimii. Dacă şi aceştia vor lipsi, atunci toiagul lui Dumnezeu (bolile, necazurile, sărăcia) va fi singurul îndreptar al naţiunilor.Săracii îndrăznesc să îngaime că Statul procedează fix pe dos punând presiune pe oamenii care nu au cum trăi decât din muncă: ” îi sacrifică pentru ca bogaţii să facă averi şi mai mari, nepunând presiune asupra patronilor să absoarbă toată forţă de muncă. Forţele politice care se străduiesc să se nască îndeamnă să ne învingem sila de politică, să ieşim din bulele de confort individual, fiindcă vor deveni din ce în ce mai strâmte şi să redefinim rolul statului, împingându-l de la implicare zero spre implicare concurenţială cu privatul, pentru a rezolva sărăcia, care a devenit marea problema a umanităţii, problema care este exact în sarcina sa.Dar, Statul, fie este aservit puterilor financiare ale lumii (forţe mai mult sau mai puţin oculte), fie a devenit un loc din care ajunşii pot lua tot ce au nevoie, încât nu numai că au scăpat de sărăcie câteva generaţii, dar au devenit un instrument de producere continuă a banului, prin dezvoltarea afacerilor sigure ocupând locurile cu vad, folosind rezervele ţării, eludând şi exploatând nestingherit oamenii, deţinând monopolul ş.a.m.d. Ion Ciobanu a identificat 6 centre de putere rivale ale fostei securităţi (cca. 10 000 de persoane): ” partidele politice - definite ca teatre de păpuşi, gata de reprezentaţie, în mâna celor care deţin banii -, Mass-media - instrument de îmbrobodire a populaţiei -, curentele: ” atlanto-sionist occidental, filo-rus, naţionalist-brun şi ceauşist. Controlul acestor structuri îl deţine Consiliul Conspiratorilor (90 de persoane) care decid ce trebuie, cine trebuie, când trebuie, unde, de ce, încât, orice am face, suntem constrânşi să-i deservim tot pe ei.Prin urmare, Statul mafiot se hrăneşte din informaţiile şi energiile statului de drept aflat numai pe hârtie, pe care le deturnează prin intermediul reprezentanţilor săi, infiltraţi în structurile de conducere şi decizie ale statului de drept.Când, într-o ţară perfectă, statul nu numai că nu cere nimic cetăţeanului, ci îi dă. Dalai Lama oferă înţelegerea ideală a lumii când afirmă că “omul nu a fost proiectat să muncească!”, deci are dreptul să stea, fără să-i fie ameninţată în vreun fel existenţa şi să se bucure de libertatea trăirii frumuseţilor lumii înconjurătoare explorate prin cunoaştere, dăruire şi creaţie.Nostradamus prezice o zi în care popoarele se vor revolta şi vor refuza, apoi, pentru totdeauna, să mai plătească impozite Statului. Dacă politicienii contemporani ştiu asta şi nu fac nimic, înseamnă că fac o politică împotriva poporului şi devin vinovaţi pentru sângele care se va vărsa într-o zi. Dacă nu ştiu, este timpul să afle şi să se responsabilizeze.
- · Nora Damian: “In general, o lebada neagra apare atunci cand un sistem se dezvolta mult, rapid, iar evolutia lui e necontrolabila. Are ca precursori o serie de ratari de a se organiza si de a se evalua realist”, spune Emilian Isailă aici amintind momentul confruntării lui Traian Băsescu cu Raed Arafat din ianuarie 2012. Faptul că lebăda era vopsită în negru uselist atunci, nu putea schimba lucrurile. “E vorba de fenomene rare, greu de anticipat, extrem de punctuale si care scot in evidenta slabiciunea unui sistem si il darama“. …Ar fi avut şanse de reuşită Războiul lui Boc?… Eşecul, poate mai puţin dramatic, era inevitabil chiar şi fără manevrele useliste mizerabile din ianuarie. Guvernarea Boc a fost singura care a demarat şi susţinut, profesionist, reforme indispensabile statului dar n-a reuşit să le asigure durabilitatea, altfel spus să le protejeze de politizare. Boală neiertătoare transmisă statului post-comunist prin cei care au preluat puterea în ’89. Punând stăpânire pe instituţiile statului, eşaloanele inferioare ale nomenklaturii au perpetuat şi amplificat corupţia politică vreme de 24 de ani. Toate partidele care s-au perindat la putere au practicat politizarea instituţională de tip comunist birocratizând în progresie geometrică statul până la nivelul sufocant actual. Aşa-zisa societate civilă (oengeuri, presă) în loc să împiedice marasmul s-a politizat la rândul ei integrându-se pe ici pe colo, în reţelele transpartinice ale corupţiei. Legăturile politicului cu lumea interlopă au sfârşit prin a mafiotiza statul. La asta a dus politizarea fără limite, asta e şi explicaţia faptului că destui boboreni îl regretă pe Ceauşescu socotind că, cu tot răul de atunci, fenomenul era mai limitat, controlat fiind de la vârful nomenklaturii. Din nefericire, chiar politizarea ca “politică” a centrului de greutate fesenist al PDL (principala grupare de dreapta, acum!) a făcut posibilă în 2014, căderea guvernului. Doar cât a funcţionat ca partid al lui Băsescu a acţionat împotriva politizării (să ne amintim de demisiile din comisiile de administraţie din teritoriu). O perioadă fastă electoral pentru PDL care crease speranţa în ruperea de practicile blocului fesenist! N-a durat mult şi, impusă de greii pedele, politizarea s-a întors ca gripa: ” cu complicaţii. Am spus “depolitizare”, deşi mai potrivit ar fi “deparazitare” sau despăduchiere”. Valul uselist a făcut peste noapte din stat o păduchelniţă. Patronilor “crescătoriei” însă, tocmai li s-a arătat lebăda neagră. Pe neaşteptate. Semn funest, oricâtă zăpadă ar turna instalaţiile corupţiei peste accidentul din Apuseni. Despăduchierea o face deocamdată, exclusiv justiţia (o reformă de succes, durabilă a echipei Băsescu-Macovei sau excepţia care confirmă regula !) Vom scăpa de păduchelniţă doar când o forţă politică sănătoasă va depolitiza statul şi va creea cadrul politic normal pentru a-l scăpa de păduchi. Şi pentru a împiedica refacerea păduchelniţei.
- · Occupy your life Romania: ” Ce este STATUL?!? -*** - STATUL este o asociație... Ar fi normal să fie a noastră a tuturor, asociație în care noi toți să avem dreptul de a participa la facerea legilor/regulilor ce ne guvernează viața în comun... Dar NU E AȘA, pentru că voi îi alegeți pe ei (candidații ce promit marea cu sarea pentru a vă fura votul) și ei formează STATUL, un stat al lor în care ei fac regulile pe care noi toți suntem obligați să le respectăm fără putința de a le contesta/schimba... Iar voi "dragi oițe" mergeți și îi votați iar și iar cu aceeași cretină iluzie că îi veți schimba... THIIIIINK... Atâta timp cât veți vota reprezentanți, ei și angajații lor credincioși executanți vor fi STATUL... Iar voi/noi, doar umili sclavi ai caracatiței zămislite prin vot...
- · Octavia Herta: ” Statul in prezent.Cel mai important lucru pentru orice fiinta care doreste sa isi re-aminteasca cine este si sa isi restituie sinele. Statul in prezent este observarea la rece a momentului prezent, fara ganduri, emotii, judecati, incercand sa lasi deoparte tot ceea ce ai fost invatat despre orice lucru din jurul tau. Statul in prezent reprezinta natura ta adevarata, deci practic, nu e o tehnica ci esti tu insuti.
- · Paolo Borsellino: ”Statul si mafia sunt doua puteri care controleaza acelasi teritoriu. ori se lupta intre ele, ori sunt mana in mana.
- · Partidul S.O.S. România: ” Noi nu uităm, noi nu iertăm, noi suntem pedeapsa voastră!”
- · Paul Valery: ” Dacă statul e puternic - ne zdrobeşte, dar dacă e slab - pierim.
- · Petre Tutea: ” (Manifestul Revoluției Naționale – fragment dintr-un text scris în 1935” „Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii.” Neo rânduiala nefirească „Într-un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite – prin decalaj, concesii, dobânzi – peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e statul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: ” siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca-n colonii. De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi – în plus? Pentru cine? Pentru ce? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot bordeiu. Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolentei româneşti: ” în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: ” sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: ” sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: ” nu le fac pentru noi şi unde ne trebue nouă, ci pentru ei şi unde le trebuie lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: ” nu noi ne sbatem, ca ei să ne sugă mai bine ?. Naţiunea română stă deoparte: ” deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul neo-liberalo, care înlesneşte spolierea. Naţiunea e în rezistenţă pasivă. De aceea se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. De aceea ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: ” nici pustie şi nici vie. De aceea suntem ţara lui „a-da, bine-bine, lasă-lasă”.*** "Statul - sucursală al burgheziei apusene "
- · Puscasu Danut: ”Capitalismul viitorului trebuie sa tina cont de o reevaluare a raportului stat-mediu privat. din punctul meu de vedere, paradigma social-democrata - statul interventionist si cea liberala - statul minimal sunt depasite de evolutiile socio-politice generate de actuala criza. este de dorit un parteneriat corect stat-mediu privat in care statul sa se angajeze sa-si dimensioneze corect cheltuielile, taind cheltuielile inutile si impozitand corect activitatile productive si un mediu privat predictibil... cine crede ca poate avea un mediu de afaceri solid intr-un stat lipsit de reglementari clare si ,,retras,, cu totul din ,,activitate,, e naiv...cine crede, de asemenea, ca suprareglementarea si supraimpozitarea sunt benefice sa nu se mire de ce economia se duce spre ,,gri,, sau spre ,,negru,,....îmi exercit suveranitatea, declar public că ies de sub jurisdicția Eu, Mărgărit-Daniel Buzoi,: ” statului român și prin urmare refuz să mai recunosc vreo autoritate exterioară sinelui meu; îmi setez, ca intenție, perceperea unei comunități planetare fundamentată strict pe știință și conștiință, în care fiecare membru al comunității face TOTUL benevol și DOAR cu bucurie. De asemenea, declar public că fac toate acestea DOAR pentru a începe o noua viață, într-o lume fără state naționale, fără să mă mai identific cu concepte și noțiuni divizante; și nu pentru a nega, a defăima sau a știrbi în vreun fel trecutul meu de român sau istoria neamului românesc.
- · Razvan V Chiruta: "Statul român, așa cum a fost construit după 1989, a ajuns la final. Suntem pe fundul gropii, am mai spus-o. De aici, fie ne ridicăm cumva, și-l lăsăm jos, fie tragem pământ de-asupra și ne îngropăm o dată cu el. Pentru că statul român, așa cum a fost construit în ultimele trei decenii, e mort și pute tot mai tare a putrefacție."
