TOAMNA - pagină de bibliotecă

Adam Mickiewicz: "Mai bine o singură clipă de aprilie decât o lună întreagă de toamnă.”
Adela Onete: "Vorbește-mi despre iubire/ și despre toamnele ce și-au făcut culcuș/ în timpul nostru, cernând peste noi/ doruri și răspunsuri fără întrebări.”
Adele De Leeuw: „Toamna e o promisiune ca va veni o iarna plina de bucurie.”
Adria Martin: ”Frunzele se-ntristaseră/De la sfârşitul lui august,/Marginile erau deja ruginite/ Şi mi-era o milă nebună/ De verdele din mijloc/ Cotropit cu fiecare răsărit/ De ruginiul necruţător./ Aş fi vrut să le acopăr,/ Să le apăr, sa rup părţile/ Uscate, dar erau multe frunze, Prea mulţi copaci, în calea toamnei.
Adrian A. Agheorghesei: ”cad frunze, Ialine, cad frunze, trebuie să ştii acel sentiment umbros şi rece, sentimentul ăla care te face să vorbeşti cu toată lumea de unul singur.”
Adrian Abrudan: ”Nu ştiu de ce mai vin aceste toamne/ Rugină şi tăcere-i peste tot,/ Am învăţat să zbor / Şi să te chem când omenirea doarme./ A început să plouă, sunt frunze şi noroi./Iluzia că tu exişti, e tot mai vie” *** ”Sunt cu toamna conversând în parc.”*** ”toamna ne iubim/ C-o ultimă risipă de tăcere
Adrian Erbiceanu: ”Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l/Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l.
Adrian Paunescu: ”Iubito, vine toamna peste toate/ Cad frunze picurând singurătate/ Cu ghilotine şi anestezie/ Tot omul e un snop de amănunte/ Care ameninţă esenţa vie./ Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea/ De pomi sinucigaşi se umple valea” *** ”Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna/ Și tu o știi și o îngâni/ Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna/ Și vai: suntem bătrâni.” *** "Iubito, vine toamna peste toate/Bacovia reintră în portrete/ Cad frunze picurînd singurătate” ***„O, cât de repede se face toamnă,/ mai mult peste floare, mai puțin peste ghimpi.” *** ” Pe muntele negru de frunza de vară/ Te chem cu accent brumariu să te sperii/ Când spicul de toamnă dă-n spicele verii/ Şi cade lumina şi trage să moară” *** “Adio, e toamnă în toate,/ Simt sarea în lacrimi din mine,/ Pe buzele mele crăpate,/ Mai arde-un sărut în ruine.” *** “Pe muntele negru de frunza de vara,/ Te chem cu accent brumăriu sa te sperii./ Cand spicul de toamna da-n spicele verii,/ Si cade lumina si trage sa moara.”.”*** “De-ntrebari finale, ziua este plina,/ toamna arde cuprul in copacii gri,/ ca o reverenta frunza in lumina/ cauta motivul de a se jeli.” *** ”Foioasele în vântul toamnei ard,/ Muşcate sângeros şi trist de lună,/ Şi turturelele se despreună.” *** ” Iubito, vine toamna peste toate/ Bacovia reintră în portrete/ Cad frunze picurând singurătate / Şi tu ai gesturi parcă mai încete.” *** ”O greutate simt acum la mers,/ cred că-mi face semne frunza ce se frânge,/ printr-o reverenţă dinspre univers.//cu prilejul vieţii moartea mă încearcă,/ toamna-i anotimpul ce devine timp./ *** ”Eu cred ca e mai lesne/ Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne/ Şi încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină/ Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...” *** ”Prapadul din frunzele toamnei,/ prapadul, el singur, vorbeste,/ si-apoi tot el nu e de acord.”*** ”Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne/ Intreaga roata a lumii si / fiecare pom/ O simt ca mi se rupe din sange si din carne/ Si mi se face mila de lume si de om./ Si mi se face mila de mine si de tine/Si frunza care cade ma-nebuneste iar/ Si –apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine/ Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar./ Doar frunza care cade in dulce hodoronc/ Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte/ Si fiecare fibra rasuna ca un gong./ Opriti pe creanga frunza, destul cu-atata toamna, / Destul cu-atata ceata si oameni neciteti/ Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna Sa stiu masura scurtei mele vieti.” *** ”Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,/ Înfrunziri – şi-nviem uneori.*** Și totuși vine toamna /E încă verde iarba pe coline/ Și zilele nu s-au scurtat de tot/ Și cineva cu-n sac în spate vine/ De sus din munți ca de la un complot./ Porumbul are încă dinți de lapte/ Albinele se-ngreunează-n zbor/ Văratec plouă in fiecare noapte/ Și greierii mai cântă până mor./Cojoacele n-au coborât din poduri/ Iubirile n-au coborât din vis/ Se coc gutui în foarte multe moduri/ A le mușca, e încă interzis./ În clăi de fân miroase a foc de floare/ Cerboaicele nu caută mascul/În aburii de vifor cerul moare/ Mai este până la nuntă timp destul./ Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna/ Și tu o știi și o îngâni/ Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna/ Și vai: suntem bătrâni.
Adrian Rentea: ” Obişnuiai să colecţionezi poeme de dragoste/ unele mureau odată cu vara/ dar le-ai strâns pe toate într-un sipet sub cheie/ astăzi aduni culorile toamnei în format jpeg/ şi din când în când mai culegi câteva frunze/ roşul imaculat s-acopere galbenul bolnav al foilor dictando.
Albert Camus: ”Toamna este a doua primavara cand fiecare frunza este o floare."
AlbertHoffman72: ”Toamna pare făcută intenționat pentru a aștepta ceva ce pare să nu vrea niciodată să sosească.” *** ”Ar trebui să învățăm frivolitatea și ușurința din felul în care cad frunzele toamna.”
Aldous Huxley: ”Frumuseţea e refugiu pentru-acel/ Care găseşte bucurie-n peisaj:/ Bucile roze ale unui purcel/ Sau soarele-n toamnă - asfinţind oranj.”
Alex Dospian: ”În toamna vieţii, sunt frunza ce cade la lăsarea serii, neştiută de nimeni.” *** ”E toamnă./ Copacul lăcrimează pentru că-i cad frunzele.” *** ”Panicată de venirea toamnei, ora s-a dat şaizeci de minute înapoi.”
Alexandrina Vas:”Zac frunzele/ În sîngele strivitului fior.”
Alexandru Simion: ”Toamnă crudă şi nervoasă,/ din nou cu frunze moarte vii/ să omori atâtea vii/ şi-o să ţii bine mersi.”
Alf Colella: ”Sticla de apă rămasă în mașină, în felul său, conține această toamnă.”
Alfred Lord Tennyson: „Lacrimi din adâncul unei deznădejdi divine. Ridică-te în inimă și adună-te la ochi privind pe câmpurile fericite de toamnă, cu gândul la zilele care nu mai sunt.”
Alice Puiu: "Si-n noaptea mănăstirii de frunze/ printre cercuri bolnave de ape/ în labirintul toamnei rătăcind/ mă voi strecura umbră/ murmurând tot cerul/ cu visul meu de țărână." *** "Se frânge-n arbori agățați de lună/ singurătatea unei păsări/ ce-n tăcutul omăt de rugină/ trezește-n mine această toamnă." ***"Ce mai contează că toamna e un vers?”
Alice Roberts: „Când iei ceva asemanator culorii schimbătoare a frunzelor de toamnă și începi să întrebi de ce, începi o călătorie intelectuală care te va duce dincolo de acel moment de satisfacție vizuală, în timp ce nu furi nimic din acea experiență.”
Alin Ghiorghieş: "Tu nu vezi că număr din doi în doi un singur/ Dumnezeu?? Te salut iubită toamnă!/ Bărcile se căsătoresc pe lacul secat./ Copacii la nudişti au plecat!/ Tu nu vezi cum număr frunze eu/ nimic înspre nimic/ cum învaţă foişorul să stea liber venetic.../ peste paşi mergând trăire?/ Te salut iubită toamnă!/ Chiar de-n doi în doi te număr/ tu tot singură te vrei/ doar o frunză numărată/ ce foşneşte pe alei/ Dumnezeu uscând pe umăr/ printre umbre ce-au căzut/ număr frunzele şi, iată, toamnă.../ pot să te salut!” *** ”Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna cu din tine ceva.”
Alin Ojog: ” Ne-a părăsit tot ce era frumos/ Nu merităm s-avem toamne.”
Alina Florica: ”De două mii de ani e toamnă,/ Nedemnii se tot vor stăpâni.”
Alina-Georgiana Drosu: ”Toamna, un tablou arămiu/ Când fiecare frunză căzută/ Se pierde definitiv în pustiu/ Cu tot cu povestea avută./ Toamna, un trist recital/ La care o frunză suspină./ Când, după ultimul ei bal,/ Dispare în a nopţii surdină./ Toamna, expoziţie de pictură/ În care minunata frunză/ Destinul nemilos îl îndură/ Să se transforme în muză.”
Amalia Crisan: ”Aş avea multe de spus,/ dar m-am hotărât/ să tac până la toamnă.
Amelia Florentina Glava: ”O toamnă e şi viaţa,/ Căci moare agale/ În fiecare dimineaţă/ Răsăritul de soare.”*** ”Cánd bruma alba pe copaci/ Din poala toamnei ratacite/ Te mangaie, ce faci?? Ce faci, cand, la plimbare,/ Cu vantu' ma iau de maná/ Şi amândoi, pe o cărare,/ Te căutăm de-o săptămână?/ Ce faci?”
Ana Blandiana. "Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,/ Uite, ochii mei ți-i dau./ Ieri spre seară,-n vântul galben,/ Arborii-n genunchi plângeau... "
Anca Man: "Toamna ne-a furat apusul într-o seară/ Când l-a ascuns în galbenele-i frunze,/ Cuvintele ce-au înflorit o vară/ Nespuse, ne-au murit încet pe buze!/ Atât de triști și singuri am rămas/ În toamna înecată în culoare..."
Andrea Gibson: ”Toamna este cel mai dificil anotimp./ Fruzele cad de parcă s-ar îndrăgosti de pământ."
Andra Ologeanu: ”toamna-i de veci începutul,/ cuprinsul, viaţa şi-ntr-o zi chiar mormântul.
Andreea Geanina Panzariu: ”mâinile tale ce-mi caută doar sânii./ în muşcătura fiecărei întrebări/ te simt cancer - anomalie a toamnei.”
Andreea Palasescu: ”O lume în care fericirea nu e mai mult decât un răsărit de toamna târzie.” *** ”Ţi-e toamna har şi veşnicie sau doar o toamnă nu e de ajuns? Hai spune-mi, câtă toamnă ţi-e destul, s-o împărţim ca pe-o gutuie coaptă?”*** ”dacă ne-am rosti, te-ai pierde. Mai bine să-ţi păstrez toamna în palmele mici. Şi când adie vântul proaspăt să-ţi simt parfumul în fiecare gând...
Andreea Trifu: ”Primăvară – atunci când vara și iarna fac dragoste. Toamna – atunci când ele se despart.”
Andreea Văduva: "Iar plâng copacii cu lacrima-i frunză,/ Iar plânge cerul cu stropii săi reci,/ A venit toamna, greoaie, ursuză,/ Doar tu, iubito, ales-ai să pleci./ Bacovia-mi recită morbid în timpane,/ Poemele sale cu gust de... pământ,/ Octombrie-i la geam, tăcută, cu toane,/ Și-mbracă natura în slutu-i veșmânt./ Prin camera goală, parfum ți se plimbă,/ Precum musafirul stângaci.”
Andrei Ciurunga: ”Toamna descărnată scurmă-n puşcării.”
Andrew Wyeth: "Eu prefer iarna si toamna, atunci când vă simţiţi structurii osoase a peisajului - singurătatea aceasta, sentimentul toiul iernii."*** "Ceva astepta sub ea,/ întreaga poveste nu -arăta."
Aneta Timplaru Horghidan: ”Pe drum... caut aiurea, poate că astăzi voi descoperi un sens. Promisiuni, aşteptări chinuitoare, frunze căzute. Roboţii sistemului roşu construiesc, zilnic, închisori pentru spirit şi versul cade strivit. Plânge toamna indiferența şi teama.” *** ”Din celelalte toamne vine vântul,/ purtând pe umeri răsuflarea ta,/ jos, râul curge lin şi-nfiorat/ şopteşte nopţilor tăcerea mea!

Angela K. Morga: „Transfigurarea toamnei e ca o lichidă magie”
Angelica Ioanovici: ”Bună dimineaţa, toamnă de tristeţe.”
Angelina Nădejde: "De ce-ai venit la mine, toamnă,/ Îmi era cald şi-mi era bine .../ Deşi toţi cred că eşti o doamnă/ Mă pot lipsi oricând de tine!/ Te furişezi ca o amantă/ În patul încălzit de soaţă/ Te crezi mereu boema damă.../ Nu vezi că eşti de fapt o hoaţă ?/ Îmi laşi câmpii fără de straie/ Copaci goliţi de-a lor podoabă/Şi flori murind fără să-şi vadă/ Bobocii înfloriţi de vară./ Iar zilei tu îi furi lumina/ La greieri - cântecul în noapte/ Copiilor – copilăria/ Iubirilor- dorinţi şi şoapte./ Şi marea azi o faci să zacă/În friguri, goală, neîncălzită/De-ndrăgostiţii care-şi scaldă/ Iubirea lor înmugurită !/ Iar mie-mi pui argint pe frunte/ Şi bruma peste ani in noapte/ Şi mă acoperi cu rugina/ Din frunzele de tine moarte ..." ***"Eşti nedreaptă, toamnă, când îmi furi, sfioasă,/ Trandafirii-n floare cu boboci pe ram/ Şi îmi laşi grădina tristă, zdrenţuroasă,/ Ca pe-o cerşetoare care-mi bate-n geam./ Aspră şi haină, îţi reverşi amarul/În furtuni turbate, ploi răstite, reci,/ Uneori îmi pare nesfârşit coşmarul,/ Parcă trec prin mine stol de lilieci./ Te prefaci, adesea, plină de candoare/ Și aduci cu tine daruri fără preţ,/ Eşti, pe drept, bogată, dar amăgitoare,/ În privire-ţi aflu un imens dispreţ./Doar poeţii-ţi cântă nesfârşit în strune,/ Peste anotimpuri mi te fac regină./ Eu te-acuz, șireato, de infracţiune,/ Avocaţi îmi caut fluturi de lumină./ Tu s-aduci dovada că eşti inocentă,/ Voi fi iertătoare, cum îmi stă în fire, Dar măcar o dată, blândă, indulgentă,/ Iartă-mi trandafirii trişti de la jertfire."
Angheluș Petre: "Cum vezi toamna de-cu-zori:/ În alb-negru sau culori?/ Ai putea s-o vezi, precis,/ Curcubeu... țâșnit din vis..."
Angi Melania Cristea: ”toamna alungă anii tineri”***Clipele sunt purtate în lesă, ca un câine comunitar pe care nu îl revendică nimeni. Iar noi tragem retuşuri cu toamna aceasta.”***se zice că lumea începe cu toamne pe aripi, cu frunze demente şi nori.”
Angie Weiland Crosby: ”Toamna se bucură de schimbare, chiar dacă asta înseamnă că se va sfârăma în mii de bucăți” *** „Fiecare pas în toamnă îmi umple sufletul cu o dragoste nemărginită.”
Anisoara Iordache: ”frunzele-/măști uitate pe portative ritualice - / parcă/ adâncesc/ transa/ un anotimp al neomeniei deschide binevoitor brațele./ încrezători,/ parveniții renunță la libertate.”
Ann Drake: „Miros toamna dansând în briză. Frigul dulce al dovleacului și frunzele crocante arse de soare.”
Anna Frost: „Un somn de toamnă este un vis de eternitate!”
Anonim:*”Toamna, sunt multi cei ce vad doar frunzele care mor. Eu prefer sa onserv culorile care se nasc ***oamenii din vietile noastre sunt frunze. Si, cateodata, e toamna.***”oamenii din vietile noastre sunt frunze. Si cateodata e toamna... Intelegi?”nA venit toamna, cu aur și vânt.***Astăzi, cafeaua miroase a toamnă, a bucurie, a liniște și a vis.***Așa cum nici copacii nu plâng după frunzele ce le cad toamna, nici noi nu trebuie să ne plângem renașterea.***Avea un suflet de toamnă. Superbă la vedere, dar înăuntru se destrăma bucată cu bucată…***Căderea unei frunze nu este altceva decât un adio spus de vară.”*** Culoarea mea favorită este octombrie.***Diminețile de toamnă: soare și aer curat, păsări și liniște, sfârșitul anului și începutul zilei.”***E atât de ciudat că toamna e atât de frumos deși totul moare…***Fără roade pe câmp, toamna nu-i toamnă, ci un trist anotimp. ***Foloseste-ti timpul liber sa patrunzi frumusetea toamnei”***Ia-mă într-o călătorie spre toamnă.***Inima se poate schimba odată cu prima adiere rece a vântului de toamnă.*** Magia frunzelor de toamnă este aceeași ca a inimii ce se vindecă pe nesimțite.***Mi se face frig, spuse pamantul frunzei. Iar ea il inveli. Si asa s-a nascut Toamna..."***Nepoftit,/ Atâtea cuvinte îmi zac, azi, pe limbă,/ Dar n-am cui le spune, așa că le-nghit."***Nimic nu este mai surprinzător decât schimbarea sufletului odată cu toamna.***Nu poți să-ți ascunzi adevăratele culori când te apropii de toamna vieții tale.”***O frunză căzută nu e nimic mai mult decât un semn de la revedere din partea verii.***O, toamnă, culorile tale sunt atât de frumoase!***Observă cum copacii nu țin cu tot dinadinsul la frunzele lor. Toamna este despre a te elibera de ceea ce e vechi pentru a face loc pentru ce va veni.*** Octombrie este o simfonie a permanentei si schimbarii.***Oricine crede că frunzele căzute sunt moarte nu le-a văzut niciodată dansând într-o zi cu vânt.***Primele picături au căzut din cer. Erau mici, toamnatice și se aseamănau foarte mult cu viitoarea mea bătrânețe.***Să construim turnuri din frunze colorate de toamnă”***Sfârșitul verii este un moment între ele, un pod, amintirile de trei luni rămân în degete și pașii pentru toamnă prind contur.***Sunt doar două anotimpuri: toamna și așteptarea venirii toamnei.***Sunt o persoană care iubește toamna. Dă-mi un colț liniștit și confortabil cu vedere spre copacii în schimbare, într-o zi târzie de septembrie, o băutură caldă și sunt în cea mai bună formă a mea***Te întorci așa cum face toamna și eu mă îndrăgostesc de fiecare dată.***Toamna – anotimpul care ne învață că schimbarea poate fi minunată.*** Toamna – bine îmbrăcată în aur – este cel mai bogat anotim al sufletului…*** Toamna a ucis vara cu cel mai blând sărut.”***Toamna a venit și sufletul meu a îmbobocit… ****Toamna cad frunzele și încep școlile. Dar nu este mai bine ca școlile să cadă și să înceapă frunzele?****Toamna e o lume în care toate lucrurile se schimba” ***Toamna e perioada mea când radiez de fericire și sunt plină de energie, frunzele cad și se simte în aer schimbarea care se apropie…***Toamna este anotimpul în care găsim mulțumire stând acasă și dând atenție lucrurilor pe care le avem deja.***Toamna este anotimpul meu preferat în Los Angeles, o perioadă în care pasarile isi schimba*** Toamna inseamna noi căutări și începuturi”***Toamna ne arată ce frumos este să lăsăm lucrurile să-și urmeze cursul.***Toamna știe ce simte inima unei mame. Cât de mult oferă, ca apoi să lase să plece…***Toamna, ceaiul miroase a liniștea plină de culoare a naturii. ***Toamna, îndepărtata căldură a verii ne rămâne în suflet chiar și prin troienele iernii.*** Toamna, totul este într-o continuă cădere: ... frunzele, temperatura, contul bancar, motivația.” *** Toamna…. Apusuri devreme, ceai cald, păr încâlcit, pulovăre maari…***Tot misterul toamnei constră în liniștita ei înaintare prin soarele cald al verii.”
Anoushka Tyagi: „Chiar și acele frunze căzute dansează, pe cadența muzicală a vântului.”
Anuradha Bhatt: „Toamna spune povești, iar imaginile nu apar niciodată în cuvinte. ”
Any Dragoianu: Vine toamna,/ Cerul plânge/ de-atâta tristeţe/ şi cheamă soarele înapoi.../ Zboară păsările/ către Nicăieri şi lasă/ în urma lor/ bruma de amintiri din/ cuiburile fericite...” *** ”Ştii, am inima legată de-un copac, iar toamna bate la uşă...Roagă tu frunzele să nu cadă!

