TALCIOC (Vanzari-cumparari-schimburi-partaje-donatii-cereri-cautari-imprumuturi-testamente- pierderi) - pagina de biblioteca

moto: "Astazi totul se vinde: cinste, onoare, constiinta, iubire, prietenie, demnitate, respect... totul, frate, totul!" (Grigore Vasiliu Birlic)

Adela Onete: ”Spune-mi, Doamne, câți arginți vrei,/ să mă lași a da ceasul înapoi?/ Să pot urca munții ce nu i-am urcat,/ să pot vindeca ce-am lăsat nevindecat?/ Ce plată vrei, spune-mi, Doamne?/ Și lasă-mă să șterg câteva toamne,/ să pot culege ce-a rămas necules,/ să-nvăț a râde mai mult și mai des./ Unde să-ți trimit scrisoare, te rog, mă-nvață,/ să-nțeleg tot ce n-am înțeles despre viață,/ să scriu ce mi-a rămas nescris,/ să eliberez ce a rămas închis. / Spune-mi, Doamne, ce să fac,/ să mă pot întoarce, cu mine să mă-mpac?/ Mai scrie-mă o dată, te rog, dacă poți/ și mai deschide-mi niște porți...”

Adrian Păunescu: "Iubita mea, ți-am cumpărat un munte,/ Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani!/ Are păduri și râuri și o punte,/ În vârstă de un milion de ani.../ Ți l-am adus în brate pân' la poartă,/ E minunat și piatra lui e grea,/ Comerțul ambulant cu munți se poartă.../ Dar unde-ai să-l așezi, iubita mea?/ Ce munte colosal, un munte straniu,/ Cu porci mistreti ce cântă-n coruri: jir !!/ Iar in adânc sunt staturi de uraniu/ Și-am dat puțin pe el... un chilipir.../ Iubita mea, găseste marea vale/ În care să-l aduc si să-l răstorn/ Și-apoi la nunta regăsirii sale/ Să cânt ca vânător al lui din corn.../ Iubita mea, ți-am cumpărat un munte,/ Să faci cu el ce-i ști si ce vei vrea,/ Eu mă retrag în peșteri muribunde/ Ca am uitat sa-ti mai soptesc ceva:/ Am dat pe acest munte VIATA MEA!/ Din marele bazar cu amănunte,/ Plătind cu viața tot ce scump era,/ Iubita mea, ți-am cumpărat un munte,/ Păcat că n-o să-ncapă-n lumea ta!" *** "pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,/ Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea./ Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,/ C-am găsit nişte ani să ţi-i dau înapoi,/ Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,/ Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni./ Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu/ Şi eu încă sunt viu,/ Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns/ Pentru-o oră de plâns./ Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,/ Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu,/ Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi,/ Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi./ Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat,/ Fără pic de păcat./ Să-mi mai iei cât de cât umilinţa tăcând/ Şi spitalul din gând./ Să mai schimbi drumul tău, că şi-aşa n-are rost,/ Nişte cioburi să-ţi las din iubirea ce-a fost,/ Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii/ Şi de dragă ce-mi eşti mai trăiesc până vii./ Nici dovezi nu-ţi pretind, nici chitanţe nu-ţi cer,/ Te aştept sus în cer,/ Şapte ani te-am închis în iubirea ce-ţi port,/ Să mă ierţi ca pe-un mort./ Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copţi,/ C-am să-ţi dau nişte ani strânşi în zile şi nopţi,/ Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,/ Unde-a fost să te văd şi să-ţi fiu nenoroc./ Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,/ Să-ţi dau anii-napoi,/ Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,/ Eu să mor, să fim chit.”*** Nu mai vreau să te chem, nu mai vreau să te văd,Dar normal e un schimb în prăpăd,Dacă viaţa ne-a fost înmulţită cu doi,Ia-ţi pe-a ta, dă-mi pe-a mea înapoi.Depărtează-te mult, depărtează-te hăt,Dar dă-mi viaţa, dă-mi viaţa-ndărăt,E un nou adevăr, lui mă-nchin, lui te-nchini,Doi străini pe pământ, doi străini.Mai avem de-mpărţit, bob cu bob, fir cu fir. Gestiunea acestui delir,Cicatricea de bronz peste rană crescuȘi noi doi am ajuns eu şi tu.Te mai chem să-ţi arăt, te mai chem să-mi arăţiArogantele singurătăţi,Să mai vii să-mpărţim, într-un mod elegant,Gestiunea acestui neant.

Alexandru Filip: "Iubita mea, ți-am cumpărat un vânt./ Un vânt cu adiere alintată/ să răcorească-n umbra din cuvânt/ o toamnă prea bolnavă și ciudată/ Din târgul de iluzii ți-am luat/ o haină groasă cu miros de iarnă/ să-ți fie cald în nopți fără păcat/ când visul meu va-ncepe să te cearnă/ La piața din Agora n-am ajuns/ dar din bazar ți-am cumpărat o mare/ și printre pești de alge am ascuns/ o lacrimă cu îngeri la picioare/ n-am cheltuit prea mult
doar niște ani/ și-un rest de fericire restanțieră./ Mi-am luat și mie fără schimb și bani/ frumos împachetată,/ o himeră..."
Alexei Acsinte: "Stie cineva o pravalie unde se vinde optimism la kil?/ Imi trebuie 200 de grame pentru o salata de zambete!”

Alis Popa: ”Când am început să ne cumpărăm hrana, am greșit./ Când ne-am vândut terenurile, am greșit.”
Angel Cristian Drakula: "Vand pacate. Unele foarte placute"
Angela Mândâcanu Muntean: "Poți casă cumpăra, însă nu trai,/ El se ascunde-n răsărit de soare./ Și ce folos că ceas de aur ai,/ Când vreme n-ai, sau așteptarea doare?!/ Poți cumpăra un pat, cel mai frumos,/ Dar n-o să cumperi liniștea, nici somnul./ Și-un post înalt, dar toate-s de prisos/ Când stimă n-ai, sau n-ai credință-n Domnul./ Poți medici cumpăra, nu sănătate,/ Chiar de fac tot, ei zile nu pot da,/ Sânge, organe, însă nu se poate/ Să cumperi zile pentru viața ta./ Tu poți plăti și cumpăra de toate,/ Ce inima-ți poftește, dar nu ani,/ Nici dragostea curată nu se poate/ Nici cumpăra și nici schimba pe bani./ Poți cumpăra o lume la picioare,/ Nu fericirea, nici copii zâmbind,/ Cum nu poți vinde un necaz ce doare.../ Nici mama și nici Țara -- nu se vând!/ Ce-s banii oare?/ Praf ce-l ștergi mereu,/ Ca viața ta să pară mai bogată,/ Dar știi, tu, oare câte-n jurul tău/ Sunt fără preț și câte-s fără plată..."
Angelina Nădejde: Azi licitez iubirea.../ O dau şi la bucată că tot e folosită/ de cei ce n-au ştiut să pună preţ pe ea!/ Implozie de suflet, fragmente de trăire/ s-au răspândit oriunde./ Împachetând în lacrimi, firave rămaşiţe/ i-am pus un şnur din anii/ prea mulţi pierduţi în van,/ şi palidă la faţă cu cicatrici ce dor/ o pun să defileze ca pe o primadonă,/ sperând ca pân' la urmă să capete un rost.../ Crezând c-a sa menire e să se dăruiască,/ mereu pentru oricine fără nimic la schimb,/ a ars fără-ncetare./ Furtunile ivite i-au înteţit puterea,/ zăpezile căzute au curăţat tăciunea/ iar ploile de vară scânteile în zbor./ Acum, când mi-am dat seama că nu e preţuită/ am scos-o la vânzare.../ Hai, cine dă mai mult?/ O dau la jumătate din cât ar fi făcut!"
Anonim: CAT VALOREAZA UN OM? Cat cuvantul lui

 **”Urgent! Caut un pictor care sa deseneze zambete pe chipul oamenilor. Caut un zidar care sa construiasca pace intre oameni. Caut un instalator care sa lege prietenii stranse bazate pe sinceritate. Caut un matematician care sa inmulteasca Adevarul, sa imparta ajutor, sa scada ura si sa adune bunatatea. Caut un medic oftalmolog care sa faca oamenii sa priveasca fara invidie. Caut un medic cardiolog care sa puna iubire in inima oamenilor”