- · Remus Constantin Raclau: ”Papagalul candidat este învăţat că poporul este o turmă de creaturi inferioare şi nesătule pe care, oricât de mult ai încerca, nu vei reuşi niciodată să o mulţumeşti, aşa că nici n-are rost să mai încerci, subliniind faptul că rolul prostimii este doar acela de a munci pentru a susţine clasa politică superioară şi de a simula democraţia, oferindu-i-se la intervale regulate de timp, posibilitatea de a se răcori „alegând” între două sau mai multe variante egal convenabile sistemului de partide care se alternează „democratic” la putere. În acest sens este instruit asupra lipsei de sens a procesului de educaţie a tinerilor, a rolului anti-manipulativ al şcolii şi atenţionat mai ales asupra influenţei negative reprezentate de bunăstarea şi independența economică a populaţiei asupra poftei de mici, bere şi cârnaţi din campaniile electorale, cu consecinţe imprevizibile asupra rezultatului de la urne
- · Renate Weber: ”Nu vi se pare ca toata structura care traieste bine mersi prin afaceri cu statul sunt copiiii esaloanelor 2 si 3 ale lui ceausescu?
- · Renato Cifuentes: ” Nicio societate nu vrea să fii înțelept. Acest lucru este împotriva principiilor fundamentale ale tuturor societăților. Dacă oamenii sunt înțelepți, nu pot fi exploatați, dacă sunt inteligenți, nu pot fi manipulați, nu pot fi forțați să trăiască mecanic, ca niște roboți. Înțelepții și inteligenții vor purta întotdeauna cu ei parfumul revoltei. Le va plăcea să trăiască în libertate. Libertatea se naște odată cu înțelepciunea și (aproape) nicio societate nu vrea să fii liber. (...) Pentru că în momentul în care indivizii încep să își folosească propria inteligență, atunci devin periculoși, periculoși pentru sistem, periculoși pentru cei care sunt la putere, periculoși pentru savanți, periculoși pentru cei care plănuiesc tot felul de opresiuni, exploatări și suprimări, periculoși pentru state, periculoși pentru națiuni. De fapt, un om înțelept este un foc viu, o flacără care arde mereu. Dar el nu-și poate vinde viața, nu poate fi un rob, mai degrabă ar muri decât să devină sclav. Un om liber și înțelept este un fiu al Tatălui Creator."
- · Revolta Descultilor: ”Descultilor le este inca frica accepta inca sa devina si mai dezradacinati li se cere sa nu-si puna intrebari si vorbesc despre imposibila integrare sociala a saracilor. statul e complice, nu reactioneaza, nu apara cetateanul, trebuie sa te aperi cu avocat kafkienii sa plateasca daune uriase pentru greseli? in romania, nu? o societate nu poate sa reziste polarizarilor extreme.
- · Robert Cazanciuc: ” vicepreşedintele Senatului (PSD): ” „Statul îşi pierde anticorpii în relaţia cu mediul infracţional. Trebuie făcută o analiză în CSAT”
- · Salvador Allende, Chile: ”Un popor care-si doreste va fi capabil si de sacrificii. nici un sacrificiu nu devine prea mare ca poporul sa scape de nenorocitii care-l conduc.*** multinationalele nu apartin niciunui stat, nu au responsabilitate fata de vreo comunitate, nu pot fi controlate fiscal si de un parlament, distrug economia statelor unde se intaleaza.
- · Savatie Bastovoi: ” Acum se ciocnesc generația educată să joace după reguli cu generația căreia i s-a spus că nu există reguli. Cine credeți că va bate într-o luptă în care unii nu aplică lovituri interzise, iar ceilalți bat sub centura și, atunci cînd nu pot bate, opresc jocul pentru a cere întăriri? Sigur că cei lipsiți de scrupule vor învinge, fiind conduși de cei mai proști din cei care oarecînd au pierdut războiul cu cinstea și bunul simț. De aceea, nu vă mai mirați de puterea celor care acționează în numele legii călcînd legea - voi i-ați umplut de putere de fiecare dată cînd ați ales "răul cel mai bun". Scuturați odată din cap ideea unui stat abstract care este bun și drept în sine - statul este fix așa cum îi vedeți că sînt cei care îl conduc, nu căutați să găsiți în spatele lor o fantomă pe nume Stat care să vă salveze de prostia, cruzimea și setea de putere a celor care se cred stat și lege pentru voi. Nu v-a plăcut legea lui Dumnezeu? Primiți legile oamenilor!
- · Scrieridotnet Wordpress: ” Atitudinea Statului Român faţă de Cetăţenii Ţării, nu e deloc diversă, comparativ cu celelalte Juguri pe care le-a cunoscut Poporul Român în lungul istoriei lui nefericite. Atât în trecut, cât şi în prezent Birul la care a fost/este silit un popor, a fost/este Abuzul celor puternici faţă de cei mai slabi, faţă de cei ce nu au ştiut/nu ştiu să fie uniţi de maniera aptă să le dea mijloacele necesare spre a se apăra, mijloacele necesare spre a avea propriile interese - este, de fapt, strategia oricărei forţe ce subjugă, politica aceasta de a-i împinge pe cei mai slabi la a nu avea condiţii, altele decât cele generatoare de sărăcie, dezbinare. În spiritul strategiei date, Autoritatea Abuzivă Oarecare îşi asigură supremaţia, în general justificând-o cu false şi doctrinare motive puse pe post de "Bine", pe care, chipurile, Autoritatea Abuzivă Oarecare l-ar oferi în schimbul exercitării acestei autorităţi abuzive. În trecut, diversele Puteri ce au asuprit pe români, veneau cu filosofii de doi lei gen "plătiţi tributuri, pentru că noi vă garantăm şi vă asigurăm protecţie în cazul unui atac din partea altor forţe superioare vouă". O filosofie proastă, pentru că acea posibilă "altă forţă superioară", dacă ar fi fost să apară, mai puternică decât Autoritatea Abuzivă de la nivelul prezentului oarecare, această "altă forţă superioară", aşadar, în general n-a fi avut de luat, la urma urmei, mai mult decât au luat cei ce subjugau înainte. Tot tribut plăteau, românii - şi, de aici, se limpezeşte realitatea că pentru români puţin conta cine lua tributul. Fie că erau turcii, fie că erau ruşii sau mai ştiu eu cine, pentru români lucrurile nu se schimbau nici cu o virgulă.Începând cu fosta monarhie, românii au fost forţaţi la a "plăti taxă de protecţie" Statului din Capitală. Care nu a oferit nimic în schimb, în afară de vorbe mari şi goale gen Unire a românilor, Patrie a românilor, Valori ale românilor - lucruri care nu au pus borş în strachina românului, dimpotrivă, noua Forţă Abuzivă şi-a bătut joc de români, de maniera că la 1907 românii au fost nevoiţi să se revolte, dar au fost călcaţi în picioare şi reduşi la tăcere. Iar când străinii au atacat, monarhia a pus coada între picioare, a dat înapoi. De maniera că actualei Republici Moldova i-a fost pur şi simplu întors spatele. Comunismul şi, astăzi, urmaşii lor, nu au adus nicio modificare în ceea ce priveşte Poporul Român. Aceleaşi vorbe mari şi goale, aceleaşi tributuri impuse, care, chipurile, sunt plăţi pentru serviciile pe care le garantează şi le asigură Statul din Capitală. Şi Statul din Capitală, iată, oferă Poporului Român o multitudine de clase parazitare ce nu au altă preocupare decât aceea de a inventa justificări prin care să fure Resursele şi Munca bietului român.Românii au academie, au biserică de Stat ce trage imense fonduri din tributurile la care sunt forţaţi românii; românii au o puzderie de alte structuri mafiote-religioase, care, într-un fel sau altul, tot pe munca românului stau; românii au adevărate oştiri de aşazişi intelectuali şi/sau oameni de cultură, de artă - învăţământ superior şi cercetare...; românii au zeci de mii de aşazişi politicieni, care, chipurile, ar administra ţara; românii au birocraţie cât frunză şi iarbă; românii au aşazise personalităţi şi vedete, că deja mi-e şi greaţă când aud că unul a câştigat nu ştiu ce premiu în virtutea faptului că a fugit mai tare decât ăilalţi concurenţi... Un singur lucru nu au avut şi nu au încă, românii: ” dreptul de a alege să aibă sau să nu aibă academie, biserică de porcăria oarecare, poetaşi şi gloate de specialişti, campioni la ţopăiala pe bârnă. Ba, de dragul lucrurilor enumerate mai sus, Statul din Capitală a silit Ţara spre a se îndatora, spre a se vinde. Iar eu mă întreb: ” - Mai are importanţă cine şi de ce stoarce tribut de la Poporul Român? Şi dacă nu are importanţă cine şi de ce stoarce tribut de la Poporul Român, oare de ce stă Poporul Român sub jugurile mincinoaselor asigurări şi garanţii de servicii ale altora? Oare de ce nu-şi ia Poporul Român destinul în propriile mâini, pentru a fi stăpân pe Resursele şi Munca lui, şi a-şi asigura şi garanta el însuşi serviciile de care are nevoie? Gd toma: ” Ieşind din strict sfera Omului de Religie, şi luând acum ca sistem de referinţă, Politicul, deşi Omul de Religie este şi aici sufocant de prezent, avem de observat cum Statele au impus şi impun Obiective Comune care, însă, nu sunt deloc Obiective Comune ale Popoarelor. Să exemplificăm cu situaţia României de astăzi. Partidocraţia îşi motivează parazitismul prin declaraţia că, vezi Doamne, ar administra Ţara, adică Patrimoniul care este sau ar trebui să fie Proprietate a Poporului Român, şi nu Proprietate a Statului Român. Unde Poporul plăteşte tribut Statului din Capitală în ideea declarativă că Partidocraţia Menţine/Dezvoltă Statul, Ţara în ceea ce priveşte Infrastructurile şi Instituţiile (de asemenea: ” ) ale Statului Român, şi nu, cum ar trebui să fie, adică: ” Poporul contribuie cu parte din venit pentru a se Menţine/Dezvolta pe sine însuşi (realitatea fiind aceasta că adevărata Putere pe care ar avea-o o Naţiune nu stă în Dezvoltarea Statului, în defavoarea Dezvoltării Poporului. Aceasta când se întâmplă dă naştere la