Arbatel Filotheanu: ”Toamna mea fără pricină/ Dinspre miezul Timpului,/ A venit să îmi arate/ Felul meu de-a fi lumină.”
Arcadie Chirșbaum: ”Merg la braţ cu Doamna,/ Ce-am iubit mereu,/ Ruginie-i toamna,/ Ruginit şi eu!”
Ariana Zburlea: Lovind ochii înrăiţi de lacrimi, dar/ Toamna stătea în mâinile mele,/ Frunzele se lipeau precum plăgile/ Neinvitate, severe,/ Mă muşcau şi posedau –/ Eram crucea lor strâmbă,
Ashlee Willis: ”Nimic nu moare atât de frumos ca toamna.”
Aurel Buricea: "Vine toamna, iubito, (...) cu fiecare frunză galbenă căzând, sângerează iubirea noastră."
Aurel Petre: Visează iar toamna şi-n gând ne condamnă,/ În vers este scrum, iar în noi mucegai.” *** ”Toamna s-a opărit de atâtea poteci carnivore,/ doar nopţile ei, fără dinţi, rumegă, cu buze reci, vise ierbivore.
Aurora Luchian: "Îți scriu pe tivul toamnei ruginii./ Aripile imi sunt furate, ba nu, le-am dat cu împrumut/ Cuiva care s-a dus departe și, când le-a smuls, mult m-a durut!" *** "Eu reneg și întomnarea, și arama, și o brumă/ Care rătăci zăludă prea devreme… și mă-ndrumă/ să m-ascund în fila albă, să descânt orbirea toamnei,/ Să mai lase două frunze, maronii, ca ochii doamnei…/ Două frunze în aramă, într-un plop ce tânguiește,/ Spun că-s ochii toamnei mele ce cu friguri se grăbește." ***" Îmbrăcată în rugină, toamna șade izolată,/ Croșetându-și din mesteceni și din frasini așternuturi,/ Și își spală, gânditoare, mantia muiată-n luturi." *** ” Toamna mi-a cărat hoţeşte sufletul ce-i ciopârţit,/ Nu s-a mai întors fărâme... o fi singur şi sluţit,/Mă debarasez de frunze ce-mi acoperă din chip,/ Şi văd numai zile reci, nu mă sperii şi nu ţip
Bashō: ”Pe o ramură goală este cocoțat un corb - seară de toamnă”
Beatrice Vaisman: ”Faptul că norii ştiu că trebuie să "elibereze" ploaie în timpul sărbătorilor evreieşti de toamnă, înseamnă că deasupra lor se află cineva care "regizează" treburile?
Becky Albertalli: ”Aerul tomnatic miroase întotdeauna a noi posibilități.”
Bella Ahmadulina cade mărul cu fruntea-n cărare -/ câte mere, atâta căzut...
Blake Crouch: ”Viața este ca toamna: scurtă, dar colorată.”
Bogdan Ghiu: ”Ce lene sa nu poti scrie acest poem. Ce groaznic (o noapte de toamna inscrisa pe o medalie) sa nu poti scrie acest poem si el sa existe.”
Bogdan Nicolae Groza: ”Şi toamna asta ştiu că o să plece/ Lăsând în mine urma-i de canin.”*** ” ieri a fost aici.../azi a plecat.// nici nu mai ştiu dacă-i reală.../ pare o străină rătăcită venită din zona boreală./ uneori e îmbietoare, calmă,/ ca o zi prea coaptă./ alteori e furtunoasă -/ când plânge în rafală,/ când în şoaptă.// prea evazivă-i toamna asta şi prea nehotărâtă...
Bonnie Lou Risby: „O explozie de culori a toamnei, de la lacrimi de aur și verde la roșu și portocaliu”
Bordi András: ”Toamno, nadir de octombrie,/ ai agățat toate păsările la uscat/ pe nişte artere cereşti./ Nu erau murdare,/ nu înțeleg de ce le-ai înmuiat/ în vinul roze al aroganței?”
Boris Ioachim: "Iubito, vreau – nu vreau, dar toamna vine.../ Eu, verde încă sunt, dar obosit / La fel ca frunza ce abia îşi tine/ Braţul lipit de ramul prăfuit." *** "Toamna tâmpă(...) cu rău frig mă înghimpă." *** ”Alintă-mă în toamna desfrânată,/ Ce chiuie în aburi dulci de must –/ Ca-n lumea asta, de putere beată,/ Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.” *** ”Noiembrie şi-a pus amprenta/Pe oameni, câmpuri şi copaci.../ Aş îndrăzni să-ntreb, iubito,/ Cu glas de brumă: "ce mai faci?"// Priveşti pe geam copaci scheletici,/ Sau sub povara toamnei taci?/ Ori, înfrângând răceala brumei,/Prin parc, pe frunze moarte calci?
Buddha: ”Această existenţă a noastră este la fel de trecătoare ca şi norii pe un cer de toamnă.”
Calatorul Descult (Teodor Morar): "Mă doare în pană/ Afară fluieră a toamnă/ Prin mine trec melancolii/ Un absolut din poezii...” *** "Eu un fel de toamnă/ Cum n-am mai văzut/ Cad frunze în rana/ Altui început./ E un fel de toamnă/ Cum nu am simțit/ Parcă-i o icoană/ Ce-a asfințit./ E un fel de toamnă/ Căzută-n depresii/ Vinul râde-n cană/ De atâtea impresii./ E un fel de toamnă/ Cum nimeni nu știe/ Frunzele în goană/ Cad în poezie./ E un fel de viață/ Cântecele ard/ Fără importanță/ Eu în toamnă cad.” *** "Prin păduri de aramă/ Să mai treacă un zvon / Întâmplări dintr-o toamnă / Ruginind în atom." ** * "Cărările îmbătrînesc/ Iubita mea, de dor nebun,/ Cu toată toamna... te iubesc!" *** "Te voi iubi mereu, atâta vreau să-ţi spun/ că am plecat prin toamnă rugina să-i adun/ să-ţi fac un colier din frunze şi rugină/ să ai, iubita mea, mereu la gât lumină.” *** "Cutremurat de frig şi despărţire/ Mă legănam cu toamna în privire/ Rugina ei, şuier şi blestem/ Îmi lăcrima privirea pe un lemn./ Miros de toamnă aprigă la porţi/ Şi soarele făcuse parcă, colţi/ Iar între noi un veac plin de cenuşă/ Lăsa poeme triste pe la uşă./ (...)/ Înrobit de tot ce se întâmplă/ Îmi voi pune toamna lângă tâmplă/ Ca o cunună a tristului destin/ Cu o pădure-n braţe am să mă-nchin./ Şi vor veni duminici să ateste/ Că am trăit, iubito, o poveste/ Doar frunzele uscate vor mai şti/ Cât de verde, toamna, poţi muri.” *** "E toamna mea ce îmi e plânset,/ E toamna mea ce încă o aştept,/ Să îmi ajungă rugina până în suflet.” ***Se aprinde, iubito,/ Toamna -n copaci!/ (...)/ În lemn se întoarce/ Dorul de frunze/ (...)/ Cărări nebătute/ Au lacrimi sub pași/ Timpul se-ascute/ Vine toamna-n oraș/ Culori stau să vină,/ Eu încă... te-aștept/ Un veac de rugină/ Îmi curge pe piept." *** "Iubește-mă în septembrie cu vântul,/ Ce aleargă printre pomii colorați/ Octombrie prea repede revine/ Și e târziu în ceasuri și-n pomii dezbrăcați./ Iubește-mă în septembrie cu frunze/ În dansul lor mereu mă regăsesc/ Octombrie revine să ne' acuze/ Că prea curând și pomii îmbătrânesc./ Iubește-mă în septembrie cu tine/ Zidită într-un cântec necântat/ Octombrie aleargă către mine/ Ca un refren de toamnă condamnat./ Iubește- mă în septembrie cu toate/ Ce ne-au legat destinul de copaci/ Octombrie-i aici nu prea departe/ Ai grijă vine frigul, în iubire să mă îmbraci.: *** "Ascultă toamna şuier şui/ Cum se destramă la fereastră/ Noi devenim ai nimănui/ Sub amintiri ce tac în glastră./ Lasă geamul dezvelit/ Să-mi cânte inima de tine/ Fără motiv, eu, te am iubit/ O toamnă destrămată-n rime./ Un anotimp descătușat/ Ne îmbată parcă cu simțire/ Și cerul azi întunecat/ Are un gust ca de iubire./ Lasă frunzele ca semne/ Lasă timpul fără timp/ Toamnă plină de poeme/ Anotimp făr' anotimp./ Vin duminici să ateste/ Că în mine ai înflorit/ Cum se naște o poveste/ Te iubesc iubind, iubit” *** "Toamnă, prea devreme/ Îmi bați în tâmple cu arginți/ Îmi sfâșii sufletu-n poeme/ Și mă bârfești c-un fel de sfinți./ E prea devreme, toamnă șuie,/ Să mă inviți la destrămare/ Să-ți simt mirosul de gutuie/ Cum se izbește-n felinare./ E prea curând să zic adio/ Căldurii ce o port în piept/ E prea devreme, toamnă crudă,/ Să nu-nfloresc ca un poet./ Ce grabnic te cobori pe dealuri/ Vei pustii pădurea mea/ Eu mă izbesc de idealuri/ Și cresc canari... pe canapea./ Toamnă, prea devreme/ Mă ispitești c-un fel de vin/ Eu, vezi, de-atâta vreme/ Am ruginit într-un suspin.”
Calinescu Maria: "În poala toamnei frunza cade/ ca zborul lin de stea aprinsă,/ când ruptă e din lumi și arde,/ în vânt ștrengar, de ploaie stinsă./ În foșnet trist strigă regretul/ de vara dragă, ce-i plecată,/ ne’nțelegând care-i secretul/ de-și lasă creanga dezbrăcată./ Și-n valsul vremii, valsul vieții,/ pare că-i ruptă de-un destin,/ coboar-agale dand binețe/ suratelor, ce țes zbor lin."
Camelia Buzatu: din flacoane de cristal demodat,/oamenii aruncau de la balcoane toamne expirate.
Camelia Cristea: ”A trecut in graba vara peste noi/ Toamna din penel frunza-ngalbeneste/ Bat in geam cu lacrimi ploile suvoi/ Parca ar fi un râu gata sa se verse// Iarba se usuca, crengile se frâng/ Dorul mi-a ramas invelit in soapte/ La un tarm tomnatic salciile spun/ Ca as fi un mal tare singuratic//In causul palmei am gasit o scoica/ Marea imi vorbeste, valurile-s reci/ Simt nisip pe talpa si un colt de stanca/ Percarusi in zbor visul mi-l petrec// Am aprins in mine candela sperantei/ Si-am sa scriu cu via strugurilor copti/ Furii or sa vina iar in miez de noapte/ Eu rup un ciorchine si-i hranesc pe toti// Visul meu de vara a plecat lunatec/ Am ramas in toamna frunzei aramii/ Adun in panere fructele ce-s coapte/ Si le dau in dar celor ce sunt vii.”
Camelia Oprița: ”strămoşii mei întregesc rădăcinile stejarilor/ cu frunţile în nori, din frunzele cărora toamna doineşte/ la umbra galbenă a pădurii.”*** ” se-nfierbântă frunzele moarte/ În vântul răsucit al toamnei
Camelia Radulian: ”Leagă-mă ca pe o toamnă/ de un stâlp de mânăstire/ şi imi citeşte din psaltire
Camil Baltazar: ”Toamna asta chihlimbară.”
CannovaV: ”Toamna s-a săturat de minciună. Zile mai scurte și seri mai lungi. Deci, cine este cu adevărat acolo?” *** ”Invidiez toamna pentru că reușește să scape încet de prisos, de tot ceea ce ne-a amăgit vara, ar putea dura pentru totdeauna.” *** ”Cu frunzele cad și promisiunile, cele făcute vara, sub apusuri care păreau să nu se mai termine.” *** ”Cel puțin te pot învinovăți pentru toată această melancolie.”
Carl Gustav Jung: ”Nu ştim dinainte ce înfăptuiri sau nelegiuiri, ce destin, ce bine şi ce rău purtăm în noi şi abia toamna va arăta ce a zămislit primăvara şi abia seara va desluşi lucrarea dimineţii.”
Carmen Pasat: "Toate crengile copacilor dezgolindu-se în văzul lumii.”
Casian Balabasciuc: "Știu că e amăgitoare,/ Prefăcută, Toamna hoață/ Aruncând cu resemnare/ Frunze moarte peste viață./ Îi ascunde falimentul/ Aur fals spoind arama/ Când se-apropie momentul/ Să nu bage vara seama./ Fără pic de remușcare/ Umple codrul cu tristețea/ Fără glas și trecătoare/ Cum se duce tinerețea./ O actriță talentată,/ Dar la fel de mincinoasă,/ Ce se plimbă dezbrăcată/ Și mereu capricioasă./ Înclinată-i spre risipă/ Din ce dumneaei nu are/ Ori din ce se înfiripă/ Existența-i trecătoare.” *** "Mă leagă de cer toamna cu fire aurii/ Și-mi spune iar povestea cu strugurii din vii.”**"Toamna preface verdele in triste zdrente." ***" Cu zgomote neastâmpărate/ Stejaru-și bate ghinda-n ramuri,/ Și-n herghelii înaripate/ Aleargă norii fără hamuri./ Prin miriști arse și făgete/ Cum târâie toamna papucii,/ Coboară și răcnesc cu sete/ Ciobanii din Poiana Crucii./ Pe cioate ghebele-n buchete/ Se-ascund sub rugii verzi de mure/ Să lase hoardelor brunete/ O amintire de pădure./ Cât un ceaun sau pălărie,/ Un hrib mai face pe grozavul/ Și pădurarul nu îl știe/ Să-și dea iar în vileag năravul./ Ca într-o poză de revistă/ Căutând căciula să și-o fure, /Râde un hârb de toamnă tristă/ De-un ciob nevolnic de pădure.”
Carmen Pasat: ”S-a poticnit o frunză-n zbor.../ Ce-i pasă pomului de ea,/ Când toate crengile îl dor/ Şi îl aşteaptă iarna grea?//Pe-aici miroase a parfum/ De must, gutui şi si bemol./ Ce poţi să-mi ceri, când n-am nimic?”
Cătun Rodica: "Picuri monotoni de toamnă târzie/ Mă răscolesc în suflet, cad pe-aleea pustie./ Doar aurul din frunze se bucură de ploaie;/ Pe iubirea noastră plâng stropii, șiroaie.../ O spală de vini albe, candide, nevinovate,/ De păcate ascunse în irealitate;/ E străvezie ploaia, celestă, cristalină;/ E verde primăvară-n iubirea noastră divină./ Zboară roiuri pestrițe de fluturi printre frunze/ Aurii, sângerii, ca dorul meu de pe buze;/ Se scutură tristeți din copaci dezbrăcați;/ Noi zămislim iubire din fiori exaltați...”
Cezar c. Viziniuck: ”Pe case, gemete de toamnă;/Peste tot o rană.../ Totul geme.”
Cezar Ivanescu: ”De toamnă nimeni n-a murit, sălbăticiuneo!”
Chad Sugg: "Iubeste copacii pana cand le cad toate frunzele, apoi incurajeaza-i sa incerce din nou la anul."
Charles Baudelaire: ”Tu eşti un cer de toamnă în dulce transparenţă.”
Charles Dickens: „Toamna se bucura in cărți”
Charles Lanman: ”Apusurile de toamnă sunt mai presus decât cele mai strălucitoare vise ale poeziei”
Charles Nodier: "Astfel de zile de declin tomnatic au un mister ciudat care se adaugă la gravitatea capriciilor noastre.”
Charmaine J Forde: ”Mă îndrăgostesc încontinuu de toamnă. Mi-aș dori ca fiecare zi să fie sâmbătă și fiecare lună să fie octombrie.”
Cincinat Pavelescu: ” Ţi-aduci aminte iar de seara/ Şi-amurgu-acela violet,/ Când toamna şi-acorda încet,/ Pe frunza galbenă — chitara?”
Ciobanu Mihai: "în vis sunt crescător de cobre/ ziua orice fâşîit mă sperie/ frunzele toamna sâsîind pe asfalt purtate de vânt/ parcă un mort m-ar urmări pas cu pas/ să mă uit în urmă e un tic nervos deja/ teama ancestrală a omului singur trăieşte în mine/ mă trezesc cu o piatră în mână gata să ucid…”
Claudiu Toma: ”frunza galbenă/ Nu-şi recunoaşte/ Verdele rătăcit,/ De teama/ Vântului izgonit/ De tristeţe.”
Codrina Verdes: "Toamna vine oricum şi mă decojeşte de culori şi-mi lungeşte nopţile.”
Constanta Bugiugan: "M-am săturat de tine, toamnă -/ prea mi-ai nins în suflet brume/ Ai devenit-pe zi ce trece-/ Tot mai distantă și mai rece/ Te-aș vinde verii, de-aș putea/ Pe-o floare de nu-mă-uita.”

Constanta Popescu: toamna îmbătrânește la geam.
Constantin Anton: ” Toamna, rănile vieţii se vindecă cu triumf şi poezie!”
Constantin Iurașcu-Tataia: ”În plină toamnă tu, se pare,/ Că o mai faci pe-afemeiatul?/ Probabil că implori iertare/ Că nu ţi-a reuşit păcatul.”
Constantin Paun: ” O pocnitură –/ nuca grăbită căzând/ anunţă toamna”
Constantin Toma: "în spatele meu e primăvară, în față e toamnă/ eu sunt prins la mijloc.”
Constantin Trita: ”Apare vântul... / Bodogănind cuvinte făr-de sens.” *** ”La tâmple toamnele-mi usuc: ” *** ” Nu mai risc a frunzelor ninsoare,/ Toamna asta-i ca un dor de ducă,/ Aruncând ispitele-n cărare.../ Şi-ncercând păcate să producă.”*** ”A căzut gutuia şi-o cam doare,/ / Pe pervaz o pun lângă o floare/ Şi-nspre seară muşc din seva ei.
Corby Magnuson: ”Toamna, pentru zilele de tineri, inimile noastre încă tânjesc."
Corin Bianu: ”de ar fi un pic mai lungi, şi primăvara Şi vara, toamna, iarna chiar, de-ar fi mai lungă, Mai câştigaţi am fi, mai plină-ar fi cămara, Of Doamne, anul Tău, mai-mai să nu ne-ajungă!...
Corina Mihaela Soare: ”O toamnă care nu îşi cere scuze,/ Împac o linişte cu ea, de amintiri.”*** ”Venirea toamnei/ A răscolit clipele toate.” *** ”Nu vreau nici toamnă, nici tristeţe,/Vreau cerul ce mă albăstreşte.”
Corneliu Sofronie:” Unde eşti, tu, Ţepeş Doamne,/ Să-i priveşti cu ochii-apă/ Cum din patru-n patru toamne/ Ei ne trag câte o ţeapă?”
Corneliu Vadim Tudor: ”Aştept să se-ntâmple ceva: în bine sau rău/ Timpul îşi ascute toporul ca un călău.”
Corneliu Vornicescu: ”Toamna, Eva a rămas... dezbrăcată...”
Costache Negri: ”Verde codre și tufos,/ Mult cu umbră răcoros,/ Vara cît ești de frumos,/ Toamna, putred, sîngerate,/ A tale frunze uscate,/ Roșe-roșe zac pe jos.”
Costel Macovei: ”toamna asta e incredibilă. a sufocat verdele cu prea multă iubire”***” toamna frunzele se duc, numele se duc, răul rămâne
Costel Stancu: "Eu stau la fereastră şi văd cum toamna îşi pierde minţile după o frunză uscată.”
Costel Zagan: “Zdrang ... isi facu toamna zob toate culorile.” *** ”Ce toamnă blândă, ca un sân de femeie” ***” Şi toamna, domnilor, e-o rană” ***Mi-au injectat în vene toamnă când inima zdrobeşte struguri” *** ”Toamna nu mai încape de mine” ***”Dacă plouă, e Bacovia. Dacă-i toamnă, nu-i nimic!” *** ”Puicusorule, ce faină-i ţărişoara mea, toamna!” *** ”Boieri dumneavoastră, aţi scăpat: toamna asta, voi trage-n ţeapă numai frunze(le)!”*** ”La post restant, am toamna de anul trecut: se vede colţul unei... ploi! Interminabile!” *** ”Nu-ţi ajunge-o toamnă? Vrei iar primăvară? Dacă-ai şti ce-nseamnă Ai renunţa...!” *** ”Mugurii sunt... bombe cu efect întârziat: abia toamna, aşchiile melancolice ale frunzelor ne rănesc fatal!” *** ”Sunt un pierde-toamne cu fructe şi buclucuri” *** ”Toamnă pe vine/ Doamne ce ruşine.”*** Îmi iau frunzele şi plec” *** Asta da toamnă,
nu-i aşa, frunzelor?”
Costinel Lungu: "Toamna viața nu moare/ Doar șchioapătă puținul soare/ și prunele dorm în panere."
Crastanus Daniela: "Copacii scutură versuri/ Ramul recită poemul soarelui/ Ceasornicul trist încearcă să sune/ La numărul de urgență/ Ambulanța viselor s-a rătăcit/ Pe aleea cu frunze îngălbenite/ E târziu/ Sub orologiu clipeşte/ În sunetul unei muzici absurde/ Toamna/ Te aştept...”
Cristi Ciorcila: "Toamna e exact ca femeia: capricioasă, cameleonică, mofturoasă, schimbătoare ca vântul.”
D. Letterman: "Toamna - o perioadă în care păsările își schimbă culoarea și cad din copaci."
Cristi Poe: ”Vântul ţâfnos loveşte, cu frunze în culori nomade.
Dana Borcea: "Din ceruri cade liniștea coaptă mușcăm din ea tu de la un capăt eu de la altul sfârșim altoindu-ne fiecare pe buzele celuilalt clipa aceasta în care ne iubim e o nucă strâns lipiți precum jumătățile de miez ne înghesuim într-un singur trup respirăm prin aceleași nări să nu vină dimineața nu cu lumina ei care sparge și împrăștie poate așa îngropați în carne vom adormi până la primăvară când cerul o să ne cadă-n sânge și pruncii nenăscuți vor sări precum delfinii prin cercul de aur al poveștilor copilăriei.” *** ”cuibul berzelor e acoperit cu uitare/ soarele mâncat de carii/ își presară peste viile satului/ trecutul/ zilele de vacanță se furișează/ în ghiozdane/ copilăria bolborosește prin rugina toamnei/ mă regăsesc în ecoul ei.”
Dana Ene: ”Jeleşte toamna prin plămânii mei,/Lacrimi gălbui de ceai din flori de tei.” *** ”toamna, ca o uzurpatoare/ iar îşi revendică, se pare,/ întinderea inimii mele/ să dea lumină unei stele!”*** ”Toamna/ şi-a tatuat pe un umăr/ cablurile de înaltă tensiune/ ce leagă oraşul meu/ de restul lumii.
Daniel Visan – Dimitriu: ”Era o toamnă peste care vara/ Se întinsese cu căldura-i mare.” *** ”Aceia ce aşteaptă ca pe-un dar/ O prelungire-a toamnei, cât se poate,/ Cu ploi, cu frunze moarte şi uscate,/ Cu vânturi foarte reci să fie chiar,/ Dar să se tot repete, iar şi iar.// Nu, anule, nu-i asculta pe ei,/ Căci, dac-o ştii trăi, e-o frumuseţe/ Şi-o bucurie, nicidecum tristeţe.”*** ”Mai pot vedea, în verde, cum viața mai răzbate/ Prin zilele ploioase aduse de brumar,/ Dar arborii suspină și ramul lor se zbate/ Sub vântul ce lovește și nori pe cer apar./ Mai trece câte-o ploaie, mai vine-o amintire,/ Îmi cântă câte-o rază a vreme de iubit,/ Mai cade câte-o frunză pe-un pat de neclintire,/ C-un foșnet singuratic, de nimeni auzit./ Vin gânduri să-mi îndrume privirile pe-o cale/ Ce-mi pare-nsingurarea aleilor cu tei/ Pe care norii toamnei își toarnă din pocale/ Stropi care-mbrățișează alți stropi, din ochii mei./ Sunt amintiri, sunt gânduri ce vin din depărtare,/ Dar trece, totul trece, pământul e-un altar/ Ce poate să primească, mai dulci sau mai amare,/ Secundele din ziua ploioasă de brumar.”*** ”Sunt doar culori, culorile de toamnă/ și se aștern pe-un gând ce pașii cheamă.”
Daniela Slapciu: ”Şi s-a făcut toamnă peste aleile pe care fugeam. Şi nu mai ştiam dacă era toamnă afară sau doar în mine. M-am gândit la o zi în care vorbele nu ar mai fi. M-am gândit că ar fi, de n-am fi.”
Darnell Lamont Walker: „Vara pleacă în tăcere. La fel ca un călător care se apropie de sfârșitul unei călătorii uimitoare.” *** ”Când sunt afară și este toamnă, recunoștința mea pentru univers pare infinită.”
David Boia: ”Toamna frunzele dau în gălbinare.”*** ”Cad ostoite frunzele/ În somnul de veci”
dbric511: ”– Tată, unde se duc frunzele toamna când cad din copaci?/ – Pe Instagram, fiule, pe Instagram.”
Delia Owens: ”Frunzele de toamnă nu cad, zboară. Își iau timpul și rătăcesc pe aceasta singura lor șansă de a urca.”
Demostene Botez: ”Afara ploua ca si toamna si-i urat,/ Ma uit pe geam, ca dupa tine. Și atat.”*** ” Iar a venit o toamnă, dar când oare?!/ văd cei din urmă cocostârci cum pleacă/ şi-aud în mine ţipăt de cocoare./ Când a trecut atâta timp?/ Eu unde-am fost şi ce-am făcut?
Denis Imbrescu: ”Ce de mine, fără tine/ Ce de plânset, toamna vine!
D H Lawrence: ”Toamna se sparge în culori."
Diana Gabaldon: „Era o zi frumoasă de toamnă luminoasă, cu aerul ca cidrul și un cer atât de albastru că te puteai îneca în el.”
Diana Mihaela Zăgan: ”Poezie, Şi ne iartă nouă toamna singuratică din priviri/ Şi nu ne duce pe noi în durere/ Când ochii bat în cer cu o lacrimă!
Dida Diana Cioponea: ”E-atat de puternică aroma de toamnă,/ că vreau să-i pun pe deget,/ un inel fierbinte şi-un sărut pe buze.../ s-o las în soare fără vlagă.
diodeglizilla: ”Începeți cursa pentru a vedea dacă mai cad frunze din copaci sau madone din cer.”
Dodinsky: „Sper să pot fi frunza de toamnă, care a privit cerul și a trăit.”
Doina Ionet: ”Daca ar fi Sa mai traiesc Odata... /L-as ruga pe Dumnezeu/ Sa-mi dea un Colt de Rai/ Din sufletul tau/ Si as ramane Acolo/ Pana Toamna tarziu/ Cand privirea ta/ Se va topi In mare!”
Dorel Lazar: ”Este prea... toamnă.
Dorina Șovre: ”Altă toamnă se aşterne,/ Frunze cad prin vii grămadă,/ Numai evelor moderne/ N-are ce să le mai cadă.”
Dragos Niculescu: "Din frunze uscate să strîngem dovezi/ C-am fost doi copaci, şi-am căzut din greşeală/ (...)/ Vom fi un prezent inundat de apoi./ Iubito, de-acum va fi toamnă mereu,/ De-acum ne-om iubi ca o ardere vie."

Delia Winkels: Se lasă iarăşi toamna în inimă şi-n gând/ Şi ninge ca-n poveste cu frunze, pe pământ,/ Natura iar se schimbă-n culori de nedescris/ Schiţând cu măiestrie peisajele de vis.../ Se ofilesc în grabă poienile cu flori,/ Îşi pregătesc plecarea în taină, mulţi cocori,/ Iar noi rămânem singuri, legați de amintiri/ Cu dorul ce se-ascunde în suflet şi-n priviri.../ Atât de multe clipe s-au dus şi nu mai vin,/ Se scurge viața noastră puţin, câte puţin.../ Cum frunzele-şi iau zborul, lăsând copacii goi/ Pleca-vom toţi, odată... căci toamnă-i şi în noi...

Du Fu: ”Pretutindeni cad frunze/ foşnind, foşnind,/în vreme ce valurile râului/ vin unul după altul, clipocind, clipocind:
Dumitru Grui: "Plâng pomii, cu lacrimi de ploaie,/ la căpătâiul frunzelor ce mor,/ durerea se-adună şi curge şiroaie,/ tristeţea-mi pătrunde în fiece por…/ Plâng pomii cu crengile goale (...)/ Tabloul e sumbru, trec păsări în doliu…/ privesc, resemnat, dintr-un colţ de odaie…"***”M-adăp cu nesaț din marii poeți, / mai scriu din aduceri amintem / mi-e toamnă, mi-e bine, voi credeți ce vreți, / eu merg, fără sens, înainte!”
Dumitru Sandu: "Toamna își lungește fața,/ Și-n plimbări pe fir ca ața,/ Mici păianjeni zbor pe cer/ Mulțumiți că nu e ger.”
Dumitru Sarghie: ”Melancolia toamnei e-o favoare/ Adusă propriilor noastre întomnări.”
Eduard Lupascu: ”Mă dor, deja, facturi bombate, mă doare vara ce s-a dus,/ Mă dor şi frunzele uscate, mă doare soarele-n apus,/ Şi marea tot mai supărată, şi parcul tot mai dezgolit,/ Şi un genunchi, rotund, de fată, acum total acoperit./ Şi dor şi zilele mai scurte, şi răvăşitul oilor,/ Şi nucile căzute-n curte, şi răpăiala ploilor,/ Şi cuiburile părăsite de berze, stârci, şoimi, pelicani,/ Dor şi fâneţele cosite, dor adunările de ani./ Norocul e că toamna asta, la fel ca cele din trecut,/ Nu e vreo soră cu năpasta, ci doare cum a mai durut./ Iar de va fi, dar n-o să fie (aşa cum am notat mai sus),/ Nu e nicio filozofie: chiar şi exclusul e inclus.”
Edwin Way Teale: ”Pentru natură, toamna este o perioadă a însămânţării, a risipirii în cele patru vanturi.”

Elena Baciu-Mihailov: Toamna, îmbrăcată-n aur/Și cu părul său roșcat,/ A trecut pe lângă mine,/ M-a privit și a plecat./ Avea ochii plini de ploaie/ Și un zâmbet dulce-amar,/ Îi cădeau din geantă frunze,/ Una, două, sute, mii,/ Roșii, galbene, pestrițe,/ Frunze verzi și ruginii./ Am privit-o cu mirare/ Și-am strigat în urma sa,/ -Vă cad frunzele din geantă!/ Însă ei nu îi păsa./-E bogată, își permite./ Am zis eu printre suspine,/ Fără să observ că toamna/ Era la un pas de mine./Dânsa m-a luat de mână/Și a pus o frunză-n ea./-Ține minte, frunza asta-i/Ultima din geanta mea.
Elena Caruntu: ”Tu. viața mea, toamnă cuminte, nu te grăbi, nu vreau să treci!" *** "Să mă chemi/ Prin toamne să ne fim culori!"