** ”Vand draci, nervi si stari aiurea. rog seriozitate. La neamuri si prieteni fac reducere!”

** ”O viata noua, va rog!” ”Si de restul?” ”Caramele...”
** "Vand greseli. am auzit ca se platesc foarte scump"

** "N-am sa mai fac din lacrime risipa/ am sa le vand, le dau pe-un curcubeu"

** "Bună seara, iubire,/ Am venit să-ți aduc/ Partea ta de tăcere/ Ce mi-ai dat cu-mprumut,/ Partea mea de iubire/ Ce nu pot s-o mai duc,/ Fă cu ele ce vrei/ Sau cum crezi, cum socoți,/ Poți pe foc să le pui/ Sau în drum să le scoți,/ Însă eu nu mă-ndur/ Să le fac niciun rău/ Și mai bine le las/ Lângă sufletul tău.Să mai poarte și el/ Acești munți de-ndoieli/ Să mai ducă și el/ Sacii plini cu poveri,/ Bună seara, iubire,/ Bine te regăsesc,/ Astăzi sunt obosită,/ Nu stau mult, mă grăbesc,/ În colet, uite, vezi?/ Ți-am adus înapoi/ Ce mi-ai dat cu-mprumut/ Fă ce vrei, fă ce crezi/ Că mai e de făcut.”*** Anonim Mi-as dori sa-mi pot cumpara un pic de fericire si iubire daca se vand undeva.

Boris Ioachim: Sunt negustor abil de sentimente,/Îţi vând iluzii – tu îmi vinzi poveşti,/În nopţi frivole şi incoerente –/Când, tu, îmi spui, minţind, că mă iubeşti./Şi-ţi vând şi clipe dulci – falsificate –/Tu dai, la schimb, sărut după sărut…/Dar, dincolo de şoapte-nduioşate –/Eşti prefăcută şi sunt prefăcut./Ce mercantil ne cântărim, cu grijă,/Fiece gest, fiece fals alint!/Iubirea noastră-i doar o frântă tijă –/Senină, tu, mă minţi – senin te mint./Cu cât cinism ne afişăm comerţul/De sentimente false, nefireşti!/Fără să ştim că, pân’ la urmă, preţul/Acesta e: suntem doi inşi groteşti./Eşti vânzătoare aprigă de vise,/În care nici, măcar, tu nu mai crezi…/Îţi dau, la schimb, săruturi reci şi stinse –/E un comerţ în care pierd – şi pierzi./…Sunt negustor abil de sentimente –/Îţi vând iluzii – tu îmi vinzi poveşti,/În nopţi bizare şi incoerente –/Când, tu, îmi spui, minţind, că mă iubeşti…

Burt Lancaster: ”Vinde-te mai întâi pe tine dacă tot vrei să vinzi ceva.

Camelia Buzatu: "După cum v-am spus sunt negustor ambulant de poeme"
Calatorul Descult (Teodor Morar): ”Să-mi dai lumea înapoi/ Zilele cu gust de joi/ Nopțile cu gust de abisȘi sărutul ca un / vis.// Îți voi da în schimb la loc/ Zilele cu gust de folk/ Nopțile ca un sonet/ Dintr-un cântec de poet.// Să-mi dai viața de început/ Zilele cu gust de lut / Nopțile fără simbrie / Când eram o poezie. // Îți voi da din tot ce sunt / Zilele cu gust de vânt / Nopțile în care eu / Te iubeam în apogeu.” *** ”Sunt chiriaș prin anotimpuri/ Închiriez spre alții gânduri/ Sunt chiriașul incomod/ Plătesc cu vise stagiunea/ În teatrul vieții sunt un pod/ Ce-a încurcat planeta, lumea.” *** "Iubita mea, imperecheati,/ Vindeam arome de amanti/ Iar noptile vindeam si vise/ Celor ce le aveau ucise." ***"E cineva acolo,/ mă aude cineva?/ Cât mai costă o viaţă,/ un' se duce ea?" ***"Vând fantezii/ Fără speranță.” *** "Vând iluzii şi speranţe celor ce-au uitat de ele" ***” stiu că azi iubirea,/ nici nu mă mai doare./ Îţi cedez, iubito,/ dreptul meu la soare./ Şi îţi las zălog... razele lui vii,/ primăvara asta şi trei poezii./ Astăzi sunt lumină, luminând hai-hui./ Primăvara mea, cu ochii căprui./ Şi îţi las chitara, cîntecu-mi frumos./ Voi pleca spre rai, desculţ şi pe jos./ Cu blugii mei vechi şi tricoul  tău./ Plec primăvăratec, înspre Dumnezeu./ Să-ţi aduc iubire, lină lângă geam./ Te iubesc, iubito, floare-mi eşti şi ram.”

Cazaceanu Viorel: "Ieri mă plimbam printre raioanele cu vise./ Erau degeaba. Nu aveau prețuri scrise./ Aveau de toate. Aveau zâmbete cu carul./ Aveau fântâni de leac să îți îneci amarul./ Aveau îmbrățișări să îți aline dorul/ Și aripi pentru cei ce adoră zborul./ Aveau speranțe înfășurate la buchet/ Și toate oferite gratis, berechet./ Puteai să speri să fi oricine/ Cu o droaie de prieteni lângă tine./ Puteai să speri că lângă tine o să-i vezi/ Puteai să speri că n-o să-i pierzi./ Un raft întreg era cu bunătate/ Cu mângâieri pentru strivit singurătate./ Aveau și niște leacuri pentru amăgire/ Și un colț întreg plin cu iubire./ Puteai să-ți iei iubire câtă vrei./ Și să te-mbeți pe înserat de aroma ei./ Păcat că undeva, pe etichetă scrie/ Că nu se acorda nicio garanție./ Și poți trăi cu ea o viață-ntreagă/ Sau poate mâine să se șteargă./ De mângâieri, raionul era plin./ Aveau bucăți întregi de cer senin./ Aveau un raft cu șoapte de iubire/ Și un altul plin. Dar plin de fericire./ Dar fericirea avea preț. Iar prețul ei.../ Era prea scumpă pentru banii mei./ Atâta mi-am dorit din ea măcar puțin/ Căci o vindeau pe credit direct în magazin./ Și am visat că-mi cumpăr fericirea-n rate./ Noroc că visele nu sunt impozitate.”

Constanta Bugiugan: "M-am săturat de tine, toamnă -/ prea mi-ai nins în suflet brume/ Ai devenit-pe zi ce trece-/ Tot mai distantă și mai rece/ Te-aș vinde verii, de-aș putea/ Pe-o floare de nu-mă-uita.”

 

Constanta Popescu: "Mi-ar trebui un sac de veșnicie,/ am atâtea amânări de trăit,/ de protestat, de șlefuit cuvintele/ colierului promis.../ atâtea iubiri restante, aproape uscate,/ atâția pași nefăcuți,/ atâtea scări cu trepte lipsă.../ Cui să fac cerere pentru/ o cană cu eternitate?/ Am pus în joc toate toamnele/ cu frunzele lor certate de vânt.../ cu ploile dense, când omoram tristețea/ în mormântul din mine.../ Ce bucurie să miros a iasomie și a dor,/ a fir de busuioc păstrat/ pentru întâlnirea copilului din noi,/ două anotimpuri suprapuse/ cu fața la fereastra iubirii prescrise.../ Mi-ar trebui mai mult nisip în clepsidră/ și o toamnă eternă..." *** "pot să-ți donez niște vise neterminate,/ iubiri irosite,/ toamna care mă uită spectator clandestin,/ pe strada unde au murit poveștile.

Constantin Sârghiuță: "Sunt cel care mai vinde ceva:/ iarba aducătoare de verde/ de la picioare la piept/ și până în mijlocul frunții/ Sunt poate singurul care se crede/ pierdutul/ in penele păsării.”  