monstruozităţi de tipul Statului Român Comunist bine utilat cu Instrumente de genul Securităţii care a făcut cam ce-a vrut cu românii. Tip de Stat, însă, repede posibil să fie zburat de la Bucureşti, aşa cum s-a întâmplat când a fost nevoit să fugă la Iaşi, prea puţin păsându-i de Poporul rămas în urmă, acelaşi Popor care plătise tributul/taxa de protecţie ca la mafioţi – Lucruri oricum total diverse în situaţia Poporului din SUA, de exemplu, unde faptul că o anume forţă străină ar ocupa capitala, ehei! ce războaie de gherilă ar avea de dus ocupanţii cu Populaţia – o dovadă spre argumentare a teoriei mele s-a văzut la Atentatul din 11 Septembrie, când, în următoarele ore, toate magazinele de arme s-au golit de tot ce poate fi considerat armă de atac şi apărare). Vorbim, aşadar, de Sindroame, de boli în funcţie de care se formează Mentalitatea unei Societăţi – Mentalitatea unei Societăţi fiind şi definiţia ultimă pe care o putem stabili ca şi Indicator ce arată valoarea Societăţii x, din spaţiul y, la momentul z, Valoare Oarecare situată undeva pe o Convenţională Scară a Variabilităţilor de Valoare posibil să le aibă Societăţile în general. Ca să ajungem la un lucru încă şi mai de esenţă, anume: ” Legile şi funcţionabilitatea lor, la nivelul unei Societăţi. Dar aici trebuie să fim foarte atenţi, pentru a înlătura gunoiul ce ne-ar vicia înţelesurile, şi care dau ca efect Sindroamele semnalate în cele ce am scris până acum. Anume: ” Legile sunt şi ele două tipuri, cum ar fi: ” Legi care vin impuse (motivele se subînţeleg) ca şi Scop, contrare Legilor de categoria de la punctul 2. Legi care vin impuse ca şi Mijloc (de a asigura, de a rezolva ceva…) Principiul Legilor în general ar fi că una sau mai multe Părţi ajung la un Acord prin Aplicabilitatea căruia (Aplicabilitate Concretă, Imediată) Părţile îşi Asigură, Garantează Drepturi. Dar, pentru ca Fiecărei Părţi să-i fie Recunoscute şi Respectate Drepturile, de către Fiecare Altă Parte, este necesar ca Fiecare Parte să-şi Asume Obligaţii şi Responsabilităţi faţă de Fiecare Altă Parte (+ să şi plătească în cazul nerespectării Acordului, chiar cu arestarea în bloc a tuturor Membrilor ce Reprezintă Partea semnatară a Acordului – un Guvern, de exemplu). Lucruri pe care le spun şi nu am nicio îndoială că nu par o aiureală, dar, în realitate, aşa ar fi firesc. Problema, însă, vine din aspectele cum urmează: ” Referindu-mă din nou la România, este vizibil că Statul a impus Poporului Român un Contract abuziv, de soiul că Drepturile şi Obligaţiile sunt amestecate şi răsamestecate, ca să se ajungă în final la aceasta că, oricum ai evalua lucrurile, Poporul Român rămâne numai cu Obligaţii şi, acolo, nişte Drepturi Simbolice de care se face un circ benefic tot Claselor Parazitare (Clasele Parazitare însemnând Simptomii unui Sindrom Social). Ca argumente la cele ce am spus în paragraful de mai sus, stă realitatea că Statul Român după Modelul Bazat pe Puterea Statului din Capitală, fie că ne referim la Statul înfiinţat de la Mica Unire, fie că ne vom referi la diversele forme ce au subjugat Poporul Român divizat în cele trei Principate, Statului Român dintotdeauna, aşadar, i-a păsat prea puţin de Poporul Român. Cât i-a convenit, l-a ţinut legat de pământ. Când nu i-a mai convenit să-l ţină iobag, i-a lăsat pe români să fugă fiecare încotro vede cu ochii (I-a alungat, de fapt, pe români de pe proprietatea lor!) Chestiunea este cu atât mai vizibilă, astăzi, când APROAPE UN SFERT DIN POPULAŢIA ROMÂNIEI (!!!) pur şi simplu a fost izgonită din Ţară, prin intermediul Partidocraţiei, iar Clasele Parazitare-Unelte ale Statului Român a preferat importul de străini (chinezi, de exemplu). Chestiune, de fapt, explicabilă, anume că Statul Român a ales între aceste două lucruri: ” 1) creşterea valorii muncii, şi 2) menţinerea valorii muncii la preţuri derizorii (importul de străini). Cred că este bine să repet încă o dată că avem a face, în cazul României de astăzi, cu una dintre cele mai grave calamităţi din câte a cunoscut sărmanul Popor Român. Nu există statistici exacte, dar nici nu ar fi credibile, devreme ce ar veni de la Bucureşti. Este cert, însă, că APROAPE UN SFERT DIN POPULAŢIA ROMÂNIEI a fost izgonită, ca, în locul ei, iată, să fie aduşi străini – de aici încă un şi mai mare rău care va pălmui Poporul Român foarte straşnic (Poporul Român deja avănd destule probleme legate de existenţa/prezenţa diverselor etnii din România). În fine, toate lucrurile nenorocite pe care le-am evidenţiat până aici sunt Efecte ale Legilor impuse ca şi Scop (contrare Legilor impuse ca şi Mijloc prin care Poporul Român să beneficieze cel puţin în paralel cu beneficiile pe care le-ar avea Statul, dacă nu şi mai mult). Lucrul cel mai tulburător, însă, este că nimeni nu vorbeşte despre realităţile acestea…
- · Seneca: ”Societatea noastră seamănă foarte mult cu o boltă din pietre, care s-ar prăbuşi dacă ele n-ar rezista una alteia şi dacă ea nu ar fi susţinută prin însuşi acest fapt.
- · Sidonia Bogdan: "Și nu vorbim numai de șpagă, ci de ură a medicului asupra statului. Cunosc mulți medici care urau statul pentru că nu le oferea posibilitatea unui trai decent strict pentru munca lor. Nu se simțeau prețuiți de țara în care își făceau meseria. Asta a fost principalul motiv generator de corupție in mediul medical."
- · Silviu Pricope: ” Statul – între adevăr şi minciună. De multe ori în analizele şi judecăţile pe care le fac, oamenii pleacă de la premise false, şi de aceea concluziile la care ajung sunt fatalmente greşite. Este şi cazul analizelor care presupun schimbarea sistemului social, a celor născute dintr-o nemulţumire latentă cu privire la raporturile sociale existente actualmente în societate. Majoritatea indivizilor inteligenţi – aflaţi de o parte sau alta a baricadei politice – constată că ceva este în neregulă cu mersul actual al civilizaţiei şi încearcă, de cele mai multe ori doar superficial, să analizeze de ce şi mai ales cum, am ajuns în această stare. Şi pentru că nu pleacă în aceste analize de la sursă, de la originea fenomenului, ajung să folosească în raţionamentele lor noţiuni pe care nu le înţeleg cu adevărat, pentru simplul motiv că ele sunt folosite – de cele mai multe ori greşit şi manipulatoriu – de mainstream-ul informaţional actual. Este perfect adevărat argumentul că nu trebuie să inventăm de fiecare dată roata, pentru că altfel nu ar mai exista nici un progres raţional. Dar oare aceste „roţi” pe care le folosim în vorbirea curentă şi analizele noastre, chiar ne sunt ele utile? Ne ajută să înţelegem fenomenele care ne înconjoară? Utilitatea unei roţi obişnuite poate fi verificată foarte simplu de oricine. Dar utilitatea înţelegerii unei noţiuni abstracte cum este Statul, poate fi verificată în mod similar? Ei bine, nu. Deoarece este o noţiune complexă, cei mai mulţi oameni îşi construiesc mental o imagine, care de cele mai multe ori este falsă, dar care – bineînţeles din coincidenţă! – corespunde modului în care establishmentul actual doreşte să o înţelegem. Oare de ce? Îndeobşte imaginea celor mai mulţi dintre oameni, referitoare la Stat este aceea a unei structuri sociale cu rol de coordonare a bunului mers al treburilor unei societăţi dintr-o ţară anume. O structură care controlează un anumit teritoriu şi o populaţie, asigurând funcţionarea relaţiilor sociale corecte dintre indivizi. Dar dacă nu este aşa şi o asemenea definiţie este menită doar să mascheze cu totul şi cu totul altceva? Chiar şi la o privire aşa din avion, putem vedea că actualmente, Statul nu coordonează „bunul mers” al societăţii şi nici nu veghează la respectarea stabilirii unor relaţii sociale corecte între indivizi. Cu toţii observăm lucruri care merg anapoda, măsluirea jocului economic în care anumite entităţi sunt privilegiate în detrimentul individului obişnuit, entităţi care primesc o porţie mai mare din resursele comune decât li s-ar fi cuvenit în mod obişnuit şi aşa mai departe. Evident, politicienii, politologii, profesorii de economie din universităţi, funcţionarii Statului, trompetele din mass-media şi alţii actori mai mari sau mai mici care mânăncă o pâine albă de pe urma conformării la regulile actuale ale jocului ne vor prezenta mereu motivele pentru care nu se întâmplă lucrurile fireşti şi normale. Întotdeauna va exista o criză, ameninţarea unui duşman comun, relaţiile internaţionale, transformările complexe care au loc pe piaţa de capital, reaua noastră voinţă, adversarul politic şi multe altele asemenea, motive de care cred sincer că v-aţi săturat. Dar dacă toate acestea nu sunt decât pretexte? Dacă noi le primim aiurea pe post de explicaţii, pentru că nu facem un minim efort să observăm consecvenţa Statului în neplicarea lucrurilor care justifică tocmai raţiunea lui de a exista. Este absurd să credem că toate condiţiile naţionale şi internaţionale şi planetele se aliniază de fiecare dată în aşa fel încât să fim mereu în dezavantaj. Poţi înţelege o dată. Poţi înţelege de două ori că există motive obiective care fac ca anumite lucruri să nu se întâmple. Dar chiar aşa de fiecare dată? O dată în care să aibă de câştigat şi omul simplu în detrimentul celor care deţin controlul în societate, chiar nu există? Ei bine… este un mister pentru mine, cum oameni înzestraţi cu o anumită inteligenţă nu îşi pun astfel de întrebări simple. Nu pot să nu întreb – evident