Elena Cășeriu : Am strâns în pumn o amintire,/Cu toamna intr-o tainică iubire /Și am dansat cu ea prin vise, / Care apoi în suflet au fost scrise./Din nou se-adună pe frunze rugină,/ Crâmpeie de soare suflet alină, / Toamna iar o să cânte pe strune,/ Și suflete se pierd în rugăciune./ Când miroase-a mere coapte,/ Și prin grădini adie calde șoapte,/ De pe deal răsună iarăși bucium,/ Alinând vieți pline de zbucium/ Îmbrățișări cu razele în asfințit,/ Când suflete divin s-au spovedit,/ Cu miresme de gutui și busuioc,/ Berzele ne părăsesc cu ele-n cioc./ Și pleacă tiptil iar vara din mine,/ Prin toamna cu coșurile pline,/ Zboară pe drumul de stele aprins,/ Peste galbenul de frunze stins.
Elena Laura Bumbac: ”Toamna ţi se strecoară-n trup si te obligă să faci dragoste în locuri nepermise cu ultimul foşnet de aripă.
Elena Paduraru: "Rămâi în toamna vieții - și ea are frumos!”
Elena Stan: Toamna, chirurg lucid, despică fruntea cerului cu bisturiul, iar petele de sânge se întind peste codri!
Elena Victoria Glodean: ”bătut de ploaie/ un gutui îşi mângâie/ ultima frunză.”*** ”Te chem să ascultăm cântecul toamnei!
Eli Gâlcescu: ”Ne mor culorile din oameni; se frâng, se strâng în toamne.”
Elizabeth Lawrence: ”Trebuie să ne facem timp să stăm și să observăm cum frunzele se îngălbenesc.”
Emil Botta: ”Geme frunză!/ Vai, geme ea./ Şi cade veştedă, cade frunza./ Ah,/ Toamnă e!/ Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.”
Emil Brumaru: ”Fără rost intrăm în toamna/ Sufletului plin de frică... Până mintea ni se strică.
Emil Cioran: ”Ultimele frunze cad rotindu-se. Îți trebuie o mare doză de insensibilitate ca să faci față toamnei.” *** ”Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamant emana din toamna vesnica a Creatorului si dintr-un cer necopt pentru a-si scutura stelele.”*** Au luat foc toamnele în mine şi inima mi s-a întors pe dos.”
Emil Utalea:” Era-nceput de toamnă, iar greierii cântau,/ Dar eu cu ochii-nchişi gândeam să te sărut,/ Sperând ascuns în suflet că şi tu ai fi vrut/ Şi vântu' ascultam şi toamna te-aşteptam.”
Emilia Amariei: "Ca o ploaie de aramă,/ Frunze cad privind spre ramuri,/ Iar copacii se destramă"
Emily Bronte: "Fiecare frunza, desprinzându-se din copacul toamnei imi sopteste, planand catre pamant: ”Fericire!”
Emily Dickinson: "În afară de poeţi, toamna cântă”
Erika Bloj: "Toamna - o debara în care ne punem iubirile la uscat.”
Eugen Ilișiu: ”Tot visez un preşedinte,/Care să salveze ţara/ Cu celebrele cuvinte:/Toamna nu-i ca primăvara!”
Eugen Ionescu: ”Copacii, toamna, de durere urlă!/ Înfiorător de mari, de goi, de negri,/ Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul./ Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?/ urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,/ spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,/ să-l sfarme, să-l darme.../ Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi...”
Eugenia Calancea: ”Toamna habar n-avem ce culori ne asteapta.” *** ”A venit răsăritul din toamna sufletelor pustii,/ în parc sunt atât de multe bănci goale,/ ce încă păstrează atât de multe fotografii,/cu îndrăgostiţii din vara fierbinte. Azi toate băncile plâng şi sunt înverşunate,/ mai prind doar frunzele în zbor,/ crezând că sunt îndrăgostiţi cu dragostea lor./ A venit toamna viselor cărămizii,/ când frunze şi flori cad pe rând răpuse/ şi se ascund în sufletul pământului...” *** ”Ar trebui să ne confruntăm/ cu toamna vieţii noastre, ca şi copacii” *** ”toamnă a sufletului,/ sezonul în care te curăţi pe tine,/ copacii te învaţă lucruri/ pe care nici un maestru nu ţi le va spune.”
Faith Baldwin: ”Toamna arde intens, e o flacără prin munți, o torță aruncată în copaci”
Felicia Feldiorean: Păsările au plecat departe/ Nu se mai aude nici un tril/ Nici tăcerea nu ne mai desparte/ Râdem şi ne plângem inutil.// Vine toamna ca o izbăvire/ Vine toamna ca un ultim pas/ Vine toamna sa ne dea de ştire/ Cât de trişti şi singuri am rămas.”
Floare Petrov: ”beau elixirul toamnei într-o cramă/ mă-nfrăţesc cu arborii care s-au desfrunzit.” *** ”pe inima zilei toamna scrie un poem/ din prinosul trăirii, vise cu har se ridică la cer,/ vântul poartă emoţii în ritm muzical.”*** toamna se strecoară-n mine cu miros de otavă.”
Flor Des Dunes: ”În toamna anotimpurilor, frunzele sunt cele care mor. În toamna vieții, mor amintirile noastre.”
Florentin Cursaru: "În doliul zilei nesfârșit/ Cad frunzele din pomi, ușor,/ Și-mi spun că-s lacrimi/ Și mă mir/ Cum sună sub pantoful meu/ Și-mi țin al pașilor ison/ Și cum amurgul curge greu./ Îmi par un suflet trist de om/ Muncit de patimi,/ Ah, ce chin!/ Sfârșindu-și rostul lor umbros,/ Aduc un ultim bun-rămas/ Și-mi murmură fosnind frumos,/ De parcă toate într-un glas,/ Iertând destinul nemilos,/ Îl cântă.(...)/ Da, suflete, mă trec fiori!/ Că te apropii mai curând/ De toamnă și-ai dori să mori..."
Flori Cristea: ”Își pregătește toamna spectacolul regal,/ (și zău de e aicea vreun pic butaforie!)/ Se-nfoaie păpușoii în rochia de bal,/ Cuprinși și ei de-a serii sublimă reverie./ Fac repetiții plopii, profesor de tango/ Le e un un corb cu vază, iar dirijor la cor,/ O crizantemă albă, cu rochie chimono,/ Cu certă elocință tot dă din mâini de zor./ Se pregătesc, scoțându-și din șifoniere fracul,/ Trei greieri tuciurii cântând pe nas solfegii,/ Doar iepurele tace privind speriat, săracul,/ Cum defilează țanțosi cocoșii, ca și regii./ Se pun în crengi dantele de funigei în soare,/ Decorul se întinde prin văi și peste dealuri,/ O buburuză mică roșește de-ncântare,/ Că-și vede împlinite-ale sale idealuri./ Va fi mezzo-soprană, iar rolul de tenor/ Îl are un sticlete cu pene colorate,/ Își tot lungește gâtul, curios, un biet cocor:/ "Nuuu..., cred c-aici, bădie, sunt lucruri necurate!/ Prea se agită lumea, de parc-ar aștepta/ Vreun domn sau cine știe ce importantă doamnă!"/ În depărtări se vede venind Măria Sa,/ Cu-alaiul de prigorii, mult prea frumoasa Toamnă."
Florinela Rusu: "Frunză, surioara mea, spune-mi mie ce te doare,/ Toamna, când îngălbenită, te desprinzi de al tău ram/ Și nu știi să îți ceri locul lumii noastre trecătoare,/ Căreia, în tinerețe, orice clipă îi furam./ Ți-am fost soră pentru-o vară, ne-au bătut și ploi și vânt,/ Amândouă am avut zile bune, zile rele./ Astăzi toamna, fără milă, te doboară la pământ/ Și îmi pare că te-așterne peste gândurile mele./ Iarna cu mănuși de lână bate la fereastra lumii/ Și prin hainele spălate gerul va lăsa parfum.../ Tu mocnind într-un morman stins de negurile vremii,/ Eu un foc aprins în vatră, care arde fără fum./ Suntem numai o părere unui univers lăsând,/ Semnul unde ne-am dat mâna peste zări și absoluturi.../ Două brațe de cenușă ce vom adormi visând,/ Că din sufletele noastre, primăvara naște fluturi./ Cât aș vrea norocul tău când april se-ntoarce iară,/ Te îmbracă-n verde crud și nu-ți cere nici un ban!/ Lasă-mi lacrimile mie că eu nu am primăvară/ Și octombrie când vine, mai bătrână sunt c-un an./ Suflete de om și frunză, lume...cu ce ți-au greșit?/ Mâine-ai plânge că le-ai ars aruncând cenușa-n drum./ Vei privi în urma noastră cum ne-om înălța spășit/ Către cerul plumburiu în fuioare gri de fum./ Va veni și ziua-n care să ne întâlnim la țărmuri,/ Subiecte de poveste unui iscusit condei./ Ne vor aduna copiii de prin iarba altor vremuri,/ Om căzut din pomul vieții, frunza... de pe creanga ei!” *** "M-ai strigat ieri și de mână m-ai dus până la fereastră!/ <Draga mea, vino să vezi cum cad frunzele de tei!>/ Țesea toamna covor galben și peste grădina noastră,/ Noi doi, strâns îmbrățișați, doi pitici păream sub ei./ Din veșmântul lor de-un an se alege numai zdrențe,/ Desprinse de-o adiere, pare că n-au fost nicicând./ Cad cu fața la pămînt făcând toamnei reverențe,/ Valsul cel mai de pe urmă, parcă nouă dedicând./ Le privesc și-mi este milă că-ntr-o zi n-or să mai fie,/ Vor rămâne pe crengi cuiburi ce s-or umple de zăpadă./ Dar nu plâng de mila lor, primăvara le învie,/ Numai ochii noștri nu pot tinerețea s-o mai vadă. (...)/ Dragul meu, nu-nchide geamul, număr eu din teiul nostru,/ Câte frunze or să cadă numai într-un singur ceas./ Cât aș da să pot intra și desculță-n valsul vostru,/ Să dansez cu fiecare cât pe crengi ați mai rămas.”
Fran Altomare: ”Iubitorii verii sunt înconjurați. Puneți umbrelele jos și puneți încet mâinile după gât. De azi doar: toamna, televizor si paturi.”
Francesco Acri: ” În serile liniştite de toamnă, frunzele căzute şi norii trecători parcă sunt la fel...
Friedrich Nietzsche: „Toamna este mai mult un anotimp al sufletului decât al naturii…”
Fuzulî: ”Luna nu crede că voi înnebuni.”
Gabi Costin: ”Hai spune tu iubito, mă vezi o toamnă uitată în noi doi,/ Cu simfonii de frunze şi cu cernite ploi?
Gabriel N. Gherbaluta: "O toamnă înnebunitor de/ dulce şi galbenă/ cum femeia în galben/ de la marginea/ lanului/ de răsărită" *** "poate că toamna are efectul diazepamelor cu vodcă / şi anesteziază-n aripi albastre de păsări/ demonii nebuniilor noastre (...)/ mai ruginiu decât/ copacul din faţa blocului/ nu pot fi decât eu.”
Gabriel Petru Baetan: ”Toamna este modul naturii de a ne reaminti cât de efemeri suntem.”
Gabriela Garlonta: "Cad frunze, cad frunze.../ O, Doamne!/ O, Doamnă!/ Peste liniștea apei reci o nouă toamnă.”
Gabriela Mimi Boroianu: ”Mai spune-mi/ De tristele toamnei căderi,/ De doruri şi vise, ce speri...” *** ”Miroase a toamnă răzvrătită/A ploaie rece și asfalt ud/Când frunzele vântul le agită/ Copacii vrând să-i vadă nud.”*** ”Miroase-a toamnă răzvrătită
Gabriela Ryelle Panait: "Mai spune-i cuvinte ce nu le-a simțit!/ E linişte-n strada pãtatã de vânt,/ Copiii dau roatã prin parcuri plouate/ Iar cerul zâmbeşte prin toamnã visând.”
Gavriil Stiharul: ”Frunze alergând departe de paşii mei – toamnă pribeagă.”
Geanina Boglut: Toamna ninge? Toamna plouă?/Câte-un pic din amândouă!

