BANALUL/ SUPERFICIALITATEA

A. P. Cehov: „Nu există nimic pe lume mai înspăimântător, mai înjositor şi mai plicticos decât banalitatea!”

Adrian Păunescu: ”Ca noi doi,/Nu e, totuşi, nimeni pe pământ.Mereu., Într-o-ncleştare fără de sfârşit, Cu sinucideri şi speranţe,Cu ministere de finanţe,Impozit care trebuie plătit.Şi, Doamne, ce banalitate,Le ştim de la-nceput pe toate,Toate iubirile se nasc şi morŞi, totuşi, eu cu nebuniMă dăruiesc cu totul ţieIubindu-te-mpotriva tuturor.De-ar fi ca şapte, opt planeteAceeaşi dramă s-o repeteEu piesa mea o joc pân-la final,Mereu, mereu aceeaşi dramăNe înrobeşte şi ne cheamăŞi te iubesc eroic de banal.Ca la-nceputul lumii, te iubescJucăm în piesa ce consacrăBanalitatea cea mai sacră,Banalitatea că mai suntem vii,Şi mai strigăm din şapte arte,Strigăm de dincolo de moarteTrăiască bucuria de-a iubi

Alda Merini: ”Superficialitatea mă enervează, profunzimea mă omoară.

Anca Radu: ” Superficialitatea Nu Mai Este O Atitudine Personală. Reproșăm de multe ori în special generațiilor tinere două aspecte: lipsa de rigoare și lipsa de profunzime. Aparent vorbim despre probleme care țin de abordarea individuală, dar ele sunt în realitate impuse de ritmul și de modul de viață caracteristice societății actuale.  Cauza este cantitativă în două feluri: pe de o parte, creșterea distanțelor parcurse zilnic reduce timpul real afectat activităților desfășurate, iar pe de alta, aglomerația încetinește ritmul deplasării și permite doar interacțiuni formale între indivizi. Iar efectul se resimte la nivel calitativ. Să luăm pe rând principalele componente ale superficialității: Lipsa de rigoare se manifestă în special în sfera educațională, cu prelungire și agravare în sfera profesională. Concret, câtă rigoare a studiului poți cere unui copil care face naveta încă de la grădiniță? Sau care este lăsat ca un bagaj la “after-school”, să stea pe un scaun aproape o zi întreagă, cumulând transportul dus-întors, cursurile și activitățile de umplere a timpului până la colectarea copilului de către părinți. În mediul universitar, numărul foarte mare de studenți admiși face dificilă organizarea orarului, astfel încât o zi fracționată, cu multe ferestre, va fi în realitate o zi pierdută, cu randament foarte scăzut. Evaluarea pe care profesorii o pot face în aceste condiții este la rândul ei superficială, împingând cadrele universitare spre utilizarea de instrumente și metode în sine proaste, cum ar fi examinările de tip grilă. Dacă îi pune păcatul să verifice gândirea critică a studenților și modul de întrebuințare a noțiunilor învățate prin eseuri și referate, la 500 de studenți, dacă fiecare trimite o pagină, profesorul are deja 500 de pagini de lectură la care trebuie să reacționeze bucată cu bucată. Două pagini/student? 1000 de pagini. Asta dacă profesorul predă doar la un an de studiu. Altfel, continuați dumneavoastră calculul. Ce conținut pot livra studenții într-un număr de pagini limitat pentru ca profesorul să nu fie complet depășit de situație? Profesional, excesul de birocrație aferentă excesului de reglementare specific vremurilor înseamnă reducerea timpului efectiv dedicat activităților concrete în domeniul de specializare. Aglomerațiile produse prin centralizarea serviciilor la nivelul unor puncte de fierbere unde se răstoarnă regiuni întregi ajută fantastic la rândul lor.Din perspectiva lipsei de profunzime, niște indivizi care nu au niciodată timp nu pot interacționa decât în trecere, neavând posibilitatea dezvoltării unor relații solide — nici măcar între soți și cu propriii copii. Iar în raport cu evenimentele trăite sau cu conceptele analizate, odată ce ne-am lămurit despre lipsa de rigoare a educației, nu putem avea așteptări în materie de înțelegere complexă a lucrurilor. Lipsa de profunzime a relațiilor interumane este în același timp izvorul lipsei de empatie. Ca atare, superficialitatea vine ca un dat, nu o mai putem analiza decât în manieră meteorologică, nicidecum la nivel de atitudine individuală voluntară. Iar când superficialitatea vine pe calea unei condamnări definitive, vulnerabilitatea în fața manipulării este o certitudine.

Anonim: „Banalitatea devine geniala pe buzele unui indragostit.”

Cesare Pavese: ”Toți anii sunt banali. Abia după ce trec devin interesanți.

Italo Calvino: ”Există o ușurătate a lucrurilor serioase așa cum există o ușurătate a frivolităților.

Jim Rohn: ”Daca nu esti dipsus sa risti neobisnuitul, va trebui sa te multumesti cu banalul.

John Wooden: „Dacă nu ai timp să faci un lucru bine, crezi că vei avea timp să îl faci din nou?”  

Octavian Goga: ”Trezeşte-te de banalitate. Nu uita că dacă va fi să te îneci cel puţin nu te îneca într-un lighean cu apă - azvârle-te în ocean.

Oscar Wilde: ”Este ciudat că oamenii nu sunt niciodată mai banali ca atunci când se iau în serios.

Paulo Coelho: ”Dacă te gândești că aventurile sunt periculoase, încearcă banalitățile, ele sunt mortale.

Raffaele Morelli: ”Cum ne poate sufletul nostru ajuta, dacă, în timp ce el ne duce în infinit, noi ne limităm să ne analizăm simțurile și trupul, întrebându-ne cum se va sfârși? Infinitul nu se sfârșește, doar eul nostru coboară totul în banal.

Robert Browning: „În vremuri de restrişte iese la iveală superficialitatea structurii de bază.”

Sfântul Ioan Gura de Lutu Aur: "Faptul că ne plictisim unii de alţii – prietenii de prieteni, soţii între ei – arată că de fapt între noi nu există relaţii adevărate. Ca să mă plictisesc de cineva, trebuie să-l epuizez, să-l ştiu ca în palmă. Or, persoana este infinit de adâncă, fiind chip al Treimii neajunse. Dacă ne plictisim de om, înseamnă că îl privim doar la suprafaţă. Dar atunci suntem superficiali şi ne plictisim şi de noi înşine. De aceea căutăm tot timpul noul de suprafaţă. Omul modern, în general, habar nu are ce înseamnă adâncimea unei relaţii. El este învăţat să fie superficial, din leagăn până la mormânt, prin modul de viaţă care i se impune. (...) umplerea nesăturată de celălalt presupune golirea nemărginită de sine, lărgirea la nesfârşit a inimii tale. Cum amândoi prietenii se lărgesc necontenit, este nevoie ca fiecare să simtă că el trebuie să se lărgească mai mult decât lărgirea celuilalt, să crească mai mult decât creşterea celuilalt. Fiecare trebuie să iasă de la sine în întâmpinarea celuilalt. Aceasta este prietenia reală."

Thomas Carlyle: „Obiectele strălucitoare sunt pe placul ochilor lipsiţi de profunzime.” —

Titu Maiorescu: „Nimic mai uşor decât a vorbi savant şi a nu spune nimic.” —