Cornelia Calaidjoglub:  Zadarnic mă respiri prin trandafiri,/Trezind rapsozii luncii fără vânt./Înșiri cuvinte goale și te miri/De ce ești doar o umbră pe pământ. /Degeaba-mi bați cu geniul tău la geam,/Căci eu întind și norii peste munți. /Îți las în schimb, din tot ce nu mai am, /Corola sfintei slove de la nunți. /Îți las în locul zorilor un nor/Și punți arzând, de sãlcii plângătoare,/În focul lor, nestinsul meu amor/Și bărcile pierdute de pe mare. /Din mine luna și-a croit veșmânt ,/Iar rana mea îi este ca de leac./Mă face vin în vase de pământ, /Iar eu îi șterg tristețile și tac.

Corneliu Vadim Tudor: PIERDUT busola ţării mele/E nulă, n-o vreau înapoi/Ne-am rătăcit în vremuri grele/Doamne fereşte de război./PIERDUT ruşinea celor care/Ar trebui să stea la post/Mai lacomi decît nişte fiare/Ei dau exemplul cel mai prost./PIERDUT memoria curată/A tot ce-am fost, şi noi, cîndva/Orfani de mamă şi de tată/Istoria nu ne mai vrea./PIERDUT coloana vertebrală/Ne prostituăm, ne umilim/Străinii ne pun capu-n poală/Umblăm prin lume şi cerşim./PIERDUT cea mai de preţ comoară:/Credinţa-n bunul Dumnezeu./Adio, scumpa noastră ţară!/E-n bernă sfîntul Curcubeu...

Costel Stancu: "e ora/ închiderii în suflete/ nu a mai rămas nimic de vîndut.”
Costinel Lungu: ”fericirea mea o voi dona/ pomilor înlăcrimați triști și goi"

Dalia Alina Moldovan:/Ai fost tu la mine- n suflet ca să vezi ce-am adunat?/Cum bucățile- s lipite, fiecare, c-un oftat,/Și cum răni înghesuite, locul nu și- l mai găsesc.../Ai fost tu la mine- n suflet, să știi despre ce vorbesc?/Ai fost tu pe drumul care, zi de zi, eu l-am urmat?/M-ai văzut în nopți în care plânsul nu a încetat?/Ai văzut cum căutam o fărâmă de putere /Ca să mă ridic, din nou, tânjind dup-o mângâiere?/Ai fost tu acolo, când, în genunchi, priveam spre cer/Și-l rugam pe Dumnezeu să nu uit cuvântul " Sper?"/Ai văzut cum, dimineața, mă porneam din nou la drum/Și-mi spuneam mie în șoaptă: ”Doar pe tine te-ai acum...”?/Ai fost tu la mine-n suflet? Dar... cum ai putea să fii?/Doar acel ce te cunoaste doar privind te va citi!/Sufletul nu-l spui oricui... Să o faci cu grijă mare,/Căci, atunci când nu te-aștepți, te va pune la vânzare!”

Dan Casuneanu: Toți vor să se vândă.

Diana Elena Gauca: "Poezia nu se vinde"

Diana Sosu: "cumpar timp.”
Doina Filip (Pavel): "Cumpără- mi, de vrei, un cântec/ și un con de brad din cer,/ fumuri triste din descântec/ și o vamă de mister;/ poți să-mi cumperi și o nea,/ și-o alee de văpaie/ o tăcere pe o stea/ și cinci pumni de stropi de ploaie./ Să-mi mai cumperi și-un păcat/ și-un amurg întins pe stânci,/ să-l adorm când ești plecatdupă toamne verzi pe lunci,/ cumpără-mi si-o amăgire/ sau un flutur uluit/ adormit între destine/ si trei Toamne de iubit...// De găsești un Sud la târg/ cu un pescăruș de frunze,/ cu zăpezile ce curg/ peste umeri de meduze,/ tu să-mi cumperi până luni/ și un braț de rugăciuni...." *** "vând vise la kil"
Dragoş Niculescu: "Vă vînd zăpadă, oameni, vînd zăpada/ Veniţi deci la ferestre şi la porţi,/ Căci albii fulgi de-acum n-o să mai cadă/ Pe noi, cei vii, pe păsări şi pe morţi!/ Trag după mine-aceste vechi butoaie/ Şi chiar în palme duc omăt curat,/ Din vremurile cînd ninsori şi ploaie/ Ne-acopereau, ca-n basme, ne-ncetat./ Deci cît doriţi? O pungă de suspine/ Sau o găleată-a visului trecut?/ Omăt am proaspăt pentru orişicine,/ Am luat, din alte vremi, cît am putut!/ Hai, oameni buni, veniţi cît încă este/ Din sfintele troiene un pocal,/ Să v-amintiţi c-a  fost cîndva poveste,/ Scrisă cu alb de viscol hibernal!/ Voi vinde într-o zi zăpada toată,/ Mă veţi chema deşertic să colind,/ Dar fi-voi doar o sanie de vată,/ Fără de cai, pe-uscaturi rătăcind…/ Fi-voi un fulg cu aripi de rugină,/ Fi-voi un om de nea golit de sens,/ Ce s-or întoarce-n alba lor lumină,/ Primejduiţi de-al lumii foc imens…/ Veniţi de luaţi zăpada tinereţii/ Şi-un bulgăr plin din jocul trecător,/ Azi frunze plîng, în oblintirea ceţii,/ Fără de lacrimi scurse dintr-un nor!/ Vă vînd omăt aproape pe nimica/ Vă vînd trecut, prezent şi viitor,/ Căci simt la voi în suflete cum frica/ A stins, fără de fulgi, albastrul zbor!/ Hei, mai sînteţi aicea, pe pămînturi?/ De ce nu îmi răspundeţi cînd vă strig?/ Simt dinspre ierni apuse cum bat vînturi,/ Înţelenind dumnezeiescul frig…"

Edith Piaf (1915 - 10 octombrie 1963): ”Vând cânt, nu mai sunt pe pământ.”

Elena Caruntu **"Mi-am cumpărat-un gram de primăvară! /De prin meleaguri ce păstrează-n ele, /Mici amintiri și colb din ulicioară /Pe-aceleași urme dragi, a tinereții mele. /Am poposit o vreme la izvoare, /Dar mai adânci, mai repezi se grăbeau /Și-am întrebat un lujer din cărare:/Copilăria, spuneți-mi de unde să o iau? /În curtea veche se-mbulzeau povești /Peste izlazuri fremăta doar vântul/Și te-am strigat: viață, ce-mi păzești?/Parcă s-a micșorat de tot pământul!/Prin lanuri se avântă pitpalacii, /Mai temători și mai lugubre taine /Se rușinau de îndrăzneală macii, /Iar sufletul îmi fulgera sub haine. /Am străbătut întinsele câmpii /Cu pașii mei de vremuri încălțați, /Am fredonat o doină printre vii /Și-am plâns de dor, de oameni și de frați! /Mi-am cumpărat un gram de veselie, /Și-am sughițat-o-n margine de lume"

Emil Cioran; "Oamenii trec grăbiți pe lângă mine. Eu le șoptesc: ”Vând timp!” Florăseasa strigă: ”Vând flori!” Ei se opresc la chioșcul de ziare și își cumpără... iluzii...”
Eugenia Badila Karp: "Am in buzunare ore/ Mici si mari si peticite;/ In talcioc le duc pe toate/ Sa le vand/ Celor ce n-au;/ Sunt un vanzator de ore -/ Timpului nu-i vand nimic."

Eusebiu Camilar: Când bătea în poartă Negustorul/plânsul mă strângea de beregată:/"Tată, Tată, vinde-mă pe mine/dar nu vinde mieluseii, Tată,/să nu-i dai să-i spânzure Călăul,/să le taie gîtul cu custura:/sângele în clocot, sângele/să stropească toată bătătura.../Lasă-mi mieluseii, lasă-mi-i,/să mă duc cu ei pe lunci hoinar.../să nu-i dai Călăului să-i vândă/ciopârtiti cu barda, la cântar..."/Câte primăveri ti-au văzut ochii/nourati de gândurile grele.../Câti ciocoi s-au ospătat cu carnea/mieilor copilăriei mele..../Câte primăveri am plâns pe luncă/apelor spunându-le-n zadar:/"Mi-au ucis călăii camarazii/si le-au vândut carnea la cântar..."

Flori Gomboș: „Cât costă o lacrimă?”