Gelu Crisan: ”Am lăcrimat când au plecat cocorii/Plutind uşor spre înălţimi albastre/Zburând lăsau din infinitul zării/Pustiu şi jar în sufletele noastre./Când m-am întors, în jurul meu natura/Zăcea pe o saltea de frunze moarte/Şi viaţa-şi terminase aventura/Prin crengi hidoase, rupte şi uscate./O linişte adâncă, nefirească/Paralizase-n-mine-ncet voinţa/Şi o imensă rană sufletească/Îmi devenise-acum toată fiinţa./Când El văzu nemulţumit acestea,/chemă cerimea la raport, în goană/Şi rescriind de la-nceput povestea/Luă naştere ceva ce-i zice, toamnă.
Genoveva Geni: "Plâng sub bruma înghețată trandafirii,/ Pustii și reci rămân cuiburi de cuci (...)/ Melancolia îmi așterne pe umeri salutări.(...)/ Codrii-s goi, desfrunzirea-i un semn crud (...)/ O ploaie măruntă cu plescăit de tobe, cerne,/ Peste pustiul din suflet ce vine rânduri, rânduri." *** "Ai bătut ușor la geamul toamnei mele"
George Bacovia (Vasiliu): ”Dă drumu, e toamnă în cetate -/Întreg pământul pare un mormânt.../ Plouă... şi peste târg, duse de vânt, Grăbite, trec frunze liberate.”*** ” Blestemată mai fie şi toamna,/Şi frunza ce pică pe noi - / Blestemat să mai şi tîrgulUrsuz, şi cu veşnice ploi.../ - Cetate - azilul ftiziei -/ Nămeţi de la pol te cuprind.../ Cetate, azi moare poetul În braţele tale, tuşind...” *** ” Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna./ Şi-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,/ Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-/ La geamul tău, în spaima nopţii, ca un prelung final,/ Voi repeta că anii trec mereu mai greu, şi mai brutal./ Va bate ploaia... şi târziu, la geamul tău voi plânge-ncet.../ Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet” *** ”Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer./ Parfum... incendii violet, şi becurile-aprinse” *** ”- Adio, pică frunza/ Şi-i galbenă ca tine,/ Rămâi şi nu mai plânge,/ Şi uită-mă pe mine.// Şi s-a pornit iubita/ Şi s-a pierdut în zare –/ Iar eu în golul toamnei/ Chemam în aiurare...// - Mai stai de mă alintă/ Cu mâna ta cea mică,/ Şi spune-mi de ce-i toamnă/ Şi frunza de ce pică...” *** "E toamnă, e foşnet, e somn…/ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plânset, e gol…/ Şi-i frig, şi burează./ Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,/ Pe drumuri fac gesturi ciudate –/ Iar frunze, de veşnicul somn,/ Cad grele, udate./ Eu stau şi mă duc, şi mă-ntorc,/ Şi-amanţii profund mă-ntristează –/ Îmi vine să râd fără sens,/ Şi-i frig, şi burează." *** " Răsună din margini de târg/ Un bangăt puternic de armă;/ E toamnă… metalic s-aud/ Gornistii, în fund, la cazarmă./ S-aude și-un clopot de școală,/ E vânt, și-i pustiu, dimineața;/ Hârtii și cu frunze, de-a valma,/ Fac roată-n vârteje, pe-o piață./ Se uită în zări catedrala,/ Cu turnu-i sever și trufaș;/ Gradina orașului plânge,/ Și-arunca frunzișu-n oraș./ Și vine, ca-n vremi de demult,/ Din margini, un bucium de-alarmă,/ E toamnă… metalic s-aud/ Gorniștii, în fund, la cazarmă." *** "De-acum, tușind, a și murit o fată,/ Un palid visător s-a împușcat;/ E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat…/ -Tu ce mai faci, iubita mea uitată ?/ Într-o gradină publică, tăcută,/ Pe un nebun l-am auzit răcnind,. Iar frunzele cu droaia se desprind;/ E vânt și-orice speranță e pierdută./ Prin târgu-nvăluit de sărăcie/ Am întâlnit un popă, un soldat…/ De-acum pe cărți voi adormi uitat,/ Pierdut într-o provincie pustie./ De-acum, au și pornit pe lumea eronată/ Ecouri de revoltă și de jale;/ Tot mai citești probleme sociale…/ Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată?”*** Lângă uşă frunzele s-au strâns./ De departe vin ecouri vechi de plâns,/ Brumă, toamnă literară,/ Pe drum prăfăria se duce fugară.”*** Sunt lângă un gard rupt,/ Şi vântul bate cu frunze ude -/ Sunt mai urât, sunt supt,/ Frigul începe sticla s-o asude./ Pe strada aplecată la vale/ E-o toamnă ca o poezie veche -/ Vântul împinge fusta femeilor în cale,/ Cu una din ele nu mai putem fi o pereche./ Toamna rupe afişe şi flori,/ E mai trist departe-n prăpăstii -Să faceţi foc pe zi de mai multe ori;/ O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii...” *** ”Despre asta nu, despre aceea nu,/ Frunze la vânt.../ Hohu,/ Si eu am fost pe pământ,/ Dar unde-ai fost tu?”*** ”E toamna, e foșnet, e somn…Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol… Și-i frig, și burează.” *** “Amurg de toamna pustiu, de huma,/ Pe camp sinistre soapte trec pe vant –/ Departe plopii s-apleaca la pamant/ In larg balans lenevos, de guma./ Pustiu adanc… si-ncepe a-nnopta.” *** ”Tăcere... e toamnă în cetate.../Plouă... şi numai ploaia dă cuvânt/ E pace de plumb, e vânt, şi pe vânt/ Grăbite, trec frunze liberate.”***”Da, m-am dus pe străzile de care îmi scrii tu... E o jale de toamnă pe-acolo... Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze... Oh, într-o librărie au zburat câteva!” ***”Scârtaie toamna din crengi ostenite.*** Amurg de toamnă pustiu, / Ascult atent privind un singur punct/ Şi gem, şi plâng, şi râd în hî, în ha...***Târziu, şi toamna a plecat,/ Frunzişul tot e răvăşit -/ Plângând, pe drumuri, te-am chemat,/ Tu... n-ai venit!”*** Culori și fum de toamnă, plâns de poet,/Apa e rece, frunzele plouă -/Vorbește încet, pășește încet,/Că totul cade cu o jale nouă.
George Cosbuc: "Ieri vedeam pe luncă flori/ Mândri fluturi zburători/ Și vedeam zburând albine/ Ieri era și cald și bine/ Azi e frig și nori și vânt/ Frunzele cad la pământ/ Florile stau suparate/ Vestejesc de brumă toate/ Ieri era frumos pe-afara/ Ca-ntr-o caldă zi de vară/ Azi e toamna pe pământ/ Vreme rea și bate vânt."
George Eliot: "Toamna a deliciilor! Sufletul meu cel mai adanc este cununat cu ea; daca as fi o pasare, as zbura de-a lungul intregului pamant in cautarea a noi si noi toamne." ***,,Ce toamnă delicioasă! Însuși sufletul meu i l-am oferit și dacă aș fi o pasăre aș zbura în jurul lumii pentru a prinde peste tot toamna pe măsură ce se instalează.” *** „Nu este aceasta o adevărată zi de toamnă? Doar melancolia neclintită pe care o iubesc – care face ca viața și natura să se armonizeze.” ***„Toamna prevesteste o repausare si o revitalizare” *** ”Nu am fi putut iubi pământul atât de bine dacă nu am fi avut copilărie în el, dacă nu ar fi pământul în care apar din nou aceleași flori în fiecare primăvară pe care obișnuiam să le adunăm cu degetele noastre mici, în timp ce stăteam lăsați spre noi înșine iarbă, aceleași șolduri și pălării pe gardurile vii de toamnă, aceleași sânge roșii pe care le numeam „Dumnezeu-pasari 'Pentru că nu au făcut rău culturilor prețioase. Ce noutate merită acea monotonie dulce în care totul este cunoscut și iubit pentru că este cunoscut.„ *** ”Păsările se consultă cu privire la migrațiile lor, copacii pun pe culorile agitate sau îngroșate de decădere și încep să se strecoare pământul, că pașii noștri nu pot deranja repausul pământului și al aerului, în timp ce ne dau un miros care este o anodină perfectă pentru spiritul neliniștit.”*** ”dacă aş fi o pasăre, aş zbura de-a lungul întregului pământ în căutarea a noi şi noi toamne.
George Nina Elian: "Pisica de la geamul meu/ priveşte frunzele căzând/ şi se miră”
George G. Asztalos: ”O să mă iertaţi puţin/ Dar o să dispar/ De viu. Ca via în vin.”
George Ionita: ”cum aş putea să te iubesc toamnă/ pentru oglinda ce acum îmi arată/ un chip răvăşit şi străin/ când simt golul sub pleoape/ şi-amurgul răsare/ tot mai aproape?...” *** ”cât aş vrea măcar o dată/să uiţi toamnă să mai vii.”
George Sand: ”Toamna este un andante melancolic şi graţios care pregăteşte admirabilul adagio al iernii.”
George Toparceanu: "Toamna cu-a ei alba frunte/Si cu galbenii conduri/A lasat argint pe munte/Si rugina pe paduri." *** ”Toamna dulce, toamna cu frunzele toate flori." *** "Octombrie-a lasat pe dealuri/ Covoare galbene si rosii./ Trec nouri de argint în valuri/ Si cânta-a dragoste cocosii./ Ma uit mereu la barometru/ Si ma-nfior când scade-un pic,/ Caci soarele e tot mai mic/ În diametru./ Dar pe sub cerul cald ca-n mai/ Trec zile albe dupa zile,/ Mai nestatornice si mai/ Subtile.../ Întârziata fara vreme/ Se plimba Toamna prin gradini/ Cu faldurii hlamidei plini/ De crizanteme./ Si cum abia pluteste-n mers/ Ca o marchiza,/ De parca-ntregul univers/ Priveste-n urma-i cu surpriza, -/ Un liliac nedumerit/ De-alura ei de domnisoara/ S-a-ngalbenit, s-a zapacit/ Si de emotie-a-nflorit/ A doua oara..." *** ”Octombrie-a lasat pe dealuri/ Covoare galbene si rosii./ Trec nouri de argint in valuri/ Si canta-a dragoste cocosii./ Ma uit mereu la barometru/ Si ma-nfior cand scade cate-un pic,/ Caci soarele e tot mai mic/ In diametru.*** ”Sus, pe dealuri, Toamna pune/Miriști galbene-n lumină,/Arături ca de cărbune/Și mohoare de rugină./ Rânduri-rânduri, spre câmpie/Se perindă nori de plumb/ Peste larga simetrie/De coline cu porumb./Iar când soarele străbate,/Luminând peisajul vast/De dreptunghiuri colorate /Într-un limpede contrast,/Saltă-n valuri jucăușe/Și foșnește lung sub soare,/Cu mătasă la pănușe,/Mămăliga viitoare...
Georgeta Paula Dimitriu: ” Fiindcă unii se cam tem/ De vremea iernii care-ngheaţă,/ Îşi fac conserve şi dulceaţă,/ În timp ce alţii numai... gem.
Georgeta Radu: ”în fiecare toamnă,/ crepusculul surprinde, de fiecare dată,/ cu frunze colorate şi flori care ne-ndeamnă/ să ne-amintim povestea cu un băiat şi-o fată...” *** ”Din toamnă, mi-am croit o rochie de frunze Şi i-am pus nasturi vii - treizeci de buburuze.
Gheorghe Dinică: ”Dragostea, indiferent că este in toamna anilor, răbufneşte şi îşi cere drepturile.”
Gheorghe Iancovici: "Toamna, un mare pictor impresionist.”
Gheorghe Tomozei: ”Auzi clopotul care umflă burta vinovată a caisei, muzica lichefiaza toamnă.”*** ”Toamna, pe-a lunii pânză/ ne desenează sângele...” ” Ţin frunzele cu disparate serii,/ bancnote mari, când ronde, când alunge/ cu care-n copilie de-am ajunge,/ republici am corupe şi imperii.”
Gheorghe Vicol: ”Atâtea frunze/ abandonate-n toamnă – unde-s Evele?”
Gica Chiroiu: "E toamnă, dar încă e cald/ Și roiuri de frunze dansează în zbor./ Se-ntrec între ele și gânduri răzlețe/ Cu lacrimi, iubire și dor!/ Prin parcuri aleile-s pline,/ De frunze precum un covor,/ Ce stau zgribulite și-s umede toate/ Că au terminat al lor zbor!”
Gina Zaharia: "E-atâta toamnă între noi,/ Şi-atâta frig, şi-atâtea ploi,/ Încât îmi pare c-am cerşit/ Un timp ce nu a mai venit,/ Pierzând, pe-aleile târzii,/ Iubirea-n joacă de copii.”
Goitsemang Mvula: ”Uneori sunt copacul iernatic, dar de cele mai mule ori sunt frunzele de toamnă adunate în același loc.”
Greg Boddy: "Cirrus cer şoim în derivă, ceata albastru în aer toamnă, şi gura mea este uscata."
Grigore Moisil: ”Iarna sunt tradiționalist fiindcă port căciula, vara sunt paradoxal fiindcă umblu cu capul gol, primăvara sunt socialist din cauza naturii, toamna sunt burghez din cauza umbrelei.
Grigore Rotaru: ”Toamna,de-atâtea gutui, cerul e galben.” *** ”Toamna intră în pădure şi scutură frunzele să poată cădea printre ramuri fulgii de zăpadă...
Grigore Vieru: ”Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii.”
Hai zi: ” Oare a cui voce poate-atinge miezul de noapte al acestei toamne?
haine de schimb: ”Toamna este o stare de spirit mai mult decât un anotimp. Când sunt bine îl iubesc, când sunt trist, mă deprimă.”
Hal Borland: „Pentru oricine locuiește în zona de stejar și arțar din Noua Anglie, există o tentație perenă a se arunca într-o mare violet de adjective în jurul lunii octombrie.” *** "Doua sunete ale toamnei sunt inconfundabile… fosnetul frunzelor rigide si grabite suflate de-a lungul strazii de un vant tafnos si crancanitul unui stol de gaste migratoare.”*** ”Toamna este eternă îmbunătățire. Este maturizare și culoare, este sezonul maturității, dar este și lățime, adâncime, distanță.” *** ”Luați un rând de arțari în această lumină blândă și veți vedea toamna strălucitoare prin frunze ... Promisiunea aurului și a carmesinului se află în ramuri, deși deocamdată s-a împlinit doar pe o ramură singură, pe un tufiș nerăbdător sau pe un copac timid care încă nu a învățat să își schimbe timpul.” „Dintre toate anotimpurile, toam oferă omului cel mai mult și necesită cel mai puțin din el.” *** "Toamna este eternul corectiv."."*** "Ce om poate sta cu toamnă pe un deal, şi nu pentru a vedea durata de lumea lui şi sensul dealuri care ajung la departe, la orizont?" ***„Toamna este un moment mai contemplativ aspru si mai mândru decât verile”*** "Pentru toamna anului este mai mult de trei luni delimitate de un echinocţiu şi solstiţiu."*** "Este o insumarea fără finalitatea la sfârşitul anului."
Helen Hunt Jackson: „Luna toamna vine ca o căsuță de zahăr împachetată în frunze viu colorate și palmierii molidi.”
Henri de Toulouse – Lautrec: "Toamna este primavara iernii."
Henry Bugbee: „Înaintea iernii vine strânsă inima toamnei”
Henry David Thoreau: „Cea mai frumoasa hartie de scris este frunza de toamna”
Hermann Hesse: ”Frunzele cad în jurul copacului toamna: nu știe nimic despre el, ploaia îl udă sau îl lovește cu soarele sau cu gerul, viața se retrage încet într-un spațiu minim și intim. Nu moare. Asteapta.”
Hulubei Alina Petronela: "Plânge toamna după frunze.../ Mistuită e de dor./ Pe cer, norii iar alungă/ Cântecul păsărilor./ Vântul rece-n palme ține/ Zâmbetul culorilor.”
Ilarie Voronca: ”frunzele, asemeni clopotelor, plang;/ şi-aud cum creşte neliniştea începutului de toamnă departe,/ şi cum aleargă păsările ploii, pe acoperişuri negre, şi se frâng.
Ileana Pop-Nemeş: ”Aşteaptă-mă, toamnă, să-mi pun gândul şi inima sub umbrela frunzelor tale.” *** Toamna e mâna dreaptă a lui Dumnezeu asupra naturii.”
Ioan Emil Hapca: "O frunzā își deseneazā/ amintirea - toamna n-are pseudonim.”
Ines Vanda Popa: ”Cât de naivă-i toamna, cu ploi ar vrea să spele/ Şi pulbere de lună iubirea de blesteme.”
Ioan Ciprian Morosanu: ”Ce verde-ai fost, frunză în vânt.../ Azi dai cu fruntea de pământ,
Ioan Daniel Bălan: ”Toamna/ cu ochii căprui/ pe fiecare ne farmecă” *** ”stropi de priviri ni se servesc, pe fiecare așezându-ne în culorile toamnei.”
Ioan Slavici: ”E însă lucru ştiut că femeile se schimbă foarte uşor, nu numai aşa, din Crăciun până-n toamnă, ci până chiar şi din o clipă în alta.”
Ioan Țoanță: ”E toamnă fir-ar să fie,/ s-a dus, ehee, septembrie,/ gata cu romantismul boem./ Va trece şi toamna,/ muri-va şi iarna,/ apoi vom curăţa, grijuliu iarba/ și vom găsi, acolo, biete sentimente”
Ioana Cirneanu: "îngerii vor face reverență/ ultimei frunze desprinsă din ram.”*** E toamnă şi nu sunt apusuri....
Ioana Cornelia Sigarteu: ” Atingerea toamnei ne-a ajuns din nou/ Inimile ne sunt acoperite de ploi nesfârşite/ Acceptă destinul nostru, nu spune nimic./ Întreaga viaţă transformată în gri/ Dispărem din această lume,/ Tu şi cu mine,/ Noi vom fi parte din armonia de toamnă/ Împreună dormind pentru un vis nesfârşit,/ Tu şi cu mine,/ Noi vom fi vântul eternităţii./ Şi albastrul e în gri.../ Totul moare doar pentru a se renaşte/ Nu trebuie să îţi fie frică:/ Voi rezista până ce vom dispărea...”
Ioana Gărgălie: ”Se pictează-n roşu frunza de cireş.”
Ioana Voicilă Dobre: "Plină-i toamna de parfum/ - Cu cerceii grei din struguri -,/ Colieru-i din castane/ Mai aprinde-n inimi ruguri./ Şi-a luat rochia de frunze/ - Decorată-n stilul ei -/ Și, cu rubiniu pe buze,/ A pornit-o pe alei.” *** S-a-ntristat deodată toamna. Şuiera vântul prin crengi/ Spulberând la întâmplare toate frunzele slăbite./ s-o ameţească în tristeţi învârtejite.” *** ”Mi-e dor de mirosul frunzelor uscate,/ pe care mama le ardea în şanţ./ Mi-e dor de gutuia coaptă/ în jarul inimii lor veştede/ dar mi-e dor mai ales de toamna/ când copacul a eliberat a treisprezecea-mi frunză.” *** ”Toamna de o căutaţi, e-n oglindă-aici, la mine!
Iolanda Serban: De te-întâlneşti cu toamna,/ să-i spui că am iertat-o,/ şi-i uit toată meteahna/ ce-a-mprăştiat tristeţi.*** Deşir toamna brodată pe tâmple./ Mă strâng, uneori, tăinuitele cuvinte,/ desfac nasturii tăcerilor absolute,/ subiectivă, respir din când în când,/ oameni şi emoţii.
Ion Druta: ”Atunci când trăiau cocostârci pe casele noastre, erau şi ei suflet din sufletul nostru, şi când venea toamna, îi petreceam, ne duceam şi noi cu sufletul până hăt departe, prin ţările calde. Iarna tânjeam fără dânşii...”
Ion Horea: ”Inima mea, ca-n fiecare toamna, se coace ca un mar./ In clipele grabite din zile lungi de vara/ O simt cum se-mplineste-n tacere, ca o pară.”
Ion Ionescu – Bucovu: ”toamna m-aşteaptă la poartă,/ sa mă calce-n picioare ca pe frunza moartă.//n-am năvălit în sufletul cuiva/ şi n-am călcat silaba de durere,/ nu am avut şi nici nu am avere,/ mi-e dor de mine însumi şi încă de ceva.” *** ”această toamnă mă sufocă sigur,/ mi-a luat tot aerul ce-l respiram,/ sunt pasărea ce n-are stare/ şi zboară singură din ram în ram.” *** ”ştiu că toamna taciturnă/ îşi poartă hainele prin oraşul meu/ ca o femeie destrăbălată,/ din lumea care aleargă de-a valma pe străzi/ răsar doar lacrimi/ şi tăceri înfiorătoare.”*** hai să ne luăm de mână şi să fugim prin toamnă” *** ”acum, când viaţa a devenit doar toamnă, omenirea intră la idei - se consideră abandonată. principiul speranţei a ieşit în fugă pe geam şi noi ne uităm cruciş unii la alţii. hai să schimbăm lumea. dar... cu cine anume? încă sunt treaz, măsor timpul cu pasul meu, număr paşii toamnei cu toate durerile lumii.” *** ”Trecem mereu pe lângă toamne/ şi n-avem forţă şi nici arme/ să înfruntăm destinul.”
Ion Minulescu: ”Hai sa-mpartim toamna si la partaj sa luam:/ O frunza tu, o frunza eu,/ Cinci vise tu, cinci vise eu/ Si tacerea.../ Cu rasariturile va fi mai greu.../ Am sa-ti cedez, totusi,/ Numai ca sa-mi lasi mie noptile..." *** "Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,/ Mi-a bătut cu degete de ploaie .../ Şi, la fel ca-n fiecare an,/ M-a rugat s-o las să intre în odaie,/ Că-mi aduce o cutie cu Capstan/ Şi ţigări de foi din Rotterdam .../ Am privit în jurul meu şi-n mine:/ Soba rece,/ Pipa rece,/ Mâna rece,/ Gura rece./ Doamne ...! Cum puteam s-o las să plece?/ Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?/ Dacă-n toamna asta, poate,/ Toamna-mi bate/ Pentru cea din urmă oară-n geam?/ “Donnez-vous la peine d’entrer, Madame ...”/ Şi femeia cu privirea fumurie/ A intrat suspectă şi umilă/ Ca o mincinoasă profeţie/ De Sibilă.../ A intrat.../ Şi-odaia mea-ntr-o clipă/ S-a încălzit ca un cuptor de pâine/ Numai cu spirala unui fum de pipă/ Şi cu sărutarea Toamnei, care, mâine,/ O să moară, vai...!/ Bolnavă de gripă.”
Ion Murgeanu: ”De n-ar fi fost atatea amintiri/ Sa ma cutremure/ Copacul slab plangandu-se de toamna/ Si frunzele-nrosite ca o tuse.”
Ion Pena: ”Vine toamna. Foarte bine./ (Zice el, gonindu-şi chinul)/ Mă temeam că nu mai vine/ Şi se termină pelinul...”
Ion Pillat: “Toamna isi pregateste iar stolul de frunze pribege.”
Ion Ţoanţă: "Unii aşteaptă toamna/ să-i sărute florile,/ alţii/ vor să culeagă roade."
Ion Untaru: ”Atâtea toamne desfrunzite/ cu iz de ploi şi mucegai/ nopţile ca un buhai/ trec prin nevăzute site/ şi ne lăsm ades furaţi/ de torente şi cascade/ plânsul apelor la vad, e/ o aventură să-l străbaţi.” *** ”Luaţi-l pe septembrie din noi/ Că dăm din el pe dinafară/ Şi plouă toamna cu nevoi/ Şi iar ne suntem o povară/ Şi aruncaţi-l în cocori/ O dată sau de două ori. ” *** ”Oricât ai trage-n viaţă două hamuri/ Singurătăţi în unul sau în doi.”
Ion Vinea: ”Toamna, pamant lepros, iarba se ineaca pe coline, negurile-n rochii rupte trec pe coaste, suflete vagi plutesc pe langa lume. ” pe balconul de lemn se dezbracă iedera./ Soarele sfinţeşte arborii,/ toată frunza o icoană vie. / vine o doamnă cu ochii de toamnă,/ vine un început de roman.”
Ion Vladimir: ” Că n-ai ştiut, asta înseamnă/ Să vii la mine şi la toamnă.../ Iar ea a zis:"Fie ce-o fi!"/ Şi-a mers la el... a doua zi!
Ionel Sava: "Toamna și-a făcut cărări/ Printre visele din vară."
Ionel Teodoreanu: ”Căderea soarelui şi căderea frunzelor dădeau ceasului de toamna o gravitate îngândurată.”
Ionica Bandrabur: "Amintiri se coc în miezul de gutui,/ (...)/ Se crapă strugurii galbeni în vii (...)/ mai trece-o toamnă-n care zăbovii (...)/ Se crapă talpa bocancilor mei/ Și amintiri curg din șireturile roz.” *** "Iar octombrie-nvelește irisul în cenușiu,/ Iar o să vorbesc cu frunze îmbrăcate-n arămiu."
Ionut Oopa: iar toamna loveşte adesea/ cu fulger albastru-n cravată.
Ionut Tene: "Și gândurile frunzelor ningeau/ Bruma de lapte s-a lăsat giulgiu peste vorbe/ Și pârâul din colț se întorcea la izvor/ Ziua era lacrimă încremenită de melancolie."
Irina Coptil: ”Azi mi-a soptit o minunatā frunzā:/ Sā urci cu mare grijā!/ Pāsind-zburând pe frunzele aducerii aminte,/ Sā nu strivesti corola blândā de cuvinte!" *** "ai trimis tu Toamna sā-mi țină de urât, să mă-nfășoare cu miile de frunze căzătoare, să-mi fie scut și pavăză în ploaie?!”*** ”Iubiți copacii până când le cad frunzele, apoi încurajați-i să încerce din nou anul viitor.”
Irina Lucia Mihalca: Un cântec a trecut prin zidul de piatră/ Singur aşteptând toamna/Ca şi cum ar aştepta un vis de ceaţă,/ O alta viaţă sau ce-şi dorea. / Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Iulia Hasdeu: toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,/Ne linişteşte-n taină cu umbrele ei stinse.
Iurie Osoianu: ”Ce frunze cad în toamna lină, cât aur galben în peisaje,/ ce slobozesc ba o tulpină, ba bust de fată de corsaje.../ Avem prognoza: apa-n piuă va bate azi, ca o nebună!” *** ”Toamna şi cu ea lăptoase ceţuriÎşi plătesc tributul cu destine...
Iustin Miron: ”Este mai Septembrie ca oricând,/ În păduri, pe străzi dar şi pe foi,/ Fac pasul mic peste frunze trecând,/ Uscate de amintiri mai vechi şi noi.”
J.D. Salinger: ”Inima ta, Bessie, este un garaj de toamnă.”
J.K. Rowling: “Părea că toamna a venit deodată în acel an. Prima dimineaţă de septembrie era rece şi galbuie ca un măr copt.”
J.L. Carr: ”Prima respirație a toamnei se simte în aer, e un sentiment copleșitor de a dori, a avea și păstra înainte de a fi prea târziu.”
Jacqueline Kennedy Onassis: ”Nostalgia - aceasta este toamna, / Visând până în septembrie / Doar un milion de lucruri minunate / Îmi voi aminti întotdeauna.”
Jacques Chessex: ”Toamna este o casă de aur și ploaie.”
Jane Hirshfield: „Ardura toamnei/ este diferită de căldură verii/ Unul coace merele, celălalt le transformă în cidru.”
Janet Nică: Tăioase zile ies din teacă,/ Foşneşte frunza pe alee,/ Firavă, rândunica pleacă,/ Iar barza vine... în licee.” *** ”E toamnă, plouă, tristă e natura,/Pe stradă-alunec, ocolind hârtoape,/ Şi-mi exersez, de-acuma, căzătura,/ Căci iarna şi zăpada sunt pe-aproape!” *** ”Se instalează toamna pe redute,/ Cad frunze, ploi, amplificând misterul,/ Deşteaptă-te, române, cinci minute,/ Şi ia-ţi, din damigeană, somniferul!”*** ”E toamnă altoită cu-ntrebări,/De mâine, gândul va cerşi petunii/ Şi, altoiţi cu-albastre depărtări, Tânjim spre cerul ce prieten nu ni-i!”
Jean Moreas: ”o baba ghemuită, tot învârtindu-şi fusul.
Jess Rothenberg: “Cadeam. Cadeam prin timp si spatiu si stele si cer si tot dintre ele. Cadeam timp de zile si saptamani si ce parea toata viata de-a lungul intregii vieti. Cadeam pana cand am uitat ca eu cadeam.”
Jim Bishop: „Toamna poarta mai mult aur in buzunar decat toate celelalte anotimpuri la un loc.”
Jim Rohn: ”Învaţă sa întâmpini toamna fără a te lăuda sau a te plânge - fără laude daca te-ai descurcat bine şi fără lamentări dacă nu ai facut-o. Nu este uşor, dar este un lucru matur pe care trebuie să îl faci.***Nu lăsa ca vremea blândă să te zăpăcească. Dacă vrei să arăţi bine toamna, acum este timpul să plantezi seminţele. De fapt, cu toţii trebuie să excelăm în unul din două lucruri. Fie devenim buni la semănat primăvara, fie învăţăm să cerşim toamna.***Pentru ca un fermier să adune o recoltă bogată toamna, cele şase lucruri fundamentale asupra cărora trebuie să se concentreze sunt destul de evidente: solul, sămânţa, apa, soarele, îngrăşămintele şi îngrijirea.”
John Burrougs: "Cât de frumos îmbătrânesc frunzele. Cât de pline de lumină și culoare sunt ultimele lor zile.”*** In zilele de toamna, Natura e pregatită să se culce în somnul iernii.”
John Donne: ”Nici frumusetea primaverii si nici cea a verii nu are gratia/farmecul/harul pe care am zarit-o într-o singură fata/chip/obraz/ înfățișare a toamnei.”
John Greenleaf: ”Culorile toamnei: o grădină extrem de înflorită sub vraja magului, gerul.”
John Keats: „Cel mai frumos spectacol in natura este intunericul toamnic”
John Muir: „Vânturile vor sufla propria prospețime în tine, iar furtunile energiei lor, în timp ce grijile se vor îndepărta de tine, ca frunzele toamnei.”
John Steinbeck: „Bolile pot fi salvate in toamnele îndurerate”
Johnny Mercer: "Dar mi-e dor cel mai mult dintre toate a mea draga,/ Cand toamna frunzele încep să cadă."
Jos L. Wheeler: ”Există ceva incredibil de nostalgic și semnificativ în cascada anuală a frunzelor de toamnă.” *** ” Căderea frunzelor în fiecare toamnă e un moment incredibil de nostalgic și plin de înțelesuri.”
Jules Barbey d’Aurevilly: "Noaptea, care cade atât de brusc toamna, ne-a dat fiori…””
K.Walid: „Doi doritori se îndrăgostesc ca toamna și se împrăștie ca frunzele”
Kahlil Gibran: ”Când, toamna, vei culege struguri din podgorii pentru presă, spune în inima ta: „Și eu sunt o vie, iar roadele mele vor fi recoltate pentru presă și ca vin nou voi fi ținut în butoaie veșnice” *** Viața este profundă, înaltă și îndepărtată; și, deși doar vasta ta viziune poate ajunge chiar și la picioarele ei, totuși ea este aproape; și, deși numai suflarea respirației tale ajunge la inima ei, umbra umbrei tale îi traversează fața, iar ecoul strigătului tău cel mai slab devine un izvor și o toamnă în sânul ei.” *** „Iarna vine cu realitatea toamnei” *** Lacrimile tinereţii sunt ca stropii de rouă pe petalele de trandafir în timp ce lacrimile pe un chip încărunţit sunt asemeni frunzelor galbene de toamnă pe care le împrăştie vântul şi le duce cu sine, când iarna se apropie de viaţă.” *** ”La toamnă, imi voi aduna toate durerile si le voi ingropa in gradina mea. Când aprilie va înflori din nou, iar pământul şi primăvara îşi vor celebra cununia, grădina mea va fi plină de flori minunate şi rare.”
Kamand Kojouri: „Dragostea este ca un vis de toamna.”
Karen Kingsbury: ”Când frunzele sunt nevoite să se despartă de copaci, își poartă cele mai frumoase culori și dansează până ating pământul.”
Karina Borowicz: “Pare crud. Ceva în mine nu este gata să renunţe la vară atât de repede. Să distrug ce am cultivat cu atâta grijă atâtea luni. Acele flori pale s-ar putea să aibă încă timp să facă fructe.”
Kasie West:“Chiar dacă ştiam că totul se va încheia cu inima frântă, că îmi va face viaţa un calvar şi complicată şi imprevizibilă, ştiam că nu îl pot lăsa să plece. Pentru că ştiam că şi el îmi va face viaţa frumoasă, comodă şi împlinită.”
L. M. Montgomery: “Sunt atât de fericit că trăiesc într-o lume în care există octombrie.” *** ”De ce amurgul și parfumul de brad și strălucirea apusurilor de toamnă au făcut oamenii să spună lucruri absurde?”
Lacramioara T.: "S-alintă toamna la fereastră/ Prin părul său aleargă frunze/ Când zarea-n rochie albastră/ Zâmbește zilelor ursuze./ Și parcă uneori e tristă/ Cocorii i-au plecat departe/ Pe ram o frunză mai rezistă/ Când vântul sărutări împarte./ Din când în când ea stă și plânge/ Iar lacrimi reci udă pământul/ În poală fructele își strânge/ Și-ncheie-n taină legământul./ Și nimeni nu îi stă în cale/ Când trena peste deal și-ntinde/ Mergând cu pasul ei agale/ Pădurea vrând să o colinde."
Lacul Kyle: ”Dacă alergi, atunci lasă primele câteva respirații într-o zi răcoroasă de toamnă, să îți îngelești plămânii și să nu te alarmezi, fii în viață.”
Laura Jaworski: „Toamna este perioada în care natura duce acuarela la copaci.” *** ”Frunzele se schimbă și eu simt poezie în aer.” *** ”Toamna, un vânticel care străbate copacii transformă frunzele în confetti roșiatice.”
Lauren DeStefano: "Toamna a fost intotdeauna anotimpul meu preferat. Momentul in care totul se umple de ultima picatura de frumusete suprema, ca și cum s-a pregătit tot anul pentru acest final glorios.”
Lauren Oliver: ”Inima îmi bate în piept atât de tare încât mă doare, dar este genul de durere bună, cum ar fi senzația pe care o primești în prima zi reală de toamnă, când aerul este clar și frunzele se aprind la margini și la vânt miroase doar vag a fum - ca sfârșitul și începutul a ceva dintr-o dată.”
Lee Maynard: "Iubesc toamna, singurul anotimp din an pe care Dumnezeu pare că l-a pus aici doar pentru frumuseţea lui.”
Lelia Radulescu: ”Supărat eşti pe noi, Doamne!/ Te-nţeleg şi-ţi dau dreptate,/ Prea ne-am bătut joc de toamne,/ Prea vrem să le-avem pe toate!” *** ”Poate nu ştii, dar toamna, eu/ Mă-ncui în gândul meu posac,/ Stau la taifas cu Dumnezeu,/ Cu trup şi suflet, toată, zac!”

Lhana Roma – Nova: "Tu, femeie de cleștar,/ te-ai zidit, dar n-ai habar/ dacă noaptea naște zi, precum mama de copii,/ dacă ziua moare-n noapte,/ precum toamna-n mere coapte"*** ”Tu, Toamnă, coardă de vioară / ce începi acum să cânți la contrabasul verii,/ ne-alungi pe toți din zări ce tainic se-nfioară/ când frunza îngălbenită îi cere vamă cerii!…/ Când frunza îngălbenită s-a supărat, sărmana,/ pe hoțul de-a răpit-o nevrând a-i lua și rana… / Ce hoț?!... să lași dovadă/ de întâlniri secrete, de vise clandestine/ dintre o zi și-o noapte, dorind ca să o vadă/  acei ce se iubesc făr’ a-și uni destine!/ Acei ce se iubesc prin vise zdrențuite/ de doruri agățate în cuie zimțuite…/ Dar printre toți acei ce se iubesc prin vise,/ eu m-am pierdut în tolba cu amintiri ascunsă/ între ruine verzi, la care zăbovise/ tăcerea... din frunza ruginită și tristă și neunsă!/ Tăcerea... din frunza ce își dorea să cânte/ când tu nu aveai aripi albastre și... înfrânte./ Și-am îndrăznit să rog o frunză de mohor,/ să-mi fie contrabasul la care eu să cânt,/ ca prin a’ tale vene să curgă doar ichor,/ ca nemurirea fie al tău zbor spre pământ!/ Ca nemurirea fie pedeapsa ce-ți ofer/ când coarda de vioară se pierde în eter.../ Cu ea mă pierd și eu, scântei încep să zboare/ spre stele-nlăcrimate, de dor - îmbătrânite;/ o iarnă brumărie deja ne dă târcoale.../ Auzi tu când te strig cu voci nestăpânite?/ Auzi tu când te strig? Nu sunt o altă doamnă!/ Răspunde-mi, sunt doar eu... ecoul tău de toamnă!
Li Qingzhao: ”este ba cald, ba frig. Înţepăturile regretelor! Agonii neaşteptate/ nu am nici o scăpare./ nu găsesc Puterea de a sta indiferentă/ În faţa vântului care soseşte-împreună cu seara.”
Licuta Pantia: "Prin frunzele de toamnă am să-mi port pasul,/ Vremelnic și atât de trecător,/ Și-am să învăț cum ele bun-ramasul/ Îl iau senin, nu strigă și nu dor.”
Lili Șipoteanu: ,,Se scutură copacii de frumos (...)/ Mai plânge cerul, e trist, din când în când/ O lacrimă îți lasă la fereastră,/ Tu nu fugi de el pe-aripi de vânt,/ Că-n lacrimă-i o zi din viața noastră./ Și soarele oftează câteodat’,/ Se dă după un nor pentru o clipă,/ Să nu îl cerți, e trist și-nsingurat/ Cum ești și tu când viața nu te-ncântă."
Liliana Burac: "Pe-o margine de drum, salcâmii plâng/ Cu lacrimile galbene în vânt,/ Iar cerul parcă-i semănat cu ciori,/ Semn că-n curând se vor stârni ninsori./ Dar miriștile încă nu-s arate/ Și-s glugile pe câmp nedesfăcate,/ Iar de prin viile cu frunza arsă/ Se vede poama coaptă, neculeasă." *** ”Simt toamna-n suflet scârţâind prelung,/ Precum o poartă veche, ruginită,/ Şi n-am destule lacrimi s-o mai ung,/ Şi nici un vis să-i cadă în ispită.
Lin Yutang: ”toamna - frunzele sale sunt puțin galbene, tonul mai moale, culorile mai bogate și puțin colorat de întristare și o presimțire a resemnarii si morții.”
Liviu Pană: "Dacà toamna e o doamnă,/ de ce lasă copacii goi,/ vița fără struguri,/ floarea fără floare?"
Loredana Ursu: ”toamna,/ Se crede minunată, frumoasă chiar aş zice,/ Cu braţe de lumină şi cu furtuni complice.”
Lori Deschene: „Te iubesc ca o frunza toamna.”
Lorin Cimponeriu: ”Alegând frunzele care cad melancolic.”*** toamna fără aripi” *** ”Vine toamna cu frigul incert/ Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,/ În ochii noştri apusuri de soare/ Topind în forme de plumb păsări/Vine toamna prea devreme/ Poetul Ioan Toma şi-a umplut călimara cu cenuşa din cer/ Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinşi/ În dansul femeilor de nicotină/ Vine toamna pecetluind iubirea/ Miroase a gutui, a izvor neînceput/ Carele negre despart noaptea de lut/ Roţile morilor macină iubirile, jerfind toamna.”
Lorin Morgan-Richards: ”Culorile toamnei ne aduc aminte că suntem un tot care dansează odată cu vântul.”