retoric – oare nu v-a trecut niciodată prin cap că toată această mascaradă politico-socială are un scop tocmai opus celui declarat? În fine… nu are rost să pun astfel de întrebări. Pe de altă parte, de multe ori am avut senzaţia că oamenii nu sunt conştienţi de rolul nociv al guvernului şi Statului în viaţa lor şi că se implică nejustificat de mult în lupta politică, care, – în ciuda discursului media contemporan – nu are alt scop decât legitimarea puterii şi autorităţii unei structuri artificiale, asupra celor mai multe aspecte ale vieţii oamenilor. Evident pentru o afirmaţie atât de tranşantă este nevoie de explicaţii. Să începem cu începutul. Avuţia (prosperitatea) poate fi dobândită şi sporită în două moduri absolut distincte: ” fie prin creaţie proprie (homesteading), producţie şi schimburi contractuale, fie prin exproprierea şi exploatarea celor care o produc efectiv sau a contractanţilor. Oricât de mult am căuta, nu există nici o altă cale. Ambele metode sunt naturale pentru omenire. Încă din preistorie, au existat triburi care au ales sporirea forţei armate, în timp ce alte triburi mai paşnice, şi-au investit energia mai mult în producţia de bunuri sau agricultură, decât în dezvoltarea capacităţii beligerante. Şi nu de multe ori, avuţia creată de aceştia din urmă, trecea – prin forţa armelor – în stăpânirea primilor. Deci nimic nou sub soare. Pe lângă interesul profund uman de a produce şi a face comerţ, a existat dintotdeauna şi un interes în achiziţionarea non-productivă şi non-comercială de proprietate şi avuţie. Mai pe şleau spus, în furtul mai mult sau mai puţin mascat al acestei avuţii create de alţii. Şi în decursul dezvoltării economice, aşa cum primul tip de interes poate duce la formarea de întreprinderi productive, firme, asociaţii, bresle şi corporaţii, cel de-al doilea tip poate conduce la un alt tip special de întreprinderi pe scară largă şi poate da naştere la guverne şi state. Să analizăm un pic diferenţele dintre astfel de întreprinderi productive şi cele al căror interes este doar achiziţionarea non-productivă şi non-contractuală de avuţie (furtul acesteia). Dimensiunea şi creşterea unei întreprinderi productive sunt controlate, pe de o parte, de cererea consumatorilor voluntari de pe piaţă, iar pe de altă parte de competiţia cu ceilalţi producători, care obligă în mod continuu fiecare firmă să opereze cu cele mai mici costuri posibile, dacă doreşte să se menţină pe piaţă. Pentru ca o astfel de întreprindere să crească în dimensiune, cele mai urgente nevoi ale ale consumatorilor trebuie satisfăcute în cele mai eficiente moduri. Numai cumpărările voluntare ale consumatorilor îi susţin dimensiunea. Dezvoltarea unei întreprinderi productive – într-un sistem ideal corect – nu trebuie să aibă alt fundament decât încrederea consumatorilor care îi achiziţionează în mod liber bunurile sau serviciile produse. Constrângerile asupra celuilalt tip de instituţie – Statul – sunt de un cu totul alt tip. Pe de-o parte, este în mod evident absurd să spunem că apariţia şi creşterea sa sunt determinate de cerere în acelaşi sens ca şi în cazul unei firme de pe piaţă. Nu se poate spune prin nici o gimnastică a imaginaţiei că proprietarii iniţiali de avuţie, producătorii sau contractanţii angajaţi în schimburi voluntare, care trebuie să renunţe la (o parte din) ceea ce deţin în favoarea statului (de exemplu prin taxe şi impozite), au cerut un astfel de serviciu. Mai degrabă sunt constrânşi în a-l accepta, şi aceasta este dovada concludentă a faptului că serviciul nu este deloc solicitat. Pe de altă parte, nici nu se poate spune că statul este îngrădit de competiţie aşa cum este o firmă. Pentru că, spre deosebire de aceasta, statul nu trebuie să-şi menţină costurile sub un anumit nivel, ci îl poate depăşi (cum de altfel se întâmplă mereu), deoarece este în măsură să transfere surplusul de costuri către cetăţeni prin impozitare sau reglementându-le comportamentul. Astfel, atunci când apare un stat, acest lucru se-ntâmplă în ciuda faptului că nu este nici cerut, nici eficient. Aici se cuvine o paranteză. Evident că discursul contemporan oficial ne spune că de fapt impozitele sunt benevole şi că oamenii doresc să cotizeze la sacul fără fund al Statului, pentru că de fapt aceste cotizaţii se întorc la ei prin ceea ce Statul le pune la dispoziţie: ” infrastructură, justiţie, securitate, etc. Vom vedea în continuare cum şi de ce se face acest lucru. Vă rog doar să vă scoateţi din minte orice urmă de bunăvoinţă pe care aţi putea-o bănui din partea Statului. Atât. În loc să fie îngrădită de cost şi de cererea de pe piaţă, creşterea unei firme exploatatoare (aşa cum este şi Statul) se supune constrângerilor opiniei publice: ” achiziţiile non-productive şi non-contractuale de proprietate (mai pe şleau furtul acestora) necesită coerciţie, iar coerciţia creează victime. E posibil ca rezistenţa să fie durabil suprimată în cazul unui individ (sau grup de indivizi) care exploatează unul sau poate doi, trei alţi indivizi (sau un grup de aproximativ aceeaşi mărime). E de neconceput însă să ne imaginăm că doar prin forţă se poate anihila rezistenţa în cazurile destul de familiare când minorităţi restrânse expropriază şi exploatează populaţii de zeci, sute sau mii de ori mai numeroase. Pentru ca acest lucru să se întâmple, o astfel de firmă trebuie să aibă, pe lângă forţa coercitivă, şi sprijinul publicului. O majoritate a populaţiei trebuie să-i accepte operaţiunile ca fiind legitime. Această acceptare poate varia de la entuziasmul activ până la resemnarea pasivă. Dar o acceptare trebuie să existe, înţelegând prin aceasta că o majoritate trebuie să fi renunţat la ideea de a rezista activ sau pasiv oricărei încercări de impunere a achiziţiilor non-productive şi non-contractuale de proprietate. În loc să-şi manifeste furia în legătură cu astfel de acţiuni, să-i dispreţuiască pe cei ce le comit şi să nu facă nimic pentru a le facilita succesul (ca să nu mai vorbim de a încerca să-i împiedice), o majoritate trebuie, în mod activ sau pasiv, să le sprijine. Opinia publică favorabilă trebuie să contrabalanseze rezistenţa proprietarilor victimizaţi, astfel încât orice împotrivire activă să apară ca deşartă, inutilă. Şi scopul statului, prin urmare, şi al oricărui angajat al statului care doreşte să contribuie la asigurarea şi îmbunătăţirea propriei poziţii în cadrul statului este şi trebuie să fie acela al maximizării avuţiei şi veniturilor procurate prin exploatare prin inducerea unei opinii publice favorabile şi prin crearea de legitimitate. Cu alte cuvinte, forţa brută nu este suficientă. A fost aplicată în formele de guvernare foarte vechi (de exemplu, sclavagismul), dar avântul economic al societăţii (şi deci a bazei de avuţie din care se efectua exproprierea de proprietate de şi către elita conducătoare) era foarte mic, datorită lipsei de cooperare a sclavilor. Prin forţa lucrurilor, aceştia alegeau să colaboreze doar până la limita salvării integrităţii personale. Lipsa iniţiativei în societate era un factor endemic, iar dezvoltarea economică anemică. Trecerea de la sclavagism la formele moderne de guvernământ s-a făcut treptat, iar schimbările întotdeauna s-au produs în scopul maximizării expolierii homesteader-ilor, de către o elită care s-a retras din ce în ce mai mult în umbră, devenind practic invizibilă la ora actuală în mainstream-ul informaţional al societăţii. Pentru a face aceste lucruri, două măsuri complementare stau la-ndemâna Statului în încercarea lui de a realiza inducerea unei opinii publice favorabile şi crearea unei aure de legitimitate. Mai întâi, propaganda ideologică. Mult timp şi efort se consumă pentru a convinge publicul că lucrurile nu sunt realmente aşa cum par: ” exploatarea este de fapt libertate; impozitele sunt de fapt voluntare; relaţiile non-contractuale sunt de fapt relaţii „conceptual” contractuale; nimeni nu conduce pe nimeni şi toţi ne guvernăm laolaltă; fără stat nu există nici lege şi nici securitate; iar săracii ar pieri, etc. Toate aceste dogme acceptate fără crâcnire de majoritatea membrilor societăţii sunt pe cât de puternice, pe atât de false. Şi în al doilea rând: ” redistribuirea. Dar despre asta în episodul viitor, pentru că este o noţiune esenţială în înţelegerea fenomenului.
- · Simona Tivadar: "M-am născut pe partea greșită a străzii pă caz dă ninsoare. Da' io sunt un cetățean model, nu scuip pe jos și nici nu scuip pe ușa edililor, cum ar merita, nu! Când ninge surprinzător în februarie, fac repede inventarul de provizii, mă gândesc ce magazine am pe trotuarul meu si aștept să organizeze duamna primar galactic un referendum, să zică cetățenii, in mod democratic, câtă lume are voie pân' oraș când ninge și pe ce parte a străzii are voie să circule. (...) Stau in băncuța mia, pe trotuarul meu, nu aș deranja io nici cu o sudalmă vreo autoritate a statului- și a guvernului nici atât, în cazul in care am avea guvern.(...) Mi-am propus să nu mai deranjez mult, statul nu iubește recalcitrantul care își cere drepturile contra taxelor plătite.(...) Dar aș avea nevoie, scuzaț deranjul, de o hârtiuță tip adeverință cu 5 semnături si 3 ștampile inutile."
- · Sorin .R. Stanescu: ”Statul de drept nu exista in r, e justitia e politizata, parlamentul e la remorca guvernului.
- · Statistici: ”76ooo oameni au murit in Romania de inanitie, boala si frig.