Gabriela Hornoiu: "Vând timp./ Mă așez la colțul străzii, la un cuvânt distanță de florăreasă, și-mi întind pe trotuar marfa. Ore. Multe ore! Pe cele trăite întreg le pun în primul rând. Pe cele ciobite, plânse, cu secunde lipsă, pe cele nedormite, le îngrămădesc într-o margine. Oamenii trec grăbiți pe lângă mine. Eu le șoptesc: Vând timp! Florăreasa strigă: Vând flori. Ei se opresc la chioșcul de ziare și își cumpără iluzii."
Gabriela Ryelle Panait: "Vand iubire!/ Striga viata mea flamanda./ Pentr-un strop de fericire,/ Pentru inima-mi plapanda..../ Dau cadou si amintirea/ Ce ma chinuie mereu,/ Dau  surasul tau de gheata/ Rasarit pe chip de zeu./ Dau...iubire,vand...iubire!/ Da-mi in schimb apus de soare/ Cand pamantul arde-n flacari,/ Cand vazduhul e o floare/ Ce se scalda in lumina/ Si se-nchide-n prag de seara,/ Vreau sa fiu un nor pierdut/ Risipit in foc si ceara.../ Vand iubire,vand iubire!/ Cine vrea sa o cunoasca?/ Dau in dar si o privire/ Ce-a-ncercat sa ma raneasca!"

GAIUS PLINIUS CAECILIUS SECUNDUS (PLINIUS CEL TÂNAR) Viaţa nu trebuie cumpărată cu orice preţ.
Gavril Iosif Sinai: "Cum gândește în port negustorii nu-i pun la cântar cuvintele au și nu au greutate spusele pe pergament încolăcite dau semne de plecare în mare grabă pe linia orizontului corabia se prelinge în lacrimă chipul acestui scrib neplătit ajunge să fure din plânsul și râsul avanpost în litera străzii cerșește ochii indiferent de culoare o carte îi rupe zilele cu nenumărate săruturi emoticoane blasfemii corvezi aplicate în rând ies din mormânt mare aglomerație pentru un punct de lumină casa poetului acoperită în orașul fără oameni pe străzi o bibliotecă și-un port din care a plecat corabia cu poetul fugar la ninive nu se aștepta să ajungă"
George Mihalcea: "îmi scot la vânzare/ toate căpițele de rouă/ pe care le-am adunat
într-o viață (...) / în schimb vreau să cumpăr/ măcar un geamăt de păduri/ împietrite sub o geană de zeu renegat/ și să-l las ca dreaptă moștenire/ femeilor răsfirate prin genele mele."
Georgeta T. Stanciulescu: "Ofer un suflet de vânzare!/ E gata pregătit, si-l dau./ Nimănui nu îi sunt datoare/ Si pot sa fac cu el ce vreau!/ Pe piept mi-am aranjat o ramă,/De sticlă, din  cristalul cel mai pur./ E la vedere, nu va fie teamă:/ La pret, nu vreau ca să va fur !Poftiți ! /  și vă uitați!/ Marfa să o cântăriți bine/ Prin geam privind, vă informați:/ Sufletul meu ... nu vă convine?/ Ia-l astazi, că e prețul bun!/ Îl vrei? Îl las la jumătate,/ Nu-ti face griji, cu ce rămân,/ Mai am o biată inimă ce bate./ Ce spuneți, doamnă ? Că-i uzat?/ Are culoarea de un rosu trist?/ Eu, doar un suflet am de dat,/ Dacă nu vreți, n-o să insist!/ A fost un suflet sincer și curat,/ Și cald a fost, deși nu pare-asa./ Poate găsiți pe cineva calificat,/ Care - precis, îl va recupera.../ Aveți răbdare, îl împachetez!/ Nu pot să-l dau așa, de-a valma./ Nemaiavându-l, n-o să sângerez,/ Când viața o să-mi dea din nou, cu palma./ Te-am oferit, așa - precum ai fost:/ Însângerat și zdrențuit, si trist.../ Dar, fără tine, oare, are rost/ Să mai exist?"

Goglea Bogdan-sorin: ”O să cumpăr fericire pentru oameni de hârtie/ Care pun în galantare suferințele de ieri/ Navigând în continuare peste trista murdărie/ Care a creat neantul dintre dimineți și seri./ Cât de grafică e viața pe o tablă oarecare/ Pe sub care neștiința ne-a suflat câte un rol/ Și ne lasă interfața lumilor imaginare/ Doar o cretă și-un burete dintre infinit și gol./ Ca un ceai de iasomie într-un bol de neputință/Care-și pierde din parfumul și din leacul  diafan,/ Ne răcim precum vulcanii și ne scurgem în credință/ Spre un dumnezeu de-o clipă care a rămas orfan./ Nu mai simt miros de soare pe sub arbori ce fac cruce/ În biserici de mătase care ard în mucegai,/ Doar o noapte mai străpunge întunericul ce duce/ Pământia figurină spre inexistentul rai./ Și așa petrecem ceasul nedorind decât să treacă / Astăzi, mâine, niciodată aplecate spre curând,/ Prin zăpezi neterminate o să plângem promoroacă/ peste negustori de clipe care cumpără și vând.”

HERODOT Fii atent la cel care te vinde şi zice că te pune în valoare.

 Ioan Barb: "te-aș fi vândut în fiecare dimineață pentru un dram de strălucire și ce dacă în fiecare noapte aș fi regretat în zori te-aș fi trădat din nou dacă n-ar fi fost mâna Ta să mă ridice din sufletul meu pornit spre abis ca pe un pui de albatros de sub aripile păsării moarte.” 
Ionel Banescu: "Dau totul pe nimic."
Ionica Brandabur: "Dau din viața moștenită,/ Stropi de-agheasmă din altar/ Și mă las chiar și iubită.../ Vinde-mi roua adormită!" ***"Se cumpără iertări la colț de stradă,/ Cuvinte rătăcite-n aer de-o bătrână."

Istorie: ”La 1658 în poarta gusteriței se ținea tîrg de oameni - un copil mic se vindea pe o bucată de pâine și o cană de vin.”

Iustina Ţalea: "Există un preț...

Pentru fiecare vorbă spusă ca să rănească sufletul altui om,

pentru fiecare lacrimă pe care ai silit-o să coboare în jos pe obraji,

pentru fiecare judecată greșită și pentru fiecare gest prost înțeles,

pentru fiecare luptă pe care ai pornit-o împotriva unor oameni care nu ți-au greșit cu nimic,

pentru fiecare inimă pe care ai călcat-o în picioare fără milă,

pentru fiecare acoperământ de spini pe care l-ai țesut pentru a-i sufoca pe alții,

și pentru fiecare cupă de otravă din care le-ai întins altora să bea…

Există un preț. Pentru că roata e rotundă și pentru că fiecare medalie are un revers. Și pentru că toate aceste greșeli pe care le facem față de alți oameni se întorc pentru a-și cere plata.

Poate că noi suntem uneori orbi, însă Dumnezeu vede întotdeauna!"

 

Jan Constantin: De-ar fi viața de vânzare,/aș păstra la purtător/trupul meu de lup de mare,dar i-aș pune alt motor;/cu o inimă nebună/să se țină de prostii,/iar atunci când se consumă/să o trec pe baterii./De-ar fi viața de vânzare/eu mi-aș vinde anii mei/și-as păstra în buzunare/doar pe primii 23./Mi-aș lua iar loveluri verde/de-acum 35 de ani,/ani ce nu mi i-aș mai pierde/să-i aștept pe-americani./De-ar fi viața de vânzare,/ce-aș mai bea cu toți ai mei/zeci de lăzi de corăbioare/Murfatlar de 12 lei./Și pe mama mea, săraca,/ce-a crescut un vagabond,/aș plăti-o să mă facă/încă-o dată, dar mai blond./Șase fete păpușele/tinere aș adopta,/și pe toate în lovele/de-alea verzi le-aș îmbrăca./Și de-ar cădea la pace/cu alți italieni români,/când o fi să se dezbrace/să le pară rău de bani./De-ar fi viața de vânzare/n-aș trăi în viitor,/că e plictiseală mare/să rămâi nemuritor./Dar aș face eu ce-aș face/să rămân întinerit,/doar o zi/fiindcă mi-ar place/să mor tânăr și iubit./Hai prieteni, hai în piață,/că azi nu mă uit la bani;/să vă cumpăr câte-o viata,/să fac cinste la golani./De s-o-ncinge cheful mare/haideți toți la masa mea,/dacă viața-i de vânzare/să ne batem joc de ea!