Lorina Elena Drăgan: ” A venit un tren in gară șuierând, scrâșnind pe roți,/ Iară fumul lui de-o vară s-a împrăștiat prin colț./ S-a oprit o clipă numai, îmbiindu-mă pe mine,/ Să mă urc, să las în urmă, gara rece și pustie./ M-am urcat încrezătoare, cu speranță și răbdare/ M-am uitat pe geamul unde, erau frunze căzătoare./ Iar în colț intr-un vagon, stătea Toamna așteptând/ Să treacă zilele bune, să aducă ploi și vânt./ Sufletu-mi e intristat, am zărit azi dimineață,/ Două frunze ce plângeau.../ Li se iau dreptul la viață./ Și se duc, se ofilesc, ca și sufletul rănit/ Când își pierde din culoare, când pierde tot ce-a iubit./Vine toamna! Este rece!/ Stau în tren lângă o cală,/ Mă întreb, n- ar fi mai bine, să nu mai cobor in gară?/ Să mă poarte trenul vieții ca si frunza călătoare/ Să mă ducă acolo unde, lumea e mai iubitoare.
Lucia Eniu: ”O toamnă violetă cu dinți de ger/ răsună/ ne despletim în roşu în galben şi în sur/ toţi paşii ni-s ostatici/ în închisori de fum.// Cărările s-au rătăcit nătâng/ se-aud bocind mai ruginit/ şi plâng/ o troiţă despletită printre ape// În zori/ vor veni caii să ne-ngroape/ şi timpul peste noi/ să zacă alb/ de geana ploii suspendat/ sub tălpi de cer bolnav.”
Lucia Firefly Popescu: ”şi mă mai uit pe geam să mai treacă timpul. cerul, sfâşiat de atâtea ciocuri, stă să cadă-n zdrenţe./ secunda trecută s-au terminat şi păsările./ de atâta numărat mâinile mele dirijează vântul./ toamnă, toamnă, aşteaptă-mă şi pe mine/. hm! îi zâmbesc. / o privesc în ochii gri./ ai grijă, mi-e frig şi mi-e frică”
Lucia Olaru Nenati: ”Augustul preţ al sublimei arte cu care ştie frunza Toamna să moară.” *** ”Sublima arta cu care stie frunza toamna sa moara/ Din superbia careia invatam/ Cu cata frumusete esti dator/ Sa-ti cuceresti apusul ca pe-o nunta.”
Lucian Blaga: "Și vine toamna iar,/ ca dup-un psalm aminul.” *** "Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri./ Plouă./ Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,/ ce-o simt n-o simt în mine,/ în inimă,/ în piept,/ ci-n picurii de ploaie care curg./ Şi altoită pe fiinţa mea/ imensa lume/ cu toamna şi cu seara ei/ mă doare ca o rană./ Spre munţi trec nori cu ugerele pline./ Şi plouă.”*** E toamnă, se coace/ pelinul în boabe de struguri/ şi-n guşe de viperi veninul.// C-un chiot vreau astăzi să-nchin în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă/ lăsându-mă singur,/ cu plânsul,/ cu voi,/ şi cu toamna.// durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd./ Să râdă deci astăzi în mine amarul/ şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul.” *** Avui de mult,/ dar să nu crezi că mi-am trecut şi copilăria/ sărind pe vremuri zăplazul. Nu, copilăria e încă aci./ Copilăria mea a aci şi astăzi./ Şi dac-aş sări şi peste poarta toamnei la care-am ajuns, copilăria aş sălta-o cu mine strânsă în vine şi-n pumnii mei arşi.” *** ” Cu pâlpâit de sfeşnic/ un copac s-a stins.”*** stăm în faţa toamnei, muţi
Lucian Perța: Toamna asta schimbătoare, mohorâtă ca o babă,/ Nu credeam să intre şi-n ăst an aşa degrabă; "Între verde şi albastru" toată vara am trăit/ Iar acum imi toarnă-n suflet galben pal şi obosit!”
Lucian Tatar: "Flori de toamnă biciuite/ plâng pe câmpuri rătăcite,/ visuri tremură-ncâlcite/ printre frunze risipite."
Lucian Velea: ”La toamnă,/ Voi însămânţa aerul din spatele casei/ Cu boabe de rouă.”
Lucius Ianovici: "Lipsesc o clipa - spuse frunza - si disparu o toamna..."
Lucretia Ionescu Buiciuc: ”Am plecat în toamnă cu ploaia de mână”
Ludwig van Beethoven: ”Aşa cum toamna frunzele se îngălbenesc şi părăsesc copacii, astfel s-a golit şi viaţa mea. Nimic din curajul ce m-a inspirat în fericitele zile de vară nu a mai rămas!”
Luminita Potirniche: îşi ţine frunza respiratia/are în leagan pui de cazut/ toamnei în poala:”*** ”Frunza e o fiinţă care” în fereastra toamnei pare o lampă aprinsă.”
Lusiana Drăgușin: „Aş întreba frunzele copacilor tăi/ unde lăcrimezi toamna asta,/ doar pentru a-ţi oferi drept lăcaş inima mea.”
Magda Ignat: "Strugurii se lăfăie pe araci în vie (...)/ Peste câmpiile de brumă pârjolite./ Se înteţeşte frigul afară şi în casă,/ Căldura soarelui nu ne va mai ajunge (...)"
Magdalena Dorina Suciu: ”Strugurii copţi zâmbesc de parcă toamna ar fi cea mai frumoasă femeie...*** Dacă aş putea să fac din lemnul toamnei o vioară, Dumnezeu ar cânta primul la ea...” *** ”Să ne iubim tomnatic, cu toate primăverile din noi!”*** "Spune-mi că toamna este poemul în care inima ta ţine în braţe inima mea.”*** ”Să bem o cafea şi să vorbim despre noi, privind mâinile toamnei cum ne descheie la suflete...” *** ”Nu mai zăresc toamna de primăvara care îmi eşti!” *** ”Mai stai, cu tine, e atâta primăvară în toamna mea!.”*** ”Toamna e aşa cum vreau eu să fie: o primăvară răsfăţată.” *** ”Toamna/ ca un poem/ în care Dumnezeu/ ne apropie tot mai mult...”
Margaret Elizabeth Sangster: „Toamna vine cu o sete de a te îndepărta de tot ceea ce nu e real, să stai în pădure lângă un foc de lemne și înconjurat de frunze ruginite”
Maria Botnaru: ”toamna, vantul cu naiul il descanta”*** ”de ce m-am dus ca frunza lăcrimând,/ de ce nu m-ai oprit c-o mare de sărut?
Maria Ciobotariu: toamna deschide porţile spre albul zăpezii
Maria Filipoiu: ”Presimt că toamna mi-aduce gongul morţii,/ Când sufletul se scurge într-un vis profund/ Şi nu regăsesc drumul vieţii şi-al sorţii,/ În primăveri să mai cultiv gândul fecund.”
Maria Nechifor: "Şi toamna tocmai din gutui, mă doare dulce-amărui.”
Maria Postu: frumuseţi strivite dimineaţa de geamul murdar al/ tramvaiului 40/ trecând prin visele singuraticilor cu încetineala/ cu care treci / dintr-o emoţie de toamnă/ într-o emoţie de tinichea,
Marian Florentin Ursu: ”toamna nu vine/dintr-odată/ întâi se aştern apusurile/ apoi gândurile/ frunzele mai aşteaptă/ puţin să ne frământe.*** ” Adio, vine toamna,/ Ajută-mă să mai car nişte vreascuri/ Din celălalt capăt al Pământului./ Nu mă întreba despre vreme,/ Eu ştiu despre destin.” *** ”Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape,/ Şi salcia care se-apleacă trist în calea ta/ Şi-aştept groparul cel de frunze să mă-ngroape,/ Într-un mormânt de frunze, printre ploi, pe undeva.”*** ”mă cert cu tine pe partea cui/ să atârne dragostea ca o piatră/ca să văd/din câţi ochi mai rămâne toamna/ neprivită
Mariana Cardei: "Pe strada cu plopi/ doar vântul colindă,/ frunze foşnesc/ şi-n aer se plimbă."
Mariana Didu: ”Toamnele/ - nebune copile -/ s-au furişat la noi în fire/ şi sângele nostru, ca un fluviu carmin,/ a urcat în esenţe/ de cord trufaş.”
Mariana Fulger: ”Fericirea e o nuanta aramie toamna, plutind ici si colo, oglindita intr-o frunte de poet, cine o intelege, o saluta, cine nu, se intreaba, probabil, daca ma scarpin la ochi, o mai vad.”
Mariana Pancu: La soare cu dinţi/ îşi usucă vise, gospodine./ Le pun sistematic in camară,/ cuminţi,
unul peste altul, s-astearnă/ să se-nvelească cu ele la iarnă.”
Maricica Miloievici: "Din armonii de ramuri frunzişul îngălbenit se cerne,/ Plecate-s cânturile toate, singurătatea se așterne/ Şi nu s-aude nici un murmur ci doar suspinele de vânt/ Răsar din părăsite ramuri ce stau într-un lung frământ./ Tot mai palidă-i pădurea şi tăcerea-mprejmuită,/ Tot în ceață este zarea şi cântarea amuțită,/ Peste cer ca un păianjen se așterne surul giulgiu/ Ce-şi aruncă tristul voal speriind ochiul de uliu.” ***"Calc o frunza si ma doare (...) Se adună frunze coapte/ învelind întreg pământ (...) prin parfumul de gutui/ clipele mi le socot."
Marieta Căprăruşi: Am crezut că nu mai pleacă toamna cea cu ochi de aramă/ E cerul arămiu afară/ şi habar n-am de unde/ mi-e gândul plin de ploi mărunte/ de parcă nu-mi este toamnă” *** ”Mi-adorm toamnele în braţe/ răsucite să prindă puţină lumină,/ Cad late, obosite frunzele-n privire/ ochiul tânjeşte avid după somn.”
Marieta Măglaș: ”Tot ce am putut eu auzi era căderea frunzelor.
Marilena Lungu: Mai întârzie-ţi, Toamnă, venirea cea friguroasă/ Sau, poate, transformă-ţi păsările ce pleacă/ În fluturi ce vin,/ Frunzele ce cad/ În flori ce-nfloresc...
Marilena Raghinaru: Miroase crud a toamnă şi-a-ntristare/ Şi te privesc tăcut, şi-aş vrea să-ţi spun/ Că nu mai pot, mereu, în al meu gând,/ Să te divid, apoi să te adun,/ Să număr toamnele pe rând.
Marilena Tiugan: ”în fiecare zi mă gândesc la toamnă ca şi cum nu m-aş gândi” *** ”Uneori, îmi imaginez că ştiu cum ar vorbi florile despre toamnă.” *** ”pe canapeaua de frunze/ până s-apuce s-adormă/ toamna/ visează/ cu orgolioasă voluptate/ grăbeşte ruginirea viorilor agăţate pe ramuri/ învelit în ploi, pământul,/cuminte, aşteaptă deprins să răsufle din ce în ce/ mai greu./ ce vis ciudat!/ ajunge pe drumul pe care pleacă spre iarnă,/ o să te pândească, toamnă,/ mai bine nu răspunde
Marilyn Monroe: „Designerii vor să mă îmbrac ca primăvara, în lucruri ondulante. Nu am chef de primăvară. Mă simt ca o toamnă roșie caldă.”
Marin Moscu: ”Toamna trage foc de puşcă,/ Ceaţa de irişi o muşcă.” *** ”frunzele în toamnă Nechează în frâu de joc.” *** ”În nebunia toamnei fac paradă/ Resturi de frunze, de ierburi pătate -/
Hrănesc vântul cu aripi uscate.”
Marin Sorescu: ”Când stai în tren şi pleacă trenul vecin,/ De ce ai impresia că ai plecat/ Tu?/ Primăvara şi toamna/ Te tot uiţi pe cer, pierdut în gânduri,/ Stoluri de păsări vin,/ Stoluri de păsări pleacă,/ De ce ai impresia că mergi tu?: *** ” Toate hârtiile mele/ Le-am cărat cu braţul/ Pe un câmp mare,/ Le-am semănat solemn/ Şi le-am arat adânc/ Cu plugul.// Să văd ce-o să răsară/ Din gândurile acestea,/ Din bucurii, din tristeţe, din fericire,/ Iarna, primăvara, vara şi toamna.// Acum mă plimb/ Pe câmpul negru/ Cu mâinile la spate,/ Mai neliniştit cu fiecare zi.// Nu se poate totuşi/ Nici o literă să nu fi fost bună!”
Marioara Nedea: "Afară a-nceput un dans drăcesc/ Al frunzelor ce s-au visat cercei." *** "Calendaru-i plin de brume, pictori beţi şi acuarele./ Un dezmăţ cu mere roşii, struguri negri şi gutui./ Peste umbra mea grăbită patinează nişte iele,/ Tu ai vrea să pleci la noapte, eu aş vrea să mai rămâi.” *** "Gutuia suflă aur și abur peste geam./ Se-aude-o cioară parcă, sărind din ram în ram./ Și nucul o privește încercănat, cu silă,/ Și-i zvârle din coroana–i un miez uscat, din milă./ Sub cerul vânăt sticla opaițelor roșii,/ Îngheață în amurguri când ațipesc cocoșii./ În crame fierbe vinul, mai crapă câte-un zid.../ Șopârla-și spală pielea solzoasă fără rid./ Trec păsări migratoare spre zări îndepărtate./ Te uiți la zborul clipei, la pleoapele-ți lăsate.../ Îți numeri iarăși anii cusuți într-o batistă/ Și-ți vezi într-o oglindă bătrâna-ți față, tristă./ Deasupra ta e ploaia și-acoperișul nalt./ Tu din ulcior sorbi viață și-ți pari puțin...înalt!/ O mână din penumbră îți mângâie timpanul./ Adulmeci ceaiul rece și simți cum trece anul./ Rescrii povestea vieții rămasă un tabu./ (Nu mai veni iar toamnă, te du, te du, te du...)./ Nu-i nimeni să te-asculte, doar liniștea și ploaia./ Se-ntunecă în oase, ce joasă e odaia!/ Te arde-n palme sticla opaițelor roșii/ Și-adormi spre dimineață, vânând în gând, cocoșii./ Miroase-a somn, a iarnă și-a sare amăruie./ Scâncind, la o fereastră ...se coace o gutuie!” *** "Desculță toamna a intrat în noi,/ Cu trena-i zdrențuită și difuză./ Privește peste umăr înapoi,/ La vara dezbrăcată și confuză./ Timid pășește-n noapte prin striați/ Dovleci seduși de pere mălăiețe./ De viezuri și sticleți întârziați/ La un ospăț cu mere pădurețe./ Ni se lipesc tendoanele în must./ E-atât de dulce somnul în retine!/ Adio, zile calde de august!/ Septembrie, cu frunze-n păr, revine./ Ni-i toamnă pretutindeni și e cald./ Pisicile mai torc extaziate,/ Dorințe-autumnale care ard,/ Pe genele gutuilor brumate." *** "Coboară toamna-n sânii clorofilii./ Măceșii-n talpă fac acupunctură./ De geana nopții se lipesc sigilii,/ Un vânt sărută frunzele pe gură./Și mor pe rând în bruma ce usucă,/ Petale, ierburi și ciorchinii verzi./ O păpădie-și scutură caducă,/ Suspinul tern în coarnele de iezi./ Se-așterne peste-amurgurile gri/ Si-n coapse dezvelite indecent,/ Un dor văratec de-a mai hoinări/ Prin freamătul pădurilor, incert./ Rămâne vara prinsă în ierbare./Ne fierbe-n noi dorința ca în must.../ Pândește-n calendar prima ninsoare./ Dar toamna are-ntotdeauna...gust.” *** "instinctul psihedelic mă-nfioară./ Trec stoluri de cocori prin altă vară./ O toamnă-mi colorează neputința,/ C-un roșu din penelul lui Tonitza./ Înmoaie tușul pana în cerneală,/ Să contureze degete de smoală./ Ascult în minte arii de Enescu./ Un ,,car cu boi,, semnează Grigorescu./ Oglinda mării astăzi am ratat-o,/ Căci mi-a zâmbit complice .un Șirato./ Dar nu-i nimic și mâine e o zi/ spre-a ne-ntâlni cu marele Dali./ Septembrie îmi lasă-n zori, în geam,/ Un bol cu frunze de la Luchian./ Măceșii-n buze își revarsă dresu,/ Ca-ntr-un stilat pastel de Camil Ressu./ O nouă toamnă-mprăștie fiori,/ În sângele ce fierbe în culori./ Iar frunzele-ațipite în tavan,/ Vor întregi decorul lui Aman.” *** "Zgârii umeri de poeme și-mi înfig tristețea-n toamnă.” *** "În aburul albastru te scalzi, mă chemi și taci,/ În timp ce toamna vine tiptil printre ...copaci!/ Pornesc în zori cocorii formând triunghiuri dese./ Doar merele-nroșite se cer firesc, culese./ Omizi cu straie move ne dezgolesc cireșii./ E arșiță-n pământuri și ard pe rug...măceșii!/ În dealuri geme crama de struguri și de must./ Aruncă-mi o gutuie, de sete, să o gust./ Septembrie se-ntoarce în codri și-n câmpii./ Îmbracă-te-n arămuri și haide sus, la vii./ Azi vreau să merg desculță, nu în pantofi de doamnă./ Mi-e dor de vinul dulce, de tine și de...toamnă!” *** "Furnicile opresc la semafoare./ Lăstunii au pătruns pe interzis./ Ridichile de toamnă dau în floare,/ În cramă vinul fierbe neprezis./ Pisicile se plimbă prin oglinzi./ De pofte-autumnale se-nroșesc/ Avide mere cu obraji livizi./ Gutuile pe ramuri ațipesc./ Măceșii se înțeapă-n pericard,/ Cu unghii croșetate din arnici./ Închide toamna movu-n miocard,/ Să coloreze pulsuri de arici./ Devoră ploaia spini în travesti./ În cupe de cristal cad și se-neacă/ Vocalele pătate de un gri,/ Din toamna ce prin mine...o să ...treacă.”
Marius Alexandru: ”chiar şi cei mai frumoşi trandafiri mor toamna.”*** ” Ma plimb prin toamna, pe aleile-n rugina,/ Si frunze frante plang sub pasii mei desculti,/ La brat cu gandurile mele, pe carari, tarziu/ Sunt fericit/ La amintirea c-am fost rob si-acum sunt fiu.”*** ”O, ramai, ramai cu mine-n toamna noua,/Acoperiti de frunze amandoi sa ne iubim,
Marius Gîrnita: ” Uneori cred că e bine să taci/ şi să asculţi frunzele căzând./ Sunt singurele zgomote/ Pe care le face toamna.”
Marius Robu: ” Din frunze, vântul ţese covoare,/Le pune toamnei, moi, la picioare;/ Sunt veştejite, asta le ţine/ sa nu-i rănească tălpile fine;/ Toamna-i desculţă, şi, prin urmare,/ Frunza-i molcuţă, ea... fată mare.” *** ”Fiecare frunză care pică-n zbor/ E un gest al tău de care mi-este dor.”*** ”Ca doi fornicatori cu ochii ninşi,/ Ce s-au decis tardiv, ca să mai vadă/ Atuul frunzei faţă de zăpadă.” *** ”Ne trece timpul, Doamne, l-am născocit orbeşte,/ Căci ne lovim de-a pururi cu tâmplele de praguri;/ si-n fiecare toamnă mai facem un cucui,/ Îmbătrânind ca nişte salcâmi ai nimănui.”*** E toamnă, Doamne, totul pică/ Şi-n mintea mea şi-n jurul meu,/ Apleacă-Te şi mă ridică;/ Ţi-oi fi căzut din portmoneu!*** E toamnă, ploaie, frig şi cea,/ Borcane pline cu dulcea,*** Strigă la mine!/ Dacă ţi-o răspunde frunza-n vânt,/ Înseamnă că e toamnă;
Mark Van Doren: "Îmi place toamna. Îmi place pentru că din mirosurile care vă vorbesc despre, şi, de asemenea, pentru că lucrurile sunt pe moarte, lucruri pe care nu trebuie să aibă grijă de mai, şi iarba se opreste din crestere."
Marty Rubin: ”În curând va fi toamnă iar noi nu avem nici măcar puterea de a opri o frunză din a cădea din copac.”
Mary Ann Evans: ”Toamnă a deliciilor! Sufletul meu cel mai adânc este cununat cu ea; dacă aş fi o pasăre, aş zbura de-a lungul întregului pământ în căutarea a noi şi noi toamne.”
Masse78: ”Ieși cu hanoracul, transpiri. Ieși în tricou, Iberni. Au numit-o „toamna” pentru că „Cum dracu mă îmbrac astăzi ” nu era foarte bine.”
Massimo Lo Pilato: ”Toamna este atât de îndrăgostită de apusurile de soare încât pictează câte una pe fiecare frunză.”
Matilda Cugler-Poni: ” Frunzuliţele ce pică,/ vântul toamnei le ridică/ Şi le duce, le tot duce/ Pe morminte fără cruce.”
Matsuo Basho: "O floare nestiuta/de pasari si fluturi:/cerul toamnei." *** ”Toamna se apropie și inima începe să viseze.” *** ”Vântul de toamnă Bate deşi Castanele nu-s coapte.” *** ”Buzele prea reci pentr-o simplă şuetă - vântul de toamnă” *** ”Păsările nu cunosc Floarea numită fluture. Cer de toamnă.” *** ”Toamnă peste tot: cât mai poate vecinul îndura oare?” *** ”Creanga-uscată, corbul-de-asupra: seară, toamna.”
Mehmet Murat Ildan: „Toamna! Cel mai mare spectacol din toate timpurile!” *** ”Bucuria este să te pierzi toamna într-o pădure, iar a nu fi găsit este o și mai mare bucurie.” *** ”frunzele de toamnă sunt drame tragice.” *** ”toamna este înțeleaptă” ***„Când toamna se întâlnește cu liniștea, acolo poți vedea pe Regele Peisajelor!”*** Iarna este posibil să îţi doreşti să fie vară; în timpul verii, visezi la toamnă; toamna, este posibil să îţi vrei să vină iarna, însă numai în timpul primăverii îţi doreşti să nu existe alt anotimp decât acesta.”
Mervyn Peake: “Este toamnă. Frunzele cad din copac ca şi cum ar fi lacrimi fierbinţi, vântul huiduie.”
Mia Frollo: ”Ţesută-n vraja verii, iubirea noastră pare/ Acum, când totul moare, o palidă-arătare,/ Cu părul de-ntuneric si zâmbetul de ură”
Mihaela Banu: ”Frunzele se duc de-a valma pe covorul arămiu./ Toamna, răvăşind cenuşa, le priveşte cu dispreţ./ Vântul, ce pe-aripi le poartă, pare-a fi un ageamiu;/ De-s căzute, fără vlagă, pentru el n-au niciun preţ.”***”Şi eu simt că-s frunză pustie şi rece./ Pe ultimul drum, în convoi, le-oi petrece.”*** ”Frunze veştejite sunt tot mai puţine;/ Vântul le răpeşte ca pe vechi sabine./ Toamna-mi răsuceşte un cuţit în rană,/ Mi-a lăsat coroana pomilor orfană,/ Nefăcându-şi grijă, milă ori pomană.”***” Afară-i toamnă, rumenă şi coaptă./ Vântul îşi drege glasul, ca în şoaptă./ / Ecoul lui ne cântă la ureche,Romanţa toamnei fără de pereche.” *** ”Frunzele sunt stoarse de culori şi vlagă.”
Mihaela Borzea: "Din vii se auzeau urlând strigoi cu aguridă-n glas,/ Íntr-un poem de bun-rămas se diluau topiţi sub gând,/ Mi-era amar de-amarul lor, de toamna-nchisă-n trunchi de soc/ Şi nu-mi găsisem încă loc, nici să păşeşc, dar nici să zbor!” *** "Vine toamna, mamă, mi se-așază-n oase,/ Vântu-şi înteţeşte zbaterile-n gene,/ Aripi de egrete se preschimbă-n coase,/ Zborul lor îmi scrie, pe genunchi, catrene!/ Vine toamna, mamă, se-nroșesc pe buze/ Struguri plini de lacrimi ce-mi adorm pe gură,/ Merii se dezbracă de pământ şi muze,/ Respirându-mi cerul tăvălit prin zgură./ Vine toamna, mamă, frunzele-şi aşterne/ Peste talpa Anei ce-a uitat să moară,/ Peste umeri mândri şi tăceri eterne,/ Peste visul verde prins într-o vioară!/ Vine toamna, mamă, vine şi mă-nghite,/ Rece şi flămândă îmi măsoară pasul,/ Îşi coboară-n mine păsări răstignite,/ Să le-nvăţ plecarea, ţipetele, glasul./ Vine toamna, mamă, ceartă-mi frumuseţea/ Şi sărută-mi fruntea, vindec-o de teamă,/ Spune-mi că prin frunze bântuie tandreţea/ Şi că-n palma-ţi sfântă, pot să tremur, mamă!" *** "Toamna-și lăcrimează geana fistichie/ Când coboară bruma strânsă-n glezne reci,/ Îmi așază-n palme stuf și poezie,/ Cailor sălbatici să le fac poteci.” ** *"Degetele-i calde, lungi până-n pământ/ Miroseau a toamnă răstignită-n ploaie.” *** "Când toamnele învață să-și descalțe/Bocancii înnodați într- un sărut,/ Îți rog cocori din tibii să te-nalțe,/ Să aiurezi de aripi, nu de lut.”
Mihai Antonescu: ”Toamne rubinii se scutura de frig,/ Odata cu ploile, pe spinari de umbrele./ cenusii stau covrig,/ Sub paltoanele ude si grele./ Dimineti de crepuscul poleite cu bruma,/ Petice de nori/ plumburii aruncate aiurea pe cer,/ Seri pe alei cu luna oglindita-n baltoace cu spuma,/ Zile de lacrimi de jale de ger./ Corbi care croncane a pustiu si tristete,/ Muscate cu parfum de romante inghetate-n ferestre,/ Restaurante calde pline de lumini si de feţe,/ Precupeti ce isi vand inghetati marfa prin piete./ E toamna iubirilor soptite numai la stele,/ In seri cu fum cenusiu in hornuri cu scrum,/ Anotimpul asta il simt in oasele mele,/ Si e toamna chiar si in sufletul meu acum.”
Mihai Bogdan: "Ce toamnă sub privirile toamnei viitoare era!"
Mihai Codreanu: ”Ascultă glasul frunzelor pălite,/ Când gem de vântul toamnei biciuite/ Şi cad... şi mor, cărarea.../ E comedie plânsul lor şi-i dramă.”*** ”Mereu ciocanul vremii cade greu/ Şi-mi fură somnul, spaima de pământ.../ Şi mor mereu cu clipa care moare.../ Şi-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vânt...”
Mihai Eminescu: ”Vai de biet român săracul,/Îndărăt tot dă ca racul,/ Nici îi merge, nici se-ndeamnă/ Nici îi este toamna toamnă.” *** "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată,/ Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri."
Mihai Haivas: ”toamna asta e bogată.../ În ură, lene, sărăcie!
Mihai Manolescu: ”Ne-am prins în jocul toamnei/ Şi rătăcim, vrăjiţi de-acum,/ De farmecele doamnei.”
Mihai Marica: ”Poate ca de atâta arşiţă nu ne mai simte pământul, poate de atâta foame nu mai simţim iubirea, poate nu mai suntem... Poate toamna domină iubirea.
Mihai Savin: ”Noapteo, rămâi în cerc pe un butuc pe care stă luna şi cele câteva înfricoşări ale mele. ia-mi luna de pe faţă! refuz să fiu văzut când sărut amintirea răsturnată pe fila toamnei târzii; hai dă-mi mâna acum! ai grijă cum strângem fluida iubire între noi/ am putea neca oricând ispita de a fi.” *** "e toamnă. dezveliș pudic de murindă frunză." ***"of, ce mai toamnă, ce mai veșted, ce mai plâns..."
Mihai Teognoste: ”Cum toamna încă-i prea frumoasă,/ Cu o colegă-o ştergi din clasă,/ Te pierzi cu dânsa prin boscheţi/ Şi-nveţi, şi-nveţi, şi-nveţi, şi-nveţi...”
Mihail Mataringa: ”Şi ce-ar fi dacă/ Toamna nu ar mai pleca/ Doar noi ne-am duce?!”
Mihail Soare: ”Gutuii se scălâmbăie la stele/ Şi nucii-şi plâng nevoile păgâne/ De se zbârleşte dealul îngrozit/ Un greier înroşeşte telefonul/ Sunând prelung la polul infinit.”
Mihu Dragomir: ”E o toamnă, atunci, câd soarele-i singur cu mine,/ şi aştept marii, negrii tăi nori./ Întinde doar mâna, şi mă găseşti./ Întinde doar mâna, fără cuvinte./ Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,/ dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti.”
Mioara Anastasiu: ”Perfectă este toamna, ca şi moartea./ Să fii o frunză, asta îţi e partea, /Să-ngraşi pământul după chin şi trud.”*** ”Eu îi sunt toamnei lacrima amară/ Pe mine m-a zvârlit din trup,/ Ca pe o pasăre imaginară,*** ”Să treacă vara anodină!/ Eu numai toamna sunt deplină.”
Mircea Albulescu: „Adunând atâtea toamne, am devenit un tomnangiu.”*** Ca de fiecare dată, toamna mea începe cu multe fructe, cu amintirea fructelor din preajma casei în care am copilărit, undeva, pe strada Libertăţii la numărul 12”
Mircea Dinescu: ”Toamna - anotimpul putreziciunii parfumate.”
Mirela Burhuc: ”Ieşise luna în cămaşă,/ noi aruncam frunze/ în pârâu/ şi ne imaginam/ că le respiră/ toamna.”
Mirela Grigore: ”toamna geme în apusuri.”
Mugurel Puscas: "Surd, vechile răceli din oase dor./ Se pierd la orizont aripi celeste,/ Decoruri arămii pe ram și-alei.../ Păsări de foc cu triluri vii, măiestre,/ Vor reveni la semn de ghiocei."
Murasaki Shikibu: ”Toamna nu este momentul pentru a sta singur.”
N. Petrescu Redi: “Toamna apleaca ramul, toamnele apleaca trunchiul.”
Nacrin Amalia: "Îmi caut toamna ce mă desfrunzește/ Să-i spun că plec și să ne despărțim/ De toate frunzele ce cad pe la ferestre/ Și ne arată-n viață cum o să murim."
Natsume Soseki: "Vantul de toamna schimba culorile frunzelor. El mi-a pus in par primul fir alb."
Neacsu Stela: "Se scutură, singuri, bătrânii nuci."
Nely Vieru: "Verdele s-a pierdut între timp undeva în pustiu./ Îmi este sufletul rugină și frigul mi-e viu./ Îmi plâge vântul în lacrimi de toamnă.”
Nichifor Crainic: ”Iar frunza târzie, din rară mai rară,/ Stropeşte pământul cu picuri de ceară;/ Stropeşte pământul încet, până când/ Tulpinele goale-or rămâne-n curând,/ Pe zarea deşartă a moartelor zile/ Stând negre ca nişte scrumite feştile.”
Nichita Stanescu: "Daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna!" *** ”Ieri am văzut toamnă, ca și cum aș fi fost,/ Am văzut-o, ca și cum aș fi avut ochi,/ Ah, cât de bine mi-a fost în previzibilul de ieri,/ Ah, cât de bine mi-era când mi-aduceam aminte/ Că am până când și prieteni/ Mai zbura câte o pasăre și strigam:/ „AH , CE ÎNTÂMPLARE A VEDERII !''/ Mai stătea câte un arbore pe șosea și-i spuneam:/ „Bătrâne, n-a-nceput războiul, nu mă spânzur de tine?”/ Ieri era o toamnă de aur,/ Azi părul meu e de argint.” *** „A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” *** ”A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” *** ”A venit din nou toamna şi în gânduri tresare un braţ cu steag fluturând deasupra luptei împotriva inerţiei” *** ”Smulgem frunzele şi facem pat din osul pomilor, paştem iarba şi o toarcem prin burta flămânzilor. Ne uităm în sus, la stele, neştiind că-s mai departe frunzele din pom”***”Eu sunt o frunză. Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele.”*** ”şi-aud un ding, un dang sonor/ al frunzelor foşnind prin mine.”
Nicolae Ghitescu: ”În toamna tristă şi târzie,/ Mă plimb prin parc, de stres să scap;/ Dar şi aici, să vezi drăcie,/ Îmi cad castanele în cap!”
Nicolae Labis: “Toamna imi ineaca sufletul in fum .../ Toamna-mi poarta in suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei il cantam acum,/ Tragica betie, moale leganare ...”***” adânc mă zdruncină Clonţul toamnei reci.” *** ” Toamna munţii-nvineţea,/ Sevele-ngheţau în plante,/ Bruma cobora în zori/ Peste băligi, diamante.”
Nicolae Mareș: ”Fără roade, toamna-i un trist anotimp, dacă la așa ceva asiști.”
Nicolae Martinescu: ”S-a deschis sicriul toamnei/ Şi cu aripi largi de vultur/ Au pornit în plâns şi geamăt/ Aspre, furioase vânturi.
Nicolae Matei: ”Şi-a dezbrăcat frunzele toamna,/ Şi-a aruncat papucii Doamna,/ Nimic nu vrea să ţină-n poală,/ Îi place-aşa să umble... goală!”*** ” Foşneşte toamna în clinchete de tinichea,/ La geamul meu o vrăbiuţă-ar vrea să-mi spună/ Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aş putea/ Să trecem peste iarna rece împreună.” *** ”-Nu te întrista, pădure!/ Toamna rău a vrut să-ţi facă,/ Veşmintele îţi dezbracă,/ Frunzele vrea să le fure” *** ”Seara-încătuşată-n neguri vine searbădă, sluţită,/ De prin temniţe scăpate amintirile mă dor,/ Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,/ Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor.” *** ”Numai tu, iubită Toamnă,/ Faci să tremure castanii.”
Nicolae Nicolae: ”Îţi mai aduci aminte, doamnă?/ Era într-un amurg de toamnă,/Te aşteptam, că mă iubeai.../ (Mai bine dacă... nu veneai!)”
Nicolae Tudor: Scenariu: "cad ultime frunze;/ toamna aceasta, în poezie şi vis,/ încă vrea să ne bălaçim" ***"E toamnă, iarăşi… toamnă./ De-abia toamna târziu se face apa bună./ Cum se crapă de seară, îţi cade noaptea-n cap, ca şi cum ai stinge becul./ Frunzele bolnave (parcă-s înflorite!) dau năvală şi-mi trec pragul. Vor să le văd./ Cobor privirea peste verdele-mpestriţat cu galben.”***  Revolutia a... în-ce-put! (sceneta-colaj de versuri dintre cele dedicate Toamnei):-- (Mihai Eminescu): ”Vai de biet român săracul,/Îndărăt tot dă ca racul,/ Nici îi merge, nici se-ndeamnă/ Nici îi este toamna toamnă.”-- (Corneliu Vadim Tudor): ”Aştept să se-ntâmple ceva: în bine sau rău/ Timpul îşi ascute toporul ca un călău.”-- (Gabriela Mimi Boroianu): ”Miroase-a toamnă răzvrătită!”-- (Adrian Păunescu): „O, cât de repede se face toamnă” ”Și, vai, suntem bătrâni.”-- (Marius Robu): ”Ne trece timpul, Doamne, l-am născocit orbeşte,/ Căci ne lovim de-a pururi cu tâmplele de praguri;/ si-n fiecare toamnă mai facem un cucui,/ Îmbătrânim ca nişte salcâmi ai nimănui.”-- (Ana Blandiana): ”Ieri spre seară,-n vântul galben,/ Arborii-n genunchi plângeau... "-- (Marty Rubin): ”Va fi toamnă iar noi nu avem nici măcar puterea de a opri o frunză din a cădea din copac.”-- (Ion Ionescu-Bucovu): ”Trecem mereu pe lângă toamne/ şi n-avem forţă şi nici arme/ să înfruntăm destinul.”-- (Daniel Visan-Dimitriu): ”Poate-atâtea frunze ce cad, şi cad, şi mor/ Să fie vinovate”!-- (Daniel Aurelian Radulescu): ”Să fie, oare, un proiect intern, ori e extern!?”--- (Adrian Paunescu): ”Frunza-i pornita sa rastoarne/ Intreaga roata a lumii si/ fiecare pom”!-- (Irina Lucia Mihalca): ”Aştept un vis de ceaţă,/ O alta viaţă. / Spuneti-mi e mult prea târziu în timpul nostru?”-- (Simion Cozmescu): ”Auzi cum ne cad petalele, frunzele?/ suntem în îmbrăţişarea unui viitor care nu mai pleacă de la noi.”-- (Alex Dospian): ”Panicată de venirea toamnei, ora s-a dat şaizeci de minute înapoi!”-- (Tudor Arghezi): ”Poate că este ceasul/ Să ne privim trecutul în faţă, liniştit,/ Şi, fără umilinţă şi fără de mândrie,/ Să ne-amintim de noi, din fir în fir.”-- (Sorin Golea): ”Trebuie să renunţam la Dumnezeul din exterior, pentru Dumnezeul din interiorul nostru.”-- (Janet Nică): ”Se instalează toamna pe redute,/ Cad frunze, ploi, amplificând misterul,/ Deşteaptă-te, române, cinci minute,/ Şi ia-ţi, din damigeană... somniferul!”-- (Marin Sorescu): ”Toate hârtiile mele/ Le-am cărat cu braţul/ Pe un câmp mare,/ Le-am semănat solemn/ Şi le-am arat adânc/ Cu plugul.// Să văd ce-o să răsară/ Din gândurile acestea,/ Din bucurii, din tristeţe, din fericire,/ Nu se poate totuşi/ Nici o literă să nu fi fost bună!”-- (Lucian Perța): ”Toamna asta schimbătoare, mohorâtă ca o babă,/ Nu credeam să intre şi-n ăst an aşa degrabă; "Între verde şi albastru" toată vara am trăit/ Iar acum imi toarnă-n suflet galben pal şi obosit!”-- (Marian Florentin Ursu):” Adio, vine toamna,/ Ajută-mă să mai car nişte vreascuri/ Din celălalt capăt al Pământului.”-- (Ion Untaru): ”Trag in viaţă două hamuri/ cu Singurătăţi în doi!”-- (Demostene Botez): ”Iar a venit? dar când oare?! Când a trecut atâta timp?/ aud în mine ţipăt de cocoare./ Eu unde-am fost şi ce-am făcut?”-- (Serghei Esenin): ”Zările-au uitat să mă mai doară.../ Nu-mi mai place azi să beau, să joc,/ Să-mi pierd viaţa fără socoteală.”-- (Violetta Petre): ”Orice gând ce-abia se naşte-n toamne/ E transformat în ură şi poveri deşarte./ Nu-i vina mea că geme ţara, eu vinovată sunt de vers./ De-i siluită primăvara, investigaţi un univers/ prea năclăit în răutate şi în scenarii de doi bani./ Priviţi în stânga şi în dreapta, în ochi priviţi-i pe sarmani!/ Şi pe bătrâni ce-ascund durerea şi neajunsurile-n teamă/ şi nu-ndrăznesc măcar să plângă, şi nu-ndrăznesc măcar să geamă./Sătulă-i ţara de morminte, va evada dintre hotare şi vinovaţi vom fi cu toţii... / Nu-mi pasă-n moarte. Intr-o rână,/ mă voi târî cu poezia şi adevărul într-o mână...”-- (Liviu Pană): "Dacà toamna e o doamnă,/ de ce lasă copacii goi,/ vița fără struguri,/ floarea fără floare?"-- (Lelia Radulescu): ”Supărat eşti pe noi, Doamne!/ Te-nţeleg şi-ţi dau dreptate,/ Prea ne-am bătut joc de toamne,/ Prea vrem să le-avem pe... toate!”-- (Camelia Radulian): ”Leagă-mă ca pe o toamnă/de un stâlp de mânăstire/ şi-mi citeşte din Psaltire!”-- (Jim Bishop): „Toamna poarta mai mult... aur in buzunar!”-- (Casian Balabasciuc): ”Aur fals, spoind arama!”-- (Ion Ionescu-Bucovu): ”Toamna m-aşteaptă la poartă,/ sa mă calce-n picioare ca pe frunza moartă.// n-am năvălit în sufletul cuiva/ nu am călcat silaba de durere,/ nu am avut şi nici nu am avere,/ mi-e dor de mine însumi şi încă de ceva.///această toamnă mă sufocă sigur,/ mi-a luat tot aerul ce-l respiram,/ sunt pasărea ce n-are stare/ şi zboară singură din ram în ram.”-- (Li Qingzhao): ”Este ba cald, ba frig./ nu am nici o scăpare, dar nu găsesc Puterea de a sta indiferentă/ În faţa vântului care soseşte-împreună cu seara.”-- (Thomas Moore): ”Un ultim trandafir înflorit si / Toţi foştii lui companioni/ Zac seceraţi deja de toamnă!”-- (Angelina Nădejde): "Nu vezi că eşti de fapt o hoaţă ?/ Îmi laşi câmpii fără de straie/ Copaci goliţi de-a lor podoabă/ Iar zilei tu îi furi lumina/ La greieri - cântecul în noapte/ Copiilor – copilăria/ Iubirilor- dorinţi şi şoapte./ Şi marea azi o faci să zacă/În friguri, goală, neîncălzită/De-ndrăgostiţii care-şi scaldă/ Iubirea lor înmugurită !/ Iar mie-mi pui argint pe frunte/ Şi bruma peste ani in noapte/ Şi mă acoperi cu rugina/ Din frunzele de tine moarte..."-- (Any Dragoianu): ”Vine toamna,/ Cerul plânge/ de-atâta tristeţe/ şi cheamă soarele înapoi.../ Zboară păsările/ către Nicăieri şi lasă/ în urma lor/ bruma de amintiri din/ cuiburile fericite...”-- (Stephan Roll): ”Se furişează pomii toamnei înspre mine./ Deschide ferestrele de pâine ale pământului.”-- (Viorel Muha): ”Tristeţile toamnei caută intrări/de suflete fără pustiu./ Aştept răsturnarea vieţii/ golind gânduri dincolo de miezul trecerii timpului./ Am prins un gând care vrea să se sinucidă,/ de prea multă aşteptare.”-- (Eugen Ionesco): ”Copacii, toamna, de durere urlă!/ Înfiorător de mari, de goi, de negri,/ Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul./ Ati auzit cum urlă, toamna, copacii?/ urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,/ spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,/ să-l sfarme, să-l darme.../ Copacii sunt îngerii revoltaţi...”-- (Lucia Olaru Nenati): ”E preţul sublimei arte cu care ştie frunza să moară.”-- (Rodica Nicoleta Ion): ”Şi ce dacă? Şi ce dacă?!”-- (Nuta Craciun): "...e anotimpul socotelilor, al evaluarilor. Toamna anului ca și toamna vieții.”-- (Viorel Boldis): ”E toamnă mai mereu şi eu stau să cad,/ Urâciunea lumii mă doboară.”-- (Mihaela Banu): ”Toamna-mi răsuceşte un cuţit în rană,/ Mi-a lăsat coroana pomilor orfană,/ Nefăcându-şi grijă, milă ori pomană.”-- (George Bacovia): ”Da, m-am dus pe străzi E o jale de toamnă pe-acolo... Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze... Oh, într-o librărie au intrat câteva!”-- (Adrian Paunescu): ”Pe Strada Eminescu bate vântul/ Şi-ntreabă nu ştiu ce, la el acasă!”-- (Adrian A. Agheorghesei): ”Cad frunze! Cad frunze!” Ai ”sentimentul ăla care te face să vorbeşti cu toată lumea de unul singur.”-- (Ion Ionescu -Bucovu): ”ştiu că toamna taciturnă/ îşi poartă hainele prin oraş/ ca o femeie destrăbălată. Din lumea care aleargă de-a valma pe străzi/ răsar doar lacrimi/ şi tăceri înfiorătoare”; ”Oraşul părea o corabie care se pregătea să plece departe!”-- (Marin Moscu): ”Toamna trage foc de puşcă,/ Ceaţa de irişi o muşcă.”-- (Adina-Cristinela Ghinescu): ”Lângă ferestre albe văd păsări azurii,/Lângă ferestre, eu... cu ochii plumburii/ Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte...”-- (Daniele Vizireanu): ”Fiecine nu-i alături, să tragă obloanele cu răbdare.../ Şi pare-mi c-ar trebui scrisă această afectată zi.”-- (Pitagora): ”Frunza ce cade toamna; cu ea se joacă o clipă vântul, apoi o lasă să moară la poalele copacului în care s-a născut.”-- (Vasile Culidiuc): ”Detectivii care beau whisky/ nu te lasă să priveşti toamna!”-- (Adrian Paunescu): ”Prapadul din frunzele toamnei,/ prapadul, el singur, vorbeste,/ si-apoi TOT EL nu e de acord!”-- (Serghei Esenin): ”O fetiţă mică plânge sub fereastră la conac,/ Ca argintul sună-ntrânsul râsul vesel şi buimac./Plânge-ncet fetiţa prinsă de al toamnei frig de-amurg./Cu mânuţa degerată şterge lacrimi care-i curg.//Lăcrimând, ea cere pâine, o fărâmă, cât-de-cât.../ De obidă şi de zbucium glasul i se stinge-n gât...”-- (Radu Patrichi): ”Furtuna toamnei/ a culcat doi plopi —/Nu toţi rezistă la greu!”-- (Nicolae Matei): ”Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor./ Ziua a intrat la apă””-- (Ioan Friciu): ”Acum viata este tot mai mică”-- (Viorel Birtu Paraianu): ”Se scurge tăcerea în scorburi/ şi timpul coboară agale pe pleoape/ mă scurg în suspin/ visand o lume de taină în cuvânt nenăscut.”-- (Sorin Somandra): ”Toamna mă face să cred că iadul e doar partea din raiul ce se vrea reconstruit după sufletul fiecăruia.”-- (Rodica Nicoleta Ion): ”Sunt prizonieră toamnei, evadată/ Din altă lume... Vreau o altă soartă!”-- (Nina Cassian): ”Fug prin padurea nebuna, sa-mplant/ in toamna roscata strigatul meu adanc/ sa fug, sa cad si sa rad...”-- (Wallace Stevens): "Pot toţi oamenii, împreună, să răzbune una dintre frunzele care au cazut?”-- (Vlad Flavius): ”Printre arborii desfrunziţi e un bătrân desculţ.”-- (Nicu Hăloiu): ”Mi-a bătut o frunză-n geam / Și nu știu unde s-o reclam/ Aș vrea s-o închid între patru... poeme.”-- (Teodor Dume): ”Cineva îmi şopteşte/ că-s prea bătrân,/ să mai învăţ... repertoriul.../ Adevărul e că mi-e frică.”-- (Serban Georgescu): ”Sunt întristat de semeni/ nu te mai iau, căci s-a făcut toamnă târzie/şi m-am asprit./ Nu te mai iau/ pe cerul ăsta al nimănuia,/ nu am unde te duce./ tu eşti dus demult, dar nu ştii,/ şi vremea ca să ştii nu e venită încă.”-- (Stelian Ionescu) – Astralus): ”Eu râd... nu mai am ce pierde.”-- (Nicolae Tudor): ”De-abia toamna târziu se face apa bună...”-- (Ion Pillat): ”Nu mai visa zadarnic: e prea târziu acum!/ Cu pete mari de sânge/ Se iroseşte frunza pornită-n zbor pe drum./ nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge!”-- (Mihail Mataringa): ”Şi ce-ar fi dacă/ Toamna nu ar mai pleca/ Doar noi... ne-am... duce?!”  ***Aproape ca nu mai trebuie sa citesti nimic altceva, fiindca Universul Toamnei iti arata si te invata totul despre viata, dragoste si moarte. Toti desteptii momentului ma intreaba ce carti am citit. Eu nu mai citesc de 20 de ani, dar parcurg zilnic cu ardoare ce imi ofera internetul. Sa pot sti cum e cu toamna, am citit peste 6000 de poezii. Asta inseamna 30 de carti. Bibliotecile sunt infundate cu carti proaste. Intelegem aceasta urmarind ceea ce se scrie profund, cand mesajul se concentreaza in intelepciune scurta. Observ ca scriitorii mai mult descriu cele ce vad decat cele ce gandesc. Iar cand vad, vad eroii care sunt ei. Observ ca nu le este rusine sa scrie ce au vazut atatia altii inaintea lor. Ei cred ca daca au vazut ei si au scris ce au vazut este deja literatura. In arta vizuala exista regula de a crea orice imagini vrei, dar sa nu fie identice cu realul, de care se ocupa fotografia. Fiecare creator are obligatia sa-si descopere si sa-si manifeste doar unicitatea. In ”pagina de biblioteca” am gresit grav ordonandu-i alfabetic, ar trebui cronologic, sa vedem cine a gandit primul si cine l-a copiat,dar cronologia este necesara pentru a adauga ulterior alte ganduri valoroase  sub aurorul respectiv, dar si a gasi usor acul in carul cu fan. Da, avem o literatura bogata, da, romanii sunt cu un cap deasupra altor natii (le-am sters prostiile). Multi nu inteleg ca o pagina de citate nu inseamna un tomberon cu 200 pagini scrise care contin cuvantul toamna la pagina 133, randul 4, cuvantul 12., ( exemplu: ”Bazate pe studii din 1950 toamna, multe din recomandările "la modă" au omorât oameni”. Andrei Laslău), ci este o meditatie/ observatie filozofica. De aceea colectiile virtuale de citate sunt mofturi ale mediocritati care vor sa fie si ei in filmul asta. Citatele lor sunt extrase din stratul superficial al sapaturii scrierii, multe repeta papagaliceste: e toamna in mine, cade frunza... toamna e moartea, culesul de  struguri, gutui sau mere, culoarea este definita de rugina, de-astea... Pe fiecare il doare, dar rade si ii trece. Multe sunt bazme de adormit inteligenta sau batjocura la adresa ei. La fel ca si toamna, la fel sunt si poeziile, asa ca nu inteleg de ce se tot povesteste ce-a facut tata, ca a fost in nu stiu ce oras, tara, sat sau casa, o spun cu subiect, predicat, atribut si complement, nicidecum poetic. Daca ai gonit copilul din tine esti ca fotbalistul care, daca nu a devenit celebru pana la 20 de ani, joaca debeaba. Autorii nu-si asuma rolul de scriitor, chiar sunt de o modestie care nu insufleteste omul ( iata un exemplu: ”Eu sunt doar pasagerul rătăcind pe sub vele”, nicidecum ”eu sunt pasagerul care...”) Putinele Valori este posibil sa astepte pe unu ca mine sa le faca dreptate.
Nicolae Vălăreanu Sârbu: "Toamnă,-n frunze-ți plâng culori." *** "Bate la ușa din spate a toamnei/ un frig din ce în ce mai rece, adunat de pe drumuri/ fără să-l oprească nimeni./ Pe vremea asta Dumnezeu îmi coboară-n cuvinte/ și ploile se țin legate unele de altele cu frânghii de ceață" *** ”cine se naşte în toamna târzie/ zvâcneşte ca o săgeată la punctul ţintit.”
Nicolaie Dinca: "Gura ei te cheamă să o guști/ Cu dulceața toamnei scrisă-n buze."
Nicole Sere: "viața nu avea răbdare cu ea însă,/ obosise de la prea multă toamnă/ în timp ce alerga pe ape.”
Nicu Hăloiu: ”Vine pe furiș sub un vânt pieziș/ Lovind în frunziș, scuipând ruginiș,/ Smulgând de pe ramuri/ Frunzele din hamuri,/ Dând cu ploaia-n geamuri,/ Vine pe verandă, vrea să intre-n casă/ Cu senin și soare face contrabandă/ Zvârle cu răcoare,/ Prinde norii-n gheare,/ Vrea să ne-mpresoare/ Ciudata arătare; Toamna vagaboandă!”*** ”Stropi de ploaie bat în geam/ Și nu știu unde să reclam” ***”Toamnă iar, a câta-i oare, din cele ce ne-au mai rămas?”*** Petrecem oare-aceeași toamnă ca cea care-a fost dintâi?”*** ”Toamna coboară scoțând ceață pe nări,/ De pe dealuri coboară mult prea devreme,/ Aș vrea s-o închid între patru poeme.”
Nina Cassian: ”Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna,/sa fug prin padurea nebuna, sa-mplant/ in toamna roscata strigatul meu adanc/ sa fug, sa cad si sa rad pe pamantul impodobit/ de galbenul tau sarut cu o mie de buze, toamnă!” *** ”Ne-nregistrează toamne printre acei iubiţi/ Care vorbesc prea tare sub teii sărăciţi/ Si nu se ţin de mână şi calcă sigur foarte/ Pe frunzele lovite de soare şi de moarte.” *** ” -Frunze de toamnă, frunze nătânge,/ Miezuri de piersică, pline de sânge,/ Cum v-aţi rănit atât de cumplit?/ -N-am, n-am bănuit/ Că soarele poartă-un cuţit. Un cuţit...”
Nova Blair: „Plopii din octombrie sunt torțe aprinse care luminează drumul către iarnă.”
Nuta Craciun: "ne pândeste toamna ca o felină...” *** "timpul trece are alte întâlniri/ toamnele nu trec rămân în spatele dealurilor.” *** "A venit toamna, anotimpul socotelilor, al evaluarilor. Toamna anului ca și toamna vieții./ Anotimpul regretelor./ Regreți vara care a trecut,/ altfel decât ai fi vrut și mai repede decât te așteptai./ Primavara irosită ca o bătaie de aripă.../ Regreți toamna care te-a cuprins prea brusc.../ si iarna implacabilă care-ți bate la ușă.” *** "toamna o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii/ o primeşti în casă alături de toate/ celelalte spaime ale tale/ te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti / te gândesti că oricât ar fi de frumos un vis/ nu te poate hrăni în fiecare zi/ atunci iei lucrurile aşa cum sunt/ nu le mai urăşti/ urăşti doar zarva pe care o fac cuvintele / atunci când nu te mai ţin drept/ când te încovoaie/ când toate toamnele tale stau aliniate/ ca nişte santinele/ când clipa / devine transparentă ca un melc/ iar timpul trece subtil din ceasul vechi / în retină.”
Oana Frentescu: ”Toamna îşi întinde agonia în balcon/ pe sârmă, peste rufele ude,/ peste arborii goi.”*** ” frigul din toamnă se ascunde prin iarbă/ sau urcă pe gard”
Octavian Cocoș: Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist/ Intrat într-un tablou în stil renascentist./ Un nor mare şi gros se-apropie grăbit/ Şi ploaia va cădea din ceruri negreşit/ Iar soarele s-a dus uşor spre asfinţit,/ Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.//Un câine vagabond a pagubă-a urlat/ Că toamna e aici, iar vara a plecat.”
Octavian Goga: ”De va veni la tine vântul/ Purtând povestea mea amară/ Jelitul lui să nu te-nfrângă,/ Mustrarea lui să nu te doară!/ Nu-i vina ta... aşa e scrisă/ Nemilostiva lege-a firii/ Sărutul otrăvit al brumii/ Omoară toamna trandafirii./ Şi cine s-ar opri să plângă/ O frunză veştedă-n cărare,/ Când codrii freamată alături/ Şi râd în răsărit de soare?”*** ”viata/ Si frunze galbene ma ploua.”*** "Văl de brumă argintie/ Mi-a împodobit grădina./ Firelor de lămâiță/ Li se uscă rădăcina./ Peste creștet de dumbravă/ Norii suri își poartă plumbul./ Cu podoaba zdrențuită,/ Tremură pe câmp porumbul./ Și, cum de la miazănoapte/ Vine vântul fără milă,/ De pe vârful șurii noastre,/ Smulge-n zbor câte-o șindrilă./ De vifornița păgână/ Se-ndoiesc nucii, bătrânii./ Plânge-un pui de ciocârlie/ Sus, pe cumpăna fântânii./ Îl ascult și simt, subt gene,/ Cum o lacrimă-mi învie:/ - Ni se-aseamănă povestea,/ Pui golaș de ciocârlie."
Octavian Paler: "Batranetea incepe ca toamna, cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii si doruri vagi."
Og Mandino: ”Să dai întotdeauna tot ce e mai bun din tine. Ce plantezi acum, vei culege toamna.”
Oscar Wilde: ”Și, brusc, vara a căzut în toamnă.”
Ovidiu Oana-Parau: ”sub prima brumă dată de Răpciune,/ un biet tufiş înalţă rugăciune/ să-nmoaie vremea asta brusc răcită./ Un tei întinde ramuri disperate/ spre frunzele în ocru ponosite,/ cercând să nu le ştie răvăşite/ de vânt şi-n zarea largă aruncate./ Doar un castan fălos cronometrează/ venirea toamnei, picurând în iarbă,/ bile cu ţepi şi îşi şopteşte-n barbă:/ ”E tot pustiu, şi e deja amiază!”/ Anemic, peste toate risipeşte/ un soare raze, parcă ruşinate/ că şi-au pierdut căldura, ca sedate/ de frigul ce treptat se înteţeşte./ În aer sună triste alăute,/ cri-cri-uri scârţâite la-ntâmplare,/ vreo câţiva greieri, cântă fiecare,/ prohodul lui şi-al frunzelor căzute" *** "mi-a ruginit pământul la picioare/de morţi de frunze ninse din înalt/ un roşu ce-i desprins parcă din soare/ se mută-n mirişti puse pe asfalt (...) apar în zbor rafalele de vânt/ valsând parcă în marea de culoare." *** ”E toamnă în noi și afară,/ Se tânguie vântul năuc/ De frângerea frunzei de nuc,/ O poartă sfios și-o presară/ Pe patul de iarbă ce-și plânge/ Umbrarul grăbit înspre iarnă,/ Obolul de frunze s-aștearnă/ Pământului cergă de sânge." *** "Spune-mi, toamnă ruginie/ Ce eşti tu: raiul ori iad,/ Frunzelor ce-alene cad,/ Pat al vremii ce-o să vie?”
Panait Istrati: ”Când soseşte toamna, întinsele câmpii de ţelină ale Munteniei dunărene încep să trăiască, timp de o lună, existenţa lor milenară.”
Pasha Morozan: "E toamnă, plânset de copaci ce iar rămân făr de veșmânt"