- · Ștefan Sîngeorzan: ”Scrisoare deschisa. Dragă STATULE ROMÂN, sunt Ștefan Sîngeorzan, am 61 de ani, iar după 43 de ani, 3 luni și 12 zile de muncă, am ieșit la pensie anticipat, de trei zile. Am muncit de la 13 ani fiind orfan. Vacanțele le-am petrecut la miciurin (zilier la IAS și CAP, în alte localități) la sapă, la coasă, sau culegînd recolta, am ,,servit patria” în cătunie, că așa trebuia, am ,,petrecut” revelioane, Paști, Crăciun la gară, că așa mi-a căzut tura.În toți acești ani ți-am plătit impozite, taxe, accize, TVA, sănătate și mi-ai luat bani să faci uzine, fabrici, hidrocentrale, zicînd că mi-i dai înapoi, o parte, la pensie de-oi ajunge.Cu voia lui Dumnezeu, am ajuns.No amu fă bine șî țîne-te de cuvînt O, nu, nu-ți cer nimic special. Adică: ” -nu-ți cer pensie specială, chiar dacă am fost 12 ani primar, pt că a fost decizia mea și alegerea oamenilor, dar n-am fost,,special”. -nu-ți cer să primesc și pensie și salar, că nu-i corect, sunt tineri șomeri, sau plecați în alte țări, că n-au găsit aici de lucru. -nu-ți cer nici pensie mai mare, nici alte sporuri, dar te rog dragă Statule Român câteva lucruri: ” -să nu spui niciodată că n-ai bani de pensii, pentru că mi-ai reținut muuulți bani, și plătesc în continuare taxe și impozite. -să nu-i minți pe tineri, că ei trebuie să muncească pt mine să-mi plătească pensia, că eu ți-am dat bani ție și nu lor. Tinerilor să le asiguri loc de muncă, să-i sfătuiești să nu lucreze la negru, sau pe salariul minim pe economie, că altfel, vor plânge la bătrânețe. Și te mai rog dragă Statule Român să le spui că tu nu ești nici ticălos, cum zicea un ticălos ajuns prin fraudă președinte, nici paralel, cum ziceau unii care erau paraleli cu cinstea, dar erau frați cu hoția, nu ești nici un prost administrator, cum ziceau unii dobitoci, care distrugeau economia, agricultura, transporturile, să-și umfle ei și amantele lor conturile din străinătate...o, era să uit, că-s pensionar, fă bine dragă Statule Român și spune-le acestor vremelnici administratori, care se cred stăpîni, că ei sunt plătiți din banii noștri, nu să te fure, să te jefuiască, să te umilească pe tine și pe noi. Îi plătim să gestioneze avuția adunată de moșii și strămoșii noștri, care au plătit cu sudoare, sînge, iar unii cu viața libertatea acestui popor. Bunicii mei Gavrilă și Izachil au fost în primul Război Mondial, iar tata Ștefan a fost 3 ani și 6 luni, prizonier de război în Rusia, au muncit, au plătit dări, dijme, au făcut muncă patriotică și voluntară, dar n-au avut nici măcar pensie minimă, nu specială, cum au unii care te-au trădat, jefuit și umilt. Dragă Statule Român, fă bine și taie pensiile speciale și mîinile hoților, iar uneia ce-i zice Năluca Țurcana, vremelnic ministru, dă-i te rog peste gură, cînd vine la TV și spune că nu sunt bani, iar dacă vrea să taie pensii, salarii și alocații, apoi să i-o taie la Stolo, că datorită lui stă acolo. Mă opresc dragă Statule Român, eu am încredre în tine, nu în cei care se cred șefii și stăpînii tăi, și-ți spun că-mi iubesc țara în care m-am născut, am crescut și am muncit. Aici vreau să muncesc, să trăiesc, să iubesc și să mor cînd a vrea Bunul Dumnezeu, liber și nu cu botniță. Așa să-mi ajute Dumnezeu.
- · Tiberiu Kovacs: ”Suntem un popor fericit doar atunci cind mincam, bem si f.... Atunci, o miscare impotriva sistemului nu va fi posibila niciodata cu oamenii putini care gindesc fenomenul politic si social din Romania. Pe la 30 de ani, omul devine prelungirea inutila a colectivitatii din care face parte. Intotdeauna majoritatea membrilor unei colectivitatii accepta pur si simplu realitatea asa cum este, frumoasa pe dinafara si mizerabila pe dinauntru. Dupa un timp insa, colectivitatea umana tâmpă, cu nesimtire si nerusinare inconstienta, accepta si preia adevarul indubitabil negat anterior si procedeaza la asimilarea noului ca fiind propriu. Niciodata colectivitatea umana nu determina evolutia societatii, intotdeauna condamna si ucide pe cel ce doreste noul si binele tuturor. Ca raspuns, reformatorul este alungat, batjocorit si uneori chiar nimicit. Fiinta umana nu poate fi definita in afara societatii - de la inceputul formarii ei, ca structura organizata, societatea s-a manifestat ca un conglomerat nefunctional, menit a distruge individualitatea, interesata fiind in a forma indivizi mimetici si cuminti, proprietate absoluta a colectivitatii. Individul nu poate sa existe si sa se manifeste, ca valoare, fara ca acesta sa apartina unei colectivitati umane. Ca urmare, calitatea colectivitatii umane determina calitatea omului in individualitatea sa si niciodata invers, spre rusinea speciei umane. Pe planeta noastra toate colectivitatile umane, de-a lungul timpului, au incercat sa se dezvolte individual si sa se impuna celorlalte colectivitati prin forta, valoarea lor economica si culturala, prin capacitatea de modelare a individului dupa chipul si asemanarea lor malefica. Dupa mii de ani de involutie pe fond si evolutie in forma, s-a ajuns intr-un prezent ambiguu si urit mirositor, prefigurindu-se un viitor catastrofal, din punct de vedere natural, dar mai ales din punct de vedere socio-uman, etic si moral. Regula macabra – dovedita in mod absolut - este aceea ca valoarea umana recunoscuta de societate este o nonvaloare absoluta iar nonvaloarea evidentiata si infierata de societate s-a constituit in factor fundamental de evolutie. Atita timp cit vor exista colectivitati umane distincte ori asociatii profesionale unice si monopoliste, omul - ca individ si valoare profesionala - este pe cale de disparitie. Exista o expresie general valabila, impusa cu abilitate, care spune ca nu este important ce poate face statul pentru tine, important este ce poate face individul/cetateanul pentru stat. Aceasta forma de relatie intre individ si colectivitate este nu numai gresita si denaturativa a individualitatii, dar denota ideea ca statul doreste indivizi care sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva, iar colectivitatea sa ramana stapinul absolut, care nu da si nu face nimic in schimb. Se poate spune ca in prezentul mai mult ori mai putin palpabil, colectivitatea dezvolta o forma evidenta de sclavie psihica a individului (vorbim aici de monopoluri statale profesionale fundamentate pe promovarea pupincurismului si servilismului depersonalizant), iar stapinul absolut, colectivitatea, sa bucura de o libertate naturala – libertate absoluta - in detrimental libertatii formale impuse si clar determinate individului, inconstient insa de sclavia sa psihica. Trebuie sa ne intrebam cu ce ne diferentiem de omul primitiv, comparativ cu celelate fiinite vii si colectivitatile lor? Instictul primar al omului este, oare, cu mult diferit de instinctul primar, animalic, specific celorlalte fiinite vii ale planetei? Autodistrugerea, autoflagelarea, autocompatimirea, cultura si civilizatia umana sunt oare in mod real fundamentate ori sunt niste simple notiuni fara continut? Oare, nu sunt de fapt niste conventionalisme menite sa acopere mizerabilitatea umana, negativismul de esenta al omului ori al colectivitatii, ca entitate de sine statatoare, generatoare a raului dureros si absolut? Omul, ca fiinta vie, este indubitabil mult deasupra celorlate fiinte ale planetei, dar oare omul social, sclav al colectivitatii umane, mai are dreptul sa-si sustina aceasta superioritate, in conditiile conform carora Romania desconsidera omul in plenitudinea sa absoluta?
- · Traian Basescu: ”Raspunzad oamenilor dintr-o localitate: ” cand o trece ponta pe-aici, lui sa-i cereti locuri de munca, pentru ca el da!”
- · V. I. Lenin: ” Atîta timp cît există stat, nu există libertate. Cînd va exista libertate, nu va mai exista stat
- · V.B. : ” Daniel MORAR CONFIRMA 100% DEZVALUIRILE LUJU – Bomba fostului judecator CCR Daniel Morar: ” „Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor functioneaza ca structura SRI in baza unei hotarari CSAT secrete, care nu e lege... Se precizeaza expres ca este Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor in domeniul securitatii nationale, nu in domeniul judiciarului... El face interceptarile. Toate, adica mai mult decat spuneau chiar actele secrete. Si face asta de 20 de ani!” Timp de 20 de ani, Serviciul Roman de Informatii a efectuat interceptari prin CNIC (Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor) fara sa aiba o lege care sa-i permita asta. A spus-o fostul fostul judecator al Curtii Constitutionale Daniel Morar (foto) duminica seara, 26 iunie 2022, in emisiunea jurnalistei Sorina Matei de la Aleph News. Morar a confirmat practic 100% dezvaluirile pe care Lumea Justitiei le-a facut de cel putin 7 ani in legatura cu faptul ca CNIC este un centru fantoma, care functioneaza nu in baza unei legi, ci in temeiul unei hotarari secrete a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT). De altfel, Luju, prin senior editorul Rzavan Savaliuc, a sesizat chiar si Avocatul Poporului in legatura cu nelegalitatea CNIC si a prezentat pe larg situatia de crasa ilegalitate la "Dezbaterile de la Sinaia" organizate in 2018 . Revenind la Daniel Morar, acesta a subliniat ca CNIC functioneaza in cadrul SRI inca din 2002, insa uriasa problema este ca nu a existat niciodata o lege de infiintare a Centrului. Acum 6 ani, OUG 6/2016 („Ordonanta Pruna”) doar i-a creat CNIC o aparenta de legalitate. Dar simplul fapt ca un act normativ mentioneaza existenta unei structuri nu inseamna ca acel act normativ se transforma in lege de infiintare pentru acea structura, a punctat Daniel Morar. In schimb, Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor functioneaza in baza unor hotarari secrete ale Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Fostul judecator CCR a dezvaluit ca aceste hotarari prevad faptul ca CNIC functioneaza in domeniul securitatii nationale – nefacand vreo mentiune despre atributii ale Centrului in domeniul judiciar (deci in dosare penale altele cele decat vizand infractiuni la siguranta nationala).Amintind Decizia CCR nr. 55/2022 (care a declarat neconstitutionale atat de urgenta nr. 6/2016, cat si legea ei de aprobare – , Daniel Morar – judecator raportor pe respectiva decizie – a pus accentul pe pasajul in care Curtea Constitutionala explica faptul ca neconstitutionalitatea ordonantei si a legii ei de aprobare presupune si neconstitutionalitatea controlului exercitat de Inalta Curte de Casatie si Justitie asupra CNIC. Este vorba despre mecanismul introdus de „Ordonanta Pruna” in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara Solutia este la Parlament Nu in ultimul rand, fostul judecator constitutional a aratat ca rezolvarea problemei CNIC poate veni din partea Legislativului, care sa reglementeze trecerea Centrului sub controlul Parlamentului. Asta intrucat o asemenea structura „nicidecum, intr-un stat democratic, nu trebuie sa fie la un serviciu de informatii”, a incheiat Morar. Prezentam explicatiile oferite de Daniel Morar cu privire la CNIC: ” „Problema Centrului este ca el nu exista din punct de vedere legal. Si o sa ma explic. Prima referinta la Centrul National de Interceptari a aparut in 2016 prin Ordonanta Pruna. CNIC-ul, ca structura ca atare in cadrul SRI, functioneaza ca atare de 20 de ani, din 2002. Insa el functioneaza in baza unei hotarari CSAT, adica hotarari clasificate, secrete. Care nu e lege. Este act administrativ. Functioneaza pe baza ordinelor si regulamentelor date de directorul SRI. Dar pana si in cele 2 hotarari – care sunt secrete – se precizeaza expres ca acest Centru este Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor in domeniul securitatii nationale. Deci nu se prevede nicidecum ca el isi desfasoara o activitate si in domeniul judiciarului. Pentru ca punerea in executare a unor mandate in dosarele penale tine de domeniul judiciarului, si nu de securitatea nationala.In 2022, cand s-a aprobat legea care a aprobat ordonanta, Curtea a analizat acest aspect, a constatat ca nu stim de acest centru decat faptul ca el exista si ca el face interceptarile. Toate... Da, adica mai mult decat le spuneau chiar actele secrete. Si face asta de 20 de ani! Da (n.r. CNIC are probleme de legalitate), pentru ca o institutie nu poate exista in ansamblul dreptului pozitiv prin simpla afirmare a existentei ei. O institutie nu poate exista prin faptul ca spunem: ” CNIC-ul face interceptari. Noi trebuie sa stim cine este CNIC, cand s-a nascut, ce atributii are, ce structura organizatorica, ce competente, cum ii poti contesta actele. Asta a cerut Curtea. Si acesta a fost motivul pentru care Curtea a spus ca Centrul National de Interceptari trebuie reglementat. Dincolo de asta, oricum controlul Inaltei Curti asupra CNIC-ului a fost declarat la randu-i neconstitutional. Dar chiar presupunand ca ar exista un control asupra Centrului National de Interceptari a Comunicatiilor, facut de un magistrat, acesti oameni, magistratii, nu pot sa efectueze un control daca nu stiu structura, atributiile, competentele, date respectivei autoritati, respectivei structuri de catre lege, nu prin hotarari secrete si clasificate. Hotararile secrete si clasificate sunt accesibile unor persoane, persoanelor care au tangenta in zona respectiva, dar in sfera judiciara nu se stie care sunt atributiile, care sunt competentele, cine lucreaza acolo. E vorba de o unitate militara, este o structura care functioneaza in cadrul Serviciului, care este unitate militara. (...) Exista varianta ca acest Centru de Interceptari sa tina de sfera judiciara, exista varianta sa fie autoritate independenta. Pus sub control parlamentar, pentru ca gestioneaza informatii importante. Dar nicidecum, intr-un stat democratic, nu trebuie sa fie la un serviciu de informatii. La noi, nu reusim sa facem pasi inainte pe linia scoaterii acestor autoritati de sub controlul serviciilor de informatii. Ceea ce – trebuie sa recunoastem – vine in totala contradictie cu caracterul unui stat democratic si deschis”.