Jane Smith: "Vând bun simț"
Ki Drim: "Sunt ca la piață conștiințe de vânzare/ Se cumpără și sfinți și infractori/ Este surplus de suflete murdare/ Și deficit de minte și valori/ Să faci un bine e deja o glumăȘi răul / se cumpără ușor/ Se dau iubirile în funcție de sumă/ La fel ca-n piața din Obor"

Laura Alexandrina Chirica: "Caut bărbat adevărat/ venit de la război cu viața,/ orgoliu mort, ego rănit./ Nu pentru mine, de curiozitate,/ să văd cât e de fericit./ Să îi măsor volumul dintre coaste,/ nu ca să știu cât poate respira,/ ci dacă după moartea din mândrie/ i s-a mărit capacitatea de iubit./ I-aș face un muzeu al memorării/ pentru alegerile proaste,/ pentru femeile de care s-a îndrăgostit/ și le-a lăsat supuse condamnării/ de-a fi iubite fără de iubit./ L-aș pune să le caute pe toate/ cu brațe de regrete și de flori,/ să-și rupă sufletul și în genunchi și-n coate/ cerând să-l șteargă din iubirea lor,/ să le repare inimile frânte/ rupându-și din mândria lui/ până iubitele fără iubit încep să-l uite/ și se refac în Eve frumoase,/ mame, fericite, sfinte,/ cum se aflau când le-a găsit./ L-aș face doar o zi femeie/ în care să iubească fără vină/ pe sine însuși ca bărbat,/ să-și nască prunci din infinită dăruire/ și să se simtă vinovat/ pentru durerile din inimă și trup,/ pe urmă să se lase-n părăsire,/ să ierte și s-o ia de la-nceput./ Caut bărbat adevărat/ înfrânt de un război cu viața,/ să-i pun în piept iubire de femeie,/ transplant de cord deschis în permanență,/ să-l pun învățător peste bărbați,/ să nu mai fie Eve neiubite/ și nici Adamii neiubiți,/ să nu mai fie inimi părăsite/ și lumea, plină de îndrăgostiți.”
Lavinia Elena Niculicea: "toate magazinele ce vând fericire/ sunt închise în weekend/ astept Black Friday/ să cumpăr emoții la superofertă toate limbile/ să înțeleg poveștile cu zâne și feți frumoși/ încă neașternute pe hârtie/ mă uit la data de expirare/ să știu ce vis consum mai întâi/ am înțeles că noi singuri/ trebuie să ne confecționăm fericirea/ ciopărțind clipele de singurătate/ după mărimea inimii noastre."

Leonard Ancuta: mintea a ajuns un lucru scump, dar care se vinde ieftin că nu e căutată. dragostea, neprețuita, se cumpără dintotdeauna și cum spun cîntecele, lumea nu mai crede în dragoste.

Licuța Pântia: "N-am să mai fac din lacrime risipă,/ Am să le vând, le dau pe-un curcubeu" *** ”Copilărie, rai pierdut,/ Mai dă-mi o vreme împrumut,/Prin sânul tau să mă mai plimb,/ Îți dau o lacrimă la schimb.../Am să alin tot ce-am rănit/ Şi n-am să mai greşesc...Promit!”

Magdalena Dorina Suciu**”Dă-mi o primăvară cu împrumut în noaptea asta."

Maria Apăvăloaie-Lungu: Aș pleca la târg să-mi cumpăr, /Două visuri... Și- o icoană./Am mai cumpărat o dată.../ Si-au rămas tăcute-n ramă//N-am plătit prea mult pe ele.../Doar vreo două, trei duzine/De speranțe... Toate goale./ Și-alte mii de doruri, pline./ Astăzi, de-aș găsi să cumpăr, // Aș plăti cu nestemate,/ Doar un vis... Cât să cuprindă,/ Visurile mele toate.../ Știți vreun negustor prin lume

Care vinde fericire...?/ Doar un gram aș vrea să cumpăr.../ De-l vedeți, să-i dați de ştire.

Maria Marinescu**"Ce-i pasă lumii dacă fericirea/o clipă-n pragul tău a poposit?/Vei fi invidiat, urât, hulit.../Căci asta nu-i aduce mulțumirea!/Să nu te știe nimeni când ți-e bine!/Să nu te stie nimeni când ți-e greu!/Căci, deseori, acel de lângă tine/te vinde ieftin spre folosul său..."

Maria Nechifor: "Vând livada cu gutui şi toţi arborii căprui, care joacă leapşa-n fân,/ Zăcămintele de dor nu pot să le vând uşor, fiindcă au stăpân! / Dar tot cerul îngheţat şi tot fumul de prin sat le vând la găleată,/ Norii-i dau la kilogram, vântul doar ad literam, ploaia la bucată.// Vând comete cu paharu’, perseidele cu caru și tot horoscopul,/ Luna (partea nevazută, care încă nu-i vândută!) eu o dau cu totul./ Umbrele numai la sac, după ce le mai dezbrac de tăcute răni,/ Eu mai vând, din galaxie, puful fin de păpădie şi lumina-n căni.// Din ceaslov vând psalmi cu cifru şi cuvintele la litru - doar pentru asceţi,/ Vând cerneala pe-un condei, verdele din ochii mei - doar pentru poeţi./ Vând şi strugure şi vin numai la paharul plin, bun pentru litanii,/ Şi vând zborul de cocori şi de dragoste licori pentru-mpărtăşanii.// De la îngeri vând ce pot, de la demoni iadul tot, raiu-l dau pe mere,/ Iarna vând numai la fulgi, vara la picioare lungi, restul la himere./ Insă, din ce mai rămâne, vând iubirea pentru tine pe un ceai fierbinte,/ Din cerşafuri vând secrete şi, apoi, fără regrete, mi te-alung din minte!" ***"din prea plinul meu il ofer pe Dumnezeu, ca o împăcare. (...)/ Cerului îi las din zbor urma fină de cocor, de stol apatrid/ Zodiilor las planete ce fac schimburi desuete, toate dintr-un rid/ Visătorilor las vise de nesomnuri compromise, de stele-n găleată/ Dimineților cafea nopților iubirea ta ...și-n rest ciocolată./ La beţivi şi la poeţi las lumina din scaieţi, învârtită-n spaţii/ Hoţilor le las simbrie partea mea de poezie, plină de tentaţii./ Cerşetorilor decenţi ce-au pornire de studenţi, le las bani de birturi/ Iar nebunilor cu blugi las cămaşi cu mâneci lungi, bune pentru flirturi./ La îndragostiți în schimb las doi îngeri fără nimb şi fără icoane/ La duşmani un muşuroi şi un puzzle de strigoi, cu accent de sacru./ Iar pentru acei rămaşi care n-au avut “nănaşi “, le las pomenirii/ Doliul falselor orgolii ce-au ţinut pe sub linţolii, numele iubirii." ***"vând dicționar de umbre c-o poetică-ndrăzneală/ Că mai joc şotron cu moartea când ajunge-n poarta meaSi-apoi facem de-mpăcare fiecare o cafea/ din buzunarul noptii am vândut stele şi var/ dau lacrimi cu-mprumut pentru îngerii cu coase/ Că m-a-mprumutat o vreme Dumnezeu ca să te caut.”
Mariana Adascalitei: "… -Cine-mi vinde zarzăr înflorit,/ Cer senin cu stele, soare răsărit…/ Câmp cu turme albe… şi cu mieluşei/ Şi din toata viaţa, primii ani ai mei?// Cumpăr./ -Cine-mi vinde cer de-azur şi lună,/ Cântec de vioară… şi-o lume mai bună,/ Iarbă-nmugurită şi livezi în floare…/  Şi dintr-o iubire… prima sărutare?/ Cumpăr./ -Cine-mi vinde, răsărit de soare,/ Ploi de stele noaptea, munţi bătrâni… şi-o mare!/ Un luceafăr tânăr, să lucească viu/ Şi copil la mama… iarăşi să mai fiu?/ Cumpăr./ – Cine-mi vinde taina fericirii,/ Trandafiri cu rouă, dulceaţa iubirii,/ Stelele pe bolta nopţilor de-april…/ Şi pământu-acesta, în zâmbet de copil?/ Cumpăr./ -Cine-mi vinde… zvâcnet de aripă,/ Să ţin lume-n palmă, doar pentru o clipă,/ Să aleg din toate… Rai pentru pământ/ Cumpăr./ - Cine-mi vinde…cumpăr, pe cuvânt!"