Pastorel Teodoreanu: Era,/Aminte de-ţi aduci,/O zi de toamnă, mohorîtă,/Cu nori de plumb, pe-un cer de tuci/Şi pîclă - scrum trecut prin sîtă,/Pe-aleele de nuci./Pe-un negru nour încrustat/Şi soarele mai şters era./Cu tonuri roz, de matostat,/În apa lacului muiat/Cu-ncetul se topea.
Patrick Sebastien: “Toamna , copacii fac strip-tease pentru a face sa rasara ciupercile.”
Percy Bysshe Shelley: "Există o armonie în toamnă şi o strălucire în cerul ei, care nu poate fi regăsită de-a lungul verii, ca şi cum n-ar putea fi, ca şi cum n-ar fi fost vreodată.”
Paul Aelenei: ”Măsor timpul în frunzele căzute/ Şi-n gânduri ce gonesc necontenit spre tine?.
Paul Preda Pavalache: ”Ce toamnă ar fi, timpul frunze de-ar avea - / Prin frunze ne-am iubi şi din pom frunze-ar cădea.”
Paul Verlaine: ”Şi-n vânt mă las/ În răul pas/ Care mă poartă/ Din loc în loc/ Acelaşi joc/ De frunză moartă.”
Paula Adriana Cozian: ”Toamna laşi un fruct pomului, ca să uite că l-ai jefuit.”
Pavel Lică: ”Întinde toamna braţe dezgolite/ Să prindă frunze alergând hai-hui.”
Petru Daniel Vacareanu: ”Şi dacă frunzele ce mor/ mi-ar fi atingerile tale/ ce toamnă ar fi!”
Petru Ioan Gârda: Mă simt ca-n furtună pe crâncene ape,/ Mi-e toamnă, iubito, mă sperii cumplit/ Şi gândul îmi strigă "de ce-ai mai venit?"/ Şi inima-mi urlă să vii mai aproape!
Petrut Pârvescu: O vrăbiuţă/ pe zăpada proaspătă/ pune punct toamnei!”
Pierre Veron: “Toamna: post- scriptumul soarelui.”
Pitagora: ”În timpul vieţii, să nu faci mai mult zgomot decât frunza ce cade toamna; cu ea se joacă o clipă vântul, care apoi o lasă să moară la poalele copacului în care s-a născut.”
Plutarh: ”În oamenii frumoşi e frumoasă şi toamna.”
Popan Mariana: "E toamnă... În priviri,/ tomnatici devenim..."
Proverbe: Ai scăpat vremea – ai scăpat roada.***Apa de toamnă face castane mari.****Când la strâns e vreme bună, multă pâine se adună.***Când plouă, nimeni nu vântură.***Când pomii își scutură frunza devreme – an cu belșug.***Când se lăsă ceață jos, este semn de timp frumos.*** Cât de înalt ar fi copacul, frunzele tot la pământ cad.***Cei care plantează toamna câștigă un an.***Cine toamna munceşte, iarna huzureşte.***Cît de înalt ar fi copacul, frunzele tot la pămînt cad.***Dacă înfloresc scaieţii în septembrie, va fi o toamnă frumoasă.***Dacă nu semeni primăvară, nu vei avea ce recolta toamna.***In noiembrie îşi cumpără şi soarele cojoc. ***În vremea strânsului nici somnul nu vine la om. ***La lucrătorul rău toamna inima plânge. ***Las să ningă, las să plouă, numai vreme rea să nu se facă.***Nu-ți jeli mâinile când cosești grânele.***O toamnă cu multe fulgere e urmată de o iarnă blândă.***Para, coaptă vara, nu vede toamna.*** Pe brumă desculț și pe rouă încălțat.***Poama coaptă se caută nu după faţă ci după dulceaţă.*** Primavara florile in randuri in randuri, toamna fructele pumn cu pumn.*** Reţeta unui medic e ca o noapte sumbră de toamnă.***Soare de primăvară peste fecior şi noră, soare de toamnă – peste față şi ginere.***Te întreabă toamna: ”Ce ai lucrat vara?”***Toamna – vin, primăvara – apă. ***Toamna dezbrăcă plantele și îmbracă bărbații.***Toamna este liniștea de dinaintea iernii. ***Toamna face să cadă frunzele, iar bătrânețea face să treacă poftele.***Toamna prelungește umbrele.***Toamna se numără bobocii.***Toamnă caldă, iarnă lungă. *** Toamnă limpede și veselă, un an roditor.***Vara ploioasă este mai rea decât toamna. ***Verile umede și toamna caldă pentru o iarnă lungă.***Vremea strânsului hotărăște soarta omului.