- · Vasile Dem Zamfirescu: ” Unul dintre cele mai puternice simptome este rusinea, rusinea de a fi roman. Emil Cioran a fost printre primii care nu s-a jenat sa declare public rusinea de a fi roman in “Schimbarea la fata a Romaniei”. De atunci lucrurile s-au schimbat, nu neaparat in bine, pentru ca a urmat indelungata perioada comunista, care va fi accentuat aceasta rusine, fara a exista posibilitea exprimarii sale. Astazi, dupa 20 de ani de tranzitie, care ne-a dezamagit, inregistram o eliberare si generalizare a exprimarii rusinii. Omul de pe strada, nu numai intelectualul, este constient de rusinea de a apartine romanitatii si o spune fara ezitare, uneori in exces. Formulari larg raspandite, cum ar fi “Ce tara frumoasa, pacat ca e locuita!” sau “Ca la noi, la nimenea” si bineinteles varianta directa “Mi-e rusine ca sunt roman” sunt concludente pentru sentimentul de sine colectiv. In pofida rezistentelor pe care le trezesc in noi astfel de exprimari, ele pot fi un punct de plecare, in calitate de sentimente asumate, pentru actiuni de schimbare a situatiei. In Statele Unite, cea mai mare putere mondiala, elevii de liceu au ore de self esteem! Oare la noi, unde stima de sine este atat de scazuta, ar fi de neconceput astfel de lectii? In niciun caz, dimpotriva! Dar de la cine sa vina o astfel de idee? In gluma am scris in “Nevroza balcanica” despre un Minister al stimei de sine. La lansarea cartii, cineva a sugerat ca ar fi mai bine sa infiintam un ONG al stimei de sine, pentru ca tot ce este de stat se impotmoleste in cele din urma, in timp ce o organizatie a societatii civile are mai multe sanse sa fie consecventa....
- Victoria Stoiciu: ”Pentru că a îndrăznit să se ia de establishment-ul securisto-militar, adică să denunțe plagiatul lui Ciucă, Emilia Sercan este azi victima unor abuzuri comise de nimeni altul decât statul român. Nu de grupări de crimă organizată, nu de interlopi - de statul român militarizat, iată, până în maduva oaselor și care acționează în slujba unui general prim ministru ca un soldat disciplinat. În loc să își facă datoria și să apere un jurnalist supus amenințărilor, autoritățile statului român devin complicele agresorului - orchestrează și apoi camuflează o operațiune de discreditare a unui jurnalist. Asta nu se cheamă putinism? Nu îmi spuneți că în Rusia jurnaliștii independenți sunt împușcați. În Rusia, sa ajuns la asasinate la capătul unui drum. Militarizarea statului, controlul instituțiilor publice, transformarea acestora într-un vehicol de protecție a celor care conduc, nu a cetățenilor sunt pași făcuți pe acest drum. În momentul în care renunțăm la presa liberă, orice este posibil, spunea Hannah Arendt. Existența totalitarismului sau a dictaturii, mai spune ea, e posibilă atunci când cetățenii nu sunt informați. Când ți se servesc doar minciuni, consecința nu e că vei crede minciunile, ci că nu vei crede nimic. Iar oamenii care nu cred nimic, sunt privați de capacitatea de a gîndi, de a judeca și deci e a acționa - poți face orice vrei cu ei. Abuzul care i se întâmplă Emilie Șercan nu e doar despre ea - e despre viitorul nostru al tuturor și lumea în care vom trăi. Daca acceptam ca este ideal ca oamenii sa fie cat de cat egali, intelegem ca este anormal sa existe saraci. Pentru aceasta statul trebuie sa aiba un rol, nicidecum rol zero, ca acum. Rolul lui cuprinde un evantai de atributii, printre care sprijinul financiar al oricui vrea sa se implice economic in viata tarii, de pe pozitia de intreprinzator. Statul, ca prieten al omului, trebuie sa il ajute cel putin sa se puna pe picioare, apoi sa isi comercializeze produsul muncii. Ca aceasta este problema Romaniei: ” poate produce orice, dar nu poate vinde. Alt rol al statului poate fi crearea de obiective economice concurentiale mediului privat, care sa absoarba restul de forta de munca disponibila, sa ofere preturi mai mici pe piata si salarii mai mari angajatilor. Un alt rol al unui stat al cetatenilor ar fi cel care limiteaza la minim angajatii care se ocupa cu administrarea societatii si foloseste doar un procent din PIB cu functionarea sa, restul, anual, sa il imparta egal tuturor cetatenilor sai, ca rente viagere. Statul nostru a devenit un sac fara fund in care intra tot mai multe taxe, niciodata nu putem verifica nici cat a intrat, nici pe ce s-au cheltuit. Ceea ce inseamna ca civilizatia se dezvolta pe fundamente false, numite concepte de stanga, centru sau dreapta. Viata omului trebuie sa fie din ce in ce mai buna, ca un firesc, politicul fiind cel care diversifica doar hrana, conditiile de munca si de petrecere a timpului liber.
- · Virgil Iordache: ”funcţionarea corespunzătoare a puterilor de stat, în conformitate cu prevederile Constituţiei şi a celorlalte legi ale statului de drept. Statul a reușit să devină dușmanul nostru prin tirania lui, dar este extrem de fragil. Nu trebuie să-i facem ceva pentru a-l abate, trebuie doar să nu-l mai susținem. Se va dezintegra dacă țara nu va mai consimți la sclavie. Țara nu trebuie să facă nimic concret sau marcant pentru sine însăși, doar trebuie să nu mai facă nimic împotriva ei. Dacă poporul nu mai contribuie cu nimic Statului, dacă nu îl mai ascultă, fără a da o lovitură, fără a ridica mâna, Statul se va usca precum o creangă rămasă fără sevă. Continuă arătând cum popoarele sunt încrâncenate în durerea lor și oarbe binelui lor. Ne lăsăm jefuiți de majoritatea veniturilor noastre, ne înjumătățesc recoltele, ne fură din casele noastre mobilele strămoșilor noștri, ne lasă și fără case. Trăim de parcă nimic nu ar mai fi al nostru. Ajungem să ne bucurăm că ni se lasă mai puțin de jumătate din bunurile noastre, din familiile noastre, din viețile noastre. Prin acțiuni concrete -sau prin refuzul unor acțiuni- putem avea o influență decisivă asupra soartei noastre. Să nu uităm că Statul -acela mult hulit dar pe care fiecare îl susține- nu ar mai fi nimic fără supunerea noastră. Acea hidră nu trăiește și nu se hrănește DECÂT din cotizația noastră, și din acceptarea tacită a tuturor matrapazlâcurilor făcute fără ca noi toți să luăm o atitudine fermă.