Marius C. Nica: Sunt un iesmen exploatator,/ un latifundiar privatizat,vând indulgente la / stat..." *** "La crasma de la Pell-amar/ Am fost numit interimar/ Vindeam iluzii la gratar.”
Matei Visniec: "Cumpar cateva din ranile dv ascunse (...)/ Ma intereseaza prima picatura de sange interioara,/ Primele cuvinte pe care le-ati pronuntat/ Si care nu s-au mai vindecat niciodata."

Michaiela Boancas: am atâta doooor ce-am strâns în ani,/De-ar fi să-l vând, aș face-așa mulți bani.../Dar ce să fac cu ei, mă-ntreb pe mine, /Când oi pleca așa de gol din lume?/Pe când, cu dorul, mă pun la povestit/ Și-mi dapăn amintiri din viața ce-am trăit!

Michelangelo Buonarroti: Poți să cumperi timpul meu, dar nu îmi poți cumpăra mintea
Mihaela Banu: "Vrac vă vând la fiecare/ Răsărituri și apusuri./ Am în coș, din întâmplare,/ Semințenii de surâsuri./ Doar o noapte de iubire/ Pot să vă vând la bucată./ De-asta nu pot da-n neștire,/ Nevrând să fiu infierată./ Vreți visări, visări voi vinde;/ Fac comerț cu ridicata .../ Sper că fiscul nu m-o prinde/ Să îmi ia, cu japca, plata./ Fiecăruia în parte/ Companie pot a-i ține./ Vorbele cum mi-s deșarte,/ O să vând mult mai puține./ Ponturi vând de-mbogățire,/ Iar la sac, vând praf de stele,/ Abțibilduri de uimire/ Și în Spania, castele./ Vând, ca la obor sau piață,/ Doruri ambalate-n plicuri./ Supradoze vând, de viață,/ Vând speranțe și nimicuri./ Bursa mea de fericire/ Care e bine cotată,/ Vinde câte-o amintire/ Ce-ncepe cu-a fost odată./ O, vai mie, ce-ngâmfare!/ Numai Domnu-are căderea/ Și fireasca-nsărcinare,/ Să vă facă vouă vrerea./ Doar al meu vis de iubire/ Nu-l vând, deși-i ficțiune./ Lumii-ntregi îi dau de știre:/ Sper și eu într-o minune!"
Mihaela Borzea: "Și vinde-mi de-un leu poezii.(...)/ Și vinde-mi Iubire, plătesc până mor.../ De restul, tăcere, te rog!" ***"Sunt colecționarul fără nume,/ adun senzații și trăiri, de-un zbor,/ le strâng din umbra trecerii prin lume,/ și-n suflet mi le-aștern, ca un covor./ Le pun pe toate-n sticle colorate,/ înfrângeri și victorii, rătăciri,/ în sticle transparente pun dreptate,/ uitări și deziluzii, regăsiri./ În săculeți de fum așez tandrețea,/ dorințele în globuri mov le-nchid/și vărs singurătatea și tristețea/ într-un etern și memorabil vid./ Iubirea mi-o adorm în semn de carte/ și neputința-ntr-o clepsidră gri/ și însăși viața mi-o dezbrac de moarte,/ iar moartea o îmbrac în poezii./ Sunt colecționar de sentimente,/ le dau la schimb cu tot ce n-am trăit,/ doar dorul nu-l cuprind! ...nu-s continentesă-l poată-mbrățișa, e infinit!/ Din când în când, din sticle beau cu sete,/ să mor uitând de cel care-mi voi fi,/ să mă zidească ceru-ntr-un perete,/ cu mâna nemiloasei veșnicii!" ***"măicuţa credea că din cerneală n-am să pot să evadez (...) m-a învăţat cu lupii prin troiene să dansez. (...) Am rămas să vând cuvinte celor fără bani de pâine,/ Să mă leg de nebunia lumii încarnată-n filozofi (...) cu albul tâmplei tale, peste tâmpla mea, să cerni."  ***"ți-aș cumpăra, de s-ar putea vreodată,/ o sărbătoare numai pentru noi!"* **"Turna un strop de miere, trei picături de soare,/ O umbră de durere, un colț de răsărit,/ Un fulg de alintare, vreo două lăcrimioare,/ Parfum de dojenire și-un gram de infinit!/ Pulveriza dorință, tristețe și lumină,/ Un fir de așteptare într-un căuș de dor,/ Vărsa un râu de stele din con de lună plină/ Și-un tremurat de rouă din ochii de cocor!/ Nectar de iasomie, cam cât un degetar,/ O lingură de visuri și-o mare de săruturi,/ Un pas, o-mbrățișare, o frunză de amar/ Și peste toate astea, zvâcnirile din fluturi!/ -Hei, ți-am cerut, băiete, o cană cu licoare,/ Ce ai mai bun pe-acolo, adu-mi, să mă aprind,/ Să mă îmbăt de viață, să nu mor cum se moare,/ Să mor beat de trăire și să trăiesc murind!/ -Licoarea fermecată din cupa dumneavoastră/ E stoarcere de clipe într-un pahar subțire,/ E elixirul lumii și-a zborului fereastră,/ Se bea fără măsură... și da!/ Este iubire!" ***"Sunt colecționar de sentimente,/ le dau la schimb cu tot ce n-am trăit.” ***"Dintr-o gutuie crudă scâncește sub tarabă./ Colindul precupeței cu părul castaniu,/ Eliza-și șterge fruntea, bea apă-n mare grabă,/ Mai sunt de dat legume și-așa e de târziu.../ E o căldură surdă cum n-a fost niciodată,/ Abia adie vântul printre și saci,/ Lumina cade-n pepeni, ca o nălucă beată,/ Să descrețească fruntea bărbaților posaci./ Bârfește ceapa-n funii, la braț cu usturoiul,/ Minciunile fardate se-așază-n galantar,/În stânga  și în dreapta doi frați cară gunoiul/ Tot fluierându-și jalea și traiul lor amar./ Cuvinte fără noimă, înjurături sau glume,/ Iluzii în buchete și struguri pentru must,/ De toate poți să cumperi din piața fără nume,/ Un cer cu lună dulce și stele fără gust./ Doar lacrima Elizei nu este de vânzare,/ Nici palmele muncite, nici tălpile ce-o dor,/ Nu-s bani pentru acestea, oricât te crezi de mare,/ În fața simplității ești doar un cerșetor!” *** ”Duminicile toamnei își varsă rodnicia/ Pe ulițe ticsite cu negustori de fum,/ Din geana mov a vieții bea must copilăria,/ Eternizând secunda firavului ,,acum,,/ Tu cumperi gânduri coapte din propria-ți recoltă,/ Samsarii frunții tale fac trafic de idei,/ Nu sunt pe lume perle, nici struguri nu-s în boltă/ Să-ți poți plăti lumina și frumusețea ei. (...)Te tot privești pe tine cum vinzi și cumperi Soare,/ Cum scrijelești iubirea cu vise de sezon,/ Cum pe taraba toamnei rămân în așteptare, ,,Scântei filosofale și rime pe carton,, *** "vindea tristeţi mărunte din privire, dunăreana!/ Gospodine negătite şi bărbaţi picaţi din Lună/ Cumpărau flori de furtună şi felii de ploi strivite,/ Cumpărau splendoarea toată adunată în buchete,/ Aripi frânte de egrete, dar şi mere, câteodată./ Divorţai de orice grabă când îţi mulţumea în şoaptă,/ Zău, vindea speranţă coaptă, nu legume, la tarabă,/ Cântărea din ochi iubire şi în palmele deschise/ Îţi punea un gram de vise şi "de restul"... amăgire.” *** "Eliza, Ți-au cumpărat legumele și hreanul,/ Borcanele cu visuri și suspine,/ Semințele de dor și leușteanul,/ Colindele și mierea de albine./ Cu ochii goi, se hotărăsc să plece,/ N-au vrut să ia curaj, n-au loc în plasă!”*** Am rămas să vând cuvinte celor fără bani de pâine.”

Mihai Cristian Tihan: "Îți pot vinde o virgulă... Ca să poți continua să-ți scrii povestea. Când lumea se prăbușește peste tine. Și eu am cumpărat o virgulă.”

Mirel Surugiu Rotaru: "Să socotim! Pe ultima balanță!/ Dar ține minte, parlament de paie,/ Că viața mea abia acum a mea e,/ Dacă mi-o iei, să-mi dai pe ea chitanță."
Monica Rusu: "Aș lega tristețea într-un sac/ Și-aș arunca-o pe lacul Nădlac./ Așa aș vedea oameni fericiți/ Fără vise moarte, mai împliniți./ Și aș vrea să găsim la librărie,/ Săculeți de vânzare, cu multă bucurie./ Mizeria de pe pământ aș curăța/ Să vedem îngeri cum s-ar juca./ Iar dragostea să fie ca o poezie,/ Scrisă pe inimi nu doar pe hârtie." ***"Implor Luna să-mi împrumute/ mătasea luminii ei,/ să-mi fac o rochie de seară./ Smaralde stelare sau diamante,/ aș purta la gât, să vezi cât de mult,/ mă iubește Dumnezeu./ Cer împrumut galaxiei!"
Nicolae Tudor: "vând/ urmele-mi de mic desculţ/ lăsate cândva pe zăpadă,/ partea ceaţoasă din ochiu-mi,/ firul albit timpuriu/ şi smuls, între unghii, din tâmplă;/ strigătul şi
tăcerea le vând -/ cruci neputincioase la treceri -,/ contul de user al „planetei Pământ”,/ degetul care/ “a treia cale” arată/ şi tasta “delete”,/ apăsată acum./ vând gândul că/ va fi într-o  zi după inima mea./ vreau să-mi iau două... cuie./ poate le oferă cineva cu-mprumut,/ să-mi rămână bănuţi pentru mâini/ întinse-n răspântii." *** "Se făcea că e dimineaţă, soarele trecuse de faza cea geană - portocălise orizontul (portocalele se oferă mai târziu!) în straturi orizontale, cum e costiţa de porc (o-ho, nu visaţi, Crăciunu-i departe!) şi tocmai apăru o ţâşnire, ca gura focului într-un cuptor de topire. Priveam focul, observam ce repede se învârte Pământul şi, odată cu el, nisipul meu din clepsidră cum se risipeşte ca scurs din pumni şi vânturat te şi miri unde. Ni se trece viaţa şi noi dormităm cu tupeu ori vegetăm nepăsători, cu gândul “ei, şi?” Când… aud pe stradă un strigăt ce se apropia de mine tot mai clar:
-Pietree… hai la pietree…. Norocoase… Româneşti!”
Şi-mi zic: nu se poate, am încercat şi eu să vând câteva “bijuterii” şi cineva m-a certat: “De-alea să cumperi tu!” Cum să-ţi pierzi timpul pe uliţe vânzând pietre? Ia să vad io cine e acest vânzător ambulant? M-apropii de gard şi zăresc o căruţă cu coviltir şi un moşulică la coada cailor cu o goarnă la buze, acoperit pe cap cu o pălărie fostă neagră, atacată viguros de şoareci la boruri şi în muţugui. Era în dreptul numărătoarei de voturi în favoarea nu ştiu cui şi striga, al nimănui:
-Pietree… alb-discrete… albăstrui! Pietree… dai odată, faci cucui!
Aha, astea-s pietre securiste, gândesc. Şi-l întreb:
-Omule, de ce vinzi pietre?
-Se-apropie aleger’le şi-s mai ieftine ca oole! M-am gândit că e bine să aibă tot omul măcar una în buzunar!
-Dumneavoastră aduceţi cumva… apocalipsa?
-Nu… sunt pe “ultima cale”. De-apocalipsă o să vând chibrituri! Am pietre pentru toate gustur`le: colţuroase pentru oase, ţâş-bâşti - să ţinteşti la comunişti, pietre-clovni pentru domni, pietre-hoţi pentru noi toţi. Am pietre mii pentru copii, pietre-blegi pentru moşnegi, pietre-zmei pentru femei…
-Cumpără cineva?
-O, da! Priveşte cum femei la sân le ascund. Cea cu sânul stâng mai umflat e stângistă şi are bărbatul cam beat, cele cu ridicătură la sânul cel drept urăsc aşa zisul deştept, iar cele cu ţâţele mari, cu mult dor, sunt împotriva tuturor…
A început să se deplaseze înspre margini de lume şi sat - că nu cumpăr, mirat.
-Pietree…! Molicelee… dai în oameni, zici că-s fulg… Pietree… democrate şi cuminţi, schimbă lumea, dar te minţi!
-Omule, mai stai… Cuvinte nu ai încercat să vinzi?
-Ba da, însă a fost demult, când, pe calea a treia, încercam mulţimea s-o conving să-şi schimbe alcătuirea… că în mâinile ei e şi fierea şi mierea şi firea, că de la strâmb la perfect e un pas – nefăcut, omenirea în trecut a rămas… După aceea am vândut ţărână pe datorie, pe a cincea cale iubire, apoi dumnezei…
- Pietree… sfântu Petre?? Vând speranţe şi noroc. Dai în Cruce, dai în tine, în ghioc!” Eu vând orice! Merg pe cer, mă ţin de drum, nici o lume nu m-atrage, toate se prefac în scrum… Cumpără şi dumneata o pietricică. Uite, asta are chipul lui Dumnezeu, poţi citi în nuanţele-i colbii tot destinul omenirii, ce a fost şi ce va fi. Dacă n-ai 1 leu (şi… n-ai!) primeşte-o cadou, nu-i bai, sau… urcă repede şi… hai!
Vânzătorul de pietricele nu se mai vede, nu se mai aude, mă întreb chiar dacă a fost.
Soarele îl redescopăr în acelaşi loc - un foc grozav ce pare că se stinge-, iar, în palma-mi, această pietricică ce plânge.
Un copil şi-aruncă privirea printre ţambre de gard, vrea să urce prin mine cu viaţa-i de nevinovat.
Nu vânzarea de ură, dumnezei, cuvinte sau ţară, ci creşterea şi ferirea plăpândei făpturi de tot ce-o omoară e soluţia. Când tot ce mai mişcă pare indiferent, ori are nefiresc interes - copiii de mâine înfăptui-vor ceea ce noi încă n-am înţeles!”

Nicu Gavrilovici: "Ați vândut pădurea de n-avem de-o cruce..."

Nina Beldie: "Veniți să cumpărați Poeme, Plătind două minute dintr-o viață, Veniți să cumpărați Poeme, Având la voi o clipă de speranță! Nu e nevoie să vă-nscrieți pe o listă De ordine, de așteptare, E de ajuns s- aveți în suflet, Iubire de Cuvânt și Soare! Nu credeți că e stocul lichidat, Poemele nu-s isprăvite prin vânzare, Ele renasc, tot înflorind pentru acei, Care mai poartă- n suflet Raiul, cu candoare… Și… mulțumiți Dăruitorilor de Slovă, Care-au visat și au iubit și-au scris Cuvânt, Veniți să cumpărați Poeme, Cu Armonie-n suflet și în gând!

Nina Viriciuc "Vine tiptil timpul să trag obloanele peste ape zile prăpăstii paradisul vieții pierdute învelesc totul în înțelepciunea apei și-n cenușa imperiului aștept cavalerii neînarmați ai apocalipsei cu mașinile lor somptuoase mortuare ce-mi vor înmîna discret o invitație la ultima festivitate da poate a sosit timpul de bun rămas scriu în taină testamentul cu tastatura plină de sînge distribuind echitabil averile incomensurabile ce mă apasă ca o dulce povară chibzuind atent la urmașii urmașilor mei cui voi lăsa vîntul cui voi lăsa ploaia dar mai ales cine-mi va moșteni primăvara"

Olguta Olgutza: iti cer sa-mi dai timp cu-mprumut.