Publius Ovidius Naso: ”Toamna este aducătoare de boli.”
Rabindranath Tagore: ”Muzica verii îndepărtate zboară în jurul toamnei în căutarea cuibului său pierdut.” *** ”Viața să fie la fel de frumoasă ca florile de vară și moartea ca frunzele de toamnă.”*** Păsările răzleţe ale verii vin la fereastra mea şi cântă, apoi îşi iau zborul. Iar frunzele galbene, ale toamnei, care n-au cântece, zboară şi cad acolo, cu un suspin.”
Racquel Franco: „Și soarele a făcut un pas înapoi, frunzele s-au adormit și sa trezit toamna.”
Radu Gyr: "Cade frunza, cade si se frânge,/ Orice frunza–i lacrima de sânge”
Radu Mihaiescu: ”dacă trec şi toamna asta/ iar o toamnă ar sosi,/ am deschis demult fereasta,/ le primesc şi orice-ar fi...
Radu Patrichi: ”Furtuna toamnei/ a culcat doi plopi —/ la fel ca şi oamenii/ nu toţi rezistă la greu.” *** ”Şi-a fost în toamna aceea, o toamnă de mormânt!/ Voiam să-ndrept o floare, dar putrezea tăcută.”
Radu Stanca: "Iubito, în noaptea asta–mpărătească/ Numai tăcerea las-o să vorbească./ Învăluită-n straie de culcare/ Aşează-mi-te-alăturea c-un ghem,/ Și deapănă încet fără-ncetare,/ Să n-aud frunzele sub paşi cum gem./ Fereşte-mă în preajma ta de vasta/ Urgie-a toamnei care bântuie/ Și nu mă întreba în noaptea asta/ De ce mă înspăïmântă frunzele." *** ”nu plânge/Când rupi frunza şi vezi sânge”*** Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,/Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am./Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,/Să nu văd frunzele cum cad din ram.../Fă focul şi preumblă-te prin casă/Fără să spui nimic, nici un cuvânt.../ Vreau să mă simt la tine ca acasă,/Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt.../Învăluită-n straie de culcare/Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem,/Şi deapănă mereu, fără-ncetare,/Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem.../Fereşte-mă în preajma ta, de vasta/Urgie-a toamnei care bântuie.../Şi nu mă întreba în noaptea asta/De ce mă înspăimântă frunzele...
Rainer Maria Rilke: ”În niciun alt moment (decât toamna) pământul nu s-a lăsat inhalat într-un singur miros, pământul copt; într-un miros care nu este în niciun caz inferior mirosului mării, amar unde se învecinează cu gustul și mai dulce de miere unde îl simți atingând primele sunete. Conținând adâncime în sine, întuneric, aproape ceva din mormânt.”
Raluca Stefania Mihai: ”Am crezut ca daca ma trezesc in aceasta / dimineata, cu ochii inchisi/ voi reusi s-o prind pe toamnă de umbră./afara plouase cu vise uitate. i-am dat vantului adresa gresita a uitarii.”
Ramon Eder: ”Toamna este un anotimp plin de erotism pentru că femeile se acoperă mai mult.”
Ray Bradbury: "Țara în care se întoarce mereu târziu în acea țară: țara în care dealurile sunt ceață, iar râurile sunt ceață, unde amiază se duc repede, amuze și amurguri rămân, iar nopțile rămân. - cămine, cămăși de cărbune, dulapuri, mansarde și cămăși cu care se confruntă departe de soare - țara a cărei popor sunt oameni de toamnă, gândindu-se doar la gândurile de toamnă, ale căror oameni care merg noaptea în plimbările goale sună ca ploaia.”***”Frunzele de toamnă au suflat peste trotuarul luminat de lună în așa fel încât să facă fata care se deplasa acolo să pară fixă ​​la o plimbare glisantă, lăsând mișcarea vântului și frunzele să o ducă înainte ... Copacii de deasupra au făcut un sunet grozav pe ploaia lor uscată.”
Renata Verejanu: ”Poţi fi ninsoare. Pulbere fină. Rouă. Târâitor ca omida. Atom aţipit. Dar păcat Că eşti orişicine, cum îţi convine – Şi numai făptura ta, de om, n-ai păstrat. Poţi fi ochiul al treilea, roata a cincea – Cum ţi-i comod, surâzând...”
Robert Browning: "Toamna îţi câştigă sufletul întru totul prin apelul ei mut la compasiune faţă de descompunerea ei." *** „Am încredere în natură pentru legile stabile ale frumuseții și utilității. Primăvara va planta și toamna va strânge până la sfârșitul timpului.” *** "Toamna câştigă cel mai bine prin acest apel sa mute la simpatie pentru cariile sale.” *** ”Zilele scad, / Și toamna crește, toamna în toate.”
Robert Frost: „Îmi iau bicicleta si fug in toamna” *** „Mâhnirea mea, când ea este aici cu mine, crede că aceste zile negre de ploaie de toamnă sunt frumoase pe câte pot fi zilele; ea iubește copacul gol, ofilit; ea merge pe aleea de pășune udă.” Pică ia frunze/ Nu mai bine decât lingurile,/ Și pungi pline de frunze/ Sunt ușoare ca baloanele./ Fac un zgomot mare/ De foșnit toată ziua/ Ca iepurele și căprioarele/ Fugind.”
Robert Hász: ”în această perioadă a anului simt privirea timpului asupra mea.”
Robert Louis Stevenson: „Toamna aduce-ti carti și încercări”
Rodica Cernea: "azi mi-au căzut frunzele, deși / toamnă nu e -/ plecat-au odată cu tine/ spre un țărm înghețat.”
Rodica Nicoleta Ion: ”toamnă târzie,/ Frigul ne-a venit de hac” *** ”Cerul s-a deschis precum un fermoar/ Şi nori sângerii au pătruns/ Pe sub coama zimţată a apusului/ Frunzele toamnei – lebedele tăcerii.” *** ” Cer cenuşiu.. şi vânt... apus de sângeri.../ Bătând în dulce roz neînţeles.../ Oh, câte toamne! Apoi câte plângeri,/ N-au curs în râuri pe obrazul şters!”*** ”Oh, toamnă, sangeriu cortegiu,/ încă un apus de soare., Aduci pe cer aceeaşi jale,/ parcă sunt apusul verii/ Din care-o clipă am fugit.”*** Voi cresta în grindă Această toamnă***Miroase a rânced, a nuci şi-a sarmale,/Miroase a ploaie în gânduri... şi doare/ Rămâne-n memorii, în numele meu/ Şi toamna aceasta zăcând pe traseu.” *** ”E toamnă... Ar trebui să plouă... ploaia să spele urmele paşilor mei, să mă pot rătăci în copilărie şi-n umbre, în vise şi în farmecul lor...” *** ”Prizonieră toamnei, evadată/ Din altă lume... Vreau o altă soartă!”
Romeo Morari: ”ai stropi de rouă ce-i ascunzi sub pleoapă/ şi ochii tăi în depărtări se-ngroapă;/ ai nostalgii ca în amurguri, seara/ şi te-nfiori ca sub arcuş - vioara;/ mă ameţeşti ca vinul din podgorii/ şi-apoi te duci ca-n vântul serii - norii.../ ...şi mă întreb mereu: care e doamna/ care mă fascinează: tu sau toamna?”
Romulus Vulpescu: ”Frunzele în ramuri? Prizoniere. Libere să freamăte? Părere. Liberă e frunza doar spre toamnă; Libertatea clipei o condamnă La căderea liberă, pe drumul Consumat înspre pământ şi tumul. De iluzii, veşted se desparte Liberă.”
Rowland Robinson: ”Zilele lunii septembrie au căldura verii în cele mai centrale ore ale lor, dar în serile lungi există respirația profetică a toamnei.”
Rupi Kaur: „Începeți cu toamna cea mai frumoasa poveste”
Rusty Fischer: „Cad frunzele de toamnă, umplând străzile; culori aurii pe gazon, truc sau tratare a naturii!”
Samuel Butler: "Pentru tineri este ca de primăvară, un sezon mai mult lăudat peste remarcabil pentru suflatori musca decât briza genială." *** "Toamna este anotimpul mellower, şi ceea ce ne pierdem în flori noi suntem mai mult decat castiga in fructe."
Samuel Johnson: "Nimeni nu poate gusta fructele toamnei în timp ce se delecteaza cu parfumul florilor de primăvară.”
Sanda Tulics: ”Păsări, cu toamna încă neacomodate, stau pe gânduri...
Sara Teasdale: "Prefer să mor, ca-n toamnă frunzele, fără dureri,/ Cu lucruri ale căror melodii s-au cântat cândva/ Şi au fost apoi uitate – ca ploaia de mai ieri.”*** ”Frunzele-îngălbenite mor cu inima-împăcată;
Serban Georgescu: ” Sunt întristat de semeni/ nu te mai iau, căci s-a făcut toamnă târzie/şi m-am asprit./ Nu te mai iau, zise pilotul, / pe cerul ăsta adormit şi al nimănuia,/ nu am unde te duce./ tu eşti dus demult, dar nu ştii,/ şi vremea ca să ştii nu e venită încă.”
Serghei Esenin: ”O fetiţă mică plânge sub fereastră la conac,/ Ca argintul sună-ntrânsul râsul vesel şi buimac./Plânge-ncet fetiţa prinsă de al toamnei frig de-amurg./Cu mânuţa degerată şterge lacrimi care-i curg.//Lăcrimând ea cere pâine, o fărâmă, cât-de-cât.../ De obidă şi de zbucium glasul i se stinge-n gât;/ E înăbuşit de larma celor ce pe chef pun preţ,/ Şi micuţa stă şi plânge sub râs vesel şi-ndrăzneţ.
Shana Chartier: ”Dacă oamenii ar putea pieri precum frunzele toamna, cu o pată de culoare și promisiunea unui nou anotimp…”
Shira Tamir: „Oricine crede că frunzele căzute sunt moartea nu le-a văzut niciodată într-o zi cu vânt.”
Sibiana Mirela Antoche: ”Trimit gândurile negre în saivane să se culce/ Şi-mi las sufletul s-asculte toamna lungilor vecernii.

Silviu Marius Muntean: ”Și se plimbau mergând la pas,/Prin toamna ce le-a mai rămas.
Sima Ion: "toamna și-a pierdut direcția cu totul/ devenind de nerecunoscut/ dezorientată bântuie de-atâta vreme/ peste colinele moldave între Siret și Prut/ când trebuia să plece m-am oferit/ să o-nsoțesc până-n hotarul iernii/ ce-o aștepta în vamă la adăpost/ de ceață burniță și ploi/ dar m-a refuzat spunându-mi/ că știe ea ce face/ iar în culcușul său de frunze ruginii/ nu mai este spațiu pentru amândoi.”
Sofia Doina Gavrila: "Ne plouă toamna cu nostalgie/ Sub ruginiul frunzei căzute,/ Șuieră vântul o simfonie." *** "Pășesc prin sufletul toamnei/ desculță, în vârful picioarelor,/ să nu rănesc brațele copacilor,/ golașe, despuiate de haina frunzei/ care mi se agață cu disperare/ de gleznele mele, de timp obosite,/ sub indiferența ochiului rănite/ care le privește pasiv, fără mirare/ ascultând scâncet sub toc strivit,/ de bocancii soldatului, sau botine/ de doamne stilate, țipăt neauzit/ închis în lacrimă, sub genele fine./ Pășesc prin sufletul toamnei/ agonizând pe cenușie trotuare/ îngemănată cu durerea frunzei/ ascult recviemul care mă doare.” *** "a mai trecut grăbită încă o toamnă, poete./ De suflet mi se prind crengile dezgolite/ frunzele țipă sub pașii trecătorilor, rănite,/ ascult durerea mută a răstigniților copaci/ vorbește-mi toamnă sau mai bine… taci."
Sorin Diaconescu: "Toamnele-n culori se sinucid."
Simion Cozmescu: ”erai toamna perfectă/ cu un pic de soare în anunţ/ şi o linişte primordială/ eternă”*** auzi cum ne cad petalele, frunzele?/ suntem flori în îmbrăţişarea unui viitor care nu mai pleacă de la noi./ taci, ştii că va pleca. mă înăbuş lângă tine, parcă aş trăi într-o respiraţie mereu atentă, niciodată prezentă. vântul se crapă şi-ţi intră prin ochii veştezi în trupul curbându-se în înclinarea, reverenţa de final înspre un public care priveşte la o altă scenă.
Soren Aabye Kierkegaard: ”Dacă prefer atât de mult toamna primăverii e pentru că toamna te uiți la cer, primăvara la pământ.”
Sorin Cerin: ”Imi este frig de mine insumi de sentimentele mele atunci cand ma gandesc la sensul acestora, la faptul ca sunt asemeni unor frunze a caror soarta este inevitabila si ruginia toamna, unde ne vom pierde incetul cu incetul de noi insine” ***Cum as putea sa te pierd, dragostea mea, sa fim fericiti, ca ne-am gasit sub aceste stele cazatoare ale destinului nostru? Atunci vino sa facem o eternitate fericita din clipa cand suntem unul langa altul, sa uitam de noi de toate timpurile si...”
Sorin Golea: Trebuie să renunţi la Dumnezeul din exteriorul/ tău, pentru Dumnezeul din interiorul tău.
Sorin Holban: ”Când liliecii înfloresc a doua oară e totuşi toamnă.”
Sorin Poclitaru: "Apar sfios, la prunci în nasuri, mucii (...)/ Copacii molipsiti de gălbenare(...)/ E toamnă pe aici, insă mă jur/ Că nu prea văd eu părțile frumoase,/ Zici, văzând frunza asta cum miroase,/ Că s-a șters soarele cu ea la cur.(...)/ Nu-i cald, nici frig, e absolut aiurea,/ Ori ești subțire-n haine ori prea gros,/ E-așa urât de parc-ar fi frumos/ Și a rămas în fundul gol, pădurea."
Sorin Somandra: ”Toamna mă face să cred că iadul e doar partea din raiul ce se vrea reconstruit după sufletul fiecăruia.”
Sorina: ”Aproape am ajuns să mângâi merii,de galben căutaţi.”
St. O. Iosif: ”Priveghiuri lungi de toamnă. / Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,/ Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale.../Se face iar tăcere... — şi te străbat fiorii:/Ne lasă şi cocorii"Fugiţi, fugiţi departe, întârziate stoluri,/ . Să nu v-apuce-n câmpuri îngheţul de la poluri!..."/ Suspină trist în urmă, foşnindu-şi frunza moartă,/Salcâmul de la poartă...
Stan Crina: ”acum mi-e toamnă...castani îşi râd cuvintele la mine-n palmă/ iar plopii desfrunziţi se ruşinează/ de razele de soare din amiază,
Stanley Horowitz: ”Iarna este o gravură, primăvara o acuarelă, vara o pictură în ulei, iar toamna un mozaic al tuturor.”
Stefan Munteanu: ”E toamnă, încep să bată tocurile.”
Stefan Petrea: ”E toamnă, dragă, hai nimicuri zi-mi/ Şi-alină-te că-n tine-mi doare coasta./E înc-amor, iertat de profunzimi/ Şi-n sânge ne încăierăm şi basta! /Pe-adânc ori nalt tu rana clipei şti-mi...