- · Ziarul ”Natiunea: ”Ce este statul român? Cine profită de crearea unei mișcări care manipulează cetățenii României pentru ca un număr cât mai mare dintre aceștia să conteste existența statului român, pe argumente lipsite de orice fundament juridic că România ar fi devenit corporație în 1991 și nu ar mai fi stat? Chiar „globaliștilor” împotriva cărora adepții acestei mișcări susțin că ar lupta și li s-ar opune! Globalismul este o ideologie politică care pretinde că pune interesele lumii mai presus de interesele națiunilor individuale, dorindu-se instituirea unei supraputeri care să instituie un sistem internațional care să fie dependent de deciziile, interesele, comportamentul superputerii. Toată aceasta ideologie politică se vrea transpusă într-o nouă ordine care să fie aplicată la nivelul întregului glob, iar regulile de conviețuire între cetățeni, drepturile și obligațiile cetățenilor, exploatarea și utilizarea de resurse etc să fie stabilite la nivelul acestei supraputeri care se vrea a fi impusă, recunoscută și acceptată oficial. Această ideologie politică a început demult să fie implementată prin schimbarea, în fapt, a scopurilor și abaterea de la principiile pentru care diverse organisme internaționale s-au înființat cu zeci de ani în urmă. Toată această implementare s-a aplicat treptat, câte puțin, câte puțin, fără ca oamenii să sesizeze prea mult schimbarea, concomitent cu campanii de manipulare psihologică a cetățenilor diverselor state, cărora li „se livrau” diverse argumente mai mult sau mai puțin pertinente, prin care aceștia să accepte și chiar să susțină diverse politici ale organismelor internaționale existente (care erau în contradicție cu scopurile și principiile pentru care s-au creat respectivele organisme internaționale) sau să accepte și să susțină politici naționale care se implementau în fiecare stat, prin diverse legi naționale care se adoptau. Toată această politică aplicată la nivel mondial a început să fie sesizată de un număr din ce în ce mai mare de oameni, începând cu anul 2020, an în care s-a declarat pandemie la nivel mondial, iar oamenii au început să sesizeze că diverse organisme internaționale cărora nu le acordaseră nicio importanță până la momentul respectiv, iau decizii și impun, prin constrângere, cetățenilor fiecărui stat decizii care le afectează în mod grav viața de zi cu zi, considerând că acele organisme nu au vreun drept să intervină în politica națională a statelor și să ia decizii în numele cetățenilor statelor respective. Este, de exemplu, situația OMS care a fost înființat ca un organism consultativ care să facă îndrumări, recomandări în domeniul sănătății la nivel mondial, fără ca acele recomandări să poată să fie impuse statelor sau cetățenilor statelor membre, Constituția OMS prevăzând în mod expres că niciun acord sau convenție adoptate la nivelul OMS nu intră în vigoare într-un stat membru decât după ce sunt acceptate de acesta potrivit dispozițiilor sale constituționale. Drept urmare, decizia rămânea la nivelul fiecărui stat, urmând ca în conformitate cu regulile sale constituționale să adopte sau nu legi prin care să impună la nivel național respectivele măsuri. Cu toate acestea, treptat, treptat, persoanele fizice care erau reprezentanți ai statelor membre au votat în cadrul adunărilor OMS acte care se abăteau de la scopul, rolul și principiile pentru care a fost înființat OMS, permițând introducerea în aceste acte a unor prevederi care permiteau aplicarea lor directă pe teritoriul statelor membre. Un exemplu în acest sens este „faimosul” Regulament Sanitar Internațional care niciodată nu a fost ratificat de România prin lege pentru ca el să facă parte din legislația primară a României, ci printr-o hotărâre de guvern, nr. 758/2009, (act administrativ normativ prin care se pot pune numai în aplicare actele cu putere de lege), invocându-se numai articolul 108 din Constituție care prevede dreptul Guvernului de a emite hotărâri, însă hotărârile pot fi emise numai pentru organizarea executării legilor. Or, in HG nr. 758/2009 nu s-a invocat nicio lege adoptata de Parlamentul României în temeiul căreia s-ar fi emis acest HG. Am văzut în „pandemie” cum s-au adoptat alte HG-uri, tot acte administrative normative, nu acte cu putere de lege, prin care s-au impus cetățenilor români diverse măsuri, invocându-se că așa au zis „specialiștii”, specialiști al căror nume nu ne-au fost indicate niciodată, deoarece nu au existat niciodată specialiști români care să fi făcut vreo analiză aprofundată, să analizeze vreun impact al unor astfel de măsuri pentru a le propune în mod justificat. S-au impus, astfel, măsuri care s-au decis la nivelul OMS și nicidecum la nivelul României. Ca urmare a reacției negative față de acest comportament al OMS-ului și față de argumentele că OMS nu are nici competența și nici puterea conferită de vreun stat sau de vreun popor pentru a impune ceva cetățenilor, s-a încercat adoptarea de noi tratate prin care să îi fie conferite astfel de puteri OMS-ului: ” modificarea Constituției OMS în acest sens, adoptarea unui tratat pandemic, modificarea Regulamentului Sanitar Internațional în care să se prevadă astfel de puteri conferite OMS. Însă, datorită reacției negative a popoarelor, care au invocat încălcarea suveranității naționale a fiecărui stat membru al OMS, astfel de acte nu au fost adoptate. Până acum, s-a modificat numai Regulamentul Sanitar International, însă acesta nu cuprinde nici pe departe puterile care s-au dorit a fi date inițial OMS-ului. Un alt exemplu este Uniunea Europeană care nu mai are nicio treabă cu principiile pentru care s-a creat inițial și nici cu domeniile și limitele în care i s-au stabilit competențe de reglementare prin tratate. Prin diverse artificii și reinterpretări ale articolelor din tratatele Uniunii Europene care nu au nicio treabă cu sensul stabilit inițial, s-au extins competențele Uniunii Europene la infinit, dincolo de ceea ce îi fusese stabilit inițial prin tratate, concomitent cu campania de manipulare psihologică că „suntem europeni”, „că așa a zis UE” și oricine critica actele adoptate de UE ca fiind nelegale deoarece încalcă chiar tratatele fiind prezentat ca un anti-european. Un alt exemplu, NATO. Cu toate că motivele invocate pentru crearea acestei alianțe au fost: ” „dorința de a conviețui în pace cu toate popoarele și guvernele”, salvarea libertății, patrimoniului comun și civilizației popoarelor statelor membre NATO fondate pe principiile democrației, libertății individuale și supremației legii, precum și unirea eforturilor în scopul apărării lor colective și menținerii păcii și securității, iar primul articol din tratat prevede că statele membre s-au angajat să soluționeze prin mijloace pașnice orice diferend internațional în care ar putea fi implicate, astfel încât să nu se aducă atingere păcii și securității internaționale, precum și justiției, și să se abțină în relațiile internaționale de la recurgerea la amenințarea cu forța sau la folosirea forței în orice mod incompatibil cu scopurile Organizației Națiunilor Unite, constatăm că și această alianță s-a abătut de la scopul și principiile pentru care a fost creată. Aceasta deoarece, cu toate că tratatul NATO face trimitere la scopurile ONU (printre care menținerea păcii și securității internaționale prin luarea măsurilor colective eficace pentru prevenirea şi înlăturarea amenințărilor împotriva păcii şi pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii şi sa înfăptuiască, prin mijloace pașnice şi în conformitate cu principiile justiției şi dreptului internațional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situațiilor cu caracter internațional care ar putea duce la o încălcare a păcii) care trebuiau atinse cu respectarea principiului egalității suverane a tuturor statelor membre ONU, constatăm că prin deciziile pe care le-au luat reprezentanții statelor membre NATO în ultimii doi ani și jumătate față de conflictul Rusia-Ucraina acestea nu au avut în intenție nici prevenirea amenințărilor împotriva păcii, nici înlăturarea acestor amenințări, nici folosirea de mijloace pașnice pentru aplanarea sau rezolvarea diferendelor. Din contră, prin deciziile pe care le-au luat reprezentanții statelor membre s-a menținut și s-a alimentat conflictul armat dintre Rusia și Ucraina, cu riscul extinderii acestuia și la nivelul altor state, neacționându-se pentru restabilirea păcii, ci pentru menținerea și, eventual, extinderea conflictului armat. Nici principiul egalității suverane a tuturor statelor membre nu a fost respectat, deoarece niciunul dintre popoarele statelor membre NATO nu a fost consultat cu privire la deciziile pe care le-au luat reprezentanții lor la nivelul NATO, decizii care au menținut conflictul armat dintre Rusia și Ucraina, în ordinea mondială actuală suveranitatea națională a unui stat fiind atributul exclusiv al poporului statului respectiv. Mai mult decât atât, prin decizia CCR nr. 148/2003 prin care s-a analizat proiectul de revizuire a Constituției în vederea aderării la UE și NATO, analizând articolul referitor la aderarea la NATO prin prisma încălcării sau nu a caracterului independent al statului român, CCR a statuat că „NATO este o organizaţie politico-militară în exclusivitate, fără vreun rol juridic în viaţa cetăţenilor statelor părţi”, „NATO neavând nici o competenţa de a emite reglementări cu caracter obligatoriu pentru cetăţenii statelor părţi”. Suveranitatea națională înseamnă independența unui stat de alte state, ea aparținând exclusiv poporului statului respectiv, înseamnă că fiecare popor are dreptul să ia deciziile cu privire la politica și regulile pe care le adoptă statul său. În plus, atât Rusia, cât și Ucraina sunt state membre ONU, iar potrivit art. 33 din Carta ONU : ” „1. Părţile la orice diferend a cărui prelungire ar putea pune în primejdie menținerea păcii şi securităţii internaţionale trebuie să caute sa-l rezolve, înainte de toate, prin tratative, ancheta, mediatie, conciliere, arbitraj, pe cale judiciară, recurgere la organizații sau acorduri regionale sau prin alte mijloace paşnice, la alegerea lor.2. Consiliul de Securitate, cînd socoteşte necesar, invita părţile să-şi rezolve diferendul prin asemenea mijloace”. Constatăm totodată, că într-o formă sau alta, sub pavăza politicilor adoptate de tot felul de organisme internaționale, resursele naturale ale diverselor state sunt exploatate de diverși ”investitori” ai altor state, în detrimentul popoarelor statelor proprietare ale resurselor naturale care se trezesc că au ajuns în situația să cumpere produsele finite obținute din resursele statelor lor la prețuri înzecite. Iar totul în numele ”binelui general”, global, unele popoare sunt sărăcite, iar unele grupuri de interese de supra îmbogățesc. Am făcut această introducere amplă, cu trimitere la diverse organisme sau alianțe care sunt acum în mintea multor români, pentru a putea să explic, pe cât posibil, pe înțelesul cetățeanului de rând cele ce urmează. Dacă ne uităm la „actele de înființare”, tratate/acorduri ale acestor organisme, alianțe și facem comparație cu activitatea pe care o desfășoară acestea, constatăm că: ” – Tratatele/acordurile nu conțin norme care să reprezinte argumente pentru susținerea activității din ultimii ani a acestor organisme/alianțe; – activitatea din ultimii ani a acestor organisme/alianțe s-a îndepărtat de la scopurile, principiile pentru care au fost create acestea, prevăzute în tratate/acorduri; – membrii acestor organisme /alianțe sunt statele, entități juridice care nu au o formă materială, ci ele sunt reprezentate în cadrul acestora de către câțiva oameni, persoane fizice, prin prisma funcției pe care o dețin în fiecare stat; – există contradicție între „actul de înființare” al organismului / alianței respective și activitatea pe care o desfășoară în prezent și deciziile care se iau în cadrul lui/ei; – toate aceste organisme/alianțe, au în mod real la bază suveranitatea națională a statelor membre care aparține exclusiv popoarelor statelor respective. Așa apar următoarele întrebări: ” Cine este vinovat? Organismul/alianța sau persoanele fizice care au votat și au luat deciziile în cadrul acelui