Parazitii: ”Dac-as fi pentr-o zi Presedinte/ V-as amaneta pe toti. Si nu m-ati prinde.”

Paul Valéry: "Să găsești ceea ce căutai nu înseamnă nimic. Partea grea e să îți adaugi ție însuţi ceea ce ai găsit.”

Paulina Georgescu: "Mi-am cumpărat libertate de ceva timp mă chinui s-o cumpăr mă dureau amintirile... și gândurile mă strângeau... nu mai eram pasărea liberă pregătită de zbor... mă legase de aripi am mers mai întâi într-o piață de suflete, și-am cerut  libertate, vânzătorul mi-a spus... ai sosit prea devreme nu ești pregătită, mai caută... și-am mers mai departe să caut... într-un magazin unde totul se vindea la mâna a doua, aveți libertate? aveți libertate la mâna a doua? nu, mi-a răspuns... libertatea aici nu se vinde... amintirile se vând la pachet, odată cu marfa... așa că libertatea pe care o cauți te înșală, amintirile altora te vor bântui mai tot timpul... am intrat apoi în cel mai scump magazin... trebuie să-mi ofere... trebuie să-mi găsesc libertate... nu mă interesează ce preț... vânzătorul m-a privit... m-a privit cam de sus... fixează-ți un preț, mi-a spus răspicat, să văd dacă poți... am început să enumăr... îți dau amintirile mele, și gândurile, sunt toate strânse în pagini de carte. N-am nevoie de ele! mi-a răspuns... am nevoie de tine fără suflet... și pe el cui să-l las? cui să-l las, domnule? atunci mergi mai departe... și mai caută... m-am oprit lâng-o cruce... mă dureau rănile... unde să caut? Unde să caut să-mi oblojesc rănile? De Sus am primit un răspuns... libertatea este în tine... dă-i drumul să iasă... nu-i nevoie s-o cumperi...  deschide fereastra și-ai să vezi că va merge odată cu tine, veți avea aceeași urmă la pași... te va însoți ca o umbră Și-atunci mi-am văzut umbra. De-acum mergeam liberă împreună cu ea... mergeam liberă în albastru.”

Proverbe: ”Cand nu mai ai in buzunar decat doi banuti, cumpara-ti cu unul o bucata de paine, iar cu celalalt un crin.”

Rene  Descartes: ”As da tot ce stiu pentru a afla jumatate din ce nu stiu.”

Rusca Aurel: Acest petre roman trebuie băgat la pușcărie fără judecata, zicea la vremea respectivă, sa vindem ,sa vindem chiar si pe un dolar, cum a făcut cu petromidia a dat-o gratis lui patriciu. Un golan.”

Shanti Nilaya: "Nu se mai vinde astăzi liliacul/ – Pun pictorii chiar suflul lor pe pânză/ Şi-n car cu fân ascunde viaţa acul/ Când fiecare fir ascunde-o muză;/ Boboci erup în aer aritmia/ Din inimă de-aprilie prin poeţi:/ Nu se mai vinde astăzi poezia,/ Dar se dă gratis... Mai puţin, ce vreţi?/ Şi nu se vând la Teatru "trei parale"/ Deşi prin timpuri săli păstrează râsul/ Cu resturi de aplauze, urale/ – Nu se mai vinde Shakespeare nici pe dânsul.../ E viaţa gratis, curge, nebunie/ Iar mie-mi vine să iubesc, să tac,/ Să fug pe străzi, să scriu o poezie,/ S-o dau luminii... pentru liliac."

Sima Ion: "Vând vorbe de leac pentru orice gură,/ închiriez poeme pentru orice măsură,/ repar cuvinte sparte în vorbărie goală/ și-nlătur orice pată ce nu se mai spală./ Secer nedreptatea crescută pe glie,/ scot neghina rea din lanuri pe vecie,/ iar prin piețe și prin vechi iarmaroace/ vând vorbe de iubire și gânduri de pace./ Mă strecor prin lume cu brațele-ncărcate/ și las din poartă-n poartă izvor de sănătate.”

Teodora Dumitru: "vand tristetea la cutie,/ supararea la pahar,/ cine vrea, astept sa-mi scrie.../ eu nu folosesc cantar./ vand si lacrimi si durere,/ ca s-au adunat in plus./ cine vrea, imi poate cere,/ deja la pachet le-am pus./ vand si nopti nelinistite,/ zile pline de amar,/ fara bani, necantarite, /cine vrea, le dau in dar./ vand si-o iarna care plange/ amanata sub zapezi, / supararea ei mi-ajunge,/ vreau sa cumpar pomii verzi./ un morman de suparari/ le-am pus toate intr-un sac/ de-as gasi cumparatori, / le-as da toate, sa ma scap.”
Tudor Ciobotaru: "Imi donez sufletul celor ce nu au." 

Tudor Paroiu: ”În momentul apariției omului totul era liber, frumos, sănătos, drept, etc. şi nu exista transfer din interes al acestor bunurilor în vederea transformării lor în proprietate, proprie sau colectivă, altfel spus nimic nu era de vânzare/cumpărare prin sau din interese. La un moment dat în grădina Edenului cineva şi-a băgat coada şi le-a arătat oamenilor că ceva poate fi vândut şi cumpărat şi așa Eva a mușcat mărul oferit ca obiect/fenomen al vânzării/cumpărării. Pînă în acel moment credința lor era că nimic nu se vinde şi nu se cumpără şi că fiecare folosește cât are nevoie şi nu mai mult sau mai puțin. La începuturile umane după Adam şi Eva, majoritatea oamenilor erau egali din moment ce bunurile nu se vindeau şi nu se cumpărau. Cu vremea/locul transformării următoare balanța acestei credințe s-a schimbat iar lumea începe să creadă tot mai mult că totul se vinde şi se cumpără, astfel că în timpul zilelor noastre majoritatea oamenilor umanității cred că totul se vinde şi se cumpără, în scop personal sau colectiv, ca interes al proprietății. Această credință duce în final la discrepanțe din ce în ce mai mari de orice situaţie, natură sau organizare şi evident finalul este prăbușirea credinței umane indiferent care ar fi, în lipsa principiilor esențiale ale omului şi umanității. Altfel spus dacă la începuturi echilibrul/dezechilibru ca armonie în limitele convenţiei umane era cuvântul cheie acum cuvântul cheie este acelaşi echilibru/dezechilibru dincolo de limitele acelor convenții umane care ne definesc ca natură/realitate, pe care noi le denumim boală sau defect după caz. Dar care să fie aceste esențe, şi de ce noi am pierdut credința lor tăind craca de sub propriile picioare cu propriile noastre calități şi defecte? Viaţa, sănătatea, dreptatea, libertatea, familia, iubirea, frumosul, urâtul sau moralul, etc.  Şi o să îmi spuneți că toate se pot cumpăra sau cel puțin pot fi modificate de transferul din interes ca vânzare/cumpărare iar eu vă spun să nu faceți confuzia între un tablou frumos pe care îl văd într-o expoziție şi proprietatea lui în mâna proprietarului, când şi unde va frumos ca util sau ca interes frumosul liber şi adevărat care ne defineşte ca oameni şi umanitate, ca să nu mai vorbim de iubire sau sănătate ca necesitate liberă şi adevărată sau necesitate din interes sau transfer ca proprietate. Şi sexul se vinde şi se cumpără dar când devine proprietatea cuiva acela nu mai este acea trăire specifică a iubirii ca emoție/sentiment ci rămâne doar o proprietate din interes ca transfer sau vânzare/cumpărare impusă (în sens clasic) sau doar nepunere (neconvenționalul punerii sau puterii ca punere/extrapunere în sensul neconvenţionalului nostru) al unor condiții de existenţă. În rest judecați singuri.”

Valeriu Cîmpeanu: "Anunț/ Am spațiu liber aici, în inima mea/ primesc în gazdă pe oricine vrea/ și drept chirie nu-i pretind/ decât iubirea sa.”
Valeriu Dg Barbu: "pentru o poezie pretind încă o viaţă/ cel puţin"
Viky Amaradis: ”Sa nu te stie nimeni canď ti-e bine,/ Sa nu te stie nimeni cand ti-e greu, / Caci, deseori, acel de langa tinè/ Te vinde ieftin, spre folosul sau.”