Stanley Crawford Toamna este o vreme a promisiunii, pentru că ai aşa de puţin de făcut pe parcursul ei, sau întrucât îţi poţi permite să gândeşti că poţi lenevi în acest fel.
Stefan Radu Musat: ”Toamna care-şi caută orbita în respiraţia noastră ;

Stefan Sitaru: "Durerea frunzelor ce cad/ O știe vântul cel mai bine/ Când le adună în covor/ Plin de regrete și suspine (...)/ Văzduhu-i plin de frunze care cad/ Într-o tăcere grea, tulburătoare./ Ascultă șoapta vântului de toamnă/ Acum, în pragul înserării/ Menirea lui e să îți spună/ Că-n viață, totul e supus uitării..."
Stelian Baboi: ”Salcamii is goi si ca stalpii de telegraf, dealurile portocalii, posomorate, pasarile cu aripi lenese pictate pe cer... Butucii cu vita noduroasa, incalcita pe araci si frunze cafenii, pestrite is urati si cand vantul susura in carceii goi.”
Stelian Ionescu – Astralus: ”Când copacii/ Îşi plâng pierduta boltă verde,/ Îar câmpul gol îşi plânge macii,/ Eu râd... că nu mai am ce pierde.”
Stephan Roll: ”se furişează pomii toamna înspre mine./ Deschide ferestrele de pâine ale pământului
Steve Sabol: ”Vântul de toamnă este un răpitor, jefuind doar pentru distracție.”
Sylvain Tesson: ”Toamna, podgoria virgină roșește în fața copacilor care sunt dezgoliți.”
Takayuki Ikkaku: "Culori fioroase isi incep timpuria cucerire a dealurilor, asmutite de vanturile toamnei. Toamna este insusi artistul."
Tanizaki Jun’ichiro: ”Totul pare trist toamna. Mă întreb dacă este un semn al vârstei – întotdeauna mi-a plăcut primăvara, iar acum este prima dată când înțeleg toamna.”
Tarlea Cristian Andrei: ”La ușă-mi bat melancolii, lutul începe-a se răci,/ Toamnă, te aștept să-mi vii/ Rănile să mi le coși"
Teodor Dume: ”Căderea liberă a frunzei, fără sens sfredelind în timp” *** ”Toamnă târzie - doar vântu-ngenunchează pe arătură” *** ”Viaţa e ca şi iedera toamna, urcă până la un punct apoi cade pe spate.”*** Voi muri între clipele din căderea liberă a frunzei toamna.”*** ”cineva îmi şopteşte/ că-s prea bătrân/ să mai învăţ repertoriul/ încerc să-mi închipui plecarea/ ca pe o toamnă văduvită de păsări/ şi un cer sub care groparii/ au marcat o bucăţică de pământ/ pe întunericul din care a plecat şi tata/ adevărul e că mi-e frică.”***” mi-e dor de o toamnă lungă/ în care voi intra ca lumina/ peste întuneric.”
Teodora Dumitru: ”Pe cer, luna se ridică/ Blândă și frumoasă./ Printre norii cenușii/ Din înalt privește/ Valsul frunzelor târzii/ Și... parcă zâmbește!" *** "Doar prin ramurile goale,/ Urlă crivățul a jale !!/ Iar prin cuiburi părăsite,/ Stau iluzii rătăcite." *** "Simți oare cum plânge fiecare frunză,/ Aşa cum simt eu în fiecare zi?" ***" Toamna (...)/ În călimara soarelui fierbinte,/ A înmuiat penelul ei grăbit/ Colorând, tăcută şi cuminte ,/ Tot ce-n calea ei a întâlnit!/ (...)/ Prin decorul ei de farmec plin,/ Aş rămâne chiar şi-o veșnicie,/ Iar pe drumul anilor ce vin... tot vin!/ Frunzele-aramii făclii să-mi fie!" *** "Te duci toamna mea... te duci,/ Laşi pustiu în cuib de cuci,/ Treaba ți-ai cam terminat,/ Copacii i-ai dezbrăcat,/ Răscolind-o toată-n vânt/ Le-ai pus frunza la pământ!/ Plâng şi florile-n grădini/ Cu petalele-n rugini.../ Peste câmpuri, bruma deasă/ A pălit iarba de coasă./ Frig şi ploi lasi pe poteci/ Şi morman de frunze reci...”
Thomas Hood: ”Nici umbră, nici stralucire, nici fluturii, nici albinele, nici fructe, nici flori, nici frunze, nici păsări - noiembrie!"
Thomas Macaulay: "Toamna ne dezintegrează imaginaţia."
Thomas Wolfe: „Toate lucrurile de pe pământ se îndreaptă spre casă în bătrânul octombrie: marinarii către mare, călătorii spre zidurile locuințelor, vânătorii către câmpii, codrii spre strigătele copoilor, iubitul înspre iubirea pe care a abandonat-o…”
Tiberiu Foris: "Pomii din livadă își iau un strai de dramă,/ Cu frunze căzătoare vopsite cu aramă,/ Cu ramuri îndoite pe sub poveri de roade."***"crengile-ncărcate, de-apuci cumva să scuturi,/berzele ne pleacă,/Visând la revederea de sub incertul dacă./Puzderia de frunze transformă-se în fluturi/ Iar strugurii din vii pregătiți sunt astăzi de-a prinde mândru har,/ Să se transforme-n basme, în vinul din pahar."***"toamna e amurgul pios al veseliei,/Simbolul prins în roade, din Oda bucuriei!"
Tiberiu Varga: ”De-acum.../ toamna din sufletul meu/ isi va plange frunzele/ a bucurie

Titus Gușă: ”de prin castani si de prin tei/se scutura-n ninsori arzânde/ca-n seceriș coapte idei/covor de frunze sangerande//nu poate mintea a cuprinde/ frumosul din acest spectacol/in dansul frunzelor murinde/ cum se ascunde un miracol//cand nostalgia toamnei il patrunde/ si sufletu-ncordat se infioara/la gandul efemerelor secunde/ chiar inima de piatra bate iară...”
Toni Sorenson: ”Toamna spune: “Uite cât de ușor poate fi să renunți uneori.”
Tony War: ”Toamna, sunetul unei frunze care se încadrează este asurzitor, deoarece un an cade odată cu ea.”
Tove Jansson: ”Tranziția de la toamnă la iarnă este un moment pentru protejarea lucrurilor, te înghesuie într-o gaură adâncă din interior, un nucleu de siguranță, unde poți apăra ceea ce este prețios.”
Traian Vasilcău: ”Şi-n orice an când moare toamna/ sunt necăjit că n-am murit!
Truman Capote: “Toamna pare anotimpul începuturilor, primăvara.”
Tudor Arghezi: ”Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/ sufletului nostru bucuros de moarte"*** “Niciodată toamna nu fu mai frumoasă. Palid așternut e șesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte./ Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/Sufletului nostru bucuros de moarte.// Cine vrea să plângă, cine să jelească/ Vie să asculte-ndemnul nenţeles,.
Umberto Eco: ”Nimic nu este mai trecător decât formele exterioare, care se veştejesc şi se schimbă asemeni florilor unei câmpii la sosirea toamnei.”
Umberto Saba (1883 - 1957): "Suflete, daca crezi ca am ratacit destul pana sa vina toamna, acum ar fi mai bine sa intram in cuibul nostru si sa lasam ca, acolo, sa ne fie primavara.”
Valeria Mahok: ”Toamna este o simfonie, artă vie, în mii de culori." *** “Frunzisurile/ Sub calcaiele toamnei/ Ofteaza adanc,/ Pe crengile brumate/ S-au agatat ecouri.” ***Toamna bate în poartă,/ Proaspătă, frumos fardată,/ Toată bine încercelată,/ Darnică cu lumea toată...” *** ”Luna aţâţă mereu nostalgii,/ Soarele cochet schimbă des pălării/ Iar vântul răsfăţând des aripi şi plete/ Flutură-n zări vele de gânduri cochete.”
Valeriu Butulescu: ”Toamna rândunelele pleacă. Rămân ciorile, copleşite de răspundere.” *** “Iubire tarzie. Ultima floare in toamna sufletului.” *** ”Toamna coboară iar peste viile mele chimice.” *** ”Doamne, câtă toamnă! Ce jaf de frunze!” *** ”Moartea se îmbracă în culori vii!” *** ”Eşti nemuritor, muritorule! Învaţă lecţia nemuririi subtile de la arbori. Frunza care cade toamna nu moare. La primăvară va fi înapoi, pe ramuri.” *** ”Toamna aceasta nu e decât o vară desfrunzită” *** ”Femeile ştiu să lupte cu toamna mult mai bine decât bărbaţii.” ***” Zise copacul: Vântul mi-e prieten! Dar fiecare mângâiere a sa mă costă câteva frunze!” *** ”Toamna, pasarile canta rar si fara convingere.” *** ”Toamna, ca o inflatie de frunze.” ***”Toamna berzele pleaca, dar copiii continua sa se nasca.”
Valeriu Dg Barbu: "cineva a inventat toamna/ pentru ca pripa amurgului să ne lase/ nu însinguraţi cât/ mai multă vreme iubirii."
Vasile Culidiuc: „nicio scrisoare -/ toamna umple cu frunze/ cutia poştală.” *** ”vântul a început afară să plimbe/ frunzele vagaboande decise/ să-şi facă un rost în viaţa lor/ de jumătate de an de bunăstare/ ochii se plimbă de la o crimă/ la altă crimă cu scrisul ce fuge/ dintr-o pagină pe altă pagină/ şi detectivii care beau whisky/ nu te lasă să priveşti toamna/ începută de curând în oraşul tău
Vasile Ghica: ”Un pâlc de mesteceni năpădiţi de toamnă îşi aşteaptă poetul.”
Vasile Iușan: ”Toamna asta ruginie/ Cu miros de razachie/ Te îmbie/ La melancolie.”
Vasile Maricel Grosu: "În ochi am strâns atâta toamnă, că inima îmi bate frunză după frunză...”*** ” Nu ştiu cum se face, dar toamna e mai mult primăvară...” *** ” Toamna îmi ia anii în palme şi îi preschimbă în frunze...” *** ” În ochi am strâns atâta toamnă, că inima îmi bate frunză după frunză...
Vasile Neagu-Scânteianu: ”Toamna Simfonile-şi revarsă/ Pe câmpul cu iarba arsă!
Vasile Zamolxeanu: ”Toamna pare un/ Sezon de preasfinţire!...” *** ”Toamnă... O distinsă şi-mpopoţonată doamnă...
Veronica Porumbacu: ”In fiecare toamna, suntem datori c-o vama.”
Victoria Erickson: ,,Dacă un an ar fi vârât într-un ceas, atunci toamna ar fi ora magică.”
Vincent Van Gogh: „Cât timp toamna rezistă, nu am suficiente mâini, pânze și culori pentru a picta lucrurile minunate pe care le văd.”
Violetta Petre: "Eşti frumoasă, Neiubito, ca un zâmbet de fecioară,/ Ce îşi pleacă ochii minţii printre curioşi, ce-ar vrea/ Să-ţi culeagă toată poama de pe ram în plină vară/ Şi să-ţi bea virginitatea într-o ceaşcă de cafea./ Fluturi, poalele în falduri ce se mlădie alene/ Pe-un picior cu talpa goală mirosind a ruginiu,/ Faci cu ochiul pohtei noastre, tremurând viclean din gene,/ Amăgindu-ne cu toane de un roşu vişiniu./ Şi ce mov ne-mbie gura să muşcăm din fructe coapte/ Ce te-mbracă pentru nuntă. Ce aromă de gutui/ Ne învăluie trezirea, după cea mai lungă noapte,/ Când, de nurii tăi, Zeiţo, încă suntem nesătui!/ Că muşcăm flămânzi din tine, Preafrumoaso, eşti de vină,/ Când splendoarea defilează, dezgolită de ruşini!/ Şi ne ameţeşti, Nebuno, cu mireasma-ţi de sulfină,/ De călcăm de bună voie prin scaieţi şi mărăcini./ Şi ce dulce vătămare ne mângâie asfinţirea/ Verilor, ce-şi plâng plecarea prin perdelele de ploi!/ Deşi ştim, mâhnită Toamnă, că amurgul ţi-e menirea,/ Nazurile ţi le frângem chiar în lacrima/ din noi..."*** Mă întorc în toamna care mi-a plouat mereu în sânge,/ Plânge salcia pe maluri şi în mine totul plânge./ De pe ram îşi iau adio toate frunzele şi vântul/ Le răsfiră pe trotuare. Lasă-mi, vântule, cuvântul!/ Să îmi fie adăpostul unde se-ntâlnesc gorunii,/ Să-mi agaţe poezia de un colţ din trupul lunii,/ De furtună s-o ferească, pân' la cer să o ridice,/Cu melancolia toamnei, să nu se mai intoxice./ E de-ajuns că sunt eu toamnă-n orice anotimp ce vine,/ Măcar să-mi rămână versul, vară-albastră-ntre suspine,/ Să danseze pe la baluri şi să strige-n gura mare:/ Luaţi toamna de pe mine, hai, la toamnă de vânzare!/ De n-ar fi aşa frumoasă, cu aromă de gutuie,/ I-aş strivi poamele toate şi aş ţintui-o-n cuie./ Aş închide-o fără milă, în Siberii neştiute,/ Să adoarmă sub ninsoare, gerul să o execute./ De n-ar fi, dar e minune, cu melancolii cu tot/ Şi să o ucid în versuri, nici nu vreau şi nici nu pot.” *** ”În braţele toamnei mă legăn şi eu, Visez, vinovat, că sunt braţele tale.” *** ”Le am toate-n mine, chiar dacă afară/ E toamnă. Tu vino, să-mi fii cât mai eşti!.” *** ”Şi orice gând, ce-abia se naşte-n toamne,/ E transformat în ură şi poveri deşarte./ Nu-i vina mea că geme ţara, eu vinovată sunt de vers./ De-i siluită primăvara, investigaţi un univers/ prea năclăit în răutate şi în scenarii de doi bani./ Priviţi în stânga şi în dreapta, în ochi priviţi-i pe sarmani!/ Şi pe bătrâni ce-ascund durerea şi neajunsurile-n teamă/ şi nu-ndrăznesc măcar să plângă, şi nu-ndrăznesc măcar să geamă./Sătulă-i ţara de morminte, va evada dintre hotare şi vinovaţi vom fi cu toţii... / Călcaţi-mă şi în picioare, /nu-mi pasă-n moarte. Intr-o rână,/ mă voi târî cu poezia şi adevărul într-o mână...” *** ”Eu mi-ascund poemu-n poale, să nu mă trezesc deodată,/ Că mi-l fură toamna asta, cu alaiul ei pompos./ Şi se ghemuie, se strânge, ca un prunc la sânul dulce,/Pe sub piele se târăşte şi în sânge mi-a pătruns,/ Lăngă inimă se-aşază, eu îl las să mi se culce/ Cu tic-tac-ul, cânt de leagăn, şi îmi este de ajuns.” *** ” de te-ai plictisit de lacrimi, condamnă toamnele la moarte.”**** ”Îmi cântă toamna ca şi-atunci, când rănile mi-erau adânci şi nu-ţi păsa că sânger, Dar, nu te vreau în toamna mea şi calc pe amintirea ta, c-un pas uşor de înger... ”*** ”Şi ca şi frunza, toamna-n a ei degringoladă şi eu mai fur din vise şi-aş mai dansa pe stradă... deşi-n clepsidră resturi au mai rămas de timp, m-agăţ de o secundă dintr-un alt anotimp...” *** ”Mă ţine toamna asta, cu lacrima ei, trează” *** ” Şi vântul se opreşte de uimire,/ Pândind de după-un ram înmugurit:/ -Au dat cumva, clepsidrele de ştire,/ Că toamna,-n drumul ei, s-a rătăcit?”
Viorel Birtu Pîrăianu: ”E toamnă, se scurge tăcerea în scorburi/ şi timpul coboară agale pe pleoape/ mă scurg în suspin/ visand o lume de taină în cuvânt nenăscut” *** ”venise-i de mult/ Într-o noapte globală”
Viorel Boldis: ”E toamnă mai mereu în viaţa mea,/ Anii se scurg, când repezi, când posaci./ Tot cad versuri din mine şi n-aş vrea,/ Ca frunzele uscate din copaci. (...)/ E toamnă mai mereu şi stau să cad,/ Urâciunea lumii mă doboară.”
Viorel Muha: ”toamna doarme prin samânţa noastră” *** ”frunze încă necăzute strâng răsărituri/sălciile adună cerul în priviri şi suspină/ stejarii sprijină cerul cu ochii/ un greiere întârziat mai taie lemne/butoaie uriaşe culeg lumina verii zdrobită”*** Rugineşte timpul în mine, toamnele prin ani, cobor:” *** ”în frunzele mele toamna arde-n pământ...”***O frunză se desprinde încet din pomul vieţii şi parcă spune: Ce frumos este să zbori pentru prima şi ultima oară!”***”Toamnă - culesul rostului nostru-n lume.”*** ”vântul bate cu toamna dinspre iarnă”. *** Secera lunii culege ultimele fragmente de toamnă întunecată.” *** ” o cană se îmbracă cu roşu de struguri/ un eu mă alergă spre iarnă/ frigul se zgribuleşte-n ferestre uitate/ toamna spre iarnă strigă cu vânt / în pumn am strânsă amintirea ta/ mă doare” *** un gând de sus mă ninge/ cu frunze.”*** ”Tristeţile toamnei caută intrări/de suflete fără pustiu./ aştept răsturnarea vieţii/ golind gânduri dincolo de miezul trecerii timpului./ am prins un gând care vrea să se sinucidă,/ de prea multă aşteptare.”*** ”am pantofii vieţii tociţi de paşii pierduţi pe drumuri rătăcite/ nu mai ştiu a mă mai juca şi a privi lacul acolo unde se opreşte sărutul cerului cu pământul./ de mult, pe când nu exista uitarea/ am început să strâng nopţile şi să le port cu mine-n buzunare./ mă strâng încăperile care au călătorit cu mine prin viaţă,/ au devenit toamne friguroase.”
Viorel Vintilă: ”Nu există pictor mai talentat decât toamna.”
Viorica Floroiu: "Dansează-n ritm cu noi și-o frunză,/ Dansând dup-al vântului glas,/ Ajungând pe pământ confuză,/ Tristă, că-i ultimul popas."
VioRica Vio: "Pastel de toamnă dulce-amăruie,/ Frunze-arămii se scutură alin,/ Îngemănaţi plâng sâmburii-n gutuie,/ Mustu-n butoi dospește-n strop de vin. (...)/ Dorul de aripi dragi, demult plecate,/ Mă răscoleşte nemilos, profund,/ Roua pe mirişti, bob cu bob, desparte,/ Iarbă gălbuie, cândva verde-crud.(...)/ Suntem doar frunze pe poteca vieţii,/ E drumul providenţă, dar abstrus,/ Clorofilăm din zorii dimineţii,/ Spre a cădea-n autumnal apus."
Viorica Sălăjeanu: ”Ai născocit cu ochiul minţii/ Cât pot fi toamnele de-adânci?

Viorica Marcu: ”Toamnă dulce , aromată,/ Cu nectar de struguri dulci ,/ Cu ochi negrii ca de mură ,/ Te răsfeți printre butuci ./ Ții în brațe flori târzii ,/ Cu petale parfumate ,/ Pe cap frunze ruginii,/ Sub picioare crengi uscate./ Ești frumoasă, dantelată / Buze dulci, păr castaniu,/ Obraji rumeni, sprâncenată,/ Veșmânt galben-arămiu./ Vântul bate ,frunza cade,/ Păsărelele au plecat ,/ Picuri rătăciți de ploaie / Cad agale din înalt ./ Noaptea te ascunzi tăcută,/ Printre trunchiurile goale,/ Dimineața înfrigurată / Cauți razele de soare./ Rămâi cu noi frumoasă toamnă ,/ Cu tine , pas la pas să hoinărim,/ Prin codrii mândri de aramă,/ Prin peisajul tău divin!

Virgil Mazilescu: și eu pe aici - liniștit si cu mîinile în buzunare/privesc atîta doar/știu că toamna e de ajuns să privești/distanța dintre copac și dispariție.”
Virginia Woolf: „Luna septembrie, luna perfectă.”
Vivian Ryan Dianielescu: ”Rochie aurie avea Toamna/La urechi prunele ţugui
Vlad Bălan: ”E trist si -n casa si afara/ De dorul tau frunze-or sa cada,
Vlad Flavius: ”ploaie de toamnă –/ printre arborii desfrunziţi/ bătrânul desculţ”
Vladimir Potlog: Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta”*** ” Şi vântul bate ba mai încet, ba mai tare/ Toamna seamănă cu o mamă blândă.” *** ” E noapte caldă de toamnă,/ O frunză se desprinde de ram./ Tu stai lângă mine, iubito,/ Şi sunt fericit că te am.”
Wallace Stegner: ”Inca o toamna, inca o pagina intoarsa.”
Wallace Stevens: ”După ce frunzele au căzut, ne întoarcem la înțelegerea simplă a lucrurilor. E ca și cum ni s-a terminat imaginația, inanimați într-o cunoaștere inertă." *** "Pot toţi oamenii, împreună, să răzbune una dintre frunzele care au căzut în toamna anului?" *** "Iti place sub copacii din toamna, pentru că totul e pe jumătate mort.”
Walt Whitman: ”Dă-mi fructele zemoase ale toamnei, coapte și roșii din livadă.”
Walter Scott: ”Dacă un copac nu și-a arătat înflorirea primăvara, căuta-vei în zadar fructe pe el toamna.”
Wendy Delsol: ”Aer atât de clar, încât l-ai putea prinde cu degetele, și verdeața în fiecare nuanță luxuriantă, compensată de străluciri. Toamnă de roșu și galben.”
William Alexander: Pământul mă învață renunțarea, precum frunzele care mor toamna. Pământul mă învață curajul, precum arborii care stau verticali și singuri.”
William Cullen Bryant: ”În toamnă stătea frumusețea.”
William Wordsworth: „Sălbatică este muzica vântului de toamnă printre pădurile stinse.”
Winnie The Pooh: ”Toamna e pentru dimineți ierbinți cu ciocolată caldă, seri cu bezea rumenită și, mai ales, pentru țopăieli prin frunze.”
Winston Graham: ”Toamna a rămas ca și când ar fi iubit propria sa perfecțiune.”
Yasmin Mogahed: ”Sa stii ca transformarea incepe uneori cu o toamna. Asa ca niciodata sa nu blestemi toamna.”
Yoko Ono: „Toamna trece si fiecare isi aminteste de propria adoratie.”
Zaharia Stancu: ”Eu n-o mai iubesc, dar mă-ndeamnă/ Din vremuri un vechi obicei:/ Să trec în amurguri de toamnă/ Prin dreptul ferestrelor ei..”***” În măceşii roşii, în mătasea porumbului,/ În coaja mesteacănului,/ În despletirea pădurilor, în despletirea cocorilor,/ În despletirea amurgului roşu, în nori,/ Văd părul iubitei, numai părul iubitei.” *** ”Toamna se înteţi şi se ticăloşi cu totul. Cerul se învineţi, se înnegri, se apropie de pământ şi-l înecă sub şuvoiul ploilor. Oraşul mărunt se dărăpănă şi se afundă şi mai mult într-un orcan de bălţi, de smârcuri şi de noroaie. Copacii îşi plânseră cele din urmă frunze, se întristară şi se despuiară, începură să tremure şi îşi arătară, ca nişte milogi de bâlci, trupurile acoperite de scoarţă plesnită şi buboasă şi ramurile strâmbe, răsucite, chinuite.”*** ”Pe drumurile toamnei se leagană în juguri/ Boii blânzi cu truda-n trupuri şi cu văzduhu-n coarne.
Zenovia Priboi: ” Întreb pietrele ce tac,/ păsări clipind a mirare,/ frunze galbene ce zac,/ moarte de îngrijorare...// Întreb Toamna cea cochetă/ ce-n oglindă se pudrează,/ nimeni nu-mi spune nimic, parcă totul complotează/ să mă-nchidă în uitare,/ numele să nu-mi mai ştiu,/ să mă cheme-Nsingurare/ sau poate... E Prea Târziu!”
Zhuangzi: „Ne agățăm de propriul nostru punct de vedere, ca și cum totul ar depinde de el. Cu toate acestea, opiniile noastre nu au o permanență; ca toamna si iarna, trec treptat.”