organism, alianță în numele statelor pe care le reprezintă? Deciziile sunt ale organismelor, dar sunt în fapt luate de persoanele fizice, ca reprezentanți ai statelor membre. Ca să dau un exemplu pe înțelesul tuturor: ” ai o societate comercială (care este tot o entitate juridică, fără formă materială), în actul de înființare fiind stabilite reguli clare: ” că se înființează pentru a desfășura activitate de producție prin care să se creeze bunuri care să se vândă și să se obțină profit, se stabilesc organele de conducere ale acesteia și „puterile” pe care le are fiecare. După ce se înființează, directorul general al societății contactează împrumuturi, cumpără materii prime pe credit de la furnizori și nu le plătește, având un termen de plată ulterior, iar după ce se produc bunurile, în loc să le vândă și din banii încasați să se plătească furnizorii, iar profitul să îl repartizeze acționarilor, decide ca toate bunurile societății să le doneze familiei sale, dând țeapă atât furnizorilor cât și acționarilor. De unde se trage problema într-o asemenea situație? De la acționarii care au decis înființarea societății comerciale? De la actul constitutiv al societății care prevede scopuri și reguli clare de înființare a acesteia? Sau de la directorul general care a decis să își însușească produsele fabricate de societate, donându-le propriei familii, contrar și voinței acționarilor și actului constitutiv al societății, precum și propriilor puteri care îi fuseseră conferite în societate prin actul constitutiv, respectiv să vândă bunurile care se produc pentru obținerea de profit și nu să le doneze familiei lui? În privința alianței NATO, decizia este a fiecărui stat, în mod individual, dovadă în acest sens stând și acordurile bilaterale încheiate de fiecare stat cu Ucraina, aceasta dovedind că alianța nu poate să ia ca entitate juridică nicio decizie cu privire la politica pe care o adoptă, ci este opțiunea fiecărui stat membru să decidă cum înțelege să își respecte angajamentele luate odată cu aderarea la alianță pentru atingerea scopului și principiilor pentru care s-a creat alianța. Or, în privința statului român, membru al alianței NATO, decizia a luat-o Iohannis în numele României, cu încălcarea suveranității naționale a României care se exercită numai de poporul roman prin reprezentanții aleși (în limitele conferite de Constituție) sau prin referendum. Deci, cum s-a ajuns la această anomalie în care organismul/alianța să fi fost înființate cu un scop și în baza unor principii, iar activitatea lor efectivă să fie contrară acestora? Pe baza deciziilor luate de omuleții care au deținut și dețin diverse funcții în diferite state, precum și din cauza lipsei de reacție a popoarelor care nu au luat poziție și nu au sancționat comportamentul omuleților care au luat decizia în numele popoarelor. Să ne reamintim de perioada pandemiei, pentru că atunci au devenit foarte vizibile anomaliile apărute ca urmare a îndepărtării de la scopurile și principiile organismelor internaționale. Care era argumentul reprezentanților statelor, organismelor, omuleților persoanelor fizice cu funcții de decizie care adoptau politic, măsuri pe care le impuneau prin constrângere, chiar dacă nu scriau în acte în mod expres ”sunt obligatorii”? Binele general, interesul general, raportul pozitiv dintre beneficii-risc. Practic, omul ca individ a fost pus în plan secund, invocându-se „binele general”, că per ansamblu „lumea” are de câștigat. Dacă ca urmare a măsurilor impuse 55 la sută trăiau, dar 45 la sută mureau, nu avea nicio relevanță. Per ansamblu se susținea că măsurile au impact pozitiv la nivel general. Oamenii afectați sau care mureau din cauza măsurilor impuse prin politicile adoptate au devenit simple cifre, statistici, nimic mai mult. Exact asta se întâmplă la nivel extins cu privire la acest așa-zis globalism: ” nu mai contează oamenii, nu mai contează popoarele, nu mai contează că unele state sau popoare vor dispărea, își vor pierde identitatea și valorile, impunându-se politici identice tuturor fără a se ține cont de faptul că premisele nu sunt identice pentru fiecare stat și popor și că efectul politicilor unice aplicate la nivelul întregii planete vor avea impact negativ și nociv asupra multor state și popoare, susținându-se fără nicio dovadă, fără niciun argument pertinent, ba chiar multe dintre ele sfidând logica și ce s-a demonstrat științific până în prezent, că ele „vor salva lumea de la dispariție”. Care a fost singurul contraargument constant în pandemie și ulterior care a fost opus acestui globalism? Constituțiile statelor, existența statelor-națiune, suveranitatea națională a popoarelor cu privire la deciziile care se iau la nivelul statului aferent fiecărui popor. Deci, care este singura pârghie care poate fi opusă acestui globalism în plină expansiune? Existența statelor și regulile de bază pentru funcționarea fiecărui stat, reguli care sunt prevăzute în Constituția fiecărui stat. Cum se încearcă eliminarea acestui obstacol în calea globalismului? Prin desființarea statelor, în primă fază încercând limitarea caracteristicilor unui stat unanim recunoscute la nivel mondial. La nivelul UE, fiind vorba de așa-zisa federalizare a UE. Să ne lămurim întâi ce înseamnă noțiunea de stat. Potrivit DEX, juridic, statul reprezintă o „Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară”. Statul este o noțiune abstractă, noțiune recunoscută la nivel internațional, în sistemul de drept actual. El este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Statul nu trebuie confundat nici cu poporul și nici cu societatea. El este o organizație, o instituție juridică separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății, iar totul depinde de modul în care își exercită rolul și atribuțiile persoanele care dețin funcții de decizie în stat, mulți dintre aceștia fiind aleși chiar de către popoare. În funcție de modalitatea în care popoarele au știut să urmărească activitatea reprezentanților lor, să reacționeze atunci când iau decizii care afectează statele și popoarele pentru a îi sancționa, în unele state a existat o așa-zisă democrație consolidată, iar în altele democrația a fost numai declarativă sau s-a instaurat tirania. Până la urmă puterea corupe, iar dacă nimeni nu urmărește activitatea persoanelor care dețin puterea într-un stat la un moment dat pentru a trage semnale de alarmă și a le fi corectate derapajele de către popor, persoanele respective pot să considere că pot să facă orice vor și să ia orice decizii, indiferent de impact, deoarece funcția le permite. Fiind o noțiune abstractă, statul a primit diverse definiții de către specialiști și nespecialiști, neexistând o definiție unanim acceptată, definițiile împărțindu-se în: ” – definiții organizaționale care privesc statul ca o sumă de instituții de guvernare care are ca și caracteristici principale: ” statul este un ansamblu de instituții distinct de restul societății, care creează sfere publice și sfere private; statul este o putere supremă și suverană, precum și legislativă într-un anumit teritoriu, deținând monopolul asupra forței pentru a își exercita această caracteristică; statul își exercită puterea printr-un aparat birocratic; ca entitate, statul se distinge de demnitarii (președinte, miniștri etc) care ocupă anumite funcții la un moment dat în aparatul său birocratic și, din acest punct de vedere, statul are suveranitate și asupra acestora; statul are puterea de a impune și de a colecta taxe de la populație. Aceste definiții nu urmăresc aprecierea legitimității statului sau a instituțiilor care îl compun; – definiții funcționale: ” care privesc statul este o sumă de instituții care îndeplinesc un anumit scop sau obiectiv, putând fi identificat cu o instituție sau o organizație care îndeplinește una dintre funcțiile statului. Prin legea fundamentală a fiecărui stat, Constituția, singura votată în mod direct de popor, se pot stabili trăsăturile caracteristice ale statului respectiv. Potrivit Constituției României, România este: ” stat național, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Articolul 2 din Constituție prevede în mod expres că suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. Drept urmare, suveranitatea fiind o caracteristică esențială a statului român, ea nu poate fi exercitată de către popor în lipsa existenței statului. Pentru apariția pe scena internațională a unui nou stat ca subiect de drept nu este suficientă simpla lui înființare, ci pentru a fi subiect de drept care să stabilească relații normale cu alte state este necesar ca el să fie recunoscut de acestea, adică să îi fie recunoscută capacitatea de a avea drepturi și obligații. Pentru ca o entitate să fie recunoscută drept stat, ea trebuie să îndeplinească următoarele criterii: ” să aibă o populație permanentă, un teritoriu definit, guvern, precum și capacitatea de a intra în relații cu alte state. Indiferent de teoriile care s-au creat în privința recunoașterii statelor (teoria constitutivă care susține că actul recunoașterii de către state este cel care creează un stat nou și îl înzestrează cu personalitate juridică și nu procesul prin care a fost obținută, de fapt, independența, sau teoria declarativă potrivit căreia recunoașterea este doar o acceptare de către state a unei situații deja existente, iar un nou stat va dobândi capacitate în dreptul internațional nu în virtutea consimțământului altora, ci în virtutea unei anumite situații de fapt), pentru ca un stat să își apere teritoriul, trebuie în primul rând să existe. Or, ne aflăm și situația în care unii cetățeni români contestă existența statului român, invocând inexistența lui. Drept urmare, dacă statul român nu ar exista, atunci nici nu poate să își apere propriul teritoriu. Din cele 193 de state membre ONU, România are relații diplomatice bilaterale cu 188 state, plus încă trei care nu sunt membre ONU: ” Sfântul Scaun, Ordinul Suveran Militar de Malta şi Palestina. Deci, cu toate că România ca stat este recunoscută internațional de 191 state, în interiorul poporului român se încearcă crearea unei mase din ce în ce mai mare de oameni care să nege existența propriului stat. Culmea este că, în mediul public, cei care încearcă să rostogolească această idee fac parte din așa-zisa ramură naționalistă, suveranistă. Dacă neagă existența statului român, dispare și naționalitatea și suveranitatea şi independența și unitatea şi indivizibilitatea statului român. Acestea sunt caracteristicile statului român. În lipsa existenței statului român, dispar și ele. Atunci mă întreb: ” cei care neagă existența statului român naționaliștii și suveraniștii cărui stat sunt? Cu toate că au apărut diverși comentatori pe pagina mea de Facebook, din când în când, care susțineau că statul român nu există, i-am trimis la plimbare, întrebându-i ce caută tricolorul la profilul lor, dacă statul român nu există. Am ignorat subiectul, considerând că sunt aberații invocate de unii ca să se afle în treabă. Surpriza mea a fost că în ultimele zile mai multe persoane care au oareșce notorietate sau dețin chiar funcții în structurile statului român (dintre așa-zișii suveraniști, naționaliști, patrioți) să înceapă să invoce la unison și să mediatizeze ideea că statul român nu ar exista, sub pretextul adoptării Legii nr. 28/1991, fără să aducă argumente juridice pertinente în susținerea opiniei, fără niciun argument concret cu privire la conținutul acordului la care a aderat România prin respectiva lege și care devin agresivi dacă îi întrebi dacă s-au gândit la consecințele susținerilor publice pe care le fac. Cum consecințele unor asemenea idei lansate în mediul public pot să aibă consecințe dezastruoase asupra statului român, inclusiv asupra teritoriului lui, m-am apucat să cercetez ce se întâmplă. Cu această ocazie, am aflat că de mulți ani se încearcă rostogolirea în interiorul poporului român a unui curent de opinie care să aibă cât mai mulți susținători potrivit căruia statul român nu există, pe diverse argumente: ” ba că s-a transformat în corporație, ba că nu are act de înființare, ba că actuala Constituție ar fi ilegală etc etc.
- [A1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu